TRANSILVANIA

Organizarea de stat a voievodatului Transilvania

La venirea lor in Transilvania, triburile maghiare au gasit deja formate stratificarea sociala si relatiile de productie de tip feudal, formele de proprietate ale feudalismului, precum si institutiile politice feudale in cadrul carora pe primul plan se afla institutia voievodatului. Toate aceste realitati ale lumii feudale au cunoscut in Transilvania o evolutie specifica ca urmare a instaurarii dominatiei maghiare.

Intrucat triburile maghiare se aflau la venirea lor in Transilvania in stadiul de dezvoltare sociala a democratiei militare si nu aveau institutii proprii de tip feudal, le-au preluat pe cele ale romanilor si le-au utilizat apoi ca instrumente de reprimare sociala si nationala a populatiei romanesti.

Intrucat din punct de vedere numeric erau net inferiori populatiei autohtone romanesti, motiv pentru care nu puteau exercita o dominatie efectiva asupra Transilvaniei, maghiarii au procedat la colonizari intensive cu sasi si secui, fara a putea schimba insa compozitia etnica a Transilvaniei, astfel incat populatia autohtona romaneasca a ramas populatia majoritara.

Asa cum rezulta chiar din documentele emise de cancelaria maghiara inca din sec al IX-lea, pe intreg teritoriul Transilvaniei si in Campia Tisei erau constitutite numeroase cnezate, voievodate si tari romanesti conduse de nobili romani.

In cadrul procesului de supunere a Transilvaniei a rezultat un conflict intre nobilimea romana si nobilimea desprinsa din randul triburilor maghiare, desemnata prin termenul generic de nemes. Acest conflict a cunoscut in evolutia sa istorica 2 perioade:

Prima cuprinsa intre secolele al XII-lea si al XV-lea, in care nobilii romani sunt inca mentionati alaturi de cei maghiari, sasi si secui in documentele emise de cancelaria maghiara, ei continuand sa exercite pe teritoriile pe care le conduceau si pe care, uneori, le si stapaneau cu titlu de proprietate atributii administrative, judiciare, fiscale si militare, intrucat aparatul de stat al voievodatului Transilvaniei nu era pe deplin constituit, iar romanii care reprezentau majoritatea populatiei isi aparau institutiile politice si juridice.

Din a doua jumatate a secoului al XV-lea insa, mai exact din 1437, prin crearea lui Union Trium Natiorum, drepturile feudalilor romani au fost sistematic incalcate, ei fiind in cele din urma exclusi impreuna cu intreaga populatie romaneasca de la viata politica a voievodatului Transilvaniei. In acest context si-au pastrat pozitiile doar un numar foarte mic de feudali romani, cei care au

1

acceptat trecerea la catolicism si maghiarizarea, iar ceilalti au decazut treptat in randul micii nobilimi, unii dintre ei chiar in randul taranimii dependente.

Intreaga viata politica a voievodatului Transilvaniei a fost acaparata de reprezentantii celor 3 natiuni asa-zise privilegiate: maghiarii, sasii, secuii.

In afara nobilimii laice, in Transilvania a existat si o nobilime ecleziastica alcatuita din inaltii prelati ai bisericii catolice, care in paralel cu exploatarea de tip feudal au promovat si sustinut politica de reprimare nationala a romanilor ortodocsi, considerati schismatici.

Taranii dependenti se numeau „iobagi” sau „slugi”. In Transilvania, exploatarea feudala a taranilor dependenti a fost mult mai intensa decat in Tara Romaneasca si Moldova deoarece ea s-a impletit cu oprimarea (persecutarea, exploatarea) nationala a romanilor.

Datorita dezvoltarii mai accentuate a mestesugurilor si comertului in Transilvania, orasenii au reprezentat o categorie sociala mult mai importanta decat in Tara Romaneasca si Moldova, iar stratificarea sociala a orasenilor transilvaneni era mult mai pronuntata.

Organele centrale de conducere

Voievodul

Pana in sec al XII-lea, dominatia maghiara s-a exercitat numai asupra partii de N-V a Transilvaniei denumita „partium”, in fruntea careia documentele mentioneaza pe un asa-numit Mercurius Principe al Transilvaniei in anul 1111. El isi avea sediul la curtea regelui maghiar, iar restul teritoriului Transilvaniei era condus de cneji, voievozi si juzi romani.

Urmeaza o perioada de anarhie in care dominatia maghiara se extinde si asupra restului teritoriului Transilvaniei, astfel incat la 1176 documentele vorbesc despre Leustachiu Voievod al Transilvaniei, exercitand o conducere efectiva asupra intregului spatiu intracarpatic. Voievodatul Transilvaniei se constitiuie prin extinderea la scara intregului teritoriu a unei institutii originale romanesti: cea a voievodatului, pe care ungurii o preiau si o utilizeaza pentru a-si asigura dominatia asupra Transilvaniei.

Desi voievozii Transilvaniei erau vasalii regelui maghiari, ei au fost dintotdeauna reprezentantii intereselor nobilimilor locale. Pe cale de consecinta, au cautat permanent sa isi largeasca atributiile, iar unii dintre ei au si reusit sa transforme Transilvania intr-un regnum distinct de regnum hungarie (regnum = stat suveran). Unii dintre acesti voievozi erau de origine romana.

2

Voievodul Transilvaniei avea atributii judiciare, administrative si militare, insa atributiile sale erau mult mai restranse decat cele ale domnilor Tarii Romanesti si Moldovei, datorita:

statutului de vasal fata de regele Ungariei;

largei autonomii de care se bucurau in Transilvania unitatile administrativ-teritoriale: comitatele, scaunele sasesti si secuiesti, precum si orasele;

privilegiilor bisericii catolice si faptului ca domnii Tarii Romanesti si Moldovei dispuneau de importante feude in Transilvania.

Pe plan administrativ, il numea pe vice-voievod, ii numea pe conducatorii comitatelor si pe dregatorii Transilvaniei. Convoca de asemenea congregatia generala a nobililor, pe care o si prezida.

Pe plan judiciar, era judecator suprem al Transilvaniei, insa atributiunile sale erau ingradite de autonomia comitatelor si a scaunelor.

Incercarile regilor maghiari de a-i limita atributiile au esuat, astfel incat din sec al XV-lea, raportul de forte a inclinat in favoarea voievodului, acesta devenind si comite al secuilor si extinzandu-si astfel jurisdictia si asupra comitatelor secuiesti.

Pe plan militar era comandantul armatei din Transilvania, calitate pe care a pastrat-o pana la sfarsitul voievodatului, dat fiind rolul pe care Transilvania l-a jucat in apararea Ungariei impotriva turcilor si tatarilor.

In exercitarea atributiilor sale, voievodul era ajutat de un aparat central de dregatori asemanator cu cel din Tara Romaneasca si Moldova, insa mult mai putin evoluat, datorita pozitiei de subordonare a Transilvaniei fata de regatul maghiar, precum si datorita largei autonomii de care se bucurau unitatile administrativ-teritoriale, astfel incat in Transilvania abia in epoca principatului s-a constituit un sistem complet de dregatori la nivel central. Cei mai importanti dregatori ai Transilvaniei erau vice-voievodul si notarul voievodal (seful cancelariei voievodale).

Congregatia generala a nobililor era o adunare reprezentativa pe scari sociale a: nobilimii Transilvaniei, comitatelor, clerului, scaunelor sasesti si secuiesti, oraselor si taranimii libere proprietara de pamant.

Initial, din congregatia generala a nobililor au facut parte si nobili romani, ultima congregatie la care acestia sunt mentionati fiind cea din 1291. Dupa Unio Trium Nationum, congregatia generala a nobililor era alcatuita doar din reprezentantii celor trei natiuni privilegiate.

3

Acest organ de stat nu avea o activitate permanenta, el se intrunea periodic la convocarea voievodului, de regula la Turda.

Existenta congregatiei generale a nobililor subliniaza larga autonomie de care se bucura voievodatul Transilvaniei, intrucat niciuna dintre legile votate de dieta Ungariei nu se aplica in Transilvania daca nu era insusita de congregatia generala a nobililor.

Organizarea locala

In ceea ce priveste organizarea locala a voievodatului Transilvaniei, ea prezinta o imbinare intre structurile politico-administrative traditionale romanesti - existente inca dinainte de invazia maghiara si care au supravietuit voievodatului Transilvaniei - cu elemente de organizare politico-administrativa pe care maghiarii le-au imprumutat din sistemul feudal german.

In zonele locuite exclusiv de romani, subdiviziunile administrativ-teritoriale erau districtele romanesti, conduse de cneji, voievozi si juzi romani.

In regiunile unde alaturi de populatia romaneasca au patruns si maghiarii, subdiviziunile administrativ-teritoriale erau comitatele impartite in plasi. Comitatele erau conduse de comiti numiti initial de regele maghiar, iar din sec al XIII-lea de voievod.

In zonele unde au foat colonizati sasii, subdiviziunile administrativ-teritoriale erau scaunele sasesti organizate dupa modelul vechilor scaune de judecata ale romanilor si care alcatuiau asa-numita Universitas Sactionum cu centrul la Sibiu.

In zonele in care au fost colonizati secuii s-au organizat scaune secuiesti dupa acelasi model al scaunelor de judecata ale romanilor, grupate in Universitas Siculorum (obstea secuilor) cu centrul la Odorhei.

In concluzie, aceste forme de autonomie locala specifice voievodatului Transilvaniei nu sunt institutii politico-administrative create in folosul populatiei romanesti majoritare, ci, dimpotriva, reprezinta o expresie a politicii constante - promovate de regii maghiari si voievozii Transilvaniei - de oprimare nationala a romanilor transilvaneni prin excluderea lor de la viata politica, atat la nivel central, cat si la nivel local.

In ceea ce priveste orasele, ele se bucurau fata de cele din Tara Romaneasca si Moldova de o mult mai larga autonomie datorita dezvoltarii lor economice. Orasele erau conduse de catre un jude, ajutat de un consiliu alcatuit din 12 jurati numiti burghe, alesi pe termen de un an de comunitatea oraseneasca, din randul patriciatului orasenesc. Atributiile administrative, fiscale si militare ale organelor de conducere a oraselor erau fixate prin actele de privilegii acordate acestora. In fiecare oras, exista si un reprezentant al autoritatii centrale, un jude regal.

4

In ceea ce priveste satele, acestea si-au pastrat stravechea si traditionala forma de organizare, fiind conduse de cneji, care aveau atributiuni jurisdictionale marunte, insa in Transilvania, spre deosebire de Tara Romaneasca si Moldova, sate libere s-au mentinut doar in regiunile de granita.

Organizarea financiara

In ceea ce priveste organizarea financiara a Transilvaniei, dat fiind caracterul autonom al voievodatului, obligatiile fiscale fata de regele maghiar erau inferioare obligatiilor fiscale fata de nobilimea din Transilvania. In timp ce taranii liberi aveau obligatii fiscale doar fata de stat, cei aserviti aveau si fata de nemesi si biserica catolica, exprimate prin cele trei forme ale rentei feudale. Pentru iobagi era gospodaria iobageasca. Principala obligatie fiscala fata de stat era venitul camarii (lucru in camere), care era prestata initial in natura, apoi in bani. Totodata, taranii trebuiau sa plateasca si o renta funciara, o dare funciara numita teragiu, care ulterior a fost extinsa si asupra orasenilor, devenind o dare generala. In situatii exceptionale, in caz de razboi, regele maghiar putea impune si dari suplimentare denumite subsidia. Taranii romani aveau in plus o obligatie numita cvingva gesima ovium (a 50a oaie). Secuii erau scutiti de dari datorita obligatiilor militare pe care le aveau, cu o singura exceptie: erau obligati sa plateasca asa-numita dare a boilor, fiecare secui proprietar trebuind sa dea regelui cu prilejul incoronarii, cu prilejul primei casatorii si cu prilejul nasterii primului copil cate un bou. In ceea ce-i priveste pe sasi, ei plateau o dare speciala, darea Sfantului Martin (deoarece se platea de Sfantul Martin, dupa calendarul catolic), cuantumul acestei dari fiind de 500 de marci de argint. Orasenii plateau o dare speciala, cens sau colecta.

Organizarea bisericii

In ceea ce priveste organizarea bisericii, biserica ortodoxa din Transilvania, ca si cea din Tara Romaneasca si Moldova, a cunoscut un proces de organziare ierarhica, care insa nu s-a putut desavarsi, ca urmare a cuceririi maghiare, insa a continuat sa-si desfasoare activitatea neintrerupt, asigurand continuitatea credintei religioase a populatiei romanesti autohtone si majoritare. Pe fondul cuceririi maghiare, biserica catolica sustinuta de nemes si de regii maghiari a fost investita cu intinse domenii. Dijmele datorate bisericii catolice erau obligatorii nu numai pentru maghiari, cat si pentru romanii considerati schismatici. Insa regele maghiar detine un control direct asupra bisericii catolice, avand dreptul de a-i numi si destituit pe inaltii prelati si dreptul de a controla veniturile bisericii.

Organizarea armatei

Data fiind autonomia Transilvaniei, existau doua armate: a voievodului Transilvaniei si a nobililor locali. Armata voievodului Transilvaniei cu care participa la chemarea regelui maghiar in calitate de vasal al acestuia era alcatuita din marii dregatori,

5

conducatorii comitatelor si slujitorii acestora, contingentele de ostasi echipate de orase si contingentele militare ale feudalilor laici si ecleziastici, acestia trebuind sa participe in virtutea obligatiei de auxiliu cu un numar de ostasi proportional cu intinderea feudelor lor si numarul taranilor aserviti. Daca armata voievodului trebuia sa participe atat la razboaie de aparare, cat si la cele duse in afara granitelor, cea a nobililor locali participa doar la razboaiele de aparare. In secolul al XV-lea, in timpul domniei voievodului Sigismund, armata Transilvaniei a fost reorganizata potrivit sistemului banderiilor: contingente militare cu insemne militare distincte. Potrivit acestui sistem, dregatorii Transilvaniei, comitatele, scaunele sasesti si secuiesti, precum si orasele trebuiau sa intretina banderii sau contingente militare proprii.

Organizarea de stat a Transilvaniei ca principat autonom dependent de Turcia

Dependenta voievodatului Transilvaniei de coroana maghiara a incetat in momentul in care, in urma bataliei de la Mohacs, Ungaria dispare ca stat de pe harta Europei, in sensul ca cea mai mare parte a fost transformata in pasalac turcesc, iar zona de Vest a intrat in stapanirea habsburgilor.

In aceasta situatie, intre anii 1541-1683, Transilvania a fost organizata ca principat autonom dependent de Turcia in aceleasi conditii ca celelalte doua tari romane.

Organele centrale de conducere ale principatului Transilvaniei au fost: principele, dieta Transilvaniei si Consiliul intim.

Principele era ales pe viata de catre dieta si confirmat de catre sultan, insa de cele mai multe ori Turcia nu respecta aceasta regula si il numea direct pe principe fara consultarea dietei. Crearea principatului Transilvaniei a fost consfintita de catre dieta de la Turda din anul 1542, care a acceptat ca Transilvania este un stat tributar Turciei, dar a conditionat alegerea principelui de obligatia acestuia de a respecta privilegiile celor trei natiuni privilegiate si a celor patru religii recepte si de asemenea de a respecta Unio Trium Nationum si legile votate de dieta. Prin aceasta s-a instaurat in Transilvania un autentic regim nobiliar, insa cu toate acestea atributiile principelui erau mult mai largi decat cele ale voievodului.

Dieta Transilvaniei, care a inlocuit vechea congregatie generala a nobililor, devine un organ de stat cu activitate permanenta ale carei lucrari se intruneau de regula la Alba Iulia. Membrii dietei Transilvaniei apartineau numai celor trei natiuni privilegiate si celor patru religii (catolica, reformata, calvina si luterana) cu excluderea romanilor ortodocsi.

Consiliul intim este un organ de stat nou, creat in timpul principatului, aparent cu scopul de a-l sfatui pe principe in toate problemele vietii de stat. In realitate, insa, este o expresie a regimului nobiliar instaurat in Transilvania, el exercitand un control permanent asupra activitatii principelui in interesul marilor feudali. Seminficativ in acest sens este

6

faptul ca acest consiliu, alcatuit din 10-12 membri, era compus din cei mai mari nobili ai Transilvaniei denumiti magnati.

In ceea ce priveste organizarea fiscala, veniturile statului se imparteau in doua categorii:

Provenite din operatiuni monetare si din taxele asupra exploatarii minelor si salinelor; aceste venituri se aflau la dispozitia principelui Transilvaniei

Provinciale, provenite din impozitul platit de fiecare gospodarie si care erau destinate platii tributului sau haraciului catre Poarta.

In ceea ce priveste organizarea armatei, toate categoriile sociale aveau obligatii militare, nobilii trebuiau sa participe cu un numar de soldati proportional cu numarul iobagilor pe care-i stapaneau, sasii si secuii aveau obligatii militare specifice, iar taranii din regiunile de granita se bucurau de anumite inlesniri fiscale in schimbul obligatiei de a asigura paza hotarelor. Se constata ca un fenomen nou cresterea semnificativa a numarului de mercenari aflati sub comanda directa a principelui Transilvaniei.

Transformari importante se produc in aceasta perioada pe planul organizarii bisericii. Biserica oficiala a statului a ramas biserica catolica, insa pe fondul reformei religioase ce cuprinsese intreaga Europa, alaturi de biserica catolica au fost recunoscute ca religii oficiale in stat religiile reformanta, calvina si luterana. Acestea, impreuna cu religia catolica, formau cele patru religii recepte ale Transilvaniei.

Biserica ortodoxa era in continuare considerata schismatica si nerecunoscuta oficial de catre stat, insa ca un element de noutate, ea incepe sa se organizeze ierarhic, fiind create episcopii ortodoxe intr-o serie de localitati ale Transilvaniei, precum si o mitropolie ortodoxa la Alba Iulia pentru toti romanii din Transilvania. Mitropolitii ortodocsi ai Transilvaniei au fost la inceput hirotonisiti in Serbia, iar apoi in Tara Romaneasca la Targoviste. In scurtul interval de timp in care a fost principe al Transilvaniei, Mihai Viteazul a sprijinit activ biserica ortodoxa din Transilvania, scutindu-i de dari pe preotii ortodocsi si infiintand o mitropolie ortodoxa a Baldragului, Vadului, Silvasului, Fagarasului, Maramuresului si Tarii Unguresti.

Dreptul scris in Transilvania in epoca voievodatului si a principatului dependent de Turcia

7

Evolutia dreptului scris al Transilvaniei a fost marcata de urmatoarele tendinte:

tendinta factorilor locali de a consolida autonomia voievodatului

politica centralizatoare promovata de regii maghiari

tendinta populatiei majoritare autohtone romanesti de a-si apara traditiile si institutiile juridice consacrate de Legea tarii, inclusiv prin codificarea vechilor obiceiuri realizata la presiunea populatiei romanesti si recunoacuta oficial de statul maghiar.

In acest context, in Transilvania dreptul s-a constituit in cadrul a doua sisteme juridice:

1. Pe de o parte, drepturile romanilor transilvaneni exprimat in Legea tarii si codificate relizate pe baza acestuia. Acest sistem de drept a fost cel preponderent, cel putin in epoca voievodatului.

2. Pe de alta parte, avem sistemul juridic discriminatoriu pentru romani impus de reprezentantii celor trei natiuni privilegiate si de statul maghiar din anul 1437. Potrivit acestui sistem juridic, care nu a fost niciodata recunoscut sau asimilat de populatia romaneasca, romanii erau cu desavarsire exclusi de la viata politica si juridica a tarii.

Componentele dreptului scris al voievodatului Transilvaniei sunt:

1. Decretele regale - sunt acte ale regilor maghiari privind privilegiile nobilimii si obligatiile taranilor iobagi, precum si cele referitoare la organizarea financiara, judiciara si militara.

Dintre cele mai importante decrete regale mentionam:

Decretul regelui Andre al II-lea din 1222

Decretul regelui Carol Robert d'Anjou

Decretul regelui Matei Corvin, ,,Maius", dat in 1483.

2. Unio Trium Nationum - este hotararea adoptata in anul 1437, in urma rascoalei de la Bobalna, de nobilii maghiari, conducerea sasilor si secuilor prin care s-a stabilit ca intreaga conducere politica a Transilvaniei urma sa fie exercitata de reprezentantii acestor trei natiuni privilegiate, cu excluderea perpetua a populatiei romanesti majoritare.

3. Tripartitul lui Werboczi - este o culegere de drept elaborata de juristul maghiar Stefan Werboczi intre anii 1514-1517, din ordinul regelui maghiar Vladislav al

8

III-lea, lucrare care nu a fost publicata oficial datorita evenimentelor care s-au precipitat si care au dus la disparitia statului maghiar, ramanand astfel o lucrare cu caracter privat. Insa s-a aplicat in Transilvania in practica tuturor instantelor de judecata pana la revolutia de la 1848, utilizarea ei fiind consacrata prin Diploma Leopoldina din 1691. Asa cum ii arata si numele, lucrarea are o structura tripartita: prima parte expune privilegiile nobilimii, a doua parte reglementeaza procedura de judecata, iar a treia parte se refera la obligatiile taranilor iobagi consacrand legarea de glie a acestora.

4. Statutele Tarii Fagarasului - reprezinta o lucrare cu caracter de codificare, intrucat ea cuprinde principalele institutii juridice romanesti ale obiceiului pamantului. Mult timp, „Statutele Tarii Fagarasului” a fost o feuda a domnilor Tarii Romanesti, insa in sec al XV-lea ea a fost inclusa in Universitas Saxonum (obstea sasilor), ceea ce a insemnat o incalcare a drepturilor stravechi ale populatiei romanesti, soldata cu o puternica riposta din partea romanilor, culminand cu o serie de rascoale care au avut loc intre anii 1503-1508. Una dintre principalele revendicari era aceea a codificarii vechilor obiceiuri romanesti, revendicare care a fost satsifacuta prin intocmirea in anul 1508 a Statutelor Tarii Fagarasului. Statutele au fost redactate in limba latina, facandu-se mentiune, atat in preambulul lor, cat si in partea finala, ca ele s-au dat la propunerea romanilor. Textul Statutelor reda normele obiceiului juridic romanesc intr-o forma fidela, dar concentrata, trecandu-se de la ideea ca ele sunt foarte amanuntit cunoscute de populatia romaneasca care le aplica din generatie in generatie. Dispozitiile Statutelor nu sunt sistematizate, astfel incat institutiile de drept civil sunt intercalate cu cele de drept penal si de drept procesual.

In materia persoanelor este consacrata stratificarea sociala de tip feudal si discriminarea intre diversele categorii sociale; nobilii romani sunt desemnati prin termenul de „boia romes”, iar taranii dependenti prin termenul de „rusticii valahii”.

In materia casatoriei este prevazuta necesitatea consintamantului parintilor viitorilor soti, dar si forma atipica de inchiere a casatoriei si anume casatoria cu fuga. Obligatia de inzestrare a fetelor apartinea parintilor, iar in absenta acestora, fratilor ca un corolar al privilegiului masculinitatii.

In materia succesiunilor reglementarea era extrem de ampla, fiind consacrat privilegiul masculinitatii, astfel incat fata inzestrata de parinti era, ca si in Tara Romaneasca, exclusa de la mostenirea acestora.

Ca un element foarte important, Statutele consacrau si institutia infratirii pe mosie, precum si aplicatiile acesteia in vederea schimbarii ordinii succesorale si inlaturarii privilegiului masculinitatii.

9

O reglementare ampla avem si in materia dreptului penal, fiind sanctionate cele mai importante infractiuni indreptate impotriva proprietatii, a vietii, dar si infractiunile indreptate impotriva autoritatilor. Acestea din urma erau sanctionate invariabil cu moartea.

In ceea ce priveste materia proprietatii, reglementarea din Statutele Tarii Fagarasului contine urme semnificative lasate de propietatea comuna devalmasa de la nivelul obstilor satesti sau teritoriale.

Analizand continutul juridic al statutelor, constatam unitatea de continut si aplicare a obiceiului romanesc in toate cele trei tari romane, inclusiv in Transilvania unde, asa cum am vazut, reprimarea nationala a romanilor a fost o constanta a politicii reprezentantilor celor trei natiuni privilegiate.

Din aceasta perspectiva este remarcabil faptul ca doar cu trei decenii inainte de disparitia statului maghiar si de incetarea dependentei Transilvaniei fata de Ungaria, autoritatile erau nevoite sa recunoasca oficial si sa codifice obiceiurile romanesti pastrate intr-o forma nealterata.

Dreptul scris al Principatului Transilvaniei dependent de Turcia

Dupa caderea Ungariei la Mohacs, dieta Transilvaniei, intrunita la Sighisoara in 1540, a stabilit ca pe viitor Transilvania se va conduce dupa legi proprii, iar legile din Ungaria inceteaza a se mai aplica in Transilvania, cu exceptia Tripartitului lui Werboczi. Totodata, dieta de la Sighisoara a stabilit ca Unio Trium Nationum ramane fundamentul politic discriminatoriu al Transilvaniei.

In acest context, in epoca principatului dependent de Turcia, dieta Transilvaniei a adoptat un numar foarte mare de legi pentru a suplini vidul legislativ creat si ca atare s-a simtit nevoia sistematizarii acestor legi in ordine cronologica sub forma incorporarii lor in colectii de legi.

Prima colectie cuprinde legile adoptate de dieta intre 1540-1653, fiind elaborata in timpul domniei celor doi principi Racota. S-a numit "Aprobatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Ungariae et Isdem Anexarum ".

A doua colectie de legi cuprinde legile adoptate de dieta Transilvaniei intre 1654 si pana la sfarsitul epocii principatului, in 1683, fiind elaborata in timpul domniei lui Mihai Apafi. Ea s-a numit ,,Compilatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Ungariae et Isdem Anexarum ".

Ulterior, cele doua culegeri de legi au fost reunite intr-una singura denumita „Aprobatae et Compilatae Constitutiones”.

10

In cadrul acestei ultime culegeri de legi, legile sunt grupate in ordine cronologica, pe diferite domenii de reglementare: organizarea de stat, privilegiile feudalilor, procedura de judecata si dreptul canonic.

Toata aceasta legislatie elaborata in timpul principatului dependent de Turcia exprima tendinta de promovare a intereselor celor trei natiuni privilegiate si ale celor patru religii recepte, context in care statutul juridic al taranilor aserviti si in special al romanilor s-a inrautatit considerabil. Astfel, taranii romani erau considerati din punct de vedere juridic „tolerati” si suportati pro tempore, iar preotii romani ortodocsi erau asimilati taranilor dependenti.

Pe de alta parte, este semnificativ faptul ca in denumirea acestor colectii de legi apare cuvantul "regnum", care asa cum am vazut desemneaza un stat suveran.

Tot in aceasta perioada au fost codificate normele de drept scris si cutumiar ale oraselor sasesti, lucrarea purtand denumirea Statutele Municipale Sasesti, adoptate in adunarile sasilor intre 1570-1580 si aprobate de principele Transilvaniei in 1583. Aceasta lucrare contine numeroase dispozitii din materia obligatiilor deoarece sasii erau cei mai legati de schimbul de marfuri, de activitatea comerciala.

Tot in epoca principatului dependent de Turcia au fost elaborate culegeri de drept ale unor unitati administrativ-teritoriale ca o expresie a largei autonomii de care se bucurau acestea (spre exemplu: Statutele Odorheiului, Statutele Zarandului).

Situatia Transilvaniei sub stapanirea austriaca sau habsurgica

Aceasta etapa debuteaza in 1683 odata cu infrangerea armatei otomane la asediul Vienei si dureaza pana la 1867 cand se instaureaza dualismul austro-ungar. In 1688 armatele austriece patrund in Transilvania si aceasta devine un stat vasal Austriei, situatie acceptata de dieta de la Fagaras care statueaza ca alegerea principelui Transilvaniei urma sa se faca potrivit vechilor reguli. Prin Diploma Leopoldina din 1691, imparatul Leopold al Austriei recunoaste autonomia Transilvaniei si se obliga sa o respecte. Noul statut juridic este recunoscut si pe plan international prin taratatul de pace de la Karlowitz. In 1699 ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Apafi al II-lea, renunta la drepturile sale princiare in favoarea imparatului Austriei, creandu-se o uniune personala intre Transilvania si Austria, in sensul ca imparatul Austriei este si principe al Transilvaniei. Aceasta situatie este consacrata de iure prin documentul imperial denumit „Pragmatica Sanctiune” potrivit caruia alegerea principelui Transilvaniei se facea potrivit acelorasi reguli care guvernau succesiunea la tronul Austriei.

Organizarea de stat a Transilvaniei ca principat autonom dependent de Austria

11

Transilvania era condusa de un guvernator denumit presedinte al deputatiei tarii care coordona administratia civila a principatului si de un general comandant al armatei austriece din Transilvania care coordona administratia militara a principatului. Uneori, cele doua functii se reuneau asupra aceleiasi persoane care purta titulatura de Presedinte al Guvernului. Tot la nivel central functiona Guvernul provincial (guberniul) a carui activitate era controlata de Cancelaria aulica de la Viena in cadrul careia functiona Camera aulica transilvana creata in 1695. Alte institutii care functionau la nivel central erau Comisariatul tarii care controla aprovizionarea armatei din Transilvania si Tezauratul care administra finantele Transilvaniei.

In epoca principatului dependent de Austria se produce pe plan religios o miscare care a avut consecinte extrem de importante pentru sustinerea documentara si ideologica a luptei populatiei romanesti autohtone si majoritare pentru afirmarea nationala, crearea bisericii unite. Astfel, sinodul de la Alba-Iulia din 1697 convocat de episcopul Theofil a hotarat in principiu unirea bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica catolica. Aceasta hotarare a fost luata ca urmare a promisiunilor imparatului Austriei, in sensul ca preotii uniti vor fi scutiti de obligatii iobagesti, obligatii care reveneau preotilor ortodocsi. Acelasi imparat, printr-o diploma data in 1701, extinde scutirile si asupra taranilor uniti, insa aceasta Diploma Leopoldina nu a fost acceptata de Dieta Transilvaniei si ca atare nu s-a aplicat aici. In 1744, printr-un rescript imperial dat de imparateasa Maria Tereza, natiunea romana a fost recunoscuta ca a patra natiune a Transilvaniei, insa nici acest rescript nu s-a aplicat in Transilvania deoarece Dieta l-a interpretat in sensul ca el se aplica doar nobililor si clericilor si ca acestia nu formeaza o a patra natiune, ci sunt lipituri la cele trei natiuni privilegiate.

Unirea cu Roma a unei parti a bisericii din Transilvania a avut o importanta in sensul ca a permis accesul fruntasilor bisericii unite la arhivele de la Roma, precum si la arhivele imperiale de la Viena, acestia realizand o intensa munca de documentare in spirjinul argumentarii drepturilor natiunii romane in Transilvania. Activitatea depusa de ei a contribuit la formarea fundamentului ideologic al miscarii de elibarare nationala a romanilor din Transilvania.

Dreptul in Transivania in epoca principatului dependent de Austria

Prin articolul 1 al Diplomei Leopoldine din 1691 s-a mentinut aplicarea in Transilvania a vechilor legiuri feudale si anume: „Union Trium Natiorum”, „Tripartidul lui Werboczi” si „Aprobate et Compilate Constitutiones”.

12

In 1693, printr-o rezolutie alvintiana s-a organizat in cadrul Cancelariei aulice de la Viena o Camera aulica transilvaneana care cenzura activitatea guvernului Transilvaniei. Un alt document elaborat in aceasta perioada este Pragmatica Sanctiune prin care s-a consfintit de iure uniunea personala dintre Austria si Transilvania.

Dieta Transilvaniei a adoptat si in aceasta perioada a principatului dependent de Austria o serie de hotarari care au inasprit exploatarea sociala de tip feudal. Astfel, Dieta din 1714 a fixat numarul zilelor de claca la 4 zile pe saptamana pentru iobagi si 3 zile pentru jeleri (tarani liberi fara pamant). Aceasta hotarare a fost amendata de imparateasa Maria Tereza printr-un rescript imperial dat in 1747 prin care a diminuat numarul zilelor de claca pe saptamana la 4 zile pentru taranii care nu aveau vite si 3 zile pentru taranii care aveau vite. Printr-un alt rescprit imperial, „Punctele Regulative” din 1769, imparateasa Maria Tereza ii invita pe nobilii Transilvaniei apartinand celor 3 natiuni privilegiate sa inceteze abuzurile asupra taranilor iobagi, majoritatea de origine romana. Niciuna dintre hotarari nu s-a aplicat in Transilvania pentru ca acestea au fost respinse de Dieta.

13