Training of Trainers Manual - Romanian

1

PEER EDUCATION(EDUCAŢIE DE LA EGAL LA EGAL)

TRAINING PENTRU FORMATORI

MANUAL

2

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE 5INTRODUCERE 6

CAPITOLUL 1DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ÎN EDUCAŢIA DE LA EGALLA EGAL 8

CE ESTE EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL? 9DE CE EDUCAŢIE DE LA EGAL LA EGAL? 10BAZA TEORETICĂ A EDUCAŢIEI DE LA EGAL LA EGAL 11TEORIA ACŢIUNILOR RAŢIONALE 11TEORIA STUDIULUI SOCIAL / COGNITIVITĂŢII SOCIALE 12TEORIA RĂSPÂNDIRII INOVAŢIILOR 12TEORIA EDUCAŢIEI PRIN PARTICIPARE 13TEORIA SĂNĂTĂŢII PRIN AUTOSUGESTIE 13MODELUL IMCR: INFORMARE, MOTIVARE, DEPRINDERI DE COMPORTAMENTŞI RESURSE 14APLICAREA CUNOŞTINŢELOR TEORETICE ÎN PRACTICĂ 15ÎNVĂŢAREA EMPIRICĂ 15IMPORTANŢA INTERPRETĂRII ROLURILOR 17EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL PRIVITĂ CA UN PARTENERIAT TÂNĂR –ADULT 18EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL PRIVITĂ CA O PIESĂ DINTR-UN PUZZLE 19

CAPITOLUL 2ÎNDRUMĂRI PENTRU INSTRUIREA FORMATORILOR(ToT1)20

INTRODUCERE 21CUM SĂ FOLOSIM ACEST CURRICULUM ToT? 22COMPONENTELE-CHEIE ALE UNUI SEMINAR ToT 23UN MODEL DE SEMINAR ToT DE 6 ZILE 25OBIECTIVE 25REZULTATUL PREVĂZUT 25AGENDA SEMINARULUI: PREZENTAREA 26ZIUA 1 281. DESCHIDEREA SEMINARULUI 292. PREZENTAREA FORMATORILOR ŞI A PARTICIPANŢILOR 303. PRE-TEST (CHESTIONAR) 324. INTRODUCERE ÎN METODELE DE INSTRUIRE 325. SUBIECT DE INSTRUIRE: Introducere în metoda „ spărgătorului de gheaţă”,activităţilor / jocurilor energizante 326. SUBIECT DE INSTRUIRE: Stabilirea regulilor de bază 367. AŞTEPTĂRILE ŞI PREOCUPĂRILE PARTICIPANŢILOR 378. LA CE SĂ NE AŞTEPTĂM ÎN CURSUL ACESTEI SĂPTĂMÂNI 37

1 ToT – abrevierea formulei „Training of Trainers” (engl.)

3

9. SUBIECT DE INSTRUIRE: Educaţia de la egal la egal - teorie şi practică 3710.SUBIECT DE INSTRUIRE: Folosirea subiectelor introductive în programele deinstruire 4111. SUBIECT DE INSTRUIRE: Introducere în discursul public 4312. SUBIECT DE INSTRUIRE: Introducere în jocurile şi exerciţiile de formare aechipei şi câştigare a încrederii 4513. SUBIECT DE INSTRUIRE: Interpretarea rolurilor 5014. SELECTAREA ECHIPELOR PENTRU FEED-BACK-ul ZILNIC 5315. CONCLUZII 53ZIUA 2 541. JOC ENERGIZANT 552. FEED-BACK-UL ZILEI 1 553. EXERCIŢII „SPĂRGĂTORI DE GHEAŢĂ” ŞI DE FORMARE A ECHIPEI 554. SUBIECT DE INSTRUIRE: Metodele schimbului de informaţii 565. SUBIECT DE INSTRUIRE: Modalităţi de explorare a valorilor şi atitudinilor 596. SUBIECT DE INSTRUIRE: Conştientizarea şi sensibilizarea faţă de problemele ce ţinde gender 687. CONCLUZII 71

ZIUA 3 721. JOC ENERGIZANT 732. FEED-BACK-UL ZILEI 2 733. „SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ” / JOCURILE ENERGIZANTE 734. SUBIECT DE INSTRUIRE: Modalităţile de dezvoltare a abilităţilor / deprinderilor 745. JOC ENERGIZANT 796. SUBIECT DE INSTRUIRE: Instrumente şi tehnici motivaţionale 797. INTERPRETAREA ROLURILOR 848. CONCLUZII 85

ZIUA 4 861. JOC ENERGIZANT 872. FEED-BACK-UL ZILEI 3 873. CÂŞTIGAREA ÎNCREDERII 874. SUBIECT DE INSTRUIRE: Modalităţi de a lucra cu tinerii deosebit de vulnerabili 885. CONCLUZII 93EXCURSII ÎN GRUP 93

ZIUA 5 941. JOC ENERGIZANT 952. FEDD-BACK-UL ZILEI 4 953. FORMAREA ECHIPEI 954.SUBIECT DE INSTRUIRE: Abilităţi / Deprinderi de co-facilitare 955. JOC ENERGIZANT SUGERAT DE PARTICIPANŢI 976. SUBIECT DE INSTRUIRE: Selectarea, instruirea şi supervizarea peer-educatorilor 977. SUBIECT DE INSTRUIRE: CONSILIERE VERSUS EDUCAŢIE 1018. CONCLUZII 103

ZIUA 6 1041. JOC ENERGIZANT 1052. FEED-BACK-UL ZULEI 5 1053.ACTIVITĂŢI ” SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ” SUGERATE DE PARTICIPANŢI 1054. SUBIECT DE INSTRUIRE: Monitorizarea şi evaluarea programelor EEE 105

4

5. SUBIECT DE INSTRUIRE: Parteneriatul tânăr-adult 1086. FEED-BACK-UL ŞI EVALUAREA ÎNTREGULUI SEMINAR 1147. CEREMONIA DE ÎNCHIDERE ŞI DISTRIBUIREA CERTIFICATELOR 114

CAPITOLUL 3UN MODEL DE ACTIVITATE EEE LA TEMA HIV/SIDA 115

PREZENTARE GENERALĂ 116AGENDA 117DESCRIEREA SUCCINTĂ A ACTIVITĂŢILOR 118CHESTIONAR 118INTRODUCERE 118"SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ” 119REGULI DE BAZĂ 119CE ÎNSEAMNĂ PENTRU TINE ÎNTREŢINEREA RELAŢIILOR SEXUALENEPROTEJATE? 120SPEAKER INVITAT SAU IMAGINI VIDEO 120HIV/SIDA: INFORMAŢII DE BAZĂ ŞI ÎNTREBĂRI 120INTERPRETAREA ROLURILOR 121DEMONSTRAREA REGULILOR DE FOLOSIRE A PREZERVATIVULUI 121ÎNTREBĂRI FINALE 121ÎNCHEIERE 122

ANEXE 123ANEXA 1: LISTĂ ADNOTATĂ DE RESURSE EEE 124ANEXA 2: UN MODEL DE TEST DE EVALUARE PRE ŞI POST-SEMINAR 143ANEXA 3: MODELUL UNUI FORMULAR DE CALIFICARE A PEER-EDUCATORILOR ŞI A DEPRINDERILOR FORMATORILOR 146ANEXA 4 HANDOUT-URI 150ZECE LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ŞTII DESPRE HIV/SIDA 151ILUSTRAREA EXPERIENŢEI DIRECTE 154TEORIA EDUCAŢIEI DE LA EGAL LA EGAL ŞI A MODIFICĂRIICOMPORTAMENTULUI 155TEORIA ACŢIUNILOR RAŢIONALE 155ILUSTRAREA PĂTRATELOR INTIMITĂŢII 157ILUSTRAREA COPACULUI-PROBLEMĂ 158TEST DESPRE HIV/SIDA 159PROBLEMA ITS – VERSIUNEA FACILITATORULUI 161TIPURI DE ABORDĂRI DE LA EGAL LA EGAL (A) 164TIPURI DE ABORDĂRI DE LA EGAL LA EGAL (B) 165STILURI DE CO-FACILITARE 166TESTUL CO-FACILITATORULUI 168UN PARTENERIAT TÎNĂR-ADULT EFICIENT 169SCARA DE PARTICIPARE A LUI ROGER HART 171BENEFICIILE PARTENERIATULUI TÎNĂR-ADULT 173OBSTACOLE ÎN FORMAREA UNUI PARTENERIAT TÎNĂR-ADULT EFICIENT 174MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROGRAMELOR EEE 178SCARA LUI KINSEY 182ANEXA 5. EXERCIŢII SUPLIMENTARE 183CE SEMNIFICĂ NOŢIUNILE DE SEX ŞI GEN? 184ANALIZA IMAGINII MASS-MEDIA 186SĂRBĂTOARE PENTRU SOLITARI ÎN WEEKEND 188

5

CUVÂNT ÎNAINTE

laborarea acestui manual a fost efectuată de „Joint Interagency Group on Young People’s

Health Development & Protection in Europe and Central Asia” (IAG) – Subcomisia pentru

Educaţia de la Egal la Egal şi sprijinită de UNFPA, Diviziunea pentru Statele Arabe şi Europa şi

UNICEF, Biroul Regional pentru CEE/CIS şi Ţările Baltice. IAG este un grup interagenţial de

sprijin metodic al Naţiunilor Unite, ce a fost fondat în iunie 1999 în scopul elaborării şi furnizării

unor programe de instruire şi cercetare, organizării unor practici performante şi difuzării

materialelor menite să faciliteze abordările comprehensive, bazate pe respectarea drepturilor

privind protecţia şi ameliorarea sănătăţii tinerilor, prin planuri comune de lucru şi schimb de

experienţă între agenţiile Naţiunilor Unite şi alţi parteneri-cheie. Membrii activi ai organizaţiei

includ reprezentanţii Secretariatului UNAIDS, UNDCP, PNUD, UNFPA, UNICEF, OMS şi ai

Băncii Mondiale.

Echipa principală de autori este alcătuită din: Robert Zielony, Greta Kimzeke, Srdjan Stakic,

Maria de Bruyn. Aleksandar Bodiroza a asigurat o îndrumare generală, iar Sue Pfiffner a

participat în calitate de editor-consultant.

Mulţumiri deosebite se aduc recenzenţilor: David Clarke (UNESCO), Hally Mahler (Family

Health International) şi Alanna Armitage (UNFPA).

Elaborarea acestui manual a beneficiat de entuziasmul şi feedback-ul tuturor peer educatorilor

ce au participat la lucrările seminarilor regionale şi subregionale în Europa de Est şi Asia

Centrală, implementate de IAG în perioada 2000 - 2003, în cadrul cărora au fost testate în teren

activităţile de instruire descrise în acest manual.

- Iulie, 2003

Opiniile exprimate în acest document nu reflectă obligatoriu politicile UNFPA - Fondului

Naţiunilor Unite pentru Populaţie sau ale UNICEF - Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii.

Principiile şi politicile fiecărei agenţii sunt guvernate de deciziile relevante ale organelor de

conducere ale fiecărei agenţii. Fiecare dintre ele implementează intervenţiile descrise în

prezentul document în conformitate cu principiile şi politicile sale şi în limitele obiectivelor

propuse în cadrul mandatelor acestora.

E

6

INTRODUCERE

anuale de Educaţie de la Egal la Egal au fost elaborate în mai multe ţări ale lumii. În

general, scopul lor este de a oferi îndrumări pentru formarea educatorilor de la egal la

egal sau de a propune idei pentru activităţile ce ar putea fi desfăşurate cu participarea tinerilor în

cadrul proiectelor de educaţie de la egal la egal (EEE).

Prezenta publicaţie se axează, în special, pe formarea de formatori în rândul educatorilor de la

egal la egal şi asigură un exemplu de program de instruire.

Curricula se bazează, în mare parte, pe experienţa obţinută în cadrul unor seminare de

instruire, desfăşurate, la nivel subregional, în Europa de Est şi Asia Centrală, de „Joint United

Nations Interagency Group on Young People’s Health Development and Protection in Eastern

Europe and Central Asia”.

Manualul a fost elaborat pentru a fi folosit de formatorii cu un înalt grad de calificare în

educaţia de la egal la egal în procesul instruirii viitorilor formatori. Multe dintre exerciţiile

incluse în programul de instruire pot fi aplicate şi în formarea educatorilor de la egal la egal ce

au vârsta de 16 ani sau mai mult. Unele activităţi pot fi desfăşurate în cadrul şedinţelor în teren

cu grupuri-ţintă ale educatorilor de la egal la egal alcătuite din tineri cu vârsta cuprinsă între 14

şi 20 ani.

Această curriculă de instruire a fost elaborată pe marginea următoarelor teme: sănătatea

reproducerii şi cea sexuală, prevenirea HIV, a infecţiilor transmise pe cale sexuală (ITS) şi prin

abuzul de substanţe. În cadrul activităţilor de educare a sănătăţii o atenţie deosebită a fost

acordată aspectelor cultural-sensibile şi celor ce ţin de gen. Întregul îndrumar de instruire şi

metodele sugerate pot fi aplicate în cadrul activităţilor EEE în orice domeniu.

Însă acest program de instruire nu pretinde să acopere toate variaţiile posibile ale temelor

menţionate. Informaţii-cheie privind HIV/SIDA sunt prezentate în anexa 4 (pag.152). Anexa 1

(pag. 125) prezintă o listă de surse informative (publicaţii şi web site-uri), utile în sensul

obţinerii unor informaţii de bază.

Este important de accentuat faptul că acest manual nu poate înlocui un curs de instruire

desfăşurat cu participarea mai multor persoane, dar trebuie considerat, în primul rând, drept un

instrument eficient pentru seminarele de instruire.

M

7

INTRODUCERE (continuare)

Manualul cuprinde 3 capitole:

• CAPITOLUL 1: DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ÎN EDUCAŢIA DE LA EGAL

LA EGAL” trece în revista definiţia EEE, justificarea şi valoarea sa în contextul diferitor

teorii şi modele privind modificarea comportamentului.

• CAPITOLUL 2: ÎNDRUMĂRI PENTRU FORMARE DE FORMATORI oferă

schiţa unui seminar ToT de 6 zile. Pentru fiecare dintre subiectele de instruire manualul

prezintă exerciţii potrivite de instruire şi notiţe relevante. Exerciţiile sunt descrise detaliat,

astfel încât să poată fi reproduse cu uşurinţă în cadrul cursurilor ulterioare.

• CAPITOLUL 3: MODELUL UNEI ŞEDINŢE EEE PRIVIND HIV/SIDA prezintă

exemplul unei activităţi EEE în teren. Se descrie desfăşurarea unei şedinţe cu obiectivul educaţia

HIV/SIDA, realizată cu un grup de adolescenţi pe parcursul a 3-4 ore

• Anexele includ o listă adnotată de resurse informative privind EEE. Acest vast catalog de

resurse conţine ghiduri EEE, resurse pentru cercetări, manuale de instruire EEE şi

curricule privind protejarea sănătăţii tinerilor, ghiduri de resurse informative, reviste EEE

şi o listă de web site-uri utile. Anexele includ, de asemenea, modele de chestionare pre-

şi post-test, un formular de evaluare a aptitudinilor formatorilor şi educatorilor de la egal

la egal, broşuri ce ţin de subiectele de instruire (cum ar fi informaţiile-cheie privind

HIV/SIDA şi drogurile), precum şi exemple de exerciţii suplimentare de instruire.

8

CAPITOLUL 1

DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ÎN EDUCAŢIA DE LA EGAL LAEGAL

CE ESTE EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL?

DE CE EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL?

BAZA TEORETICĂ A EDUCAŢIEI DE LA EGAL LA EGAL

Teoria acţiunilor raţionale

Teoria studiului social/cognitivităţii sociale

Teoria răspândirii inovaţiilor

Teoria educaţiei participatorii

Modelul sănătăţii prin autosugestie

Modelul IMCR: informare, motivare, deprinderi de comportament şi resurse

APLICAREA TEORIEI ÎN PRACTICĂ

Învăţarea bazată pe experienţă

Importanţa interpretării rolurilor

EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL PRIVITĂ CA UN PARTENERIAT

TÂNĂR-ADULT

EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL PRIVITĂ CA O PIESĂ DINTR-UN

PUZZLE

9

CE ESTE EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL (EEE)?

n contextul acestui manual, EEE este un proces, în cadrul căruia tineri motivaţi şi bine instruiţi

desfăşoară activităţi educative informale sau organizate cu semenii lor (persoane de aceeaşi

vârstă, ce au aceleaşi interese şi experienţă) de-a lungul unei perioade de timp, având drept scop

cultivarea cunoştinţelor acestora, formarea atitudinilor, convingerilor şi deprinderilor şi

determinându-i să fie responsabili şi să-şi protejeze propria lor sănătate. Activităţile EEE pot fi

desfăşurate, în cadrul unor mici grupuri sau prin contact individual, într-o mare varietate de

împrejurări: în şcoli şi universităţi, cluburi, biserici, la locul de muncă, pe stradă, într-un anumit

adăpost, sau în orice alt loc unde se întâlnesc tinerii.

Exemple de activităţi EEE pentru tineri sunt:

• şedinţe organizate cu elevii în cadrul şcolilor medii cu folosirea tehnicilor interactive,

cum ar fi chestionarele, interpretarea diferitor roluri;

• o piesă de teatru într-un club de tineri, urmată de discuţii în grup;

• conversaţii informale cu tinerii, la o discotecă, despre diferite tipuri de comportament

care le-ar putea pune sănătatea în pericol şi locurile în care ar putea obţine mai multe

informaţii şi ajutor practic.

EEE poate fi aplicată în cazul diferitor

grupuri de populaţie (şi de vârstă) în

vederea atingerii diferitor obiective. În

ultimul timp, EEE a fost folosită, în

toată lumea, exclusiv în cadrul

programelor de prevenire HIV/SIDA

şi de ameliorare a sănătăţii

reproductive.

Î

SEMNIFICAŢIA CUVÂNTULUI

Un peer (semen, egal – engl.) este o persoană ceaparţine aceluiaşi grup social ca şi altă persoanăsau grup. Grupul social poate fi bazat pe vârstă,sex, orientare sexuală, ocupaţie, statut socio-economic şi/sau stare a sănătăţii, etc.

Educaţia se referă la dezvoltarea cunoştinţelor,atitudinilor, convingerilor şi a comportamentuluiunei persoane, rezultat în urma procesului destudiere.

10

DE CE EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL?

rupul de semeni ai unui tânăr are o influenţă majoră asupra modului lui/ei de

comportament. Această afirmaţie este adevărată atât în cazul unui comportament riscant

cât şi în cazul unui comportament sigur. Educaţia de la egal la egal asigură, astfel, o influenţă

pozitivă deosebit de eficientă.

Câştigarea încrederii peer educatorilor în faţa grupului-ţintă al acestora este o temelie

importantă pe care poate fi construita EEE. Tinerii care au participat în cadrul iniţiativelor EEE

afirmă deseori că informaţia este transmisă mult mai uşor datorită experienţei şi intereselor

comune ale educatorilor şi ale audienţei în astfel de domenii cum ar fi preferinţele muzicale şi

atitudinea faţă de celebrităţi, limbajul folosit, temele ce ţin de familie (problemele dintre fraţi,

lupta pentru independenţă etc.) şi cerinţele care le sînt înaintate în dependenţă de statutul social

(student, membru al unei echipe etc.) Este mai puţin probabil ca peer educatorii să fie priviţi de

tineri ca nişte autorităţi ce „predică” despre modul de comportare al celorlalţi de pe o poziţie

critică. Procesul EEE este perceput, mai degrabă, ca primirea unui sfat din partea unui prieten

informat, care înţelege bine ce înseamnă să fii tânăr pentru că se confruntă cu probleme similare.

Deloc surprinzător este faptul că tinerii obţin mult mai multe informaţii de la semenii lor

privind problemele ce sunt sensibile în mod special sau prezintă un subiect tabu din punct de

vedere cultural.

EEE este, de asemenea, o modalitate de afirmare a tinerilor: ea le oferă posibilitatea să

participe în activităţile ce îi privesc în mod direct şi să aibă acces la informaţiile şi serviciile de

care aceştia au nevoie pentru a-şi proteja sănătatea.

G

11


copul principal al unui program EEE este de a dezvolta în grupul-ţintă comportamentul

recomandat sau de a-i modifica comportamentul riscant. O întrebare-cheie în acest context

este: care este motivul şi modul prin care oamenii adoptă noi comportamente? Domeniile

psihologiei sănătăţii, ale educaţiei sănătăţii şi sănătăţii publice ne oferă teorii relevante ale

comportamentului ce explică acest proces. Este extrem de important de a ţine cont de acestea,

întrucât ele asigură o bază teoretică a motivului pentru care educaţia de la egal la egal este

importantă şi benefică. Mai mult de atât, ele pot constitui un ghid necesar în procesul de

planificare a intervenţiilor EEE.

Următoarele teorii şi modele de schimbare a comportamentului au o importanţă deosebită în

educaţia de la egal la egal.

TEORIA ACŢIUNILOR RAŢIONALEConform acestei teorii, intenţia unei persoane de a adopta un mod recomandat de comportament

este determinată de:

• atitudinea persoanei respective faţă de acest comportament şi părerile sale privind

consecinţele adoptării lui. De exemplu, o femeie tânăra, care consideră ca folosirea

contracepţiei va genera rezultate pozitive pentru sănătatea ei, va avea o atitudine pozitivă

faţă de folosirea contracepţiei;

• părerea subiectivă (punctul de vedere

personal al unei persoane vis-a-vis de un

anumit aspect) si cea obiectivă (ceea ce

constituie o normă sau un standard în

societatea din care face parte sau în cadrul

principiilor grupului, căruia aparţine) a

unei persoane, ce se bazează pe ceea ce

consideră alţii că el/ea ar trebui să facă şi

pe atitudinea de aprobare sau dezaprobare

a unor persoane importante faţă de

comportamentul adoptat.

S

ÎN CONTEXTUL EEE ...

... acest concept este relevant în cazul încare ţinem cont de faptul că:

• atitudinea tinerilor este influenţată,în mare parte, de percepţia lor a ceea ce facsau cred semenii lor;

• tinerii por fi motivaţi de aşteptărilepe care le au peer educatorii din parteaacestora.

12

TEORIA STUDIULUI SOCIAL/COGNITIVITĂŢII SOCIALE

Aceasta teorie se bazează, în mare parte, pe activitatea psihologului Albert Bandura. El afirmă că

oamenii învaţă:

• indirect, prin observarea şi modelarea după celelalte persoane cu care individul respectiv

se identifică (de exemplu, perceperea tinerilor a comportamentului semenilor);

• prin formarea anumitor deprinderi ce vor avea drept

rezultat o mai mare încredere în capacitatea

persoanei respective de a adopta un comportament.

Această condiţie distinctă poartă denumirea de

autoeficienţă şi presupune capacitatea de a depăşi

orice barieră în momentul adoptării

comportamentului. De exemplu, practicarea

folosirii corecte a prezervativului este, în cadrul

unei astfel de demonstraţii, o activitate importantă

ce va avea drept rezultat o mai mare încredere în

sine în momentul abordării metodelor de protejare

sexuală cu partenerul.

TEORIA RĂSPÂNDIRII INOVAŢIILOR

Conform acestei teorii, influenţa socială

joacă un rol important în modificarea

comportamentului. Rolul liderilor de opinie

ce activează în calitate de agenţi ai

modificării comportamentului în cadrul unei

comunităţi constituie un element-cheie al

acestei teorii. Influenţa lor asupra normelor

sau obiceiurilor ce predomină într-un anumit

grup social este de cele mai multe ori privită

ca rezultatul interacţiunii dintre persoane.


... aceasta înseamnă că includereaactivităţilor interactive de învăţareempirică este extrem de importantăşi peer educatorii pot constituiimportante exemple demne de urmat.


... aceasta înseamnă că peer educatorii selectaţitrebuie să fie lideri de opinie demni de încredereşi credibili în faţa grupului-ţintă. Rolul lideruluide opinie ca educator este extrem de important încadrul contactelor sociale de zi cu zi şi nu doar încadrul unor activităţi planificate din timp.

13


TEORIA EDUCAŢIEI PRIN PARTICIPARE

Potrivit acestei teorii, oferirea posibilităţilor

de participare activă a persoanelor afectate

de o anumită problemă reprezintă soluţia în

modificarea comportamentului.

TEORIA SĂNĂTĂŢII PRIN AUTOSUGESTIEModelul sănătăţii prin autosugestie a fost elaborat la începutul anilor 1950 de către psihologii

sociali Godfrey Hochbaum, Stephen Kegels şi Irwin Rosenstock. Acest model a fost folosit

pentru a explica şi a prezice un mod sănătos de comportament, în mare parte ca urmare a

perceperii susceptibilităţilor, barierelor şi avantajelor.

Conform acestui model, dacă o persoană are dorinţa de a evita boala sau de a se însănătoşi

(valoare) şi crede cu tărie că anumite acţiuni vor preveni boala (aşteptare), atunci el va acţiona în

mod pozitiv faţă de acest comportament.

Din păcate însă, acest model de modificare a comportamentului nu ia suficient în

consideraţie astfel de aspecte, cum ar fi

obiceiurile, atitudinile şi emoţiile. Astfel,

deşi modelul este util, efectele unui număr

mare de factori asupra comportamentului

(cultura, influenţa socială, statutul socio-

economic, experienţa personală etc.) trebuie

să fie luate în consideraţie doar în cazul în

care modelul este inclus în cadrul unei

activităţi EEE.


... importanţa acestei teorii este evidentă: mulţisusţinători ai EEE afirmă că procesul (orizontal)de conversaţie între semeni şi determinarea unuicurs al acţiunii reprezintă elementul-cheie alsuccesului unui proiect EEE.


... conceptul cel mai relevant al modeluluisănătăţii prin autosugestie este cel al perceperiibarierelor, adică opinia unei persoane privindcosturile materiale şi cele psihologice ale uneiacţiuni recomandate. În acest context, peereducatorul poate reduce aceste bariere ca urmarea reasigurării, a corectării unei informaţii greşite,a stimulării şi a oferirii unui sprijin. De exemplu,dacă un tânăr nu apelează la serviciile de ocrotirea sănătăţii prestate în cadrul unei instituţiimedicale deoarece consideră că nu va firespectată confidenţialitatea lui/ei, atunci peereducatorul va furniza informaţii privind serviciile„prietene tinerilor”, astfel ajutând persoanarespectivă să depăşească această barieră şi săapeleze la serviciile corespunzătoare de ocrotire asănătăţii.

14

MODELUL IMCR: INFORMARE, MOTIVARE, DEPRINDERI

DE COMPORTAMENT ŞI RESURSE

Modelul IMCR, un model adaptat pe care se bazează o mare parte a informaţiei incluse în acest

manual, vizează comportamentul ce ţine de sănătate într-un mod comprehensiv şi clar, care poate

fi aplicat culturilor diferitor ţări. El se axează în mare măsură pe informare („ce”), motivare („de

ce”), deprinderi de comportament („cum”) şi resurse („unde”) ce pot fi folosite atunci când ţinta

este comportamentul riscant. De exemplu, dacă un tânăr ştie că folosirea corectă a

prezervativului poate preveni răspândirea HIV, el ar putea fi motivat să-l folosească şi să afle

cum să-l folosească corect, însă ar putea să nu aibă posibilitatea să-l achiziţioneze. Iată de ce la

acest model a fost adăugat conceptul de resurse.1

1 Zielony, R. şi Lewis, T. 1993 comunicare personală. Adaptarea modelului IMCR. Fisher, J.D. şi Fisher, W.A.„Changing AIDS Risk Behaviour”, Buletin psihologic, 11, 455-474, 1992.


... un program ce nu cuprinde o abordare comprehensivă, inclusivcele 4 concepte IMCR, nu va deţine toate componentele esenţialenecesare pentru reducerea comportamentului riscant şi promovareaunui mod de viaţă sănătos. De exemplu, în cadrul unui program poatefi explicată necesitatea folosirii contracepţiei şi descrise metodele decontracepţie, dar omisă demonstrarea folosirii corecte a acestora.Astfel, participanţii ar fi informaţi ce să facă, dar nu şi cum să o facă.În cadrul altor programe, participanţii ar putea fi informaţi despre ceşi cum trebuie să facă pentru a adopta un comportament sănătos, darsă nu fie destul de motivaţi emoţional sau intelectual pentru a adoptaun astfel de comportament. Deşi resursele pot fi considerate ca ocomponentă a conceptului „informare”, este important de asigurattinerii cu informaţii privind locul în care pot să obţină acces cătreresursele şi serviciile corespunzătoare, în afara limitei obiectivelorpropuse în cadrul şedinţelor EEE. Astfel de resurse ar putea include,de exemplu, clinici „prietene tinerilor”, servicii de consiliere, serviciide testare HIV/SIDA şi a sarcinii, programe de ocrotire a sănătăţii şimetode de contracepţie (de ex., prezervative, contraceptive).

15


ie că desfăşori activităţi de formare de formatori (ToT), de formare a peer educatorilor sau

şedinţe EEE cu o populaţie-ţintă, există câteva considerente metodice fundamentale pentru

a putea fi aplicată teoria în practică. Cele mai importante dintre acestea sunt învăţarea bazată pe

experienţă şi observaţie(învăţarea empirică), introducerea metodicii interactive şi interpretarea

pieselor de teatru.

ÎNVĂŢAREA EMPIRICĂ

Exista un proverb antic care spune următoarele: „Spune-mi... şi voi uita, arată-mi... şi voi reţine,

implică-mă... şi voi înţelege.”

Este extrem de importantă „implicarea” activă a participanţilor în cadrul seminarelor de

instruire ce include şi propria lor experienţă. Aceasta le va oferi posibilitatea de a-şi dezvolta

aptitudinile cu un feedback imediat, oferindu-le oportunitatea de a participa direct în cadrul

multor exerciţii şi metode de instruire, înainte de implicarea altor formatori EEE în acestea.

Metoda formării de formatori propusă în acest manual se bazează pe modelul învăţării

empirice şi include tehnici extrem de interactive. Modelul include 4 elemente: experienţa

directă (o activitate în cadrul căreia participanţii îşi obţin experienţa), reflecţia asupra

experienţei, generalizarea (lecţiilor învăţate) şi aplicarea lecţiilor învăţate. Aceasta poate fi

rezumat într-o diagramă:1

1 De Bruyn, M. „Gender or sex: who cares?” Note pentru Formarea de Formatori. Chapel Hill, Ipas, 2002.

F

16

EXPERIENŢA DIRECTĂ(FORMATORUL INTRODUCE ACTIVITATEA/EXERCIŢIUL ŞI EXPLICĂ MODUL DEDESFĂŞURARE A ACESTUIA)

PARTICIPAREPARTICIPATORII:• EFECTUIAZĂ BRAINSTORMING• INTERPRETEAZĂ PIESE DE

TEATRU ŞI RELATEAZĂ OISTORISIRE

• DISCUTĂ ÎN GRUPURI MICI• STUDIAZĂ ANUMITE CAZURI• SE IMPLICĂ ÎN JOCURI ŞI

DESEN

REFLECŢIEGÂNDURI/SENTIMENTE(FORMATORUL URMĂREŞTEMERSUL DISCUŢIEI)

PARTICIPAPANŢII:• RĂSPUND LA ÎNTREBĂRI• ÎŞI ÎMPĂRTĂŞESC REACŢIILE

FAŢĂ DE ACTIVITĂŢI• IDENTIFICĂ REZULTATELE-CHEIE

GENERALIZAREA LECŢIILOR ÎNVĂŢATE(FORMATORUL OFERĂINFORMAŢII; INDICĂASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE;FACE UN REZUMAT AL CELORPREZENTATE)

PARTICIPANŢII:• PREZINTĂ PROPRIILE

REZULTATE• TRAG CONCLUZIILE

GENERALE

APLICAREA URMĂTORILOR PAŞI(FORMATORUL OFERĂ SUGESTII)

PARTICIPANŢII DISCUTĂ:• ÎN CE MĂSURĂ CUNOŞTINŢELE/

DEPRINDERILE SUNT IMPORTANTEPENTRU VIAŢA LOR

• CUM SĂ DEPĂŞEASCĂDIFICULTĂŢILE APĂRUTE ÎNAPLICAREA CUNOŞTINŢELOR/DEPRINDERILOR

• PLANIFICAREA ULTERIOARĂPENTRU APLICAREACUNOŞTINŢELOR

17


IMPORTANŢA INTERPRETĂRII ROLURILOR

Educaţia de la egal la egal include o serie de metode interactive: brainstorming, discuţii în

grupuri mici, studiul diferitor cazuri, chestionare, etc. O altă metodă extrem de eficientă folosită

adesea este interpretarea rolurilor. Prin interpretarea credibilă a unui rol pot fi atinse câteva

obiective majore ale programului de educaţie pentru sănătate. Ea poate:

• furniza informaţii: interpretarea rolurilor este o modalitate atractivă de a furniza , cu

umor, informaţii prin intermediul unor piese de teatru bazate pe realitate. Această

modalitate le permite educatorilor să însceneze diferite mituri răspândite de oameni,

arătând cum pot fi depăşite. Persoanele implicate în training capătă posibilitatea de a

examina problemele pe care se simt stânjeniţi sa le discute în viaţa cotidiană;

• crea motivaţie: prin metoda interpretării rolurilor pot fi prezentaţi, într-un mod extrem

de eficient, factorii de stres ai vieţii şi situaţiile psihosociale dificile, care uneori

reprezintă consecinţa unei decizii necorespunzătoare sau a unui comportament riscant. Ea

poate da viaţă unor astfel de realităţi cum ar fi obţinerea unui rezultat pozitiv pentru ITS

sau HIV etc. De asemenea, poate demonstra dificultăţile pe care le întâmpină o persoană

în momentul dezvăluirii unor informaţii sensibile sau dureroase persoanei iubite sau

partenerului. Interpretarea calitativă a unui rol poate avea un impact puternic asupra

audienţei şi o poate motiva să-şi schimbe atitudinea faţă de unele aspecte ale

comportamentului;

• forma deprinderi: atunci când este efectuată corect, această metodă are potenţialul de a

modela comportamentul unei persoane. În cadrul ei pot fi demonstrate diferite aptitudini (

cum ar fi capacitatea de a negocia, a refuza cuiva) şi deprinderi practice (de exemplu,

folosirea corectă a prezervativului);

• face o conexiune la resurse: metoda de interpretare a rolurilor oferă posibilitatea de a

informa audienţa despre serviciile ce sunt prestate în comunitatea respectivă sau de a

discuta particularităţile acestora, de exemplu, dacă sunt accesibile tinerilor, dacă respectă

drepturile lor la confidenţialitate etc.

Ţinând cont de cele expuse mai sus, menţionăm faptul că educaţia de la egal la egal trebuie să

dedice suficient timp includerii metodei de interpretare a rolurilor şi formării deprinderilor de

interpretare la peer educatori.

Pentru mai multe informaţii privind tehnica interpretării rolurilor vezi Capitolul 2, pag. 51.

18

EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL PRIVITĂ CA UNPARTENERIAT TÂNĂR – ADULT

Educaţia de la egal la egal trebuie să fie privită ca un model de parteneriat tânăr-adult:

obiectivul unui program poate fi atins doar prin colaborarea dintre tineri şi adulţi.

Parteneriatul tânăr-adult apare din convingerea că tinerii au dreptul de a participa în

elaborarea programelor ce-i privesc în mod direct şi dreptul de a-şi exprima opiniile în momentul

elaborării politicilor ce îi vor afecta. Rezultatele pozitive ale educaţiei sănătăţii tinerilor indică

faptul că implicarea activă a grupelor-ţintă în elaborarea programelor contribuie la viabilitatea şi

eficacitatea acestora. Astfel, programele vor aborda necesităţile şi îngrijorările grupului-ţintă şi

abordările utilizate vor fi interesante, asigurând implicarea activă a tuturor participanţilor.

Prin urmare, pentru a obţine succesul programului, de o importanţă majoră este construirea

unui parteneriat eficient între tineri şi adulţi în momentul elaborării şi implementării unui proiect

EEE pentru tineri.

Elementele principale ale unui parteneriat eficient tânăr-adult vor fi prezentate în cadrul

cursului de instruire expus în Capitolul 2 (pag. 109).

19

EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL PRIVITĂ CA O PIESĂDINTR-UN PUZZLE

ducaţia de la egal la egal este o componentă a unui puzzle complex de ameliorare a

sănătăţii sexuale şi reproductive a tinerilor prin prevenirea HIV, ITS, a consumului de

substanţe şi a altor probleme medicale. Programele EEE trebuie să fie bine coordonate în cadrul

unui context mult mai larg cu serviciile de ocrotire a sănătăţii şi alte instituţii. Programele optime

de educaţie de la egal la egal colaborează cu alte organizaţii, formând coaliţii de asociaţii ce îşi

completează reciproc activitatea, lucrează umăr la umăr şi se consideră ca fiind toate necesare.

Din această privinţă, EEE trebuie să fie o componentă a unei abordări comprehensive şi a unui

efort depus de întreaga comunitate. De exemplu, EEE poate complementa educaţia sănătăţii

bazată pe deprinderi, o campanie mass media de promovare a prezervativelor, activitatea

cadrului medical în clinici, efortul lucrătorilor sociali de a aborda tineretul vulnerabil în afara

şcolii.

E

20

CAPITOLUL 2

ÎNDRUMĂRI PENTRU FORMAREA DE FORMATORI (ToT)

INTRODUCERE

CUM SĂ FOLOSIM ACEST CURRICULUM ToT

COMPONENTELE - CHEIE ALE UNUI SEMINAR ToT

UN MODEL DE SEMINAR ToT DE 6 ZILE

Obiective

Rezultatul prevăzut

AGENDA SEMINARULUI: PREZENTARE

DESCRIEREA CURRICULEI DE INSTRUIRE PENTRU FIECARE ZI

21

INTRODUCERE

cest capitol prezintă modelul unei curricule de desfăşurare a unui seminar de formare de

formatori (din engleză Training-of-Trainings - ToT) de 6 zile pentru aproximativ 25 de

participanţi. (vezi pag. 27 pentru o descriere a planului de lucru)

Curricula sugerată se bazează pe experienţa obţinută în cadrul unui număr de seminare de

instruire desfăşurate la nivel regional în Europa de Est şi Asia Centrală şi organizate de „Joint

United Nations Interagency Group on Young People’s Health Development & Protection in

Eastern Europe & Central Asia”.

A

22

CUM SĂ FOLOSIM ACEST CURRICULUM ToT?

urricula ToT elaborată pentru acest seminar include o varietate de exerciţii de instruire

aplicabile în cadrul unui seminar de instruire a peer educatorilor. Unele dintre exerciţiile

propuse ar putea fi potrivite pentru activitatea în teren, adică pentru activitatea desfăşurată cu un

grup-ţintă de tineri. Alte activităţi, incluse în curriculă, au fost elaborate doar pentru formarea

formatorilor adulţi şi ar putea fi necorespunzătoare pentru alte niveluri de instruire EEE.

Descrierea exerciţiilor include şi o indicaţie a grupurilor-ţintă cărora se potrivesc.

Multe dintre subiectele şi metodele descrise în cadrul acestui program sunt însoţite de note

instructive. Acestea oferă informaţii referitor la importanţa subiectului şi la modul în care

metodele specifice vor contribui la realizarea obiectivelor programului de instruire EEE.

Pe lângă programul de instruire oficial, un alt element important al experienţei de instruire îl

constituie socializarea participanţilor. Seara, participanţii trebuie să aibă posibilitatea de a lua

cina şi de a se simţi bine împreună, de a face schimb de experienţă, a contribui la reuşita serii

prin realizarea capacităţile lor, a cânta împreună, a participa la diferite jocuri etc. Această

oportunitate de a interacţiona va oferi participanţilor o experienţă bogată de formare a relaţiilor.

În cadrul unui curs de instruire de 6 zile, ar fi binevenită programarea unei jumătăţi de zi pentru

efectuarea excursiilor în grup. Aceasta va oferi o altă posibilitate de formare a noilor relaţii în

cadrul grupului în afara perimetrului de desfăşurare a instruirii.

C

23

COMPONENTELE - CHEIE ALE UNUI SEMINAR ToT

u există un model ideal al unui program ToT, însă acesta ar trebui să includă următoarele

componente-cheie:

• Studierea justificării unui program EEE, inclusiv avantajele şi dificultăţile pe care le

implică. Deşi v-aţi putea aştepta ca viitorii formatori de peer educatori să fie familiarizaţi cu

practica educaţiei de la egal la egal, este esenţial să vă asiguraţi de faptul că, la începutul

programului de instruire, ei, nu doar înţeleg conceputul şi avantajele acestei abordări, dar şi

sunt conştienţi de limitele şi problemele pe care aceasta le presupune.

• Oferirea unor cunoştinţe fundamentale privind educaţia sănătăţii bazată pe deprinderi şi

intervenţiile orientate spre modificarea comportamentului. Educaţia de la egal la egal

depăşeşte, în mod evident, limitele informaţiei furnizate în cadrul programului de modificare

a comportamentului. Este esenţial de a lua cunoştinţă cu principiile unei educaţii

comprehensive a sănătăţii bazată pe deprinderi şi ale intervenţiilor de modificare a

comportamentului şi de a înţelege relaţia acestora cu educaţia de la egal la egal, astfel încât

să se asigure desfăşurarea activităţilor de instruire ce vor include toate componentele

esenţiale ale unui program EEE eficient.

• Oferirea unor cunoştinţe de bază privind conţinutul programului. Un formator de peer

educatori trebuie să posede cunoştinţe de bază referitor la problemele de sănătate abordate în

cadrul programului. De fiecare dată când apar întrebări vis-a-vis de conţinutul programului –

fie în timpul activităţilor de instruire sau în timpul supravegherii peer educatorilor ce

desfăşoară activităţi în teren – formatorul trebuie să fie capabil să răspundă la ele în mod

adecvat.

• Explorarea valorilor personale în domeniul problemelor de sănătate ce sunt abordate,

inclusiv a atitudinilor faţă de normele şi prejudecăţile bazate pe gen. Formatorii de peer

educatori trebuie să recunoască care sunt propriile valori şi prejudecăţi, astfel încât să-i poată

ajuta pe participanţi să le înţeleagă pe ale lor proprii. Este dificil să conduci un grup aflat în

instruire printr-un proces de autoconştientizare dacă anterior nu ai realizat o parte din acest

lucru la nivel personal.

• Instruirea în metodica formării deprinderilor, cum ar fi interpretarea rolurilor.

Formarea deprinderilor este o componentă esenţială a educaţiei de la egal la egal. Un

program calitativ de educaţie de la egal la egal va include interpretarea rolurilor privită ca o

N

24

metodă de formare a deprinderilor. Totuşi, interpretarea bună şi credibilă a unui rol necesită

instruire.

• Formarea deprinderilor de comunicare şi a lucrului în grup. Facilitarea unui curs de

instruire şi lucrul interactiv cu un grup de participanţi necesită cunoştinţe bune privind

tehnicile de comunicare. Viitorii formatori trebuie să servească drept model al lucrului în

grup şi al tehnicilor de comunicare, întrucât cea mai bună instruire este condusă de un model.

• Îndrumări de bază pentru planificarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea

programelor EEE. Planificarea şi implementarea unui program EEE nu este doar

responsabilitatea managerului de proiect. Este important ca toate părţile implicate în

program, inclusiv formatorul şi peer educatorii, să înţeleagă astfel de procese ca

monitorizarea şi evaluarea. Viitorii formatori necesită, de asemenea, îndrumări solide privind

modul de selectare, supraveghere şi sprijinire a peer educatorilor.

• Explorarea strategiilor de abordare a tineretului vulnerabil. Educaţia de la egal la egal

poate fi privită ca o modalitate de educaţie a majorităţii tineretului, dar şi ca o metodă

specifică de a ajuta grupurile deosebit de vulnerabile de tineri. Viitorii formatori de peer

educatori trebuie să aibă capacitatea de a-i informa pe participanţi despre necesităţile

populaţiei vulnerabile şi despre metodele de a o aborda şi de a lucra cu ea.

• Referinţe la resursele de educaţie de la egal la egal. Formatorii trebuie să fie familiarizaţi

cu resursele ce le pot complementa cunoştinţele despre educaţia de la egal la egal, cum ar fi:

ghidurile de instruire EEE, manualele EEE şi de modificare a comportamentului, resurse

privind conţinutul domeniilor educaţiei de la egal la egal (sănătatea reproductivă, ITS şi

HIV/SIDA, informaţii despre droguri etc.). Un seminar ToT trebuie să ofere posibilitatea de

explorare a acestor resurse.

• Referinţe la serviciile de ocrotire a sănătăţii pentru tineri. Programele EEE constituie o

parte componentă a unui cadru mai larg de resurse. Formatorii trebuie să deţină informaţii

despre clinicile, farmaciile, serviciile de susţinere, resursele informative etc., ce există în

comunitatea lor şi să includă această informaţie în cadrul unui program comprehensiv de

educaţie de la egal la egal. Ei trebuie să-i instruiască atât pe peer educatori cât şi pe ceilalţi

membri ai comunităţii despre modul de accesare a acestora.

25

UN MODEL DE TRAINING ToT DE 6 ZILE

OBIECTIVEObiectivul principal al trainingului ToT descris în acest manual este dezvoltarea capacităţilor

formatorilor de peer-educatori de a elabora şi desfăşura un program de instruire EEE.

Obiectivele specifice ale seminarului ţin să ofere participanţilor posibilitatea de a:

• înţelege mai bine conceptele educaţiei sănătăţii bazată pe deprinderi şi a metodicilor de

educaţie a sănătăţii de la egal la egal;

• obţine informaţii corecte despre sănătatea reproductivă şi sexuală, inclusiv HIV/SIDA;

• exprima propriile atitudini şi valori privind educaţia sănătăţii tinerilor;

• forma deprinderi de comunicare şi lucru în grup;

• forma deprinderi necesare pentru facilitarea desfăşurării unor activităţi interactive incluse

în cadrul instruirii peer educatorilor;

• obţine cunoştinţe de bază necesare în elaborarea unui program EEE.

REZULTATUL PREVĂZUTFormatori EEE competenţi şi siguri de sine ce vor dispune de aptitudinile necesare pentru

elaborarea şi implementarea unui program de instruire a peer educatorilor.

26

AGENDA TRAININGULUI: PREZENTARE

ZIUA 1

Deschidereaseminarului, prezentareaechipei de formatori şi aparticipanţilor.

Introducere în metodicade instruire.

Introducere în utilizarea„spărgătorilor degheaţă”, activităţilor deîncălzire şi a jocurilorenergizante.

Stabilirea regulilor debază.

Aşteptările şipreocupărileparticipanţilor.

La ce să ne aşteptăm încursul acestei săptămâni

Educaţia de la egal laegal – teorie şi practică.

Prezentarea tematiciiprogramelor deinstruire.

Introducerea îndesfăşurarea exerciţiilorşi a jocurilor de formarea echipei şi de câştigarea încrederii.

Introducerea activităţiide interpretare arolurilor.

Selectarea echipelorpentru feedback-ulzilnic

Încheiere

ZIUA 2

Încălzirea

Feedback-ul zilei 1

„Spărgătorul degheaţă”/ joculenergizant.

Metodele schimbuluide informaţie.

Metode de explorare avalorilor şi atitudinilor.

Sensibilizarea şiconştientizareaproblemelor ce ţin degen.

Încheiere

ZIUA 3

Încălzirea

Feddback-ul zilei 2

„Spărgătorul degheaţă”/ exerciţii deformare a echipelor.

Modalităţi de formare aechipelor.

Instrumente şi tehnicimotivaţionale.

Interpretarea rolurilor.

Încheiere

27

AGENDA TRAININGULUI: PREZENTARE

ZIUA 4

Încălzirea

Feedback-ul zilei 3

„Spărgătorul degheaţă”: jocuri decâştigare a încrederii.

Lucrul cu grupuri detineri vulnerabili

Identificareagrupurilor-ţintăprioritare

Încheiere

Excursie în grup

ZIUA 5

Încălzirea

Feedback-ul zilei 4

„Spărgătorul degheaţă” sugerat departicipanţi.

Aptitudini de co-facilitare

Selectarea, instruireaşi supravegherea peereducatorilor• Diferite metode de

instruire a peereducatorilor

• Recrutarea şisupraveghereapeer educatorilor

• Dirijarea relaţiilorinterne întreparticipanţiiprogramului deformare a peereducatorilor.

Consiliere versuseducaţie.

Încheiere

ZIUA 6

Încălzirea

Feedback-ul zilei 6

„Spărgătorul degheaţă” sugerat departicipanţi.

Monitorizarea şievaluarea programelorEEE.

Participarea tinerilorîn procesul deplanificare.

Feedback şi evaluare.

Ceremonia deînchidere

28

ZIUA 1


AGENDA ZILEI 1Nr.

1.

PREVEDERILE AGENDEI

Deschiderea seminarului

OBIECTIVE

2. Prezentarea formatorilor şi a participanţilor Asigurarea evaluării continuea seminarului

3. Chestionar pre-test Introducerea instrumentelor deevaluare

4. Introducere în metodica de instruire Clarificarea obiectivelorseminaruluiPrezentarea conceptului deînvăţare empirică

5. SUBIECT DE INSTRUIRE:Introducere în folosirea „spărgătorilor de gheaţă”,activităţilor de încălzire şi jocurilor energizanteExerciţii:

• Transmite ritmul• Spune numele şi aruncă mingea

De a-i cunoaşte pe ceilalţiparticipanţiDe a permite participanţilor săînţeleagă scopul „spărgătorilorde gheaţă” şi să obţinăexperienţă în folosirea acestora

6. SUBIECT DE INSTRUIRE:Stabilirea regulilor de bază

Acceptarea regulilor de bazăale seminaruluiIdentificarea regulilor de bazăcomune activităţilor deeducaţie de la egal la egal

7. Aşteptările şi preocupările participanţilor8. La ce să ne aşteptăm în cursul acestei săptămâni Identificarea aşteptărilor

participanţilor vis-a-vis dediferite aspecte ale desfăşurăriiseminarului de instruire

9. SUBIECT DE INSTRUIRE:Educaţia de la egal la egal - teorie şi practicăExerciţii:

• Educaţia de la egal la egal: ce şi de ce?• Aplică teoria!• Informare, motivare, deprinderi de

comportament şi resurse

De a permite participanţilor săînţeleagă natura şi scopul EEEDe a permite participanţilorsă-şi facă o viziune asupramecanismelor de modificare acomportamentului şi săînţeleagă relaţia acestora cuEEE

10. SUBIECT DE INSTRUIRE:Folosirea subiectelor introductive în cadrul programelorde instruire.Exerciţii:

• Cât de atenţi suntem cu propria noastrăsănătate?

De a permite participanţilor să-şi identifice şi să-şi foloseascăaptitudinile în cadruldiscursului public şi alactivităţilor de facilitare

29


AGENDA ZILEI 1 (continuare)

Nr.

11.

PREVEDERILE AGENDEI

SUBIECT DE INSTRUIRE:Introducere în discursul publicExerciţii:

• Aptitudini oratorice• 30 secunde de celebritate

OBIECTIVE

De a începe procesul deformare a echipelor în cadrulseminarului

12. SUBIECT DE INSTRUIRE:Introducere în desfăşurarea exerciţiilor de formare aechipei şi a celor de formare a încrederii.Exerciţii:

• Deplasarea sculpturilor• Nodul uman• Aha, şi eu am fost acolo

De a permite participanţilor săînţeleagă importanţa formăriiechipelor în procesul deinstruire şi să câştigeexperienţă prin mijloacelecorespunzătoare de formare aechipei

13. SUBIECT DE INSTRUIRE:Interpretarea rolurilorExerciţii:

• Revoluţie în interpretarea rolurilor

De a introduce interpretarearolurilor ca o metodă extremde interactivă în serviciulobiectivelor educaţiei sănătăţii.

14. Selectarea echipelor pentru efectuare feedback-uluizilnic

De a introduce un instrumentde monitorizare şi evaluare

15. Încheiere

1. DESCHIDEREA SEMINARULUISeminarul va fi deschis cu un scurt „Bun venit” din partea organizaţiei gazdă. Aceasta le va oferi

organizatorilor posibilitatea de a explica cadrul proiectului, dar şi de a da participanţilor

informaţii suplimentare referitor la şedinţele de instruire sau aranjamentele speciale şi aspectele

ce ţin de activităţile organizatorice (de exemplu: cazare, mese, excursii etc.).

O şedinţă de „Bun venit” poate varia în funcţie de stilul organizaţiei-gazdă şi de tradiţiile

locale. Uneori ceremoniile de deschidere sunt conduse conform unor principii oficiale şi

tradiţionale. Participanţii ar putea să fie nevoiţi să stea în linişte pe parcursul rostirii câtorva

discursuri, care uneori nu prezintă interes pentru ei. Drept rezultat, tinerii s-ar putea plictisi,

întrebându-se dacă acesta va fi mersul întregului curs de instruire. Formatorii ar trebui să evite

astfel de situaţii. De exemplu, ei ar trebui să se asigure de faptul că participanţii vor avea

posibilitatea să se exprime în cadrul acestei importante prime întâlniri. Cel puţin, participanţii ar

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

30

trebui să fie invitaţi să se prezinte întregului grup, spunându-şi numele, oraşul şi/sau organizaţia

din care fac parte.

2. PREZENTAREA FORMATORILOR ŞI A PARTICIPANŢILOR

Membrii echipei de instruire trebuie să se prezinte şi să comunice succint despre experienţa lor

în domeniu şi instruirea pe care o vor desfăşura, accentuând asupra entuziasmului de a lucra cu

această echipă.

Notă: În acest manual ne vom referi la echipa de instruire ca fiind constituită atât din formatori

cât şi din facilitatori.

31

ZIUA 1

În cadrul unui seminar EEE formatorii joacă câteva roluri:• Expert: formatorul oferă cunoştinţe şi aptitudini, răspunde la întrebări (sau promiteparticipanţilor să obţină informaţii mai târziu), clarifică concepţiile eronate.• Agent de socializare: formatorul se străduieşte să-şi împărtăşească valorile şi idealurile cuparticipanţii. De exemplu, adolescenţii şi adulţii trebuie să-şi trateze semenii, atât cei de sexfeminin, cât şi cei de sex masculin, în mod egal şi să-şi asume responsabilitatea de a promovaegalitatea dintre genuri.• Facilitator: bazându-şi metodele pe experienţa participanţilor, formatorii facilitează procesulde acumulare a noilor cunoştinţe şi deprinderi introduse în cadrul seminarului.

Formatorii pot facilita diferite tipuri de învăţare:• Învăţarea despre un subiect dat: de exemplu, ce este orientaţia sexuală?• Învăţarea despre punerea în practică a cunoştinţelor acumulate: de exemplu, cum pot

adolescenţii folosi sensibilitatea lor faţă de problemele ce ţin de gen pentru a cunoaşte şi aevita adoptarea unui comportament riscant.

Discuţiile în grup joacă un rol major în cadrul unui program interactiv de instruire. Pentru aconduce într-un mod eficient discuţiile în grup, facilitatorii trebuie să aibă anumite deprinderide facilitare. Ei trebuie să ştie cum să se comporte cu diferite tipuri de participanţi şi cum să sedescurce în situaţiile neplăcute ce au apărut în timpul discuţiilor.

Îndrumări suplimentare privind facilitarea discuţiilor în grup pot fi găsite în şedinţa privinddeprinderile de facilitare (ziua 5, pag.96)

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

CINE AR TREBUI SĂ FIE INCLUS ÎN ECHIPA DE FORMATORI?

• Bărbaţii şi femeile ce încurajează participarea egală a persoanelor de sex feminin şi masculin.Aceasta va contribui la promovarea, în cadrului programului, a sensibilităţii faţă de problemelece ţin de gen.

• Echipa de formatori poate, de asemenea, include experţi în domeniile relevante pentruobiectivele programului EEE, cum ar fi imunologia, violenţa sexuală, abuzul de substanţe etc.

• O altă posibilitate ce ar trebui să fie luată în consideraţie este includerea în echipă – în calitate deformatori - a tinerilor ce au o vastă experienţă în domeniul educaţiei de la egal la egal sau careau alte abilităţi specifice şi utile.

• Includerea în echipă a unui profesor de teatru poate fi un lucru extrem de benefic, întrucâtinterpretarea rolurilor este o componentă importanţă în educaţia de la egal la egal. În cazul cândbugetul nu permite angajarea unui astfel de profesor, pentru îndeplinirea acestei funcţii esteposibilă implicarea actorilor voluntari sau a studenţilor din ultimul an la facultatea de teatru.Profesorul de teatru demonstrează peer educatorilor cum să interpreteze diferite roluri şimonologuri. Unii formatori ar putea avea deja deprinderile necesare pentru desfăşurareaactivităţilor, atât a celor ce ţin de sănătate, cât şi a celor ce ţin de teatru. Alţi facilitatori potînvăţa de la experţii ce predau tehnicile teatrale, astfel încât în cele din urmă să poată desfăşuraşi această componentă a programului de instruire.

32


Spărgătorii de gheaţă sunt activităţi introdusela începutul unui exerciţiu pentru a ajutapersoanele să se simtă în largul lor într-osituaţie dată.Activităţile energizante sunt activităţilefolosite pentru a stimula şi motiva şedinţelede instruire.

3. CHESTIONAR PRE-TESTPre-testul este efectuat de către participanţi în scopul obţinerii unor informaţii privind nivelul lor

de cunoştinţe, atitudini şi aptitudini (sau aptitudini percepute) referitor la aspectele ce vor fi

abordate în cadrul programului de instruire. Facilitatorul trebuie să încurajeze participanţii să

răspundă la întrebări din propria lor perspectivă atunci, când aceştia încearcă să se inspire din

chestionarele altor participanţi. Exemplul unui chestionar pre-test este prezentat în anexa 2, pag.

144

Un chestionar pre-test, al cărui scop este evaluarea cunoştinţelor, a atitudinilor şi aptitudiniloriniţiale ale participanţilor, este un instrument de evaluare similar cu cele folosite pentru aevalua impactul unei intervenţii în cadrul grupului-ţintă format din tineri. Monitorizarea şievaluarea sunt un aspect semnificativ al controlului calităţii şi viabilităţii unui program.

4. INTRODUCERE ÎN METODICA DE INSTRUIRE

Formatorul explică succint metodele de instruire empirică şi extrem de interactivă ce va fi

propusă pe parcursul seminarului de 6 zile. Acesta este momentul potrivit pentru a invoca vechea

zicătoare: „Spune-mi... şi voi uita, arată-mi... şi voi reţine, implică-mă... şi voi înţelege”. Se

accentuează faptul că acest curs de instruire va fi unul de „implicare”, de învăţare empirică, după

cum a fost explicat în capitolul 1, pag. 16. Diagrama prezentată atât în capitolul respectiv cât şi

în anexa 4, pag. 155, poate fi copiată şi distribuită participanţilor.

5. SUBIECT DE INSTRUIRE: Introducere în „spărgătorii de gheaţă”, activităţile deîncălzire şi jocurile energizante

Obiectivele şedinţei De a începe a face cunoştinţă unii cu alţii în cadrul seminarului şi de a

permite participanţilor să înţeleagă scopul „spărgătorilor de gheaţă” şi să capete experienţă în

folosirea acestora.

Mai întîi, formatorul prezintă unul dintre

„spărgătorii de gheaţă”. După efectuarea unui

exerciţiu, se iniţiază o discuţie în grup privind

importanţa „spărgătorilor de gheaţă”, a

activităţilor de încălzire şi stimulare în cadrul

şedinţelor de instruire şi educaţie de la egal la

egal. Dacă mai rămâne timp, participanţii pot efectua un al doilea exerciţiu.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

33

ZIUA 1

Când un formator intră pentru prima dată într-un grup, s-ar putea să aibă parte de o reacţie nutocmai favorabilă din partea participanţilor. Prin „încălzirea” grupului (de exemplu,desfăşurarea unor activităţi distractive sau a unor jocuri stimulatoare), se va obţine o relaxare amembrilor acestuia şi, în consecinţă, aceştia vor deveni mai receptivi şi vor participa mai activla desfăşurarea şedinţei.

La începutul unui curs de instruire EEE, „spărgătorii de gheaţă” sunt esenţiali pentru a-i ajutape participanţi să se cunoască între ei şi pentru a sparge tensiunea iniţială, generată deînceputul unei activităţi cu un nou grup de persoane. Prin urmare, este recomandabil caşedinţele de instruire să înceapă cu activităţi de încălzire şi cu „spărgători de gheaţă”.„Spărgătorii de gheaţă” îi ajută pe educatori să se joace şi să înveţe împreună, dar şi să punăîmpreună baza unei instruiri continue.

Activităţile de încălzire sunt de obicei incluse la începutul şedinţei de instruire pentru a începelucrul într-o notă pozitivă. Unele grupuri încep cu un simplu exerciţiu de înviorare pentru a seîncălzi. În alte situaţii, pot fi introduse jocuri energizante pentru a „reîncărca” grupul cuenergie dacă nivelul acesteia pare să fie scăzut. Chiar şi atunci când persoanele sunt interesateşi preocupate de subiectul abordat, ele pot deveni plictisite şi somnoroase. Jocurile energizantele oferă o scurtă pauză şi, dacă e prezent şi puţin umor, se formează un spirit pozitiv algrupului1.

1 OMS. „Working with street children. Trainer tips. A training package on substance use, sexual and reproductivehealth including HIV/AIDS and STDs, 2000; Reproline: Tools for trainers

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

SFATURI UTILE PRIVIND FOLOSIREA ACTIVITĂŢILOR ENERGIZANTE

• Folosiţi jocurile energizante frecvent pe durata unei şedinţe de instruire, de fiecare dată cândpersoanele par a fi somnoroase sau obosite, sau pentru a crea o pauză între activităţi.

• Încercaţi să introduceţi jocuri ce se potrivesc în contextul local. Gândiţi-vă atent, de exemplu, lajocurile ce implică, în special, atingerea diferitor părţi ale corpului.

• Încercaţi să selectaţi jocuri în care să poată participa toată lumea şi fiţi sensibili la necesităţile şisituaţia grupului. De exemplu, e discutabilă oportunitatea unor jocuri ce exclud participareapersoanelor cu disabilităţi.

• Încercaţi să asiguraţi securitatea grupului, în special în timpul jocurilor ce implică alergare. Deexemplu, asiguraţi-vă că există spaţiu şi că podeaua este curată.

• Încercaţi să includeţi nu doar jocuri competitive, ci şi cele ce încurajează formarea echipelor.

• Încercaţi să evitaţi desfăşurarea jocurilor energizante pe o perioadă prea lungă de timp. Treceţi laurmătoarea activitate planificată după ce toată lumea a avut ocazia să se dezmorţească şi să setrezească.

Informaţie bazată pe: „100 ways to energize groups: games to use in trainings, meetings & thecommunity, International HIV/AIDS Alliance, 2002.

34

EXERCIŢIUL 1: TRANSMITE RITMUL2

OBIECTIVE: Participanţii fac cunoştinţă unii cu alţii şi energia grupului creşte odată ce

participanţii conştientizează dependenţa lor reciprocă.

TIMP DE EFECTUARE: 5 - 10 minute

MATERIALELE NECESARE -

POTRIVIT PENTRU: Toate activităţile de instruire sau cele desfăşurate în teren.

MOD DE EFECTUARE: Participanţii formează un cerc. Pentru a începe exerciţiul spuneţi

următoarele: „Voi face contact vizual cu persoana din stânga mea şi vom încerca ambii să batem

din palme în acelaşi timp [demonstraţi]. Apoi, persoana respectivă se va întoarce la stânga şi va

bate din palme în acelaşi timp cu persoana de lângă ea. Astfel, vom „transmite ritmul” în jurul

cercului. Să încercăm acest exerciţiu acum. Reţineţi să faceţi contact vizual şi să încercaţi să

bateţi din palme în acelaşi timp.”

Apare ritmul şi facilitatorul poate striga „mai repede” sau „mai încet” pentru a spori viteza

jocului. După completarea unui tur, spuneţi: „Acum vom încerca să creştem ritmul tot mai mult

şi mai mult. Fiţi întotdeauna pregătiţi, deoarece am putea începe un nou tur de bătăi din

palme.”

„Ritmul” este, astfel, transmis în jurul cercului de la o persoană la alta. Amintiţi

participanţilor să continue jocul, chiar dacă cineva a pierdut ritmul. După ce s-a completat

primul tur de bătăi din palme, începeţi un al doilea. În cele din urmă, ar putea apărea trei sau

patru ritmuri în acelaşi timp. Acesta poate fi rezultatul unui haos plin de energie, declanşat în

cadrul grupului şi acompaniat de râsete.

ÎNCHEIERE: Întrebaţi dacă participanţii sau simţit bine în timpul jocului. Rugaţi grupul să

descrie, fără a exclude pe cineva, ce se întâmplă într-un joc de echipă interdependentă în

momentul în care unul dintre jucători „pierde mingea”. Atenţionaţi grupul că, pentru a se obţine

cele mai bune rezultate, când se lucrează în echipă, e importantă conlucrarea tuturor membrilor

ei.

2 Eckert, Bob, The Life Institute (Learning Institute for Functional Education), Peer education program„Reflections”, Bergen, New Jersey, USA.

35

ZIUA 1

EXERCIŢIUL 2: SPUNE NUMELE ŞI ARUNCĂ MINGEA3

OBIECTIVE: Participanţii află numele fiecărui membru al grupului în timp ce învaţă o simplă

metaforă pentru deprinderile de comunicare.

TIMP DE EFECTUARE: 30 minute.

MATERIALELE NECESARE: Trei mingi foarte uşoare sau fabricate din hârtie pentru fiecare

grup de aproximativ 8-12 persoane.

POTRIVIT PENTRU: Toate activităţile de instruire sau cele desfăşurate în teren (când se

lucrează cu un grup mic)

MOD DE EFECTUARE: Pregătiţi mingile pentru a fi folosite în orice moment în timpul

exerciţiului. Asiguraţi-vă că cercurile formate de participanţi se află în cadrul unui perimetru

sigur, având unul sau doi metri de spaţiu liber în spatele fiecărui grup, pentru cazul în care

participanţii vor trebui să se mişte în urmă pentru a încerca să prindă mingea.

Grupuri mici de participanţi (circa 8-12 persoane) formează cercuri. Spuneţi participanţilor:

„În cadrul acestui joc vom încerca să învăţăm numele fiecărei persoane din grup.” Exerciţiul

începe prin prezentarea numelui de fiecare persoană aflată în cerc, pe rînd. Repetaţi procedeul o

dată sau de două ori, reamintind grupului să-şi prezinte numele clar şi lent, astfel încât ceilalţi să

aibă posibilitatea să reţină unul sau două nume. Explicaţi că, la început, persoana ce ţine mingea

va spune numele unei alte persoane din grup şi va arunca mingea persoanei respective;

demonstraţi cum se face acest lucru.

Continuaţi să explicaţi: „Persoana care primeşte mingea stabileşte un contact vizual cu un alt

membru al grupului, spune numele lui/ei şi-i aruncă mingea. Dacă aţi uitat numele cuiva şi

doriţi să vi se amintească, puteţi ruga persoana respectivă să-l repete. Dacă doriţi puteţi arunca

mingea chiar persoanei care tocmai v-a transmis-o.”

Partea 1: Desfăşurarea jocului. Începeţi jocul după cum a fost descris mai sus. După câteva

minute, când participanţii au început să reţină câteva nume, introduceţi în joc o a doua minge,

propunând grupului să continue jocul cu două mingi. După circa un minut, introduceţi în joc cea

de-a 3-a minge. Scopul grupului este de a arunca şi a prinde fiecare minge, strigând în acelaşi

timp numele persoanei care o va primi. Jocul continuă 10-15 minute, fără însă a scăpa vre-o

minge; dacă una dintre acestea cade, jocul va fi reluat de la început. În cadrul exerciţiului trebuie

să fie folosite toate cele trei mingi.

3 Adaptat dintr-un exerciţiu predat de Robert Eckert, NDRI (Narcotics and Drug Research Incorporated)

36

Partea 2: Discuţii. După încheierea primei părţi a jocului, întrebaţi participanţii cum s-au simţit

în acest timp. Apoi expuneţi ideea că aruncatul mingii de la o persoană la alta poate fi considerat

o metaforă a modului nostru de comunicare ca peer educatori. Rugaţi grupul să aprecieze ce

acţiuni au fost necesare pentru asigurarea succesului jocului. Acestea trebuie să includă

stabilirea contactului vizual, strigarea cuiva pe nume, asigurarea că persoana este pregătită să

primească mingea (sau mesajul), aruncarea mingii direct persoanei respective şi nu în momentul

când ea primeşte o altă minge etc.

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că una dintre deprinderile de bază ale EEE este o bună

comunicare. Sugeraţi că peer educatorii reţin acest joc ca un punct de reper când se întreabă pe

sine înşişi dacă folosesc cele mai bune deprinderi de comunicare posibile în cadrul activităţilor

de instruire pe care le desfăşoară.

6. SUBIECT DE INSTRUIRE: Stabilirea regulilor de bazăObiectivele şedinţei: De a accepta regulile de bază ale seminarului şi de a identifica reguli de

bază comune activităţilor EEE.

La început, facilitatorul decide cu participanţii care vor fi regulile de bază ale acestui seminar

de instruire. Apoi urmează o discuţie în grup privind importanţa stabilirii unor reguli de bază în

orice activitate de instruire.

La începutul unei şedinţe de instruire, grupul de participanţi trebuie să stabilească de comunacord un şir de reguli de bază sau îndrumări, necesare pentru desfăşurarea activităţilor lui, darşi să înţeleagă importanţa lor. Formatorul trebuie să se asigure că anumite reguli esenţiale suntincluse (vezi chenarul de mai jos). În special, o regulă importantă a unui seminar ce abordeazăaspecte sensibile este de a respecta intimitatea şi confidenţialitatea tuturor participanţilor;trebuie să se facă bine înţeles faptul că nimeni nu are permisiunea de a răspândi, în afaragrupului, informaţii personale despre alţi participanţi la training. În cadrul unor grupuri, existăo regulă ce încurajează persoanele să-şi exprime sentimentele dacă acestea au fost ofensate saulezate de cineva, astfel încât persoana în cauză să aibă ocazia să-şi ceară scuze. Aceasta este înspecial relevant în cazurile când participanţii se simt răniţi sau insultaţi de glumele sauremarcile privind genul, apartenenţa etnică sau caracteristicile personale.Odată ce toţi participanţii au căzut de acord asupra unui set de reguli, lista va fi afişată în salade instruire pe toată durata seminarului. Din când în când, ar putea fi necesar de reamintitparticipanţilor regulile stabilite.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

37

ZIUA 1

7. AŞTEPTĂRILE ŞI PREOCUPĂRILE PARTICIPANŢILOR

Participanţilor li se oferă posibilitatea de a-şi exprima aşteptările pe care le au în legătură cu

şedinţele de instruire şi să propună abordarea preocupărilor, ce ţin de EEE, în cadrul acestora.

Opiniile vor fi afişate pe un flip chart.

Evaluaţi care dintre aşteptările participanţilor e bine să fie realizate pe durata seminarului de

instruire şi care depăşesc limitele obiectivelor acestuia.

O trecere în revistă a aşteptărilor iniţiale ale participanţilor, efectuată la sfârşitul şedinţei, ar

putea constitui o parte din evaluare.

8. LA CE SĂ NE AŞTEPTĂM ÎN CURSUL ACESTEI SĂPTĂMÂNIFacilitatorul va comenta succint aşteptările echipei de instruire în vederea desfăşurării unui

seminar eficient, în care vor fi incluse şi aşteptările, exprimate de participanţi. El/ea va explica

ce se va întâmpla în următoarele câteva zile în cadrul şedinţelor de instruire, astfel încât

participanţii să ştie la ce să se aştepte.

9. SUBIECT DE INSTRUIRE: Educaţia de la egal la egal - teorie şi practicăObiectivele şedinţei: De a permite participanţilor să înţeleagă natura şi obiectivele EEE,

precum şi să-şi formeze propria viziune privind mecanismele de modificare a comportamentului

şi importanţa acestora în raport cu scopurile EEE.

REGULI DE BAZĂ COMUNE

Acestea includ obligatoriu:• Respectul reciproc, chiar şi atunci când nu sunteţi de acord cu opinia colegului;• Participarea activă;• Dreptul de a nu participa în activităţile ce vă fac să vă simţiţi incomod;• Atenţia la spusele altuia, fără a le întrerupe;• Folosirea afirmaţiilor la persoana I atunci, când împărtăşiţi valori şi sentimente (în opoziţie cu cele

la persoana a II-a);• Fără insultări (jignirea sau umilirea intenţionată a unei persoane)• Respectarea confidenţialităţii• Punctualitate

38

EXERCIŢIUL 1: EDUCAŢIA DE LA EGAL LA EGAL: CE ŞI DE CE?

OBIECTIVE: Obţinerea unei perceperi comune a conceptului de EEE

Identificarea avantajelor şi limitelor EEE

TIMP DE EFECTUARE: 30 minute

MATERIALELE NECESARE : Trei flip chart-uri şi marcheri

POTRIVIT PENTRU: Formarea de Formatori, instruirea peer educatorilor

MOD DE EFECTUARE: Facilitatorul va supraveghea desfăşurarea unor discuţii în grup, în

cadrul cărora participanţii trebuie să găsească răspuns la următoarele 3 întrebări:

• Ce înţelegem noi prin EEE?

• Care sunt avantajele posibile ale EEE?

• Care sunt dezavantajele posibile ale EEE?

Toate răspunsurile sunt înregistrate pe flip chart.

Este important ca definiţia propusă să corespundă, pe cât posibil, următoarei descrieri:

„Educaţia (sănătăţii) de la egal la egal este procesul prin care tineri motivaţi şi bine-instruiţi

desfăşoară activităţi educative informale sau organizate cu semenii lor (persoane de aceeaşi

vârstă ce au aceleaşi interese şi experienţă) de-a lungul unei perioade îndelungate de timp,

având drept scop cultivarea cunoştinţelor, ale atitudinilor, convingerilor şi deprinderilor

acestora, determinându-i să fie responsabili şi să-şi protejeze propria sănătate.”

39

ZIUA 1

Când se discută despre avantajele şi dezavantajele EEE, comparativ cu alt tip de educaţie, ar fi

bine să aveţi tabelul de mai jos la îndemână pentru a adăuga şi alte puncte esenţiale în cazul în

care este necesar:

ÎNCHEIERE: La sfârşitul acestei activităţi, formatorii trebuie să accentueze faptul că EEE nu

este soluţia oricărei probleme şi că uneori este mai bine să folosim alte abordări. Obiectivele

intervenţiei, caracteristicile grupului-ţintă, împrejurările specifice – iată elementele ce joacă un

rol important în identificarea EEE ca fiind potrivită sau nu.

AVANTAJE

• Tinerii îşi asumă responsabilităţi

• Educatorii şi grupurile-ţintă vorbesc aceeaşilimbă

• Peer educatorii cultivă deprinderi ce suntimportante pentru dezvoltarea personalăulterioară a acestora

• Peer educatorii pot suplimenta alte intervenţiieducative, cum ar fi activităţile desfăşurate deprofesori, lucrătorii sociali, furnizorii de serviciide ocrotire a sănătăţii, etc.

• Educaţia de la egal la egal este o intervenţie ceare loc la nivelul întregii comunităţi şi poateasigura o conexiune cu alte servicii prestate laacest nivel

• Peer educatorii pot obţine acces la grupuri depersoane ce, în alte situaţii, sunt foarte dificil deabordat

• Educaţia de la egal la egal este o activitaterelativ necostisitoare

DEZAVANTAJE

• Odată ce peer educatorii devin maimaturi, ei depăşesc limita rolurilor pecare trebuie să le îndeplinească, deci estenecesară recrutarea şi instruireapermanentă a noilor persoane

• Este dificil de a evalua impactuleducaţiei de la egal la egal

• Dacă educatorii nu sunt bine instruiţi,EEE poate avea un efect negativ(informare greşită, sfaturi neprofesionaleetc.)

40

EXERCIŢIUL 2: APLICĂ TEORIA!

OBIECTIVE: Participanţii înţeleg aplicarea metodelor teoretice în realizarea practică a

modificării comportamentului.


MATERIALELE NECESARE: Hârtie pentru flip chart - uri, marcher-uri şi bandă adezivă.

POTRIVIT PENTRU: Formare de Formatori

MOD DE EFECTUARE: După prezentarea pe scurt a teoriilor şi modelelor de modificare a

comportamentului (vezi handout –ul în anexa 4, pag. 156), participanţii se vor repartiza în 3

grupuri, fiecare având câte o coală mare de hârtie şi marcher-uri.

Rugaţi participanţii să aleagă o activitate (un program), în care este implicat unul dintre

membrii grupului şi să analizeze toate aspectele acesteia: ce, unde şi cum. Rugaţi-i apoi să

identifice şi să transpună pe hârtie teoriile şi modelele (sau părţi ale teoriilor şi modelelor) pe

care se bazează activitatea respectivă. Accentuaţi faptul că în cadrul unui program pot fi folosite

mai multe teorii şi modele sau doar unele aspecte ale acestora. Rugaţi grupul să prezinte

celorlalţi participanţi discuţia purtată în grup.

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că fiecare dintre noi foloseşte inconştient teorii şi modele de

modificare a comportamentului în activităţile noastre de zi cu zi. Iniţiaţi o discuţie cu subiectul

„motivele includerii în cadrul programelor de instruire a abordărilor teoretice şi metodice

organizate de modificare a comportamentului”. Accentuaţi încă o dată că nu este neapărat ca o

teorie sau un model să fie folosit în întregime şi că diferite părţi ale diferitor teorii şi modele pot

fi folosite în cadrul aceluiaşi program.

Model comprehensiv pentru educaţia de la egal la egal. Precum a fost menţionat anterior,pentru a-şi atinge cel mai mare potenţial, eforturile educaţiei de la egal la egal trebuie să fieincluse în cadrul unui model sau teorie de modificare a comportamentului. Doar naturacomprehensivă a unui astfel de model poate contribui la succesul intervenţiilor EEE.Vezi modelul IMCR (capitolul 1, pag. 15) pentru aplicarea sa în EEE.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

41

ZIUA 1

EXERCIŢIUL 3: INFORMARE, MOTIVARE, DEPRINDERI DECOMPORTAMENT ŞI RESURSE

OBIECTIVE: De a identifica informarea, motivarea, deprinderile de comportament şi

resursele ca fiind cele 4 resurse fundamentale ale unei educaţii de la egal la egal fructuoase.


MATERIALELE NECESARE: Flip chart şi marcher-uri

MOD DE EFECTUARE: Facilitatorul desenează 4 coloane (neîntitulate la acest nivel) pe flip

chart şi-i roagă pe participanţi să se gândească care, în concepţia lor, sunt componentele

esenţiale ale programelor EEE fructuoase.

Participanţii nu cunosc încă denumirea coloanelor, dar facilitatorul înscrie pe flip chart

răspunsurile acestora în dependenţă de apartenenţa lor la următoarele 4 categorii:

• Oferirea de informaţii

• Crearea motivaţiei

• Cultivarea deprinderilor de comportament

• Referinţă la resurse

Este preferabil să nu fie numite, în prealabil, categoriile, dar sugestiile participanţilor să fie

înscrise în coloanele neîntitulate. După ce au fost incluse toate răspunsurile, cele 4 categorii pot

fi identificate iar răspunsurile participanţilor - discutate în cadrul contextului respectiv.

ÎNCHEIERE: Facilitatorul poate accentua faptul că aceste 4 componente sunt complementare.

10.SUBIECT DE INSTRUIRE: Folosirea subiectelor introductive în programele deinstruire

Obiectivele şedinţei: De a include folosirea „subiectelor introductive” şi de a obţine experienţă

în folosirea acelora dintre ele ce ţin de training-ul educaţiei sănătăţii.

Exerciţiul descris mai jos, „Cât de atenţi suntem cu propria noastră sănătate?”, poate ficonsiderat un subiect introductiv în educaţia sănătăţii. Există câteva moduri de introducere aunei noi teme sau a unui nou subiect pentru un grup de peer educatori.Un subiect introductiv poate avea mai multe funcţii; el poate:

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

42

• genera interes faţă de subiect;• activa cunoştinţele anterioare ale participanţilor referitor la subiect;• încuraja schimbul de informaţii şi resurse;• anula rezistenţa opusă discuţiilor sau învăţării.

Un alt exemplu simplu de subiect introductiv este folosirea unui cuvânt – sau a unei combinaţiide cuvinte - asociat cu un anumit subiect ce a devenit foarte popular. Formatorul scrie uncuvânt-cheie pe flip chart şi-i roagă pe participanţi să spună cuvinte sau să-şi exprime ideile cepot fi asociate cu acest cuvânt. Acestea din urmă sunt, de asemenea, înscrise pe flip chart (doardacă sunt potrivite). Pentru un exemplu, vezi exerciţiul „ Gen nu sex” (pag. 69). O altămodalitate de a introduce un subiect ar putea fi îndeplinirea de către participanţi a unui scurtchestionar ce ţine de subiectul dat. Uneori facilitatorul poate opta pentru interpretareaimprovizată a unor roluri ca o modalitate de introducere a unui nou subiect. (Pentru alteexemple, vezi exerciţiul „Revoluţie în interpretarea rolurilor”(pag.52) şi exerciţiul „Parolaeducaţiei de la egal la egal (pag.57)).

EXERCIŢIU: CÂT DE ATENŢI SUNTEM CU PROPRIA NOASTRĂSĂNĂTATE?4

OBIECTIVE: Acest exerciţiu încurajează participanţii să ia în consideraţie faptul că multe

persoane adoptă un comportament ce nu este benefic pentru sănătatea lor. Scopul lui este

sporirea gradului nostru de înţelegere a comportamentului uman: contradicţia dintre ceea ce

cunoaştem şi modul în care ne comportăm.

TIMP DE EFECTUARE: 10 -15 minute.

MATERIALELE NECESARE: Câte un scaun pentru fiecare participant.

POTRIVIT PENTRU: Formare de Formatori, instruirea peer educatorilor.

MOD DE EFECTUARE: Toţi participanţii stau în faţa scaunelor lor. Introduceţi exerciţiul,

spunând următoarele: „Pentru a începe acest exerciţiu, fiecare dintre voi trebuie să stea în faţa

scaunului său. Eu voi citi câteva afirmaţii. Dacă răspunsul la una dintre ele este negativ, trebuie

să vă aşezaţi pe scaunele voastre. Atâta timp cât răspunsul vostru este pozitiv, rămâneţi în

picioare. Însă, odată ce aţi luat loc, rămâneţi aşezaţi, chiar dacă răspunsul la următoarea

afirmaţie este pozitiv. De exemplu, dacă afirmaţia este „Eu trec regulat controlul medical” şi

dumneavoastră nu treceţi regulat controlul medical, atunci trebuie să luaţi loc şi să rămâneţi

aşezaţi”

Explicaţi două reguli suplimentare: „Uneori cineva trebuie să se aşeze dintr-o dată, după

prima sau cea de-a doua afirmaţie. Dacă ordinea afirmaţiilor ar fi fost diferită, el/ea s-ar fi

putut afla încă în picioare. El/ea întreabă dacă poate să se ridice încă o dată. Însă participanţii

nu au voie să se ridice odată ce au luat loc. Aceasta ar putea părea incorect faţă de persoana

respectivă, dar acestea sunt regulile jocului. De asemenea, uneori cineva spune, de exemplu:

4 Sursa acestui exerciţiu este necunoscută. O versiune a acestuia a fost găsită fără vreo referire la autor.

43

„Bineînţeles că trec regulat controlul medical. Ia să vedem, cred că ultimul a fost în 1992!” Noi

trebuie să hotărâm împreună cât de frecvente trebuie să fie vizitele ca să corespundă

calificativului „regulat”, însă frecvenţa trebuie să fie rezonabilă: regulat nu înseamnă o dată la

10 ani!”

Rugaţi-i pe participanţi să se ridice în picioare. Apoi citiţi repede, clar şi tare afirmaţiile din

lista de mai jos:

• eu trec regulat controlul medical

• eu trec des controlul stomatologic

• eu nu fumez

• eu fac exerciţii în mod regulat

• eu consum doar mâncare sănătoasă

Când toată lumea a luat loc, întrebaţi participanţii ce au în comun toate aceste afirmaţii. Dacă

nimeni nu răspunde, subliniaţi faptul că toate ţin de un comportament sănătos. Explicaţi că, deşi

cunoaştem cu toţii ce este benefic pentru sănătatea noastră, nu întotdeauna folosim la maximum

această informaţie. De exemplu, chiar dacă ştim că nu ar trebui să consumăm multe dulciuri,

voinţa noastră ne lasă uneori, atunci când avem nevoie de ea. Cea de-a doua porţie de îngheţată

sau prăjitură din frigider ar putea fi prea tentantă pentru noi!

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că în activitatea noastră ne-am putea întâlni cu persoane ce s-

au îmbolnăvit ca urmare a unui şir de factori diferiţi. Nu trebuie prea multă minte pentru a

înţelege că mulţi dintre noi se expun, la un moment dat, unor factori dăunători şi e un noroc că

rămânem sănătoşi. Aceasta însă nu se întâmplă în toate cazurile.

11. SUBIECT DE INSTRUIRE: Introducere în discursul publicObiectivele şedinţei: De a permite participanţilor să-şi identifice şi să-şi pună în practică

aptitudinile oratorice şi cele de facilitare.

Peer educatorii s-ar putea simţi nervoşi în timpul unui discurs public sau atunci când se află încentrul atenţiei. Pentru a asigura îndeplinirea cu succes a sarcinilor, educatorii nu ar trebui săfie rugaţi să desfăşoare activităţi ce depăşesc limitele lor.

Următoarele exerciţii vor ajuta participanţii să obţină experienţă în discursul public şi să-şiperfecţioneze abilităţile în acest domeniu.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

44

ZIUA 1

EXERCIŢIUL 1: APTITUDINI ORATORICE

OBIECTIV: Participanţii îşi identifică şi îşi pun în practică aptitudinile oratorice şi cele de

facilitare.


MATERIALELE NECESARE: Nici unul, doar dacă vreun participant optează să folosească

materiale relevante, cum ar fi un flip chart.

POTRIVIT PENTRU: Formare de Formatori, instruirea peer educatorilor

MOD DE EFCTUARE: Spuneţi grupului că urmează să-şi îndrepte atenţia asupra tehnicilor

unui discurs public. Arătaţi participanţilor trăsăturile majore ale unui bun discurs public şi

rugaţi-i să privească cu atenţie şi să descrie ceea ce faceţi. Aceasta nu doar permite grupului să

înţeleagă metodele de realizare a unui bun discurs public, dar şi să mediteze asupra lor.

Cereţi apoi feedback: „Cum aţi descrie ceea ce fac în momentul de faţă?” Pentru a ajuta

participanţii să identifice aptitudinile unui bun discurs public, deplasaţi-vă în interiorul grupului

şi în afara acestuia, folosind, pe parcurs, componentele importante ale unui bun discurs public,

inclusiv:

• Folosirea tehnicilor interactive

• Deplasarea în interiorul şi în afara audienţei

• Folosirea gesturilor

• Contactul vizual (de o durată corespunzătoare)

• Modularea intonaţiei

• Folosirea corespunzătoare a elementelor de umor

În continuare, facilitaţi purtarea unei discuţii pe tema „care sunt elementele ce contribuie la un

bun discurs public.” Aveţi grijă să introduceţi următoarele componente:

• Introducerea unor mici istorioare ca o tehnică de capturare a atenţiei

• Precauţia faţă de folosirea neadecvată a argourilor sau a altui limbaj inacceptabil

• Modalităţi de asigurare a creării şi menţinerii unui mediu sigur de studiere pentru

audienţă

• Modalităţi de reacţionare la răspunsurile incorecte ale audienţei

ÎNCHEIERE Spuneţi participanţilor că aceştia vor primi feedback privind modul lor de

folosire a aptitudinilor în discursul public pe parcursul cursului de instruire.

45

EXERCIŢIUL 2: 30 SECUNDE DE CELEBRITATE5

OBIECTIVE: Participanţii vor prezenta un discurs public, în urma căruia îşi vor spori

încrederea în sine.


MATERIALELE NECESARE: Scaune pentru toţi participanţii.


MOD DE EFECTUARE: Explicaţi că acesta este un exerciţiu în care fiecare participant va

avea posibilitatea de a vorbi în faţa grupului timp de 30 secunde despre orice doreşte el/ea.

Spuneţi participanţilor următoarele: „La sfârşitul celor 30 de secunde, indiferent ce se întâmplă,

eu voi începe să bat din palme şi acesta va fi semnalul pentru ca toată lumea să înceapă să

aplaude. În timpul celor 30 secunde, puteţi să faceţi orice doriţi. Totuşi, chiar dacă aţi înceta să

vorbiţi, noi nu vom începe să batem din palme decât după ce au expirat cele 30 secunde. Este de

datoria fiecăruia dintre voi să acordaţi speaker-ului atenţia şi entuziasmul dumneavoastră

total. Vă rog să nu întrerupeţi speaker-ul în nici un mod şi să nu încercaţi să-l salvaţi. Trebuie

să batem din palme la fel de tare pentru toţi cei care-şi vor prezenta discursul”.

Primei persoane i se spune când să înceapă; după 30 secunde, chiar dacă ea nu şi-a terminat

propoziţia, începeţi să bateţi din palme. Uneori s-ar putea să trebuiască să le amintiţi

participanţilor să păstreze liniştea atunci când cineva vorbeşte şi să vă asiguraţi că ei vor aştepta

semnalul corect pentru a începe să bată din palme sau că vor oferi atenţia lor deplină celui ce

vorbeşte.

ÎNCHEIERE După ce fiecare a vorbit timp de 30 secunde, conduceţi o discuţie în grup, în

cadrul căreia participanţii vor spune cum s-au simţit în timpul efectuării acestui exerciţiu.

12. SUBIECT DE INSTRUIRE: Introducere în jocurile şi exerciţiile de formare a echipeişi de câştigare a încrederiiObiectivele şedinţei: De a începe, în cadrul seminarului, un proces de formare a echipelor; de a

permite participanţilor să înţeleagă formarea echipelor în training şi de a obţine experienţă în

metodele corespunzătoare de formare a echipelor.

După ce grupul a efectuat primul exerciţiu de formare a echipelor (exerciţiul de mai jos -

„Deplasarea sculpturilor”), facilitatorul discută importanţa formării echipei şi a câştigării

încrederii în cadrul unui seminar de instruire (vezi notiţa de instruire). Alte exemple de exerciţii

5 Adaptat după un exerciţiu predat de Robert Eckert, NDRI (Narcotics and Drug Research Incorporated)

46

de formare a echipei („Nodul uman” şi ” Aha, şi eu am fost acolo”) ar putea fi incluse în cadrul

unui viitor seminar.

Este important ca participanţii să-şi dezvolte un simţ al încrederii şi al lucrului în echipă. Laînceputul unui curs de instruire a peer educatorilor, exerciţiile de formare a echipei şi cele decâştigare a încrederii contribuie la crearea unor relaţii de colaborare între peer educatori, carevor trebui să poată colabora şi, uneori, chiar conta unul pe altul în activitatea lor ulterioară. Eitrebuie să aibă destulă încredere unul în altul pentru a putea lucra cu succes în echipă.

EXERCIŢIUL 1: DEPLASAREA SCULPTURILOR6

OBIECTIVE: Participanţii sunt plini de energie şi încurajaţi să fie spontani şi să-şi

exteriorizeze emoţiile în timp ce efectuează acest exerciţiu. Ei lucrează pentru a forma o echipă

şi a câştiga încrederea unii în alţii.

TIMP DE EFECTUARE: 20-45 minute (de cele mai multe ori - repetat, cu variaţii).



MOD DE EFECTUARE: Rezervaţi un spaţiu liber pentru „scenă” în faţa sălii. Explicaţi că „în

acest exerciţiu noi vom face împreună câteva sculpturi umane în echipă şi poezii. Acesta este un

exerciţiu ce implică formarea unei echipe şi creativitatea în grup.”

Formatorul roagă un grup de circa 5-8 voluntari să stea de o parte şi de alta a „scenei”

(indicaţi suprafaţa ei). Instruiţi-i să vină, unul câte unul, şi să-şi aleagă, la propria dorinţă, o

poziţie în care să rămână nemişcaţi (demonstraţi exemple). După ce prima persoană şi-a ales o

poziţie, vor urma şi ceilalţi voluntari care vor face acelaşi lucru. Toate persoanele trebuie să

atingă cel puţin una dintre „sculpturi”. Formatorul trebuie să se asigure că nimeni nu este

deranjat de contactul fizic. Continuaţi să instruiţi participanţii să vină voluntar pe scenă, să-şi

aleagă o poziţie şi să rămână astfel nemişcaţi. Explicaţi-le că, atunci când veţi spune cuvântul

„Schimbare” (rostiţi mai lung cuvântul: schimbaaaareeee), ei trebuie să-şi schimbe poziţia.

Reamintiţi-le că ei trebuie să atingă cel puţin un participant, chiar şi atunci când îşi schimbă

poziţiile. Spuneţi-le că îndată ce terminaţi de rostit cuvântul „schimbare”, ei trebuie să rămână

nemişcaţi în noua poziţie.

Supravegheaţi cu atenţie grupul şi interveniţi de fiecare dată când vedeţi că cineva nu

păstrează contactul fizic cu o altă persoană. Dacă aţi observat că persoanele de sex feminin şi

6 Shira Piven, Theater training for a HIV/AIDS peer education programme at the 92nd St.Y , New York City, USA.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

47

cele de sex masculin se simt incomod atunci, când se ating una de alta, ajutaţi-i să se rearanjeze

astfel, încât persoanele de acelaşi sex să fie mai aproape una de alta. Puteţi, de asemenea,

modifica lungimea cuvântului „schimbare”, pentru ca uneori participanţii să aibă mai mult timp

să-şi găsească poziţia potrivită, iar alteori să se aranjeze foarte repede (în două sau trei secunde).

Aceasta va face jocul mult mai provocator şi distractiv. Permiteţi şi altor echipe să participe în

joc după ce primul grup şi-a schimbat de vreo câteva ori poziţia.

ÎNCHEIERE: O atingere drăguţă şi factorul util de formare a echipei este un prilej bun pentru

ca formatorul să facă câteva fotografii cu poziţiile frumoase ale grupului. Puteţi da copii ale

fotografiilor participanţilor; acest lucru îi va ajuta să se simtă parte din echipă.

Variaţii ale exerciţiului

Spune un cuvânt (fără apartenenţă la o anumită temă). Participanţii pot fi rugaţi să spună un

cuvânt (orice cuvânt) atunci când vin pe scenă pentru a-şi alege o anumită poziţie. Odată ce

întregul grup şi-a ales poziţia dorită, formatorul îi roagă pe participanţi să repete cuvintele exact

în ordinea în care aceştia au venit pe scenă. Încurajaţi-i să-şi spună cuvintele în succesiune, astfel

încât să sune ca o propoziţie.

Alcătuieşte o poezie (cuvintele să aibă o tangenţă cu o anumită temă). De această dată

participanţii pot fi rugaţi să spună un cuvânt ce ţine de o anumită temă (care poate fi selectată de

un participant). Odată ce grupul a făcut aceasta de vreo câteva ori, ca un fel de poezie, ei pot fi

invitaţi să-şi spună cuvintele într-o succesiune la întâmplare, repetându-le pe toate simultan.

Varierea procesului de ieşire. Odată ce sunteţi pregătit să continuaţi activitatea cu un alt

grup, puteţi varia modelul în care participanţii îşi părăsesc „sculptura”. Ei pot să-şi spună

cuvintele în ordinea originală şi să părăsească „sculptura” unul câte unul. Sau să-şi spună

cuvântul atunci când îşi părăsesc poziţia în ordine inversă (adică, participantul care a venit şi şi-a

spus cuvântul ultimul, pleacă acum primul).

48

ZIUA 1

EXERCIŢIUL 2: NODUL UMAN7

OBIECTIVE: Participanţii participă în cadrul unor activităţi ce au drept scop formarea echipei,

câştigarea încrederii şi cultivarea deprinderilor de soluţionare a problemelor. Ei învaţă să

respecte corpurile celor din jur prin exersarea autocontrolului în timp ce încearcă să

îndeplinească o sarcină în grup fără a răni pe cineva.

TIMP DE EFECTUARE: 10-15 minute.


POTRIVIT PENTRU: Formarea de Formatori, instruirea peer-educătorilor.

MOD DE EFECTUARE: Eliberaţi un spaţiu în care va fi format unul sau mai multe cercuri de

cca. 8-10 persoane. Explicaţi că pentru efectuarea (desfăşurarea) acestui joc este foarte important

să se îndeplinească toate instrucţiile şi fiecare să fie ascultat de către ceilalţi, astfel încât nimeni

să nu-şi luxeze încheietura mânii sau să se rănească în vreun fel.

Explicaţi participanţilor că fiecare dintre ei va sta într-un cerc şi va întinde mâinile în

interiorul acestuia pentru a prinde mâinile altor persoane. Scopul participanţilor este să deznoade

„funia” fără a da drumul mâinilor. Spuneţi participantului să prindă mâna dreaptă a unei

persoane şi mâna stângă a altei persoane. Apoi, rugaţi-i să înceapă, atent şi încet, să deznoade

„nodul”, fără a da drumul mâinilor pe care le ţin, până când vor forma un cerc. Dacă participanţii

devin foarte abili în executarea acestei sarcini, puteţi face unele variaţii, cum ar fi: să nu se

vorbească în timpul jocului sau să se vorbească în şoaptă etc.

ÎNCHEIERE: Puteţi purta unele discuţii scurte despre cum s-au simţit participanţii în acest joc.

Atenţie: Înainte de a începe jocul, participanţii trebuie să fie preveniţi să fie foarte atenţi pentru a

nu răni pe cineva, luxându-i încheietura mâinii sau călcându-i piciorul.

EXERCIŢIUL 3: AHA, ŞI EU AM FOST ACOLO!8

OBIECTIVE: Participanţii desfăşoară activităţi, ale căror scop este formarea echipei şi

câştigarea încrederii reciproce.


MATERIALELE NECESARE: O sală, în care participanţii să se poată mişca liber.

POTRIVIT PENTRU: Formare de Formatori, instruirea peer-educatorilor.

7 Adaptat din LeFevre, D.N. „New games for the whole family”. Perigee Books, the Putnam Publishing Group,Knots/Giant Knot, 1988, pag.130.8 Tracy Block, Peer education programme „Relfections”, Brunswick, New Jersey, USA.

49

MOD DE EFECTUARE: Pregătiţi o sală în care participanţii să aibă destul loc pentru a alerga.

Scaunele ar trebui să fie puse deoparte.

Explicaţi că un participant va începe să povestească o istorioară şi să interpreteze un rol în

cadrul acesteia. Restul participanţilor vor efectua aceleaşi acţiuni ca şi naratorul, de parcă şi ei ar

fi personajul lui din istorioară.

Începeţi exerciţiul, spunând următoarele: „Cineva va începe să povestească o istorioară şi să

interpreteze rolul lui/ei în timp ce o povesteşte. Ceilalţi membri ai grupului trebuie să repete

acţiunile lui/ei, de parcă ei înşişi ar fi personajul lui din istorioară. De exemplu, dacă eu aş fi

primul narator şi aş spune: „Într-o zi mă plimbam pe stradă...”, în timp ce merg, mergeţi şi voi.

Apoi aş fi putut să continuu: „Am văzut un copac uriaş şi am început să-l urc”, toată lumea

începe să urce copacul. În orice moment, cineva poate să strige: „Aha, şi eu am fost acolo!”

Atunci toată lumea strigă împreună: „Şi ce ai văzut, prietene?” Persoana care a întrerupt şirul

preia povestirea şi exerciţiul continuă în acelaşi fel ca până la schimbarea naratorului.”

Explicaţi, de asemenea, grupului cât de important este ca fiecare să încerce, pe cât e cu

putinţă, să se sprijine pe altcineva. De exemplu, dacă naratorul s-a împotmolit şi nu ştie ce să

mai zică, puteţi întreba grupul cam ce-ar fi dorit să se întâmple la momentul dat, dacă ei ar fi fost

naratorul. Ei, probabil, vor răspunde că ar fi dorit ca să intervină cineva. Acesta este momentul

potrivit pentru a accentua faptul că, într-o echipă, fiecare trebuie să fie pregătit pentru a interveni

şi „salva” pe cineva, ce pare să se fi împotmolit sau să se simtă incomod, la fel cum şi celorlalţi

le-ar fi plăcut ca cineva să-i ajute, dacă s-ar fi aflat într-o situaţie neplăcută.

Explicaţi de asemenea că este important ca participanţii să spună sau să facă doar ceea ce

spune sau face personajul naratorului în istorioară, chiar dacă pe lângă acesta mai figurează şi

alte personaje.

Dacă constataţi că participanţii prezintă comportamente mai puţin active, cum ar fi: meditare,

aşteptare, contemplare, etc., puteţi sugera că este mult mai distractiv dacă vor include mai multă

acţiune în povestire.

Puteţi finisa jocul atunci când majoritatea participanţilor au avut ocazia de a fi narator.

ÎNCHEIERE: Conduceţi o discuţie despre cum s-au simţit participanţii în timpul jocului.

Întrebaţi, de exemplu, dacă cineva îşi aminteşte să fie „salvat” de persoana care a preluat

povestirea (naraţiunea) sau dacă au ajutat naratorul, care părea să se fi împotmolit. Accentuaţi

faptul că, pentru a lucra bine într-o echipă, trebuie să se acorde o mare atenţie felului în care se

descurcă membrii grupului şi că este important să ştim când şi cum să-i ajutăm, fără a-i domina

sau a încerca să preluăm lucrul prea devreme sau la timpul nepotrivit. Puteţi încheia cu

următoarele cuvinte: ”Lucrurile merg mult mai bine, dacă ştii că oamenii vor fi alături de tine

50

atunci când ai nevoie de ajutor” şi probabil că audienţa-ţintă (persoanele, cărora te adresezi) va

simţi acest lucru.

13. SUBIECT DE INSTRUIRE Interpretarea rolurilorObiectivele şedinţei: De a introduce interpretarea rolurilor ca o metodă extrem de interactivă ce

serveşte scopului educaţiei sănătăţii.

Introducere în şedinţă: La început, facilitatorul accentuează importanţa aptitudinilor de

interpretare a rolurilor în EEE. El/ea menţionează că în cadrul acestei şedinţe vor fi introduse

tehnicile interpretării unui rol. Pe durata următoarelor 5 zile, această componentă EEE va fi

folosită frecvent ca un instrument educativ şi participanţii vor avea ulterior oportunitatea de a-şi

dezvolta aptitudinile lor de interpretare a rolurilor.

Interpretarea rolului este un instrument ce atinge mai multe obiective în EEE. (vezi şi capitolul1, pag.17) Multe programe EEE utilizează această metodă pentru a ilustra provocările şi pentrua cultiva în oameni deprinderi importante. O interpretare bună a unui rol poate avea un impactputernic asupra audienţei şi o poate motiva să ia toate măsurile importante – de la pre-contemplare la contemplare – pentru a-şi modifica comportamentul.Următoarele îndrumări sunt importante atunci când se fac pregătirile pentru interpretarea unorroluri de către participanţii la cursul de instruire9:

• De obicei, 2 sau mai multe persoane interpretează rolul unui anumit personaj în cadrul uneiscenete, ce se bazează pe o situaţie stabilită anterior. În unele cazuri, participanţilor li se potoferi detalii privind modul de desfăşurare a unei situaţii, lor revenindu-le doar sarcina de a creaun final al acesteia.

• Asiguraţi-vă că nimeni nu este terorizat sau forţat de către ceilalţi participanţi să interpretezeun rol într-o piesă, unii tineri s-ar putea simţi stânjeniţi într-o astfel de activitate. Totuşi, dacăun membru al grupului pare doar puţin timid şi, prin urmare, ezită, încurajaţi-l/-o – blând şi nuforţat – să încerce, totuşi, interpretarea unui rol.

• Sugeraţi ca din când în când participanţii de sex masculin să interpreteze personaje feminineşi vice-versa, astfel încât să aibă ocazia de a se plasa în situaţiile cu care se confruntăreprezentanţii sexului opus.

• Asiguraţi-vă că cei implicaţi într-o astfel de activitate dezvoltă scenete ale căror interpretarenu va dura mai multe de 5-7 minute şi că ele vor presupune participarea tuturor membrilorgrupului.

9 de Bruyn, M. „Gender or sex: who cares?” Note pentru Formare de Formatori, Chapel Hill, Ipas, 2002

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

51

• Asiguraţi-vă că grupul nu-şi consumă întregul timp dedicat exerciţiului doar pe alcătuireascenariului – ei trebuie, de asemenea, să exerseze interpretarea rolurilor.

• Creaţi suficient spaţiu pentru interpretarea piesei, astfel încât toată lumea să o poată urmăriatunci când este prezentată.

• Încurajaţi actorii să vorbească tare, astfel încât toţi spectatorii să audă dialogul lor.

• Dacă prezentarea piesei durează prea mult sau pare să se fi „împotmolit”, rugaţi-i pe actorisă se oprească, astfel încât toată lumea să discute situaţia prezentată.

• Permiteţi altor participanţi să-şi exprime observaţiile pe care le au de făcut după ce grupul deactori şi-a interpretat piesa şi a răspuns la întrebările incluse în exerciţiu. De exemplu, puteţiîntreba audienţa ce a văzut în piesă şi apoi să-i întrebaţi pe actori dacă ei au intenţionat sădescrie acest lucru.

• Uneori, când se interpretează foarte bine un rol, este necesar de a-i ajuta pe participanţi săconştientizeze cine sunt ei în viaţa reală, dincolo de personajele pe care tocmai le-au interpretat.

• Dacă v-a rămas suficient timp, întrebaţi-i pe participanţi în ce măsură interpretarea roluluiseamănă cu viaţa lor.

SUGESTII PENTRU SCENARIILE PIESELOR DE TEATRU

• Demonstrarea folosirii prezervativului. Sunteţi pe cale să întreţineţi o relaţie sexuală cu o altăpersoană care foloseşte incorect prezervativul. Arătaţi partenerului cum să îl folosească corect, fără a„strica momentul”.• Consumul de droguri/alcool. O bună prietenă de-a dvs. a hotărât să încerce un drog pe care iubitul eil-a întrebuinţat de ceva timp. Prietenul ei i-a spus că te simţi minunat atunci când îl consumi şi că eava uita toate problemele, pe care le are la şcoală sau cu familia. Cum aţi proceda în această situaţie?• Părinţii găsesc un prezervativ. Părinţii găsesc un prezervativ în dormitorul fiicei lor adolescente.Care sunt subiectele şi problemele ce ar putea apărea în conversaţie?• Beţie, petreceri şi sex. Prietenul dumneavoastră adolescent vi se laudă că a consumat alcool şi că aîntreţinut relaţii sexuale cu o femeie cu care a făcut cunoştinţă la o petrecere. El face aluzie la faptul cănu-şi aminteşte toate detaliile acelei nopţi. Incidente similare au loc practic în fiecare weekend. Ce i-aţispune?• Susţinerea unei persoane care este seropozitivă. Un prieten vi se destăinuiască că el/ea esteseropozitiv. Cum aţi proceda în această situaţie?

Scenariile descrise mai sus pot oferi prilejul de a furniza informaţii privind mai multe subiecte, cum arfi:

• Care este perioada de latenţă pentru infectarea cu HIV?• Ar trebui să-mi fac un test HIV?• Cred că am o ITS. Poate ea fi tratată?• Care este diferenţa dintre un prezervativ de latex şi unul din piele de miel?• Ce sunt spermicidele sau lubrifiantul?• Care sunt efectele pastilei Extasy?

52

ZIUA 1

EXERCIŢIU: REVOLUŢIE ÎN INTERPRETAREA ROLURIOR10

OBIECTIVE: Acest exerciţiu poate fi folosit pentru atingerea mai multor obiective. El poate

servi drept un subiect introductiv pentru includerea în cadrul seminarului a diferitor aspecte ce

ţin de un anumit subiect, poate fi folosit ca un mijloc de furnizare a informaţiei, de motivare a

persoanelor pentru modificarea comportamentului, de demonstrare a unei varietăţi de aptitudini

de negociere şi luare a deciziilor, de modelare a unui comportament corespunzător şi de oferire a

informaţiilor privind accesarea resurselor.


MATERIALELE NECESARE: Două scaune.


MOD DE EFECTUARE: 8-10 voluntari stau într-un semicerc în spatele a 2 scaune. Spuneţi

unor 2 voluntari să se aşeze pe scaune; explicaţi-le că ei vor trebui să joace puţin teatru. Rugaţi-l

pe unul dintre participanţii ce stă pe scaun să înceapă interpretarea unei „scenete” improvizate,

spunând ceva, la care cea de-a doua persoană să dea o replică.

Explicaţi-le că, în orice moment, unul dintre participanţii ce stă în spatele scaunelor poate să

bată uşor pe umărul unui actor (cu condiţia că acest tip de atingere să fie acceptată în cultura

locală) şi să preia rolul acestuia. Actorul care tocmai a intrat în „scenă” fie continuă situaţia care

a fost prezentată până acum, fie începe o nouă „scenetă”.

ÎNCHEIERE: După ce aproape toţi participanţii au avut ocazia să-şi interpreteze rolul,

încheiaţi această activitate şi începeţi o discuţie în care fiecare participant să spună prin ce a

trecut atunci când şi-a interpretat rolul. Participanţii pot discuta orice informaţie incompletă sau

incorectă ce a fost prezentată în cadrul scenetei.

Este foarte important de menţionat faptul că actorii interpretează nişte personaje şi nu neapărat

pe ei înşişi.

Notă: Acest exerciţiu este un exemplu valoros privind modul, prin care peer educatorii se pot

sprijini unii pe alţii în spirit de echipă. De exemplu, trebuie specificat faptul că, atunci când stau

în spatele scaunelor, ei trebuie să păstreze liniştea. Ei trebuie încurajaţi să se angajeze în această

activitate astfel, încât interpretarea rolurilor să li se pară „ cel mai fascinant lucru ce se petrece

în acest moment pe această planetă!”

10 Adaptat după o metodă, predată de Stacy Block, Peer education program „Reflections”, Brunswick, New Jersey.

53

14. SELECTAREA ECHIPELOR PENTRU FEEDBACK ZILNICFacilitatorul explică importanţa feedback-ului zilnic, primit din partea participanţilor, asupra

tuturor aspectelor instruirii (nu doar asupra conţinutului cursului, dar şi asupra aspectelor

organizatorice şi logistice), ca factor ce permite formatorilor să facă modificările de rigoare.

Formatorul va selecta, pentru fiecare zi de instruire, o echipă de evaluare formată din 2 voluntari,

numiţi „ochii şi urechile”. Sarcina lor este să colecteze feedback din partea grupului şi să-l

prezinte întregului grup dimineaţa următoare.

La fel ca şi chestionarele pre-test, acest feedback zilnic reprezintă un instrument eficient pentrumonitorizarea şi evaluarea unui proces educativ.

15. CONCLUZIONARE: O scurtă revizuire a subiectelor discutate pe parcursul zilei.

Participanţilor li se cere să mediteze asupra activităţilor desfăşurate în ziua respectivă şi să

menţioneze una dintre temele centrale ale acestora. Ei pot oferi feedback asupra propriei evaluări

a modului în care consideră că se desfăşoară instruirea.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

54

ZIUA 2


AGENDA ZILEI 2Nr.

1.

PREVEDERILE AGENDEI

Încălzire

OBIECTIVE

De a oferi participanţilor experienţă înactivităţile de încălzire şi jocurile energizante.

2. Feedback-ul zilei De a asigura o evaluare continuă aseminarului.

3. Exerciţii energizante/ de formare aechipei

• Exerciţiul „Bate un vânt rece”

De a prezenta participanţilor tehnicile deformare a unei echipe.

4. SUBIECT DE INSTRUIRE:Metodele schimbului de informaţie

• Parola EEE• Problema ITS

De a oferi participanţilor experienţă înmetodele de schimb de informaţie privindsexualitatea, ITS, HIV/SIDA, drogurile, etc.De a cultiva cunoştinţele participanţilor îndomeniile EEE, cum ar fi sexualitatea,prevenirea ITS/HIV, prevenirea abuzului desubstanţe, etc.

5. SUBIECT DE INSTRUIRE:Modalităţi de explorare a valorilor şiatitudinilorExerciţii:

• Limbajul sexului• Pătratele intimităţii• Brainstorming a 4 subiecte• Eşti de acord?

De a oferi participanţilor experienţă înmodalităţile de explorare a valorilor şiatitudinilor.De a permite participanţilor să-şi explorezepropriile atitudini şi valori vis-a-vis desexualitate, prevenirea ITS/HIV şi a abuzuluide substanţe.De a-i face pe participanţi să se simtă în largullor atunci când discută despre sexualitate.

6. SUBIECT DE INSTRUIREConştientizarea şi sensibilizarea faţă deproblemele ce ţin de genExerciţii:

• Gen şi nu sex

De a-i face pe participanţi să conştientizezeaspectele sensibile atunci când sunt instruiţidespre sexualitate.De a-i face pe participanţi să înţeleagădiferenţa dintre „gen” şi „sex” şi să poatărecunoaşte stereotipurile ce ţin de gen.

7. Încheiere

55

1. ÎNCĂLZIREParticipanţii sunt invitaţi să prezinte grupului câteva exerciţii de înviorare. Câţiva participanţi pot

demonstra pe rând care muşchi trebuie antrenaţi. Formatorii pot adăuga câteva elemente comice

în exerciţiu, rugându-i pe participanţi să „încerce să atingă podul (sau podeaua)” atunci când se

întind. Este, de asemenea, un prilej de a le sugera participanţilor să acorde atenţie felului în care

respiră, ceea ce va contribui la relaxarea grupului şi îi va pregăti pentru activităţile ce urmează.

2. FEEDBACK-UL ZILEI 1Echipa de evaluare prezintă un rezumat al feedback-ului colectat de la toţi participanţii privind

programul de instruire în general şi activităţile zilei precedente.

3. EXERCIŢII „SPĂRGĂTOARE DE GHEAŢĂ” ŞI DE FORMARE A ECHIPEI

EXERCIŢIU: BATE UN VÂNT RECE 11

OBIECTIVE: Creşte nivelul de energie al participanţilor.

TIMP DE EFECTUARE: 10 – 20 minute.

MATERIALELE NECESARE: Scaune aranjate în formă de cerc..

POTRIVIT PENTRU: Toate activităţile de instruire şi cele desfăşurate în teren.

MOD DE EFECTUARE: Formaţi un cerc din scaune, în care să fie cu un scaun mai puţin

decât numărul participanţilor.

Atenţie: Asiguraţi-vă că nu există muchii ascuţite direct în spatele scaunelor, în cazul în care

cineva alunecă scaunul în spate şi-l loveşte pe vreun participant sau se loveşte singur cu spatele

de scaun. De asemenea, asiguraţi-vă că scaunele sunt destul de trainice pentru desfăşurarea

acestei activităţi, în timpul căreia participanţii vor trebui să sară pe ele.

Un participant trece în centrul cercului; explicaţi-i că scopul lui este de a obţine un loc. El

începe să zică o propoziţie ce sună în felul următor „Un vânt rece bate pentru toţi cei care ...” şi

o încheie cu un fapt ce este adevărat despre el/ea. De exemplu, dacă participantul respectiv

11 Acesta pare să fi fost un joc foarte popular în rândul tinerilor mulţi ani la rând. Sursa lui este necunoscută.

56

poartă pantofi negri, atunci el/ ea poate spune: „ Un vânt rece bate pentru toţi cei care poartă

pantofi negri”. Toţi cei, la care se referă enunţul – în acest caz, persoanele ce poartă pantofi

negri – trebuie imediat să se ridice de pe locurile lor şi să-şi găsească repede un loc lăsat liber de

către altcineva. Participanţii nu au voie să ocupă locul de lângă ei în afară de cazul, în care există

o altă persoană, ce trebuie să-şi schimbe locul. Persoana care se află în mijlocul cercului trebuie,

de asemenea, să găsească repede un loc pentru ca o altă persoană să rămână în picioare. Cel care

a rămas în mijlocul cercului trebuie să repete procesul şi astfel jocul continuă.

Explicaţi că posibilităţile de a încheia propoziţia nu trebuie să se limiteze doar la lucruri

fizice. De exemplu, participanţii ar putea include atitudini despre diferite lucruri sau experienţe

de viaţă. Dacă cineva crede în sprijinirea persoanelor care doresc să se abţină de la relaţii

sexuale, el/ea poate spune: „Un vânt rece bate pentru toţi cei care cred că persoanele ce au ales

să se abţină de la relaţii sexuale trebuie să fie sprijinite în decizia lor”. Sau ar putea spune: „Un

vânt rece bate pentru toţi cei care consideră că prezervativele ar trebui să fie accesibile în

gimnazii.” Jocul se încheie atunci când doreşte facilitatorul (sau grupul).

ÎNCHEIERE: Întrebaţi-i pe participanţi dacă s-au simţit bine în timpul jocului şi care este

părerea lor despre acesta.

4. SUBIECT DE INSTRUIRE Metodele schimbului de informaţiiObiectivele şedinţei: De a cultiva cunoştinţele participanţilor în asemenea domenii EEE ca

sexualitatea, prevenirea ITS/HIV, prevenirea abuzului de substanţe etc. şi de a forma capacitatea

participanţilor de a folosi metodele schimbului de informaţii privind aceste subiecte.

Introducere: Facilitatorul se ridică şi (folosind, posibil,un flip chart) începe o lecţie în stil

tradiţional, prezentând câteva informaţii practice într-o manieră bazată pe fapte. Aceasta ar

putea dura câteva minute, destul pentru a demonstra impactul negativ al unui stil demodat de

desfăşurare a unei lecţii. Lecţia ar putea fi urmată de o scurtă discuţie în grup privind metodele

mult mai interesante şi mai creative ale schimbului de informaţii, ceea ce va presupune şi

participarea activă a tuturor persoanelor.

57

EXERCIŢIUL 1: PAROLA EDUCAŢIEI DE LA EGAL LA EGAL12

OBIECTIVE: De a învăţa şi a face schimb de informaţii într-un mod distractiv şi atrăgător.


MATERIALE NECESARE: Fişe mari ce vor include câte un cuvânt, două rânduri de scaune

pentru participanţi.


MOD DE EFECTUARE: Aşezaţi două rânduri de scaune astfel, încât participanţii, ce vor fi

aşezaţi pe ele, să stea faţă în faţă. Pregătiţi un teanc de fişe pe care sunt scrise diferite cuvinte,

dar, deocamdată, nu permiteţi participanţilor să vadă cuvintele de pe ele.

Staţi în spatele unui rând şi spuneţi-le tuturor să privească înainte. Arătaţi parola persoanelor ce

se află în rândul din faţa dumneavoastră. Participanţii care au văzut parola trebuie să-i facă pe cei

ce stau în rândul opus să o ghicească, dându-le drept indicii câte un singur cuvânt. Persoana ce

stă la începutul rândului oferă un indiciu şi persoana direct opusă ei/lui încearcă să ghicească

parola. Dacă nu o ghiceşte, următoarea persoană oferă un indiciu şi participantul ce stă în partea

opusă încearcă să ghicească parola. Aceasta va continua până în momentul în care cineva va

ghici parola. Unele exemple de parolă sunt: membrane mucoase, clitor, penis,etc.

Explicaţi că ideea exerciţiului efectuat este de a oferi unul altuia indicii, astfel încât să se poată

ghici răspunsul corect. Le puteţi oferi câteva îndrumări privind oferirea indiciilor: deşi indiciile

conţin un singur cuvânt, răspunsurile date pot avea mai multe cuvinte; indiciul nu trebuie să

conţină o parte din răspuns. Spuneţi-le, de asemenea, să evite cheap shots. Un exemplu de cheap

shot în acest joc ar fi un indiciu, care nu conţine nimic din sensul adevărat al cuvântului

respectiv. De exemplu, dacă răspunsul este „penis”, indiciul nu ar trebui să reprezinte

demonstrarea propriilor poale, însoţită de cuvîntul „Venus”. Se cere descurajată şi folosirea

indiciilor rimate.

ÎNCHEIERE: După ce au trecut aproximativ 15-20 minute de la începutul jocului, aşezaţi-vă

lângă grup şi rugaţi participanţii să spună grupului, rând pe rând, tot ceea ce cunosc referitor la

cuvântul înscris în fişa pe care o ţin în mână. Apoi, invitaţi-i şi pe ceilalţi să ofere alte informaţii

pe care le consideră că ar putea fi relevante în cazul dat. În calitate de facilitator, puteţi corecta

orice informaţie greşită şi oferi alte informaţii relevante, pe care le consideraţi necesare. Încercaţi

să parcurgeţi cât mai multe fişe în limita timpului de care dispuneţi sau reţineţi să le analizaţi mai

târziu ori să le includeţi în cadrul jocului cu o altă ocazie.

12 Adaptat după un concept folosit în cadrul „High Risk Adolescent Project” – „H-RAP” Curriculum of WestoverConsultants in Washington DC, USA.

58

Pentru a introduce exerciţiul următor, explicaţi cum un simplu chestionar poate servi drept

subiect introductiv pentru discutarea unei informaţii cu peer educatorii. Includerea unei sau a

două întrebări dificile poate genera interesul în rândul participanţilor care, iniţial, considerau

că ştiu totul ce este de ştiut. (vezi anexa 4 pentru exemplul unui chestionar pe tema HIV/SIDA,

pag. 160 şi a unui chestionar pe tema ITS, pag 162)

Atunci când se pregăteşte un chestionar pe tema ITS sau HIV/SIDA pentru peer educatori sauformatori, întrebările incluse ar putea fi, într-o oarecare măsură, mai dificile decât cele incluseîntr-un chestionar pentru activităţile desfăşurate în teren cu tinerii. Totuşi, luaţi în consideraţiefaptul că atât peer educatorii cât şi formatorii nu sunt atât de informaţi despre bolile infecţioasecum sunt lucrătorii medicali profesionali.

EXERCIŢIUL 2: PROBLEMA ITS13

OBIECTIV: De a învâţa şi a face schimb de informaţie într-un mod atrăgător şi distractiv.


MATERIALELE NECESARE: Un tabel pe care vor fi înscrise scorurile.


MOD DE EFECTUARE: Pregătiţi o listă de întrebări şi răspunsuri (un model al unei astfel de

liste este prezentat în anexa 4, pag 160). Divizaţi participanţii în 2, 3 sau mai multe echipe (în

dependenţă de numărul total al participanţilor) şi spuneţi fiecărei grupe să aleagă un nume pentru

echipă şi un speaker al acesteia. Toţi membrii grupului vor putea discuta împreună pentru a găsi

un răspuns, însă o singură persoană are voie să-l prezinte cu voce tare. Explicaţi-le că veţi pune

întrebări fiecărei echipe. Dacă prima echipă nu cunoaşte sau nu oferă răspunsul corect,

următoarea echipă va obţine şansa de a răspunde. Fiecare echipă va avea aproximativ 3 minute

pentru a găsi răspunsul. Înainte de a pune ultima întrebare, participanţii vor avea posibilitatea de

a-şi „paria” toate punctele acumulate (un punct pentru fiecare răspuns corect). Dacă decid să

parieze, ei îşi vor dubla punctele răspunzând corect la ultima întrebare şi le vor pierde pe toate în

caz contrar.

13 Bogart, Jane. Prezentat în cadrul „Advanced Peer Education Training of Trainers” în Parnu, Estonia, martie 2003.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

59

ZIUA 2

Începeţi să puneţi întrebări. După fiecare răspuns corect primit, întrebaţi sau explicaţi singur de

ce el este corect. Abordaţi, de asemenea, răspunsurile incorecte, în special, dacă acestea sunt

concepţii eronate vehiculate frecvent.

ÎNCHEIERE: La sfârşitul jocului, întrebaţi-i pe participanţi dacă au careva întrebări ori există

confuzii referitor la unele întrebări sau răspunsuri, utilizate în joc. Dacă este cazul, abordaţi-le

imediat.

5. SUBIECT DE INSTRUIRE: Modalităţi de explorare a valorilor şi atitudinilor

Obiectivele şedinţei: De a oferi participanţilor experienţă în modalităţile de explorare a

valorilor şi atitudinilor şi de a-i face conştienţi de dificultatea discutării deschise a aspectelor

sănătăţii sexuale şi reproductive.

Introducere: Pentru a introduce acest curs de instruire, facilitatorul explică participanţilor că

aceştia vor discuta şi participa în activităţile ce implică sexualitatea umană şi vor explora

propriile valori şi atitudini.

Formatorul accentuează că, deşi această

activitate implică abordarea detaliată a

unor aspecte sensibile, ea nu are, în nici

într-un caz, scopul de a spune oamenilor

cum să-şi trăiască viaţa. Detaliile oferite

în cadrul acestei şedinţe educative au

scopul de a oferi persoanelor informaţii,

astfel încât ele să-şi definească propria

orientare şi să obţină capacitatea de a-i

ajuta şi a-i proteja pe alţii în calea lor

spre sănătate.

Majoritatea noţiunilor noastre despre sexualitatea umană sunt influenţate de normele sexuale şicele ce ţin de gen, precum şi de mesajele familiale şi culturale, pe care le primim când creştem.Este important să recunoaştem că educaţia noastră religioasă sau non-religioasă poate, deasemenea, juca un rol important în formarea atitudinilor noastre personale faţă de educaţia dela egal la egal şi aspectele pe care le abordează. Prin urmare, toţi formatorii şi peer educatoriiar trebui să facă o autoexplorare privind propriile lor valori şi atitudini.


Valorile reprezintă ceea ce o persoană apreciazăşi respectă. De exemplu, dacă tinerii au învăţatsă-şi preţuiască sănătatea, este mai mareprobabilitatea ca ei să-şi înceapă viaţa sexualămai târziu sau să practice relaţii sexuale protejate.

Atitudinile reprezintă sentimentele unei persoanefaţă de ceva sau cineva. În contextul bolii SIDA,cele mai importante atitudini sunt toleranţadiferitor stiluri de viaţă, respingerea discriminăriişi a prejudecăţilor, precum şi compasiunea şigrija.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

60

Nu este uşor de predat sau de evaluat atitudinile şi valorile. Totuşi, există diferite metode, cumar fi discuţiile în grup sau studierea unei situaţii, care pot ajuta persoanele să-şi exploreze şiinfluenţeze atitudinile şi valorile. O altă modalitate de dezvoltare a atitudinilor este oferireaexemplului personal. Peer educatorii pot juca rolul unor exemple demne de urmat. Dacă, deexemplu, unul dintre obiectivele EEE este de a încuraja tinerii să adopte o atitudine tolerantă,atunci comportamentul personal al peer educatorului trebuie să reflecte această atitudine.14

Înainte de a începe un program EEE în orice comunitate, este foarte important de aflat care estecultura (culturile), tradiţiile şi normele sociale ce predomină în comunitatea respectivă. Dacănu sunt luate în calcul aceste aspecte, există un mare risc de a-i ofensa pe oameni şi de a pierdeacceptarea dvs. ca un educator/program.O reputaţie proastă poate avea consecinţe enorme şi impactul poate dura foarte mult timp.

În unele comunităţi, o anumită importanţă o are modestia privind aspectele sexuale. Într-o astfelde comunitate, ar putea fi o mare greşeală să începi imediat să vorbeşti foarte deschis şi detaliatdespre aceste aspecte. Unele comunităţi ar putea, de asemenea, manifesta îngrijorări privindprogramele ce implică participarea bărbaţilor şi femeilor împreună. Prin urmare, într-o astfelde regiune, ar fi cel mai bine să se înainteze puţin câte puţin. În continuare, vom prezentaexemple ale unor informaţii, menite să vă ajute să aflaţi mai multe despre comunitatea, în careveţi activa, şi să evitaţi activităţile ce ar putea deranja membrii acesteia:

• Aflaţi care sunt problemele de care s-ar putea preocupa organizaţia cu care veţi lucra.

• Efectuaţi o evaluare a comunităţii-ţintă în cazul în care o asemenea evaluare încă nu estedisponibilă. Aflaţi dacă femeile tinere vor putea participa în cadrul programului şi, dacă estenecesar, care ar fi barierele ce le-ar împiedica să facă acest lucru. Aceasta ar putea justificaintervenţia pe care o propuneţi.

• Discutaţi cu conducerea sau administraţia organizaţiei, cu care veţi lucra, care sunt subiectelepe care le propuneţi spre abordate şi modul în care vor fi abordate.

• Treceţi treptat şi atent la discuţia despre aspectele sexualităţii şi a celor ce ţin de gen.

• Dacă este posibil, prezentaşi administraţiei o secvenţă a unui curs de instruire pentru o maibună înţelegere a problemelor pe care le abordaţi (de exemplu, sănătatea reproducerii,prejudecăţile faţă de genuri).

• Dacă lucraţi cu tinerii într-o şcoală, înainte de a trece la programul de instruire a acestora,încercaţi să instruiţi membrii administraţiei, apoi profesorii şi după aceea părinţii. Astfel veţiobţine rezultate şi aprobarea comunităţii de a sprijini programul.

• Cereţi feedback privind felul în care a fost acceptat programul, pentru a demonstra respectulfaţă de comunitatea în care lucraţi.

• Scrieţi un raport scurt şi prezentaţi-l membrilor comunităţii în care aţi activat.

14 Federaţia Internaţională a Societăţilor Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii (IFRC). Acţiunea cu tinerii, HIV/SIDA şiBTS: Un manual de instruire pentru tineri, Geneva 2000.

61

ZIUA 2

EXERCIŢIUL 1: LIMBAJUL SEXULUI 15

OBIECTIVE: De a învăţa participanţii să se simtă în largul lor atunci când discută despre

sexualitate.


MATERIALELE NECESARE: Fişe ce conţin cuvinte şi întrebări, coli de hârtie, stilouri.


15 de Bruyn, M. Şi France, N. „Gender or sex: who cares?” Un pachet de resurse de formare a deprinderilor pentruadolescenţi şi lucrătorii din domeniul tineretului privind genul şi sănătatea reproductivă. Chapel Hill, Ipas, 2001.

ACTIVITATEA CU LIDERII RELIGIOŞI

Este important de considerat drept cea mai bună cale de abordare a oricărei comunităţi-ţintă pentrueducaţia de la egal la egal, luarea în calcul a învăţăturilor, normelor şi influenţelor religioase.Programele EEE cunosc, de regulă, un mai mare succes dacă organizaţiile şi liderii religioşi aucolaborat în elaborarea curriculei şi a materialelor de instruire pentru comunitate. Dacă liderii suntsensibilizaţi şi informaţi corespunzător despre necesităţile grupului-ţintă (de exemplu, au văzutrezultatele evaluării necesităţilor) şi despre problemele acestora (pe care le-au auzit personal de lagrupul afectat), ei ar putea deveni aliaţi importanţi pentru atingerea obiectivelor. Este de o importanţădeosebită colaborarea cu liderii religioşi sensibili la problemele ce ţin de gen, întrucât sprijinul lorpoate contribui enorm la participarea, în mod egal, a bărbaţilor şi femeilor în cadrul programului.

În trecut, liderii religioşi sfătuiau şi ajutau persoanele bolnave. O abordare diferită, mai sensibilă arputea fi necesară pentru a-i ajuta să vadă rolul important pe care l-ar putea avea în prevenireaîmbolnăvirii persoanelor ca urmare a susţinerii unei educaţii comprehensive. Atunci când recunoscacest lucru, liderii religioşi şi experţii în religie pot, de asemenea, justifica importanţa abordăriiaspectelor ce ţin de sănătatea reproducerii, explicând unde şi cum învăţăturile religioase permit o astfelde educaţie.

De exemplu, deşi mii de lideri religioşi accentuează asupra valorii modestiei privind aspectele sexualeale vieţii, ei ne învaţă, de asemenea, că protejarea sau salvarea vieţii are prioritate în faţa altor reguli.Conform acestor credinţe religioase, regulile trebuie aplicate atunci, când ajută oamenii să trăiască şisă rămână sănătoşi, dar nu şi când se constată că respectarea rigidă a regulilor ar putea cauza moartealor. Ele ne învaţă că viaţa este sfântă, că trebuie să-i prevenim pe ceilalţi de pericol, că trebuie să fimînţelegători cu oamenii şi că trebuie să-i ajutăm pe cei care sunt bolnavi. Prin urmare, în unele religiise spune că atunci când cineva salvează o singură viaţă „ este ca şi cum el/ea a salvat întreaga lume”.Aceste instituţii religioase descurajează, în general, persoanele să lucreze în zile sfinte, însă fac oexcepţie pentru medici în cazul când sănătatea cuiva se află în pericol.

62

MOD DE EFECTUARE: Divizaţi participanţii în grupuri mici de 3 persoane; oferiţi fiecărei

grupe un flip chart mare şi un marcher.

Explicaţi participanţilor că multe persoane se simt stânjenite atunci, când discută subiecte ce

vizează sexualitatea şi consecinţele sale. Totuşi, atunci când abordăm astfel de subiecte, cum ar

fi sănătatea sexuală şi HIV/SIDA, trebuie să putem vorbi despre atitudinile şi comportamentul

sexual şi consecinţele unei relaţii sexuale neprotejate.

Rugaţi participanţii să lase deoparte temerile lor de a spune cuvinte tabu în timpul

exerciţiului, explicându-le că trebuie să ne învăţăm să vorbim despre diferite părţi sexuale ale

corpului şi despre acte sexuale în scopul de a ne proteja sănătatea sexuală.

Oferiţi grupului handout-uri conţinând o listă de termeni ce ţin de sexualitate (vezi mai jos

exemplul unei astfel de liste). Rugaţi-i să aleagă 2 cuvinte sau indicaţi-le dvs. dacă ei se

ruşinează: unul dintre cuvinte trebuie să fie selectat din lista cu cuvintele ce ţin de sex şi

reproducere, iar celălalt – din lista cu cuvinte ce ţin de consecinţele sexului.

Exemple de termeni ce se referă la sexualitate includ: vagin, sân, menstruaţie, spermă, penis;

act sexual, orgasm, plăcere, ITS, HIV/SIDA, masturbaţie, prezervative, femeie ce are diferiţi

parteneri sexuali, bărbat ce are diferite partenere sexuale.

Rugaţi fiecare grup de 3 persoane să scrie pe flip chart sinonime (termeni asemănători) folosite

în comunitatea lor pentru fiecare cuvânt ales.

Rugaţi grupul să răspundă la următoarele întrebări:

• Care dintre sinonimele oferite pentru fiecare cuvânt ales din listă sunt cele mai

acceptabile pentru a fi folosite „în public” şi care sunt inacceptabile?

• Care sunt cuvintele pe care le folosesc tinerii atunci când vorbesc între ei?

• Care sunt cuvintele pe care le folosesc tinerii atunci când vorbesc cu părinţii lor sau cu

alţi adulţi?

• Care cuvinte au semnificaţii negative pentru femei sau bărbaţi?

• Consideraţi că cuvintele negative pot fi dăunătoare atunci când sunt folosite pentru a

insulta sau stânjeni oamenii? Dacă da, atunci de ce le folosiţi?

• De ce folosiţi cuvinte care nu manifestă respect faţă de femei sau bărbaţi?

Când grupurile şi-au prezentat răspunsurile lor celorlalţi, afişaţi pe perete coala lor cu

sinonime pentru ca toată lumea să o vadă.

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că este important să vorbeşti cu adolescenţii în limbajul lor –

sau cel puţin să le permiţi să folosească cuvintele pe care le cunosc cel mai bine, astfel încât să

se simtă comod vorbind despre sex şi consecinţele lui.

63

Accentuaţi faptul că trebuie să ne adaptăm limbajului audienţei căreia ne adresăm. Aceasta

înseamnă că putem folosi anumite cuvinte când vorbim cu prietenii şi alte cuvinte când vorbim

cu adulţii, cu părinţii şi profesorii.

Explicaţi că pentru a putea vorbi despre sexualitate trebuie să depăşim propria noastră

sensibilitate de a folosi cuvinte cu o conotaţie sexuală explicită. Dacă nu vom putea comunica

clar cu ceilalţi oameni despre ceea ce ne place şi nu ne place, ce dorim şi nu dorim, atunci vor

apărea neînţelegeri.

Spuneţi participanţilor că trebuie să putem spune cuvintele ce se referă direct la sex şi

sexualitate atunci, când dorim să cerem ajutor, de exemplu, atunci când vizităm un lucrător

medical.

Accentuaţi faptul că folosirea cuvintelor nerespectuoase poate fi dăunătoare. De exemplu, în

multe locuri există cuvinte „negative” pentru a numi femeile ce întreţin relaţii sexuale

extraconjugale (de exemplu: târfă, prostituată), în timp ce cuvintele folosite pentru a numi

bărbaţii ce întreţin relaţii sexuale extraconjugale sau cu mai multe partenere au o conotaţie

pozitivă (de exemplu: armăsar, bărbat adevărat). Această folosire a limbajului întăreşte

„standardele duble” şi inegalitatea dintre bărbaţi şi femei.

Indicaţi, de asemenea, cuvintele din listă care, prin natura lor, sunt violente (de exemplu:

bâtă, pistol, suliţă) şi explicaţi cum folosirea unor astfel de cuvinte poate contribui la apariţia

ideii că în sex violenţa este permisă.

EXERCIŢIUL 2: PĂTRATELE INTIMITĂŢII16

OBIECTIVE: Participanţii meditează asupra importanţei intimităţii în timpul instruirii despre

sănătatea sexuală şi HIV/SIDA şi îşi sporesc sensibilitatea faţă de aceasta.


MATERIALELE NECESARE: Un creion sau un stilou şi o foaie de hârtie ce conţine pătrate

concentrice, precum este indicat mai jos, pentru fiecare participant; marcheri; o listă de „subiecte

ale pătratelor intimităţii” pentru a fi citită (vezi mai jos).

POTRIVIT PENTRU: Formare de Formatori.

16 Selverstone, R. „Training guide for mental health professionals”, elaborat pentru Consiliul de Informare şiEducare a Sexului pentru Statele Unite (SIECUS).

64

MOD DE EFECTUARE Oferiţi fiecărui participant câte o foaie de hârtie şi un stilou sau un

creion, rugaţi-i să ia loc şi să se pregătească pentru a scrie. Afişaţi un flip chart pe care sunt

indicate pătratele concentrice (vezi mai jos şi în anexa 4, pag. 158)

PUBLICUL

Înşiraţi pe flip chart următoarele „subiecte ale pătratelor intimităţii”:

Cu cine ai vorbi despre?

• Înălţimea ta (h)?

• Greutatea ta (kg)?

• Că nu eşti mulţumit de unele părţi ale corpului tău (corp)?

• Metoda ta de contracepţie (contra)?

• Măsura experienţei tale sexuale (sextent)?

• Fanteziile tale sexuale (fantezii)?

• Că îţi plac materialele erotice (x)?

• Că ţi-ai imaginat o relaţie homosexuală (gay-fan)?

• Că ai avut o relaţie homosexuală (gay-exp)?

• Atitudinea ta faţă de sexul oral (oral)?

• Că te-ai gândit să faci testul HIV (gândit)?

• Că ai făcut testul HIV (testat)?

• Că ai fost testat pozitiv pentru HIV (+)?

Explicaţi participanţilor că în educarea atitudinilor faţă de sexualitate este important să

respectăm intimitatea altora. Pentru a înţelege ce înseamnă intimitatea pentru fiecare dintre ei,

participanţii vor copia pătratele intimităţii aşa cum sunt prezentate pe flip chart (sau vor folosi

foi pregătite dinainte) şi le vor completa individual. Ei trebuie să scrie în pătratul corespunzător

CUNOŞTINŢELE

PRIETENII

PERSOANELE INTIME

PROPRIAPERSOANĂ

65

cu cine ar discuta informaţia citită de facilitator (pot fi folosite simbolurile sau abrevierile în loc

de fraze întregi).

Explicaţi că pentru acest exerciţiu, participanţii trebuie să se gândească la persoanele din viaţa

lor care s-ar putea „încadra” în pătratul respectiv. Definiţi astfel de termeni cum ar fi

„cunoştinţele” şi „persoanele intime”.

Puteţi începe exerciţiul, spunând următoarele: „Să începem cu înălţimea dvs. Gândiţi-vă cu

cine aţi putea vorbi despre cât de înalt sunteţi. Aţi discuta cu persoanele pe care le consideraţi

intime? Cu cunoştinţe? Sau într-un cadru public cu persoanele pe care nu le cunoaşteţi?”

Accentuaţi că unele dintre experienţele prezentate nu au fost trăite de unii participanţi.

Explicaţi că în acest caz, participanţii ar trebui să se gândească cu cine ar discuta informaţia

respectivă dacă experienţele respective ar fi fost aplicabile pentru ei.

Atunci când citiţi întrebările referitor la intimitate, aveţi grijă să acordaţi participanţilor destul

timp pentru a se gândi asupra întrebării şi a răspunsului la aceasta.

ÎNCHEIERE: Întrebaţi-i pe participanţi care este părerea lor vis-a-vis de acest exerciţiu şi dacă

au aflat câte ceva despre ei. Explicaţi-le că, deoarece suntem obişnuiţi să lucrăm în domeniul

educaţiei sexuale, să vorbim şi gândim despre ea, am putea omite cât de intime sunt anumite

aspecte pentru unii oameni.

EXERCIŢIUL 3: BRAINSTORMING A 4 SUBIECTE17

OBIECTIVE: De a explora valorile personale privind relaţiile sexuale.

TIMP DE EFECTUARE: aproximativ 75 minute.

MATERIALELE NECESARE: Patru flip chart-uri şi patru marchere; bandă adezivă.


MOD DE EFECTUARE: Încleiaţi pe perete, cu baza adezivă, 4 coli de flip chart, în partea de

sus a fiecăreia fiind scrisă una dintre următoarele întrebări:

• De ce tinerii practică relaţii sexuale?

• Care ar putea fi motivele lor pentru a aştepta/a se abţine de la sex?

• De ce cineva trebuie să se protejeze atunci când întreţine relaţii sexuale?

• Care sunt alternativele întreţinerii relaţiilor sexuale?

17 Zielony, R. Liste de brainstorming ale răspunsurilor acumulate în cadrul trainingurilor desfăşurate de-a lungulcâtorva ani în domeniul HIV/SIDA şi a educaţiei sănătăţii reproductive. 1991 şi 1995

66

Divizaţi grupul în 4 echipe. Oferiţi fiecărui grup câte un marcher şi spuneţi-le să meargă la

una dintre foile cu întrebări. Spuneţi-le că au la dispoziţie 5 minute pentru a scrie cât mai multe

puncte/idei pe fiecare foaie.

Când a mai rămas un minut până la finisarea activităţii, preveniţi participanţii că timpul lor

expiră în curând. După ce au trecut 5 minute, spuneţi grupurilor să treacă la următoarea coală de

hârtie. Spuneţi-le să citească răspunsurile celuilalt grup înainte de a-şi nota propriile idei pentru a

evita repetarea acestora. Repetaţi activitatea până când fiecare grup şi-a notat răspunsurile la

fiecare dintre subiectele de brainstorming şi apoi rugaţi participanţii să se reunească într-un

singur grup.

Rugaţi-i să evalueze listele. Sunt unele dintre motivele expuse mai bune decât altele? De unde

ştiu ei acest lucru? Cum afectează aceste motive felul în care peer educatorii încearcă să

influenţeze deciziile pe care le iau prietenii lor?

Dacă consideraţi că tinerii au omis un motiv important, sugeraţi-le ideea dvs. Dacă ei sunt de

acord cu ea, includeţi-o în listă.

Acum este momentul pentru a începe o discuţie cu participanţii. Folosind răspunsurile oferite

la întrebările despre posibilele alternative ale întreţinerii relaţiilor sexuale şi despre motivele,

pentru care ar trebui să fie folosită protecţia în relaţiile sexuale, spuneţi-le să sugereze metode de

încurajare a unui prieten sau semen să întreţină relaţii sexuale protejate (sau să se abţină de la

sex). Decideţi în grup care ar fi cele mai eficiente şi pozitive strategii.

Dacă a mai rămas destul timp, rugaţi participanţii să formeze perechi pentru a interpreta un

rol. Spuneţi-le că unul va fi peer educatorul, iar celălalt un prieten/semen. Rugaţi-i ca, în cadrul

interpretării, să încurajeze prietenul să nu adopte un comportament riscant.

Notă: Participanţii trebuie să ţină cont de faptul că desfăşurarea unei discuţii pe astfel de teme

ca cele enumerate mai sus ar putea fi considerată nepotrivită de către membrii unor culturi.

Acest exerciţiu trebuie efectuat doar în locurile, în care el este acceptabil din punct de vedere

cultural, şi, chiar şi în acest caz, trebuie să fie abordat cu o mare sensibilitate.

EXERCIŢIUL 4: EŞTI DE ACORD?

OBIECTIVE: De a explora valorile şi atitudinile unei persoane faţă de diferite aspecte, cum ar

fi sexualitate, HIV/SIDA, abuzul de substanţe etc.


MATERIALELE NECESARE: Două coli mari de hârtie, pe una dintre care e scris „sunt de

acord”, iar pe celălaltă –„nu sunt de acord”:

67

POTRIVIT PENTRU: Orice activitate de instruire desfăşurată în teren cu tinerii, ce au vârsta

de 16 ani şi mai mult, organizaţi în grupuri mici.

MOD DE EFECTUARE: Aranjaţi cele două foi de hârtie fie la capetele opuse ale unei linii

imaginare de pe podea, fie pe pereţii opuşi ai sălii. Spuneţi participanţilor să stea împreună în

centrul sălii.

Explicaţi-le că veţi citi câteva afirmaţii controversate, iar participanţii vor trebui să se

poziţioneze pe linia imaginară între „sunt de acord” şi „nu sunt de acord”, în funcţie de răspunsul

lor la această afirmaţie.

După ce aţi citit prima afirmaţie, participanţii vor merge la locul care corespunde răspunsului

lor la aceasta. Atunci când toţi participanţii şi-au stabilit locul undeva pe linie, rugaţi un voluntar

să explice de ce el/ea stă acolo. Lăsaţi 3 voluntari să-şi expună punctul de vedere şi apoi toţi

participanţii să-şi exprime părerea despre răspunsurile primite.

Continuaţi cu următoarea afirmaţie.

După ce aţi citit şi revizuit toate afirmaţiile, îi puteţi întreba pe participanţi cum s-au simţit

când şi-au expus valorile în faţa celorlaltor participanţi, în special, dacă ei se aflau în minoritate.

De asemenea, puteţi oferi membrilor grupului posibilitatea ca, după ce au ascultat punctele de

vedere ale unor participanţi, să se deplaseze la „poziţia” care exprimă cel mai bine sentimentele

lor la momentul dat. Întrebaţi-i dacă a fost uşor să-şi schimbe punctul de vedere. În continuare

vom prezenta exemple de afirmaţii:

• Adolescenţii trebuie să ştie cum se foloseşte un prezervativ şi să aibă acces liber la

prezervative.

• Aş accepta un prieten care este homosexual.

• L-aş accepta pe fratele/sora dacă el/ea ar fi homosexual.

• Cei infectaţi cu HIV sunt singuri de vină.

• Prostituţia ar trebui să fie interzisă pentru a preveni răspândirea HIV/SIDA.

• Seringile sterile ar trebui să fie disponibile la cererea consumatorilor de droguri care şi le

injectează.

ÎNCHEIERE: Fiţi sensibili faţă de necesităţile participanţilor dvs. înainte, în timpul şi după

exerciţiu. Unii dintre ei s-ar putea simţi vulnerabili, dar să ascundă acest lucru. Asiguraţi-vă că ei

se simt comfortabil atunci când împărtăşesc – sau nu – informaţii. După ce acest exerciţiu s-a

încheiat oficial, fiţi disponibili să discutaţi cu participanţii orice problemă posibilă.

68

6. SUBIECT DE INSTRUIRE: Conştientizarea şi sensibilizarea faţă de problemele ce ţinde gen18

Obiectivele şedinţei: Scopul acestei şedinţe este de a-i face pe participanţi să conştientizezeimportanţa asigurării perspectivei genului în activitatea EEE.

Femeile şi bărbaţii tineri pot contribui la reducerea unor factori de risc, ce contribuie laapariţia problemelor medicale cu care se confruntă aceştia, în cazul când sunt instruiţi să îirecunoască şi să-i înfrunte.

Prejudecăţile faţă de gen constituie unul dintre aceşti factori de risc. Persoanele care activeazăîn domeniul sănătăţii adolescenţilor trebuie să înţeleagă conceptul de gen şi cum tinerii suntinfluenţaţi de acesta prin propriile culturi, tradiţii şi prejudicii, uneori chiar fără a realiza acestlucru. Căci fiecare – atât copiii, cât şi adulţii – este învăţat să se comporte în anumite feluri şi săcreadă anumite lucruri în conformitate cu normele bazate pe gen.

Odată ce oamenii au recunoscut aceste norme şi roluri bazate pe gen, ei pot începe să înveţecum să le modifice şi să reziste aşteptărilor şi situaţiilor care îi expun pe tineri la risc. Fiindmult mai conştienţi de modul în care genul influenţează propriul comportament şi pe cel alsemenilor lor, peer educatorii pot, de asemenea, contribui la înfruntarea normelor şistereotipurilor bazate pe gen.

Atunci când este inclusă perspectiva genului în cadrul unui program EEE, peer educatoriitrebuie să ţină cont de următoarele puncte:

• Includerea perspectivei genului în cadrul activităţilor cu tinerii necesită un efort continuu şisporirea conştiinciozităţii. Aceasta nu este o acţiune desfăşurată la moment şi nici o simplăchestiune de folosire a terminologiei corecte (de exemplu, menţionând atât despre bărbaţiitineri, cât şi despre femeile tinere sau folosirea în documente „ea” şi „el” în loc de doar „el”)

18 de Bruyn, Maria şi France, Nadine „Gender or sex: who cares?” Un set de resurse de formare a deprinderilorpentru adolescenţi şi lucrătorii din domeniul tineretului privind genul şi sănătatea reproductivă. Chapel Hill, Ipas,2001.


Genul se referă la ideile şi aşteptările (normele) răspânditepe larg ce vizează femeile şi bărbaţii. Acestea includ ideiledespre caracteristicile şi abilităţii tipic feminine sau tipicmasculine şi aşteptările faţă de modul, în care femeile şibărbaţii ar trebui să se comporte în diferite situaţii. Acesteidei şi aşteptări le aflăm de la familie, prieteni, lideri deopinie, instituţii religioase şi cele culturale, şcoli, locul demuncă, publicitate şi mass media. Ele reflectă şiinfluenţează diferitele roluri, statute sociale, putereaeconomică şi politică a femeilor şi a bărbaţilor în societate.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

69

• Genul vizează relaţiile nu doar între bărbaţi şi femei (bărbat-femeie), dar şi cele între femeisau cele între bărbaţi. De exemplu, mamele îşi învaţă fiicele să nu contrazică bărbaţii; taţii îşiînvaţă feciorii „să nu se comporte ca nişte femei” atunci, când plâng din cauza că s-au lovit.

• Un mod rapid de a înţelege diferenţa dintre sex şi gen este că sexul este biologic, iar genul –social. Aceasta înseamnă că termenul de „sex” se referă la caracteristicile fizice cu care ne-am născut, în timp ce rolurile ce ţin de gen sunt învăţate treptat şi pot fi schimbate.

• Genul nu se referă doar la persoanele heterosexuale: el afectează şi persoanele bisexuale,homosexuale, lesbiane şi persoanele care au decis să se abţină de la sex.

• Bărbaţii şi femeile pot manipula ideile şi comportamentele bazate pe gen pentru propriulbeneficiu, posibil, fără a dăuna cuiva, dar întărind stereotipurile (de exemplu, femeile careplâng sau flirtează sau bărbaţii care-şi folosesc şarmul pentru a obţine ceva).

• Este imposibil să fii 100% sensibil faţă de problemele ce ţin de gen; aproape toată lumeaeste influenţată de gen în ideile sau acţiunile sale.

• Sensibilitatea faţă de gen nu înseamnă că deja nu mai recunoaştem diferenţele dintre bărbaţişi femei. Unele diferenţe rămân datorită structurii biologice: noi putem decide să păstrămunele diferenţe chiar şi în relaţii egale dintre oamenii dintre sex opus (de exemplu, bărbatuldeschide uşa femeii pentru a fi politicos).

Exerciţii suplimentare pe tema genului sunt prezentate în anexa 5, pag.184.

EXERCIŢIU: GEN ŞI NU SEX19

OBIECTIVE: Participanţii înţeleg diferenţa dintre „sex” şi „gen” şi învaţă să recunoască

stereotipurile ce ţin de gen.


MATERIALELE NECESARE: Coli mari de hârtie, marcheri şi bandă adezivă; o coală de

hârtie de flip chart sau un dispozitiv pe care sunt prezentate definiţiile ce vizează orientarea

sexuală.

POTRIVIT PENTRU: Toate activităţile de instruire sau cele desfăşurate în teren.

MOD DE EFECTUARE: Desenaţi 3 coloane pe o coală mare de hârtie. Scrie-ţi deasupra

primei coloane cuvântul „femeie”, iar pe celelalte lăsaţile libere.

19 de Bruyn, Maria şi France, Nadine. „Gender or sex: who cares?” Un set de resurse de formare a deprinderilorpentru adolescenţi şi lucrătorii din domeniul tineretului privind genul şi sănătatea reproductivă. Chapel Hill, Ipas,2001

70

Rugaţi participanţii să identifice trăsăturile personalităţii, abilităţile şi rolurile („atributele”)

care sunt deseori asociate cu femeile; acestea pot include stereotipurile ce predomină în

comunitatea participantului sau în propriile idei. Notaţi sugestiile lor în coloana denumită

„femeie”.

Apoi, scrieţi deasupra coloanei a treia cuvântul „bărbat” şi din nou rugaţi-i pe participanţi să

facă o listă ce va include trăsăturile personalităţii, abilităţile şi rolurile care sunt deseori asociate

cu bărbaţii. Notaţi sugestiile lor în coloana denumită „bărbat”.

Dacă participanţii nu oferă nici o trăsătură, abilitate sau rol negativ sau pozitiv pentru ambele

sexe, adăugaţi-le dvs., astfel încât ambele coloane să includă cuvinte pozitive şi negative.

Adăugaţi, de asemenea, şi caracteristice biologice (cum ar fi: sâni, barbă, penis, vagin,

menopauză) în cazul, când acestea nu sunt sugerate de participanţi.

Acum schimbaţi denumirea primei şi celei de-a treia coloană, scriind „bărbat” deasupra

primei coloane şi „femeie” deasupra coloanei a treia. Analizând lista, întrebaţi-i pe participanţi

dacă bărbaţii pot manifesta caracteristicile şi comportamentele atribuite femeilor şi vice-versa.

Acele atribute care, de obicei, sunt considerate a nu putea fi schimbate reciproc sunt plasate în

coloana de mijloc care va fi denumită „sex”.

Nu este necesară discutarea separată a fiecărui termen. Totuşi, asiguraţi-vă că toate cuvintele

incluse în coloana denumită „sex” sunt discutate.

Aşteptaţi-vă ca participanţii să dezbată semnificaţia unor cuvinte – unul dintre obiectivele

acestui exerciţiu este de a demonstra faptul că oamenii atribuie diferite semnificaţii majorităţii

caracteristicilor ce se bazează pe gen.

Fiţi pregătiţi să purtaţi discuţii despre diferite tipuri de sexualitate. Ar putea fi folositor să se

facă deosebirea între „orientare sexuală” şi „gen”. Dacă este necesar, oferiţi definiţii simple ce

vizează orientarea sexuală folosind un flip chart sau un diapozitiv. Accentuaţi faptul că, oricare

ar fi orientarea sexuală a unei persoane, ea este influenţată de aşteptările sociale privind

comportamentele şi rolurile ei în conformitate cu sexul său biologic.

Explicaţi că sexul se referă la chestiunile de ordin biologic şi genetic, în timp ce genul se

referă la ideile şi rolurile sociale/culturale în societate ale femeilor şi bărbaţilor şi că, prin

urmare, ceea ce este considerat a fi gen poate varia în funcţie de culturi şi societăţi.

Accentuaţi că, în timp ce toate cuvintele incluse în coloanele denumite „bărbat” şi „femeie”

se referă la gen, mulţi oameni confundă sexul cu genul sau vice-versa, astfel încât indică aceleaşi

cuvinte pentru sex şi gen. Cuvântul „gen” este, de asemenea, deseori folosit, impropriu, în locul

cuvântului „sex” (de exemplu, la momentul completării formularelor, când oamenii sunt întrebaţi

care este genul lor şi nu sexul lor).

71

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că ideile stereotipe despre calităţile feminine şi cele

masculine pot fi dăunătoare, întrucât ele limitează potenţialul nostru de a dezvolta toată

varietatea de capacităţi umane posibile. Dacă acceptăm aceste stereotipuri, noi ne limităm

propriile acţiuni: nu putem determina propriul comportament, interese sau aptitudini şi prin

urmare, de exemplu, bărbaţii sunt descurajaţi să facă „lucrul femeilor” (cum ar fi îngrijirea

copiilor), în timp ce femeile sunt sfătuite să nu aleagă roluri considerate tradiţional „bărbăteşti”,

cum ar fi, de exemplu, ingineria.

Subliniaţi faptul că aceasta nu înseamnă că noi nu putem savura expunerea calităţilor

asociate, de obicei, cu sexul nostru, dar că este important ca toată lumea să ia propriile decizii.

7. CONCLUZIONAREO analiză scurtă a subiectelor abordate în timpul zilei. Participanţii îşi amintesc activităţile

desfăşurate în timpul zilei, menţionând temele principale ale acestora. Ei pot oferi feedback

referitor la modul în care consideră că se desfăşoară instruirea.

72

ZIUA 3


AGENDA ZILEI 3Nr.

1.

PREVEDERILE AGENDEI

Exerciţiu de încălzire

OBIECTIVE

2. Feedback-ul zilei 2 De a asigura o evaluare continuă aseminarului

3. „Spărgător de gheaţă”/încălzireExerciţiu:

• Transmite masca

De a oferi participanţilor experienţă înfolosirea „spărgătorilor de gheaţă”, aactivităţilor de încălzire şi a exerciţiilor deformare a echipei

4. SUBIECT DE INSTRUIRE:Modalităţi de formare a deprinderilor:Exerciţii:

• Introducere în educaţia bazată pedeprinderi de viaţă

• Spune „NU” (deprinderi denegociere)

• Competiţia folosiriiprezervativului

De a introduce conceptul de deprinderi deviaţă şi cel de educaţie bazată pe deprinderide viaţă şi de a identifica relaţia acestora cueducaţia de la egal la egal.De a oferi participanţilor experienţă înmodalităţile de formare a deprinderilor, carevor oferi posibilitatea tinerilor de a-şi protejapropria sănătate, adică:• Metode, ale căror scop este de a forma

capacitatea de a refuza.• Metode, ale căror scop este de a cultiva

cunoştinţele şi deprinderile de folosirecorectă a prezervativului.

5. Joc energizant sugerat de participanţi De a împărtăşi experienţa participanţilor înfolosirea jocurilor energizante.

6. SUBIECT DE INSTRUIRE:Instrumente şi tehnici motivaţionaleExerciţiu:

• De ce facem noi acest lucru?Discuţii în grup:Invitarea unui speaker.Integrarea în cadrul programului apersoanelor ce fac parte din grupurivulnerabile.Imaginile video privite ca un instrumentmotivaţional.Exerciţiu:

• Imagine vizuală – testarea HIV

De a motiva participanţii să continueactivitatea în domeniul educaţiei sănătăţiitinerilor, prin experienţa trăirii unui sentimentcolectiv privind importanţa acestei activităţi.De a oferi participanţilor experienţă întehnicile motivaţionale.De a reflecta asupra contribuţiei posibile adeclaraţiilor personale în crearea motivaţieipentru modificarea comportamentului.

73

ZIUA 3

AGENDA ZILEI 3 (continuare)7. SUBIECT DE INSTRUIRE:

Interpretarea rolurilorExerciţiu:

• Triadele – rivalizarea pentruatenţie

De a introduce potenţialul tehnologiei videopentru a forma motivarea.De a practica deprinderile de interpretare arolurilor.

1. EXERCIŢIU DE ÎNCĂLZIREParticipanţii sunt invitaţi să prezinte grupului câteva exerciţii de înviorare. Câţiva participanţi

pot demonstra pe rând care muşchi vor fi antrenaţi.

2. FEEDBACK-UL ZILEI 2 Echipa de evaluare prezintă un sumar al feedback-ului privind activităţile zilei precedente,

colectat de la toţi participanţii.

3. „SPĂRGĂTORI DE GHEAŢĂ"/ÎNCĂLZIREParticipanţii sunt instruiţi privind importanţa includerii „spărgătorilor de gheaţă”, activităţilor

de încălzire, jocurilor energizante şi exerciţiilor de formare a echipelor în cadrul cursurilor de

instruire.

EXERCIŢIU: TRANSMITE MASCA20

OBIECTIVE: Participanţii sparg gheaţa, energia grupului creşte şi se începe procesul de

formare a echipei. Participanţii se relaxează unul cu altul, încercând să pară ridicoli unul faţă de

altul.



POTRIVIT PENTRU: Toate activităţile de instruire.

MOD DE EFECTUARE: Spuneţi participanţilor să formeze un cerc, toată lumea fiind

orientată spre interiorul lui.

20 Adaptat după LeFevre, D.N. „New games for the whole family”, Perigee Books, The Putnam Publishing Group,Face Pass, 1988, pag. 84.

74

Explicaţi că fiecare persoană va primi şi apoi va face o „mască” facială pe care el/ea o va

transmite următoarei persoane din grup, care va face o nouă „mască” şi o va transmite mai

departe etc.

Spuneţi-le următoarele: „Eu voi face o mimică, o „mască”, şi apoi voi face contact vizual cu

persoana din stânga mea. Ea/el va trebui să reproducă exact aceeaşi mască pe faţa ei/lui, ca şi

cum s-ar fi uitat în oglindă [Demonstraţi] . Apoi, el/ea se va întoarce la stânga şi va schimba

prima mască cu una nouă pe care o va transmite următoarei persoane. Noi vom „transmite

masca” în jurul cercului. Să încercăm să facem acest exerciţiu acum şi reţineţi să faceţi contact

vizual şi să-i oferiţi persoanei din stânga dvs. destul timp pentru a realiza o copie foarte bună a

măştii dvs. pe faţa ei/lui. Nu vă grăbiţi, oferiţi tuturor timp pentru a copia exact masca dvs.”

ÎNCHEIERE: Membrii grupului pot discuta cum s-au simţit în timpul jocului.

4. SUBIECT DE INSTRUIRE: Modalităţile de formare a deprinderilorObiectivele şedinţei: Această şedinţă are scopul de a ajuta participanţii să înţeleagă de ce

formarea deprinderilor este o componentă esenţială a unui program de educaţie a sănătăţii. Ea

oferă posibilitatea de a explora conceptul de deprinderi de viaţă, dar şi de a-i familiariza pe tineri

cu modalităţile comune de formare a deprinderilor.

Diverse studii au indicat faptul că modificarea comportamentului nu se realizează doar prin

cunoaştere. De exemplu, multe persoane ştiu că ţigările pot cauza cancerul la plămâni. Însă

aceasta nu-i opreşte să înceapă sau să continue să fumeze. În contextul HIV/SIDA şi al altor

ITS, aceasta înseamnă că realizarea conştientizării modului de transmitere a bolilor sau de

protejare împotriva acestora nu va duce la adoptarea unui comportament mai sigur. Prin

urmare, activităţile informative nu trebuie să domine un program de instruire. O bună

cunoaştere este doar temelia, pe care se construiesc deprinderile necesare, atitudinile şi valorile

pozitive.

Pentru a adopta şi practica un comportament sexual sigur, tinerii trebuie să-şi dezvolte

importante deprinderi de viaţă sau de comportament, cum ar fi:

• Conştiinţa de sine

• Deprinderi de luare a deciziilor

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

75


Deprinderile de viaţă constituie abilităţile unei conduiteadaptive şi pozitive, ce le permite indivizilor să înfrunteeficient cererile şi provocările vieţii cotidiene.

Sursa: OMS,1993

Educaţia sănătăţii bazată pe deprinderi este o abordare decreare şi menţinere a modurilor de viaţă şi a condiţiilorsănătoase prin cultivarea cunoştinţelor, atitudinilor şi, înspecial, a deprinderilor, folosind o varietate de experienţeinstructive cu un accent deosebit pe metodele ce implicăparticipare.

Sursa: UNICEF, Deprinderi pentru sănătate

• Asertivitate (de exemplu, de a fi capabil să rezişti presiunii de a folosi droguri sau de a

face sex)

• Abilităţi de negociere (de a insista asupra întreţinerii relaţiilor sexuale protejate)

• Deprinderi practice (pentru folosirea eficientă a prezervativului)

• Recunoaşterea, evitarea sau rezolvarea situaţiilor care ar putea duce la violenţă sau

abuz.21

EXERCIŢIUL 1: INTRODUCERE ÎN EDUCAŢIA BAZATĂ PE

DEPRINDERILE DE VIAŢĂ

OBIECTIVE: De a-i face pe participanţi să identifice ce sunt deprinderile de viaţă şi la ce

folosesc ele. De a introduce conceptul de educaţie bazată pe deprinderi de viaţă şi de a identifica

rolul semenului.


MATERIALELE NECESARE: Două flip chart-uri.


MOD DE EFECTUARE: Participanţii vor face brainstorming în 4 grupuri mici, fiecare grup

discutând 2 întrebări. Toate grupurile discută următorul subiect; începând cu aceeaşi primă

întrebare:

• Ce sunt deprinderile de viaţă?

Apoi, fiecare grup alege una din

următoarele întrebări ce vor reprezenta

cel de-al doilea subiect de discuţie:

• Cine poate preda deprinderile de

viaţă?

• Unde pot fi predate deprinderile

de viaţă?

• Cum pot fi predate deprinderile

de viaţă?

După aceea, desfăşuraţi o „şedinţă

de feedback”, în cadrul căreia întregul

grup va discuta răspunsurile la cele 4 întrebări.

21 IFRC. „Action with youth, HIV/AIDS and STD: A training manual for young people”. Geneva, 2000.

76

Citiţi (sau oferiţi participanţilor) definiţia deprinderilor de viaţă oferită de OMS (vezi

chenarul alăturat) şi discutaţi în ce măsură aceasta se potriveşte celor formulate de participanţi.

Spuneţi participanţilor să împărtăşească grupului propria experienţă în formarea deprinderilor

atunci, când au lucrat cu tinerii, şi să formuleze care tehnici le consideră potrivite pentru

formarea deprinderilor.

Următorul exerciţiu este un exemplu tipic al unei activităţi de formare a deprinderilor. Scopul

acestuia este de a dezvolta asertivitatea în situaţii non-sexuale, fiind, prin urmare, foarte potrivit

pentru o audienţă-ţintă reprezentată de tineri. El poate fi folosit, de asemenea, ca o introducere la

o activitate a cărui scop este de a forma deprinderi de negociere a unei relaţii sexuale protejate.

EXERCIŢIUL 2: SPUNE „NU”!22

OBIECTIVE: De a-i ajuta pe participanţi să-şi dezvolte asertivitatea în situaţii non-sexuale.

De a-i ajuta pe participanţi să găsească moduri de a se descurca cu presiunea

resimţită din partea semenilor.

TIMP DE EFCTUARE: 45 minute.



MOD DE EFECTUARE: Rugaţi-i pe participanţi să se gândească la o situaţie, care a avut loc

atunci, când ei erau mai tineri, şi în care cineva de aceeaşi vârstă cu ei i-a rugat să facă ceva ce ei

nu au vrut. Din răspunsurile primite selectaţi câteva, cum ar fi:

• Un prieten întreabă dacă el/ea ar putea împrumuta motocicleta ta cea nouă pentru o

plimbare îndelungată pe o şosea stricată.

• Un prieten îţi propune să încerci să fumezi o ţigară simplă sau una de marijuana.

• Un prieten şi-a permis să fure un articol dintr-un supermarket.

Rugaţi doi voluntari să însceneze una dintre aceste situaţii.

Discutaţi modul în care persoana din piesă a zis „nu”. Întrebaţi-i pe actori cum s-au simţit

refuzând cealaltă persoană. A fost uşor?

Accentuaţi în cadrul discuţiei că nu întotdeauna este uşor să spui nu, în special unui prieten.

Este normal să te simţi confuz sau să crezi că ceva nu este în regulă cu tine atunci, când cineva te

presează. Însă poţi învăţa diferite metode de a refuza să faci ceva ce nu-ţi place sau ce nu vrei să

faci, rămânând în acelaşi timp fidel propriei persoane şi lucrurilor în care crezi.

Rugaţi-i pe participanţi să se gândească la diferite moduri de a spune nu.

Exemple de metode asertive de a zice „nu”:

22 IFRC. „Action with youth, HIV/AIDS and STD: A training manual for yuong people”. Geneva, 2000.

77

ZIUA 3

• Refuzi politicos

• Poţi oferi un motiv pentru care ai refuzat (însă aceasta nu înseamnă că trebuie să-ţi ceri

scuze!)

• Pleci

• Oferi o alternativă

• Nu vei fi de acord cu cealaltă persoană

• Adopţi o atitudine ofensivă

• Eviţi situaţia

Repetaţi exerciţiul. Rugaţi alţi doi voluntari să însceneze o altă situaţie, propusă la începutul

activităţii. Spuneţi-le să folosească diferite moduri de a refuza, pe care tocmai le-aţi discutat.

Şi de această dată discutaţi cu întregul grup cât de bine actorii au rezistat presiunii.

EXERCIŢIUL 3: COMPETIŢIA DE FOLOSIRE A PREZERVATIVULUI23

OBIECTIVE: Participanţii practică propria metodă de a folosi un prezervativ în cadrul unui

exerciţiu, ceea ce le va oferi posibilitatea de a atinge şi de a simţi un prezervativ într-o atmosferă

ne-ameninţătoare.


MATERIALELE NECESARE: Două modele de demonstrare a folosirii prezervativului (cum

ar fi două banane sau modelul unui penis); destule prezervative pentru fiecare participant; flip

chart şi marcheri.


MOD DE EFECTUARE: Divizaţi grupul în două echipe. Dacă aveţi un număr egal de

participanţi de sex feminin şi de sex masculin, faceţi echipe unisex. Rugaţi doi voluntari

(participanţi sau co-facilitatori) să ţină cele două modele de penis.

Spuneţi echipei că fiecare membru va demonstra succint folosirea corectă a prezervativului.

Când vine rândul lor, participanţii trebuie doar să deschidă ambalajul prezervativului, să îmbrace

23 Curricula Programului de Educaţie a Sănătăţii pentru Tineri.

78

prezervativul pe model şi apoi să-l îndepărteze. După ce un membru al unei echipe a făcut acest

lucru, urmează următoarea persoană din echipă. Câştigătoare este prima echipă în care toată

lumea a îndeplinit sarcina. Multele aclamaţii şi încurajări fac ca această competiţie să fie foarte

distractivă.

Întrebaţi întregul grup dacă toată lumea a demonstrat corect cum se deschide ambalajul, se

îmbracă şi se îndepărtează prezervativul. Recapitulaţi care sunt paşii corecţi de folosire a

prezervativului şi rezumaţi aceşti paşi pe un flip chart:

• Verificaţi data expirării inscripţionată pe ambalaj

• Deschideţi atent ambalajul, astfel încât prezervativul să nu se rupă. Nu derulaţi

prezervativul înainte de a-l îmbrăca.

• Strângeţi vârful prezervativului pentru a lăsa un centimetru de spaţiu liber pentru lichidul

seminal.

• Ţinând în continuare vârful, derulaţi prezervativul până când acoperă întregul penis aflat

în erecţie.

• După ejaculare, retrageţi penisul înainte ca erecţia să dispară, ţinând prezervativul de la

bază pentru a preveni scurgerea lichidului seminal.

• Puneţi prezervativul într-un loc sigur.

Menţionaţi, de asemenea, importanţa păstrării prezervativului într-un loc rece şi uscat.

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că, cu puţină practică, îmbrăcarea corectă a unui prezervativ

poate fi executată foarte rapid.

Reţineţi că abţinerea de la relaţii sexuale sau folosirea prezervativului în timpul relaţiilorsexuale sunt unicele modalităţi de protejare a indivizilor împotriva sarcinii nedorite şi împotrivaITS, inclusiv HIV. Totuşi, multe studii indică faptul că tinerii nu folosesc prezervativul, deşi suntconştienţi de protecţia pe care o oferă. Acest fapt este rezultatul lipsei deprinderilor de a folosiprezervativul cu un partener, lipsei încrederii în sine în momentul procurării acestuia sau sedatorează atitudinii negative faţă de folosirea prezervativului. Prin urmare, este crucial de ainclude activităţile de învăţare a folosirii corecte a prezervativului în cadrul programelor dvs.de prevenire. Este, de asemenea, util de a răspunde întrebărilor pe care le pun frecvent tineriidespre prezervative (vezi chenarul de la pag. 79).

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

79

5. Joc energizant: Participanţii sunt invitaţi să prezinte grupului o activitate energizantă

pe care s-au obişnuit s-o desfăşoare.

6. SUBIECT DE INSTRUIRE: Instrumente şi tehnici motivaţionaleCa o metodă de a introduce acest subiect, participanţilor li se va oferi posibilitatea de a

discuta despre semnificaţia activităţii EEE în viaţa lor personală, cu scopul de a explora şi a spori

motivaţiile participanţilor de a lucra în domeniul educaţiei sănătăţii tinerilor.

Şedinţa va continua cu o discuţie privind instrumentele şi tehnicile care pot contribui la

încurajarea tinerilor de a adopta o atitudine serioasă faţă de protejarea sănătăţii, fie a lor proprie

sau a altor persoane. Exemple de tehnici şi instrumente utile includ invitarea unui speaker care

îşi va împărtăşi experienţa sa cu audienţa, implicarea persoanelor din grupuri vulnerabile în

cadrul programului sau prezentarea unui film relevant sau al unui fragment al acestuia.

ÎNTREBĂRI PUSE FRECVENT DESPRE PREZERVATIV

• Poate fi un prezervativ folosit de mai multe ori?Nu, un prezervativ trebuie folosit doar o singură dată.

• Ar trebui să folosiţi un lubrifiant cu prezervativul?Lubrifierea contribuie la evitarea ruperii prezervativului. Majoritatea prezervativelor sunt dejalubrifiate atunci când sunt fabricate. Dacă prezervativul nu este lubrifiat, folosiţi lubrifiaţi pe bază deapă – niciodată nu folosiţi ulei sau grăsimi, întrucât acestea pot provoca ruperea prezervativului.

• Prezervativele reduc senzaţia?În prezent, prezervativele sunt foarte subţiri, dar în acelaşi timp foarte trainice. Mai gros nuînseamnă mai trainic. În zilele noastre, prezervativele reduc senzaţia într-o măsură mică.

• Poate un prezervativ aluneca în interiorul unui vagin sau al unui anus?Da, dar nu şi dacă l-ai îmbrăcat corect – citeşte atent instrucţiunile şi practică singur folosireaacestuia!

• Sunt prezervativele de dimensiuni diferite?De obicei, o mărime se potriveşte tuturor.

• Ce este un prezervativ feminin?Un prezervativ feminin este un înveliş trainic, transparent, fabricat din poliuretan. El se introduce învagin şi previne orice contact cu lichidul seminal al bărbatului. El poate fi introdus manual în oricemoment înaintea actului sexual şi îndepărtat după acesta.

Adaptat din „School Health Education to Prevent AIDS and STD, A resource package forcurriculum planers”, OMS, UNESCO, 1994.

80

EXERCIŢIUL 1: DE CE FACEM ACEST LUCRU?

OBIECTIVE: Participanţii devin mai conştienţi de motivaţia lor de a activa în educaţia de la

egal la egal.

Împărtăşirea sentimentelor personale cu ceilalţi membri ai grupului în cadrul unei

discuţii deschise îi ajută pe participanţi să se simtă parte din grup.

Recunoaşterea de către întregul grup al faptului că activitatea, pe care o desfăşoară

ei, este importantă, sporeşte motivaţia participanţilor de a continua acest lucru şi de a rămâne

membru al reţelei EEE.


MATERIALELE NECESARE: Un loc confortabil în care participanţii să stea în grup fără a fi

distraşi.

POTRIVIT PENTRU: Formare de Formatori, instruirea peer educatorilor

MOD DE EFECTUARE: Începeţi exerciţiul prin a reaminti tuturor regulile de bază privind

respectarea intimităţii/confidenţialităţii persoanelor. Explicaţi că, deşi participanţii vor avea

posibilitatea de a vorbi despre experienţele lor personale, în nici într-un caz ei nu trebuie să se

simtă în vreun fel presaţi să împărtăşească mai mult decât se simt dispuşi să o facă în acest

context. Ei trebuie să se gândească cât de departe vor merge, întrucât acesta este un seminar

educativ şi nu o situaţie de terapie clinică. De exemplu, ei ar putea dori să discute despre ceva

dureros ce s-a petrecut cu ei în trecut, într-un alt cadru.

Împărtăşiţi unele dintre părerile dvs. despre cât de importantă este educaţia de la egal la egal

şi promovarea sănătăţii în viaţa dvs. De exemplu, aţi putea menţiona câteva experienţe care sunt

parţial responsabile pentru decizia dvs. de a lucra în acest domeniu şi/sau vorbi despre cursul

carierei profesionale care v-a pus faţă în faţă cu această activitate.

Aceasta le va sugera participanţilor, că, în cadrul acestui exerciţiu, e acceptabil să vorbeşti din

propria perspectivă. Deschiderea personală şi invitaţia de a vorbi deschis îl motivează pe orice

participant, care doreşte să discute la un nivel mai personal. Grupul poate fi pregătit pentru acest

nivel de interacţiune, în special, dacă activităţile seminarului i-au făcut pe toţi să se simtă parte a

unui grup. Un scenariu ideal ar fi organizarea unei activităţi sociale distractive cu o seară înainte

de acest exerciţiu, astfel încât participanţii să poată să se relaxeze şi să se simtă bine.

81

Unii participanţi probabil vor urma exemplul dvs. şi vor împărtăşi experienţele lor personale

privind evenimentele sau pierderile pe care le-au avut în viaţă şi care i-au ajutat să devină

interesaţi de educaţia de la egal la egal.

ÎNCHEIERE: Mulţumiţi participanţilor pentru participarea atât de deschisă la discuţie.

Comunicaţi-le că peer educatorii pot explica succint, în cadrul introducerii la un seminar (şedinţă

numită, uneori, „De ce suntem noi aici?”), ce i-a făcut să activeze în EEE. Este probabil ca,

astfel, audienţa să adopte o atitudine mai serioasă faţă de ei, întrucât, ca urmare a împărtăşirii

experienţelor autentice, se câştigă credibilitate; s-ar putea, de asemenea, promova identificarea

cu audienţa.

Discuţie în grup privind uneltele selectate pentru crearea motivaţiei

Invitarea unui speaker: Participanţilor li se oferă posibilitatea de a-şi împărtăşi experienţele

profesionale cu un speaker invitat (de exemplu, o persoană infectată cu HIV/SIDA) în cadrul

seminarelor sau al şedinţelor educative. Facilitatorul indică cât de valoroasă poate fi această

posibilitate în calitate de unealtă motivaţională, şi accentuează, de asemenea, importanţa

încercării de a include astfel de persoane în cadrul întregului proces al programului, şi nu doar în

calitate de invitaţi (vezi mai jos).

Integrarea persoanelor din grupuri vulnerabile în cadrul programului: Implicarea

persoanelor ce fac parte din grupuri vulnerabile este foarte importantă în EEE. Măsura în care

sunt implicate persoanele infectate cu HIV/SIDA sau care suferă de alte boli, ce le pun în

primejdie viaţa sau sănătatea, preferabil în dezvoltarea întregului program EEE şi, bineînţeles, în

procesul educativ, va spori, probabil, motivaţia participanţilor şi-i va încuraja să adopte o

atitudine mai serioasă faţă de aceste probleme.

Imaginile video privite ca un instrument motivaţional: Un fragment dintr-un film relevant

este prezentat participanţilor şi apoi discutat. Facilitatorul îi ajută pe participanţi să se gândească

la un mod de a introduce şi discuta filmele în programele EEE şi accentuează cât de esenţială

este analiza şi pregătirea atentă a acestora. Un formator sau un peer educator ar trebui să se

gândească la întrebările-cheie ce vor fi adresate audienţei pentru a încuraja şi ghida discuţia

purtată după vizionarea filmului.

82

EXERCIŢIUL 2: IMAGINEA VIZUALĂ – TESTAREA HIV24

OBIECTIVE: Participanţii îşi dezvoltă o înţelegere mai profundă privind implicaţiile şi

experienţa persoanelor care efectuează un test HIV.


MATERIALELE NECESARE: O pungă sau o pălărie ce conţine bucăţi mici de hârtie

colorată de două culori diferite şi câteva bucăţi de hârtie de o a treia culoare.


MOD DE EFECTUARE: Explicaţi participanţilor că ei vor efectua un exerciţiu ce implică

imaginile vizuale, graţie căruia ei vor obţine experienţă în testare şi consiliere.

Rugaţi fiecare participant să extragă o bucată de hârtie din pungă sau din pălărie şi să o

păstreze. Spuneţi următoarele (textul poate fi adaptat în funcţie de contextul local): „Vreau să vă

imaginaţi că este dimineaţă şi că sunteţi în patul dvs. de acasă. Deşteptătorul sună şi, în timp ce

încercaţi să îl închideţi, vă treziţi încetul cu încetul. Încă mai sunteţi obosit şi vă simţiţi capul

mai greu decât de obicei. De fapt, realizaţi că aveţi, probabil, febră şi vă doare tot corpul atunci

când vă mişcaţi. În timp ce vă sculaţi din pat ca să vă spălaţi, decideţi că nu veţi merge astăzi la

şcoală/serviciu, dar că ar trebui să mergeţi la medic ca să vedeţi ce se întâmplă cu dvs.

În cabinetul medicului sunteţi în sfârşit examinat şi medicul vă spune că totul va fi bine, aveţi

doar o gripă. În drum spre casă vă reamintiţi că, în timp ce aşteptaţi în sala de aşteptare, v-aţi

gândit că nu v-aţi făcut niciodată testul HIV. Poate că acum este timpul să-l faceţi. Astfel, când

ajungeţi acasă, daţi un telefon la cabinetul medical şi vă programaţi pentru un test HIV. Vă

pregătiţi pentru el.

Acum este ziua în care veţi face testul. Gândiţi-vă la drumul pe care-l parcurgeţi până la

clinică. Poate că trebuie să luaţi autobuzul, sau maşina, sau poate că trebuie să mergeţi pe jos

până acolo. Imaginaţi-vă cum arată clinica când ajungeţi în pragul uşii. Poate că pe uşă este o

tăbliţă cu numele clinicii sau poate că este un loc anonim. Intraţi, personalul vă oferă un număr

şi dvs. vă aşteptaţi rândul. În sfârşit, vă întimpină un consilier, vă pune câteva întrebări referitor

la modul dvs. de viaţă din trecut, vă întreabă dacă aţi consumat droguri şi câteva lucruri

24 Ideea acestui exerciţiu aparţine lui Danny Keenan şi Ron Henderson din San Francisco, California. A fost adaptatde Robert Zielony în memoria lui Danny Keenan, care a predat multora dintre noi acest exerciţiu şi care a instruitmulţi tineri despre HIV şi SIDA înainte de a trece în nefiinţă.

83

referitor la viaţa dvs. sexuală din trecut. După aceea vi se extrage o mostră de sânge sau salivă

şi sunteţi programat pentru o nouă vizită la clinică.

Timpul trece încet. Acum este ziua când trebuie să aflaţi rezultatul testului. Dimineaţa, când

vă spălaţi sau faceţi un duş, vă întrebaţi cum ar fi dacă aţi primi un rezultat pozitiv la testul

efectuat. Vă reamintiţi drumul cunoscut spre clinică. Pe drum aţi putea să vă reamintiţi o

experienţă din trecut, când aţi fi riscat cumva să vă fi infectat cu HIV. Intraţi în clinică şi

spuneţi persoanei de la recepţie numele dvs. În timp ce aşteptaţi, îl vedeţi pe consilier intrând şi

ieşind din cabinet cu alţi pacienţi. Acum consilierul vă salută şi vă roagă să-l/o urmaţi în

cabinet. Vi se arată un număr pentru a-l compara cu cel pe care-l ţineţi în mână pentru a

confirma că rezultatele pe care le veţi primi sunt sigur ale dvs. Odată ce v-aţi convins că

numerele se potrivesc, consilierul deschide dosarul dvs. pentru a vă da rezultatele.”

Selectaţi o bucăţică de hârtie din pungă şi continuaţi: „Cei care au selectat hârtia ce este

[spuneţi culoarea] au fost testaţi pozitiv. Cei care au selectat hârtia de cealaltă culoare au fost

testaţi negativ. Dacă aţi extras o bucată de hârtie de a treia culoare, aţi primit un rezultat

neconcludent.”

Păstraţi câteva momente de linişte şi apoi continuaţi: ”Gândiţi-vă dacă aţi spune ceva sau

dacă l-aţi întreba ceva pe consilier. Poate vă gândiţi cui aţi putea spune noutatea.”

„Acum vă rog să reveniţi şi să vă reamintiţi cine sunteţi cu adevărat. Amintiţi-vă că sunteţi

într-un exerciţiu de instruire şi nu într-o clinică. Când sunteţi pregătit, puteţi deschide ochii şi

vom face schimb de gânduri şi sentimente.”

Lăsa-ţi grupul să-şi discute propria experienţă. Fiţi pregătiţi pentru emoţii considerabile din

partea membrilor grupului, în special, s-ar putea ca unii participanţi să-şi fi făcut testul HIV şi să

fi fost testaţi pozitiv. Permiteţi participanţilor să-şi discute sentimentele, reamintindu-le că unele

persoane din sală ar putea fi infectate cu HIV/SIDA.

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că uneori oamenii i-ar putea trimite pe alţii să-şi facă un test

HIV fără a se gândi sau înţelege implicaţiile pe care le presupune acesta. Menţionaţi că uneori

persoanele care obţin un rezultat pozitiv la testul HIV au tendinţa de a spune cât mai repede

rezultatul câtorva persoane. Când impactul emoţional al noutăţii a scăzut, ei, uneori, regretă că

au spus acest lucru unora din acele persoane. Prin urmare, oamenilor trebuie să li se spună să se

gândească bine care sunt persoanele în care pot să aibă destulă încredere pentru a spune

noutatea.

Notă: Asiguraţi-vă că veţi aloca cel puţin 45 minute acestei şedinţe şi încercaţi să evitaţi ca

acesta să fie ultimul exerciţiu efectuat în această zi, întrucât unii participanţi ar putea avea

nevoie de ceva timp după aceea pentru a se reculege emoţional. Un exerciţiu alternativ,

84

„Petrecere pentru solitari în weekend”, al cărui scop este de a crea motivaţia vis-a-vis de

prevenirea HIV/SIDA, este prezentat în anexa 5, pag. 190.

7. INTERPRETAREA ROLURILOR: După cum s-a putut observa,

interpretarea rolurilor este o activitate foarte utilă în EEE. De aceea revenim la formarea

deprinderilor de utilizare a acestei metodici.

EXERCIŢIU: TRIADELE – RIVALIZARE PENTRU ATENŢIE25

OBIECTIVE: Participanţii exersează urmărirea unui obiectiv, capacitatea de ascultare şi

concentrare selectivă a atenţiei prin intermediul interpretării improvizate a unui rol.


MATERIALELE NECESARE: Trei scaune.

POTRIVIT PENTRU: Formarea de Formatori, instruirea peer educatorilor.

MOD DE EFECTUARE: Spuneţi participanţilor să formeze un cerc. Plasaţi cele trei scaune,

împreună, unul lângă altul şi îndepărtate puţin de participanţi, astfel, încât ele să fie în centrul

atenţiei. Rugaţi 3 voluntari să se aşeze pe scaune cu faţa spre restul grupului.

Explicaţi participanţilor că scopul acestui exerciţiu este de a practica aptitudinile teatrale de

urmărire a unui obiectiv şi cele de ascultare.

Începeţi exerciţiul cu următoarele cuvinte: „Persoana care se află în centrul celor trei scaune

este „ascultătorul”, al cărui scop este de a asculta şi de a fi atent la persoanele care se află de

fiecare parte a lui/ei. Persoana ce stă pe scaunul din dreapta trebuie să încerce continuu să

atragă şi să păstreze atenţia ascultătorului. Faceţi acest lucru, relatându-i o problemă pe care

tocmai aţi inventat-o. Persoana ce stă pe scaunul din stânga de asemenea trebuie să încerce să

cucerească atenţia şi interesul ascultătorului, povestindu-i acestuia despre jobul dvs.,

minunatul, uimitorul job pe care îl faceţi şi care vă place atât de mult. Puteţi inventa orice fel de

job doriţi. Nici unul dintre persoanele, care încearcă să atragă atenţia ascultătorului, nu trebuie

să fie atent la celălalt, dar să se concentreze doar pe ascultător.”

Toţi participanţii vor ocupa pe rând toate cele trei poziţii. În timpul acestei activităţi puteţi

ajuta participantul, care vi se pare că are nevoie de susţinere, încurajându-l/o, de exemplu, să

atragă mai tare atenţia ascultătorului. Puteţi, de asemenea, înceta temporar jocul pentru a

demonstra cum se poate câştiga atenţia ascultătorului. Aceasta s-ar putea obţine , de exemplu,

25 Piven, S., Theatre training of the HIV/AIDS peer education program at the 92nd St.Y: New York, NY, USA.

85

prin mobilizarea potenţialului dvs. emoţional, arătându-i ascultătorului cât de disperat doriţi,

într-adevăr, să capturaţi atenţia lui/ei.

ÎNCHEIERE: Permiteţi participanţilor să vorbească despre propria experienţă în cadrul acestui

exerciţiu, întrebându-i dacă sunt careva momente ce persistă în memoria lor. Întrebaţi grupul

dacă au fost folosite strategii specifice eficiente pentru a atrage atenţia ascultătorului.

8. CONCLUZIONARE: Analizaţi pe scurt subiectele abordate în timpul zilei. Rugaţi

participanţii să-şi reamintească activităţile desfăşurate în această zi, menţionând temele centrale.

Ei pot oferi feedback privind felul în care consideră că se desfăşoară seminarul.

86

ZIUA 4


AGENDA ZILEI 4Nr.

1.

PREVEDERILE AGENDEI


OBIECTIVE

2. Feedback-ul zilei 3 De a asigura o evaluare continuă aseminarului

3. Câştigarea încrederiiExerciţiu:• Salcie în vânt

De a oferi participanţilor experienţă într-unexerciţiu, al cărui scop e de a câştigaîncrederea unul în altul

4. SUBIECT DE INSTRUIRE:Lucrul cu tinerii deosebit de vulnerabiliExerciţii:• O zi din viaţa mea (identificarea

grupurilor-ţintă prioritare)• Analiza arborelui - problemă• Abordările de la egal la egal în

comunicarea cu tinerii deosebit devulnerabili

De a-i ajuta pe participanţi să înţeleagă căvulnerabilitatea îşi are rădăcinile însocietate şi să identifice relaţia dintrecauzele şi consecinţele vulnerabilităţii.

De a identifica oportunităţile folosirii EEEca o strategie de a aborda grupurilevulnerabile

5. Încheiere

Excursie în grup

87

1. EXERCIŢIU DE ÎNCĂLZIRE: Participanţii sunt invitaţi să prezinte grupului

câteva exerciţii de înviorare. Câţiva dintre ei pot demonstra pe rând care muşchi trebuie

antrenaţi.

2. FEEDEBACK-UL ZILEI 3: Echipa de evaluare prezintă un rezumat al

feedback-ului privind activităţile zilei a 3-a, colectat de la toţi participanţi.

3. CÂŞTIGAREA ÎNCREDERII: Ziua a 4-a grupul o începe cu jocul „Salcie în

vânt” (vezi descrierea de mai jos). După aceea, formatorul explică că în acest joc se va opera cu

„vulnerabilitatea” şi „câştigarea încrederii”. Prin urmare, el prezintă o bună introducere la

următorul subiect de instruire, care este lucrul cu tinerii deosebit de vulnerabili.

EXERCIŢIU: SALCIE ÎN VÂNT26

OBIECTIVE: Participanţii învaţă cum să câştige încrederea.



MATERIALELE NECESARE: Un spaţiu în care participanţii să se poată mişca liber şi forma

cercuri de câte 8 persoane. Un spaţiu cu o podea moale (acoperit cu un covor) este preferabil, dar

nu absolut necesar.

MOD DE EFECTUARE: Aranjaţi participanţii în spaţiul dispus, care ar trebui să fie destul de

mare pentru ca 3 cercuri de aproximativ 8 persoane să poată încăpea cu uşurinţă. Ar trebui să fie

puţin spaţiu şi în jurul fiecărui cerc. Scaunele plasaţi-le în altă parte sau rezemaţi-le de pereţii

sălii.

Explicaţi că exerciţiul, care urmează să-l efectueze participanţii, are drept scop câştigarea

încrederii unul în altul şi, prin urmare, necesită atenţie deosebită pentru respectarea

instrucţiunilor. Este foarte important ca fiecare membru al grupului să îndeplinească

instrucţiunile cu grijă; în caz contrar, cineva s-ar putea răni. Fiecare participant va avea ocazia de

a se afla în centru – acesta va fi „salcia” – dar numai dacă doreşte el/ea. Salcia va fi legănată, dar

şi sprijinită de vânt.

26 „The new games book and more new games”. Dolphin Books, Doubleday and Co.Inc. Salcie în vânt, 1976 şi1981

88

ZIUA 4

Spuneţi participanţilor să se aranjeze într-un cerc, umăr la umăr, şi să privească înspre

mijlocul cercului unde se află un participant. Explicaţi că persoana din centru este „salcia”.

Spuneţi tuturor celor ce stau în cerc să-şi ridice mâinile, până puţin sub înălţimea pieptului

persoanei respective, cu palmele înspre persoana din centru. Picioarele lor trebuie să fie separate,

cu un picior înaintea altuia şi genunchii puţin îndoiţi, astfel încât să nu-şi piardă echilibrul în caz

că cineva se înclină prea tare înspre ei. Demonstraţi cum ar trebui să fie poziţia solicitată.

Monitorizaţi cercul cu maximă atenţie.

Explicaţi că persoana din centru trebuie să rămână ţeapănă ca o scândură pe tot parcursul

timpului, ţinând braţele încrucişate la nivelul pieptului şi mâinile subsuoară. Când el/ea este

pregătit/ă să înceapă, va trebui să exprime o serie de afirmaţii referitor la un anumit subiect şi

apoi să spună „sunt gata să cad”. Persoanele din cerc ar trebui să răspundă „suntem gata să

prindem”. Persoana apoi zice „cad” şi cele din cerc răspund „cazi”.

În timp ce „salcia” cade înspre cerc, asiguraţi-vă că el/ea rămâne ţeapănă şi că nu se îndoaie

de la talie. Participanţii sprijină „salcia” şi o mişcă încet de jur-împrejur, înainte şi înapoi.

Sugeraţi persoanelor din cerc să producă sunete ce imită un vânt blând.

ÎNCHEIERE: După ce „salcia” a fost legănată de „vânt”, vreo câteva minute, rugaţi grupul să

o ajute să stea drept, punându-şi mâinile pe umerii ei pentru a indica că este timpul să se termine

jocul . Discutaţi cu participanţii ce au simţit în timpul acestui joc.

Notă: Unor persoane le-ar putea fi frică să participe în acest joc. Ele niciodată nu trebuie să fie

forţate sau convinse să o facă. Dreptul de a refuza trebuie întotdeauna să fie respectat.

4. SUBIECT DE INSTRUIRE: Lucrul cu tinerii deosebit de vulnerabiliObiectivele şedinţei: Această şedinţă are mai multe obiective. Ea este menită să ajute

participanţii să înţeleagă factorii de risc care sporesc vulnerabilitatea tinerilor şi consecinţele

problemelor cu care se confruntă tinerii în societatea de azi.

Şedinţa oferă, de asemenea, oportunitatea de a-i face pe participanţi conştienţi de modul în

care stigmatul şi discriminarea pot spori vulnerabilitatea oamenilor, precum şi posibilitatea de a

împărtăşi experienţa şi practica în lucrul cu persoanele deosebit de vulnerabile.

89

Într-un moment dat în viaţa lor, mulţi tineri au şansa de a adopta un comportament riscant, cumar fi întreţinerea relaţiilor sexuale neprotejate, abuzul de alcool, fumatul sau consumuldrogurilor. Prin urmare, ei sunt mult mai vulnerabili faţă de consecinţele unui astfel decomportament riscant: infecţiile cu transmitere sexuală, trecerea la folosirea drogurilorinjectabile, infecţia HIV etc. Este, totuşi, important de recunoscut faptul că nu toţi tinerii suntvulnerabili în mod egal.

Peer educatorii se află, de obicei, în „zona de confort” a contextului şi experienţei propriei vieţişi ar putea să nu înţeleagă neapărat unele dintre necesităţile specifice ale populaţiilor maivulnerabile cu care nu împărtăşesc anumite caracteristici, cum ar fi cadrul socio-economicsimilar.

EXERCIŢIUL 1: O ZI DIN VIAŢA MEA

OBIECTIVE: De a crea o înţelegere a contextului vulnerabilităţii în societate.

De a-i face pe participanţi conştienţi de stigmatul şi discriminarea faţă de persoanele deosebit de

vulnerabile.



MATERIALELE NECESARE: Cinci foi de hârtie, fiecare dintre ele reprezentând unul din

următoarele personaje: tânără sero-pozitivă; tânăr homosexual; copil al străzii; tânăr ce consumă

droguri injectabile; tânără prostituată.

MOD DE EFECTUARE: Cinci voluntari sunt rugaţi să poarte una din aceste „etichete” şi să

interpreteze personajul respectiv. Interpretând, de exemplu, rolul copilului străzii, ei povestesc,

pe scurt, grupului cum a fost ziua lor din momentul când s-au trezit dimineaţa.

Audienţa este apoi invitată să pună „actorilor” întrebări suplimentare referitor la viaţa lor, la

care ei vor răspunde de parcă ar fi copilul străzii sau o tânără prostituată sau orice alt personaj pe

care-l interpretează.

ÎNCHEIERE: Grupul discută experienţa şi actorii pot descrie, dacă doresc, cum s-au simţit

atunci când au interpretat personajul lor.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

90

ZIUA 4

EXERCIŢIUL 2: ANALIZA ARBORELUI - PROBLEMĂ27

OBIECTIVE: De a permite participanţilor să identifice cauzele şi consecinţele unei probleme a

unui tânăr şi a vulnerabilităţii tinerilor în general.

De a permite participanţilor să identifice posibile intervenţii de soluţionare a problemei şi să

identifice unde EEE ar putea constitui o strategie potrivită.



MATERIALELE NECESARE: Trei flip chart-uri şi destule marcher-uri.

MOD DE EFECTUARE: Desenaţi pe fiecare flip chart un arbore ce are rădăcini şi crengi mari

cu frunze şi fructe (vezi exemplu în anexa de la pag. 159). Pe trunchiurile copacilor sunt

enumerate următoarele probleme:

27 de Bruyn, Maria şi France, Nadine. „Gender or sex: who cares?” Un set de resurse de formare a deprinderilorpentru adolescenţi şi lucrătorii din domeniul tineretului privind genul şi sănătatea reproductivă. Chapel Hill, Ipas,2001

VULNERABILITATEA ÎN EUROPA DE EST ŞI ÎN ASIA CENTRALĂ

În ultimele decenii, un număr mare de factori au sporit dramatic – şi disproporţional – vulnerabilitateatinerilor din Europa de Est şi Asia Centrală. Tranziţia socială şi economică a regiunii a provocatprăbuşirea controalelor şi valorilor sociale. Faptul că nu au apărut alternative a avut drept rezultatcomportamente riscante mult mai pronunţate, în special, sporirea activităţii sexuale şi a consumului dedroguri şi alcool.

Sporirea sărăciei, migraţiei şi conflictelor, ratele scăzute de înrolare şi de finisare a studiilor medii,absenţa activităţilor extraşcolare recreaţionale şi şomajul (care are o rată de trei ori mai mare în rândultinerilor decât în rândul populaţiei adulte) contribuie atât la sporirea vulnerabilităţii tinerilor cât laadoptarea de către aceştia a unui comportament riscant. Alţi factori de risc ar fi excluderea şidiscriminarea ca rezultat al apartenenţei etnice, disabilităţii, statutului de cetăţenie, orientării sexuale,precum şi sporirea accesibilităţii substanţelor importate ilicit, cum ar fi opiumul şi heroina.

Regiunea se confruntă în prezent cu cea mai rapidă creştere a ratei de infectare cu HIV din lume,cauzată de consumatorii de droguri injectabile, care sunt, predominant, tineri. Până la 1% dinpersoanele foarte tinere – în unele ţări, de 13-14 ani– îşi injectează droguri.

91

• Tania: 16 ani, însărcinată în luna a 3-a

• Ruslan: 19 ani, consumator de droguri intravenos (CDI), seropozitiv de 4 ani

• Saşa: 15 ani, trăieşte în stradă

Partea 1. Pentru a începe exerciţiul, rugaţi membrii grupului să se ridice şi să facă un exerciţiu

fizic. Oferiţi următoarele instrucţiuni, executându-le concomitent:

• Folosiţi-vă corpul ca o instrument activ. Imaginaţi-vă că sunteţi o seminţă mică, aşezaţi-

vă în genunchi şi încolăciţi-vă. În timp ce număr până la 10, începeţi să „creşteţi”

(ridicaţi-vă în picioare) pentru a deveni un arbore, la care braţele vor fi crengi, iar

degetele – fructe.

• Simţiţi o briză blândă legănând crengile înainte şi înapoi, apoi o furtună şi apoi vântul se

potoleşte (mişcaţi-vă încet braţele în jur, apoi mai agitat şi apoi din nou încet).

• Lăsaţi arborele să se simtă. Lăsaţi rădăcinile să se mişte puţin (mişcaţi degetele de la

picioare) şi apoi crengile (mâinile) şi fructele (degetele).

• Acum imaginaţi-vă că arborele a fost otrăvit. Otrava pătrunde în el prin rădăcini, trecând

la fructe (degetele mor), crengi (mâinile mor) şi, în sfârşit, trunchiul. Întregul arbore

moare (sfârşiţi prin a cădea pe podea).

Spuneţi grupului să se aşeze şi explicaţi că un arbore sănătos primeşte suficienţi substanţe

nutritive de la rădăcinile sale. Dar dacă „fructele” încep să se strice, înseamnă că ceva nu este

bine. Fie nu sunt suficiente substanţe nutritive, fie acestea sunt otrăvitoare. Ceea ce observăm la

început, sunt semnele vizibile de deasupra pământului – fructele, frunzele, crengile şi trunchiul

arborelui încep să prezinte semne ale bolii şi aceasta indică faptul că ar putea exista o problemă

la nivelul rădăcinii. Acelaşi lucru se întâmplă şi în viaţă: problemele care se văd, cum ar fi

infecţia HIV sau avorturile nesigure, sunt rezultatul vizibil al altor probleme existente (de

exemplu, lipsa protecţiei, cauzată de lipsa informaţiei sau lipsa de acces la serviciile medicale).

Explicaţi că problemele pot avea cauze directe şi indirecte. Cauzele directe sunt mai evidente

şi mai uşor de identificat decât cele indirecte. De exemplu, ignorarea folosirii unui prezervativ

poate fi cauza directă a infectării cu HIV sau a unei sarcini nedorite. Expunerea , în copilărie, la

un abuz, ce a cauzat diminuarea respectului de sine, poate contribui, indirect, la întreţinerea

relaţiilor sexuale neprotejate de către persoana respectivă . Violul poate rezulta direct în sarcină

nedorită; normele sociale care „tolerează” violenţa faţă de femei pot duce la săvârşirea violului

şi, prin urmare, contribuie, indirect, la apariţia sarcinii nedorite.

92

ZIUA 4

Partea 2. Divizaţi grupul în trei grupuri mai mici şi explicaţi că fiecare grup va medita asupra

problemei unui tânăr (vezi cazul arborelui - problemă prezentat mai sus).

Rugaţi fiecare grup să se gândească asupra cauzelor posibile ale problemei şi să le noteze pe

rădăcinile copacului. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi în cazul consecinţelor, pe care le vor nota

pe ramuri şi fructe. De asemenea, spuneţi fiecărui grup să discute relaţiile dintre toţi factorii şi să

le indice prin săgeţi. Oferiţi aproximativ 20 de minute pentru efectuarea acestei sarcini.

Oferiţi alte 10 minute pentru a:

• Discuta posibile strategii şi intervenţii în scopul soluţionării/reducerii problemei;

• Identifica locul, în care educaţia de la egal la egal ar putea fi o strategie potrivită.

Spuneţi fiecărui grup să prezinte celorlalţi participanţi arborele-problemă al lor. Grupul

trebuie să spună ce gândeşte şi să pună întrebările care ar putea apărea după fiecare prezentare.

ÎNCHEIERE: Explicaţi că rădăcinile „generale” ale multor probleme ar putea fi diferite pentru

femei şi bărbaţi, şi, de asemenea, ar putea avea diferite consecinţe. De exemplu, femeile tinere

care se angajează în relaţii sexuale neprotejate se confruntă cu mult mai multe recursiuni

posibile, atât în plan social cât şi pentru sănătatea lor, decât bărbaţii tineri.

Accentuaţi faptul că educaţia de la egal la egal poate complementa alte strategii sau

intervenţii, ale căror scop este de a soluţiona o anumită problemă.

EXERCIŢIUL 3: ABORDĂRILE DE LA EGAL LA EGAL ÎNCOMUNICAREA CU TINERII DEOSEBIT DE VULNERABILI

OBIECTIVE: De a împărtăşi experienţa şi de a crea înţelegerea caracteristicilor principale ale

unei abordări de comunicare cu semenii în afara unui cadru formal.



MATERIALELE NECESARE: Flip chart - uri şi marcheri, handout-uri (vezi mai jos)

MOD DE EFECTUARE: Pe o coală de hârtie desenaţi un tabel similar celui din „Tipuri de

abordări de la egal la egal” (A) (vezi anexa 4, pag. 165), completând doar titlurile coloanelor şi

ale rândurilor.

93

Invitaţi participanţii care au experienţă în abordările de la egal la egal, ale căror grup-ţintă

sunt tinerii deosebit de vulnerabili, să descrie pe scurt obiectivele şi activităţile proiectelor în

care sunt implicaţi.

Bazându-vă pe informaţia expusă, purtaţi o discuţie cu întregul grup privind principalele

diferenţe dintre o iniţiativă EEE a cărei grup-ţintă este tineretul general (aşa-numită abordare

educativă) şi cea a cărei grup-ţintă este tineretul deosebit de vulnerabil (abordarea în afara unui

cadru formal).

Rugaţi-i pe participanţi să reflecteze asupra următoarelor aspecte ce sunt notate pe flip chart:

• Locul posibil

• Tipuri de activităţi

• Metodele utilizate

• Focar (tipul şi mărimea audienţei)

Discutaţi aceste aspecte cu participanţii şi notaţi ideile/concluziile lor pe flip chart.

Scopul este de a elabora pe flip chart un tabel similar celui ce prezintă „Tipuri de abordări de

la egal la egal” (A). Facilitatorul poate, de asemenea, menţiona succint cerinţele specifice

privind selectarea, instruirea şi sprijinirea peer educatorilor, atât în activităţile desfăşurate în

afara unui cadru formal, cât şi în cadrul unui proiect cu tineretul general. Aceste aspecte vor fi

discutate mai târziu în cadrul altor şedinţe de instruire.

ÎNCHEIERE: Distribuiţi handout-ul „Tipuri de abordări de la egal la egal” (A) (vezi anexa 4,

pag.165).

5. CONCLUZIONARE: O analiză scurtă a subiectelor discutate în timpul zilei.

Spuneţi participanţilor să-şi amintească activităţile desfăşurate în această zi, menţionând temele

principale. Ei pot oferi feedback privind modul în care consideră că se desfăşoară seminarul.

EXCURSII ÎN GRUP: O bună idee ar fi să-i lăsaţi pe participanţi să se relaxeze în

perioada seminarului. Oferiţi-le o după-amiază liberă sau organizaţi o excursie în grup pentru a

vizita un loc ce prezintă interes pentru majoritatea dintre ei, dar lăsaţi-i să decidă singuri dacă

vor merge în excursie sau vor rămâne în hotel să se odihnească, să citească, să recupereze unele

restanţe ori alte responsabilităţi sau să exploreze singuri regiunea.

94

ZIUA 5


AGENDA ZILEI 5Nr.

1.

PREVEDERILE AGENDEI


OBIECTIVE

2. Feedback-ul zilei 4 Asigurarea evaluării continue a seminarului3. Câştigarea încrederii

Exerciţiu:• Aha, şi eu am fost acolo

De a oferi participanţilor experienţă înexerciţiile de formare a echipei

4. SUBIECT DE INSTRUIRE:Deprinderi de co-facilitareExerciţii:

• Interpretarea teatrală a unei co-facilitări insuficiente

• Ce ai face dacă ...

De a forma şi perfecţiona stilurile de co-facilitare ale participanţilor

5. Joc energizant sugerat de participanţi De a împărtăşi experienţa participanţilor îndesfăşurarea jocurilor energizante

6. SUBIECT DE INSTRUIRE:Recrutarea, instruirea şi supraveghereaeducatorilor de la egal la egalExerciţii:• Recrutarea şi supravegherea peer

educatorilor• Elaborarea programului de instruire

în educaţia de la egal la egal

De a perfecţiona deprinderile în elaborareaagendei de instruire pentru diferite modele deprograme de instruire EEE.

De a oferi participanţilor îndrumări privindcriteriul de selecţie, supravegherea şi sprijinulpeer educatorilor

7. SUBIECT DE INSTRUIRE:Consiliere versus educaţieExerciţiu:• Bătaia cu bulgări de zăpadă

De a permite participanţilor să înţeleagădiferenţa dintre conceptul de consiliere de laegal la egal şi educaţie de la egal la egal.De a permite participanţilor să identificeaptitudinile şi calităţile necesare pentruoferirea sprijinului individual semenilor.De a facilita conştientizarea existenţeiobstacolelor, a provocărilor şi a limiteloractivităţii de consiliere a semenilor.

8. SUBIECT DE INSTRUIRE:Parteneriatele tânăr-adult în educaţia dela egal la egal

De a-i face pe participanţi conştienţi deimportanţa parteneriatului tânăr-adult înelaborarea şi implementarea programelorEEE.De a identifica strategiile necesare pentrurelaţia tânăr-adult.

9. Încheiere

95

1.EXERCIŢIU DE ÎNCĂLZIRE: Participanţii sunt invitaţi să prezinte grupului

câteva exerciţii de înviorare. Câţiva participanţi pot demonstra pe rând care muşchi pot fi

antrenaţi.

2. FEDDBACK-UL ZILEI 4: Echipa de evaluare prezintă un rezumat al feedback-

ului privind activităţile desfăşurate în ziua a 4-a, colectat de la toţi participanţii.

3. FORMAREA ECHIPEI: Un exerciţiu de încurajare a formării echipei este „Aha,

şi eu am fost acolo” (vezi descrierea exerciţiului în ziua 1, pag. 48)

4. SUBIECT DE INSTRUIRE: Deprinderi de co-facilitareObiectivele şedinţei: Activitatea a doi sau mai mulţi facilitatori în cadrul unui seminar de

instruire necesită aptitudini specifice. Scopul acestei şedinţe este de a-i face pe participanţi

conştienţi de faptul că un lucru bun în echipă contribuie la succesul unui program de instruire.

Această şedinţă oferă oportunităţi de explorare şi dezvoltare a aptitudinilor de co-facilitare prin

intermediul unor exerciţii interactive.

EXERCIŢIUL 1: INTERPRETAREA TEATRALĂ A UNEICO - FACILITĂRI INSUFICIENTE28

OBIECTIVE: De a accentua aspectele importante ale co-facilitării şi de a demonstra, cu

umor, efectul unei co-facilitări insuficiente.




MOD DE EFECTUARE: Doi formatori pun în scenă o situaţie care vădeşte colaborarea

insuficientă dintre aceştia, inclusiv întreruperea frecventă a unuia de către celălalt, contrazicerile,

rezultate din tendinţa de a se afla permanent în centrul atenţiei etc.

ÎNCHEIERE Întrebaţi participanţii care este părerea lor despre scenetă. Rugaţi-i să dea

exemple specifice de co-facilitare insuficientă. Întrebaţi-i cum ar fi procedat ei într-o astfel de

situaţie.

28 Bogart, Jane. Prezentat în cadrul „Advanced peer education training of trainers” în Parnu, Estonia, martie 2003.

96

5

EXERCIŢIUL 2: CE A-I FACE DACĂ ...?29

OBIECTIVE: De a-i învăţa pe participanţi să gândească/reacţioneze prompt la co-facilitare.



MATERIALELE NECESARE: Handout „Stilurile co-facilitării” şi „Testul co-facilitatorului”

(vezi anexa 4, pag.169 şi 170)

MOD DE EFECTUARE: Participanţii se grupează în perechi şi parcurg chestionarul privind

co-facilitarea. Lăsaţi-i să decidă singuri cum vor realiza această sarcină.

ÎNCHEIERE: Întrebaţi-i pe participanţi cum au decis să răspundă la chestionar (de ex.,

individual, împreună). Ce au aflat ei despre activităţile de co-facilitare desfăşurate cu partenerul

lor? În ce măsură ar fi dificil să co-faciliteze cu partenerul lor? Cum ar depăşi aceste dificultăţi?

Distribuiţi handout-ul „Stilurile co-facilitării”.

Ce trebuie să faceţi şi să nu faceţi în co-facilitare

• Revizuiţi cu co-facilitatorul dvs. care este sarcina fiecăruia înainte de a începe seminarul deinstruire. Specificaţi cine ce face şi în cadrul cărui timp.

• Fiţi punctuali. Nu întârziaţi. Veniţi destul de devreme pentru a decide, împreună cu parteneruldvs, cum veţi aranja sala.

• Fiţi responsabili pentru propriul timp. Nu-l rugaţi pe co-facilitator să se uite la ceas şi să vădea un semn că timpul dvs. a expirat. Purtaţi un ceas cu dvs. şi verificaţi din când în cândvremea, astfel încât să ştiţi cât timp disponibil mai aveţi.

• Începeţi şi finisaţi activitatea la timp. Nu depăşiţi timpul la care aţi convenit, fie cuparticipanţii, fie cu co-facilitatorul. Dacă timpul dvs. a expirat şi nu aţi realizat tot ce v-aţipropus, opriţi activitatea şi descurcaţi-vă mai bine data viitoare. Ţineţi minte că participanţiipot întotdeauna rămâne şi vorbi cu dvs. după încheierea şedinţei.

• Contribuiţi la activitatea partenerului dvs. Nu-l întrerupeţi şi nu-l provocaţi. Aşteptaţi să fiţiinvitat să vorbiţi. Puteţi întotdeauna să vorbiţi cu participanţii după finisarea activităţii pentrua le da informaţia corectă sau puteţi adăuga informaţia, pe care o cunoaşteţi, referitor lasubiect, când este rândul dvs. să prezentaţi.


NOTĂ INSTRUCTIVĂ

97

Notă instructivă (continuare)• Invitaţi-l pe co-facilitatorul dvs. să vorbească atunci când aveţi nevoie. Nu presupuneţi că el

va interveni să vă salveze. Spuneţi: „Joe, ai ceva de adăugat?” sau „Jane, cunoşti răspunsulla aceasta?”

• Staţi de o parte atunci când partenerul dvs. prezintă un subiect. Nu staţi lângă parteneruldvs. şi nu vă ascundeţi acolo unde el/ea nu poate să vă vadă. Aşezaţi-vă undeva de o partepentru ca ambii să puteţi face contact vizual, dar şi pentru ca persoana care prezintă să se afleîn centrul atenţiei.

• Concentraţi-vă la ceea ce spune partenerul dvs. Nu vă ocupaţi cu alte lucruri în timpulpauzei (cum ar fi să citiţi ziarul, să vă faceţi agenda sau tema pentru acasă). Când vine rânduldvs. să prezentaţi, încercaţi să vă referiţi la ceea ce a spus co-facilitatorul dvs. Dacă sunteţiatent la ceea ce spune el, vor fi atenţi şi participanţii.

• Ajutaţi când este nevoie. Nu oferiţi tratări ale activităţilor ce contrazic celor propuse departenerul dvs.

• Faceţi complemente partenerului dvs. Nu-l criticaţi. Spuneţi partenerului dvs. ce va plăcut înprezentarea lui/ei (ce a spus sau ce a făcut). Primirea unui feedback pozitiv asupra unoracţiuni specifice presupune că acţiunea va fi repetată. Fiţi atenţi atunci când glumiţi cupartenerul dvs., în special, dacă gluma exclude grupul sau umileşte pe cineva. O relaţiepozitivă dintre co-facilitatori creează un mediu sigur de învăţare pentru participanţi. Relaţiadintre facilitatori este de o importanţă majoră pentru ca grupul să poată învăţa.

5. JOC ENERGIZANT SUGERAT DE PARTICIPANŢI: Participanţii au posibilitatea de

a-şi împărtăşi cunoştinţele prin prezentarea unor activităţi „spărgătoare de gheaţă”/de încălzire.

6. SUBIECT DE INSTRUIRE: Recrutarea, instruirea şi supravegherea peer educatorilorObiectivele şedinţei: Scopul acestei şedinţe este de a perfecţiona aptitudinile participanţilor de a

elabora agenda de instruire pentru diferite modele de programe de instruire EEE, şi de a le oferi

îndrumări privind criteriile de selecţie, supravegherea şi sprijinirea peer educatorilor.

CRITERII IMPORTANTE DE SELECŢIE ÎN RECRUTAREA PEER EDUCATORILOR

• Aptitudini interpersonale bune, inclusiv aptitudinea de a asculta

• Să fie acceptat şi respectat de către grupul-ţintă

• Să aibă o atitudine non-critică

• Să prezinte încredere în sine şi un potenţial de lider

• Să dispună de timp, energie şi motivaţie pentru a face acest lucru

• Să aibă potenţialul de a fi un model pentru semenii săi

98

ZIUA 5

EXERCIŢIUL 1: RECRUTAREA ŞI SUPRAVEGHEREA PEER EDUCATORILOR

Participanţii improvizează interpretarea anumitor roluri şi discută diferite strategii, pe care

aceştia le-au folosit în timpul recrutării şi supravegherii peer educatorilor.

Formarea unei echipe de peer educatori

După recrutarea şi instruirea echipei de peer educatori, ar fi foarte utilă semnarea unuicontract cu aceştia. Contractul trebuie să fie elaborat ca urmare a unei colaborări cu întregulgrup şi să descrie ceea ce se aşteaptă din partea fiecărei persoane implicate în program(inclusiv şi din partea echipei de instruire). În orice caz, contractul trebuie să includă îndrumăriprivind prezenţa, notificarea dacă membrii echipei ştiu că ei vor absenta (de exemplu, dacă auo programare la medic), punctualitate, respectarea regulilor de bază stabilite etc. Participanţiitrebuie să înţeleagă că, dacă au lipsit de la câteva şedinţe de instruire, ei sunt responsabili derecuperarea informaţiei pe care au pierdut-o. Explicaţi că absentarea şi întârzierea excesivă arputea constitui un motiv solid pentru re-evaluarea încadrării unei persoane în grup şi căparticipanţii vor fi avertizaţi dacă se va pune problema activităţii lor ulterioare.

Toţi membrii echipei trebuie să aibă anumite aptitudini de bază, deşi unii ar putea fispecialişti doar într-un singur domeniu. Experienţa demonstrează că multe grupuri EEE seîncadrează , în mod natural, într-un anumit şablon. Ele tind să se bazeze pe aceleaşi persoane,să facă aceleaşi lucruri. De exemplu, grupul ar putea începe să se bazeze prea mult pe unul saudoi educatori care furnizează informaţii ştiinţifice/medicale. Dacă la un moment dat „experţii”grupului nu sunt disponibili pentru şedinţa de instruire, ceilalţi s-ar putea simţi incompetenţi saunecalificaţi pentru a asigura unitatea de studiu relevantă.

Prin urmare, este important să vă asiguraţi că fiecare peer educator din grup începe să-şisporească încrederea în sine şi profesionalismul, astfel încât să poată cuprinde toate aspectelesubiectului desfăşurat de grupul dvs. Cum să ne asigurăm că aceasta se va produce? Într-o lumeideală, aţi aduce grupul până la punctul în care aţi putea „extrage din pălărie” la întâmplareunul dintre subiectele/segmentele de instruire pe care peer educatorii dvs. le predau şi aceştia sădemonstreze ad hoc predarea subiectului sau a exerciţiului respectiv. Încă la începutultrainingului, puteţi să-i atenţionaţi că ei sunt responsabili să înveţe tot ce se cere în program,posibil chiar prin elaborarea unui test de certificare/calificare pentru care aceştia urmează săse pregătească. Grupul dvs. ar putea aprecia primirea unui certificat care va marca încheiereatrainingului, întrucât acesta va demonstra o realizare personală de care ei se vor mândri şi carele va spori respectul de sine.

În calitate de formator, s-ar putea să fiţi nevoiţi să monitorizaţi şi să răspundeţi de modul încare peer educatorii se comportă unul cu altul. Se pot declanşa tensiuni interpersonale, ca şi încazul oricărui alt grup. De asemenea, în cadrul peer-grupului pot să se formeze găşti. Dacăprogramul este bine structurat de la bun început, exerciţiile de formare a echipei şi de câştigarea încrederii vor fi incluse neapărat în cursul de instruire.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

99

Notă instructivă (continuare)Pentru exerciţiile în grup, facilitatorul trebuie să numească la întâmplare participanţii ce vorforma mici grupuri sau vor efectua diferite activităţi, astfel încât aceştia să fie expuşi uneicomunicări reciproce cât mai largi. Aceasta ar putea reduce tendinţa de formare a micilor sub-grupuri sau găştilor. Când peer educatorii au mai multe oportunităţi să descopere lucrurile carele plac la ceilalţi, atunci şi tendinţele ca sub-grupurile să-şi aleagă un „duşman” sau un „ţapispăşitor” ar putea fi reduse.

EXERCIŢIUL 2: ELABORAREA PROGRAMULUI DE INSTRUIRE ÎN EDUCAŢIA DE

LA EGAL LA EGAL

Se desfăşoară o şedinţă de brainstorming în grupuri mici, în care participanţii au posibilitatea

de a discuta şi învăţa despre diferite metode şi strategii de desfăşurare a trainingului pentru peer

educatori. Informaţia este notată pe flip chart-uri, astfel încât fiecare grup mai mic să-şi poată

prezenta rezultatele întregului grup.

Această şedinţă mai poate include discuţia privind modul de evaluare a aptitudinilor viitorilor

peer educatori. Un exemplu de formular de evaluare a aptitudinilor este prezentat în anexa 3,

pag. 146.

SFATURI PENTRU ŢINEREA SUB CONTROL A RELAŢIILOR DINTRE PEEREDUCATORI

• Schimbaţi frecvent compoziţia grupurilor mici de peer educatori pentru a vă asigura că toţi auposibilitatea de a conlucra reciproc, separat de prietenii lor mai apropiaţi sau de posibilele găşti.

• Asiguraţi-vă, pe cât e posibil, că grupurile mici includ un număr egal de participanţi de sex masculinşi sex feminin şi că membrii ambelor sexe pot participa activ în cadrul activităţilor.

• Facilitaţi activităţile de la începutul trainingului care încurajează participanţii să arate „cine sunt ei”.Împărtăşirea informaţiei personale şi a vulnerabilităţii poate duce la crearea unei legături strânseîntre membrii grupului, în cazul în care participanţii simt că activitatea lor are loc într-un „spaţiusigur.”

• Identificaţi aspectele asupra cărora femeile tinere şi bărbaţii tineri ar putea avea perspective diferite.

• Asiguraţi-vă că unele exerciţii sunt efectuate de grupuri mici ce includ doar peer educatorii de sexfeminin sau de sex masculin. Ei apoi îşi pot prezenta rezultatele unul altuia, compara răspunsurile şidiscuta asemănările şi deosebirile.

• Identificaţi şi abordaţi din timp factorii de stres din cadrul relaţiilor din grup. Unele dificultăţiinterpersonale sunt inevitabile.

• Încurajaţi grupul să reacţioneze colectiv faţă de problemele care pot apărea (de exemplu, prezenţaneregulată a unui peer educator). Impactul poate fi mai mare dacă deciziile privind modul deabordare a problemei vor fi luate de către grup prin consens.

100

ZIUA 5

Există multe moduri diferite de elaborare a programelor de instruire a peer educatorilor, toateavând avantajele şi dezavantajele lor. Unele programe au un orar de instruire intensivă,desfăşurat pe parcursul câtorva zile întregi; altele se extind pe o perioadă de câteva săptămânisau luni, având şedinţe mai scurte.

O elaborare fructuoasă a unui program de instruire a peer educatorilor presupuneangajamentul consistent al participanţilor de a urma cursul de instruire o dată pe săptămână petoată durata perioadei de studii. Într-un astfel de format de instruire, peer educatorii pot, deexemplu, să se întâlnească o dată pe săptămână pentru 2-3 ore după şcoală. Când grupul estepregătit să desfăşoare şedinţe educative în comunitate, timpul din seara respectivă rămas liberpoate fi folosit pentru a maximiza numărul peer educatorilor care pot participa la instruire. Unavantaj al acestui tip de program este că tinerii, care au ore în timpul zilei, pot participa latraining. Programul contribuie la evitarea unor dezavantaje asociate cu cele care presupuninstruirea de câteva zile întreg. În unele cazuri, acestea pot crea dificultăţi pentru participanţiicare au şi alte angajamente.

Deseori, pentru trainingul iniţial, programele de instruire sunt desfăşurate în weekend-uri. Separe că aceste modele de programe sunt de asemenea fructuoase şi folosite pe larg. Unul dintreavantajele lor este că peer educatorii pot începe activitatea lor în domeniu mult mai rapid.Astfel de programe oferă şi posibilitatea formării intensive a echipei, motivând coeziuneasporită a grupului. Totuşi aceste modele pot face dificilă includerea ulterioară în grup a unornoi peer educatori.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

PĂSTRAREA NIVELULUI DE ENERGIE RIDICAT

Experienţa în instruirea peer educatorilor poate uneori fi asemănată mersului pe o frânghie întinsă.Dacă te înclini prea tare în una din părţi, lucrurile pot deveni şubrede şi v-aţi putea pierde „echilibrul”în timpul şedinţei de instruire. Trebuie să vă folosiţi toate simţurile pentru a observa nivelul de energiea grupului. Uneori participanţii vă vor oferi feedback. De exemplu, participanţii ar putea să vă spunădacă vorbiţi prea mult despre un anumit subiect sau dacă durează prea mult desfăşurarea unui exerciţiuîn loc trecerea la ceva nou. Feedback-ul poate fi direct sau indirect. Uneori peer educatorii vă vor rugasă treceţi la o altă activitate. Alteori, ar putea să devină neliniştiţi, agitaţi şi să-şi concentreze atenţia înaltă parte, e posibil chiar să întrerupă întregul segment de instruire.

Una dintre provocările cu care vă veţi confrunta în calitate de formator este să vă asiguraţi de faptul cănoile informaţii sunt însuşite fără a face programul să se asemene prea mult cu cel din sistemuleducativ tradiţional. Ideea este să priviţi, să ascultaţi şi să observaţi când grupul întâmpină dificultăţiîn urmărirea a ceea ce spuneţi sau faceţi. Dacă aţi observat acest lucru, atunci merită, probabil să luaţio pauză şi să vă ocupaţi cu altceva. Este, totuşi, important să ştiţi ce informaţie a fost cuprinsă şi să orecapitulaţi pentru a vă asigura că echipa absoarbe şi reţine informaţia.

101


Deprinderile de referinţă reprezintăcapacitatea de a judeca dacă o persoanănecesită un ajutor sau servicii maiextensive decât cele pe care le puteţioferi şi de a obţine informaţii privindunde şi cum ar putea să obţină acesteservicii suplimentare.

7. SUBIECT DE INSTRUIRE: CONSILIERE VERSUS EDUCAŢIE30

Obiectivele şedinţei: Această şedinţă are mai multe obiective. Scopul ei este de a crea

conştiinţa faptului că consilierea este diferită de

EEE şi necesită deprinderi specifice; de a accentua

necesitatea formării deprinderilor de referinţă la

peer educatori şi importanţa supravegherii

proiectului de educaţie de la egal la egal de către

adulţi competenţi.

EXERCIŢIU: BĂTAIA CU BULGĂRI DE ZĂPADĂ

OBIECTIVE: De a înţelege conceptul de consiliere de la egal la egal, de a identifica

aptitudinile şi calităţile necesare în oferirea sprijinului individual semenilor, de a identifica

criteriile minime ale consilierii de la egal la egal şi de a deveni conştient de provocările,

obstacolele şi limitele activităţilor implicate în consilierea de la egal la egal.

De a sublinia importanţa deprinderilor de referinţă în EEE.


MATERIALELE NECESARE: Câte o foaie de bloc-notes pentru fiecare participant, stilouri

şi textul handout-ului „Tipuri de abordări de la egal la egal” (B) (vezi anexa 4, pag. 166) fie pe

diapozitive, fie copiate pe o coală de flip chart, handout-uri pentru a fi distribuite.

MOD DE EFECTUARE: Partea 1. Rugaţi-i pe participanţi să noteze pe o foaie ceea ce

consideră ei drept diferenţe dintre educaţia de la egal la egal şi consilierea de la egal la egal.

După ce au finisat, spuneţi participanţilor să mototolească foile scrise şi să le arunce timp de

câteva minute altor participanţi – să se bată cu „bulgări de zăpadă”, astfel încât toată lumea să

primească răspunsul altei persoane. Apoi, fiecare persoană trebuie să citească răspunsul pe care-l

are, să ofere o replică acestuia, pentru a fi urmat de restul grupului care îşi va exprima părerile

referitor la acesta.


102

ZIUA 5

Structuraţi şi rezumaţi discuţia în jurul următoarelor aspecte:

Rolul educatorului:

• Stabilirea conţinutului de bază

• Termen scurt

• Orientarea spre atingerea obiectivului

• Perfecţionarea cunoştinţelor, atitudinilor şi deprinderilor de facilitare a modificării

comportamentului

• Referinţe la specialişti

Rolul consilierului:

• Instruire în aptitudinile de consiliere

• Orientarea spre proces

• Implicarea gândurilor, sentimentelor, comportamentului în procesul de activitate

• Nelimitarea

• Orientarea spre formarea relaţiilor

• Abordarea motivaţiei, negării şi rezistenţei la nivel personal

Participanţii trebuie să elaboreze o definiţie a consilierii de la egal la egal, care ar trebui să fie

cât mai apropiată de următoarea: „Consilierea tinerilor de la egal la egal este acea situaţie în

care o tânără persoană apelează la o persoană instruită de aceeaşi vârstă pentru înţelegere,

asigurare şi sprijin în soluţionarea unei probleme personale.”

Partea 2. Rugaţi-i pe participanţi să se gândească la diferite probleme sau situaţii dificile pentru

care tinerii caută ajutor la un semen. Notaţi răspunsurile pe un flip chart. Puteţi adăuga

următoarele exemple dacă ele nu au fost menţionate: nefericirea (depresia), dificultăţi în relaţiile

cu prietenii/adulţii (părinte, profesor), probleme la şcoală, probleme ce vizează comportamentul

sexual, sarcină nedorită, abuz de substanţe, etc.

Purtaţi o discuţie în grup şi reflectaţi asupra următoarelor aspecte:

• Au toţi peer educatorii implicaţi în proiectul dvs. calităţile necesare pentru a oferi sprijin

corespunzător atunci când un tânăr se confruntă cu problemele enumerate mai sus? Au primit

instruire specifică pentru a îndeplini această sarcină?

103

• Care sunt obstacolele care i-ar putea opri să ofere sprijinul corespunzător?

• Care ar putea fi pericolele dacă tinerii ar oferi sprijin necorespunzător?

ÎNCHEIERE: Accentuaţi faptul că atunci când se desfăşoară un program EEE, nu este un lucru

obişnuit ca o tânără ce face parte din audienţă să-şi împărtăşească o problemă personală cu unul

dintre peer educatori şi să ceară un sfat de la acesta. În acest caz, este important ca:

• Peer educatorul să fie un ascultător sensibil şi să aibă deprinderile de referinţă necesare.

• Echipa de peer educatori să fie supravegheată de adulţi competenţi către care să se adreseze

pentru un sfat.

La sfârşitul acestui segment de instruire, facilitatorul accentuează asupra diferenţelor dintre

cele 3 abordări de la egal la egal – informarea de la egal la egal, educaţia de la egal la egal şi

consilierea de la egal la egal – ce sunt rezumate în handout–ul „Tipuri de abordări de la egal la

egal” (B) (vezi anexa 4, pag. 166). Acest tabel poate fi proiectat pe un ecran sau notat pe un flip

chart şi va fi distribuit mai târziu participanţilor.

Trebuie de accentuat faptul că conceptul de consiliere de la egal la egal uneori îi poate duce

în eroare pe oameni. În unele situaţii, aşa-numita consiliere de la egal la egal (de exemplu, tineri

care răspund la o linie fierbinte) trebuie să fie considerată ca „tineri ce oferă informaţii şi

referinţe corespunzătoare semenilor lor”.

Deşi există puţină experienţă a unei practici bune şi dovezi limitate privind eficienţa

activităţilor de consiliere de la egal la egal desfăşurate de tineri, această abordare ar putea fi

potrivită pentru obţinerea accesului către grupuri de tineri deosebit de vulnerabili. Această

metodă este deseori folosită în testarea HIV, consilierea şi sprijinul tinerilor infectaţi cu HIV.

8. CONCLUZIONARE

O scurtă revedere a subiectelor abordate în timpul zilei. Participanţii sunt rugaţi să-şi

amintească activităţile desfăşurate în timpul zilei, menţionând temele principale. Ei pot oferi

feedback privind modul în care consideră că se desfăşoară seminarul.

104

ZIUA 6


AGENDA ZILEI 6

Nr.

1.

PREVEDERILE AGENDEI


OBIECTIVE

2. Feedback-ul zilei 5 Evaluarea continuă a seminarului

3. „Spărgători de gheaţă” sugeraţi departicipanţi

De a oferi participanţilor experienţă înactivităţile energizante şi de încălzire

4. SUBIECT DE INSTRUIRE:Monitorizarea şi evaluareaprogramelor EEEExerciţiu:• Prezentarea introductivă şi discuţia

în grup• Monitorizare şi evaluare

De a permite participanţilor să înţeleagăconceptele de monitorizare şi evaluare şiimportanţa lor în elaborarea programelor EEE.

5. SUBIECT DE INSTRUIRE:Parteneriatele tânăr-adultExerciţiu:• Introducerea teoriei spectrului de

atitudini• Interpretarea rolurilor bazată pe

spectrul de atitudini• Beneficiile Brainstorming-ului:

bariere şi strategii

Sporirea abilităţii participanţilor de a lucra înparteneriat cu alţii, fie adulţi sau semeni; de apromova sănătatea şi dezvoltarea tinerilor.

6. Feedback-ul şi evaluarea a celorcuprinse în cadrul întregului seminar

De a rezuma realizările seminaruluiDe a evalua metodicele de instruire şirezultatele seminarului

7. Ceremonia de închidere şi distribuireacertificatelor

105

1. EXERCIŢIU DE ÎNCĂLZIRE: Participanţii sunt invitaţi să prezinte grupului câteva

exerciţii de înviorare. Câţiva participanţi pot demonstra pe rând care muşchi se antrenează.

2. FEEDBACK-UL ZULEI 5: Echipa de evaluare prezintă un rezumat al feedback-ului

privind activităţile desfăşurate în ziua 5, colectat din partea participanţilor.

3. “SPĂRGĂTORI DE GHEAŢĂ” SUGERAŢI DE PARTICIPANŢI. Participanţii au

posibilitatea de a desfăşura, la alegere, exerciţii „spărgătoare de gheaţă”/de încălzire.

4. SUBIECT DE INSTRUIRE: Monitorizarea şi evaluarea programelor EEE.

Obiectivele şedinţei: În cadrul acestei şedinţe vor fi abordate conceptele de monitorizare şi

evaluare şi motivul pentru care este important de a elabora un plan de evaluare şi monitorizare în

cadrul implementării unui proiect EEE. Totuşi, instruirea aprofundată în monitorizare şi evaluare

depăşeşte limitele obiectivului acestui program. Lista de resurse în anexa 1 (pag. 124) oferă

câteva referinţe utile privind monitorizarea şi evaluarea.

EXERCIŢIUL 1: PREZENTAREA INTRODUCTIVĂ ŞI DISCUŢIA ÎNGRUP

OBIECTIVE: Asigurarea înţelegerii principiilor de bază ale monitorizării şi evaluării

programelor de promovare a sănătăţii.

Identificarea impactului potenţial al procesului de monitorizare şi evaluare asupra calităţii

programului.


MATERIALELE NECESARE: Prezentarea în PowerPoint ® a diapozitivelor.


MOD DE EFECTUARE: Folosind diapozitive PowerPoint, prezentaţi şi discutaţi conceptele -

cheie, principiile şi îndrumările privind monitorizarea şi evaluarea, ce sunt prezentate în

handout-ul „Monitorizarea şi evaluarea programelor EEE” (vezi anexa 4, pag. 180). Handout-ul

urmează să fie distribuit participanţilor după şedinţă.

106

ZIUA 6

Ca modalitate de a introduce subiectul, menţionaţi de ce monitorizarea şi evaluarea sunt

deseori incluse în elaborarea proiectului: unele persoane le consideră nişte aspecte tehnice, ce

depăşesc capacităţile lor. Ei sunt mult mai interesaţi de aspectele interpersonale decât de

aspectele cantitative. Deseori, când oamenii sunt pasionaţi de activitatea pe care o desfăşoară, ei

consideră că proiectul lor are un impact mare, deoarece pot să aducă dovezi anecdotice. De

exemplu, ei pot să spună cât de entuziasmaţi au fost unii participanţi de seminar sau de un

eveniment educativ. Astfel de indicatori, totuşi, nu sunt suficienţi pentru a ne informa despre

impactul real al programului. Nu este suficient doar să „simţi şi să cunoşti” intuitiv că un proiect

şi-a atins obiectivele. Este important să se afle cu siguranţă în ce măsură proiectul îşi atinge

obiectivele şi are un impact, deşi unor membri ai proiectului acest lucru li s-ar putea părea

migălos şi plictisitor.

Prezentarea trebuie să includă următoarele puncte de discuţii:

• Care este diferenţa dintre monitorizare şi evaluare?

• Ce se are în vedere prin termenii evaluarea procesului, evaluarea impactului şi evaluarea

rezultatului?

• Care sunt indicatorii tipici ai educaţiei de la egal la egal?

• Necesitatea de a identifica indicatorii corespunzători.

• De ce este dificilă evaluarea modificării de comportament?

Prezentarea este urmată de o şedinţă „întrebare şi răspuns”, care oferă posibilitatea de a face

schimb de experienţă în teren în domeniul monitorizării şi al evaluării, provocărilor şi

succeselor obţinute.


Monitorizarea este colectarea, analiza şi informarea regulată ce contribuie la ghidarea unui proiect.

Evaluarea este examinarea unui proiect aflat în curs de desfăşurare sau al unui proiect complet.

Evaluarea procesului colectează informaţia ce stabileşte cât de bine sunt îndeplinite activităţile (deexemplu, dacă programul şi-a atins obiectivele cu grupul-ţintă).

Evaluarea impactului determină efectele imediate ale intervenţiei în mediul populaţiei-ţintă (deexemplu, cunoştinţe sporite sau modificarea atitudinilor).

Evaluarea rezultatului este estimarea efectelor de lungă durată ce pot fi atribuite proiectului; aceastadetermină modificările mai durabile (de exemplu, descreşterea ratelor de infectare cu ITS, apelareasporită la serviciile medicale).

107

EXERCIŢIUL 2: MONITORIZARE ŞI EVALUARE31

OBIECTIVE: De a identifica strategiile corespunzătoare pentru monitorizarea şi evaluarea

programelor EEE.

De a face schimb de experienţă.


MATERIALELE NECESARE: Flip chart-uri.

MOD DE EFECTUARE: Divizaţi (dacă e posibil) participanţii în grupuri mai mici, care

lucrează în contexte similare, de exemplu, educaţia de la egal la egal în cadrul şcolar, activitatea

cu tinerii greu accesibili etc. Spuneţi grupului să efectueze brainstorming asupra următoarelor

întrebări-cheie:

• Ce evaluăm în proiectele noastre?

• Cum evaluăm?

• Unde evaluăm?

• Când evaluăm?

• Cu cine evaluăm?

• Pentru cine evaluăm?

Când mini-grupurile au avut destul timp pentru a găsi răspunsul la întrebări, ele pot oferi

feedback întregului grup. Apoi, purtaţi o discuţie în grup, punând următoarele întrebări:

• Ce ne-ar spune aceste informaţii?

• Ce importanţă ar avea ele pentru ceea ce facem noi?

ÎNCHEIERE: Pentru a încheia această şedinţă, trebuie să se accentueze asupra faptului că o

bună evaluare are o mare importanţă:

• Este eficientă din punct de vedere al costului; ea permite factorilor de decizie să

continue implementarea programelor reuşite şi să decidă îmbunătăţirea sau abandonarea

celor nereuşite.

• Poate oferi sprijin pentru cererile ulterioare de finanţare.

• Poate contribui la elaborarea unor noi programe.

• Dacă evaluarea indică că programul a eşuat, ea poate, de asemenea, explica de ce s-a

întâmplat acest lucru (de exemplu, datorită elaborării slabe a proiectului sau a unor

aşteptări nerezonabile).

31 Acesta este un segment de instruire pentru seminarele ToT în EEE elaborat iniţial de Robert Zielony şi BrianDobson în cadrul unui proiect comun de instruire al UNFPA şi UNICEF, desfăşurat la nivel regional.

108


Tokenism înseamnă oferirea tinerilor dreptului dea-şi exprima propriile sentimente, îngrijorări, însăpuţină libertate privind subiectul sau stilul decomunicare al acestuia şi puţină sau delocoportunitate de a-şi formula propriile opinii.

ZIUA 6

5. SUBIECT DE INSTRUIRE: Parteneriatele tânăr-adultObiectivele şedinţei: Scopul principal al subiectului de instruire este de a promova atitudinile

ce sporesc capacitatea participanţilor de a lucra în parteneriat atât cu alţi tineri cât şi cu adulţii,

într-un efort comun de a promova sănătatea şi dezvoltarea tinerilor.

Parteneriatele tânăr-adult au apărut din convingerea că tinerii au dreptul de a participa încadrul elaborării programelor ce-i servesc şi dreptul de a avea propria opinie în conturareapoliticilor ce îi vor afecta. Persoanele care sprijină parteneriatele tânăr-adult consideră cătinerii sunt indivizi responsabili şi capabili. Ele îi văd pe tineri ca pe nişte indivizi ca aucapacitatea de a aduce contribuţii pozitive şi variate atunci când primesc sprijin şi posibilitateade a-şi dezvolta aptitudinile. Mai mult de atât, ele susţin că programele sunt mai durabile şi maieficiente atunci, când tinerii sunt parteneri în elaborarea, dezvoltarea şi implementareaacestora, şi că rezultatele evaluării sunt mai corecte şi mai realiste atunci, când tinerii asistă lacolectarea şi oferirea datelor pe care se bazează evaluarea.

În EEE, tinerilor le este oferită posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea pentru propriasănătate în conformitate cu capacităţile lor. În parteneriatele cu adulţii, ei primesc dreptul deproprietate asupra activităţlor realizate.

EXERCIŢIUL 1: INTRODUCEREA TEORIEI SPECTRULUI DEATITUDINI32

OBIECTIVE: De a introduce conceptul de parteneriat tânăr-adult

De a introduce cadrul teoretic pentru modificarea fundamentală în atitudini, necesară unui

parteneriat eficient tânăr-adult.


POTRIVIT PENTRU: Formare de

Formatori.

32 Adaptat după „Youth-Adult Partnership Formation”, elaborat de Kent Klindera, Naina Dhingra şi Jane Norman,Advocates for youth/youthnet, ianuarie 2003.

NOTĂ INSTRUCTIVĂ

109

MATERIALELE NECESARE Trei diapozitive PowerPoint ® sau flip chart-uri cu textele:

„tineri ca obiecte”, „tineri ca recipienţi”, „tineri ca parteneri” (vezi textul de mai jos) şi handout-

ul „Obstacole în formarea unui parteneriat tânăr-adult eficient” (vezi anexa 4. pag. 176).

MOD DE EFECTUARE: Introduceţi succint conceptul de parteneriat tânăr-adult ca fiind o

„colaborare în care adulţii lucrează în parteneriat deplin cu tinerii privind problemele cu care

se confruntă tinerii şi/sau privind programele şi politicile ce afectează tinerii”.

Accentuaţi faptul că pentru ca acest parteneriat să fie pe deplin eficient sunt importante

anumite aptitudini (cum ar fi aptitudinea de comunicare). Totuşi, mult mai importante sunt

atitudinile persoanelor. Relataţi că cercetătorul William Loftquist a elaborat o teorie a spectrului

de atitudini, care determină dacă parteneriatele tânăr-adult vor fi reuşite.

Prima atitudine a acestui spectru este perceperea „tinerilor ca obiecte”. Arătaţi o descriere a

acestei atitudini (fie pe un diapozitiv, fie pe flip chart) şi citiţi-o cu glas tare:

• Tineri ca obiecte: Adulţii care-i percep pe tineri ca fiind nişte obiecte cred într-un mit al

înţelepciunii totale a adulţilor. Ei consideră că aceştia sunt singurele persoane care ştiu ce este

mai bine pentru tineri. Ei încearcă să controleze situaţiile în care sunt implicaţi tinerii şi cred că

tinerii au o contribuţie foarte mică. Bazându-se pe experienţa anterioară, ei ar putea simţi

necesitatea de a-i proteja pe tineri de suportarea consecinţelor unor potenţiale greşeli.

Pentru a ilustra această atitudine, introduceţi ceva asemănător următorului exemplu: „Să

zicem că lucrez pentru o organizaţie non-guvernamentală (ONG) în cadrul unui proiect EEE de

prevenire a HIV/SIDA. L-am recrutat pe David, un artist tânăr, pentru a mă ajuta să elaborez

un poster cu mesaje de prevenire a HIV/SIDA, ce va fi repartizat în şcolile din regiune. Dacă

eu cred că „tinerii sunt obiecte”, atunci îi voi spune lui David exact cum trebuie să arate

posterul, mesajul pe care trebuie să-l transmită, unde va fi lipit, etc. Voi controla fiecare aspect

al proiectului, iar dacă David este deştept, el nu va mai lucra cu mine, deoarece eu îi consum

timpul şi talentul”.

A doua atitudine este „tinerii ca recipienţi”. Arătaţi şi citiţi următorul text:

• Tinerii ca recipienţi: Adulţii care au această atitudine consideră că ei trebui să-i ajute pe

tineri să se adapteze societăţii adulte. Ei permit tinerilor să ia parte în luarea deciziilor, deoarece

consideră că experienţa „le va prii”. Ei presupun că tinerii nu sunt încă „oameni adevăraţi” şi au

nevoie de practică pentru a învăţa să „gândească ca adulţii”. Aceşti adulţi oferă, de obicei,

tinerilor responsabilităţi şi sarcini neînsemnate pe care adulţii nu vor să le îndeplinească.

110

ZIUA 6

Ei, de obicei, dictează termenii implicării tinerilor şi se aşteaptă ca aceştia să se rezume la aceşti

termeni. Această atitudine rezultă de regulă în „tokenizarea” tinerilor (vezi chenarul de mai sus)

de către adulţi, aceştia din urmă reamintindu-şi în ultimul moment să-i includă în luarea unor

hotărâri sau într-o discuţie.

Referiţi-vă la exemplul anterior: „Să zicem că am această atitudine. Aş putea să elaborez şi

să dezvolt mesajul şi formatul posterului împreună cu artistul tânăr şi apoi să-i permit acestuia

să aleagă o culoare pentru text. Sau l-aş putea ruga pe David să lipească posterile în şcoli,

deoarece eu nu am timp.”

Întrebaţi-i pe tinerii din sală dacă ei recunosc această atitudine. Întrebaţi-i dacă s-au simţit

vreodată subapreciaţi sau înjosiţi de către adulţi doar pentru simplul fapt că sunt „tineri”.

Puteţi să vă referiţi la scara de participare a lui Roger Hart (vezi anexa 4, pag. 172), atunci când

vorbiţi despre „tokenism”. Acest cercetător prezintă diferite tipuri de interacţiune dintre

copii/tineri şi adulţi, percepute ca treptele unei „scări de participare”. Treptele de sus reprezintă

grade sporite de participare a copiilor sau a tinerilor.

Cea de-a treia atitudine este ceea ce noi încercăm să obţinem: „tineri ca parteneri”. Arătaţi şi

citiţi următorul text:

• Tineri ca parteneri: Adulţii care au această atitudine respectă tinerii şi consideră că ei pot

aduce contribuţii semnificative acum. Aceşti adulţi încurajează implicarea tinerilor şi cred cu

tărie că implicarea lor este critică pentru succesul unui program. Ei acceptă faptul că tinerii

trebuie să aibă un drept egal în luarea deciziilor. Ei recunosc că atât tinerii cât şi adulţii au

abilităţile, forţa şi experienţa de a contribui. Ei se simt la fel de bine atunci când lucrează cu

tinerii ca şi atunci când lucrează cu adulţii şi se bucură de prezenţa atât a tinerilor cât şi a

adulţilor. Adulţii care îi văd pe tineri ca parteneri cred că participarea tinerilor în adevăratul sens

al cuvântului îi îmbogăţeşte pe adulţi la fel cum şi participarea adulţilor îi îmbogăţeşte pe tineri

şi că o relaţie bazată pe respect reciproc recunoaşte forţele pe care le oferă fiecare.

Revenind la exemplul cu tânărul artist, întrebaţi-i pe participanţi ce ar face fiecare pentru a

lucra în parteneriat în cadrul acestui proiect al posterului. Răspunsurile lor ar trebui să includă

următoarele: de a-l ruga pe tânărul artist să elaboreze posterul sau de a-l ruga să se întâlnească cu

câţiva dintre prietenii săi şi să formuleze mesajului posterului sau ideile pentru elaborarea lui; de

a convoca o şedinţă cu mai mulţi tineri, inclusiv artistul, pentru a-şi aduce contribuţia; de a-l

ruga pe artist să conducă proiectul şi să organizeze o comisie alcătuită din tineri şi adulţi, bazată

pe abilităţi, talente, experienţă şi interese.

111

ÎNCHEIERE: Accentuaţi asupra faptului că aceste atitudini afectează capacitatea adulţilor de a

crede că tinerii pot lua decizii bune şi, de asemenea, determină măsura în care adulţii vor dori să-

i implice pe tineri ca parteneri în luarea deciziilor privind elaborarea, dezvoltarea, implementarea

şi evaluarea programului.

Distribuiţi handout-ul „Parteneriate tânăr-adult eficiente” şi scara de participare a lui Roger

Hart (vezi anexa 4, pag. 172-173).

EXERCIŢIUL 2: INTERPRETAREA ROLURILOR BAZATĂ PESPECTRUL DE ATITUDINI33

OBIECTIVE: De a pune în practică câteva atitudini teoretice faţă de formarea deprinderilor

pentru un parteneriat.



MATERIALELE NECESARE: Fişe.

MOD DE DESFĂŞURARE : Pe o parte a fişelor scrieţi fie cuvântul „tânăr”, fie cuvântul

„adult”. Pe cealaltă parte a fişelor scrieţi următoarele afirmaţii - câte una pe fiecare fişă „adult”

şi câte una pe fiecare fişă „tânăr”:

Adult: Vrei să controlezi totul

Adult: Eşti un lider dedicat căruia îi pasă de acest lucru şi vrea să obţină un succes

Adult: Îi tratezi de sus pe tineri

Adult: Îi ignori pe tineri

Tânăr: Vrei să controlezi totul

Tânăr: Eşti un lider dedicat căruia îi pasă de acest lucru şi vrea să obţină un succes

Tânăr: Ai o atitudine negativă faţă de tot ce se sugerează

Tânăr: Eşti plictisit şi nu vrei să te afli aici

Asiguraţi-vă că aveţi 3-4 seturi de fişe, în dependenţă de mărimea totală a grupului dvs.


112

ZIUA 6

Introduceţi această şedinţă referindu-vă la teoria spectrului de atitudini şi la felul în care mulţi

adulţi şi tineri se confruntă cu atitudini ce le inhibă eforturile de a lucra împreună. Rugaţi-i pe

participanţi să experimenteze un pic prin interpretarea rolurilor ce indică diferite atitudini.

Explicaţi că îi veţi ruga să formeze 2-4 grupuri a câte 8 persoane fiecare (în dependenţă de

mărimea întregului grup). Încercaţi să vă asiguraţi că grupurile sunt, pe cât de posibil, egale în

ceea ce priveşte vârsta, genul, etc. După ce s-au format grupurile, înmânaţi la întâmplare fişele

participanţilor. Participanţii citesc instrucţiunile şi îşi prind fişa de piept, astfel încât să fie

vizibilă partea inscripţionată şi spuneţi participanţilor să înceapă interpretarea rolurilor.

Explicaţi că grupul trebuie să planifice o campanie mare ce implică activităţile EEE. Oferiţi-

le 10 minute pentru elaborarea unui plan şi reamintiţi-le că ei toţi trebuie să cadă de acord asupra

planului pe care l-au propus. Spuneţi-le, de asemenea, să pregătească o scurtă prezentare a

planului pentru a o oferi întregului grup.

După 10 minute, întrebaţi fiecare grup care este planul pe care l-au elaborat (chiar dacă,

evident, ei nu au avut destul timp pentru a finaliza elaborarea acestuia). Rugaţi-i să prezinte

planul, dar asiguraţi-vă, în prealabil, că toţi membrii grupului sunt de acord cu acesta.

ÎNCHEIERE: După ce au finisat, rugaţi-i să schimbe rolurile cu ceilalţi membri ai grupului lor

mic. Participanţii rămân în grupurile lor şi dvs. rugaţi câţiva participanţi din fiecare grup să

descrie procesul pe care l-au parcurs. Puneţi întregului grup următoarele întrebări:

• Cu cine a fost cel mai dificil de lucrat?

• Ce au făcut ceilalţi pentru a se înţelege cu această persoană?

• Au dominat adulţii sau tinerii?

• Cum v-aţi simţit interpretând rolul dvs.?

• Unele persoane au avut acelaşi rol. Aţi reacţionat diferit comparativ cu celelalte persoane

etichetate ca tineri sau adulţi?

• Care au fost cele mai eficiente strategii de a lucra împreună în elaborarea unui nou plan?

113

EXERCIŢIUL 3: BRAINSTORMING ASUPRA BENEFICIILOR,BARIERELOR ŞI STRATEGIILOR34

OBIECTIVE: De a stabili care sunt beneficiile, barierele şi strategiile parteneriatelor eficiente

tânăr-adult.


POTRIVIT PENTRU Formare de Formatori

MATERIALELE NECESARE: Flip chart-uri şi marcher-uri.

MOD DE EFECTUARE: Separaţi participanţii în grupuri de nu mai mult de 8 persoane care

vor include doar tineri sau doar adulţi. În dependenţă de numărul tinerilor şi al adulţilor, s-ar

putea să fiţi nevoiţi să formaţi 2-4 grupuri, dar asiguraţi-vă că ele sunt separate ca vârstă. Lăsaţi-i

pe participanţi să spună singuri dacă sunt „tineri” sau „adulţi”. Unii participanţi ar putea opune

rezistenţă acestei separări. În asemenea caz, explicaţi că separarea în grupuri după vârstă le ajută

pe unele persoane să-şi împărtăşească sentimentele, cunoştinţele, experienţa, etc. Explicaţi, de

asemenea, că, ulterior, se va raporta ce a discutat fiecare grup.

După ce participanţii s-au separat în grupuri, spuneţi-le se discute următoarele:

• Care sunt beneficiile parteneriatul tânăr-adult pentru activitatea noastră?

• Care sunt dificultăţile unei astfel de abordări?

Oferiţi grupului 10 minute pentru a discuta fiecare întrebare. Formatorii trebuie să ajute

participanţii în această activitate: facilitatorul tânăr lucrează cu grupul format din tineri, iar cel

adult cu grupul format din adulţi. Ei ar trebui, totuşi, să fie atenţi să nu domine discuţiile în grup.

Spuneţi participanţilor să noteze detaliile discuţiei pe flip chart. La sfârşitul discuţiei, fiecare

grup va trebui să raporteze ce a discutat.

ÎNCHEIERE: După ce toate grupurile au prezentat informaţia, rugaţi-i pe participanţi să

compare raporturile grupului/grupurilor de tineri şi a celui/celor de adulţi. La sfârşitul discuţiei

distribuiţi handout-ul „Beneficiile parteneriatelor” şi „Obstacole în formarea parteneriatelor

tânăr-adult” (vezi anexa 4, pag.174 şi 176).


114

6. FEEDBACK-UL ŞI EVALUAREA CELOR ÎNSUŞITE ÎN CADRUL

ÎNTREGULUI SEMINAR

Formatorul principal îi invită pe toţi participanţii să facă un rezumat a ceea ce a fost cuprins în

ultimele zile. Studiind aşteptările iniţiale ale grupului, dar şi multele coli de hârtie ce acoperă

pereţii sălii de instruire, formatorul face un rezumat a ceea ce a fost îndeplinit. Participanţii oferă

feedback a ceea ce consideră că reprezintă cele mai interesante părţi ale acestui training, dar şi a

ceea ce nu a fost îndeplinit sau necesită instruiri ulterioare.

Se efectuează chestionarul post-test (vezi modelul din anexa 2, pag 143).

7. CEREMONIA DE ÎNCHIDERE ŞI DISTRIBUIRE A CERTIFICATELOR

Rezervaţi destul timp pentru o ceremonie de închidere bine organizată. Această parte trebuie să

includă un discurs de mulţumire prezentat de organizatorul principal şi de facilitatori, precum şi

destul timp pentru ca participanţii să se exprime. Mai mult de atât, asiguraţi-vă că vor fi

distribuite certificate profesionale de participare fructuoasă. Aceste certificate sunt foarte

valoroase pentru cariera profesională a participanţilor, recompensându-i pentru munca grea

depusă în ultimele 6 zile.

115

CAPITOLUL 3

UN MODEL DE ŞEDINŢĂ EEE LA TEMA HIV/SIDA

PREZENTARE GENERALĂ

AGENDA

DESCRIEREA SUCCINTĂ A ACTIVITĂŢILOR:

CHESTIONAR

INTRODUCERE

„SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ”

REGULI DE BAZĂ

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU TINE PRACTICAREA RELAŢIILOR SEXUALE PROTEJATE

SPEAKER INVITAT SAU IMAGINI VIDEO

HIV/SIDA: INFORMAŢII DE BAZĂ ŞI ÎNTREBĂRI

INTERPRETAREA ROLULUI PRIVIND UN ASPECT SPECIFIC

DEMONSTRAREA FOLOSIRII PREZERVATIVULUI

ÎNTREBĂRI FINALE

ÎNCHEIERE

116

PREZENTARE GENERALĂ

AUDIENŢA

Obiectivele şedinţei sunt orientate spre tineretul general cu vârsta cuprinsă între 14 şi 20 ani.

CADRUL

Cadrul poate constitui orice loc potrivit pentru organizarea unei activităţi educative bine

planificate, cum ar fi o şcoală, un club pentru tineri, o tabără de vară, etc.

OBIECTIVE

Obiectivul principal al şedinţei EEE propuse este de a-i face pe tineri conştienţi de existenţa

HIV/SIDA, de a le oferi informaţii şi deprinderi pentru a se proteja împotriva infecţiilor şi pentru

a adopta o atitudine pozitivă faţă de persoanele afectate de HIV/SIDA.

TIMPUL NECESAR

O şedinţă ce include toate activităţile enumerate mai jos ar dura aproximativ 3.5 ore, inclusiv o

pauză de 20 minute.

PREGĂTIREA PEER EDUCATORILOR

Peer educatorii, desigur, trebuie să fie instruiţi în metodice interactive, să fie capabili să

abordeze o audienţă de tineri într-o manieră sensibilă şi corespunzătoare şi să aibă pregătirea

necesară în problemele de sănătate ce sunt abordate în cadrul acestei şedinţe.

Înainte ca peer educatorii să prezinte o şedinţă, ei trebuie să elaboreze un plan de lucru şi să-l

noteze. La acest moment, ei trebuie să decidă, de asemenea, cine va conduce fiecare exerciţiu. Se

va mai desemna, pentru fiecare exerciţiu, câte o persoană, care va prelua activitatea planificată

în caz dacă liderul respectiv nu va putea participa, dintr-un motiv oarecare, la lucrările

seminarului.

Desfăşurarea şedinţei trebuie să fie repetată înainte de eveniment (preferabil cu o săptămână

înainte). Unele persoane consideră, uneori, nefondat că sunt bine pregătite pentru a desfăşura o

şedinţă şi eventuala lor insuficienţă iese în vileag doar la efectuarea unei repetiţii a prezentării.

117

AGENDA

• Chestionar (10 minute)• Introducere (5 minute)• „Spărgător de gheaţă” (15 minute)• Reguli de bază (10 minute)• Ce înseamnă pentru tine întreţinerea relaţiilor sexuale protejate (20 minute)• Speaker invitat sau imagini video (30 minute)• Pauză (20 minute)• HIV/SIDA: informaţii de bază şi întrebări (30 minute)• Interpretarea rolului (25 minute)• Demonstrarea folosirii prezervativului (25 minute)• Întrebări finale (10 minute)• Încheiere (10 minute)

118

DESCRIEREA SUCCINTĂ A ACTIVITĂŢILOR

CHESTIONARChestionarele pot fi înmânate participanţilor din momentul în care au intrat în sală. Peer

educatorii roagă fiecare persoană să le completeze fără ajutorul prietenului/prietenei. Ei vor avea

la dispoziţie 10 minute pentru a completa chestionarele, apoi peer educatorii le vor colecta. Dacă

este posibil, peer educatorii trebuie să facă rapid cunoştinţă cu ele pentru a vedea ce cunosc deja

participanţii despre subiect, fapt ce îi va ajuta să înţeleagă asupra căror informaţii să se axeze şi

pe care să plaseze accente . Acelaşi chestionar poate fi folosit, la sfârşitul şedinţei, pentru a

facilita evaluarea eficienţii programului.

INTRODUCEREEste important de a începe activitatea cu o introducere în cursul de instruire EEE, cu prezentarea

participanţilor şi expunerea motivului pentru care se află aici. Există câteva tipuri de activităţi

introductive şi peer educatorii ar trebui să se gândească ce tip de introducere vor să folosească în

şedinţa lor atunci, când decid planul de lucru. Două exemple de activităţi introductive, ambele

referindu-se la o prezentare despre HIV/SIDA , sunt prezentate mai jos.

EXEMPLUL 1: INTRODUCERE – „DE CE SUNTEM AICI”

Pentru acest exerciţiu peer educatorii se aliniază într-un rând, îşi spun numele şi motivul pentru

care se află la prezentare, învăţându-i pe alţii despre HIV/SIDA. După ce s-au prezentat, ultimul

educator spune: ”Ceea ce încercăm să spunem este că noi toţi, fiecare dintre cei aflaţi în această

sală, trebuie să se confrunte cu realitatea că HIV şi SIDA există în lume şi are un impact, direct

sau indirect, asupra vieţii noastre. Prin urmare, într-un anumit sens, noi toţi suntem „persoane

ce trăiesc cu SIDA”. Nu trebuie să fii infectat pentru a fi afectat.”

EXEMPLUL 2: INTRODUCERE – „SALUT, NUMELE MEU ESTE ... ŞI SUNT O

PERSOANĂ CARE TRĂIEŞTE CU SIDA.”

Acest tip de introducere este o metodă bună de a obţine atenţia şi de a face o afirmaţie

îndrăzneaţă privind motivul pentru care peer educatorii se află la seminar şi modul în care SIDA

afectează toată lumea. Unii educatori totuşi preferă să nu-l folosească, întrucât audienţa nu

întotdeauna înţelege că educatorii nu afirmă că fiecare dintre ei are SIDA. Altora le place să-l

folosească şi consideră că riscul se merită. Peer educatorii se aşează în linie în faţa audienţei.

119

Prima persoană de la o margine a rândului spune: „Salut, numele meu este [nume] şi eu sunt o

persoană ce trăieşte cu SIDA.” Fiecare dintre educatori face această afirmaţie. După ce ultimul

educator s-a prezentat, el/ea spune: “Uneori această parte a prezentării noastre poate fi foarte

înşelătoare. Persoanele pleacă de aici crezând că noi toţi suntem seropozitivi. Nu acesta este

mesajul pe care încercăm să-l transmitem. Ceea ce încercăm să spunem este că fiecare din

această sală trebuie să se confrunte cu realitatea că SIDA există în această lume şi are un

impact, direct sau indirect, asupra vieţii noastre. Prin urmare, într-un anumit sens, noi toţi

suntem “persoane ce trăiesc cu SIDA”. Nu trebuie să fii infectat pentru a fi afectat.”

“SPĂRGĂTORI DE GHEAŢĂ”Există multe activităţi de acest gen ce pot fi introduse în curricula de instruire, inclusiv jocuri şi

exerciţii cum ar fi “Transmite ritmul” şi “Cât de atenţi suntem cu propria noastră sănătate?”

Pentru o descriere mai detaliată a acestor jocuri vezi Capitolul 2.

REGULI DE BAZĂEste esenţial ca grupul să decidă de comun acord asupra unor reguli de bază, astfel încât fiecare

participant al şedinţei să se simtă în apele sale. Spuneţi grupului să facă un brainstorming asupra

regulilor considerate de el importante; asiguraţi-vă că lista include:

• Confidenţialitate. Persoanele pot să împărtăşească informaţia altor persoane, în afara

şedinţei, doar cu condiţia că nu se dezvăluie nume concrete.

• Respect. Trebuie să respectaţi toţi membrii grupului. Aceasta înseamnă că nu vor avea

loc atacuri la persoană şi că toţi vor fi sensibili la punctul de vedere al altora. Folosiţi

afirmaţii la persoana I: este mult mai eficient să spuneţi „Eu, personal, cred că ...”, decât

„Nu, nu ai dreptate, corect este că...”.

• Atenţia. Ascultaţi ce zic alte persoane. Nu doar veţi afla ceva nou, dar îi veţi face pe cei

ce vorbesc să se simtă în largul lor.

• Deschidere. Pentru a obţine cele mai bune rezultate de la această şedinţă, persoanele

trebuie să fie încurajate să vorbească din propria experienţă şi să nu vorbească pentru

alţii. Asumaţi-vă riscuri – nu vă fie frică să spuneţi ce gândiţi atâta timp cât nu sunteţi

agresiv, abuziv şi insensibil.

120

DESCRIEREA PE SCURT A ACTIVITĂŢILOR

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU TINE ÎNTREŢINEREA RELAŢIILOR SEXUALENEPROTEJATE?Dacă este posibil, divizaţi participanţii în grupuri mici de circa 6-8 persoane. Fiecare grup va

primi câte o întrebare pe care o vor discuta şi la care va răspunde. Dacă audienţa este mică, pot fi

formate mai puţine grupuri şi cele ce îndeplinesc mai repede sarcina pot primi o a doua întrebare

asupra căreia să se gândească.

Peer educatorii se vor strecura în aceste grupuri, participând în calitate de facilitatori. Ideal ar

fi ca în fiecare grup să se afle câte 2 sau mai mulţi peer educatori.

Grupurile vor avea suficient timp pentru a găsi răspunsuri, iar facilitatorii îi vor încuraja şi

ajuta să găsească mai multe răspunsuri, oferindu-le idei şi indicii.

Vom prezenta în continuare 5 întrebări ce ar putea fi puse în cadrul unui seminar HIV/SIDA:

• De ce unele persoane practică relaţiile sexuale?

• Care sunt motivele amânării sau abţinerii de la relaţii sexuale?

• Care sunt alternativele relaţiilor sexuale?

• De ce unele persoane nu utilizează mijloace de protecţie?

• Cum putem încuraja pe cineva (de ex., un partener) să acţioneze într-un mod mai

sănătos?

SPEAKER INVITAT SAU MAGINI VIDEO

Dacă timpul permite, ar fi bine să invitaţi un speaker – o persoană infectată cu HIV – pentru a-şi

împărtăşi experienţa cu ceilalţi. Cel mai bine ar fi dacă peer educatorii l-ar cunoaşte bine pe

speaker şi ar fi siguri că el/ea este un bun orator şi e bine pregătit. Această parte a prezentării

este, de obicei, deosebit de eficientă atunci, când speakerul vorbeşte despre propriile experienţe

pe care audienţa le-ar putea înţelege şi pentru care ar putea simţi compasiune. O altă metodă de a

motiva persoanele este prezentarea unui fragment video despre epidemia HIV/SIDA.

HIV/SIDA: INFORMAŢII DE BAZĂ ŞI ÎNTREBĂRI

Drept element introductiv în discutarea informaţiilor de bază şi a întrebărilor privind

HIV/SIDA poate servi un chestionar . Un model este prezentat în anexa 4, pag 160.

121

Informaţii-cheie privind HIV/SIDA sunt furnizate în anexa 4, pag. 151. Pentru informaţii

suplimentare vă rugăm să consultaţi lista de resurse din anexa 1 (pag.124) ce include adrese de

web site-uri utile.

INTERPRETAREA ROLURILOR

Pe durata şedinţei, participanţii pot aborda probleme deosebit de importante, de exemplu, cum să

spui „nu” în anumite situaţii, cum să-i ajuţi mai bine pe semeni să-şi protejeze sănătatea etc. Peer

educatorii pot să abordeze aceste probleme în cadrul segmentului de interpretare a rolurilor. Ei

pot alege să includă în această activitate una sau mai multe persoane din audienţă sau să

participe doar peer educatori. Pentru informaţii suplimentare privind interpretarea rolurilor vezi

Capitolul 1, pag 17 şi Capitolul 2, pag 50.

DEMONSTRAREA FOLOSIRII PREZERVATIVULUI

Este recomandată includerea în cadrul şedinţelor educative HIV/SIDA a activităţilor de

demonstrare a folosirii corecte a prezervativului şi a celor ce vizează refuzarea relaţiilor sexuale

neprotejate. Vezi exerciţiile şi descrierea detaliată a demonstrării folosirii prezervativului în

Capitolul 2, pag. 77-79.

ÎNTREBĂRI FINALE

La sfârşitul şedinţei, audienţa este invitată să-şi împărtăşească reacţiile faţă de ceea ce a aflat în

cadrul şedinţei. Participanţii ar putea avea comentarii la interpretările de roluri sau problemele ce

consideră că nu şi-au găsit răspunsul în timpul prezentării. Ei ar trebui să fie încurajaţi să pună

întrebări şi să ofere comentarii în orice moment, aceasta este ocazia lor de a pune orice întrebări

pe care încă o mai au după participarea la şedinţă. Peer educatorii au, de asemenea, posibilitatea

de a analiza problemele ce au apărut ca urmare a interpretării rolurilor; de exemplu, unele dintre

opţiunile făcute de personajele interpretate ar putea merita să fie discutate.

Dacă în cadrul discuţiei asistă şi un speaker seropozitiv, participanţii au acum posibilitatea de

a-i pune întrebările ce au apărut pe parcurs.

122

DESCRIEREA PE SCURT A ACTIVITĂŢILOR

ÎNCHEIEREÎn timpul unei şedinţe de încheiere, tuturor participanţilor şi personalului proiectului li se

mulţumeşte pentru contribuţia adusă. Participanţii completează un chestionar post-seminar ce va

include şi un formular de evaluare scurtă.

După ce se încheie prezentarea, peer educatorii ar putea dori să aştepte câteva minute, astfel

încât persoanele să se apropie de ei şi să le pună întrebări sau să facă comentarii. Uneori, cineva

ar putea avea o problemă personală, în privinţa căreia ar putea avea unele întrebări, sau necesită

ajutor privind locul în care ar putea obţine mai multe informaţii despre unul dintre aspectele

abordate. El/ea s-ar putea simţi mult mai confortabil atunci când discută individual cu un

educator, decât dacă ar fi pus întrebarea în timpul prezentării.

123

ANEXE

ANEXA 1 LISTĂ ADNOTATĂ DE RESURSE EEE

ANEXA 2 UN MODEL DE TEST DE EVALUARE PRE- ŞI POST- SEMINAR ŞIEVALUAREA CALITĂŢII TRAININGULUI

ANEXA 3 UN MODEL DE FORMULAR DE EVALUARE A PEER EDUCATORILORŞI A DEPRINDERILOR DE FORMATOR

ANEXA 4 HANDOUT-URI

Zece lucruri ce trebuie ştiute despre HIV/SIDAIlustrarea exerciţiului de experienţă directăTeoria educaţiei de la egal la egal şi cea a modificării comportamentuluiIlustrarea pătratelor intimităţiiIlustrarea arborelui-problemăTest HIV/SIDAProblema ITS – versiunea facilitatoruluiTipuri de abordări de la egal la egal (A)Tipuri de abordări de la egal la egal (B)Stiluri de co-facilitareTest de co-facilitareParteneriatele eficiente tânăr-adultScara de participare a lui Roger HartBeneficiile parteneriatului tânăr-adultObstacole în formarea unui parteneriat eficient tânăr-adultMonitorizarea şi evaluarea unui program EEE Scara lui Kinsley

ANEXA 5 EXERCIŢII SUPLIMENTARE

Sexul şi genul – ce semnifică ele?Analiza imaginii mass-mediaPetrecere pentru solitari în weekend

124

ANEXA 1: LISTĂ ADNOTATĂ DE RESURSE EEE

1. GHIDURI PRIVIND EDUCAŢIA DE LA EGAL LAEGAL/PARTICIPAREA TINERILOR

ACTIVAŢI

Diviziunea Globală pentru Susţinere a IPPF.

Folosind o abordare pas-cu-pas, acest manual a fost elaborat pentru a sprijini tinerii care sunt

(sau doresc să fie) implicaţi în programele şi activităţile de sănătate sexuală şi reproductivă. El îi

ajută să înţeleagă care sunt necesităţile lor şi cum să acţioneze în vederea satisfacerii acestora, să

identifice sprijin în comunitatea în care trăiesc şi să convingă factorii de decizie.

Disponibil online la: http://www.ippf.org

sau prin poştă la: IPPF, Regent’s College, Inner Circle Regent’s Park, London NW1 4NS,

UK.

sau prin e-mail la: [email protected]

A FRAMEWORK FOR PEER LEARNING

Cluburile de tineret din Marea Britanie, 2000 (a II-a ediţie), 80 pagini, 8.95,

Această broşură oferă unui profesor sau unui lucrător din domeniul tineretului îndrumări

privind modul de elaborare a unui program EEE fructuos. Ea indică structura unui program EEE,

poate fi utilizată la diferite niveluri de participare şi abordează o varietate largă de subiecte.

Broşura conţine îndrumări pentru desfăşurarea şedinţelor de recrutare şi instruire, idei pentru

programele ulterioare şi pentru evaluare, precum şi un capitol rezervat problemelor–cheie şi

dilemelor. Ea poate fi folosită în combinaţie cu broşura „Yes me!” (vezi mai jos, pag. 131).

Comandaţi online la: http://www.youthclubs.org.uk

sau prin poştă la: Youth Clubs UK, 2nd Floor Kirby House, 20-24 Kirby Street, London

EC1N8TS, UK.

EUROPEAN GUIDELINES FOR YOUTH AIDS PEER EDUCATION

Gary Svenson et al., Departamentul pentru Medicină Comunitară, Universitatea Lund, Suedia.

125

Comisia Europeană, 1998

Această publicaţie Europeer (reţeaua europeană de la egal la egal) oferă îndrumări privind

elaborarea, desfăşurarea şi evaluarea proiectelor EEE pentru tineri privind SIDA. Primele 2

capitole examinează potenţialul, precum şi limitele unei abordări EEE.

Disponibil în limbile engleză, franceză, germană, greacă, italiană, portugheză, spaniolă şi

suedeză.

Disponibil online la: http://www.europeer.lu.se

sau prin poştă la:Europeer, Department of Community Medicine, Malmo University

Hospital, S-205 02 Malmo, Sweden.

GUIDE FOR IMPLEMENTING TAP (TEENS FOR AIDS PREVENTION)

Susţinătorii tineretului, Washington DC, SUA, 2002 (a II-a ediţie)

Acest ghid îi ajută pas-cu-pas pe adulţi şi pe adolescenţi să elaboreze şi să implementeze un

program EEE privind prevenirea HIV/SIDA în şcoli şi comunităţi. El include planurile a 17

şedinţe, descrierea activităţilor propuse şi a proiectelor realizate.

Disponibil online la: http://www.advocatesforyouth.org

sau prin poştă la: Advocates for Youth, 1025 Vermont Avenue NW, Suite 200, Washington

DC 20005, USA.

HOW TO CREATE AN EFFECTIVE PEER EDUCATION PROJECT, GUIDELINES FOR

AIDS PREVENTION PROJECTS

AIDSCAP (Family Health International), SUA

Oferă îndrumări practice pentru elaborarea şi implementarea unui proiect EEE şi facilitează

conştientizarea potenţialelor dificultăţi.

Disponibil online la: http://www.fhi.org/publications

sau prin poştă la: Family Health International, PO BOX 13950, Research triangle Park,

Durham NC 27709, USA.

126

LISTĂ ADNOTATĂ DE RESURSE EEE

PEER APROACH IN ADOLESCENT REPRODUCTIVE HEALTH EDUCATION: SOME

LESSONS LEARNED

Biroul UNESCO pentru Educaţie în Asia şi Pacific, Tailanda, 2003

Această broşură se axează pe studiul impactului EEE în promovarea unui comportament

sănătos în mediul adolescenţilor, face o sinteză a experienţelor în teren, oferă îndrumări pentru

mobilizarea factorilor politici şi a persoanelor ce implementează programe să adopte sau să

adapteze strategii corespunzătoare în domeniile lor.

Disponibil online la: http://www.unescobkk.org/ips/arh-web

PEER TO PEER: YOUTH PREVENTING HIV INFECTION TOGETHER

Susţinătorii tinerilor, Washington DC, SUA, 1993, 4USD

Această resursă e destinată persoanelor ce elaborează programe şi celor ce activează în

domeniul tineretului, analizează justificarea şi studiul abordării EEE a reducerii riscului,

accentuând asupra prevenirii HIV. Descrie detaliat modelul unui program EEE fructuos.


sau prin poştă la: Advocates for Youth, 1025 Vermont Avenue NW, Suite 200, Washington

DC 20005, USA.

PEER, AN IN-DEPTH LOOK AR PEER HELPING, PLANNING, IMPLEMENTATION,

AND ADMINISTRATION

Tindall, J.A.: Accelerated Development, ediţie revizuită 1994.

Această carte se axează asupra consilierii de la egal la egal şi justificării acesteia, asupra

impactului pe care o poate avea asupra unor probleme ale societăţii. Audienţa-ţintă a acesteia

este persoanele responsabile de planificarea, implementarea şi administrarea programelor de

ajutor a semenilor.

Pentru a comanda scrieţi sau sunaţi la: Accelerated Development, 1900 Frost Road, Suite

101, Bristol, Pennsylvania 19007-1598, USA; tel. +1-800-821-8312

127

2. CERCETARE

2.1 CERCETARE GENERALĂ

PEER EDUCATION AND HIV/AIDS: CONCEPTS, USES AND CHALLENGES

UNAIDS, Best Practice Collection, 1999

Această broşură discută teoria ce stă la baza educaţiei de la egal la egal şi prezintă rezultatele

unei evaluări a necesităţilor, desfăşurată în Jamaica în aprilie 1999, precum şi o trecere în revistă

a literaturii de referinţă.

Disponibil în limbile engleză şi franceză

Disponibil online la: http://www.unaids.org

sau prin poştă la: UNAIDS, 20 Avenue Appra, CH 1211 Geneva 27, Switzerland


PEER POTENTIAL: MAKING THE MOST OF HOW TEENS INFLUENCE EACH

OTHER

Campania naţională de prevenire a sarcinii la adolescenţi, aprilie 1999, 15 USD.

Trei lucrări de cercetare ce accentuează asupra efectelor pozitive ale influenţei semenilor în

viaţa adolescenţilor şi, în acelaşi timp, avertizează asupra unor moduri specifice de influenţă a

semenilor ce pot fi dăunătoare. Se oferă, de asemenea, îndrumări importante factorilor politici şi

persoanelor ce elaborează programe privind utilizarea la maximum a potenţialului semenilor.

Disponibil online la: http://www.teenpregnancy.org/publications

sau prin poştă la: The National Campaign to Prevent Teen Pregnancy, 2100 M Street, NW,

Suite 300, Washington, DC 20037, USA.

SUMMARY BOOKLET OF BEST PRACTICES

UNAIDS, 1999, Copiii şi tinerii, pag. 27-72.

Broşura descrie 18 proiecte ce vizează tineretul. Obiectivele principale sunt:

• Promovarea sănătăţii sexuale;

128


• Cultivarea deprinderilor de viaţă la tineri;

• Reducerea riscului de infectare cu HIV/SIDA;

• Prevenirea riscului de abuz, violenţă şi prostituţie;

• Crearea unei reţele de sprijin de la egal la egal;

• Reducerea discriminării faţă de persoanele infectate cu HIV/SIDA;

• Sprijinirea tinerilor în continuarea educaţiei şi asigurarea unei securităţi sociale şi

economice de lungă durată a tinerilor.

Majoritatea proiectelor includ educaţia de la egal la egal.

Disponibil online la: http://www.unaids.org

sau prin poştă la: UNAIDS, 20 Avenue Appra, CH 1211 Geneva 27, Switzerland


2.2 MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROGRAMELOR PENTRU/CUTINERI

LEARNING TO LIVE. MONITORING AND EVALUATING HIV/AIDS. PROGRAMMES

FOR YOUNG PEOPLE

Webb, D. şi Elliott, L., Salvaţi Copiii, 2000, 12.95,

Un ghid practic de dezvoltare, monitorizare şi evaluare a programelor pentru tineri

privind HIV/SIDA, bazat pe experienţele proiectelor desfăşurate în toată lumea. El se axează

asupra studiilor recente ale activităţii desfăşurate cu tinerii în: educaţia de la egal la egal;

educaţia în şcoală; prestarea serviciilor în clinici; comunicarea cu copiii deosebit de vulnerabili

şi lucrul cu copiii afectaţi de HIV/SIDA.

Disponibil online la: http://www.savethechildren.org.uk

sau contactaţi: UNAIDS, 20 Avenue Appia, CH 1211 Geneva 27, Switzerland

e-mail: [email protected]

129

2.3 INSTRUMENTE DE CERCETARE

THE NARATIVE RESEARCH METHOD – STUDYING BEHAVIOUR PATTERNS OF

YOUNG PEOPLE BY YOUNG PEOPLE – AGUIDE TO ITS USE

OMS, 1993, comanda nr.1930054, 8 franci elveţieni/7.20USD

Un instrument de cercetare ce a fost folosit pe larg pentru a înţelege comportamentele,

inclusiv comportamentul sexual în rândul tinerilor în contextul realităţilor lor culturale. Este

format un grup de tineri pentru a alcătui o istorioară reprezentativă ce descrie comportamentul în

comunitatea lor. Istorioara este apoi transformată într-un “chestionar” transmis altor tineri din

regiune pentru a fi investigat. Rezultatele acestei metodici participatorii pot fi folosite pentru a

dezvolta planuri de acţiune locale sau naţionale în vederea promovării sănătăţii adolescenţilor şi

a materialelor informative ce vizează sănătatea, în cadrul cărora grupul-cheie poate participa în

calitate de facilitator.

Disponibil în limbile engleză, franceză şi spaniolă.

Disponibil online la: http://www.who.org


3 . MANUALE DE INSTRUIRE

3.1 MANUALE DE INSTRUIRE EEE

APROACHES TO PEER-LED HEALTH EDUCATION: A GUIDE FOR YOUTH

WORKERS

Clements, I şi Buczkiewitcz, M., Health Education Authority, 1993, 96 pagini (epuizat)

Manual elaborat pentru a încuraja tineretul şi funcţionarii comunităţii să examineze folosul

educaţiei de la egal la egal pentru educaţia sănătăţii. El include justificarea educaţiei de la egal la

egal, 11 şedinţe de instruire, idei pentru desfăşurarea activităţilor cu tinerii privind problemele

sănătăţii şi exemple de EEE în Marea Britanie.

130


THE CRUNCH. NEGOTIATING THE AGENDA WITH YOUNG PEOPLE. A PEER

EDUCATION TRAINING MANUAL

Consiliul de Educaţie a Sănătăţii pentru Scoţia, 1997, 20,

Acest manual descrie contextul în care a fost elaborată educaţia de la egal la egal, oferă un

cadru teoretic pentru a sprijini dezvoltarea activităţilor EEE şi oferă îndrumări pentru o bună

practică. Manualul ilustrează teoria şi practica prin intermediul exemplelor de activităţi EEE în

combaterea utilizării drogurilor, alcoolului şi fumatului. Îndrumările pot fi aplicate oricărui tip

de educaţie de la egal la egal.

Disponibil prin poştă la: Fast Forward, 4, Bernard Street, Edinburgh, EH6 6PP, UK.


KNOW THE SCORE

Cluburile de tineret din Marea Britanie, 1999, 70 pagini, 17.95,

Această sursă de EEE se axează asupra combaterii utilizării drogurilor. Elaborate pentru a fi

folosit ca un program de pregătire a peer educatorilor, această publicaţie include:

• Sugestii şi sfaturi privind punctele forte şi provocările activităţii de combatere a utilizării

drogurilor prin metodicele educaţiei de la egal la egal.

• Manuale de instruire fotocopiabile ce pot fi folosite pentru instruirea peer educatorilor în

problema combaterii utilizării drogurilor.

• Activităţi pe care peer educatorii le pot folosi sau adapta pentru a spori conştientizarea

problemelor cauzate de droguri de către tineri.

• Diverse metode de evaluare a iniţiativele EEE în problema combaterii utilizării

drogurilor.

• Studiul a două proiecte EEE diferite orientate spre combaterea utilizării drogurilor.

Disponibil online la: http:// www. youthclubs. org. uk

Sau prin poştă la: Youth Clubs UK, 2nd Floor Kirby House, 20-40 Kirby Street, London

EC1N8TS, UK.

131

PEER EDUCATION: A MANUAL FOR TRAINING YOUNG PEOPLE AS PEER

EDUCATORS

Cartea 1: Educaţia de la egal la egal: introducere

Cartea 2: Instruirea peer educatorilor (15 şedinţe de instruire în 5 module)

Cartea 3: HIV/SIDA şi sexualitatea (şedinţe de instruire)

Murtagh, B., National Youth Federation în asociaţie cu Health Promotion Unit, Ireland, 1996,

127 pagini.

Trei manuale ce oferă informaţii, îndrumare şi modele de programe EEE. Toată informaţia

oferită în manuale se bazează pe experienţa acumulată în teren. Cartea 1 a fost elaborată pentru a

clarifica conceptul de educaţie de la egal la egal şi include îndrumări privind evaluarea EEE.

Cartea 2 prezintă 5 module de pregătire generală şi instruirea potenţialilor peer-educatori. Cartea

3 prezintă 2 module: unul pentru instruirea peer educatorilor privind HIV/SIDA şi celălalt pentru

a-i ajuta să reflecteze asupra aspectelor sexualităţii.

Disponibil online la: http:// www. iol. ie (nyf)

Sau prin poştă la: National Youth Federation, 20 Lower Dominik Street, Dublin, Ireland

Sau prin e-mail la: info@nyf. ie

TOGETHER WE CAN

Peer Educator’s Handbook & Activity Kit, Jamaika Red Cross HIV/AIDS Peer Education

Project, Jamaica Red Cross, 1995.

Manual pentru peer educatori adolescenţi axat pe prevenirea HIV/SIDA şi ITS. Include

activităţi de soluţionare a situaţiilor riscante, cultivarea valorilor personale şi a aptitudinilor

necesare pentru folosirea prezervativelor.

Mai multe informaţii la: jics@ mail.infochan.com

YES ME!

Youth Clubs UK, 1996, 70 pagini, 8.95,

132


Această cărticică este uşor de studiat şi prezintă un program de dezvoltare elaborat pentru a-i

ajuta pe potenţialii peer aducatori să-şi cultive deprinderile şi înţelegerea necesare pentru a

conduce un peer-grup în timpul instruirii. “Yes Me!” demonstreză în mod evident beneficiile

aduse de EEE tinerilor participanţi, încurajându-i să-şi identifice calităţile şi punctele forte. Ea

abordează astfel de subiecte cum ar fi comunicarea non-verbală şi dinamica grupului, acordă

ajutor tinerilor în explorarea motivului pentru care ar dori să devină peer educatori.

Disponibil online la: http:// www. youthclubs. org. uk


EC1N8TS, UK.

YOU CAN’T BE SERIOUS!

Youth Clubs UK, 1997

“You can’t be serious” reprezintă o serie de resurse pentru peer aducatori ce acoperă 5

domenii prioritare: prevenirea accidentului; prevenirea cancerului; sănătatea inimii; sănătatea

mintală; şi sănătatea sexuală. Fiecare carte conţine: îndrumări privind rolul unui peer educator;

informaţii de bază privind aspectul respectiv; activităţi pentru a fi desfăşurate de peer educatori

şi studiul unui caz.

Disponibil online la: http://www.youthclubs org. uk


EC1N8TS, UK.

3.2 MANUALE DE INSTRUIRE ÎNRUDITE

ACTION WITH YOUTH, HIV/AIDS AND STD: A TRAINING MANUAL FOR YOUNG

PEOPLE

Federaţia Internaţională a Societăţilor Crucii Roşii şi a Semilunii Roşii, Geneva, 2000 (a 2-a

ediţie).

133

Un manual destinat liderilor de tineret pentru a-i ajuta să elaboreze un program de protejare a

sănătăţii de HIV/SIDA, realizat cu tinerii. El include informaţii de bază privind HIV/SIDA şi

impactul epidemiei, îndrumări pentru planificarea programului şi o serie de idei pentru

activităţile educative şi proiectele implementate la nivelul întregii comunităţi.

Disponibil în limbile engleză şi franceză (va fi publicat curând şi în spaniolă).

Comandaţi prin poştă la: International Federation of Red Cross & Red Crescent Societies,

PO BOX 372, CH-1211 Geneva 19, Switzerland

sau prin e-mail la: guidera@ ifrc. org

AIDS, WORKING WITH YOUNG PEOPLE

Aggleton, P., Horsley, C., Warwick, I., şi Wilton, T., AVERT, UK, 1993

Un manual de instruire destinat pentru a fi folosit cu tinerii ce au vârsta de 14 ani şi mai mult

în cadrul cluburilor de tineret şi şcolilor. Include exerciţii şi jocuri introductive, un text ce oferă

o trecere în revistă a aspectelor medicale şi sociale ale SIDA, precum şi sugestii privind educaţia

anti HIV/SIDA.

Disponibili online la: http://www. avert. org

Comandaţi prin mail la: AVERT, 11, Denne Parade, Horsham, West Sussex RH12 1JD,

UK.

EXPLORING HEALTHY SEXUALITY

Jewitt, C., Family Planning Association UK, 1994

Manual destinat lucrătorilor din domeniul tineretului ce au puţină instruire în educaţia

sexualităţii.

Comandaţi prin poştă la: Family Planning Association – UK, 27-35 Mortimer Street, W1N

7RJ London, UK. Fax: +442078373026

134


FRIENDS TELL FRIENDS ON THE STREET

Carl, Greg şi Chaiphech, Nonthauthorn, The Thai Red Cross AIDS Research Centre, 2000.

Un manual foarte curpinzător destinat dezvoltării deprinderilor psihosociale ale copiilor

străzii. Include peste 116 activităţi bine explicate asupra diferitor subiecte (sănătatea generală,

abuzul de droguri, HIV/SIDA, sănătatea reproductivă, drepturile copiilor, siguranţa personală,

căutarea unui serviciu) şi alte 87 exerciţii pentru dezvoltarea principalelor deprinderi de viaţă.

Contactaţi: The Thai Red Cross AIDS Research Centre, 1871 Rama iv Road, Baugkok

10330, Thailand.

Tel.: 662256 – 4107 – 9, fax: 662254 – 7577

GAMES GOR ADOLESCENT AND REPRODUCTIVE HEALTH. AN INTERNATIONAL

HANDBOOK

PATH (Program for Appropriate Technology in Health), Washinggton DC, USA.

Manual destinat alimentării imaginaţiei cu sugestii privind metodele de începere a

activităţilor. Conţine 45 de jocuri distractive şi educative uşor de practicat, îndrumări privind

crearea propriilor jocuri şi a seturilor de fişe; introducerea teoriei ce stă la baza acestora.

Disponibil online la: http://www.path.org/files/ gamesbook.pdf

GENDER OR SEX, WHO CARES, SKILLS BUILDING RESOURCE PACK ON GENDER

AND REPRODUCTIVE HEALTH FOR ADOLESCENTS AND YOUTH WORKERS. WITH

A SPECIAL EMPHASIS ON VIOLENCE, HIV/STI, UNWANTED PREGNANCY AND

UNSAFE ABORTION

de Bruyn, M. şi France, N., IPAS şi HD Network, 2001

Acest pachet de resurse, ce include un manual, fişe curriculare şi diapozitive, oferă o

introducere în subiectul genului şi a sănătăţii reproductive şi sexuale (SRS). Scopul acestuia este

de a complementa materialele de instruire privind SRS, asigurând un instrument de participare

pentru a diferenţia genul de sex şi a indica modul în care genul afectează SRS.

Disponibil online la: http://www ipas.org/english, publications/gender_sex_ manual. Pdf

135

IT’S ONLY RIGHT. A PRACTICAL GUIDE TO LEARNING ABOUT THE CONVENTION

OF THE RIGHTS OF THE CHILD

UNICEF,1993

Un ghid destinat pentru liderilor grupurilor de tineret şi profesorilor ce lucrează cu tinerii cu

vârsta de 13 ani şi mai mult. Oferă o varietate de activităţi ce-i vor ajuta pe copii să-şi cunoască

drepturile şi să-şi planifice acţiunile ce vizează aspectul drepturilor.

Disponibil în limbile enlgeză şi franceză.

Disponibil online la: http://www unicef.org/ publications

LIFE PLANNING EDUCATION: A YOUTH DEVELOPMENT PROGRAM

Advocates for Youth, Washington DC, USA, 1995, 6 USD

Un pachet de instruire ce conţine exerciţii interactive privind educaţia sexualităţii/

deprinderilor de viaţă pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 13 şi 18 ani ce pot fi desfăşurate în

şcoli şi alte spaţii destinate tinerilor.

Disponibil online la: http://www. advocatesforyouth.org

Comandaţi prin poştă la: Advocates for Youth, 1025 Vermont Avenue NW, Suite 200,

Washington DC 20005, USA

A PARTICIPATORY HANDBOOK FOR YOUTH DRUG PREVENTION PROGRAMS, A

GUIDE FOR DEVELOPMENT AND IMPROVEMENT

UN Office on Drug and Crime (UNODC) and The Global Youth Network, New York, 2002

Ideea ce stă la baza acestui document este că dacă problema abuzului de substanţe trebuie să

fie abordată, atunci tinerii ar trebui să fie cei care vor depune acest efort, întrucât ei îşi cunosc

propriile necesităţi mai bine decât oricine. Prin urmare, acest manual reprezintă un instrument

pentru grupurile de tineret, este axat pe identificarea problemelor reale ce îi preocupă şi îi ajută

să găsească soluţii.

Disponibil în limbele engleză, chineză, franceză, spaniolă şi rusă.

Disponibil online la: http://www unodc.org/youthnet/youthnet_ youth_ drugs. html

136


PRIMARY PREVENTION OF SUBSTANCE ABUSE. A FACILITATOR’S GUIDE. A

WORKBOOK FOR PROJECT OPERATORS

WHO/UNODC. 2000

Comandaţi prin e-mai la: [email protected]

PROJECT H – WORKING WITH YOUNG MEN TO PROMOTE HEALTH AND GENDER

EQUITY

Project Coordination: Instituto Promundo. Support: Pan American Health Organization, WHO,

International Planned Parenthood Federation, 2000

Acest manual include 5 subiecte: sexualitate şi sănătatea reproducerii; parentalitate şi

îngrijire; de la o violenţă la o coexistenţă în armonie ; motive şi emoţii; prevenirea şi trăirea cu

HIV/SIDA. Fiecare subiect conţine o parte teoretică şi o serie de activităţi practice pentru a

facilita activitatea în grup cu tinerii (cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 ani)

Disponibil online la: http://www.promundo.org. br

Comandaţi prin e-mail la: promundo@ promundo. org. Br

RIGHT DIRECTIONS. A PEER EDUCATION RESOURCE ON THE UN CONVENTION

OF THE RIGHTS OF THE CHILD

Save the Children în asociaţie cu The Guides Association, UK, 1999, 64 pagini, 4.99,

Un ghid ce-i ajută pe tineri să se gândească la drepturile lor prin intermediul unei varietăţi de

activităţi distractive. Cele 40 activităţi prezentate acoperă o varietate largă de probleme

importante ce-i privesc pe tineri, cum ar fi terorizarea, discriminarea, sărăcia, vagabondajul,

sănătatea şi exprimarea opiniei.

Disponibil online la: http://www.savethechildren.org.uk

137

SCHOOL HEALTH EDUCATION TO PREVENT AIDS AND STD: A RESOURSE

PACAGE FOR CURRICULUM PLANNERS

WHO/ UNESCO, 1994

Pachetul înclude un manual pentru responsabilii de planificarea curriculei, un ghid al

formatorului şi un manual pentru studenţi ce include 53 activităţi privind deprinderile de

comunicare, întreţinerea relaţiilor sexuale protejate şi HIV/SIDA.

Comandaţi prin e-mail la: publications@who. org

YOUNG PEOPLE AND SUBSTANCE USE: A MANUAL. CREATE, USE AND EVALUATE

EDUCATIONAL MATERIALS AND ACTIVITIES.

Monteiro, M. (ed.), OMS şi Foundaţia Mentor, 1999, 161 pagini, comanda nr. 1930151, 30

franci elveţieni/27 USD.

Un îndrumar uşor de folosit, elaborat în ajutorul lucrătorii medicali, pe care îi iniţiază în

metodele de producere a resurselor educative fără o instruire intensivă sau resurse sofisticate. O

atenţie deosebită este acordată copiilor străzii. Ilustrează diferite metode de a-i include pe tineri

în elaborarea, utilizarea, răspândirea şi evaluarea materialelor educative.

Comandaţi prin e-mail la: publications@who. org

WORKING WITH STREET CHILDREN. A TRAINING PACAGE ON SUBSTANCE USE,

SEXUAL AND REPRODUCTIVE HEALTH INCLUDING HIV/AIDS AND STDs

WHO,2000, comanda nr. WHO/MDS/MDP/00.14

Un pachet cuprinzător de instruire destinat educatorilor şi altor persoane implicate în

programele pentru copiii străzii cuprinzând:

• Zece module de instruire ce oferă informaţii privind problemele cu care s-ar putea

confrunta copiii străzii, deprinderile şi cunoştinţele esenţiale de care au nevoie educatorii

pentru a funcţiona într-un mediu dinamic de stradă.

• Sfaturi pentru formator, un manual ce oferă idei privind modul în care pot fi predate

subiectele, include informaţii despre subiectele selectate şi oferă unele opţiuni ce l-ar

putea ajuta pe formator sau educator să se adapteze la necesităţile şi resursele locale.

Comandaţi prin e-mail la: [email protected]

138


100 WAYS TO ENERGIZE GROUPS: GAMES TO USE IN WORKSHOPS, MEETINGS

AND COMMUNITY

The International HIV/AIDS ALLIANCE, 2002

O compilaţie de activităţi energizante, „spărgători de gheaţă” şi jocuri ce pot fi folosite de

oricine lucrează cu grupuri de persoane în cadrul unui seminar, şedinţă sau într-un mediu

comunitar.

Disponibil online la: http://www.aidsalliance.org (mergeţi la Publications and Resourses

(Toolkits & Guides)).

3.MANUALE DE INSTRUIRE ÎN COUNSILIERE (NU NEAPĂRAT ÎN

CONSILIERE DE LA EGAL LA EGAL)

COUNSELLING SKILLS TRAINING IN ADOLESCENT SEXUALITY AND

REPRODUCTIVE HEALTH. A FACILITATOR’S GUIDE

WHO/ADH, ediţie revizuită 2001

Elaborat pentru a-i ajuta pe facilitatori să desfăşoare un seminar de instruire de 5 zile în

aptitudini de consiliere în sexualitate şi sănătatea reproductivă a adolescenţilor. Instruirea

descrisă în acest ghid combină informaţia de bază despre sexualitate, sănătatea reproductivă şi

principiile unei consilieri non-directive, cu instruirea în deprinderi specifice de comunicare

interpersonală.

Comandaţi prin e-mail la: [email protected]

4.GHIDURI DE RESURSE

ANNOTATED BIBLIOGRAPHY ABOUT YOUTH AIDS PEER EDUCATION IN EUROPE

Svenson, G. et al., Departamentul de Medicină Comunitară, Universitatea Lund, Suedia;

Comisia Europeană, 1998.

139

Disponibil online la: http://www.europeer.lu.se

sau prin poştă la: Europeer, Department of Community Medicine, Malmo University

Hospital, S – 205 02 Malmo, Sweden

RESOURCE GUIDE FOR SEX EDUCATORS, BASIC RESOURCES THAT EVERY SEX

EDUCATOR NEEDS TO KNOW ABOUT

Huberman, B., Susţinătorii Tineretului, 2002, 10USD.


5. REVISTE

EXCELLENT. THE JOURNAL OF PEER EDUCATION IN SCOTLAND

Publicat de Fast Forward Positive Lifestyles (td.), abonament: 10, pe an

O revistă trimestrială a cărui scop este de a promova dezvoltarea EEE cu tinerii în domeniul

sănătăţii, de a oferi posibilităţi de creare a reţelei, de a împărtăşi o practică reuşită, de a oferi un

forum pentru dezbateri, de a publica resurse utile şi de a anunţa evenimentele viitoare (cum ar fi

cursurile de instruire).

Comandaţi la: Xcelent, c/o Fast Forward, 4, Bernard Street, Edinburgh, EH6 6PP, UK.

sau prin e-mail la: sandra@ fastforward.org. uk

6. WEB-SITE-URI UTILE

http:// www.youthpeer.org/

Youth Peer Education Electronic Resource (Y-PEER) este un web site al cărui scop este de a

sprijini dezvoltarea EEE pentru tineri în Europa de Est şi Asia Centrală.

140


Acesta reprezintă o iniţiativă a “Joint UN Interagency Group on Young People’s Health

Development & Protecion in Europe and Central Asia” (IAG), Subcomisia pentru Educaţia de la

Egal la Egal sprijinit de UNFPA şi UNICEF.

http://www. advocatesforyouth.org/

Advocates for Youth abordează aspectele sănătăţii sexuale şi reproductive ale tinerilor la

nivel internaţional şi oferă informaţii, training şi asistenţă strategică organizatorilor ce lucrează

cu tinerii, factorili politici, liderii de tineret şi mass media.

http://www. avert.org

Un site de caritate pentru HIV/SIDA ce oferă informaţii statistice utile, informaţii pentru

tineri, ştiri, resurse privind homosexualitatea, epidemia HIV/SIDA şi infecţiile sexual

transmisibile.

http:// www.europeer.lu.se

Centrul de resurse al Universităţii Lund (Suedia) şi al Uniunii Europene despre EEE pentru

tineri în Europa de Vest, axându-se asupra sănătăţii, dezvoltării şi împuternicirii tinerilor.

http://www. fhi.org

Family Health International activează pentru a ameliora sănătatea reproductivă şi familială a

persoanelor din toată lumea prin intermediul cercetărilor ştiinţifice biomedicale şi sociale, a

intervenţiilor inovatoare de furnizare a serviciilor medicale, a programelor de instruire şi

informare.

141

http://www.goaskalice.columbia.edu

Un program de educaţie a sănătăţii prin Internet al Universităţii Columbia (SUA) ce este

“prieten tinerilor”, distractiv, educativ şi foloseşte metoda întrebare-răspuns.

http://www.ippf.org

International Planned Parenthood Federation (IPPF) este cea mai mare organizaţie de

voluntariat ce abordează problemele sănătăţii sexuale şi reproductive; ea speră să stabilească şi

să promoveze dreptul femeilor şi al bărbaţilor de a decide independent câţi copii să aibă, când

să-i nască şi dreptul la cel mai înalt nivel al sănătăţii sexuale şi reproductive.

http://www.iwannaknow.org

Site-ul Asociaţiei Americane de sănătate socială. Oferă informaţie asupra sănătăţii sexuale

pentru tineri.

http://www.savethechildren.org.uk

Salvaţi Copiii este organizaţia britanică de caritate ce îşi propune să creeze o lume mai bună

pentru copii. Ea lucrează în 70 de ţări, ajutînd copiii din cele mai sărace comunităţi ale lumii.

http://www.siecus.org

Consiliul SUA de Informare şi Educaţie a Sexualităţii (SIECUS) promovează educaţia

comprehensivă a sexualităţii şi susţine drepturile indivizilor de a face alegeri responsabile

privind propria lor sexualitate.

http://www.teenwire.com

Site-ul de educaţie sexuală al organizaţiei Planned Parenthood ce include unele articole scrise

de şi pentru tineri.

http://www.unaids.org

UNAIDS uneşte eforturile şi resursele a 8 organizaţii ale Naţiunilor Unite pentru a ajuta

lumea să prevină noile infectări cu HIV, pentru a se îngriji de cei ce sunt deja infectaţi şi pentru a

diminua impactul epidemiei HIV/SIDA.

142


http://www.unfpa.org

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie activează în ţările în curs de dezvoltare, la cererea

acestora, pentru a îmbunătăţi accesul şi calitatea serviciilor de sănătate reproductivă, în special

planificarea familială, maternitatea sigură şi prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS),

inclusiv HIV/SIDA.

http://www.unicef.org

UNICEF, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, activează cu partenerii din toată lumea

pentru a promova recunoaşterea şi respectarea drepturilor umane ale copiilor. În cadrul acestui

site mergeţi la: http://www.unicef.org/programe/ lifeskills.html, unde veţi găsi informaţii vaste

despre educaţia bazată pe deprinderile de viaţă.

http://www.unodc.org/youthnet

Reţeaua Globală de Tineret este o iniţiativă a PNUCD, Programul Internaţional de Control al

Drogurilor al Oficiului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crimă (ONUDC). Reţeaua Globală de

Tineret are drept scop sporirea implicării tinerilor din comunitatea internaţională în dezvoltarea

politicilor şi programelor de prevenire a abuzului de droguri.

http://www.youthclubs.org.uk

O reţea naţională britanică creată pentru a sprijini şi dezvolta activitatea de înaltă calitate şi

oportunităţile educative pentru toţi tinerii.

http://www.youthhiv.org/

Youth HIV este un proiect al organizaţiei Susţinătorii Tinerilor. Website-ul acestuia este creat

de şi pentru tinerii şi peer educatorii sero-pozitivi. Scopul este de a asigura un website sigur şi

eficient ce oferă informaţii referitor la sănătatea sexuală şi cea mintală, sprijinul comunităţii,

oportunităţi pentru advocacy, resurse şi referinţe şi o educaţie de la egal la egal online.

http://www.youthshakers.org/index. htm

Resursa de Internet a Susţinătorilor Tinerilor şi a IPPF privind activităţile de educaţie sexuală

de la egal la egal pentru tineri, reţele, programe, etc. În cadrul acestui site mergeţi la:

http://www.youthshakers.org/peereducation/manual/index.htm, unde veţi găsi informaţii utile

privind planificarea educaţiei de la egal la egal.

143

ANEXA 2: UN MODEL DE TEST DE EVALUARE PRE ŞI POST-TRAINING

Pre-test Nr:________

Îţi mulţumim că participi la evaluarea trainingului. Am dori să cunoaştem nivelul curent al

aptitudinilor tale în contextul educaţiei de la egal la egal şi opinia ta despre acest tip de

instruire. Va dura doar câteva minute să răspunzi la aceste întrebări. Nu există răspunsuri

corecte sau greşite, deoarece ne interesează doar părerea ta. Te rugăm să îndeplineşti acest test

la începutul şi sfârşitul trainingului.

Genul Vârstamasculinfeminin

Prima literă aprenumelui tău

Câţi ani de experienţă aiîn domeniul educaţie dela egal la egal?

Care este responsabilitatea ta îndomeniul educaţie pentru sănătate(selectează una din următoarele)

Manager Peer educator

Formator Alta

1.Cred că pot desfăşura un program de instruire pentru peer-educatori.

Sunt de acord totalmente Sunt de acord Sunt parţial de acord

Sunt de acord într-o măsură mai mică Nu sunt de acord

2. Pot descrie un model comprehensiv pentru programele EEE



3. Pot descrie diferenţa dintre gen şi sex.



3. M-aş simţi confortabil elaborând şi desfăşurând exerciţii de interpretare a rolurilorpentru peer-educatori.



144

5. Dacă ar fi posibil, aş invita o persoană infectată cu HIV/SIDA să vorbească la o activitatepentru tineri.



6. Cunosc şi pot conduce cel puţin 3 jocuri de formare a echipei pentru peer-educatori.Sunt de acord totalmente Sunt de acord Sunt parţial de acord


7. Cunosc 4 exerciţii „spărgătoare de gheaţă”.Sunt de acord totalmente Sunt de acord Sunt parţial de acord


8.Cunosc 3 metode diferite de a furniza informaţii în cadrul unei activităţi de instruire de laegal la egal.



9. Pot să mă gândesc la 3 tehnici motivaţionale diferite pentru a le folosi în cadrul unuiseminar EEE.



10. Pot să mă gândesc la cel puţin 5 deprinderi de viaţă diferite pe care le-aş aborda în cadrulunui program EEE.



11. Aş implica o persoană infectată cu HIV/SIDA în elaborarea şi implementarea programuluimeu de educaţie de la egal la egal.



145

CALITATEA PREZENTĂRII INFORMAŢIEI

Înainte de trainingCum ai califica nivelulconfortului tău în contextulsubiectelor incluse în cadrulacestui training?

După training

Jos Mediu Înalt1 3 5

2 4

Jos Mediu Înalt1 3 5

2 4

Cum ai califica utilitatea trainingului în general?Slabă Satisfăcătoare Bună Foarte bună Excelentă

Cum ai califica utilitatea trainingului pentru activitatea pe care o desfăşori?Slabă Satisfăcătoare Bună Foarte bună Excelentă

Participi în cadrul acestui training în mare parte pentru a fi capabil să instruieşti alţiadolescenţi / tineri?

Da Nu Nu ştiuEste posibil ca să foloseşti acest training pentru a instrui alţi adolescenţi / tineri?

Da Nu Nu ştiuAi recomanda un training similar unui semen?

Da Nu Nu ştiuComentarii:

146

ANEXA 3: MODELUL UNUI FORMULAR DE CALIFICARE APEER EDUCATORILOR ŞI A DEPRINDERILORFORMATORILOR1

Acest formular conţine componentele unei evaluări a peer educatorilor şi a deprinderilorformatorilor.

Data______ Locaţia_________ Prezentatorul__________

Vă rugăm să calificaţi aptitudinile prezentatorului în următoarele componente:1Slab

2Rezonabil

3Bun

4Foarte bun

5Excelent

TEHNICI DE INSTRUIRE1. Explicarea

activităţii/jocului

2. Relaţia cu

participanţii

3. Contactul vizual

4. Mişcarea

5. Gesturile

6. Aptitudinile de

ascultare

7. Volumul vocii

8. Folosirea flip

chart-urilor

9. Folosirea

spaţiului şi a

mediului

10. Intonaţia

LUCRUL ÎN ECHIPĂ11. Echilibrarea

participării

12. Interacţiunea

dintre formatori

13. Asistarea unul

altuia

1Zielony, R. Mudrovcic, Z. şi Crucea Roşie a Peer Educatorilor din Sarajevo, UNFPA Evaluarea Seminarului

EEE, 2001.

147

14. Împărţirea

spaţiului de

instruire... oferă şi

primeşte

15. Respectarea

reciprocă

16. Managementul

peer educatorului

17. Comunicarea

cu participanţii

dificili

TEHNICI DE INSTRUIRE18. Adaptarea la

plictiseală

19. Modul de

abordare a

vorbăreţilor

20. Tehnicile

discursului public

21. Impactul

motivaţional

22. Energia

facilitatorului

23. Entuziasmul

facilitatorului

24. Aptitudinile de

interpretare a

rolurilor

25. Crearea unui

mediu sigur pentru

învăţare

26. Pregătirea

planului de lucru

pentru o prezentare

de la egal la egal

27. Asistarea în

timpul prezentării

148

28. Oferirea de

feedback peer

educatorilor

29. Încurajarea

membrilor echipei

30. Limpezimea

lucrului în echipă:

crearea unui proces

linear

31. Încurajarea

audienţei

32. Formarea

echipei

33. Respectarea

planului de lucru

stabilit

34. Comunicarea

modificărilor

survenite în planul

de lucru

35. Comunicarea

deschisă cu co-

formatorii

Notă: Scara de evaluare de 5 puncte pentru acest formular ar putea deseori să nu fie necesară.În unele cazuri, componentele enumerate ar putea oferi doar nişte îndrumări, idei pentruaptitudinile şi tehnicile ce vor fi abordate în cadrul şedinţelor de feedback pentru peer educatorisau formatori.

149

COMENTARII:

150

ANEXA 4: HANDOUT-URI

ZECE LUCRURI CE TREBUIE ŞTIUTE DESPRE HIV/SIDA

ILUSTRAREA EXERCIŢIULUI DE EXPERIENŢĂ DIRECTĂ

TEORIILE EEE ŞI A MODIFICĂRII COMPORTAMENTULUI

ILUSTRAREA PĂTRATELOR INTIMITĂŢII

ILUSTRAREA COPACULUI-PROBLEMĂ

CHESTIONAR HIV/SIDA

PROBLEMA ITS – VERSIUNEA FACILITATORULUI

TIPURI DE ABORDĂRI DE LA EGAL LA EGAL (A)

TIPURI DE ABORDĂRI DE LA EGAL LA EGAL (B)

STILURILE CO-FACILITĂRII

CHESTIONAR ÎN CO-FACILITARE

PARTENERIATE EFICIENTE TÂNĂR-ADULT

SCARA DE PARTICIPARE A LUI ROGER HART

BENEFICIILE PARTENERIATELOR TÂNĂR-ADULT

BARIERE ÎN FORMAREA PARTENERIATELOR TÂNĂR-ADULT EFICIENTE

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA UNUI PROGRAM EEE

SCARA LUI KINSLEY

151

ZECE LUCRURI CE TREBUIE ŞTIUTE DESPRE HIV/SIDA

1. SIDA (sindromul imunodeficienţei achiziţionate) este provocat de HIV (virusul imuno

deficienţei umane), ce distruge sistemul imunitar al organismului. Persoanele infectate cu SIDA

devin mai slabe, deoarece corpul lor îşi pierde capacitatea de a se lupta împotriva tuturor bolilor.

În cele din urmă, ele mor. Nu există leac împotriva HIV/SIDA.

2. Simptomele bolii SIDA pot apărea după cel mult 10 ani de la momentul infectării cu

HIV. Prin urmare, o persoană infectată cu HIV poate să se simtă bine şi să aibă aerul unui om pe

deplin sănătos, dar să poată transmite virusul unei alte persoane. Noile terapii medicamentoase

pot ajuta o persoană să rămână sănătoasă pe parcursul unor perioade mai mari de timp, dar

persoana respectivă va fi purtătoarea virusului, putând să-l transmită altora.

3. Virusul HIV se transmite prin schimbul oricăror lichide corporale infectate cu HIV.

Transferul poate avea loc pe parcursul tuturor stadiilor infecţiei/bolii. Virusul HIV se află în

următoarele lichide: sânge, spermă (şi lichidul pre-ejaculat), secreţiile vaginale, laptele de la sân.

Nu există nici un caz de infectare cu virus prin salivă în timpul sărutului. Totuşi, dacă o persoană

are o rană în gură, el/ea s-ar putea infecta cu HIV dacă se sărută cu o persoană care de asemenea

are o rană deschisă. Virusul poate supravieţui în afara corpului doar o perioadă scurtă de timp, de

aceea el nu poate fi transmis prin atingerea unei persoane infectate sau prin folosirea unor

obiecte obişnuite cum ar fi tacâmurile, hainele, etc.

4. În toată lumea, virusul HIV este transmis de cele mai multe ori pe cale sexuală. Totuşi, în

Europa de Est şi Asia Centrală majoritatea infectărilor se datorează folosirii în comun a acelor de

seringă în mediul consumatorilor de droguri injectabile. Aceasta se întâmplă deoarece, în

timpului actului sexual, lichidele din corp se amestecă şi virusul poate fi transmis de la persoana

infectată la partenerul lui/ei, în special dacă există lezări în ţesutul vaginal sau anal, răni sau alte

infecţii cu transmitere sexuală (ITS). Fetele tinere sunt predispuse de a se infecta cu HIV,

deoarece membranele lor vaginale sunt mai subţiri şi mai susceptibile la infecţie decât cele ale

femeilor mature.

152

Dacă un bărbat seropozitiv întreţine relaţii sexuale cu o femeie fără a folosi prezervativul,

sperma lui poate transmite virusul în sângele femeii printr-o rană din interiorul corpului ei, ce

poate fi atât de mică încât femeia nici să nu ştie de existenţa ei.

Dacă o femeie seropozitivă întreţine relaţii sexuale cu un bărbat fără a folosi prezervativul,

secreţiile sale vaginale pot transmite virusul HIV în sângele bărbatului printr-o rană a penisului

acestuia sau prin pătrunderea în uretră, tubul ce trece prin penis.

5. Persoanele infectate cu ITS sunt expuse uni risc mare de a se infecta cu HIV/SIDA şi de

a transmite infecţia altor persoane. Persoanele ce au ITS trebuie să solicite un tratament prompt

şi să evite relaţii sexuale sau să întreţină relaţii sexuale protejate (relaţii sexuale nepenetrative

sau relaţii sexuale cu folosirea prezervativului) şi să-şi informeze partenerii. O persoană infectată

cu ITS are o probabilitate de 5-10 ori mai mare de a se infecta cu HIV. Mai mult de atât,

persoanele ce au ITS se confruntă, de asemenea, cu un mare risc de a transmite infecţia lor altor

persoane.

6. Riscul de transmitere a HIV/SIDA pe cale sexuală poate fi redus dacă persoanele nu

întreţin relaţii sexuale, dacă partenerii ne-infectaţi întreţin relaţii sexuale doar unul cu altul sau

dacă persoanele întreţin relaţii sexuale protejate, adică fără penetrare sau cu folosirea

prezervativului. Singura modalitatea de a fi pe deplin sigur că preveniţi transmiterea pe cale

sexuală a HIV este să vă abţineţi de la toate contactele sexuale.

7. Virusul HIV poate fi transmis şi atunci când pielea este lezată sau străpunsă cu un ac

nesteril, seringă, lamă de ras, cuţit sau alte obiecte ascuţite, tăioase. Persoanele care îşi injectează

drogurile sunt expuse unui mare risc de a se infecta cu HIV/SIDA. Mai mult de atât, ele pot ţine

cont de atitudinea critică a altora şi, prin urmare, adaptează un comportament sexual riscant, cum

ar fi actul sexual fără folosirea prezervativului.

Consumatorii de droguri intravenos trebuie întotdeauna să folosească ace sterile şi

niciodată să nu folosească acul sau seringa altei persoane. Dacă ştiţi sau îl suspectaţi pe

partenerul dvs. că îşi injectează droguri, evitaţi relaţiile sexuale neprotejate cu acesta.

8. Orice persoană ce bănuieşte că ar putea fi infectată cu HIV trebuie să contacteze un

lucrător medical sau un centru HIV/SIDA pentru a obţine consiliere şi testare confidenţială.

153

Testele HIV pot identifica anticorpii HIV în sânge nu mai devreme de 2 săptămâni după

infectare, însă organismului i-ar putea lua până la 6 luni ca să producă o cantitate considerabilă

de anticorpi. Durata medie este de 25 de zile.

Un rezultat pozitiv la un test HIV semnifică faptul că în sângele dvs. există anticorpi HIV şi

că dvs. sunteţi seropozitiv. Primele simptome ale SIDA pot apărea după 10 sau chiar mai mulţi

ani. Reţineţi - este posibil să trăiţi o viaţă productivă şi sănătoasă chiar dacă sunteţi infectat cu

SIDA.

Un rezultat negativ indică, de regulă faptul că nu sunteţi infectat cu HIV. Totuşi, trebuie să

refaceţi testul după 6 luni în cazul în care vă angajaţi într-un comportament de înalt risc în

ultimele 6 luni, deoarece aceasta este perioada ce ar putea fi necesară sistemului dvs. imunitar

pentru a produce suficienţi anticorpi.

9. HIV nu se transmite prin contacte zilnice obişnuite: strângeri de mână, îmbrăţişări,

folosirea piscinei, toaletei publice, aşternutului de pat, veselei, prin mâncare, înţepături de ţânţar

şi alte insecte, tuse sau strănut.

10. Discriminarea persoanelor infectate cu HIV/SIDA sau a oricărei persoane considerate a

fi expusă riscului de infectare violează drepturile umane individuale şi pune în pericol sănătatea

publică. Orice persoană infectată şi afectată cu HIV/SIDA merită compasiune şi sprijin.

Adaptat după materialele UNFPA, UNADS, Banca Mondială, OMS, UNESCO, PNUD,

UNICEF şi Salvaţi Copiii (Marea Britanie), „Facts for Adolescents”, „ The Right to Know

Initiative”, May 2002.

154

ILUSTRAREA EXPERIENŢEI DIRECTE

EXPERIENŢA DIRECTĂ(FORMATORUL INTRODUCE ACTIVITATEA/EXERCIŢIUL ŞI EXPLICĂ MODUL DEDESFĂŞURARE A ACESTUIA)

PARTICIPAREPARTICIPANŢII:• EFECTUIAZĂ BRAINSTORMING• INTERPRETEAZĂ PIESE DE

TEATRU ŞI RELATEAZĂ OISTORISIRE

• DISCUTĂ ÎN GRUPURI MICI• STUDIAZĂ ANUMITE CAZURI• SE IMPLICĂ ÎN JOCURI ŞI DESEN

REFLECŢIEGÂNDURI/SENTIMENTE(FORMATORUL URMĂREŞTEMERSUL DISCUŢIEI)

PARTICIPANŢII:• RĂSPUND LA ÎNTREBĂRI• ÎŞI ÎMPĂRTĂŞESC REACŢIILE

FAŢĂ DE ACTIVITĂŢI• IDENTIFICĂ REZULTATELE-CHEIE

GENERALIZAREA LECŢIILOR ÎNVĂŢATE(FORMATORUL OFERĂINFORMAŢII; INDICĂASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE;FACE UN REZUMAT AL CELORPREZENTATE)

PARTICIPANŢII:• PREZINTĂ PROPRIILE

REZULTATE• TRAG CONCLUZIILE

GENERALE

APLICAREA URMĂTORILOR PAŞI(FORMATORUL OFERĂ SUGESTII)

PARTICIPANŢII DISCUTĂ:• ÎN CE MĂSURĂ CUNOŞTINŢELE/

DEPRINDERILE SUNT IMPORTANTEPENTRU VIAŢA LOR

• CUM SĂ DEPĂŞEASCĂDIFICULTĂŢILE APĂRUTE ÎNAPLICAREA CUNOŞTINŢELOR/DEPRINDERILOR

• PLANIFICAREA ULTERIOARĂPENTRU APLICAREACUNOŞTINŢELOR

155

TEORIA EDUCAŢIEI DE LA EGAL LA EGAL ŞI AMODIFICĂRII COMPORTAMENTULUI

TEORIA ACŢIUNILOR RAŢIONALEConform acestei teorii, intenţia unei persoane de a adopta un mod recomandat de comportament

este determinată de:

• atitudinea persoanei respective faţă de acest comportament şi părerile sale privind

consecinţele adoptării acestui comportament.

• perceperea de către persoană a normelor sociale de tratare a unui anumit comportament,

existente în cadrul unui grup sau unei culturi.

În contextul EEE acest concept este relevant în cazul în care ţinem cont de faptul că:

• atitudinea tinerilor este influenţată în mare parte de percepţia lor a ceea ce fac sau cred

semenii lor;

• tinerii pot fi motivaţi de aşteptările pe care le au peer educatorii din partea acestora.

TEORIA STUDIULUI SOCIAL

Conform acestei teorii, persoanele îşi pot spori capacitatea de a ţine controlul asupra unei situaţii

(autoeficacitate) prin cultivarea noilor deprinderi şi cunoştinţe, care-i învaţă cum să se descurce

mai bine într-o situaţie dată. Ei pot învăţa:

• prin experienţă directă;

• indirect, prin observarea şi modelarea după celelalte persoane, cu care individul respectiv

se identifică;

• prin formarea anumitor deprinderi, care dau persoanei o mai mare încredere că va reuşi

să adopte un nou comportament.

În contextul EEE, aceasta înseamnă că includerea activităţilor interactive de învăţare empirică

este extrem de importantă şi peer educatorii pot constitui exemple demne de urmat.

TEORIA RĂSPÂNDIRII INOVAŢIILOR

Conform acestei teorii, influenţa socială joacă un rol important în modificarea

comportamentului. Rolul liderilor de opinie, ce activează în calitate de agenţi ai modificării

comportamentului în cadrul unei comunităţi, constituie un element-cheie al acestei teorii.

Influenţa lor asupra normelor sau obiceiurilor ce predomină într-un anumit grup social este, de

cele mai multe ori, privită ca rezultatul interacţiunii dintre persoane.

156

În contextul EEE, aceasta înseamnă că peer educatorii selectaţi trebuie să fie lideri de opinie

demni de încredere şi credibili în faţa grupului-ţintă. Rolul liderului de opinie ca educator este

extrem de important în cadrul contactelor sociale de zi cu zi şi nu doar în cadrul unor activităţi

planificate din timp.

Conform acestor 3 teorii, persoanele adoptă un anumit comportament nu datorită

argumentelor ştiinţifice, ci datorită părerilor subiective a semenilor apropiaţi, în care se are

încredere şi care servesc drept modele pentru modificarea comportamentului.

Teoriile ce urmează sunt, de asemenea, importante în contextul EEE:

TEORIA SĂNĂTĂŢII PRIN AUTOSUGESTIE

Conform acestei teorii, dacă o persoană are dorinţa de a evita boala sau de a se însănătoşi

(valoare) şi crede cu tărie că anumite acţiuni vor preveni boala (aşteptare), atunci ea va fi

interesată în adoptarea unui comportament pozitiv. Un aspect important al acestei teorii este

conceptul perceperii barierelor, adică opinia unei persoane privind costurile materiale şi cele

psihologice ale unei acţiuni recomandate.

Peer educatorul poate reduce aceste bariere prin încurajare, corecţia unei informaţii greşite,

stimulare şi oferire de sprijin. De exemplu, dacă un tânăr nu apelează la serviciile de ocrotire a

sănătăţii prestate în cadrul unei instituţii medicale deoarece consideră că nu îi va fi respectată

confidenţialitatea, atunci peer educatorul va furniza informaţii privind serviciile „prietene

tinerilor”, ajutând astfel persoana respectivă să depăşească această barieră şi să apeleze la

serviciile corespunzătoare de ocrotire a sănătăţii.

TEORIA EDUCAŢIEI PRIN PARTICIPARE

Potrivit acestei teorii, oferirea unor posibilităţi şi participarea activă a persoanelor afectate de o

anumită problemă reprezintă soluţia în modificarea comportamentului.

Importanţa acestei teorii în contextul EEE este evidentă: mulţi susţinători ai EEE afirmă că

procesul (orizontal) de conversaţie între semeni şi determinarea unui curs al acţiunii reprezintă

elementul-cheie al succesului unui proiect EEE.

157

ILUSTRAREA PĂTRATELOR INTIMITĂŢII

PUBLICUL

CUNOŞTINŢELE

PRIETENII

PERSOANELE INTIME

PROPRIAPERSOANĂ

158

ILUSTRAREA ARBORELUI - PROBLEMĂ

SOLUŢII POSIBILE• educaţia sexuală în şcoli• menţinerea fetelor însărcinate în şcoli• destigmatizarea avortului• promovarea adopţiei• extinderea accesului către avortul

legal• educarea fetelor şi femeilor tinere

referitor la violenţă

159

TEST HIV/SIDA

ÎNTREBĂRI

1. Cum se descifrează SIDA?

2. Cum se descifrează HIV?

3. Poţi să te infectezi cu HIV prin sărut?

4. „Poţi să te infectezi cu SIDA ca urmare a folosirii acelor de seringă infectate, de care s-au

folosit alte persoane”. Este ceva ne în regulă în această afirmaţie? Răspundeţi prin da, nu sau

nu ştiu. Dacă răspundeţi da, spuneţi ce este fals .

5. Ce înseamnă dacă cineva a fost diagnosticat seropozitiv (HIV+) ?

6. Cum poate fi HIV transmis de la mamă la copil?

7. În contextul testării pentru HIV, ce se înţelege prin „perioada de latenţă”?

8. HIV nu poate supravieţui în afara organismului virusul. Adevărat sau fals?

9. De ce prin practicarea sexului anal este mai mare riscul de transmitere a HIV decât prin

practicarea altor tipuri de sex?

10. Nu poţi fi infectat cu HIV ca urmare a transfuziei de sânge cu folosirea seringilor sterile.

Adevărat sau fals?

160

RĂSPUNSURI CORECTE

1. Sindromul Imunodeficienţei Achiziţionate.

2. Virusul Imunodeficienţei Umane.

3. Există riscul de infectare cu HIV prin sărut doar în cazul în care are loc un schimb de sânge

de la o persoană seropozitivă la partenerul lui/ei. Aceasta poate avea loc atunci, când pielea

sau mucoasa membranelor din interiorul sau din jurul gurii este lezată.

4. Afirmaţia este corectă: poţi să contractezi HIV (virusul), dar nu şi SIDA.

5. Aceasta înseamnă că celulele sangvinice albe au produs anticorpi ca reacţie la prezenţa HIV

în sânge. Acest fapt indică că persoana este infectată cu HIV. Totuşi, anticorpii nu pot

distruge virusul!

6. În timpul sarcinii, a naşterii şi a alăptării.

7. De obicei, anticorpii HIV apar în sânge după 2-3 luni după infectare. Această perioadă se

numeşte „perioada de latenţă”, când persoana infectată este testată negativ chiar dacă el/ea

poartă virusul şi este infectat(ă).

8. Adevărat.

9. Rectul sângerează mai uşor, permiţând sângelui să se amestece cu sperma purtătoare de HIV.

10. Adevărat.

161

PROBLEMA IST – VERSIUNEA FACILITATORULUI

1. Prezervativele oferă cea mai bună protecţie împotriva răspândirii infecţiilor transmise pe cale

sexuală (ITS).

FALS

• Abstinenţa de la contactul sexual este cea mai bună metodă de prevenire a IST.

• Prezervativele reprezintă următoarea metodă eficientă, dar numai abstinenţa sexuală

completă este eficientă 100%.

2. Din punct de vedere biologic, femeile şi bărbaţii au riscul egal de contaminare a partenerului

sexual cu ITS.

FALS

• Femeile sunt mai vulnerabile la IST decît bărbaţii, deoarece suprafaţa membranei

mucoase este mai mare şi mai sensibilă la femei. Sunt frecventele cazurile de rănire

uşoară a vaginului.

3. Femeile care utilizează pastile anticoncepţionale sunt protejate de sarcină şi de infectarea cu

ITS.

FALS

• Schimbul de lichide măreşte riscul de contractare a IST. Pastila nu constituie o barieră ce

împiedică schimbul de lichide. Luate regulat, pastilele reprezintă o metodă hormonală

eficientă de prevenire a sarcinii nedorite.

4. Folosirea a două prezervative în acelaşi timp (“protecţia dublă”) asigură o mai bună protecţie

împotriva ITS.

FALS

• Prezervativele sunt fabricate pentru a fi folosite câte unul – frecarea produsă între două

prezervative poate cauza spargerea lor.

• Nu combinaţi un prezervativ pentru bărbaţi cu unul pentru femei.

162

5. Prezervativele nu sunt întotdeauna eficiente în prevenirea VPU (virusul papilloma uman) care

cauzează negi genitali.

ADEVĂRAT

• Contactul sexual nu este necesar: HPV mai poate fi transmis prin atingerea (mâini/organe

genitale sau organe genitale/organe genitale) leziunilor unei persoane infectate.

• Negii genitali pot fi depistaţi şi pe alte părţi ale organelor genitale (testicule, labii mari),

care nu sunt acoperite/protejate de un prezervativ.

• Negii genitali sunt transmişi în timpul unei erupţii. Totuşi, s-ar putea să nu fiţi conştienţi

că aveţi o erupţie, atât timp cît negii nu sunt întotdeauna vizibili cu ochiul liber.

6. O persoană infectată cu hlamidie nu prezintă simptome.

FALS

• Majoritatea oamenilor infectaţi cu hlamidie nu prezintă simptome (acelaşi lucru e valabil

şi pentru gonoree).

• Dacă nu se tratează (cu antibiotice), hlamidia (şi gonoreea) pot cauza complicaţii de

lungă durată (sterilitate şi boala pelviană inflamatorie, BPI) la femei şi prostatita la

bărbaţi.

• Simptome: la femei – durere estompată în regiunea cervicală, sentiment de greutate în

regiunea pelviană, durere în timpul urinării sau al actului sexual, debit menstrual

abundent, eliminări cervicale; la bărbaţi – eliminări uretrale, dureri în timpul urinării,

epididimită.

7. O persoană cu herpes poate infecta partenerul chiar dacă nu are nici o leziune vizibilă.

ADEVĂRAT

• Infectarea e posibilă şi în absenţa leziunilor.

• Perioada contagioasă este la începutul unei erupţii, când persoana infectată simte durere

sau o senzaţie de arsură/mâncărime.

• Perioada care prezintă riscul cel mai mic de contagiune este cea în care infecţia este în

stare latentă şi nu prezintă leziuni vizibile.

8. Gonoreea poate fi vindecată cu antibiotice.

ADEVĂRAT

• Există două tipuri de IST: bacteriale şi virale. Gonoreea este o infecţie bacterială. IST

bacteriale pot fi vindecate cu antibiotice. IST virale se pot păstra în corpul uman, uneori

163

fără erupţii simptomatice (remisiune); medicamentele antivirale pot ajuta unor oameni să

menţină o stare de remisiune.

• Simptome: la femei – durere estompată în regiunea cervicală, sentimentul de greutate în

regiunea pelviană, durere în timpul urinării sau în timpul actului sexual, debit menstrual

abundent, eliminări cervicale; la bărbaţi – eliminări uretrale, durere în timpul urinării,

epididimită.

9. Doar femeile pot fi testate pentru depistarea ITS.

FALS

• Şi bărbaţii şi femeile pot fi testaţi pentru majoritatea IST bacteriale şi virale.

• Testele diferă pentru bărbaţi şi femei, în dependenţă de viaţa sexuală şi comportamente

(culturi celulare orale, cervicale, uretrale şi anale).

• Există trei tipuri de teste pentru IST: analiza sângelui (sifilis, HIV), culturi de celule

(hlamidia, gonoreea); examinarea vizuală (VPU, herpes).

10. O femeie poate transmite pe cale sexuală partenerului o infecţie fungială.

ADEVĂRAT

• Simptomele unei infecţii fungiale: eliminări vaginale dense de culoarea albă, miros

specific, mâncărimi acute şi inflamaţii.

• Reinfectarea este posibilă: dacă un partener nu este tratat, infecţia poate reapărea.

• Infecţia simultană se poate produce atunci când doi parteneri se infectează reciproc cu

diferite forme ale aceluiaşi virus.

164

TIPURI DE ABORDĂRI DE LA EGAL LA EGAL (A)

ABORDAREA EDUCAŢIONALĂ ABORDAREA ÎN AFARA UNUICADRU FORMAL

Obiectivul Folosită în special pentru a contacta

cu tinerii obişnuiţi

Folosită pentru a contacta cu tinerii

ce nu frecventează şcoala, în special

cei de înalt risc, marginalizaţi, tineri

greu de abordat

Localul Localuri mai mult sau mai puţin

formale (de ex. şcoli, centre pentru

tineret)

Localuri informale, baruri, staţii de

transport, locuri de întâlnire

Tipul deactivitate

Activităţi planificate, deseori

complementare altor activităţi

curriculare

Adunări informale

Metode Folosirea tehnicilor interactive, de

participare

Diferite tehnici de distribuire a

informaţiei, discuţii spontane,

inclusiv consultaţii

Grupul-ţintă Grupuri mai mult sau mai puţin

structurate, cu sau fără

prezenţa/facilitarea adulţilor

Grupuri mici, deseori cu contact unu

la unu.

165

TIPURI DE ABORDĂRI DE LA EGAL LA EGAL (B)2

INFORMAŢIA DELA EGAL LA EGAL

EDUCAŢIA DE LAEGAL LA EGAL

CONSILIEREA DELA EGAL LA EGAL

Obiective Conştientizare

Informare

Schimbarea atitudinii

Conştientizare

Informare


Formarea deprinderi-

lor

Informare


Deprinderi de prevenire

Soluţionarea

problemelor/deprinderi

de reuşită

Respectul de sine

Sprijin psihosocial

Acoperirea Înaltă Medie Joasă

Intensitatea Joasă Medie/înaltă Înaltă

Confidenţialitatea Nu există Importantă Esenţială

Grupul-ţintă Comunitate, grupuri

mari

Grupuri mici Individual

Pregătireanecesară

Slabă Seminare structurate şi

cursuri de reciclare

Intensă şi de lungă

durată

Exemple deactivităţi

Distribuirea

materialelor la

evenimentele publice

(evenimente sportive,

concerte pentru tineri

etc.)

Activităţi desfăşurate

cu ocazia Zilei

Mondiale a SIDA

Evenimente de grup

repetate, bazate pe un

curriculum

Consultarea tinerilor

bolnavi de SIDA

Consultaţii medicale

pentru tineri despre

sănătatea reproductivă

2 Adaptat după Webb, D şi Elliott, L. Învăţînd a trăi, monitorizarea şi evaluarea programelor HIV/SIDA pentrutineri. Londra: Salvaţi copiii, 2000, p.79.

166

STILURI DE CO-FACILITARE

TAG TEAM VERSUS STILUL COMPETITIV

Stilul “tag team”1 permite unei persoane să stea mai în spate, să asculte şi să ajute, în timp ce

cealaltă persoană prezintă. Stilul respectiv permite repartizarea materialului astfel, încât

capacităţile individuale sunt respectate şi fiecare persoană are posibilitatea de a se afla câteva

momente în atenţia tuturor. Un stil competitiv presupune că facilitatorii se ceartă între ei pentru a

avea şansa de a preda clasei. Sentimentul competitiv se poate menţine chiar şi atunci când

facilitatorii deja şi-au exprimat dorinţa de a lucra împreună, dar nu să concureze. Stilul “tag

team” este preferabil.

PĂSTRAREA ENERGIEI

Prezentarea poate fi obositoare pentru facilitatori şi pentru participanţi. Prezenţa co-facilitatorilor

asigură o diversitate a vocilor, stilurilor de prezentare şi nivelelor energetice. Co-facilitarea

contribuie la menţinerea atenţiei grupului, oferind, concomitent, fiecărui facilitator timp pentru

prezentare şi timp pentru odihnă.

MAXIMIZAREA DIVERSELOR RESURSE

Nici o persoană, oricât de educată şi dotată ar fi, nu se pricepe absolut la toate lucrurile şi nu are

o pregătire de bază în orice domeniu al cunoaşterii. Lucrul în grup permite fiecărei persoane să

contribuie la realizarea cauzei comune cu cele mai bune aptitudini talente şi resurse ale sale.

OCHI, URECHI ŞI MÂINI ÎN PLUS

Doi facilitatori pot monitoriza un grup mai bine decît unul singur. A doua persoană poate ajuta la

verificarea reacţiilor fiecărui participant sau să atenţioneze asupra întrebărilor omise. Un co-

facilitator se poate ocupa de astfel de probleme ca mediul fizic, persoanele ce întârzie frecvent,

apelurile telefonice etc. În sfârşit, co-facilitatorul poate acţiona ca un asistent oferind materialele

şi resursele necesare activităţii, precum şi ajutând la activităţile în grupuri mici.

SUSŢINERE

Doi facilitatori aflaţi în aceeaşi încăpere se susţin reciproc şi nu concurează pentru un anumit

spaţiu. Oricine poate avea o zi rea atunci când nimic nu pare să funcţioneze cum trebuie: nu poţi

conduce o activitate aşa ca întotdeauna, pierzi locul cuiva în timpul unei prelegeri, etc. Co-

1 Echipă unită (engl.)

167

facilitatorul e prezent pentru a ajuta să treci uşor peste astfel de momente. Funcţia co-

facilitatorului este de a adăuga ceva şi nu de a-l compromite pe facilitator. Comportamentul

facilitatorului şi co-facilitatorului ar trebui să fie identic comportamentului pe care ei îl aşteaptă

de la participanţi, ei trebuind să fie nişte exemple pentru echipa lor de educare de la egal la egal.

168

TESTUL CO-FACILITATORULUI

Indicaţii: încercuiţi “sunt de acord” sau “nu sunt de acord” pentru fiecare întrebare.

1. Nu am nimic împotrivă dacă, în timp ce eu vorbesc, co-facilitatorul meu mă întrerupe pentru

a exprima o opinie importantă.

Sunt de acord Nu sunt de acord

2. Când îmi vin idei importante, fiind facilitatorul unui seminar, trebuie să am posibilitatea de

a-l întrerupe celălalt facilitator pentru a-mi exprima opinia.


3. Când co-facilitatorul meu comite o greşeală pe parcursul monitorizării unui seminar, îmi

permit s-o/s-ăl corectez în prezenţa grupului.


4. Vreau să pot avea încredere că co-facilitatorul meu este capabil să înţeleagă când am nevoie

de ajutorul lui.


5. Modul de a-ţi face co-facilitatorul conştient de faptul că ai ceva de spus, este să stai cu mâna

ridicată până ţi se oferă cuvântul.


6. Mă simt incomod atunci, când trebuie să conduc activitatea, de aceea aş prefera ca acest

lucru să-i revină co-facilitatorului meu.


7. Atunci când co-facilitatorul meu vorbeşte prea mult, simt nevoia de a spune ceva doar pentru

a reaminti grupului că sunt şi eu acolo.


8. Când unul dintre participanţi dezvăluie informaţii tulburătoare, eu aştept, de obicei, să văd

dacă co-facilitatorul meu va putea controla situaţia înainte de a o face eu.


9. Sunt extrem de nervoasă/os la începutul fiecărui seminar, deoarece e atît de dificil să pornesc

o activitate.


10. Am nevoie să fiu receptiv/ă la nevoile grupului, de aceea nu-mi place să planific exact

lucrurile pe care intenţionăm să le facem în timpul seminarului.


169

UN PARTENERIAT EFICIENT TÎNĂR-ADULT

• Stabileşte obiective clare pentru parteneriat: Tinerii şi adulţii trebuie să înţeleagă care

sunt rolurile şi responsabilităţile lor în atingerea scopurilor;

• Împarte puterea de luare a deciziilor: Dacă tinerii nu au dreptul la cuvânt sau puteri

depline atunci, când sunt luate deciziile, participarea lor nu ţine de un parteneriat;

• Asigură că cele mai înalte nivele de organizare se potrivesc participării tinerilor în

munca organizaţiei;

• Asigură că fiecare adult şi fiecare tânăr intră în parteneriat înţelegând clar care e

rolul şi responsabilitatea fiecăruia: Nu toţi adulţii vor dori să activeze cu tineri şi nu

toţi tinerii vor dori să lucreze într-un parteneriat cu adulţi;

• Este selectiv: Tinerii diferă mult în dezvoltarea lor şi în capacitatea de a fi dispuşi şi

dornici să-şi asume responsabilităţi. Clarificarea obiectivelor parteneriatului şi rolului pe

care îl vor juca tinerii va ajuta la identificarea persoanelor responsabile, eficace şi de

încredere. În acelaşi timp, parteneriatele eficiente selectează şi participanţii adulţi. Adulţii

trebuie să aibă convingerea că tinerii sunt valoroşi, să-i sprijine, fiind capabili de a

combate stereotipurile sau părerile negative despre aceştia;

• Oferă instruire şi mijloace de dezvoltare a capacităţilor: Un parteneriat eficient evită

să pună adulţii şi tinerii în situaţii jenante, pentru care ei nu sunt pregătiţi. Atât adulţii, cît

şi tinerii pot avea nevoie de instruire pentru comunicare, conducere, afirmare, muncă în

colaborare, lucrul cu tinerii şi adulţii, intervievare etc., precum şi în domenii specifice

sub aspect tehnologic, cum ar fi problemele profilaxiei HIV/SIDA;

• Recunoaşte că diferenţa în stilurile de comunicare nu denotă lipsă de respect sau

interes şi nici divergenţe în scopuri şi perspective: Tinerii şi adulţii afirmă că cea mai

bună metodă de soluţionare a conflictelor care apar din cauza diferitor modalităţi de

comunicare este de a pune întrebări atunci când nu înţeleg ceea ce a fost spus sau din ce

cauză au fost spuse anumite lucruri. Contribuie la soluţionarea conflictelor apărute din

cauza diferitor modalităţi de comunicare şi conştientizarea permanentă că se lucrează la

un obiectiv comun..

• Apreciază participarea tinerilor realizările lor: Parteneriatele eficiente oferă mari

perspective pentru tinerii care participă şi nu au frica de a delega tinerilor o anumită

responsabilitate.

170

• Apreciază participarea adulţilor şi realizările lor: Adulţii oferă, de regulă, în cadrul

parteneriatului cunoştinţele lor, experienţa şi accesul la resurse. Parteneriatele eficiente

nu privesc cu neîncredere potenţialii aliaţi adulţi, nu presupun că toţi adulţii au

stereotipuri negative despre tineri şi nu consideră că adulţii nu vor avea nimic valoros de

a oferi programului planificat pentru tineri.

• Oferă posibilitatea de avansare – următorii paşi: Unde pot merge în continuare adulţii

şi tinerii? De exemplu, programele educaţiei de la egal la egal oferă o anumită

competenţă tinerilor şi îi ajută să-şi dezvolte aptitudini importante. Totuşi, aceste

programe includ foarte rar posibilitatea de a avansa, iar peer educatorilor - şansa de a-şi

asuma cu timpul mai multă responsabilitate. Programele eficiente garantează că tinerii şi

adulţii care lucrează cu tineri au şanse de avansare. Şi tinerii şi adulţii vor avea

experienţă valoroasă şi perspicacitate pentru a obţine funcţii mai înalte în organizaţie.

171

SCARA DE PARTICIPARE A LUI ROGER HART

Roger Hart reprezintă diferite tipuri de interacţiuni dintre copii/tineri şi adulţi ca trepte ale unei

“scări de participare”. Treptele superioare reprezintă gradele de creştere a participării

copiilor/tinerilor:

8. Tineri iniţiaţi, decizii împărţite

cu adulţii

7. Tineri iniţiaţi şi îndrumaţi

6. Adulţii iniţiaţi, decizii împărţitecu tinerii

5. Consultaţi şi informaţi

4. Vizaţi dar informaţi

3. Tokenism

2. Decoraţie

1. Manipulare

Non-participare

Grad

departicipare

172

TREAPTA SCĂRII NIVELUL DE PARTICIPARE

8

Tineri-iniţiaţi, decizii

împărţite cu adulţii

Copiii/tinerii au idei, iniţiază proiecte şi invită adulţii să sealăture lor în luarea deciziilor

7

Tineri iniţiaţi şi îndrumaţi

Copiii/tinerii posedă ideea iniţială şi decid cum va fi realizatproiectul. Adulţii sunt disponibili, dar nu-şi asumăresponsabilitate.

6

Adulţi-iniţiaţi, decizii

împărţite cu tinerii

Adulţii au ideea iniţială, iar copiii/tinerii sunt implicaţi înfiecare pas al planificării şi implementării. Părerile lor suntluate în consideraţie şi ei participă la luarea deciziilor.

5

Consultaţi şi informaţi

Proiectul este elaborat şi condus de adulţi, dar li se cere sfatulşi copiilor/tinerilor. Ei înţeleg întregul proces foarte bine şiopiniile lor sunt luate în consideraţie.

4

Vizaţi, dar informaţi

Această treaptă a scării marchează începutul adevărateiparticipări. Adulţii decid asupra proiectului, iar copiii/tinerii seoferă ca voluntari pentru anumite roluri în acesta. Adulţii îiinformează într-un mod adecvat şi le respectă părerile.

3

Tokenismul

Copiii/tinerii sunt întrebaţi ce părere au despre o anumităproblemă, dar nu prea au posibilitatea de a alege modul deexprimare a acestor păreri sau de a înţelege ideile pe care lepot exprima. De exemplu, folosirea copiilor pe panouri deconferinţă.

2

Decoraţia

La această etapă, adulţii nu pretind că motivul este oferit decătre copii. Ei pur şi simplu folosesc copiii pentru a susţinepropriul motiv într-un mod indirect.

1

Manipularea

Dacă tinerii nu ştiu nimic despre problemele în cauză şi, prinurmare, nu înţeleg cum acţionează ele, atunci avem de a facecu manipularea.

Adaptat după Hart, Roger. Participarea copiilor: de la tokenism la cetăţenie. 1992

173

BENEFICIILE PARTENERIATULUI TÎNĂR-ADULT3

Cercetările au demonstrat că parteneriatul tînăr-adult influenţează într-un mod pozitiv

dezvoltarea oamenilor tineri, obţinându-se rezultate mai bune. Parteneriatul tînăr-adult poate

spori:

• Competenţa socială (capacitatea de a contacta cu alţii);

• Îndemânarea de a soluţiona probleme;

• Independenţă (capacitatea de a lua decizii de sine stătător);

• Sentimentul că au un scop şi viitor, incluzând perspective reale, obiective şi orientare

spre succes.

În plus, adulţii şi organizaţiile, în care operează parteneriatele, beneficiază din urma

parteneriatelor tînar-adult. Adulţii:

• Cunosc personal competenţa tinerilor şi încep să-i perceapă în calitate de colaboratori

legitimi, esenţiali;

• Îşi dau seama că angajamentul şi energia lor sporeşte în timp ce lucrează cu tinerii;

• Se simt mai utili şi mai încrezuţi în forţele proprii lucrând şi contactând cu tinerii;

• Înţeleg nevoile şi grijile tinerilor, devin mai familiarizaţi cu programarea subiectelor şi

obţin un sentiment mai puternic de conexiune cu societatea;

• Primesc idei noi din diferite puncte de vedere;

• Contactează un spectru mai larg de oameni;

• Dezvoltă programări şi servicii mult mai relevante şi sensibile;

• Împart cunoştinţe.

Rezultatele pozitive pentru organizaţie:

• Oamenii tineri contribuie la clarificarea şi concentrarea asupra misiunii organizaţiei;

• Adulţii şi organizaţia, ca un tot întreg, devin mult mai apropiaţi şi înţelegători în privinţa

tinerilor din comunitate, îmbunătăţind astfel programul;

• Organizaţiile pun o mai mare valoare pe includere, reprezentare şi realizează că

programele lor beneficiază de pe urma participării mai multor persoane la luarea

deciziilor;

• Participarea tinerilor la procesul de luare a deciziilor contribuie la convingerea fundaţiilor

sau altor eventuali finanţatori că organizaţia şi-a asumat responsabilitatea pentru

implicarea tinerilor şi dezvoltarea lor serioasă.

3Adaptat după Formaţiunea Parteneriatului Tînăr-Adult, realizat de Kent Klindera, Naina Dhingra şi Jane Norman,

Susţinătorii Tineretului/YouthNet, Poiect ianuarie 2003.

174

OBSTACOLE ÎN FORMAREA UNUI PARTENERIAT EFICIENTTÎNĂR-ADULT 4

ATITUDINI CA OBSTACOLE

Mulţi adulţi încă mai consideră că părerile oamenilor tineri nu prea au importanţă, că ei nu sunt

capabili să contribuie cu ceva valoros şi că adulţii nu au nimic de învăţat de la tineri. Mai mult

de atît, normele culturale pot împiedica adulţii să realizeze că aceste atitudini sunt influenţate.

Una din modalităţile de abordare a problemei schimbării atitudinii adulţilor faţă de oamenii tineri

este de a se ocupa de ea ca şi cum ar fi o oarecare altă problemă de ordin cultural. Experienţa

personală oferă deseori cele mai eficiente şi de perspectivă rezultate în ceea ce priveşte

schimbarea opiniei oamenilor.

Una din beneficiile implicării tinerilor la cel mai înalt nivel de responsabilitate şi de luare a

deciziilor este că ea oferă posibilitate adulţilor să perceapă tinerii ca oameni serioşi şi utili. Când

cineva ajunge să privească un grup nediferenţiat anterior ca fiind acum unul diversificat,

persoana respectivă este cu mult mai disponibilă să respingă stereotipurile negative despre grup

şi să evalueze individual fiecare persoană din cadrul lui.

Dinamica puterii, care de obicei îşi are originea în normele culturale, poate produce dificultăţi

oamenilor tineri şi adulţilor în a se simţi confortabil atunci când lucrează împreună.

Instrucţiunile rigide primite în şcoală îi învaţă pe tineri să aştepte răspuns de la adulţi şi, prin

urmare, se pot aştepta ca adulţii să-i ignore, să-i ridiculizeze şi să le respingă ideile. Adulţii

frecvent subestimează cunoştinţele şi creativitatea tinerilor şi pot avea obişnuinţa să ia decizii

fără aportul tinerilor, chiar şi în cazurile, când tinerii sunt direct afectaţi de deciziile respective.

Prin urmare, eforturile comune de soluţionare a problemelor pot fi dificile, necesitând efort

intenţionat din partea ambelor părţi, tineri şi adulţi.

Un cercetător a elaborat teoria “Spectrul de atitudini” în care se identifică trei tipuri de atitudini

ale adulţilor faţă de tineri. Aceste atitudini afectează abilitatea adulţilor de a crede că persoanele

tinere pot lua decizii corecte şi determină măsura în care adulţii vor fi dornici să implice tinerii

ca parteneri importanţi în luarea deciziilor despre elaborarea programului, dezvoltarea,

implementarea şi evaluarea lui. Cele trei atitudini sunt: tinerii ca obiect, tinerii ca recipient şi

tinerii ca parteneri.

4Consiliul Naţional 4-H. Creînd parteneriate tînăr-adult: curriculum de instruire pentru tineri, adulţi, şi echipe detineri/adulţi. Chevy Chase, SUA: Consiliul, 1997.

175

Tinerii ca obiect: adulţii care au această atitudine cred în înţelepciunea totală a oamenilor

maturi. Ei consideră că doar adulţii ştiu ce este mai bine pentru tineri. Ei încearcă să controleze

situaţiile în care sunt implicaţi tinerii, crezând că aceştia nu prea au cu ce contribui. Ei ar putea

simţi necesitatea, bazată pe experienţa anterioară, să protejeze tinerii de consecinţele unor

posibile greşeli. Adulţii care percep tinerii ca obiecte rar permit tinerilor ceva mai mult decît o

implicare simbolică. Exemplu al unei astfel de atitudini poate servi un adult care scrie o scrisoare

unei persoane oficiale despre o problemă specifică tinerilor, folosind numele şi semnătura unui

om tânăr pentru a spori efectul.

Tinerii ca recipient: adulţii care au această atitudine consideră că ei trebuie să ajute tinerii să se

adapteze la societatea oamenilor maturi. Ei permit tinerilor să participe la luarea deciziilor,

deoarece cred că această experienţă le va fi utilă. Ei afirmă că tinerii nu sunt încă “oameni

adevăraţi” şi mai au nevoie de practică pentru a învăţa să gândească ca maturii. Aceşti oameni

oferă tinerilor responsabilităţi şi sarcini minore pe care adulţii nu vor să le îndeplinească. Adulţii

care percep tinerii ca recipient de obicei dictează termenii implicării lor şi se aşteaptă că tinerii

să le accepte. Exemplu al unei astfel de atitudini ar putea servi un adult care trimite invitaţie unei

persoane tinere să se alăture la adunarea directorilor, care, de fapt, e constituită doar din oameni

maturi. Într-un astfel de mediu, vocea tânărului se aude foarte rar. Adulţii nu se aşteaptă ca

persoana tânără că contribuie cu ceva şi el/ea îşi dă seama de acest lucru. Tânărul realizează, de

asemenea, că adulţii menţin toată puterea şi controlul în mod intenţionat.

Tinerii ca parteneri: adulţii care au această atitudine respectă oamenii tineri şi cred că ei au

lucruri importante de a oferi acum. Aceşti adulţi încurajează tinerii să se implice şi să fie siguri

că implicarea lor este esenţială pentru succesul unui program. Ei acceptă faptul că tinerii pot

contribui cu forţa, experienţa şi abilităţile pe care le posedă. Adulţii care au această atitudine se

vor simţi comod într-o măsură egală lucrând cu tineri sau cu adulţi. Adulţii care percep oamenii

tineri ca parteneri consideră că participarea firească a tinerilor îmbogăţeşte experienţa adulţilor,

la fel cum adulţii îmbogăţesc experienţa tinerilor şi că relaţia reciproc amabilă recunoaşte forţa

pe care o oferă fiecare. Un exemplu ar putea fi angajarea tinerilor să participe din start la

elaborarea unui program menit să satisfacă nevoilor tinerilor unei comunităţi.

176

Bariere logistice şi organizaţionale

Intenţiile bune nu sunt suficiente pentru a crea un parteneriat adevărat. Adulţii care susţin

conceptul de parteneriat tînăr-adult trebuie să fie şi dornici de a identifica şi a schimba mediile

organizaţionale în care obstacolele instituţionale afectează semnificativ oamenii tineri.

Obstacolele instituţionale care fac parteneriatele adevărate să devină dificile sunt:

• Orele de întâlnire şi muncă: Orele de funcţionare ale unei organizaţii de obicei coincid

cu perioada de timp în care tinerii sau copiii sunt la şcoală sau la serviciu. Pentru a angaja

tineri, proiectanţii de programe trebuie să găsească alte perioade de timp pentru a

desfăşura întruniri importante. Deseori, conflictele legate de stabilirea orarului sunt

dificil de rezolvat. Totuşi, compromisul este foarte necesar, dacă o organizaţie doreşte să

creeze parteneriate tînăr-adult. Pentru adulţi, aceasta ar putea însemna schimbarea

orarului pentru a convoca adunări seara, dimineaţa devreme sau în timpul zilelor de

odihnă. Pentru tineri, aceasta ar putea însemna că ei trebuie să obţină permisiunea de a

absenta de la şcoală sau alte obligaţiuni, pentru a participa la o adunare din timpul zilei.

• Transportul: Mulţi tineri nu au un acces asigurat la mijloacele de transport. Proiectanţii

de program trebuie să stabilească întâlnirile în locuri uşor accesibile. Ei mai trebuie să

asigure tinerii cu tichete de transport sau să ramburseze imediat costul călătoriei.

• Alimentaţia: Doar puţini tineri îşi permit să cumpere mâncare în regiunile de afaceri sau

să achite cina la restaurante. Când o întrunire are loc în timpul mesei, organizaţia trebuie

să asigure oamenii tineri cu mâncare sau cu bani suficienţi pentru a plăti masa.

• Echipamentul şi susţinerea: Agenţiile trebuie să asigure tinerii cu acelaşi echipament ca

al altor angajaţi, cum ar fi un birou cu computer, cutii poştale, e-mail şi cărţi de vizită.

Neîndeplinirea acestor condiţii demonstrează faptul că aceşti oameni tineri - indiferent

dacă sunt voluntari, interni sau educatori de la egal la egal, au o zi completă de muncă

sau nu – nu sunt importanţi, sau cel puţin nu sunt atît de importanţi ca şi angajaţii adulţi.

• Proceduri şi tactici: Cu informaţia obţinută de la tineri şi adulţi, organizaţiile trebuie să

elaboreze tactici pentru interacţiunile dintre tineri şi adulţi. De exemplu, dacă un program

implică o călătorie noaptea, tinerii şi adulţii trebuie să fie conştienţi de rolul şi

responsabilităţile unei călătorii comune. Tacticile respective vor trebui să respecte dorinţa

de independenţă a tinerilor şi, în acelaşi timp, să cuprindă obligaţia legală a organizaţiei,

177

nivelul de confort, responsabilităţile legale ale personalului adult şi grijile părinteşti

vizând siguranţa copiilor. Organizaţiile pot lua în consideraţie crearea tacticilor ce

necesită acordul părintelui sau al tutorelui pentru participarea tânărului, pentru a permite

personalului să ducă copiii undeva în altă parte etc. Scopul şi mijloacele fiecărui

parteneriat tînăr-adult vor contribui la determinarea altor factori instituţionali care ar

necesita să fie introduşi în procedurile şi tacticile organizaţiei.

• Instruirea: În agenţiile care întotdeauna au funcţionat exclusiv din perspectiva adulţilor,

personalul ar putea avea nevoie de instruire pentru a învăţa să lucreze competent într-un

mediu cultural schimbat. Personalul – indiferent de faptul că lucrează direct cu tinerii sau

nu – va trebui să accepte perspectivele şi ideile tinerilor şi va activa pentru a schimba

regulile locului de muncă, pentru a satisface nevoile persoanelor tinere. Fiecare

organizaţie şi fiecare membru al unui personal trebuie să facă eforturi ferme pentru a

permite fiecărui tânăr să ştie că ea/el este preţuit.

Este nevoie de multă muncă pentru a obţine un parteneriat reuşit tînăr-adult şi această muncă nu

este deloc uşoară. Totuşi, beneficiile sunt enorme pentru persoanele tinere şi pentru organizaţiile

care au grijă de ei. Când tinerii şi adulţii vor ţine cont de beneficiile potenţiale, atunci îşi vor da

seama de valoarea muncii lor. Se poate întâmpla chiar ca acest lucru să fie cu mult mai uşor decît

au crezut ei că va fi.

178

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROGRAMELOR EEE

Care este diferenţa dintre monitorizare şi evaluare?

Monitorizarea reprezintă colectarea regulată, analiza şi utilizarea informaţiei pentru a ajuta

la efectuarea unui proiect. Ea compară felul în care lucrurile sunt de fapt făcute cu modul în care

ele au fost planificate iniţial.

Evaluarea reprezintă examinarea atentă a unui proiect în plină desfăşurare sau al unui proiect

finisat. Scopul unei evaluări este de a găsi căi pentru a face un program mult mai eficient.

Ce subînţelegem prin “evaluarea procesului”, “evaluarea impactului”, “evaluarea

rezultatelor”?

Bazată pe colectarea de date prin intermediul monitorizării activităţii programului, evaluarea

procesului ne oferă informaţii despre cît de bine funcţionează programul (de exemplu, a afectat

acest program grupul ţintă vizat?)

Evaluarea impactului precizează efectele imediate ale intervenţiei în populaţia ţintă (cum ar

fi creşterea cunoştinţelor sau schimbul de atitudini).

Evaluarea rezultatelor este o evaluare a efectelor de lungă durată datorată eforturilor

programului şi apreciază cele mai importante schimbări (de exemplu, descreşterea ratei

infecţiilor sexual transmisibile, creşterea utilizării serviciilor medicale, etc.)

Evaluarea impactului şi evaluarea rezultatelor, prin urmare, apreciază efectele şi rezultatele

programului; ele compară informaţia colectată înainte şi după desfăşurarea activităţilor incluse

în program.

Ce reprezintă indicatorii?

Un indicator este o apreciere a progresului efectuat în realizarea obiectivelor programului.

Indicatorii trebuie să fie posibil de măsurat, reali şi verificabili. De exemplu, la finele

proiectului, un anumit număr de liceeni trebuie să fie cuprinşi în activităţi sau un anumit număr/

procentaj al populaţiei-ţintă trebuie să decidă să folosească prezervative.

Înaintea implementării unui program, este nevoie de a decide asupra unui şir de obiective şi

indicatori. Prin evaluare se va decide dacă proiectul satisface aceşti indicatori.

Un şir de indicatori se referă la evaluarea procesului. Aceşti indicatori reflectă activităţile

propuse ca făcând parte din proiect, cum ar fi numărul şedinţelor de instruire a educatorilor de la

egal la egal efectuate, numărul educatorilor instruiţi, numărul seminarelor desfăşurate, numărul

179

prezervativelor distribuite, etc. Altă latură a evaluării trebuie să aprecieze indicatorii impactului

şi ai rezultatelor. Aceste tipuri de evaluare reflectă impactul actual şi rezultatele de lungă durată,

cum ar fi schimbări în cunoştinţele, atitudinea şi comportamentul grupului ţintă. (Mai jos vezi

lista indicatorilor caracteristici pentru EEE)

INDICATORI CARACTERISTICI EDUCAŢIEI DE LA EGAL LA EGAL

Evaluarea procesului (monitorizarea) Evaluarea

impactului/rezultatelor

• Numărul educatorilor de la egal • Cunoştinţe despre transmiterea

la egal instruiţi HIV

• Cunoştinţe despre serviciile

disponibile

• Frecventarea întrunirilor obişnuite • Utilizarea serviciilor disponibile

• Genul formatorilor / publicului • Atitudini faţă de utilizarea

serviciilor

• Nivelul de participare al tinerilor realizat • Intenţia de a folosi prezervative

• Numărul activităţilor pe teren • Comportament sexual riscant

• Cantitatea materialului didactic distribuit • Numărul de parteneri

• Numărul / procentajul publicului ţintă

cuprins de program

• Referinţe la alte servicii

• Cheltuieli

Problema aprecierii schimbului de comportament

Este relativ uşor de a aprecia schimbările în cunoştinţe, deoarece educatorii de la egal la egal

ştiu ce informaţie doresc să ofere participanţilor grupului lor. Evaluarea atitudinii, îndemânărilor

(cel puţin îndemânărilor vizibile) şi intenţiilor comportamentale este de asemenea relativ uşoară.

Evaluarea schimbării reale a comportamentului este mai complicată, necesită frecvent nişte

tehnici de apreciere mai sofisticate. Uneori, schimbările în comportament rezultate în urma

intervenţiilor educaţiei de la egal la egal pot fi măsurate doar prin intermediul rapoartelor

indivizilor despre propriul lor comportament, ceea ce e dificil de a controla. Mai mult de atît,

întrebările despre comportamentul sexual şi utilizarea drogurilor pot fi controversate şi

180

dezaprobate în anumite culturi şi instituţii. Este, deci, important de a colecta informaţii utile

despre comportament şi de a elabora un raport care ar include date despre procesul şi rezultatele

programului.

Cercetările precedente în educaţia de la egal la egal au arătat rezultate pozitive pentru un şir

de indicatori. Câteva programe au fost capabile să demonstreze sporirea comportamentelor de

protecţie şi amânări ale începerii activităţii sexuale a participanţilor. Alte cercetări – în special

cele pentru programele la scară largă – au demonstrat un impact asupra indicatorilor unui grup

sau a unei comunităţi. De exemplu, o incidenţă mai joasă a răspândirii HIV şi IST într-o

comunitate.

Sfaturi pentru o monitorizare simplă şi creativă

Câteva programe EEE fac parte dintr-un proiect de cercetare important şi, din această cauză,

nu sunt organizate ca parte componentă a unui proiect experimental. Pentru a evalua eficienţa

unui program în cadrul unui proiect de cercetare serios, participanţii vor fi puşi în diferite situaţii

(de exemplu, existenţa unei/unor intervenţii sau lipsa acestora etc.). În afară existenţei a cel puţin

un grup de referinţă, cu care poate fi comparat grupul participanţilor, este greu să faci concluzii

despre adevăratele cauze ale schimbărilor, care par că rezultă dintr-un program de educare de la

egal la egal.

Totuşi, chiar şi fără o metodologie de cercetate amănunţită, există mai multe căi de a evalua

impactul, valoarea unui program EEE. Mai jos se dă o listă de sfaturi simple, uşoare, pentru

stabilirea căilor de a conduce un program EEE şi a raporta despre rezultatele lui:

• Începeţi cu un chestionar înainte de evenimentul educaţional. Acest lucru poate fi făcut la

diferite niveluri, de la o comunitate la o clasă de şcoală, utilizând anchete, care vor

evalua cunoştinţele, atitudinile şi comportamentele, înainte şi după eveniment.

• Înregistraţi pe o casetă video evenimentele şi activităţile EEE., cum ar fi planificarea

întâlnirilor cu educatorii de la egal la egal; şedinţe de instruire, seminare, evenimente pe

teren, reacţiile şi opiniile participanţilor imediat după finisarea şedinţei de instruire.

• Colectaţi fotografii ale evenimentelor EEE.

• Cereţi participanţilor să scrie o scrisoare despre experienţa lor în acest program.

• Creaţi evenimente ce vor atrage mass media electronică, care le va înregistra ( astfel

obţinându-se gratis material video de înaltă calitate).

• Informaţi şi alte persoane dacă primiţi cereri de la şcoli / organizaţii pentru a preda

programul.

• Colectaţi informaţie despre cît de util este pentru participanţi programul, în general şi

exerciţiile specifice, în particular.

181

• În măsura posibilităţilor, păstraţi o înregistrare a prezentărilor subiectelor abordate de

EEE ( de exemplu, EEE., HIV / SIDA, folosirea substanţelor narcotice, violenţa în

familie, sexualitatea umană, sănătatea reproductivă, etc.) la conferinţe relevante şi notaţi

numărul oamenilor care au luat parte la aceste prezentări.

Referinţe:

Webb, D şi Elliott L. Învăţînd a trăi. Monitorizarea şi evaluarea programelor HIV / SIDA pentru

tineri. Salvaţi Copiii, 2000.

Waszak, C şi Svenson, G. Abordarea problemelor de evaluare a peer programelor, un ghid

practic de evitare a primejdiilor şi capcanelor cercetării în lumea reală. Organizaţia

Internaţională pentru Sănătatea Familiei – youthNet, 2002

182

SCARA LUI KINSEY5

Importanţa scării lui Kinsey constă în faptul că ea sugerează existenţa unui spectru larg de

orientări sexuale – nu doar heterosexuală şi homosexuală. “ Subliniind continuitatea gradaţiilor

dintre cazurile heterosexuale exclusive şi homosexuale exclusive, se pare că este necesară

elaborarea unui fel de clasificare, care s-ar putea baza pe experienţă, fie şi relativă, sau referinţe

despre fiecare caz…Unei anumite persoane i se poate oferi pe această scară o poziţie ce ar

corespunde fiecărei perioade a vieţii lui…O scară de şapte trepte permite doar reflectarea

aproximativă a multitudinii de gradaţii existente.” (pag. 639, 656).

SCARA LUI KINSEY

0 – exclusiv heterosexual

1 – predominant heterosexual, accidental homosexual

2 – predominant heterosexual, dar mai mult decît accidental homosexual

3 – heterosexual şi homosexual în egală măsură

4 – predominant homosexual, dar mai mult decît accidental heterosexual

5 – predominant homosexual, accidental heterosexual

6 – exclusive homosexual

5 Kinsey, A. C. (1948 – 1998). Comportamentul sexual al bărbaţilor. Philadelphia: W. B. Saunders / Bloomington:Editura Universităţii Indiana (Prima publicare a scării heterosexual-homosexual a lui Kinsey. Discută scara luiKinsey, pag. 636 – 656).

183

ANEXA 5. EXERCIŢII SUPLIMENTARE

SEXUL ŞI GENUL – CE SEMNIFICĂ ELE?

ANALIZA IMAGINILOR MASS-MEDIA

PETRECERE PENTRU SOLITARI ÎN WEEKEND

184

EXERCIŢIU: CE SEMNIFICĂ SEXUL ŞI GENUL?6

OBIECTIVE: Participanţii încep să facă deosebire între noţiunile de “sex” şi “gen”.


MATERIALELE NECESARE: Coli mari de hârtie, marchere, o coală mare de hârtie ce

conţine definiţiile genului şi ale sexului, fişe cu definiţiile sexului şi ale genului.

POTRIVIT PENTRU: Orice activitate de instruire şi lucru în teren.

MOD DE EFECTUARE: Cereţi participanţilor să se aşeze în semicerc, avându-i în faţă pe

instructori şi posterul. Scrieţi cuvântul “sex” ca titlu al unei coloane situată în colţul din stânga-

sus al tablei sau posterului.

Cereţi grupului să spună la ce alte cuvinte se gândesc sau care este primul lucru ce le trece

prin minte atunci, când aud cuvântul “sex”. Subliniaţi faptul că acestea pot fi sinonime ale

cuvântului “sex” şi că, de asemenea, pot spune cuvinte interzise în cadrul acestui seminar. Scrieţi

răspunsurile lor mai jos de cuvântul “sex”.

Dacă participanţilor le este jenă sau sunt timizi, încurajaţi-i propunând câteva exemple

(plăcere, tabu, intimitate, sâni etc.).

Apoi desenaţi o nouă coloană în partea dreaptă a tablei sau a posterului; numiţi-o “gen”.

Cereţi grupului să spună ce lucruri le trec prin minte când aud cuvântul “gen”.

ÎNCHEIERE: Dacă majoritatea asociaţiilor pentru “sex” oferite de participanţi au fost de

natură fizică (biologic, genetic), iar pentru “gen” - şi noţiuni sociale, adăugaţi informaţia dvs.

referitoare la aceşti termeni. Distribuiţi definiţiile seminarului participanţilor utilizând şi

definiţiile de pe tablă sau poster. Citiţi definiţiile şi întrebaţi participanţii dacă au nevoie de

explicaţii.

Noţiunea de “sex” se referă la atributele fiziologice care identifică o persoană ca fiind bărbat sau

femeie: tipul organelor sexuale (penis, testicule, vagin, uter, sâni); tipul hormonilor predominanţi

care circulă în organism (estrogen, testosteron); capacitatea de a produce spermă sau ovule;

capacitatea de a naşte şi de a alăpta.

6 de Bruyn, M. And France, N. „Gender or sex: who cares?” Set de resurse necesare formării deprinderilor la temagenului şi sănătăţii reproductive pentru adolescenţi şi tineri lucrători. Chapel Hill, Ipas, 2001.

185

Noţiunea de “gen” se referă la idei şi norme răspândite vizând femeia şi bărbatul. Acestea includ

idei despre caracteristici tipic femeieşti sau feminine şi bărbăteşti sau masculine; abilităţi şi

păreri comun acceptate despre cum ar trebui să se comporte femeile şi bărbaţii în diferite situaţii.

Aceste idei şi păreri sunt preluate de la familie, prieteni, oameni importanţi, instituţii religioase şi

culturale, din şcoli, loc de muncă, publicitate şi presă. Ele reflectă şi influenţează rolurile,

statutul social, puterea economică şi politică diferite a femeilor şi bărbaţilor în societate.

Dacă cineva cere definiţiile de dicţionar ale sexului şi genului, subliniaţi faptul că dicţionarele

tind să definească genul şi sexul în acelaşi mod; dar în cadrul instruirii EEE se foloseşte

definiţia socio-ştiinţifică a termenului “gen”.

186

EXERCIŢIU: ANALIZA IMAGINILOR MASS-MEDIA7

OBIECTIVE: Participanţii analizează cum femeile şi bărbaţii sunt reprezentaţi prin intermediul

mijloacelor mass-media şi cum imaginile pot întări sau provoca stereotipuri de gen.

TIMP DE EFECTUARE: 25 de minute.

MATERIALELE NECESARE: Fişe cu întrebări, poze din ziare şi reviste, coli mari de hârtie,

stilouri sau creioane.

POTRIVIT PENTRU: Orice tip de instruire şi lucru în teren.

MOD DE EFECTUARE: Înainte de începerea seminarului, colectaţi imagini (publicitate,

desene animate) din reviste şi ziare care reprezintă femei sau bărbaţi în diferite împrejurări.

Mostrele colectate trebuie să includă imagini care întăresc şi provoacă stereotipuri, dar şi imagini

pozitive – există o tendinţă printre participanţi la această activitate de a sfârşi prin a critica

fiecare imagine, fără a-şi da seama că sunt şi unele imagini bune. Ar fi util să puteţi folosi

slaiduri ale imaginile respective.

Divizaţi participanţii în grupuri mici de trei persoane; distribuiţi fiecărui grup câte o coală

mare de hârtie, un marcher, o fişă cu întrebări şi trei imagini.

Explicaţi că stereotipurile sunt nişte credinţe şi presupuneri care par atît de reale, încât mulţi

dintre noi nu-şi pun întrebări în privinţa lor. Chiar dacă nu credem în ele, le auzim sau le vedem

mereu, de exemplu, în mijloacele de informare în masă. Noi trebuie să înţelegem cum

stereotipurile pot afecta atitudinea şi comportamentul nostru.

Cereţi participanţilor să privească imaginile primite şi să răspundă la următoarele întrebări

pentru fiecare imagine:

• Care este mesajul principal pe care imaginea ni-l oferă despre bărbaţi şi femei?

• Imaginea arată bărbaţii şi femeile din punct de vedere negativ sau pozitiv?

• Această imagine întăreşte sau provoacă stereotipurile bazate pe genuri?

• Ai dori ca tu (mama sau tatăl tău, fratele sau sora) să fiţi demonstraţi în public în

asemenea mod? De ce sau de ce nu?

Cereţi fiecărui grup să prezinte una dintre imaginile lor celorlalte grupuri şi citiţi răspunsurile

lor la întrebările despre imagine. Întrebaţi ceilalţi participanţi dacă sunt de acord cu grupul

respectiv.

7 de Bruyn, M. And France, N. „Gender or sex: who cares?” Set de resurse necesare formării deprinderilor la temagenului şi sănătăţii reproductive pentru adolescenţi şi tineri lucrători. Chapel Hill, Ipas, 2001.

187

ÎNCHEIERE: Menţionaţi că acest exerciţiu oferă şansa de a analiza impactul unul mijloc de

informare – presa.

Explicaţi faptul că imaginile pot fi interpretate din diferite puncte de vedere; nu fiecare

recepţionează acelaşi mesaj de la o imagine. O caracteristica comună pentru toţi oamenii este că

noi suntem influenţaţi de calităţile şi comportamentele, oferite de aceste imagini, “potrivite” sau

“preferabile” pentru femei sau bărbaţi, deseori fără a conştientiza acest lucru.

Menţionaţi că şi adolescenţii, şi adulţii continue să însuşească astfel rolurile genului, aceste

roluri fiind importante atât în determinarea comportamentului nostru sexual şi reproductiv, cît şi

pentru urmările unui astfel de comportament.

Subliniaţi faptul că multe din aceste stereotipuri pot fi benefice – de exemplu, o femeie

practicând sport sau un bărbat care are grijă de copiii; ele demonstrează că şi femeile, şi bărbaţii

pot îndeplini astfel de activităţi, indiferent de sexul lor.

Menţionaţi faptul că publicitatea îţi propune să atragă oamenii să cumpere anumite produse

şi o fac frecvent prin utilizarea şi întărirea stereotipurilor de gen. Totuşi, deoarece ideile despre

rolul femeilor şi bărbaţilor în societate se schimbă, mass-media poate, de asemenea, provoca

stereotipuri de gen, adesea într-un mod dăunător. De exemplu, publicitatea pentru produsele din

tutun vizează mai mult femeile atrăgându-le prin dorinţa lor de “aventură” şi “independenţă”.

Trebuie să fim, prin urmare, conştienţi de consecinţele pentru sănătate a mesajelor pe care le

vedem, chiar dacă ele provoacă stereotipuri, pe care noi vrem să le schimbăm.

188

EXERCIŢIU: PETRECERE PENTRU SOLITARI

ÎN WEEKEND 8

OBIECTIVE: Participanţii devin mai motivaţi de a se proteja de infectarea cu HIV şi de a se

informa asupra uşurinţei cu care infectarea HIV poate deveni o realitate în rezultatul unei alegeri

comportamentale.

TIMP DE EFECTUARE: 30 – 40 de minute.

MATERIALELE NECESARE: Un stilou sau un creion pentru fiecare participant. Patru

bucăţi mici de hârtie (aproximativ 3 cm2 ) pentru fiecare participant. Acestea vor reprezenta

cheile camerelor de hotel. Pe patru sau opt bucăţi de hârtie se scrie mărunt cuvântul HIV. Un

casetofon cu casete sau discuri cu muzică de dans.

POTRIVIT PENTRU: ToT, instruirea peer educatorilor.

MOD DE EFECTUARE Cereţi participanţilor să ia fiecare câte patru bucăţi de hârtie dintr-o

geantă sau plic, care este transmis tuturor. Aranjaţi din timp ca unul sau doi participanţi sau

facilitatori, implicaţi în „petrecere”, să ia cele patru foi notate cu HIV.

Explicaţi participanţilor că, “În această activitate practică vom presupune că am fost invitaţi

să mergem pentru trei zile la o staţiune de odihnă faimoasă. Este vineri noaptea şi grupul nostru

a ajuns tocmai la timp pentru a merge la o petrecere pentru solitari. Toţi au posibilitatea de a

face cunoştinţă unii cu alţii. Ceea ce aveţi în mâni reprezintă cele patru chei ale camerei de

hotel. Dacă aţi dori, puteţi schimba cheile cu cele ale persoanei care vi se pare atractivă.

Regula este că atunci când oferiţi una dintre cheile voastre, cereţi de la acea persoană altă

cheie în schimb, pentru a avea mereu patru chei. Cred că aud cum începe muzica acum! Hai la

petrecere!”

Muzica începe. După prima rundă de schimb al cheilor (două – trei minute), atenţionaţi

participanţii să facă linişte şi să asculte atent instrucţiunile.

Explicaţi că, până în acel moment, participanţii nu trebuie să dezvăluie rezultatele a ceea ce

aveau să afle. Fără a lăsă pe altcineva să ştie, ei trebuie să controleze încet “cheile”, pentru a

vedea dacă au obţinut o cheie notată cu HIV. Reamintiţi-le să nu reacţioneze vizibil, deoarece

ceilalţi participanţi nu trebuie să cunoască, după reacţia lor, dacă au cheia notată cu HIV sau nu.

Explicaţi că unii participanţi încă vor avea bucăţi curate de hârtie, iar alţii - una sau chiar mai

multe hârtii cu inscripţia HIV.

8 Acest material este adaptat după Proiectul Adolescenţilor de Înalt Risc „H-RAP” Curriculumul ConsultanţilorWestover din Districtul Washington, SUA

189

La acest moment, cereţi tuturor să ia câte un stilou şi să simuleze că notează HIV pe toate

cele patru bucăţi de hârtie. Explicaţi că oricine a observat în orice moment că are foiţa cu HIV

(chiar dacă a transmis-o deja altei persoane) trebuie să noteze HIV şi pe celelalte bucăţi de

hârtie. Menţionaţi că, chiar dacă au transmis altei persoane foiţa notată cu HIV, odată ce ei au

fost în contact cu ea, sunt potenţiali purtători de HIV.

Anunţaţi că după o zi plină de înot, schiat şi bronzat, este sâmbătă noaptea şi începe a doua

petrecere. Participanţii folosesc şi la a doua petrecere cheile pe care le au. Începeţi petrecerea.

Explicaţi că regulile sunt aceleaşi. Reamintiţi participanţilor că “Dacă vedeţi pe cineva care vă

place şi aţi dori să faceţi schimb de chei, puteţi face acest lucru” .

Încheiaţi petrecerea şi atenţionaţi participanţii să noteze foile cum au făcut-o şi anterior.

Anunţaţi că am fost invitaţi să mai stăm o noapte în plus. Repetaţi aceleaşi procedee.

ÎNCHEIERE: Când participanţii au sfârşit să noteze foile lor, întrebaţi câţi oameni au devenit

infectaţi în joc. Apoi întrebaţi câţi oameni au toate cele patru foi curate şi cum au putut evita

virusul. Întrebaţi participanţii, de exemplu, dacă a fost mai greu pentru femei sau bărbaţi să evite

infectarea. Oferiţi oamenilor ceva timp pentru a vorbi despre cum s-au simţit infectând pe alţii

într-un mod conştient.

Întrebaţi participanţii dacă au rămas surprinşi de răspunsurile sau emoţiile lor. Pot ei observa

în situaţiile din viaţa reală strategiile pe care le-au folosit? A existat vreo presiune de la egal la

egal? A decis cineva să rămână abstinent într-un anumit moment? A schimbat cineva chei doar

cu o singură persoană (simbol al monogamiei)? Cred oare participanţii că încrederea în noroc e o

strategie bună?

Nu uitaţi să reamintiţi participanţilor că, în realitate, HIV nu este transmis numaidecât la

fiecare expunere. Menţionaţi că primele persoane care au introdus „HIV” în grup au avut un rol

important în a ne ajuta să învăţăm prin intermediul acestei activităţi practice. Poate, viitorul

comportament al participanţilor la acest joc va contribui la încetinirea epidemiei, ei urmând să

înveţe şi alţi oameni, arătându-le că posibilitatea de infectare cu HIV este o realitate.

190

Cu suportul:

___________________________________________________________________________

Training of Trainers Manual - Romanian

Documents

Transcript of Training of Trainers Manual - Romanian