1

TRANSFERUL TEHNOLOGIC

O tehnologie nouă, dezvoltată de o firmă, este însoţită în mod normal de protecţia

tuturor drepturilor de proprietate intelectuală:

- tehnologia în sine, prin brevet;

- numele acesteia, prin marcă înregistrată;

- aspectul produsului obţinut prin noua tehnologie, inclusiv ambalajul său, prin design

înregistrat;

- programul de calculator cu ajutorul căruia s-a proiectat un produs sau este condus

procesul tehnologic, prin drept de autor şi/sau prin brevet de invenţie;

- baza de date aferentă tehnologiei, prin drept de autor.

Un transfer de tehnologie are loc printr-o relaţie juridică, prin care proprietarul unei

tehnologii protejate prin unul sau mai multe drepturi de proprietate intelectuală, în particular

brevet de invenţie sau al unui know-how, vinde tehnologia sau acordă o licenţă de utlizare a

respectivei tehnologii sau know-how, unei alte persoane fizice sau juridice.

Beneficiile protecţiei invenţiilor prin brevet

În primul rând, odată ce s-a protejat invenţia prin brevet, titularul/inventatorul este

unica persoană indreptatită prin lege să exploateze invenţia pe teritoriul statului în care este

asigurată protecţia, astfel încât acesta să obţină un beneficiu maxim din această exploatare.

In al doilea rand, un brevet dă dreptul titularului de a interzice terţilor efectuarea fără

consimtământul său a următoarelor acte:

- fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare ori vânzarea şi importarea obiectului

invenţiei dacă obiectul brevetului este un produs;

- utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare sau importul în

aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care

obiectul brevetului este un procedeu.

2

De asemenea, brevetul de invenţie permite:

- cesionarea invenţiei brevetate;

- licenţierea invenţiei brevetate unei terţe părţi, cu menţinerea drepturilor asupra

brevetului;

- prezentarea invenţiei unor terţe părţi pentru a se iniţia o afacere bazată pe invenţia

respectivă.

Semnarea unui contract de licenţă exclusivă implică faptul că aceasta nu mai poate fi

acordată altor terţi. Caracterul de licenţă parţială se referă la transmiterea unei părţi din

drepturi ori acordarea acestora pe un teritoriu limitat ori pe o durată limitată. Transmiterea

drepturilor poate avea loc încă din faza de cerere, şi fapt foarte important, devine opozabilă

terţilor numai după înregistrarea acestei transmiteri la OSIM.

Prognozele tehnologice si dezvoltarea transferului de tehnologie Transferul de tehnologie constituie o componenta importanta a dezvoltarii, dar si a

contradictiilor existente azi intre tarile sarace si cele bogate, devenind un obiect principal al

luptei tarilor in curs de dezvoltare si, in consecinta, a unor dezbateri in forumurile

internationale.

Transferul de tehnologie este un fenomen obiectiv al dezvoltarii economico-sociale a

economiei mondiale in ansamblul ei si a fiecarei tari in parte.

Caracterul lui obiectiv rezulta din:

- adancimea procesului de diviziune internationala a muncii;

- existenta unui mare numar de tari in curs de dezvoltare;

- tendinte de reducere continua a duratei ciclului de cercetare stiintifica, dezvoltare

tehnologica si introducere a progresului tehnic;

- transformarea stiintei si tehnologiei intr-un mijloc de productie de prima importanta;

Necesitatea transferului de tehnologie deriva din functiile sistemului cercetarii stiintifice si al

dezvoltarii tehnologice si anume:

- forta motrica a productiei materiale;

- factor important de amplificare a venitului national, a avutiei nationale;

- stimulator al progresului tehnic;

- perfectioneaza si creeaza noi produse, tehnologii si noi procedee de fabricatie;

- generator de metode noi de organizare stiintifica a muncii si a productiei;

- participa la cooperarea stiintifica internationala.

3

Modelul simplificat, al procesului de progres tehnic, arata astfel:

Informatie → Idee → Cercetare fundamentala → Cercetare aplicativa → Dezvoltare

tehnologica → Introducerea procesului tehnic (aplicarea in practica).

Fiecare faza isi are propriile sale caracteristici si evolueaza dupa legi care uneori pot fi

absolut specifice. Cheltuielile realizate in cadrul fiecarei etape sunt, de asemenea, foarte

diferite. Important de subliniat este faptul ca cercetarile fundamentale si cercetarile aplicative

marcheaza azi o tendinta de crestere a costurilor pe masura abordarii unor fenomene mereu

complexe si, indeosebi, cresc cheltuielile pentru echipamentele si instalatiile de

experimentare si pentru aparatura de masura.

Traseul - de la idee, pana la aplicare - trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- trebuie sa dureze nu mai mult decat este nevoie ca rezultatele sa fie competitive pe piete

si, in consecinta, sa fie utile dezvoltarii economico-sociale;

- sa reduca la minimum nivelul incertitudinii si sa asigure, prin evaluarea acestora, reducerea

riscurilor;

- sa se realizeze cu un volum redus de costuri;

- sa asigure maximum de beneficii din ansamblul activitatii realizate;

- sa poata fi realizat in contextul organizatoric, material si uman existent sau prevazut in

perspectiva.

Fiecare din etapele traseului pot constitui parti componente ale acestuia, dar in

acelasi timp pot fi luate ca atare, prezentand importanta intrinseca.

In mod normal, prognoza tehnologica este aceea care trebuie sa semnaleze influenta

transferului de tehnologie asupra scenariilor luate in consideratie privind: durata ciclului;

volumul cheltuielilor materiale; gradul de independenta tehnologica si comerciala;

capacitatea fortei de munca stiintifica si inginereasca de a oferi, sau primi.

Prognoza tehnologica trebuie sa indice variantele de transfer de tehnologie care pot fi

avute in vedere de avantajele si restrictiile pe care fiecare forma de transfer de tehnologie le

cuprinde in sine

Prognozele tehnologice trebuie sa aiba in vedere anumite aspecte specifice

transferului de tehnologie:

Strategiile tehnologice adoptate de diferite state difera de la tara la tara si chiar pentru

aceeasi tara strategiile variaza in timp, in functie de dezvoltarea economiei nationale.

In structura economiei tarilor dezvoltate se manifesta tendinta evidenta de crestere a

ponderii produselor cu continut ridicat de cercetare stiintifica. Acest indicator este dat de

4

raportul dintre cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare si totalul volumului de vanzari al

productiei industriale si servicii ingineresti.

O ultima problema este influenta conditiilor specifice ale fiecarei tari asupra nivelului

cercetarii si dezvoltarii tehnologice.

Corelarea prognozei tehnologice cu celelalte prognoze economico-sociale este o

actiune esentiala, capabila sa asigure elemente informationale necesare adoptarii unei

decizii in domeniul transferului de tehnologie.

Din cele expuse mai sus rezulta ca, intr-o viziune mai larga, Prognoza tehnologica

este, printre altele, destinata sa clasifice oportunitatea si eficienta transferului de tehnologie,

printr-o analiza in perspectiva a tuturor factorilor care definesc sistemul transferului de

tehnologie.

Transferul de tehnologie bazat pe transmiterea directă a drepturilor de proprietate intelectuală

a. contractul de cesiune parţială sau totală a drepturilor de proprietate intelectuală.

contractul are ca obiect vânzarea de către proprietar a unei părţi sau a tuturor drepturilor

exclusive ale invenţiei brevetate ori altor drepturi de proprietate intelectuală şi

achiziţionarea acestor drepturi de către o altă persoană fizică sau juridică.

b. contractul de licenţă exclusivă sau neexclusivă a drepturilor de proprietate intelectuală.

contractul are ca obiect transmiterea dreptului de utilizare acordat de către proprietarul

unei invenţii brevetate ori al unui alt drept de proprietate intelectuală, unei persoane fizice

sau juridice să efectueze, în aria acoperită şi pe toată durata de valabilitate a brevetului

ori respectivului drept de proprietate intelectuală, ori pe o durată limitată, unul sau mai

multe “acte” acoperite de drepturile exclusive. c. contractul de know-how.

know-how-ul se referă în general la cunoaşterea modului de a face ceva, la experienţa

dobândită într-un anumit domeniu şi suplimentează informaţia conţinută în brevetul de

invenţie care a constituit obiectul unui transfer de drepturi, pentru a permite persoanei

care achizionează o tehnologie cunoaşterea unor detalii specifice legate de tehnologie;

poate fi comunicat într-o formă tangibilă, prin documente, fotografii, planuri, schiţe şi

medii de stocare în cazul computerelor etc.

5

Negocierea unui contract de licenta Negocierea unui contract de licentiere a tehnologiei se bazeaza pe capacitatea

partilor de a ajunge la un acord in care licentiatorul acorda si licentiatul dobandeste dreptul

de utilizare a tehnologiei licentiatorului in termenii si conditiile specificate. Obiectivul este de

a stabili baza pentru o reciprocitate satisfacatoare care sa se concretizeze intr-o relatie de

perspectiva.

Procesul de negociere implica patru etape distincte: pregatirea, discutarea, propunerea si

negocierea.

a) Faza de pregatire

Este probabil faza cea mai importanta, in care este aproape imposibil sa se

recupereze sau sa se depaseasca situatia unei pregatiri neadecvate. Atat licentiatorul cat si

licentiatul urmeaza sa stabileasca care sunt motivele pentru care un contract de licenta este

in concordanta cu obiectivele lor de afaceri. In calitate de parteneri, ei vor trebui sa identifice

potentialul de a-si completa, consolida si indeplini reciproc aspiratiile de afaceri.

Licentiatorul si licentiatul vor stabili o intalnire oficiala, in care sa clarifice si sa se

concentreze pe urmatoarele probleme:

- care este scopul incheierii contractului de licenta si cum poate fi el atins;

- ce se asteapta sa obtina cele doua parti in urma discutiilor;

- negociatorul principal, va fi cel care intelege strategia globala de afaceri si care, in mod

ideal, ar trebui sa fie asistat de un grup de experti din domeniile financiar, juridic si tehnic;

- pregatirea unui rezumat al problemelor comerciale cheie care urmeaza sa fie incluse in

contractul de licenta si pozitia partilor pentru fiecare astfel de problema. Acest document

permite stabilirea unei pozitii de maxim (cea mai buna) si de minim (cea mai proasta),

initierea si progresul negocierilor, usurinta si rapiditatea cu care se negociaza problemele.

b) Faza de discutie

Este caracterizata de licentiator ca promovand meritele si oportunitatea oferite de

tehnologia sa, si potentialul licentiat revizuieste documentele si informatiile in cadrul unui

contract de confidentialitate. Licentiatul poate de asemenea sa-si spuna punctele de vedere

cu privire la valoarea de licenta pentru activitatile si interesele sale. Aceasta conversatie

ramane generala.

c) Fazele de propunere si negociere

In faza de propunere, partile exploreaza posibila lor relatie si principalele conditii

comerciale. In aceasta faza:

- sunt testate ipoteze;

6

- se stabilesc obiective strategice;

- se identifica limitele negocierii.

Exista diferite solutii posibile in rezolvarea unei probleme sau pentru realizarea unui

acord acceptat de ambele parti. Toti termenii cheie ai acordului, cum ar fi exclusivitatea

licentei/ teritoriile geografice/ domeniul de licenta/ sumele de plata si calendarul/ redeventele

sunt variabile, la care se pot adauga noi variabile suplimentare. Toate acestea pot fi

gestionate in mod creativ astfel incat sa se ajunga la un rezultat care sa fie pe masura

asteptarilor celor doua parti si sa corespunda obiectivelor lor de afaceri, care inseamna

castigul reciproc.

Acorduri de licenţiere. După cum s-a indicat anterior, fără transmiterea drepturilor de proprietate intelectuală

nu se poate face licenţierea unei tehnologii. În consecinţă, un acord de licenţiere de

tehnologie este de fapt un contract de licenţă privind unul sau mai multe drepturi de

proprietate intelectuală care au următoarele elemente de bază:

identificarea părţilor - permite identificarea persoanelor sau entităţilor care vor deveni

părţi la contract, deci care vor semna contractul de licenţă şi care vor vor deveni

responsabile din punct de vedere legal să respecte prevederile acestuia.

obiectul - descrie produsul care urmează să fie realizat, folosit sau vândut sau procesul

care va fi aplicat şi din care un produs va fi obţinut, şi la rândul său, utilizat sau vândut.

De asemenea, se va identifica invenţia sau invenţiile incluse în acel produs sau proces,

facând referire la brevetele sau la cererile de brevet relevante, vor descrie know-how-ul

care urmează să fie furnizat, şi evoluţia (progresul) tehnologic pus la dispoziţie de părţi şi

condiţiile în cadrul cărora aceste imbunătăţiri tehnologice vor fi făcute disponibile de

către aceea parte către cealaltă. Se vor avea în vedere orice alte drepturi de proprietate

intelectuală: mărci, design, programe de calculator, baze de date etc. care contribuie la

definirea ori identificarea tehnică, estetică, creativă, ori de denumire a tehnologiei în

speţă;

limitarea licenţei şi a practicilor anticoncurenţiale. Licenţa poate avea restricţii

contractuale cu privire la activităţile admise (realizarea, comercializarea, domeniile de

utilizare etc.), sau restricţii la o parte a solicitărilor asupra acestora, precum şi restricţii

teritoriale, temporale sau cantitative, ori limitări privind preţurile de vânzare.

exploatarea. Trebuie prezentate calitatea produsului în sine, volumul producţiei,

realizarea unei părţi a produsului de către terţe părţi autorizate prin licenţă, importul de

7

produse pentru a satisface cererea locală în absenţa unor activităţi de lucru suficiente în

ţară, precum şi utilizarea canalelor de distribuţie a celui care oferă licenţa. Licenţiatul

poate, de asemenea, să se asigure ca know-how-ul furnizat va fi adecvat pentru a atinge

obiectivul fixat;

considerente comerciale şi financiare. Cuprinde în principal valoarea tehnologiei

licenţiate. Părţile vor căuta să ajungă la o structură de plată care să reflecte natura şi

circumstanţele acordului precum şi termenii şi condiţiile agreate. Plăţile efectuate de

licenţiat pentru achiziţia şi utilizarea tehnologiei se clasifică de regulă în:

- sume fixe, plătibile la realizarea unui eveniment specificat: de exemplu, la

începerea acordului, la realizarea a n bucăţi de produs, realizarea unui criteriu de

performanţă etc.;

- redevenţe, care sunt plăţi regulate către licenţiator ca reflectare a utilizării în timp

a tehnologiei.

alte considerente ce trebuie prevăzute în contract sunt:

- administrarea finaciară a contractului, care prevede obligaţiile licenţiatului de a

avea evidenţă financiară, de a raporta rezultatele şi de a plăti redevenţele

datorate;

- prevederi în legătură cu încalcarea drepturilor de proprietate intelectuală legate de

tehnologie;

- responsabilitatea legată de calitatea produselor realizate sub contract.

soluţionarea litigiilor – cuprinde litigiile posibile şi soluţionarea acestora. Soluţionarea

litigiilor implică atat legea ce ar trebui să guverneze acordul cât şi metoda şi forumul

corespunzător pentru soluţionarea lor Părţile pot decide posibila mediere sau arbitraj;

durata contractului de licenţă. Un drept de proprietate intelectuală licenţiat poate fi

autorizat pentru perioada maximă de timp în care acesta este în vigoare (de exemplu,

pentru brevete – 20 de ani). Pot fi convenite, de asemenea, înţelegeri pe durate mai

scurte, părţile putându-şi rezerva dreptul de a rezilia contractul, dacă apar anumite

circumstanţe defavorabile continuării acestuia.

Bibliografie

- Ghid de proprietate intelectuala - Asociatia Româna pentru Transfer Tehnologic si Inovare – AroTT, 2009