Tratatul de la LisabonaPrincipalele elemente de reforma aduse de Tratatul de la Lisabona

Theodor STOLOJAN

1

Consiliul European de la Bruxelles, iunie 2007Consiliul european de la Bruxelles, iunie 2007,

stabileşte, în termeni concreţi, mandatul Conferinţei Interguvernamentale 2007, ale cărei lucrări se vor finaliza prin acordul asupra textului Tratatului de la Lisabona.

Textul noului Tratat a fost semnat, la 13 decembrie 2007, în capitala Portugaliei. Obiectivul iniţial stabilit de către „cei 27” şi anume finalizarea procesului de ratificare, pe cale parlamentară, până la alegerile euro-parlamentare din iunie 2009, nu a putut fi respectat, în condiţiile eşecului referendumului din Irlanda, din iunie 2008.

2

Principalele modificari aduse de TL1. Modificari de ordin general2. Modificari in structura institutionala a UE3. Modificari in raporturile dintre institutiile

UE4. Modificari in atribuirea competentelor

intre UE si statele membre5. Modificari in procesul de luare a

deciziilor6. Modificari in politicile europene

3

1. Modificări de ordin generalSunt indepartate atributele de ordin constituţional din

propunerea initiala, a.i. noul Tratat nu mai poate fi considerat drept o « constituţie » a UE;

Noul Tratat nu a vizat înlăturarea Tratatelor existente, ci doar adaptarea şi amendarea acestora, în conformitate cu exigenţele actualei etape a construcţiei comunitare.

Tratatul de la Lisabona aduce o serie de modificări în sfera dreptului comunitar primar, cu referire directă la:Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) / Tratatul de la

Maastricht (1992) ; Tratatul de la Roma (1957) (prin precizarea

„competenţelor” şi „domeniilor de intervenţie” ale UE ; Tratatul de la Roma devine Tratatul privind funcţionarea

UE (TFUE).4

2. Modificari in structura institutionala a UEUE dobândeşte personalitate juridică, cu

fuzionarea celor 3 piloni.

Consiliul European devine o instituţie a Uniunii

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate

Formalizarea principiului supremaţiei dreptului comunitar (declaraţie anexata TL).

“Principiul de atribuire a competenţelor Uniunii”, alături de mai buna precizare a modului în care sunt respectate competenţele statelor membre.

O nouă procedură permiţând parlamentelor naţionale să-şi consolideze prerogativele în raport cu instituţiile UE.

5

Preşedintele Consiliului European (I)Consiliul European devine instituţie a UE Prevederile Tratatului de la Lisabona legate de

preşedintele Consiliului European sunt preluate direct din proiectul de Tratat Constituţional.

Astfel, art. 9b, alineatul 5 / TUE stabileşte o preşedinţie permanentă a Consiliului European, având un mandat de 2,5 ani, reînnoibil o singură dată.

Titularul acestui post va fi numit de membrii Consiliului European, cu majoritate calificată, funcţia respectivă ne-putând fi combinată cu oricare alta la nivel naţional.

6

Preşedintele Consiliului European (II)Dispoziţiile, în sine, ale Tratatului de la Lisabona

referitoare la postul de Preşedinte al Consiliului European par limitate mai mult la atribuţii de natură procedurală.

Preşedintele Consiliului European:acţioneaza pentru degajarea marilor orientări şi favorizarea

consensului între statele membre;are atribuţii de reprezentare pe scena internaţională;asigură pregătirea activităţii Consiliului European,

cooperarea acestui for cu Comisia Europeană şi, pe baza activităţii Consiliului Afaceri Generale, depune toate eforturile necesare în vederea facilitării consensului în domeniu;

asigură reprezentarea externă a Uniunii pe chestiuni privind PESC, fără a prejudicia competenţele Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate.

7

Preşedintele Consiliului European (III)O deosebită importanţă este acordată Programului

indicativ, pe 2,5 ani, al Preşedinţiei permanente. Acesta va acoperi toate chestiunile majore ale agendei politice europene, reprezentând un veritabil “angajament mutual” între Preşedintele permanent al Consiliului European şi Preşedinţiile rotaţionale, asigurând astfel o mai bună cooperare în domeniu.

Preşedintele Consiliului European este direct implicat în toate acţiunile procedurale legate de planificarea activităţii Consiliului UE, fie că este vorba de programe de 30, 18 sau de 6 luni.

Activitatea Consiliului pentru Afaceri Generale / CAG se separa de cea a Consiliul pentru Afaceri Externe / CAE, aspect de natură să sporească eficienţa noului model de Preşedinţie a UE.

8

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate (I)Este numit în funcţie de Consiliul European[1] şi

investit de Parlamentul European.El va deţine, în acelaşi timp, funcţia de Vice-

preşedinte al Comisiei Europene şi va prezida Consiliul pentru Afaceri Externe al Consiliului de Miniştri.

Conform art. 9E / para 3, Consiliul European poate pune capăt mandatului Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate în conformitate cu o procedură similară.

[1] Hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei Europene.

9

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate (II)“Înaltul Reprezentant conduce politica externă si de

securitate comună a Uniunii”, contribuie prin “propuneri la elaborarea acestei politici si o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului”. IRAEPS “acţionează în mod similar si în ceea ce priveste politica de securitate si apărare comună”.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate urmează să fie asistat de un Serviciu Diplomatic European, ale cărei resurse rezultă din punerea în comun a contribuţiilor Secretariatului General al Consiliului, Comisiei Europene şi serviciile diplomatice ale statelor membre.

Instituirea functiei de IRAEPS înlătura suprapunerea de funcţiuni între Înaltul Reprezentant pentru PESC, Comisarul european pentru Relaţii Externe şi Preşedintele Consiliului Afaceri Externe.

10

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate (III)

Lista direcţiilor de acţiune şi a obiectivelor acţiunii externe a UE “acoperă” cea mai mare parte a domenilor care revin, în mod tradiţional, politicii externe naţionale a SM.

Tratatul de la Lisabona statuează că obiectivele PESC / PESA trebuie să fie “consolidarea identităţii proiectului european şi a independenţei SM, promovarea păcii, securităţii şi progresului pe continentul european şi în întreaga lume”.

11

3. Modificari in raporturile dintre institutiile UE

Parlamentul EuropeanParlamentul European

Comisia EuropeanaComisia Europeana

Parlamentele nationaleParlamentele nationale

12

Parlamentul EuropeanNumărul deputaţilor europeni este fixat la

750; Rolul Parlamentului European este consolidat

în mod substanţial. sunt extinse competenţele PE în procedurile

decizionale ale UE. Parlamentul European şi Consiliul se afla pe picior

de egalitate în exercitarea funcţiei legislative şi a celei bugetare (procedura co-deciziei devine procedură legislativă ordinară).

Parlamentul European alege Preşedintele Comisiei, pe baza propunerii Consiliului European.

13

Comisia EuropeanăMenţinerea principiului „un stat un comisar”

până în 2014;Din 2014, Comisia va fi alcătuită dintr-un

număr de membri corespunzător cu două treimi dintre statele membre (atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate).

Consiliul European, din 11-12 decembrie 2008, a stabilit că va acţiona în sensul menţinerii sistemului un stat/ un comisar pentru structura Comisiei şi după mandatul 2009-2014.

14

Parlamentele naţionale (I) Implicare sporita a parlamentelor naţionale în

procesul decizional european (cu aplicarea principiului proporţionalităţii si subsidiarităţii);

Parlamentele naţionale dobândesc un dublu drept de control în monitorizarea respectării principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

Verifică propunerile legislative transmise de Comisie (prin emiterea într-un interval de 8 săptămâni a unui aviz motivat privind respectarea principiului subsidiarităţii);

Pot contesta un proiect legislativ al Comisiei (cu o majoritate simplă a voturilor atribuite parlamentelor naţionale);

15

Parlamentele naţionale (II) Dacă în urma unui vot în Consiliu sau în PE (cu o

majoritate de 55% din statele membre sau o majoritate a voturilor exprimate în Parlamentul European), proiectul este considerat incompatibil cu principiul subsidiarităţii, acesta este considerat respins.

Participa la procedurile de revizuire a Tratatelor;Sunt informate cu privire la cererile de aderare la Uniune; Participa la mecanismele de evaluare a punerii în aplicare

a politicilor Uniunii în domeniul afacerilor interne (migraţie, supravegherea frontierelor, combaterea traficului ilegal de persoane, arme, droguri);

Sunt implicate în supravegherea activităţilor Europol şi Eurojust.

16

4. Modificari in atribuirea competentelor intre UE si statele membre

TL structureaza 3 categorii de “competenţe” ale UE:

Competenţe exclusiveCompetente partajateCompetente de susţinere, de coordonare sau de completare

17

Competente exclusiveUniunea vamală;Stabilirea regulilor de concurenţă

necesare funcţionării pieţei interne;Politica monetară pentru statele

membre euro;Conservarea resurselor biologice ale

mării în cadrul politicii comune a pescuitului;

Politica comercială comună.18

Competenţe partajatePiaţa internă;Coeziunea economică, socială şi teritorială;Mediul;Protecţia consumatorilor;Transport;Reţelele transeuropene;Energia;Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;Agricultura şi pescuitul etc.

19

Protocol suplimentar referitor la “competente”

Competenţele neatribuite Uniunii prin Tratate rămân la nivelul statelor membre;

În domeniul competenţelor partajate, SM îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu a făcut-o;

La iniţiativa unui stat membru, Consiliul poate solicita Comisiei să înainteze propuneri de abrogare a unui act legislativ;

Posibilitatea reunirii unei CIG cu mandatul modificării competenţelor Uniunii, inclusiv în sensul creşterii sau reducerii acestora.

20

Competente de susţinere, de coordonare sau de completare:

Cultura;Turismul;Educaţia;Sportul şi formarea profesională;Protecţia şi îmbunătăţirea

sănătăţii umane;Protecţia civilă.

21

5. Modificari in procesul de luare a deciziilorRegulile majorităţii calificate sunt modificate:

se aplică în cadrul Consiliului.aceste reguli vor fi aplicate începând cu 2014, cu precizarea că, până în

2017, un stat membru poate solicita recursul la regulile actuale în aplicarea QMV;

formalizarea posibilitatii de extindere a QMV: “clauza pasarelă” / impact direct privind flexibilizarea procesului decizional la nivel UE;

Regulile “cooperării consolidate”;

O procedură noua de “retragere voluntară” a unui stat membru din UE;

Sunt înscrise în Tratate condiţiile privind aderarea unui stat la UE (criteriile de la Copenhaga) - aceste condiţii sunt “completate” prin “criteriile fixate de Consiliul UE” (fapt care justifică sintagma criteriile “Copenhaga modificate”).

22

Votul cu majoritate calificată /QMV Votul actual cu majoritate calificată, bazat pe alocarea de

voturi ponderate (formula Nisa), va fi aplicat până la 1 noiembrie 2014, cu posibilitatea extinderii acestuia până la 31 martie 2017, la solicitarea unui stat membru.

După 31 martie 2017, cel târziu, votul cu majoritate calificată prin ponderare va fi înlocuit de votul „dublei majorităţi”; aceasta ia în considerare atât numarul de state membre, cât şi criteriul populaţiei, eliminând votul ponderat;

Pentru adoptarea unei decizii cu “majoritatea dubla” este necesară sustinerea a 55% din numarul de state membre, care să reprezinte 65% din populaţia Uniunii.

„Compromisul de la Ioannina”; în perioada 1 noiembrie 2014 – 31 martie 2017, pentru aplicarea

compromisului sunt necesare 75% din numărul de SM sau din populaţia necesară pentru formarea unei minorităţi de blocaj;

de la 1 aprilie 2017, numărul SM sau al populaţiei necesare aplicării compromisului scade la 55% din numărul de SM sau din populaţia necesară pentru formarea unei minorităţi de blocaj.

23

Extinderea QMV la peste 40 de domeniiPrintre domeniile care fac obiectul extinderii QMV se

numără: azilul şi protecţia refugiaţilor şi a persoanelor deplasate intern;migraţia; libera circulaţie a lucrătorilor şi beneficiile sociale aferente;deciziile adoptate de comitetele specifice prin mecanismul

comitologiei, prin care statele membre controlează exercitarea competenţelor de implementare ale Comisiei;

domeniul politicii comune a transporturilor;cooperarea administrativă în domeniul libertăţii, securităţii şi

justiţiei;cooperarea judiciară în materie penală; armonizarea normelor penale, precum şi a prevederilor în

materie de delicte şi sancţiuni; cooperarea poliţienească din cadrul EUROPOL; iniţiativele Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri

externe şi politica de securitate.

24

Alte domenii care fac obiectul QMV poziţii şi decizii comune privind zona euro;energie; politica spaţială;principiile şi condiţiile de operare ale serviciilor de

interes economic general;resursele proprii ale Uniunii; Agenţia Europeană de Apărare (măsuri privind statutul

şi sediul acesteia);iniţiativele cetăţeneşti pentru adoptarea unei propuneri

legislative la nivel european;acordul privind retragerea unui stat membru;măsuri de stabilire a unui cadru uniform de protecţie a

drepturilor de proprietate intelectuală şi implementarea unei autorizaţii de atestare centralizată a acestora la nivelul UE.

25

Domenii ale actiunii UE supuse regulii unanimităţii: Impozitarea;Măsurile de armonizare în domeniul securităţii sociale şi al

protecţiei sociale;Clauza de flexibilitate;Cea mai mare parte a politicii europene de securitate şi apărare;Finanţele Uniunii;Apartenenţa la Uniune (deschiderea negocierilor de aderare

etc.);Procedura de revizuire a tratatelor;Aderarea Uniunii la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

(CEDO);Cetăţenia (acordarea unor drepturi noi cetăţenilor europeni,

măsuri de combatere a discriminării);Regimul lingvistic privind drepturile de proprietate intelectuală

la nivelul Uniunii; stabilirea biroului Procurorului Public European, etc.

26

Politica externă şi de securitate comună face obiectul unor reguli şi proceduri specifice - caracter “interguvernamental”

Sunt introduse: “clauza de apărare mutual㔓clauza de solidaritate”

Se constituie "Agenţia europeana de armament", -obiective: promovarea dezvoltării unei politici

europene în domeniul armamentului coordonarea efortului de dotare şi

echipare la nivel naţional.

27

6. Modificari in politicile europeneCarta drepturilor fundamentale ale UEPolitici UE cu reglementari specifice:

PESC;Coordonarea politicilor economice şi de

ocupare a forţei de muncă.Clauza de solidaritate generalaSpaţiul de libertate, securitate şi justiţie“Vecinătatea” uniuniiEnergia

28

Carta Drepturilor FundamentaleTL specifică forţa juridică obligatorie a Cartei,

care a fost oficial proclamată în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European din 12 decembrie 2007.

CDF reuneşte principalele drepturi (politice, civile, economice, sociale etc.) de care beneficiază cetăţenii/resortisanţii Uniunii.

Drepturile sociale coexistă, alături de drepturile clasice, în acelaşi document, cu acelaşi statut şi aceeaşi garanţie juridică;

Marea Britanie şi Polonia au optat pentru un regim

derogatoriu în aplicarea Cartei. Irlanda, Cehia?

29

Politica externă şi de securitate comună (PESC)Inovaţiile aduse PESC furnizează baza necesară

fundamentării Uniunii Europene ca actor global;TL fuzionează poziţiile de Înalt Reprezentant pentru

PESC şi de Comisar Însărcinat cu Afacerile Externe, sub titulatura de „Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate”/ ÎR.

TL prevede crearea unui Serviciu European pentru Acţiunea Externă.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate are drept de iniţiativă în domeniul politicii externe.

TL prevede posibilitatea adoptării aşa-numitei clauze pasarele, care permite Consiliului European să hotărască, cu unanimitate, extinderea câmpului de aplicare a majorităţii calificate în domeniul PESC.

30

Politica europeană de securitate şi apărare

TL inovează semnificativ în domeniul PESA, cu referire expresa la:

actualizarea misiunilor Uniunii;cooperarea structurată permanentă;inserarea unei clauze de apărare reciproce, similare celei existente în Tratatul Uniunii Europei Occidentale (UEO).

31

TL extinde numărul misiunilor UE în domeniul apărării:

TL adaugă, in sfera PESC/PESA, o serie de misiuni precum:acţiunile comune de dezarmare;misiunile de consiliere şi asistenţă în domeniul

militar;misiunile de prevenire a conflictelor şi operaţiunile de

stabilizare la sfârşitul conflictelor;misiuni ce pot contribui la lupta împotriva

terorismului, inclusiv prin sprijinul adus statelor terţe pentru combaterea terorismului pe propriul teritoriu.

32

Instrumente specifice in sfera PESA

TL include o clauză de apărare reciprocă.

Tratatul de la Lisabona include o metodă simplificată pentru întărirea cooperării între statele membre în domeniu: cooperarea structurată permanentă.

33

Clauza de solidaritate generalăTL introduce aşa-numita clauză de solidaritate

- statele membre vor acţiona în comun, în spirit de solidaritate, în cazul în care un stat membru este victima unor asemenea catastrofe naturale (ex.: secetă, incendii, inundaţii, cutremure etc.);

Acelaşi principiu al solidarităţii se aplică dacă un stat membru este supus atacurilor teroriste.

În toate aceste cazuri, potrivit TL, UE mobilizează pe baza „clauzei de solidaritate” toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţia sa de statele membre.

34

Spaţiul de libertate, securitate şi justiţieTL plasează toate prevederile privind spaţiul de libertate,

securitate şi justiţie sub un titlu unic. Consolidarea instrumentelor Uniunii pentru asigurarea unei mai

bune protecţii a cetăţeanului, în contextul proliferării actelor de criminalitate organizată.

Instrumentele de care dispune Uniunea în prezent, precum Europol sau Eurojust, vor fi întărite, pentru a putea răspunde de o manieră mai operativă actelor de criminalitate organizată, reţelelor de trafic de persoane sau infracţiunilor de spălare de bani.

Crearea unor reguli comune şi a unui regim unitar în domeniul azilului, (sunt puse bazele unui sistem european comun în domeniul azilului), care ar putea conduce, în timp, la instituirea unei politici comune a azilului la nivel european.

Tratatul prevede posibilitatea stabilirii progresive a unui sistem integrat de gestiune a frontierelor externe ale Uniunii (în prezent existând o Agenţie europeană pentru gestiunea cooperării operaţionale la frontierele externe – FRONTEX).

35

“Vecinătatea” UniuniiTL conferă un cadru legal stabilirii de relaţii

privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate.

Conceptul Politicii Europene de Vecinătate, vizand statele situate in vecinatatea UE care nu au neapărat vocaţia de a deveni membre ale Uniunii, dar care întreţin diverse forme de cooperare cu Uniunea.

Importanţa relaţiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat, ca politică integrată.

Implementarea PEV: Parteneriatul Estic si Uniunea pentru Mediterana

36

EnergiaTratatul include prevederi privind asigurarea

funcţionării eficiente a pieţei energiei, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie a statelor membre, asigurarea resurselor energetice şi dezvoltarea de noi resurse energetice.

În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi grave în aprovizionarea cu energie, UE poate adopta măsuri pentru remedierea acestei situaţii (“clauza de salvgardare in domeniul energetic”).

Noile competenţe comunitare în acest domeniu nu afectează dreptul statelor membre de a lua măsurile necesare în vederea asigurării propriei aprovizionări cu energie.

37

Concluzii (I)Inovaţiile aduse de TL la nivel instituţional şi

în planul politicilor europene vor facilita o afirmare mai pregnanta a Uniunii pe arena internaţională.

Aceasta va permite Uniunii Europene să îşi consolideze rolul de actor major pe scena internaţională şi să facă faţă mai bine provocărilor şi competiţiei la nivel global.

Tratatul de la Lisabona va întări legitimitatea democratică a Uniunii.

Parlamentul European dobândeşte puteri întărite în domeniul legislativ, bugetar, dar şi al controlului politic la nivel european, iar parlamentele naţionale vor avea un rol întărit ca actori ai construcţiei europene.

38

Concluzii (II)Reforma institutionala a UE aduce o abordare mai

coerenta a problematicilor interne ale Uniunii, in acord cu preocuparile cetăţenilor europeni, cu referire expresa la: energie, schimbările climatice, criză economică si financiara internationala.

Noul Tratat va contribui la consolidarea ideii europene si a sentimentului de solidaritate între cetatenii europeni, precum si intre statele membre (gratie unor prevederi precum cele stipulate de “clauza de solidaritate” si de “clauza de asistenta mutuala”.

Tratatul de la Lisabona este primul tratat al UE negociat şi semnat de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene, după aderarea sa la 1 ianuarie 2007.

39

Comisia Baroso: lista comisarilor desemnaţi (I) Joaquin ALMUNIA: Concurenţă. Vicepreşedinte al Comisiei Laszlo ANDOR: Munca, Afaceri sociale şi incluziune socială Catherine ASHTON: Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri

externe şi Politica de securitate. Vicepreşedinte al Comisiei Michel BARNIER: Piaţă internă şi Servicii Dacian CIOLOŞ: Agricultură şi Dezvoltare Rurală John DALLI: Sănătate şi protecţia consumatorului Maria DAMANAKI: Afaceri maritime şi pescuit Karel DE GUCHT: Comerţ Stefan FULE: Extindere şi politica de vecinătate Johannes HAHN: Politică regională Connie HEDEGAARD: Aspecte climatice Maire GEOGHEGAN-QUINN: Cercetare şi Inovare Rumiana JELEVA: Cooperare internaţională, ajutor umanitar şi

gestionarea crizelor Siim KALLAS: Transport. Vicepreşedinte al Comisiei

40

Comisia Baroso: lista comisarilor desemnaţi (II) Neelie KROES: Responsabil pentru agenda digitală. Vicepreşedinte

al Comisiei Janusz LEWANDOWSKI: Buget şi programare financiară Cecilia MALMSTROM: Afaceri Interne Gunter OETTINGER: Energie Andris PIEBALGS: Cooperare pentru dezvoltare Janez POTOCNIK: Mediu Viviane REDING: Justiţie, Drepturi fundamentale şi Cetăţenie.

Vicepreşedinte al Comisiei Olli REHN: Afaceri economice şi monetare Maros SEFCOVIC: Relaţii inter-instituţionale şi administraţie.

Vicepreşedinte al Comisiei Algirdas SEMETA: Politică fiscală şi uniune vamală, audit şi lupta

antifraudă Antonio TAJANI: Industrie şi antreprenoriat. Vicepreşedinte al

Comisiei Androulla VASSILIOU: Educaţie, Cultura, Multilingvism şi Tineret

41

Înalt Reprezentant (desemnat) pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate Catherine Ashton

42

Preşedintele desemnat al Consiliului European Herman van Rompuy