TRAIANUS NAFURA DEªERTÃCIUNII Sonete · Arta dde aa ffi ssingur Un lucru doar vreau sã se ºtie...

TRAIANUS

NAFURADEªERTÃCIUNII

Sonete

Prefaþã dde TTudor PPalladi

Chiºinãu

2002

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiTraianus

Nafura deºertãciunii: Sonete/Traianus; pref. de TudorPalladi. — Ch.: ABC, 2002 (Tipogr. «Informcom»).— 198 p.Desene coperta I ºi II — Salvador Dali

ISBN 9975–915–13–2

500 ex.

CZU 821.135.1(478) — 193.3

LLeemmnnuull ddee vviiss aall ccuuvvâânnttuulluuii ssaauu

AArrttaa ddee aa ffii ssiinngguurr

Un lucru doar vreau sã se ºtieCã–n lumea–n care încã sânt

Am fost gãsit de poezieLa marginea unui cuvânt.

Traianus

Izbucnitã din miezul energetic ºi ispititor al«tãcerii» metamorfozate ºi din adâncul rãscoli-tor al sentimentului estetic cristalizat de focultrãirii, unda lirismului ardent ºi luxuriant medi-tativ, traianusian, afinã «evoluþiei formei»(E. Lovinescu), relevã — graþie sonetului prac-ticat în parte de–a lungul anilor ºi prezent inter-mitent aproape în fiecare volum anterior alautorului — un poet obsedat a «lãsa» în scrisulsãu «mai mult loc imaginii, deci poeziei», vorbalui Perpessicius. Ceea ce nu înseamnã deloc cãel e tentat a practica o «literaturã de imagismexagerat». Din contra, «copilul din cuvinte», zisTraianus, indeniabil cultivã o poezie reflexivãmodernã, în parte, neoclasicã ºi neoromanticã,adicã un «Poem–Metaforã» ideatic ºi atitudinal,un «Dublu–poem», deci un poem «reformator»sau «de guvernãmânt» personal pe orizontalã ºipe verticalã. Fapt care vorbeºte totodatã ºi dependularea autorului între izvorul «viiºorean» ºi

NAFURA DE{ERT+CIUNI I 3

tendinþa de reevaluare individualã a ars poeticacontemporanã, inclusiv în cazul sonetului (undesatul ºi þara, peisajul ºi sufletul, citadinul ºi rusti-cul se suprapun indenegabil din perspectiva sine-lui ºi intraductibilului dor de viitor nelipsit defrãgezime ºi de misterul continuu al descoperiri-lor expresioniste ºi de tot felul...).

Opusã letrismului ºi megalomaniei prin sub-stanþa de sine singularã ºi de rãcealã oracu-lar–transcendentalã, poezia distanþat–ironicã ºimetaforic–demonicã ºi niciodatã haoticã a«inegalabilului artist» Traianus, exploreazã dinracursiul «Unului» «cântecul de rezistenþã» ºi«cântecul tragic de simplu» deopotrivã, dupãcum ºi pe acel «popular», «anonim», «strein»,«cântecul plâns», «cântecul rescris», «poemul deazi» sau «antipoemul», «colindul» sau «anticolin-dul», «retrospectiva colindului», «poemul ciu-dat», «cântecul singur», toate dimpreunã adu-nând în corolele lor de aur «cuvinte pentru cândn–o sã mai fie», vorbind în propria–i metaforãsublimã. «Poemul» sãu pare–se pentru un neofit«nu e mai mult decât poem». «Dar el a mers maideparte pânã a devenit inimã, ochi ºi poem». El«a fost frunzã, ºi apã curgãtoare, / ªi vârf demunte pânã–n zãri urcând», adicã «a fost un mitîntre pãmânt ºi soare», «ca mai apoi sã redevinãcuvânt». Este calea ºi destinul dureros al creato-rilor, al martirilor ars poetica, inspiraþi de necu-noscut venind de pretutindenea ºi ducând spreoriundea «ordinei cuvintelor», nichitastãnescianvorbind. Melanjul din care–i urzit verbul ºi versulautorului în sonete este acelaºi ca ºi în poemelelui: unul metaforic, al stilului înalt ºi indubitabil

TRAIANUS4

metafizic. În linia pillatian–voiculescianã vaprivi numai de la o parte sau de sus respectiv lamodelele unuia sau ale altuia, interesându–l nuconstrucþia propriu–zisã, ci mai degrabã «inte-lectualizarea ºi rafinarea imaginii», vorba luiE. Lovinescu caracteristicã mutaþiilor ºi spiritu-lui novator al timpului. De aceea, el înclinã aexplora sonetul–psalm–colind–cântec–lied–«hi-meriadã»–blestem–imn–odã–bocet–refugiu–ele-gie–niciodatã sonetul (ci recuvintele lui) —anticolind–«mixandre»–«poze»–stampe–anti-poeme–testamente etc. Adicã un drept al lui la«proprietatea» «suplimentului» polemic «invo-luntar» dictat de «mama cuvintelor», dar ºi deacel lãuntric «hohot de cuvinte» menite a faceluminã în bezna sinelui luat la harþã cu norii apã-sãtori ai dogmei «literaturizate». De unde, ºi însonete, vom atesta cultivarea localã a «epigra-melor politice», care substanþializeazã «limpezi-mile» poeziei traianusiene hrãnite de anume rea-lii concrete ºi nicidecum abstracte sau abracada-brante, privite prin prisma purificatoare a gro-tescului sau a burlescului ager, cu douã tãiºuri.Adept al poemului în continuare, Traianus ape-lând la forma soneticã a poeziei, de fapt revo-luþioneazã materia cuvintelor, reorientându–lepe alte fãgaºe mai puþin bãtãtorite sau pe altelenecunoscute. Poate cã setea de sublim, de zbo-ruri celeste în necuvinte l–a ºi fãcut sã încerce orescriere proprie nu numai a poeziei, dar ºi asonetului. Petrarchismul italian–didacticist ºirealist, sentimentalist sau liniile fabulos reci ºionirice, anemice ºi livreºti, simbolice, dar ºi de«album», ale corifeilor literelor franceze de odi-


nioarã Ronsard ºi Du Bellay nu–l atrag decâtdoar indirect ºi nicidecum ca o necesitate inter-nã, ca o «minciunã necesarã», deºi oda ºi imnuletc. nu–i sunt streine. El este nu numai un «risi-pitor de tristeþe», dar ºi un «magistru optimist»,«moºia» cãruia «e–n oriºice cuvânt». Eul sãu liriceste unul fundamental: «Eu sunt copilul meu desuflet». «Prizonier definitiv» al ideii metaforice ºial metapoeziei, el «naºte ºi tace, ºi–nmormântea-zã cuvinte» / sonete, «distilând», în «Ora citirii îndragoste», «adevãrul de munciunã», neuitândfireºte ºi de «dansul», de «jocul» cuvintelor, de«breviarul» lor pro domo sau de «colecþia de sen-timente–peisaje», de «popasul în noi». Alãturi decondeierii cercaþi în practicarea sonetului (ºi maiales faþã de acei din peisajul moldovenesc care aueditat chiar volume de sonete, cum sunt AnatolCiocanu, «Sonetele câmpiei», Ion Hadârcã,«Douã imperii», nemaivorbind de Paul Mihnea,a cãrui «Coroanã de coroane» deschide o erãnouã în istoria sonetului universal... etc.),Traianus întotdeana va rãmâne, ca ºi «sonetistul»Arcadie Suceveanu, bunãoarã, din vibrantulvolum «Arhivele Golgotei», un reformator dininterior al acestuia, care a ºtiut sã–i lãrgeascã ariatematicã ºi sã–i spaþializeze expresivitatea meta-foricã, sã–l substanþializeze cu o nouã tentã ºiculoare individuale ºi abisal–plutonice. Estepoate una dintre faþetele cele mai tainice ale poe-ziei lui care dispersatã în cãrþile anterioare puteasã rãmânã cumva în umbrã pentru unii.

Sonetul ca principiu de suitã nu se deose-beºte la Traianus de cel eminamente poematic.Or, poemul/colindul, luând forma sonetului,

TRAIANUS6

consacrã cu virtuozitate ºi plasticitate un liric alperspectivelor ideale egal cu sine din racursiulneocunoaºterii de sine ºi de lume — plutonic,abisal ºi nu numai formal. Cine va lectura atentnevãzutul ºi necunoscutul din sonetele luiTraianus, cristalizate în argintul candorii nu vaputea trece cu vederea dedesubturile incifrate ºifremãtãtor reformatoare ale poeziei lui care,dincolo de «geologia» lor autonomã ºi oniricã,de imaginea expresionistã, cultivã obsesiv ºi pro-gresiv, dacã nu numai agresiv de persuasiv ºiconcesiv incisiv cultul teluric ºi cosmic al meta-forei ondinice ca întreg dinspre faþetele miºcã-toare ale eului scufundat în ceþurile neptuniceale metafizicului. Aidoma personajului liric dinsonetul «Poemul reformator», poetul înfiazã«þara» sonetului «spre a nu» ºi spre a n–o«muri». Este o condiþie pe care o încape dacapoal fine ºi care îl încape la fel ca sfera unui inel ceþine aurul în sclipirile ei rotunde ºi nemãrginiteîn circuitul lor asociativ ºi reiterativ.Continuitatea de sine a poetului vine din tãriileverbului pulverizat ca diamantul în ritmuri ºi–natitudini expresiv–alegorice ºi parabolice cuadânci rãdãcini în «nevoia / De oameni, de prie-teni ºi de zei». De aceea sosia lui liricã nicioda-tã nu uitã de povaþa de a–i «creºte ca pe copii»ºi de datul de a nu «uita sã fim copii», adicã cins-teºte legea dialecticã a reînnoirii dinspre eu ºiunivers, verbul ca identitate de sine, aflat într–ostare de luptã fãrã week–end, «pânã va fi istoriasã doarã». El nu va tãcea «greºeala somptuoasã»a destinului, ci îi va extrage toate zãcãmintelepoetice cu o artã a lui, singularã în fond. De aici


ºi «descântecul de þarã» inegalabil în poeziaromâneascã de azi («Sã stea niþel (þara — n.n.),sã–i vinã toate–n minte, / Sã ne aducã–n minteaei din nou» / ªi–atunci abia sã–i scriem trei cuvin-te, / ªi când va fi sã vinã un ecou // Vom lua trã-suri ºi duce–ne–om îndatã / S–aducem þarata–napoi, mãi fatã»). Vrerea poeziei lui este unafundamentalã ºi funciarmente traianusianã, adicão «vrere absolutã», «pãtrunsã de–o tainã nevãzu-tã», aidoma «nervilor» bacovieni. «Taine ºi colin-de», sonete ºi «Stele reci pe ranã», poemele luisunt mai mult decât o povaþã sau un îndemn orialtfel zis fireºte o vrere iscatã ºi dictatã de o nece-sitate internã («Iubeºte–aceastã vatrã de iubi-re»). De aceea ele «înfloresc cuvinte», cuvinteinspirate ºi turnate din el în arealul limbajuluipoetic. «În faþa ta, iubire, mã prezint» va mãrtu-risi personajul sãu liric, desferecând cetateasoneticã a poemului de fiece datã cu o cheie a lui,cu un mod al sãu atitudinal de a fi. Astfel«Cântec în iarnã» ºi «Cântec de duce», bunãoa-rã, pun în valoare spiritualitatea umanã vãzutã încontinuitatea «mamei» ºi a «femeii», dar trecutenumaidecât prin frãgezimea imanentã a candoriiºi a sentimentului peren. În «Poem febril» poe-tul se declarã îndurerat de povara cunoaºterii,dar nu se lasã prins în mrejele sentimentalismu-lui. El va învinge starea de lâncezire a clipeiprintr–o finã luare peste picior a inerþiei, zisã ºiopacitate, dar ºi izvor al ignoranþei ºi al «deºertã-ciunii deºertãciunilor»: «E tot mai frig în suflete-le lumii, / Sertarele cu fulgi vorbesc pe ºleau, / Înseara asta vieþii mele dau / Sã mânce nafuradeºertãciunii. //...//...//. ªi moartea–mi vine zilnic

TRAIANUS8

mai aproape / Sã–mi dea un pup pe îngeri ºi pepleoape», «sortit sã rãmânã / ranã de cer pãmân-tului întâi». Este fireºte un crez civic ºi liric pecare îl va servi cu toatã dragostea ºi cu forþadeplinã a vocaþiei («Postfaþã», «Feudã» etc.) Lael, ºi în sonete, «din cuvânt mister rãsare».«Glonþul gândirii lui» þintuieºte minciuna ºispoiala, trãdãtorii de neam ºi de adevãr, chiar ºiîn ipostaza de «împãrat clepsidrei cu suspine».Oricum, sonetul pentru Traianus este «o dumi-nicã în plus» a poemului, a poeziei. Eforturilepoetice (ºi sonetice) ale lui Traianus sunt îndrep-tate contra «sinuciderii poeziei în oameni»,contra «cântecului fals, surd ºi mut». Tot jindulideal al poetului musteºte de râvna cãutãrilornobile ale expresiei de sine: «Va trebui sã cãu-tãm artistul / În tainele iubirii de demult».Pornite întru împlinirea ideii de destin, cuvântulºi ritmul, sunetul ºi imaginea, culoarea ºi accen-tul traduc direct ºi indirect metamorfozele unuimare ºi incurabil îndrãgostit de viaþã ºi de fru-mos, de sublim ºi de divin (inclusiv în ipostazãde visãtor sau de «zburãtor»): «Liniºtea — râuîmi bate–n poartã / ªi eu gândesc cã este ea, / Pecare mi–o dezbracã ochii / Cu pofta de–a o sãru-ta. // Zadarnic strig... În viaþa dusã / cãtre apuselumi n–am fost / Nici eu deºtept, nici tu, Iisusã, /Ci numai visul fãrã rost. // Iar mâine–n zoricopiii lunii / Vor strânge din al nostru dor /Cioburi de liniºti ca nebunii. // Zdrelindu–ºisufletele lor, / Nici nu vor ºti cã se–nfioarã /Vrând veºnicia–n ei sã moarã». Moartea ºi viaþasunt cele douã «mirese» (ondine mai bine zis)ale personajului sãu liric, «învins de frumuseþea»


lor, de tumultul lor intraductibil («Prãbuºit înflori», «Regele învins», «Balada muririi», «***Mã face optimist orice tristeþe» etc). Nu zborullejer ºi anemic în haosul cuvintelor, ci durereaatingerii de nemãrginit face sã scânteieze lumini-le lor cereºti, de care se atinge vãzul creatorului,ochiul ºi verbul lui tãlmãcind bezna de dincolo demister, de vreme ce «în sine trãieºte visul unuineam», cãruia–i «citeºte gândurile ca pe–ocarte». De aceea în alt sonet sosia lui liricã vazice nu fãrã tãgadã cã «În mine visul a–nfloritmereu / ªi a rodit cu grijã ca femeia / ªi adevãr,ºi cer, ºi Dumnezeu». Notorie este în acest sens ºipiesa «***Foaie verde de cicoare», unde dialo-gul cu moartea este o replicã «vieþii», traiuluicotidian, lumii dezorganizate, afectate de haos.Deci, misterul, rana de mister este partea lui de«izvor în iarbã», «sortit» «plânsului fiu», îndure-ratului «sã moarã de–atâtea ori...». Or, numaiunul trecut prin moarte poate râvni viaþa, iubi-rea, frumosul, perenul. Iatã ºi versul care neconvinge de realitatea pe care sufletul poetului ostrecoarã în templul tãcerii: «Dar din pãcat, dinurã ºi erori / Eu am aflat cã pot visa iubirea!»«Dansul cu moartea în odaia sa» pare–se nunumai unul parabolic, transcendental, dar ºi unulgrotesc în mãsura în care «pãcatul», durerea,eroarea nasc alte posibilitãþi de naºtere ºi derenaºtere a ideii de vis ºi frumos, de iubire. Aºase face cã Traianus este (nu numai cel din para-bole, dar ºi cel din sonete) o «moºtenire a visu-lui». Cântãreþul, în ipostazã de «mierlã calmã»,prin fiece poem / sonet, prin fiece «nafurã»,«fãrimiturã de mit», ne lasã de fapt, vorbind în

TRAIANUS10

propria–i metaforã, «câte–un cer în palmã».Odiseea «morþii» lui poetice ºi alegorice este unafulminantã în ceea ce priveºte coroana solarã acuvintelor din care–ºi extrage existenþa persona-lã («Iar eu voi fi o piatrã cãlãtoare, / Ce–ºi scoa-te, suspinândã în cãrare, / Cuiele ruginite dinpicioare»), cu toate cã altãdatã «doar de veºni-cie îi era teamã». Sonetul traianusian este o«cioplire» sigurã «de cuvinte dintr–un lemn devis» sau arta lui poeticã de a fi singur, sosia liri-cã a Domniei sale având în adevãr dor de un«trup de cuvânt», însã de unul «plin de rãni caun copil» marcat de suferinþe tãcute ºi râvnindaievea la «pustiul dulce» al casei, dumnezeiesc,românesc ºi creºtinesc al þãrii, al destinului (telu-ric ºi cosmic), al «harului divin» ce «rodeºte înpoeþi» tristeþe ºi rugã, «lacrimi» ºi avânt etc.

Sonetul dumnealui este unul virtuos ºi vije-lios, de «rege învins» ºi «nins de metafore» de laun capãt la altul. «Poezia» care l–a «gãsit» «lamarginea» cuvântului, adicã a verbului româ-nesc de aici ºi de acum, din partea de Moldovãinterriveranã, nu putea sã nu–l deprindã acânta ºi a modela în felul sãu ºi sonetul pe carepoeþii nu–l pot ocoli, dacã vocaþia îi stãpâneºtecu asupra de mãsurã direct ºi indirect. Sonetuleste o artã a formei ºi o formã a artei sui–gene-ris, un model în care cei cu vocaþie, mariletalente îºi pot demonstra realmente «lemnul de«vis» al cuvântului sau «arta de a fi singur».Sonetele autorului nostru sunt cioplite din ase-menea lemn...

Cuvintele oricum sunt de facto ºi de juredintotdeauna ºi pentru totdeauna finalmente


«împãrãþia sa» poematicã sau de colinde — ºi dece nu? — ºi soneticã. «Alte chei Traianus n–are»la templul logosului ºi al ars poetica.Lecturându–l, vezi ºi simþi aievea atare adevãrartistic. El cunoaºte profund al uimirii grai feno-menal necunoscut.

Tudor PALLADI

TRAIANUS12

Câânntteecc ddee TTrraaiiaann ffrruummooss

Alo, Traiana mea? Eu sunt, Traianus,Nu m–ai uitat? O, nu, ce ins retras,Care–þi trimite–n dar pe înserateBuchete mari din târgul Sacrefais

ªi Elton John îmi dã la zori bineþe,ªi eu îi spun cã mã gândesc la Ea,Care s–a vrut a fi Traiana mea,Nesomnul ºi tristeþea sã–mi rãsfeþe

Aºa a fost spre a se întâmplaªi nici nu ºtiu ce–o sã se–ntâmple mâine,Vom merita tot ce ni se cuvine,Vom repeta acest motiv cândva?

ªi eu, nebun, gândesc cã–mi eºti aproapeªi tu, Traianã,–mi curgi pe mâini, pe pleoape.


Pooeemm

Disearã te uit — sã nu mã uiþi niciodatã.Disearã te uit — sã nu mã uiþi niciodatã.Disearã te uit — sã nu mã uiþi niciodatã.Dar poþi sã mã uiþi imponderabilã fatã.

Va fi nelegitim ºi legitim va fi.Va fi nelegitim ºi legitim va fi.Va fi nelegitim ºi legitim va fi.Mai mult nu se ºtie: mai mult vom greºi.

ªi–un tren o sã moarã, vai! subit în zãpezi.ªi–un tren o sã moarã, vai! subit în zãpezi.ªi–un tren o sã moarã, vai! subit în zãpezi.ªi n–o sã–l mai caut ºi n–o sã–l mai vezi.

ªi–n el o sã fie chiar dragostea meaªi–or plânge–o doar orbii ºi pruncii abia.

TRAIANUS14

Pooeemm ddiinn ggrrããddiinnaa mmeemmoorriieeii

Doamne, ce mai izvodesc nebunii.ªi noi doi spre ce crãii pornim?Se apropie sfârºitul lumii,Hai mãcar acum sã ne iubim.

Te–am voit a mea pentru o viaþã,Nici pe–o noapte nu ai fost a mea,Azi, reginã pe–un regat de ceaþãªi eu — rege pe–un castel de nea.

Oameni imposibili trec pe stradã,N–au de unde ºi nici nu pot ºti,Cã sînt orbi ºi nu mai ºtiu sã vadãRegi desperecheaþi în orice zi.

Ci pe noi ne–mperecheazã visul,Legendar, barbarul, interzisul.


F lliirrtt

Nimic din ce n–a fost nu va mai fi.Aceastã þarã s–o mai întregi.Primeºte–mã ºi spune–mi bunã seara,În tot dureazã totuºi primãvara.

Va fi ce n–a mai fost un simplu tic,Iluzie cu farmec de nimic.Iubeºte–mã ºi spune–mi cât e ora,În orice caz e vremea tuturora.

Cât noaptea trece ca un flirt pe strãziAdulmecând neconvertite prãziªi luna doarme chipeº pe hogeacÎnþelepciune este tot ce tac.

Iluzie fair play ºi ce doreºti,Iubeºte–mã de poþi sã mai iubeºti.

TRAIANUS16

Câânntteecc ccâânnttaatt îînn ccoorr llaa mmiieezz ddee nnooaappttee

Dar Dumnezeu mergea pe bicicletã,Era chiar Dumnezeul vostru bun,Vagoane se dãdeau în piruetã,Popoarele nu mai aveau tutun.

ªi voi citeaþi istoria secretã,ªi eu spuneam cã dacã veþi voiPrieteni vom rãmâne pe planetãªi deghizaþi în îngeri ne–om iubi.

Amanþii pãrãsi–vor pe amanteªi soþii s–or întoarce la soþii,În cer nu vor mai fi locuri vacante,Lumea va fi condusã de copii.

Vor sta la mese mari viii ºi morþiiªi–n dans se vor îmbrãþiºa cu toþii.


Pooeemm bbaannaall ddeettoott ccaa vviiaaþþaa mmeeaa

Mãritã–te cu mine, fii nebuna,Ce se mãritã c–un nebun din nord,Din douã sãrãcii vom face unaªi zeii vor avea atac de cord.

Mãritã–te, nu zãbovi, cã–i ceasul,Vin popi cãlãri, doar noi pe jos pornim,ªi o sã ne citeascã parastasul,ªi–o sã ne facem cruce precum ºtim.

Iubirea se va da fãrã chitanþe,Regrete nu se vor produce–n veci,Când nu vom ºti de legi ºi alianþeAtunci ºi tu–ai sã vii sã nu mai pleci.

Doi orbi frumoºi în zori ne–or fi drept naºiªi–nnebuniþii târgului — nuntaºi.

TRAIANUS18

}nnmmoorrmmâânnttããrrii ddee ppllooppii

Voi aºtepta autobuzul câteva oreªi–apoi îl voi lua ºi de tutore,Iar el nu se va supãra deloc,Cã–i bunul meu tutore cu noroc.

Va fi sfârºit de martie, va fi,ªi brusc va ninge ºi–o sã plouã ºiMã voi visa pe mine ºi–oi gândiLa tine, Doina mea din orice zi.

ªi tu–ntr–un sat, departe, de la nordVei plânge–n ochii plopilor nãtângi,Deodatã vor avea atac de cordªi tu ai sã–i îngropi ºi ai sã–i plângi.

ªi–am sã mã tângui ca un prinþ nãtâng, Cã zeii n–au sã–mi dea permis sã–i plâng.


Pooeemm ppeennttrruu rreeggrreetteellee ttâârrzziiii

Oraºul s–a scrântit cã vrea lalele,Oraºul vrea rachiu ºi are chef.În trenci de piele trece ca un ºef,Care–ncuiat se tânguie de jele.

Sãracã a rãmas tanti Aglaia,Oraºul trist îi dãruie cercei.Tu vii în casa mea ºi–mi aduci ploaia,Scutur–o în odaia mea, de vrei.

Aºeazã–te ºi taci, fii chiar tãcerea,ªi dacã poþi fii doar tãcerea mea,Oraºul s–a scrântit cã vrea laleleªi dincolo de ce s–ar întâmpla.

Tu pleci când vii ºi vii când pleci — totuna.ªi–mi eºti doar pâinea, ploaia, vântul, luna.

TRAIANUS20

Dooii ccoolliibbrrii îînn aallbb,, ddooii ccoolliibbrrii

Trist ca un rege mã despart de tineªi n–am sã–þi spun mai mult nici un cuvânt,Doar inima o sã tânjeascã–n mine:«Reginã pentru tine eu nu sânt».

Vei fi mireasa nu ºtiu cãrui rege,Voi fi desperecheatul unui burgªi nimeni nu va fi ca sã mai negeBraþele noastre intonând amurg.

Nu mai continui, înzadar sunt toate,Zãdãrnicia lumilor ni–i naºªi o sã vinã hulpave regate,Ca sã ne troieneascã în oraº.

Atunci vom fi în alb doi colibri,Douã cetãþi ce nu se pot iubi.


Puunnccttuumm

Nu–þi mai telefonez, fii fãrã teamã,Prin munþi se–aud abia trecând mirenii,Ei nici nu ºtiu, hipnotizaþi de–o dramã,Cã vine ultimul prãpãd al iernii.

Dar eu îþi scriu o ultimã scrisoareªi–þi spun adio, te–am iubit ºi mor.Zãpada mã mângâie pe picioareªi–i sunt cu–o mângâiere mai dator.

Iar tu rãmâi un teatru de zãpadã,În care intrã zeii toþi sã vadãPostumele iubirii din cest veac.

Eu n–am bilet ºi casele–s închise,Aici feþele triste–s interzise,Mã–ntorc plângând, mã–nzãpezesc ºi tac.

TRAIANUS22

Pooeemm aapprriilliinn

De tine nimeni nu mã mai desparte,Cã–mi amintesc ºi mi te am din nou.Copii târzii ca niºte ploi rebele,Care prin noi îºi dobândeau ecou.

Tot dãdãceam iluziile verii,La focul toamnelor coceam dorinþi,Eram iubiþi de îngeri ºi pãrinþi,Copii târzii, copiii primãverii.

Aprilie bãtea timid la geamªi tu erai, o, chiar aprilul meu.Ne legãnam pe braþul lui nea zeu,Iar dânsul se dãdea–n scrânciobul meu...

O, azi mi te–am pierdut, frumoasã fatã,ªi eu nu mi–s, ºi tu eºti mãritatã.


Iuubbiirreeaa mmeeaa,, CCiiooccaannaa,, II lloovvee yyoouu

Ninge calm, Nadina, ninge ca–n Femina,patria mea caldã, unde voi sã merg,nu–i nici o poveste cã–s ºtiute toate,adevãruri simple ca–nadins încerc.

Ninge cu Bacovii vechile Segovii,Patria mea caldã, totuºi, tu rãmâi,ºi–o sã plângã zeii cã n–or fi în staresã ne ºi despartã — visul lor dintâi.

Spune–le cã ninge, sã deschidã geamuri,ca sã intre–n casã Marele stingherºi–om pleca, Nadina, sã vedem Femina,Patria mea caldã zãvorâtã–n cer.

S–aruncãm zãvorul, sã intrãm în ea,Sã–þi arãt ºi þie pe Femina mea.

TRAIANUS24

Piiaannoo

Sã–þi fie trist detot ºi–atunci sã stingiO lumânare arsã de vãpaie,Eu sã fiu dus ºi tu sã nu deplângiUn ultim semn voltaic sub tramvaie.

Sã–þi fie trist, sã mai visezi ceva,ªi sã–þi închipui printre ziduri greleUn purgatoriu care te–ar salva,Fecioarã a iluziilor mele.

Sã–þi fie trist, eu sã nu fiu de multªi tu de neputinþa ce te þineSã scrii pentru un secol ce–a trecutªi tot ce–a fost încã nescris de mine.

Sã vezi cum frunze cad ºi cum trosnesc,ªi–au strâns viaþa–n grãdini ºi o privesc.


Pooeemm cc––uunn DDuummnneezzeeuu ppuurr ppeerrssoonnaall

El vinerea intra–n bucãtãrieºi–acolo era doar femeia mea,Ceva mâncare pentru îngeri, Doamne,ceva legitim pentru ei gãtea.

Iar sâmbãta tiptil intra în baieºi–acolo era doar femeia mea,hainele mele de demult spãlaºi altele–aducea dintr–o odaie.

Eu mã suceam cã nu–mi ieºea defelacest poem ce–mi seamãnã perfectÎn timp ce dânsul, elegant ºi cert,se da în stradã într–un carusel.

ªi tot aºa se repeta mereupovestea lumilor cu Dumnezeu.

TRAIANUS26

D iinnccoolloo ddee iirreeaall

Istoria e–n vogã ca cel din urmã scrib,Iluzia aceasta e–o tipicã surprizã,Pãmântul drept remediu îºi ia o micã vizãªi pleacã pe–ndelete spre–un ultim anotimp.

O singurã revanºã a mai rãmas sã fie,Un sole mio tainic, avan ºi revanºard,Pe faþa lumii oarbã, nebunã ºi târzieCa niºte felinare uscate lacrimi ard.

Pot sã v–adaug încã o ºtire ca o scuzã,În noaptea care vine vreau sã vã spun discret:Istoria e–n vogã, iar veacul ne acuzãªi tot la voi gândeºte bãrbosul de poet.

El tace ºi adoarme apoi printre cuvinte,Cu creierul în mânã ºi capul pe morminte.


Coolliinndduull ttooaammnneeii

Dincolo de moarte bocet jalnic suie.Toamna ne condamnã la un trist mãcel.Hai de–þi cheamã sacri zeii în duel,Plânge demiurgic un strãmoº în cuie.

Duiu–dui, bãciþã blândelor miori,Dui–îmi cântã îngeri, dui–mã lasã–n paceªi prin oase morþii stau în vârf de ace.Dincolo de îngeri fumegã viori.

Hai ºi noi, murito, sã pãºim în mit,Hai sã tragem uºa dinspre omenire,Toamna ne condamnã fãrã de sfârºit,Viaþa niciodatã moartea din iubire

Fluture dogmatec cuib în patrafireIngerã funestã îngerul murit.

TRAIANUS28

Coolliinndd îînn ssccrrâânncciioobbuull mmoorrþþiiii

Sunt voievodul fãrã numeÎn þarã fãrã voievozi.Oh, nervii mei de–o sã–i înnoziVei face–un scrânciob peste lume.

Curtat de domnitori aleºi –Zei întrupaþi în chip de magi,Fratele morþii mele dragi,Sunt prinþ pe fluturii perverºi.

Doar cã–n duminici mai ºi morªi sunt iubit de–o viaþã moartãOh, anii mei ce–au fost odatãPe care–i mângâi ºi–i devor

Ca niºte nervi ieºiþi din fireMi–i duc în dinþi spre cimitire.


Affaabbiill

Ar fi sã terminãm acest colindºi sã murim pân’ne colindã zorii,când au murit demult colindãtoriiºi prin aziluri nu mai este jind.

Pasc umbrele un cer cu iarbã verde,eºti domn pe merii exilaþi în crâng;oare nu simþi cum oasele se frângºi–o daltã–þi scoate ochii c–un burete?

E doar un zid ce seamãnã–a perete,în loc de barcã pe un nerv nãtânghai sã fugim în mãrile din târg

sã ne trezim în zori ºi sã nu ºtiucum s–a–ntâmplat cã moartea–n cenuºiumângâie trupul nostru strãveziu.

TRAIANUS30

Pssaallmm ccuu mmiieeii

E–un timp cu miei, e ultimul lor plâns,Pasc verdele întreg de pe morminte,ªi–aproape ºtiu cã nu–i îndeajunsSã–nveþi sã redevii în oseminte

Sã nu mai fim cât morþii ne iubesc,Adulmecând o trecere în moarte,Pe ruguri coapse firave trosnescªi stele–apun bolnave ºi departe,

Ne–mpacã–un semn ºi ne conjugã–un sânge,Alunecã–n vertebre un hazard,Mioara plânge, parcã focu–ar stingeªi ochii i se–ntunecã ºi ard.

În rest e vin, e noapte ºi e râs,E–un timp cu miei, e ultimul lor plâns.


Pããssttoorr

În târg e ambuscadã de cocori,Trec vânãtori cu puºtile din urmã,Prin pulbere sunt unul din pãstori,Ducând cu el cuvintele în turmã.

În mãnãstiri e rock, dramatic rock,Demenþial danseazã muritorii,Pânã–nfloresc pe patul armei zoriiE ceasul nopþii palid de noroc.

ªi dintre sfinþi ºi–nalte ambuscadeTrecând grãbiþi, anemici ºi turiºti,Nu observaþi zãcând pe baricadeUn biet poet cu ochii gri ºi triºti?

Prin pulbere e unul din pãstori,În târg e ambuscadã de cocori.

TRAIANUS32

Roommâânniiaa

Patria mea, de dor strãfulgeratã,Tu eºti aleasa marelui stingher,Când lumea e o lume deºucheatãªi nu mai moare nici un zeu în cer,

ªi nu se va pricepe nici o þarã,Iar Europa va dormi mereuªi–n ceruri va rãmâne doar un zeu,Bãtrân ºi el; zei nu s–or naºte iarã!

Patria mea, atunci ai sã rãmâiStrãinã, ca o piatrã din cãrare,Ce nici pe ea de mult nu se mai are.

Doar în poemul meu vei mai trãiªi–am sã te–nfrupt cu nervi în orice zi,Sã nu dispari, nemoartea mea dintâi.


D iinn ppaallaattuull ttrriisstteeþþiiii

Eminescule, e ora, te invit sã mergi la cinã,Va fi chiar ºi Veronica, conu’ Ion va fi ºi el,Luna o sã–ºi zvârlã–n lacuri inima ca pe–un inel,Râzi puþin, cã se permite, râzi acum ºi fã luminã.

Ce a fost n–o sã mai fie, tot romantici, tot nebuni,Parcã–i viaþã fãrã moarte, parcã da ºi–i, totuºi, luni,Mai sunt crize sociale, sunt eterne, ce sã zic?Noi iubim frumseþea purã, alþii nu iubesc nimic.

Noi pupãm singurãtatea, mângâiem tristeþi la rândªi aprindem sã se vadã felinare pe pãmânt,Cine vrea poate sã creadã, cine nu — nici un pãcat,Noi suntem tristeþea lumii, ea ni–i glorios palat.

Vulturii þi–or sta pe umeri ºi te–or sãruta pe gândªi–or aprinde felinare sã se vadã pe pãmânt.

TRAIANUS34

Sttrraanniieettaatteeaa iissttoorriieeii

Istoria aceasta se repetã,E–n repetãri de secole mereu,Poporul nostru este la dietã,Nu–i carnivor de–acum poporul meu.

ªi–i ºtampilat pe vorbe, pe iluzii, Cãtuºe tari îi zângãnesc pe mâini,Ce vinã sã mai ai ºi ce confuziiªi soarta lepãdaþilor de câini?

Eºti vinovat c–ai fost preabun din fire,I–aþi un bilet la tren ºi du–te blândSpre gara de niciunde ºi nicicândUnde te–aºteaptã cruci ºi cimitire.

E þara ta, mai eºti poporul eiªi poþi sã fii ºi sã nu fii, de vrei.


Pooeemmeelloorr mmeellee ffuurraattee ººii aarrssee ddee hhooþþiiii EEoolliieeii

Poemele furate nu–mi dau pace,N–am sã le uit ºi–am sã le scriu din nou,Voi fi poetul cel mai eficace,Deºi, cred, vor avea un alt ecou.

Tu, îngerule de singurãtate,ªi tu, de bucurie, înger tot,Spune–mi din câte ºtii ce se mai poate,Dã–mi o sentinþã pentru eºafod.

Sã–mi duc acolo nervii ºi plãvanii,Trãsurile cu nervi transcedentali,Sã–i pup pe rând, apoi sã–mi spânzur anii,C–au fost sãraci, ºi triºti, ºi prea banali.

ªi prea banal e cântecul acesta,Pe care–l scriu ca Buda, orb, din Pesta.

TRAIANUS36

T rraannzziiþþiiaa uurrããrriiii

E Anul Nou ºi urãtori pornirã.Vin urãtori prin blocuri de cãmin.«Primiþi pe urãtorii ce venirã?»ªi voi, sãraci, rostiþi în cor: «Primim».

Colindul lor urat blând vã cuprinde,Urcã din el la cer un abur sfânt.Aceastã þarã, cât vor fi colinde,Va fi sã mai rãmânã pe pãmânt.

N–avem cartele pentru fericireªi–i Anul Nou ºi–n blocuri auzim:«Primiþi pe urãtorii din iubire?»ªi bucuroºi rostiþi în cor: «Primim».

Iar în urarea lor de înnoirePersistã chiar suprema fericire.


Poovveessttee llaa ssffâârrººiittuull uunnuuii vveeaacc

E poate, o ieºire, sã facem cu bon tonUn an din catifele ori poate din cartonªi–apoi sã ningã–n sate ºi sã rãsarã blândCopii scriind pe ziduri singurãtãþi la rând.

Sã fie o splendoare ºi sã împartã eiPentru creºtini din tolbe închipuiri de zei.«Þie un zeu ºi þie, ºi voi luaþi s–aveþi,Sunt zei cu sãnãtate, veniþi ca sã–i vedeþi».

ªi n–ajungeau nici case, nici porþi nu ajungeauPentru cât drum fãcurã, pentru câþi zei aveauªi–atunci când isprãvirã din cer pe fulgi uºoriAduserã ºi anul c–o sanie în zori.

Aceasta fu povestea ºi dacã veþi voiÎn vis la fiecare cu ea voi poposi.

TRAIANUS38

Pooeemm tteeooddoorroovviicciiaann,, 33

A fost un vis urât sau o–ntâmplare,dar am vãzut, vã spun, cã am vãzutdoi munþi care se prãbuºirã–n mareca sã se facã munþi de la–nceput.

Pãrea cã îi îmbrãþiºeazã marea,dar vã repet ºi vã ordon: «fiþi tari!»eu am vãzut prin ei atunci surparealucrãrii României noastre Mari!

Dar glasul lor nu permitea sã moarãnimic din câte sunt ºi–n zori uºordin mare brusc se întorceau în þarãtot munþi ºi tot îmbolnãviþi de dor.

Eu i–am vãzut, cum se ºtergeau de mareºi n–a fost vis ºi n–a fost întâmplare.


Pooeemm rreeffoorrmmaattoorr

Þara asta nu se mai rãscoalã,S–o–nfieze nu e nici un moº,Pentru voi ea e ca o þigarã,Ce–o fumezi ºi o arunci la coº.

Þara asta va muri de boalã.De ce boalã nimeni nu va ºti,Medicii vor fi plecaþi la ºcoalãªi vor plânge–o cu copiii ºi

Numai eu am sã vã trag pe sfoarãªi–am sã spun s–o daþi spre–a o–nfiaMoºului Vasile, moº de þarãDin Cioreºtii lui de tinichea.

Daþi–o lui, vã spun, cã el va ºtiS–o–nfieze spre a nu muri.

TRAIANUS40

Poovveesstteeaa ggeenniiaallãã––aa uunnuuii oomm

Eu am vãzut cum pot muri pãrinþii,eu am vãzut cum ºtiu sã moarã ei.Pentr–a trãi avem niþel nevoieDe oameni, de prieteni ºi de zei.

ªi ei sunt toþi aceºti ºi moºi cu barbã,crescându–ne cu gândul cã–ntr–o ziîi vom lua în braþe, zei de iarbã,ºi îi vom creºte noi ca pe copii.

Dar prea uitãm de–aceasta, stând la focuri,pentru–a afla târziu, spre–a ne uimi,o þarã de sicrie prinzând muguriªi noi, cã am uitat sã fim copii.

E–o lege veche–n tot ºi ne–mpresoarãpânã va fi istoria sã doarã.


Issttoorriiee cc––uunn oomm ººii ssaattuull lluuii,, 22

În satu–n care–am fost sã fiu ºi euvine–n ospeþe–adesea Dumnezeuvine la Nicolae zis Triboiºi dacã are timp vine la noi;

acolo îngerii ca un bon toncântã la falnicul lui saxofonceva teluric ºi ceva fantastCã Anatol îºi iese din balast

ºi ar cânta ºi el dar înger nu–i,n–are nici barbã, n–are nici pistrui,dar nu–i nimic, îi spun, vei fi cândvaºi Dumnezeu îi spune: dumneata;

iar eu mã uit la dânsul pe la zori,Cântând din saxofon cum scoate flori.

TRAIANUS42

Coolliinndd ccuu ssttrriicctt mmoottiivv rreeppoovveessttiitt

Ceva din noi se surpã, ah, dom’le general,mai inventãm o cursã, în timp ce–n istovirebat clopote la Putna, bat clopote–n Ardeal,Ideea româneascã tresaltã–n cimitire.

Vom fi ce nu se ºtie de vom mai fi rãmas,iluzia ne paºte c–o ultimã sforþare,luaþi de vã ascundeþi sub clopotul nears,el este România, el e ªtefan cel Mare.

Cumplitã–asemuire, dar alta nu avem,prin dogme din sertare nu–i loc de þara noastrã,ºi–i încuiatã bine într–un safeu modernºi ea, cea încuiatã, e, totuºi, þara voastrã.

Dar nimãnui nu–i pasã de–i liberã sau ba,ªi nu vor s–o descuie, sã–i spunã: «ieºi, mata».


Tããcceerreeaa ccaa ppooeemm

Doamne, ce singur eºti, ce singur — eu,Ca cerbul hãituit într–o pãdure,Ar vrea, dar cum nu poate sã înjureªi plânge–n matca sângelui mereu.

E un hazard tot ce þi se incrimã,Inchizitorii tãi nici n–au week–endªi viaþa e un tragic happy–end,Zilnic abia de storci câte o rimã.

ªi în chilia ta te–nchizi ºi taci,Prin cabinete ºefii nu te lasã,ªi cã exiºti nici cã mãcar le pasã,Se spânzurã profeþii prin copaci.

ªi–aceasta e greºeala somptuoasã,Pe care tu, fãrã sã ºtii, o taci.

TRAIANUS44

Pooeemm

Ilaºcu nu s–a sãturat sã moarã,Ilaºcu îºi iubeºte moartea luiªi ºtie cã va fi strivit de cui,Glonte, pustie, noapte milenarã.

Mai are de–aºteptat, se dã din greuªi n–are drept, nici timp sã mai aparãPrin târg, de la þãrani sã ia, sã–l doarã,Pe moartea lui, ce–l jinduie mereu.

S–ar duce într–un crâng sã bea licoarã,Sã–ºi plângã nervii, îngerii cãzând,Sã–i puie–n palme, sã–i întrebe: «Când?!»ªi ei sã tacã pentru–a câta oarã?

El vrea sã moarã, vrea sã–i spunem «ºui»,Dar n–are timp de asta moartea lui.

1994


Deessccâânntteecc ddee þþaarrãã

Ce–a fost cândva nu–i pasã de aceasta,Îi este bine, nouã rãu ne eªi altã þarã n–o s–avem ºi basta,Zadarnic, totuºi, sã întrebi: de ce?

Cã–i þara ta, cã–i ºi a voastrã þarãªi trebuie s–o internãm urgent,Gãsi–vom noi în ceruri o cãmarã,Gãsi–vom pentru ea alt continent.

Sã stea niþel, sã–i vinã toate–n minte,Sã ne aducã–n mintea ei din nouªi–atunci abia sã–i scriem trei cuvinteªi când va fi sã vinã un ecou

Vom lua trãsuri ºi duce–ne–om îndatãS–aducem þara ta–napoi, mãi fatã.

TRAIANUS46

Moorrmmiinnttee îînnffrruunnzziinndd

Azi Vântu–i Iliad, marea–i o rugã,Clopotul — spart, nesomnul — un trofeuªi Odiseia moare de rãpciugã,La þãrm, strigând din val pe Odiseu.

Mormântu–i pântec îngrãºat la ziuã,Îngerul meu e grav, pleºuv ºi snob,Nici un poet prin sat nu se aciuã, Trebuie sã saluþi orice neghiob.

Cândva, bãtrân ºi trist voi crede–n tineCa–n basmele Eoliei ºi–n fumVoi desena mâhniri de ghilotineªi–oi bea tristeþea frunzelor pe drum.

Voi fi spãlat pe gânduri c–un calupªi dus în târg ºi–ntemniþat la zdup.


Inncchhiizziittoorriilloorr mmeeii

V–am spus cã tot ce scriu e un comândªi n–am mâncat din stârv ucis de ciutã.Copil bãrbos, din nervii mei muºcând,Eu rog din cer o vrere absolutã,

O judecatã ce m–ar izbãviDe farsa lor, coridã infantilã,Sã pot cu tidva–n ºtreanguri miluiErori curtând o tragicã ºtampilã.

Copacii blegi acoperind mansardaSã–mi batã–n geam ºoptind: «Magistru blând,Visul c–un pumn de frunze trece strada».

Eu, zeu pãtruns de–o tainã nevãzutã,Doar sã mã mir cum s–a–ntâmplat ºi cândDe toþi copiii zilnic, mã salutã.

TRAIANUS48

Moollddoovvaa

Te salut cu munþii, te cuprind cu marea,Îmblânzindu–mi moartea ºi spânzurãtoarea.ªtreangul mã îndeamnã, mâna mea aprindeStele reci pe ranã, taine ºi colinde.

Gardieni în garã, toamnã–n serpentineªi eu sunt acelaºi prunc bãtrân de tine.Îmblânzindu–mi moartea ºi spânzurãtoarea,Te salut cu munþii, te colind cu marea.

Vin trãsuri ºi–i searã ºi striviþi de ºinePrinþi frumoºi de cearã murmurã amine,Lasã–i sã viseze ºi–i aruncã–n mareCând îþi spun în noapte, prinºi de legãtoare:

«Te salut cu munþii, te cuprind cu marea,Îmblânzindu–mi moartea ºi spânzurãtoarea».


Immppoossiibbiillaa ººaannssãã

Tu n–ai putea sã fii un trandafir,Ai prea mulþi ghimpi, crescuþi din reacredinþãªi când te vãd dojenitor mã mirCã–þi trece timpul fãrã trebuinþã.

Dar scrib ferice cu mai multe feþeTu nenufar la muritori tocmit,Iar eu de nesperanþã cotropitªi salutându–te din politeþe.

Ca scamator îþi ºade totuºi bine,De haru–þi mai continuu sã mã mir,Fragedul simþ al jocului te þine,Dar n–ai putea sã fii un trandafir.

Dacã te crezi, ce s–a–ntâmplat cu tineCã nici pân’azi nu eºti curtat de–albine?

TRAIANUS50

** ** **

Indiferenþa–n el nu se clinteºte.Te–ai ºi schimbat? Dar numai pe–un minut,La viitor gândeºti mereu, fireºte,Uitând chiar ºi de propriul trecut.

Iubeºte–aceastã vatrã de iubire,Sfinþeºte–aceastã patrie de morþi,ªi–acest pãmânt primit prin moºtenireªi nicidecum prin tragere la sorþi.

Sãrutã floarea dulce–a istui graiCu buze care–ar fi sã te rãneascã,Încât nu–i ºti vreun leac sã domoleascã,Nevindecabil dor în veci sã ai.

Sã vinã–o zi, ºi numai pentru tine,Sã taci puþin ºi sã te schimbi în bine.


Coolliinndd ssccâârrbbeeii

Nu plânge, mamã, vin hãitaºi din târgCu vagi dosare sã mã poatã prinde,Sã–mi ciuruie vãzduhul de colindeªi nervii mei — cununã datã–n pârg.

O, Doamne, dã–mi chelia unui mort.Pune–mi pe buze corn sã te–nfioare,La ziuã, totuºi, vor muri popoare,Cu prunci în braþe, de–un atac de cord.

Dã–mi un colind de–aducere aminteªi toarnã vin acestor nervi rãmaºi,ªi–n târgul trist ºi plin de proºti ºi laºiÎnchide–mi numai umbra în morminte

ªi–apoi sã plângi crezute duhuri sfinte,Cã–n loc de flori vor înflori cuvinte.

TRAIANUS52

Amm rrããmmaass......

«Mi–aduc aminte ºi plâng»...

Suntem un neam ca o surprizã mare,ªi existãm precum un loz în plic,Ba suntem, ba nu suntem, vreau sã zicCã adevãrul nostru e–n eroare.

Suntem un neam care–ºi omoarã neamul,Singur pe sine se omoarã lent.ªi cresc erorile pe continentPrecum lãcusta podideºte lanul.

Dar am rãmas, contemporanii mei,Priviþi–vã, noi am rãmas oricum,Istoria prin noi îºi face drumªi binecuvântaþi suntem de zei!

Privighetori se sinucid în crâng,Mi–aduc aminte c–am rãmas ºi plâng.


Pooeettuull HH..

El trece zilnic prin oraºªi vede–n cer de îngeri roadã.Politica e în corvoadã –ªtie mereu poetul H.

N–are nici bani, are un visÎn buzunarul de la piept.El trece elegant ºi certªi cã o fi ºtie precis.

Un pic de slavã a cules,Dar asta e un fleac de soi,Poetul seamãnã cu voiªi cu el însuºi mai ales.

Dar lumea crede–n el ºi sperãCa–ntr–o frumoasã daraverã.

TRAIANUS54

Peeiissaajj îînn ttooaammnnãã

Toamna cu frunze–aruncã–n trecãtori,Ca un salut, ce–l spui în grabã mare,E–n tot ce vezi o mutã disperareªi trec poeþii coperiþi cu flori.

De nostalgie flori, potop de frunze,Miracolul se–amânã peste veac,Luna îºi potriveºte–n ochi de lacCerceii grei ca fetele lehuze.

Pe drumuri orice om este ursuz,Visul în el s–a supãrat plecând.Eu am vãzut un orb în troleibuzCum staþiile numãrã în gând.

ªi m–am gândit la tine, care–ai fost,ªi sã revii de mult nu are rost.


Trriissttiissssiimmoo

Mai marii trec pe caldarâm, amabili,Aºa se par, aºa n–or fi. Oricum,Bãtrânii noºtri nu mai sunt rentabili,E inutilã viaþa lor de–acum.

Privesc în ochii galeºi de copile,Vai, cum le–ar oferi o acadeaªi ar pleca sub deal, dar mai au zile,Iar Domnul zile multe–o sã le dea.

Ce mai bãtrâni ºi ei, când þes iluziiªi cred în timpul cel promis mereu.Mâine, în zori or sã–nfloreascã duziiªi–l vom vedea la porþi pe Dumnezeu.

Spre el veþi merge–abia ºi–o sã zâmbeascãCã v–a adus o pensie cereascã.

TRAIANUS56

Câânntteecc îînn iiaarrnnãã

Iubito, de la poluri cade neaªi fulgii par o cupã cu descânt,Eu numai în acest poem mai sânt,Când ninge–mi este dor de mama mea.

Nu am pretenþii pentru viitor,În faþa ta, iubire, mã prezint,Cu toatã–nzãpezirea sã te mintªi doar de mama mea sã–mi fie dor.

O, sã emit un ordin cât un veac,Candoarea lui sã nãruie regateªi în executarea–i, de se poate,Sã ningã, sã mã–nzãpezesc, sã tac.

ªi–n alb zidit doar mama sã mã vadãªi sã–mi citeascã dorul pe zãpadã.


Câânntteecc ddee dduuccee

Tu eºti femeia care crede–n viseªi în amanþii cei mai explozivi.Sã scuipi în zei de nu sânt milostiviªi mâncã nuci, bea þuicã de caise.

Miezul sporeºte zilnice dorinþi,Tu eºti femeia care copleºeºteªi–ai însuºit plãcerea de la ginþi.Arta plãcerii te cãlãuzeºte.

Tu eºti femeia ce danseazã country,Viseazã prinþi, picteazã cu arniceLãstuni, arând c–un plug de flori colnice.

C’est bon, þi–ai zis, vãzând prin albe porþiDin mari singurãtãþi de baobabDucele prim Traian de Basarab.

TRAIANUS58

Pooeemm ffeebbrriill

E tot mai frig în sufletele lumii,Sertarele cu fulgi vorbesc pe ºleau,În seara asta vieþii mele dauSã mânce nafura deºertãciunii.

ªi ea nu vrea ºi eu n–am ce sã–i fac,Cã–i viaþa mea ºi alta n–o sã am,Mi–aduc aminte cum aplaudamFrunze cãzând în cel din urmã veac.

Eram copil, azi sunt bãtrân ºi mor,Am barbã ºi mustãþi ca zeul mare.Noaptea mã culc în straie de culcare,De mama mea îmi este tot mai dor.

ªi moartea–mi vine zilnic mai aproapeSã–mi dea un pup pe îngeri ºi pe pleoape.


Câânntteecc ddee iibboovvnniicc

Ne plictisim adeseori de noi,Iluzia ne dã salut, pe rând,nu ºtiu nici pânã unde ºi nici cândne–om descoji de vieþi, ca un trifoi.

Ambasadorul literelor voastremai e ºi–al tãu, ambasadoare miss,ºi–o sã murim prin paturi de plictiscu trupurile goale alb–albastre,

Dar nu, sã nu ne spunem «pe curând»,mai e o ºansã, care n–o sã fiesau prin absenþa ei ne întârzie.

Iubeºte–aceastã ranã, ce–s chiar eu,o virgulã, ah, da, de Dumnezeuprin sânii tãi, auriferi, cãzând.

TRAIANUS60

Caasstteelluull

Era odatã un castel,ºi–n el intra ades un miel,ºi–n el ºi eu intram tiptilcu paºi de rege ºi copil.

Azi nu mai e nici un castel,ºi–n el nu intrã nici un miel,ºi nu–s nici pietrele din celcastel ce–a fost urzit cu zel.

Da–n vis îl am zidit frumosºi–n el trãieºte un strãmoººi–i Dumnezeu ºi–n visul luipiaptãnã pleata cerului.

ªi–mi face semn sã–i fiu cuvânt, dar mai am treabã pe pãmânt.


Câânntteecc ttrraaggiicc ddee ssiimmpplluu

Ce ºefi impudici ºi ce lume rea,ºi tu sortitã sã nu fii a meaCe ºefi de bronz topit în vãgãuni,ºi tu, plãmadã, izvodind minuni.

Ce naºtere, ce moarte, ce prãpãd?Poporul meu de ºefi nu pot sã–l vãd,ºi tu nu vii ºi eu mi–s cãlãtorÎn þara–n care zei se nasc ºi mor,

Ce moarte, ce nãscare, ce idei?ce îngeri docþi, adulmecând femei,ºi tu, poet, sortit ca sã rãmâiranã de cer pãmântului întâi.

Uitând, cã dânsul, chiar flãmând fiind,o sã–þi înghitã trupul, hohotind.

TRAIANUS62

Pooeemm ddiinn ssaattuull mmeeuu,,ddiinn ccaassaa mmeeaa

În casa–n care m–am nãscut ºi eunu stãruie de–acum nici Dumnezeu,s–a supãrat cã mama nu–i ºi–i dus.Ce Dumnezeu supãrãcios Isus.

Se–ntâmplã tragedii universale,se–ntâmplã sã ºi mor din când în când,dar drama lumii s–o fi repetândºi fãrã aste plãsmuiri banale?

Mã–ntreb de veacuri ºi nu am rãspunsdeschid fereastra: noapte, stele, frig.Destul sã–aprind pe–o clipã un chibritºi–l vãd pe cel cu ceara lumii uns.

O, numai el fãr’ vinã e fãcut,deºi una o fi: cã ne–am nãscut...


Zeeuu ppee bbuullggããrr

În primãvarã, privind cu arsele lumini,Þãranii mei gãsesc un zeu de pãmânt în grãdiniªi–i fac din ochi ºi–l potrivesc pe bulgãr, bulgãr sfericªi–l bat cu sapa, clãtinând îngeri din întuneric.

Pe urmã cad printre bulgãri ºi mai mici curgând,În cor la uºi de întuneric bat zeii bâjbâind.ªi unul beat va adormi cãzând fãrã cuvânt,ªi alþi þãrani îl vor ochi strivindu–l sub pãmânt.

Abia târziu se va trezi sub plugure pe furiºAlþi zei cãdea–vor, zeie chiar, din pat ºi mãritiº.Þãranii mei atunci pãmânt simþi–vor pruncii cumCu ei vor arunca în câini, lãtrând la cruci din drum.

În cer trasoare vor cãdea, nisipuri în pustiu.Târziu va fi ºi pre pãmânt ºi–n cer va fi târziu.

TRAIANUS64

Coolliinndd îînn ttooaammnnãã

Octombrie... ºi nu eºti lângã mine.Sunt singur, te visez, am nostalgii.Ce bine–ar fi sã nu mai moarã nimeniÎn cartierul cu prea mulþi copii.

Toamna de–acum îºi peticeºte zborulºi va pleca la sigur într–o zi.Vagoanele îºi sfâºie decorulºi mor de–atât regret cã tu nu vii.

E totu–n neschimbare ºi te–aºtept,deºi am dubii c–o sã vii vreodatã,glasul tristeþii mele se dilatãºi c–am sã plec e lucrul cel mai cert,

Când printr–o þarã fãrã nici o limbãlozinca unei nostalgii se plimbã.


Zeeiiii nnuu mmoorr îînn cceerr

Zeii nu mor în cer. Ei vor trãi!Noi pe pãmânt murim cu mult mai rarOraºul se întreabã: Va mai fi?

ªi nu–i rãspunde nici un felinar

E barbarie tot ce v–om mai ºtiªi tot ce nu v–om ºti e–un joc barbar.Noi pe pãmânt murim cu mult mai rar.Oraºul se întreabã: Va mai fi?

ªi nu–i rãspunde nici un felinar.Zeii nu mor în cer. Ei au un tic!Scriam ºi era iarnã ºi–nzadar, Când am murit ºi n–a mai fost nimic.

Pe strãzi doar târgul meu plângea hoinarCã ºtiu sã mor din ce în ce mai rar.

TRAIANUS66

Coolliinndduull zziilleeii ddee jjooii

Pentru D.O.

Þi–am dãruit un fir de fericire.Serviciul non–stop m–a ajutatºi glasul lui bonom te–a cãutatla telefon. Neaºteptatã ºtire!

O, ºi–ai surâs cã aºteptai ºi tuserviciul de care scriu acum.Tristeþea mea se–mpotmolea în fumºi mã–ntreba: «eºti tu serviciul, nu?»

«Ba nu»,–i ziceam, «sunã a falsitate,nimic poetic în ce spui», i–am spus,ºi ea s–a dus o clipã sã se plimbe,tristeþea mea umbla cu nasul sus.

ªi eu umblam, purtând frumseþi pe rât,cu lanþul sentimentelor la gât.


A lltt ccoolliinndd aall zziilleeii ddee jjooii

Mi–ai dãruit un fir de fericire.Serviciul tãu non–stop te–a ajutatºi glasul lui bonom m–a cãutatla telefon. Neaºteptatã ºtire!

O, ºi–am surâs cã aºteptam ºi euserviciul de care scriu acu.Tristeþea mea se–mpotmolea în fumºi mã–ntreba: «e Ea serviciul, nu?»

«Ba da»,–i spuneam, «întocmai, se acceptã»,ºi ea s–a dus cu râsu–i pãtimaº.Urma sã vinã ploaia în oraº,Un mic defect avea la bicicletã.

ªi n–a venit. I–am spus: «Mai stai, bastardo».Servicii transmiteau Florin Bogardo.

TRAIANUS68

Câânntteecc ddee îînnggeerr ddeessttrruuppaatt

ªi noaptea era moale ºi–o pipãiamCu degete de nervi, arhetipale,Rotunzi, foarte subþiri, aproape miri,Dormind peste psaltiri cu blondele oraºelor pe vale.

Nici nu ºtiam dacã nu mor cumva,Era un timp cu mari tristeþi de cearã,Singurãtãþi prelungi de cãprioarãÎn munþii mei nea Dumnezeu vâna.

ªi nu ºtiam de ce îmi este trist,ªi mã–ntrebasem dacã mai existÎn desfrânarea goalelor biserici.Cãtuºi prindeau cãinþei orbii clerici,

Luna cãdea mâhnitã dintr–odatã,Cãdea în mãri de dogmã ca o fatã.


Caasseeii ccuu ffaaþþaa sspprree ssooaarree

De pe umerii muntelui ce dã ochii cu soareleDin murmure–adânci þes nãvoade izvoarele.Cuvintele de þarã–s în zi de post ºi nu–s,Corãbiile albe þin cârma spre Iisus.

Clinchet suav de frunze trezeºte fãrã patãPridvorul verii care ne–a ocrotit odatã.Nervii sã mi–i fac arcuri crezu–i cândva mãriteªi sã vânez iluzii de cearã prãfuite,

Ce–n palme sã trosneascã scoþând un plâns febrilCa clinchetul de ape, ca plânsul de copil.Umbra–þi sãrutã mieii sub mãceº,Cuvinte scoþi din sipet alb ºi pleata fãrã greº

Þi–o potriveºti dupã surâs ºi cer.Þintuiesc pescarii clipei marea din calorifer...

TRAIANUS70

}nnzzããppeezziitt

Plecarea ta un vis râvnea sã stingãDe–aceea–þi spun: «O, nu mã pãrãsiÎn orice an când pregetã sã ningãCa în pasteluri de Alecsandri.»

De prea mult vis neîmplinit se moare,De–aceea–þi spun: «E iarnã, mai rãmâiÎn orice an când frumuseþea doareªi eu îmi pun cãinþa cãpãtâi».

Rãmas la geam, când visele se–aratãÎn sania magistrului stingher,Îþi spun: «Ce bine e c–ai fost odatã,Deschide schitul domnului din cer»

ªi voi, rãmaºi, deschideþi–l antumSã vi–l vedeþi pe Domnul vostru bun.


** ** **

Tãcerea mã îmbie spre þãrmuri de priinþã.O stea–ºi rãsfirã vãlul ºi–apune–n suferinþã.Nimic n–o sã rãmânã, cuvintele–s defuncte,ªi–mi hohotesc la geamuri cãinþele cãrunte.

Uitaþi–vã, zic vouã, cum trec sub lunã multãCãlugãri în odãjdii ºi în trãsuri de nuntã.Pupaþi–le bãrbia ºi vã culcaþi pe valeSã plângã–n cai mânia atingerii ovale.

Nici vaiet curs în aer, nici rugi sã se–nfiripe,Bãtrânii corbi din turle sã fluture aripe,Aceasta e durerea! Cea sfântã! ce–o despintec,Trãsurile când urcã învãluite–n cântec.

Hodorogesc prin pieþe, da–n larma dusã–n sfereE toatã–a lor frumseþe, ºi–i toatã–a lor durere.

TRAIANUS72

Maatteerrnnaa

De te–aº iubi, cât m–ai iubit, vai, mie,Cã moartea–mi þese strai de cununie,Departe sunt, aproape eºti ºi–n mine,Deºi ca sã te–aud sec ape line,

Sorb munþii, îi ridic ºi–i duc la marginiDe sate, de prooroci ºi de paragini.De te–aº striga, o sã te strig ºi, mamã,Veni–vei, trezind munþii c–o nãframã,

De te–aº vedea, o sã te vãd la noapteCum strângi peste coline stele coapte,Stele cãzute, îngeri ºoptind «mamã»ªi mi–i lipeºti de cer, mi–i coºi, n–ai teamã.

De n–ai pleca, te duci? Gustã din pâine.Ci nu te–nduri. Pleci veºnic? «Pânã mâine».


Pooeemm

Sunt, mã simt bolnav de moarteªi de tot ce nu se poate.Mai aud trosnind în mineScoica mãrii cu suspine,

Puºcãrii surpate–n sângeSe încumetã ºi–ar plânge,Doar cã zac întemniþateªi se prãbuºesc mai toate.

Singur pe peron spun rugiPentru regii clãpãugi,Mãri vuind mi–acopãr firea,Poate numai nesfârºirea.

Munþi mã strigã în apus,ªi eu nu rãspund ori nu–s.

TRAIANUS74

** ** **

Umbra mã ajunge, nu mã þine zborul.Totuºi sunt cocorul ce cu rãni se unge.Mai rãmâi o clipã, nu pleca, un timpPe tãiº de–aripã liniºtea sã–mi plimb.

Nu cãdea, strivito, moale titirez.Nume dã, iubito, vântului: Hafez,Tu ce–mi vii din urma–mi beat când trec prin târgªi mâna te curmã în cuier cu sârg.

Umbrã tu, credinþã fãrã de pãcat,Sã nu–mi ceri cãinþã fi–voi spânzuratSpalã–þi numai ochii ºi sã mergem doiSinguri pe sub plopii dezbrãcaþi de foi.

Tu atunci, târzio, sã n–ai chipul pal,Voi fi dublã umbrã plopilor pe deal.


** ** **

Era o umbrã pe perdea,A norilor. Liniºtea serii albãAmeninþa cu–argint în salbãPotop de liniºti, se pierdea.

Vâslind prin lumi de început,Ca un vârtej de ciori prin dungãLi–i zborul: candelã ºi lut,ªi cuib, ºi zodie prelungã

Peisaj de toamnã, policrom:Un cuc arând grãdini solare,Pe–urmã arând grãdina mea,Copacii orbi, vorbind prin somn,

Cu bâiguieli treceau în careÎn umbra norilor din zare.

TRAIANUS76

** ** **

Pãzea, popor, cã vine jale mare,Trece prin noi ºi traverseazã mut,ªi–o vor dori sfârºit ºi începutDecanii imprudenþei sociale.

Ei nu râvnesc fetiºizãri galante,Schimbãri în jilþul la vecii sortit,Când adevãru–i veºnica greºealãPe care o comit la nesfârºit.

Se vor deja statui, vor bunã paceªi–ncã un veac fãrã pãreri de rãu.ªi au în loc de suflet o gãoace,Iar ochii lor tot îmblânzesc un hãu.

ªi în biserici stând li se nãzare«Sovietul» imposturii proletare.


** ** **

Mereu îmi este dor de tine, þarã,Precum de mama mea îmi este dor,ªi–atunci te caut, dar a câta oarãNu te gãsesc sub nici un tricolor.

În arbori ºi–n copii trosnesc dorinþeªi–i tot mai frig în suflete ºi–n cer.Îmi pun sub pernã câteva sentinþeªi fricã mi–i sã nu îngheþi în ger.

Cobor în vis ca–ntr–o celulã mare,Din ea încerc ºi nu pot sã te rup,Cã ai tot mai leitã–asemãnareC–un clopot ars ºi–ntemniþat la zdup.

ªi teamã mi–i, frumoaso, uneoriCã te vei sinucide pe la zori.

TRAIANUS78

** ** **

În ochii tãi ascunsã–i primãvaraªi ai înmuguri de mult, dar staiCât vin hipnotici sã–þi mângâie searaSã–þi dea un vis ºi sã–þi ºopteascã: hai...

Toamna în sat mânã oºtiri de mieiªi ea–i bãciþã ultimelor frunze.De ce sã vii ºi tu când mor plebeiPãstorii ce–au bãut poveºti confuze?

A fost un timp, o, ºi ce timp, mãi viaþã,Cum ne fãcea din mânã peste zãriDemocraþia coborând în piaþãSã–ºi cumpere o pâine ºi þigãri.

S–a dus de mult... N–a mai rãmas o boare,Doar eu mai sunt acel nebun din gãriCe–mi tot aprind þigara de la soare.


Sããrruu’’ mmâânnaa,, ppee ccuurrâânndd

Zadarnic îþi pierzi timpul, zadarnic mã înjuri,În loc de pleatã, doamnã, adãpostesc pãduri.Þine atent ziarul în mâini, mai sus, acu–iSã treacã printre rânduri glonþul gândirii lui.

Sã fumege cuvântul, sã–mi cumpãr de la zeiO insulã pustie cum au fost anii mei.Sã pescuiesc iluzii, vibrânde scoici de–argintªi c–ai sã vii vreodatã sã pot sã mã mai mint.

Târziu, bãrbos ºi singur, copil frumos, banalSã mã arunc în valuri, pierdut, ca–ntr–un spital.Pe un pervaz acolo, de unde–arar venim,Sã–mi cresc de–o veºnicie viermele Nicodim.

Zeul sã–mi dea sentinþa pe mâine pe la optSã mã privesc în soare, sã fiu frumos detot.

TRAIANUS80

Cee ttrraaggiiccãã ppoovveessttee aamm bbããuutt??......

Lui Theodor Pruteanu

Ce cald e–n tine, þarã, ce de multAºtept sã mã tot naºti ºi–i înzadar,Incognito poet fãrã habar,Am scris la radio dar s–a pierdut.

ªi tu mi te–ai pierdut fãrã–ncetare,ªi–aproape anonim ai dispãrut.Ce tragicã poveste am bãutCã nu cunoaºte firea mea salvare?

Erai poetul Mare ºi tãcutªi s–au pierdut poemele, se pare.Te–am edita, dar cum, când nu te areUn timp cu manuscrise, de demult?

Am scris cã din cuvânt mister rãsareªi te–am cerut sã vii, dar n–ai ºtiut.


** ** **

În acea zi mã vizitase ploaia,Vântul ºi ceaþa, zâmbetul din stea,Cuvintele ca niºte santinele,ªi nu venise numai mama mea.

În acea zi mi–au scris urãri de bineMuntele orb ºi vãzãtoarea nea,Cuvintele ca niºte santinele,ªi nu–mi scrisese numai mama mea

În acea zi m–au petrecut în moarteUmeri de plopi, cântec de turturea,Bocetele ca niºte flori de noapte,ªi nu m–a petrecut doar mama mea.

Sunt secole de când te caut, mamã,ªi bat la porþi de iarbã ºi mi–i teamã.

TRAIANUS82

** ** **

Fumul mi–i nimb ºi braþele–ºi întinde.O noapte albã s–a oprit în cer.Vântul e cel mai mare temnicer,Care tuºind biserica închide.

Frumoasã doamnã, nu mã da uitãrii.Mai am un vis, þigãri mai sunt în târg.Spune–mi când vii la geamul înserãriiSã–þi cumpãr nostalgii ce dau în pârg.

Creierul meu e–un animal domestic.Mãnâncã, bea, fumeazã ne’ncetat,Iar tu eºti, moartea mea, un vis asceticCare se dã la chioºc fãrã rabat.

Eºti Parma ºi mi–e teamã pe la zoriSã nu îngheþi cumva cã vin ninsori.


Pooeemm aauuttuummnnaall

În toamnã mor þãranii, sunt slabi ºi nu mai vor, E anotimpul ultim al resemnãrii lor,Se duc, vorbesc cu ochii ºi mâinile lor spunCã nu mai vor nici zile, cã nu mai vor tutun.

Se vor lãsaþi în pace, sã moarã cu succes,Dar Dumnezeu nu poate ori n–are interes,Cã nu le dã putinþã de–a fi pãmânt sub cerªi drumul lor sub stele se face mai stingher

Sunt cei mai singuri, Doamne, ºi parcã n–au fost vii,Azi sunt ºi fãrã zile, sunt ºi fãrã copii,Precum în toamna care o vezi de mult plecândA mai rãmas o frunzã ºi va cãdea–n curând.

Iar Domnul o va strânge ºi o va arde–n drum,Uitând c–a fost odatã mai mult decât un fum.

TRAIANUS84

** ** **

Colind voi scrie ºi–o povesteOrfelinatelor din târg.Vracii fac grevã: au proteste,ªi–n tine dorul dã în pârg.

Îþi caut ochii, umbra–n iarnãÎºi ia concediu ºi–s stingher.Iar trenuri trec spre nici o haltãªi n–am instanþe sã te cer.

În parc poeþii sunt Alteþe,Îºi scriu scrisori ºi îºi zâmbescªi toþi sunt bolnavi de tristeþeªi au un dor de nefiresc,

Mereu gândind cã–i prea devremePân’ vine moartea–n crâng sã–i cheme.


Pooeemm ddiinn þþaarraa uummbbrreelloorr

Puºcãriile sunt goale, mai aduceþi condamnaþi,Niºte zei se mai permite, este bine, e chiar ºic.Dacã nu veþi fi în stare nu mai aduceþi nimicPuºcãriile sunt goale, temnicerii împãraþi.

Rãspopito de toþi popii, învelindu–ne cu nea,Hai sã ne iubim disearã triumfal ºi pe zãpadãPuºcãriile sunt goale ºi–am putea mereu intraSã ne dãm într–un spectacol sã se ºtie sã se vadã.

Vai, copacii au marame de ninsoare ºi–s frumoºi,Vom culege de pe ramuri ore ºi cãinþi, ºi vise.Puºcãriile sunt goale, zeii–n ceruri — prea fãloºiªi le vor cânta prohodul preaumilele narcise.

Plânge–vor pãrinþii noºtri ºi noi plânge–vom mereu,Dar în cer s–o face ziuã ºi–nzadar fãrã de zeu.

TRAIANUS86

** ** **

Dezbracã–te de vis, iubita mãrii,Deschide crângul rãsturnat frumosÎn trupul tãu iubit de–un chiparosLa fiecare îmblânzire–a serii.

Poemul meu a–mbãtrânit ºi plânge,Este bãrbos, tuºeºte, vrea idei,ªi eu nu pot sã–i dau decât femei,ªi visu–mi e rãnit, produce sânge.

Ce mizerã e lumea de nebuniªi arcul nopþii cãtre zi se–ndoaie,Iar când nu ninge cade brusc o ploaie Pe fiecare candelã de luni.

ªi noi pornim ca niºte orbi frumoºi,Cu flori rãnite–n ochi înspre strãmoºi.


Emmooþþiiee ccuu ddoorr ddee dduuººii

Dor de morþi mã clatinã nopþi ºi nopþi la rând,Trece ca o patimã trupul în pãmânt.Iarna colindatu–m–a ºi se mutã–n cer,Mâine moartea doar mã va strânge–n mâini de fier.

Munþii beau în cârciumã sângele din miei,Umbra mea mã buciumã pe sub norii grei,Paznici scurg în stranii ceºti albul dintr–un nor,O, din grijile lumeºti morþii mei mã vor.

Noaptea–n munþi se–ntunecã ºi mã duc vãzândDuhul meu cum fumegã din vãzduh cãzând,Dor prelung mã clatinã, Labiº plânge–amar:«Vine ca o datinã noaptea de coºmar»,

Moartea mi–o sãrut ºi plâng, ºi–o aud prin os:«Puiul meu, copil nãtâng ºi ce mort frumos».

TRAIANUS88

** ** **

Pe cerul inimii mai e luminã,ªi–mi amintesc, elevi fiind apoi,Cum mai gândeam la sfârtecata Chinã,ªi am ajuns sã fim vecini cu noi.

Viaþa noastrã a fugit în lume.Sãraci, n–avem nici moarte, c–a murit.Marea ne spune: «Nu vã ºtiu pe nume»,Muntele–ntreabã: «De ce aþi venit?»

Acum a prins memoria sã doarã,Suntem bãtrâni de dor ºi n–avem cuiSã–i spunem cã ni–i dorul amãrui.

Ne–a devenit istoria povarãªi am ajuns, strãmoºi ai nimãnui,Sã nu mai credem cã vom fi o þarã.


C llaassiicc rreeggrreett

N–ai sã mã poþi uita ºi–ai sã doreºtiSã pleci pe continente neaflateSã uiþi de mine ºi sã uiþi de toate,Ca de visãrile copilãreºti.

Dar urma va rãmâne pe pãmântCa un fitil nestins de lumânare,O ranã care mistuie ºi doareªi–o gurã pãrãsitã de cuvânt.

Adio, zici, ºi noi trãim deodatãO clipã din vecie strecuratãªi–o dragoste vândutã la mezat.

ªi pleci crezând cã astfel eºti uitatã,Iar tu, de parcã nici n–ai fi plecatã,Azi tot mai dragã–mi eºti cu–adevãrat.

TRAIANUS90

** ** **

E ora când amurgul cade–n plopi,E noaptea când în toþi tresare–o vrere,Iar moarea–mi pune o perdea pe ochiSã nu te pot gãsi decât pãrere.

Prea tristã lumea infantilã moareªi luna–n cerul ei danseazã twist.Acum, când totu–mi pare–o întâmplare,E–o întâmplare tristã cã exist.

S–ar potrivi ninsoare de petale,Dar ca–nadins dau flori de gheaþã–n pârg,E pusã la câºtig de loterieIubirea la rãscrucea unui târg.

Abia de pot sã te ºoptesc în gândªi Domnu–i dus spre–a reveni curând.


Pooeemm cciiuuddaatt

Tot cãutând iubireaPrin crângul interzisVai, mi–am rãnit privireaÎn cioburi mici de vis.

Zdrelit e ceru–n careLa ceas de mângâieriChiar Dumnezeu apareÎn zdrenþe de tãceri.

Dar nu–i nimic, îºi spune,Veni–vor vremi mai buneªi ne vom vindeca

Vieþi crucificate,Vise întemniþate,Iubirea mea ºi–a ta.

TRAIANUS92

Zaappiiss

Te mai iubesc ºi–acum, deºi e vreme,Sub prãbuºiri de ziduri ºi neant.M–am regãsit ca un pumnal uitat,Monedã veche–adãpostind toteme,

Sunt un obiect ciudat ºi fãrã nume,Herald bolnav de–o patimã antumã,Hai, strânge–mã, lipeºte–mã ºi du–mãLa fonduri monetare cu renume,

Pus pe cântar ºi fãrã îndurare,Vor cãuta procentul de valoareªi þie mã vor da în folosinþã,

În urma ta, zãcând în nefiinþãN–ai sã mã crezi, transfigurat privirii,Un semn din eºafoadele iubirii.


Soommnnuull nneessoommnnuulluuii,, 11

Inimã de foc naivã,Pojghiþã de sugativãClocotind ca un tãciune,ªtii ceva ºi nu–mi vei spune.

Sorã, vino, dacã poþi,Cad în vis sau cad sub roþi,Arioane, cã fug toþiªi de viu mã trec în morþi.

Cer de tuci ºi de nedorªi de vãzu–mi orbitor,Murmurând iconoclaste.Fãrâmiþele din coaste,

Cicatricea mea târzieIa–o drept caligrafie.

TRAIANUS94

Soommnnuull nneessoommnnuulluuii,, 22

Sângele zvâcnind de boalã –Crisalida ta cernealã.Cer de tuci, galop avânt,ªi eu sunt numai mormânt,

Mort ce muºcã din pãmântCa din soare sfârtecândCasa mea fãrã obloane,Pãmânt, carne, pãmânt, carne

Pânã fi–voi Arioane.Pãmânteasca lumii carne.Vag destin al sorþii dublePaºii mei cum n–au sã umble,

Invocând rânceda lumeFãrã patrie ºi nume.


** ** **

În cer e casa mea de–o veºnicie,Dar moartea lumii tot mai mult mã ºtieÎi spun cã e–nzadar, cã nu mi–i dragã,Dar ea zâmbeºte, cã vorbesc în ºagã.

Îi strig cã nu am ochi s–o vãd, neplânsa,ªi–n patul meu nu mai am loc de dânsa.Dar ea îmi bate cu narciºi la geamuriªi–mi spune cã–n tristeþea–i suntem neamuri.

S–o bat? S–o ignorez? S–o las în noapte?Sã dorm la pieptul ei cu þâþe coapte?Mã–ntreb ºi îmi rãspunde–un vis nãtâng:

«Iubeºte–o tainic ca pe cerul lunii,Îndrãgostiþi de moarte sunt nebunii,Doar ei o pupã, o urãsc ºi–o plâng».

TRAIANUS96

Innvvooccaaþþiiaa ppssaallmmuulluuii

Iubita mea furatã din imperii,Afabil vreau sã–þi mai mãrturisescBizanþuri în asediu te râvnescªi eu clamez amurgurile verii.

Absenþa ta scuturã mere coapte,Un crai de noapte îþi tot spune haiCu ultimul ºi tragicul tramvai,Sângele meu are bilet la noapte

Madeleine oricum alege ºi–mi dã veste,Fluturii mor în lumânãri de cearãMi–i dor de tine ºi se face searãÎn trupul meu tãcerea ta descreºte.

ªi mã închid într–un azil bolnavPostum detot ºi ne’nþeles de grav.


** ** **

E toamnã–n cer, e ceaþã în livrete,Iar Puºkin a plecat din gândul meuªi–n frunze se îmbracã Dumnezeu,Trecând prin visul fetelor cochete.

Îmbãtrânit–am de când îl aºteptSã batã–n geamul gândurilor mele,Dar el, grãbit, îºi are pasul dreptªi lacrimile lui sunt reci ºi grele.

În ziua–n care va veni–n oraºEu voi fi dus de–acasã sub ogoare,O sã–i sãrute urmele o floareªi–n ea cu rouã plânge–voi, ocnaº.

Ce mult voi vrea atunci din ierbi ºi iascãOchii ºi gândul lui sã mã coseascã.

TRAIANUS98

Pooeemm ffeerriicciitt

Avea domnie–n el, avea ºi ceaþã,Avea amurg târziu ºi dimineaþã,Avea ºi Dumnezeu, ºi iad în sine,Avea munþi de tãceri ºi râuri line,

De–un veac, purta în ochi nemãrginireaªi sã–i înapoieze fericireaLa geamul lui, se tot ruga tristeþiiªi mi–l aplaudau în cor poeþii.

Avea ºi rãni, avea ºi crini în ele,Da–n trupul sãu plângea un neam de jele,ªi într–o zi, pe umeri, fãrã ºtireL–au dus cuvintele în amintire.

Plâng dupã el acum ºi–l catã–n astreBisericile lacrimilor noastre.


Maammaa

Tu eºti mormântul meu ºi eºti nãframaCe cade–n mâini de zei fãrã noroc.Ce primãvarã dulce este mama,Doar ea în ministere n–are loc.

Tot mângâie un fir naiv de soartã,Îngeri prin el se–ncolãcesc ºi–l frâng.ªi valuri de tristeþe–mi bat în poartã,ªi eu am fost ºi numai sunt ºi plâng.

Când îmi e somn mã duc spre cimitirCa–ntre zidirea unui rai de fum.Te–ai dus ºi tu pe subþiatul firªi nu mai am unde mã duce–acum.

Sortit sã–mi fie zilnic trist ºi bine,Sunt împãrat clepsidrei cu suspine.

TRAIANUS100

F eeuuddãã

Las judecãþii feudaleCelei din cer ce mi se–nchinãUn cor de rugi cã stau pe valeRege–n regat fãrã reginã.

Mi–i Ocna–ªugatag feudã,Unde beau votcã cu cenuºã,ªi n–am nici o reginã nudã

Ce–mi saltã clampa de la uºã.

Aici poeþii–ºi iau exil de–i soarbeIluzia eternitãþii oarbeªi sfarmã–n dinþi sâmburi, cãinþe, boabe.

Iar uneori, când îi e lipsã calul,În bãrci de–azur Iisus coboarã valulSpre–a sãruta tristeþii mele malul.


** ** **

Tãcerea–i un ecou tãcut de dor,ªi eu, interzicând fãgãduinþa,Sunt condamnatul care–ºi bea sentinþa,Când luna–ºi coase bumb ºi cheutori.

În rest carele pline cu porumbAlunecã spre casã dinspre toacã.Ah, fluturii aceºtia cum se joacãCu umbra mea, amici, c–un vis de plumb.

Aici galanþi ºi predispuºi orgieiProfeþii sunt supuºi desprofeþiei.Veniþi târâº prin grotele stihiei,Iluzii cer din zarea voiniciei.

Vor bea din ceºti Luna râvnitã vouãDe–un zeu strãvechi la ceasul prim de rouã.

TRAIANUS102

}nn ccaalleennddaarree nnuu mmaaii eessttee jjiinndd

Un prun bãtrân cu braþele tãiateSunt eu, braþele–n tainã mi le prind,Le ung cu lut ºi cu mixturi ciudate,Nu se lipesc ºi nu se acuprind.

Mai e porumb pe deal, mai e, sã fie,Credeam cã se va vindeca c–un nor,Ca un spital, brusc, din paralizie,Trezit în zori cã miºcã un picior.

Pãrea cã nu e mult ºi–o sã–i revinãBraþele lungi, tãiate–n noaptea sumbrã,Când i–a fugit ºi umbra ºi i–am spus:

«Copac sortit sã fii ºi fãrã umbrã».De–atunci e tot mai trist ºi n–are vinã,Frunziº strãin la rãdãcinã–i pus.


Pooeemm ppeennttrruu þþââþþaarrnniicc

Mi–e milã de câte rãmân necântate,Zadarnic mã tângui, zadarnic,Mai lesne ar fi, buna mea mãritatã,Sã–þi plângã un zeu în þâþarnic.

Femeile–n gãri sã surâdã la vesteªi plângã nebunii sub uºi,Eu ºtiu cã mai e, cã mai e o povesteªi cerul va ninge cenuºi.

Nu voi sã continuu, sfârºitu–i amarnic,Mai lesne adorm legãnat de–un þâþarnicOri râu cu atavice punþi

ªi mâinilor zic sã se–mpreune–n noapteªi visului spun sã mã scoale la ºapteªi bucium sã buciume–n munþi.

TRAIANUS104

C llooppoottee ddee iiaarrnnãã,,C llooppoottee ddee iiaarrbbãã

Cine eºti tu, nãluca mea de mare?Ce cauþi în mansarda mea de–o vreme?Cununa mea de flori de sânzieneOri strigãtul bãut, de disperare?

Chip smãlþuit ºi schivnicind în soare,Aluneci, vulnerabilã brãþarã,Numai un gât de amforã–n afarã,Clar sunãtor atingerii de boare.

N–auzi, strigãtul mãrii–n hohot plânge,Strivind sub paºi cãinþele nãtângeªi umbra lui nuferi de gheaþã strânge?

Am poftã, zeul meu, sã mor la unul,Când somnul cast îmi bate–n vis cu tunulªi fulgerã–mbrâncindu–mã, gorunul.


Soolleemmnniittaattee ddee nniimmiicc

Acum cã vine–o noapte linãªi ne proclamã doi strãini,Te–mbrac în mantii de luminãªi te sãrut la rãdãcini.

E tot ce mi se mai permiteDin nepermisul irealªi–þi prind ºiraguri de cuvinteCa prinþul zeilor, Lo Al.

ªtiind cã fi–vor vinovate,Îºi fac din ochi ºi nu se ºtiuªi mã transform într–un târziu,Din nervii mei vor face roate.

Iar eu cu ierbile–n descântSã te mângâi de sub pãmânt.

TRAIANUS106

Tâârrzziiuu

Târziu în munþi, domniþã tristã.«De ce?» întrebi ºi nu–þi rãspundValuri se sinucid pe prundªi tu îmi fluturi c–o batistã.

Târziu ºi luna–n mãri se–aratã,Topindu–se, ºi nu mai e,Cum ºi fasolea–ntârziatãDã floare în septembrie.

Târziu rãmâi, rãmân eu oare?Pescari, miºcare de meniscªi pescãruºi de pe vapoareDuc rugãciunea mea în plisc.

Îngânã–un lied sã nu disper.Mai mult ce aº putea sã–þi cer?


Râânndduurrii îînnjjgghheebbaattee ddee uunn oocchhii ffããrrãã ppããccaattee

Voi paºte zorii lipicioºi de ziªi stele coapte pânã nu voi fi.Mânca–vor toatã pacea din liveziBolnave ale soarelui cirezi.

Tipsii cu arºiþi ºi felii din Luni,Tãceri subþiri din tidve de strãbuni.Peºti–n afund la orgi apoase sunãMâhnirea logodirilor pe–o strunã.

Aerul bolnav ºi jucând pe mâiniEra strivit de glas dogit de câini.ªi luna dezbrãcatã se–aruncaPe sânii lungi ai apei ce mi–o bea.

Tu mai erai fecioara ce legãna tristeþiªi–ºi îngâna în palme goi sânii zgârieþi

TRAIANUS108

** ** **

E beznã–n cimitir, mâhniri ºi boalã,N–au lãmpi de gaz, nu–i gaz în prãvãlii.Dorm încãlziþi de staþia Centralã:Care–n sicrie, care–n cochilii.

Ei dibuie ºi dau de–un os în cale,Calcã un os ce plânge muezin«Iertaþi–ne», rostesc, ºi–i toarnã vin.Iar ele beau, þinându–se de ºale

Viermi în halate lungi de piei ascultãOftatul lor — o murmurare multã«De unde eºti?» auzi o fatã cultã.

«Sunt zeul dintre zeitãþi exclus,Urcând la cer tristeþi, am fost ºi nu–s.Sunt rodul tãu, sunt pâinea ta, Iisus».


Acccciiddeenntt

Astãzi a fost grav accident în stradã,Azi a murit singurãtatea mea,Lovitã de–un tramvai, a fost sã cadãªi n–a rãspuns de gafã nimenea.

I–am fãcut loc în inima–mi pustieªi–am îngropat–o suspinând în cer,Dar îngerii sorbeau melancolieªi stelele nu mai aveau mister.

De–atunci o cânt în orice poezieªi–o chem din noapte pân’la primii zori,Viaþa mea cântec mai trist nu ºtieªi lacrimile mele îi sunt flori.

I le oferã visul care–am fost,ªi lumea fãrã ea nu are rost.

TRAIANUS110

** ** **

Va trebui sã mai trãim ºi mâine, Bãtrâni, strãmoºi, ca douã umbre doarVom ºti cã toatele sunt înzadarªi viaþa este ce ne mai rãmâne.

E–n repetãri de drame–aceastã þarã,Poporul dânsei nu mai are hal,Dar zilnic bea din propriu–i idealªi iarna îi e pururi primãvarã.

Surâde–n faþa primului duºman,Deºi din veºnicii, mereu furate,Vieþile mor în fiece þãranªi–ar învia din nou, dar nu se poate.

În zori vor fi copii ca niºte prãziCe–ºi cautã chiar viaþa lor prin lãzi.


** ** **

Sunt insule pe cer corãbierii,Din zare ca o mare se aud.Au vasele din freamãt de agudªi–n visul lor foºnesc în floare merii.

Peisaj pictat de vântul anonimE ceru–n care sufletul meu zboarãCu gând nãstruºnic, fericit sã moarãÎn rugãciunea zeului sublim.

Atâta fericire doarme–n iarbã,Cã gândurile lunii se întreabã:Ce înger ºi–a uitat aici averea?

Vâslind prin vis, îmi caut mângâierea,În cer cântã la flaute durerea,Iar orbi hãitaºi îi þes sicriu de nalbã.

TRAIANUS112

** ** **

Sã mergem spre bisericã pe jos,Mâine în zori ne va–nfia Cristos,Iubirea lui în toþi va fi sã vinãPe întuneric, deci, pe neluminã.

Cânta–vor vulturii în cor mereuPe ramurile sufletului meu,ªi stelele s–or prinde bucuroaseDe feþele copiilor sfioase.

Vom fi ferice, luminoºi ºi buni,Soarele va cãdea de–a dreptu–n pruniªi sufletele noastre–n apã vieL–or izbãvi de rãni sã ne mai fie.

Sã mergem spre bisericã pe jos,Mâine în zori ne va–nfia Cristos.


** ** **

Liniºtea este tãmãduitoare,Sufletul ei în tine va zbura.ªi lumea va rãmâne–n urma ta,Cositã de dureri, ciudatã floare.

Cântecul doarme–n noi ºi–i este bine,Cânta–vom cu suspine de acum,Azi îmblânzit–am visul despre tineªi–am dus la buze un ulcior de fum.

Dac–ai privi în mine ca–ntr–o soartã,Ai observa, în ciuda tuturor,Eternitatea de–o vecie moartã

ªi ai vedea cum, suspinând în poartã,Satele noastre–n gândurile lorCu Dumnezeu dau mâna ºi–apoi mor.

TRAIANUS114

** ** **

Ei îmi viseazã sufletul în cuie,Ei îmi râvnesc memoria în ºtreang,Sã fiu exclus din oriºicare rangªi chiriaº în þara care nu e.

Minþind, ei pot distruge orice om,Zilnic produc motive, bârfe, farse,ªi preacurând au coborât din pomªi ar zbura, dar visele li–s arse.

De la un timp mi–i dor de un strãmoºSã–i povestesc enigma vieþii mele,Iar sufletul sã–mi lunece în stele,ªi stelele sã lunece pe jos.

Atunci iubirea Domnului IisusSã aibã o duminicã în plus.


** ** **

Nu–mi pasã, Doamne, ce vor fi gândindDuºmanii mei nãprasnici despre mine,Oasele mele cântã înflorindLa þãrm de mare roºie–n suspine.

Ce bine cã eºti, maicã, rugãciune,Duminicã a putrezirii mele,În care–mi legãn moartea în danteleªi fac eforturi mari — sã–i pot da nume

Dar ea surâde grav ºi–apoi îmi spuneS–o pup pe sâni, pe ºolduri, pe mãrgele,ªi–n pat de crini s–o culc ca pe–o minune.

Îi podidesc tot trupul cu sãruturi,Mâinile mele sunt iubirii scuturi,ªi–i cânt de somn cu un alai de fluturi.

TRAIANUS116

Ruuggaa ppooeettuulluuii

Câtã durere mai existã–n oameni?Câþi gânditori mai fi–vor puºi la zid?Câtã luminã mai rãmâne–n steleªi câte amintiri se sinucid?

De ce murim preatimpuriu pe lume?De ce ne naºtem pentru a muri?De ce producem doar deºertãciune?De ce am ºi uitat a ne iubi?

De ce sã mai sperãm întru dreptate?De ce sã ne împovãrãm cu rost?De ce izbândã sã nu avem parte?De ce sã mai visãm când nu am fost?

Numai poetul singur ºi sublimªtiind de ce ne va ruga: sã fim.


|aarrãã ssiinnuucciiggaaººãã

Þãranii noºtri nu mai vor nimic,Þãranii noºtri nu mai sunt în stare,Satele mor în fiece bunicªi ei, grãbiþi, se culcã sub ogoare.

Pedeapsa cerului e–n fiecare,Lumea a devenit mai rea, mai laºã.S–a dovedit: suntem fãrã scãpare,Destin de þarã–avem sinucigaºã.

Sfârºitul þãrii pe cei mulþi se þine.Vai, moare þara noastrã–n oriºicineªi o mai strigã jalea din coline.

A înflorit în noi jalea cea mare,ªi bucuria a rãmas o floareCe–o poartã visul doar la cingãtoare.

TRAIANUS118

** ** **

Dacã–ai putea s–auzi în mineTristeþea nopþilor cum cântã?...În ochii mei plini de suspineDurerea tururor cuvântã.

Tril de nãdejde duc pe buze,În amintiri se coace visul,Dar vine vântul sã m–acuzeCã jindui gândul nepermisul.

Din suferinþa ce mã þineªi–a înflorit tãcere sfântã,Vã spun «mi–e rãu ºi–mi este bine».

În ochii mei rodesc lumine,O, de–ai putea s–auzi în mineTristeþea nopþilor cum cântã.


** ** **

Tot mai puþinã–i dragostea–ntre oameni,Colindã ura–n noi în orice zi,Dar trebui–va sã iubim poetul,Pentru cã el ni–i dat spre a–l iubi.

Se sinucide–n oameni poezia,Iar cântecul e fals, e surd, e mut,Va trebui sã cãutãm artistulÎn tainele iubirii de demult.

Aceste vremuiri sinucigaºeVor pune capãt artei pe pãmânt,Dar dacã vom mai crede–n þara noastrã,Din ceruri va veni potirul sfânt.

Sã bem licori de zei în orice searãªi sã renaºtem iar cu tot cu þarã.

TRAIANUS120

Viiiiººooaarraa

Aici, mã podidise veºnicia,Iar glasul ei mã îngâna mereu.Mierlele–ºi aveau cuib în Dumnezeuªi–mi legãnau, cântând, copilãria.

Era un timp când ne–azvârleam în cerªi–orice cãdere–n ierbi era uºoarã,Dar azi acest pãmânt, tot mai stingher,Nici nu mai ºtiu dacã ne este þarã.

Iubirea s–a ascuns în amintireªi–n lumea care mã va condamna.O, eu mai sunt iubit de cimitire,O, eu mai sunt visat de moartea mea

ªi–n zori mã simt copil îmbãtrânit,În care raiurile au murit.


Vâânntt mmãã ssccrriiee,, ppllâânnss mmãã––nnttrreeaabbãã

Am uitat ce e iubirea,Hoþii mi–au furat în noapteRana, dorul, fericirea,Taina de–a vorbi în ºoapte.

Sufletu–mi deschis de visE un porumbel ucis,De surâsul tãu atins,Glonte grav, de neînvins.

De–acum dacã ai veni,Cântecu–mi ar ruginiªi þi–aº povesti în grabãAmintiri de flori ºi iarbã.

Vânt mã scrie, plâns mã–ntreabã.ªi mã pune–n verb la treabã.

TRAIANUS122

** ** **

Liniºtea–râu îmi bate–n poartãªi eu gândesc cã este ea,Pe care mi–o dezbracã ochiiCu pofta de–a o sãruta.

Zadarnic strig... În viaþa dusãCãtre apuse lumi n–am fostNici eu deºtept, nici tu, Iisusã,Ci numai visul fãrã rost.

Iar mâine–n zori copiii luniiVor strânge din al nostru dorCioburi de liniºti ca nebunii.

Zdrelindu–ºi sufletele lor,Nici nu vor ºti cã se–nfioarãVrând veºnicia–n ei sã moarã.


** ** **

Noaptea, umblând prin visul meu alteþe,ªi–a zdrelit sufletul cu o tristeþeªi Dumnezeu acum îi este vraci,Tot prescriindu–i umblet de copaci,

Cântecul liniºtii ce–l beau asceþiiDin ceºti de–azur la ora dimineþii.La geamul meu dinspre singurãtateCuvinte sunt ºi flori adevãrate

ªi vântul le coseºte fãrã milã,Ducându–le durerii lui copilã.Snop de luminã strânge din grãdini,I–au înflorit cãlcâiele de spini.

Veni–va moartea–n zori desperecheatã Sã–l mângâie pe suflet ºi sã–i scoatã...

TRAIANUS124

Prrããbbuuººiitt îînn fflloorrii

Au dispãrut iubirile ca ceaþa,Poveºti în oameni nu se mai gãsesc,În orice zi ne pãrãseºte viaþaªi moare–ncet poporul românesc.

Îºi scrie testamentul pe coline,Plopii îl vor citi, trecând în zori,ªi nimãnui nu îi va fi ruºineDe–un biet popor acoperit de flori.

Îmbrãþiºat de crini ºi crizanteme,Va fi rãmas un vis plutind sub nori,Pe care–l pierde lumea prea devreme.

Zadarnic gândul meu o sã–l mai cheme,ªi dincolo de plânset ºi blestemeDoar moartea o sã–l ºtie uneori.


Reeggeellee îînnvviinnss

În noaptea când te–am confundat c–o stea,Am fost oprit de frumuseþea ta,Umbre valsau în ochii tãi ºi noiNe adunam din amintiri ºi ploi,

O lume–ntreagã ne înconjura,Luna cu razele–i ne–mbrãþiºaªi eu, de strãlucirea ta rãnit,Eram ca cerbul singur, hãituit.

Rãnire dulce, boalã de norocPurtam în ochii negri, prinºi în jocªi sã mã vindec nu visam în veci.Rege naiv, cum nu ºtiam cã pleci?...

ªi eu, sub cerul fãrã nici o stea,Muream învins de frumuseþea ta.

TRAIANUS126

Pooeemm rreeppeettaatt

În fiecare an mi–e teamãCã n–o sã vinã nici o toamnã,ªi plâng în ciuda tuturorCã n–o sã mai am timp sã mor.

În orice an vine iubireaÎn locul toamnei ce s–a dusSpre–un neºtiut de lume–apus,ªi mã îngân cu amintirea.

În anul care–l vãd plecândMã tem cã n–o veni murireaSã–mi punã mâna ei pe gândªi sã–mi citeascã prohodirea.

În orice an cumplit mã tem,Da–i ziuã mare–n Betleem.


** ** **

Biblioteca–i un muzeu,În care dorm cãrþile toate,Sã le citeascã DumnezeuCoboarã–n fiecare noapte.

Ele–n tãcerea lor vorbescDespre poeþii duºi sub iarbã,În nicãieri ºi–n rai cerescªi de ce nu mai vin se–ntreabã.

Biblioteca–i un muzeu,Prin care umblã fãrã teamã,Cuvântãtor, Sufletul meuªi Maica Domnului mi–l cheamã

În ceru–nalt cu stea apusã,Sã–i spunã: «Înfloresc, Iisusã»

TRAIANUS128

Baallaaddaa mmuurriirriiii

Moartea a promis cã vine Mâine searã pe la mine.Dezbrãcatã–nvãþãtoareSã–mi dea lecþii cum se moare,

Sunt bãtrân ºi o aºtept,Îmi pun o garoafã–n pieptªi din casã pânã–n poartãNumai crini cu mândrã soartã.

Fericirea–n ochi îmi catã,Tristã ºi îndureratã,Numai eu gãtesc bucateªi vin bun, de calitate

Pentru moartea care vine Mâine searã pe la mine!


** ** **

Mã scriu cuvintele de la o vreme,Tãcerea mea le este sfânt pergam,Doar eu nu ºtiu, cã, fãrã–a se mai teme,Trãieºte–n mine visul unui neam.

Sunt cavalerul nopþii care pleacã,Sunt trubadurul zilei ce–a murit,Dau corbilor fãrâmituri de mitªi ei, nefericiþii, se îneacã.

Dac–aº putea sã strig la cer, aº spuneCuvinte de zãpadã pentru ceaDe m–a uitat copil în astã lume,

Jucându–mã pe strãzi cu moartea mea,Crezând–o soare, lunã, cântec, mamã,Azi am îmbãtrânit ºi–mi este teamã.

TRAIANUS130

** ** **

Marea–ºi gãseºte început în cer,Sufletul ei, unduitor, prin steleMurmurã la pian cântãri de jele,Pânã în zori, când duhurile pier.

Vâsleºte–n ea ca–ntr–o singurãtateIisus preafericit ºi, bucuros, Îi dã sãrutul lui, evlavios,Citindu–i gândurile ca pe–o carte.

Mi–l iau în braþe munþii scriºi pe zare,ªi ca pe pruncul lor de–a dreptu–n cerMi–l duc frumos din noaptea ca o mare.

În ochii mei ca–ntr–o oglindã tristãªi veche luna, plinã de mister,Îºi potriveºte sânii de artistã.


** ** **

S–a dus din noi tãcerea la plimbareªi cântecul a adormit din nou.Eu cred cã Dumnezeu pe toþi ne are,Iubirea noastrã îi va fi ecou.

Suntem copiii înfiaþi de–un cântec,Am fost ai clipei care a murit.Ciocoii lumii zariºtile spintec,Tot cãutând un vis desãvârºit.

S–au pus pe plâns cã e–nzadar ideea,În mine visul a–nflorit mereuªi a rodit cu grijã ca femeiaªi adevãr, ºi cer, ºi Dumnezeu.

Sunt visul vostru — strig, vã aparþin,Dar râd ciocoii, înecaþi în vin.

TRAIANUS132

** ** **

Foaie verde de cicoare,Dumnezeu în dimineþiÎmi dã pâine cu tristeþiªi un cântec care doare.

Sufletul meu, cununatCu–a misterelor tãcere,Duce carul încãrcatCu iluzii efemere.

Am rãmas sã mor doar eu,Lumile–au murit de veacuri,Strig, dar tace Dumnezeu,Moartea face berbeleacuri.

– Pot sã mor? o–ntreb mereu.– Fleacuri, zice dânsa, fleacuri.


** ** **

În ziua–n care cântecele toateMuriserã de boli, de vis, de patimi,Fumam þigãri de soare încleiate,ªi ele umede erau de lacrimi.

Am plâns la fel când îmi plecase mama,Eram copil îmbãtrânit pe loc,ªi Dumnezeu nu mai gãsea norocSã–mi dea sã beau, poate mi–o trece teama.

O, azi de–mi amintesc mai mult mã mintªi–am devenit o ranã de argint,În care–ºi plâng mioarele jertfirea.

Am tot murit în voi de–atâtea ori,Dar din pãcat, din urã ºi eroriEu am aflat cã pot visa iubirea!

TRAIANUS134

** ** **

Mi–am scris sufletul pe cerªi–acu–i ranã de mister,O citeºte–n viaþa–i toatãNumai vântul câteodatã.

Ce mai suflet am ºi eu,Cã–l tot strig ºi nu–i mereu,Mi–l ochesc în zori nebuniiªi mi–l ºterge pasul lunii.

Cântec zis–am pân’ am fostSã mai mor ºi eu cu rost,Viaþã–am zis, era târziuªi–acum sunt plânsului fiu.

Domn mã vede, nu mã–ntreabãDe ce sunt izvor în iarbã?


** ** **

Curând s–o face noapte în toþi miriiªi–atunci, desperecheat ºi înzadar,Voi savura din vinul amintirii,Servind cu moartea mea dintr–un pahar.

Doar un pahar lucid de fericire,Adus de gura amãgirii reci,Morþii sã–i spun: «Eternã amãgire!»Sã–i scriu cu vin pe sâni: «Sã nu–mi mai pleci!»

Frumoasã–o sã rãmânã–aceastã moarteªi–am sã–i dau nume nou: Eternitate,Cu care–o sã încep oricare carte,

Iar eu voi fi o piatrã cãlãtoare,Ce–ºi scoate, suspinândã, în cãrareCuiele ruginite din picioare.

TRAIANUS136

** ** **

Sunt veºnicii de când m–am pãrãsit,Mi–am spus «Te las» ºi am plecat în cer,A mai rãmas în mine–un vis stingher,Dar mi–l va omorî un timp subit.

Ce vânãtoare–n simþuri s–o–ntâmpla,Ce clinchet trist prin mine–ºi face cale,Voi bea în zori potir umplut cu jale,Dansând cu moartea în odaia mea.

Vântul–profesor emerit va fi,Cântând la pian, trezindu–mi amintirea,Prin crângul cerului mã va roti.

Ce moarte bunã–avut–am, zi de zi,La ora–i de murire, cu privireaAm învãþat un cântec nou: Iubirea!


Mooººtteenniirreeaa vviissuulluuii

Voi nu meritaþi aceastã urã,Noi nu meritãm acest surâs,Ei, nemeritându–se, se–njurã,Ele–ºi spun mereu în gând cã îs.

Voi v–aþi lepãdat de–aceastã viaþã,Noi ne–am dezbrãcat de–acest cuvânt,Ei beau zilnic din ulcioare ceaþã,Ele–ºi scriu mereu pe sâni cã sânt.

Voi trãiþi în cântecele mele,Noi vom fi sub clopote de cer,Ei îºi duc sicriele prin stele,Ele mã vâneazã ca pe–un jder.

ªi eu nu–s decât o mierlã calmã,Ce vã lasã câte–un cer în palmã.

TRAIANUS138

** ** **

Din mine poþi culege fãrã teamãStelele nopþii fãrã de pereche,Foºnirea lor sã–þi curgã în urecheMiere culeasã de doi ochi de mamã.

Prin cerul înnorat, ce se înnimbãCu visul vostru–n fiecare zi,Sufletul meu — copil naiv se plimbã,Ca un bãtrân, rãnit de nostalgii.

Cãrunt de ele, ca vecinul HerculE gândul pãrãsit ºi de cuvinte,Când a murit nu–ºi mai aduce–aminte.

În fiecare–amurg ºi dimineaþã,Lipindu–ºi iar aripile cu ceaþã,Zboarã prin inima oricãrui secul.


** ** **

Cosaºii morþii ºi–au bãut arvunaªi–acum ameninþã cu pumnii luna,Viaþa–n ei a înserat, nebuna,De paºii lor s–a–mbolnãvit þãrâna.

O, eu am fost cuvintelor mereuCerul prea credincios, arat din greu,Unde mi le–a culcat în cuib un zmeuªi le–a dat vis pe faþã Dumnezeu.

În orice an, în fiecare toamnã,Rodesc tãcerea ochilor tãi, mamã,Pe care n–o culege nici un om.

Sufletul meu e pasãrea ce zboarãPrin amintiri, ades uitând sã moarã,ªi doarme–n Dumnezeu ca într–un pom.

TRAIANUS140

** ** **

Fãrâmituri de stele voi serviÎn noaptea–n care mi–o fi cel mai bine,Luna cãzutã–n geam, cu–amurg va scri:«Nimic din ce–i sub cer nu–þi aparþine.

Primeºte–mã în casa ta acumªi–o sã mã ai pe mine, prinþ de seamã».Sorbeam cu grijã din ulcioare fumªi doar de veºnicie mi–era teamã.

Ce fericit eram, ca zeu–n soareVisând la lumea care nu era,Dar cuvânta în graiuri trecãtoare,ªi, Doamne, nu–ºi avea doar moartea sa.

Avea ºi bani, ºi glorie, ºi nume,Dar tot era nefericitã lume.


** ** **

Cioplesc cuvinte dintr–un lemn de vis,Trup de cuvânt am ºi miros ciudat,Aºtept sã vinã cântecul nescris,În suflet însereazã ºi–i pãcat.

Tânãr fiind, de cer avut–am parte,Dar zeii într–o noapte de april Brusc mi–au retras din joc ultima carteªi–acum sunt plin de rãni ca un copil.

Am fost plecat de–acasã pentr–o vreme,M–am dus prin gânduri, fãrã–a mã gãsi,Dar chiar dac–am ajuns prin Betleeme,Mã voi întoarce–n tine într–o zi.

Cãci numai tu rãmâi pustiul dulceSpre care–n braþe Dumnezeu m–o duce.

TRAIANUS142

** ** **

Norii pe cer mânaþi de vânt, în turmã,Sunt duºi la pãmântescul lor negoþ.Hoþi mi–au furat poemele ca pe–urmãPe mine însumi sã mã facã hoþ.

Istoria ne dãdãceºte–ntrunaªi ne dã sfaturi fãrã de folos.Hoþii vâneazã–n orice noapte lunaªi nimeresc în gândul lui Cristos.

Fruntea lui este ranã roditoareÎn care flori vom semãna în zori.Le vor prãºi în veri privighetori.

Domnul va fi ca un ogor în floareTrecând spre amintirea viitoare,Cu o sãgeatã–n mâini, de–atâtea ori.


** ** **

Suspinã florile–n grãdinãCã ceru–n ochii mei se stinge,Viaþa–mi pleacã din luminãªi peste sufletu–mi va ninge.

De moarte nu mã pot ascunde,În casa ei mi–i cald ºi bine,Cu ochii scriu tãceri profundePe þâþele–i de patimi pline.

Apoi cu mâinile–mi ca scuturiLe–mbrac în haine de sãruturiSã nu–mi citeascã nimeni vina,

Mare de lacrimi e grãdinaªi–n ea corãbii de suspine,Cu flori la bord, plutesc spre mine.

TRAIANUS144

** ** **

Îmi curg eternitãþile pe faþãªi ce pot face e sã le zâmbesc,Acum, când viaþa–n mine se rãsfaþã,Te caut, moarteo, dar nu te gãsesc.

Culege–mi de pe buze veºniciaªi–mparte–o rezonabil la asceþi,Doar ei aud cum traversând pustiaHarul divin rodeºte în poeþi.

Ce mult aº vrea sã pot dormi în tineCa–n ieslea lui Iisus, micuþ ºi blând,Fugind din lumea plinã de suspine,Nins de metafore, sã–þi bat în gând.

Sã–mi spui: «Înzãpezitule, þi–i frig?N–auzi în noi tãcerile cum ning?»


U llttiimmaa pplleeccaarree

Mâine–o sã fie ultima plecare.Hai, pregãtiþi–vã cã nu e timp,În ochii mei veniþi, aici se moare,Se dã murirea gratis, fãrã schimb.

Intraþi în ei încet, ca–ntr–o odaieÎn care numai vântul a rãmasÎndrãgostit lulea de–un sân de ploaie,Mereu strigând–o, nu mai are glas.

Leac de murire nu gãsim în zare,Vindecãtorii zilei au murit,ªi se întreabã sufletu–mi uimit:«Când o sã fie ultima plecare?»

«La ºapte fix», îi spune zeul mare.ªi el tot nu pricepe, fericit.

TRAIANUS146

Vâânnããttoorriiii ddee ppooeemmee

Aceºtia–s vânãtorii de poeme:Surâd ºi te salutã glorios,Îþi spun: «Maestru prim», de la o vremeªi–n ei se plimbã Iuda, pupãcios.

Vâneazã tot ce e mai bun ca dânºiiªi–o fac, s–o recunoaºtem, cu talent,Aceastã artã n–are faliment,Imitã drama când vãd ochii–mi, plânºii.

Ce oameni, Doamne, fãrã–a se mai temeDe judecata cerului, apar,Rãul din ei ocupã loc de har —Aceºtia–s vânãtorii de poeme,

Preafericiþi le ard pe rug ºi p–urmãO bucurie jalnicã îi curmã.


Mooaarrtteeaa iissttoorriieeii

Geamul tãu a fost dus de vânt,Acum beznele doar te sãrutã,Aº veni dintr–o þarã de sub pãmântUnde îngerii orbi sorb cucutã.

Morþii pasc înflorite tãceriªi îºi pun câte–o pasãre–n glas,Luna bate, privindu–i, la maºinã de ieri,Amintirea care–au rãmas.

Toþi sunt prunci adoptivi aici ºi zâmbesc,Alte poze prin vis nu se–aratã,ªi se cred fericiþi când de ei ºi–amintescMoartea–mamã de veci, Domnul — tatã.

Pãgân cadou, mâncare cereascã de uitare,Sã nu poatã simþi istoria cum moare.

TRAIANUS148

** ** **

De atâta timp muncind hârtiaAm ajuns veciei substantiv.Doamne, se dã–n scrânciob Româniaªi surâde fãrã de motiv.

Pe–a ei gurã moartea morþii curge,Dar e fericitã þara mea.Ce va fi cu dânsa, Demiurge?Mai existã leac de–a o salva?

Nu mai e rentabilã iubirea,Ce o fi rentabil am uitat,ªi în zori de zi ori pe–nseratNe vom cununa cu amintirea,

Care ne va–mbrãþiºa râzândPe mormântul României stând.


Ossppããþþ ccuu zzeeii

Mi–am pierdut inelul, a cãzut în nea,De–acum nu mai este nimeni sã mi–l dea,Ce ruºine–mi pare, ce–am sã–i spun femeii?M–am aflat o vreme în ospãþ cu zeii

ªi o fatã tristã cum e numai lunaMi–a furat iubirea pentru totdeauna.Doar pe tine, drago, floare de pãdure,N–au putut din mine–atunci sã mi te fure.

Cãci te am ziditã–n gânduri cu toþi vecii,Nu pãtrund acolo strâmbii ºi zevzecii.Numai visu–mi singur, cum e Domnu–n nouri,Bate–n uºi de cântec, aºteptând ecouri

ªi tu dormi, cãinþã, sfântã ºi pãgânã,Iar eu rãmân piatrã cu garoafe–n mânã.

TRAIANUS150

** ** **

Eu am o boalã dulce ca o fatã,Durerea lumii e a mea durere,Mereu alte dureri destinu–mi cereªi viaþa–mi este ranã ne’ncetatã.

Eu port în mine o cereascã boalã,Doar Dumnezeu o ºtie uneori,Ducându–ºi amintirile la ºcoalã,Îmi lasã–n braþe un potop de flori.

Fãrã de boala mea ce–aº fi eu oare?Pustiu înmiresmat de nici un gând?O ciocârlie ce se–aruncã–n soare?Un vultur care s–a trezit plângând?

E–o ranã cerul ºi–n cuprinsu–i lunaTãceri de aur seamãnã întruna.


** ** **

La facultatea morþii studiezUltimul an, secþia: ne’ncetat,Sã fi lipsit cândva nu s–a–ntâmplat –La lecþiile ei mã minunez.

Prelegeri sunt, marcându–mã profund,Înnobileazã visele–mi mereu,În ochii dânsei plânge chipul meuªi nu mai ºtiu de mine sã m–ascund.

M–aº da la ciori, la vânturi, la copii, M–aº furiºa tãcere prin zãpadã,Miresele fugi–vor sã mã vadãSub cerul semãnat de ciocârlii,

Pe care, deºteptând întreg pãmântul,Luna le ceartã, le mângâie vântul.

TRAIANUS152

** ** **

Eu sunt cel mai bãtrân copil de cuci,Fugit în cer din lumile în careStrãbunii mei, cioplindu–ºi oarbe cruci,Au pãstorit o vreme viitoare.

Acum am devenit ºi eu strãmoº,Timpul îmi coase nimb de–aleasã ceaþã,Cu paºi de iarbã trec spre dimineaþãDucând, în ochi cãzut, amurgul roº.

O, eu am fost pe când nici nu visam,În visul fiecãrui plop trãiamªi eram fericit ca fiecare.

Azi stâlp de poartã mã visez sub zare,Gândirile–mi sunt pãsãri cãlãtoare,Iar Dumnezeu de mult nu–mi este neam.


** ** **

Mã face optimist orice tristeþe, Mã face fericit plânsul de stea,În mine–au început a deraiaTrãsurile cãzând din politeþe.

M–a–mbolnãvit a morþii frumuseþe,E clar cã nu mã vindec niciodatã,Ferice–mi voi da sufletul pe roatãªi zilnic numai eu mi–oi da bineþe,

Iar oamenii pe–a–nsingurãrii stradãVor trece în cãruþe cu zãpadã,Visul în ei va fi de mult ucis.

Eu voi rãmâne ultimul meu vis,Am sã mã–mpart pe gratis tuturora,Dar moartea–n cer, râzând, schimba–va ora.

TRAIANUS154

Pooeettuull

Avea în ochii sãi atâta ceaþã,Dar plin de noi iluzii surâdea,Prea bucuros de orice dimineaþã,Care în drumul ei mi–l saluta.

La toþi el le dorea doar bucurie,Sã tot mai fie le dorea, smerit,ªi numai lui nu–i mai dorise nimeniMãcar o bucurie. ªi–a murit.

Inima lui e–o dulce puºcãrie,Din ea am fost exclus, fãrã vreo vinãªi–acum, când port veºminte de luminã,Vreau bezna nopþilor sã–mi aparþie.

Mi–i dor de întunericul tãu, Viaþã,Care ca pe–o luminã mã rãsfaþã.


** ** **

Ce minciunoºi sunt ochii tãi, Iubire,Citesc trãdarea ca pe–o poezieÎn care paºii nopþii întârzieFãrã de luna dusã–n cimitire.

Din câte amãgiri au fost sã–mi vinã –Minciuna ta mi–i dragã cel mai mult,Strãmoº ajuns–am de când o ascultªi–n gândurile mele se–nseninã,

Dar tu nu ºtii nimic din câte spunªi m–ai uitat de mult ca pe–un nebun,Murindu–mã, la geamuri pãrãsite.

Ci eu în al tãu vis nepãmântescÎþi bat cu inima ºi prea firescCuvânt cu liniºti albe, înflorite.

TRAIANUS156

** ** **

Ce hoþi nãprasnici cautã în mine,E beznã grea, dar cautã luminiªi când gândesc cã ieri mi–au fost veciniÎmi vine strigãtul sã–i lege bine.

Au chei, cred ei, pentru oricare vis ªi pentru orice gând — o puºcãrie, Li–i pasul ca un vulture ucis,Dar raza stelelor o sã–i sfâºie.

Ei nici nu ºtiu cã am apus demultªi–acum numãr veciile cu lunã, Murmurul liniºtii, pierdut, ascult,

Spun tuturor un crez ca o cununã:«Eu, mort în viaþã am rãmas sã fiu,Rebotezat cu nume de târziu».


** ** **

Amirosim a iad ºi–a tragedie,Cântecul morþii e omniprezent,Lumea din noi nu vrea sã ne mai ºtie,A pãrãsit–o orice sentiment.

Lacrimi ascundem zilnic în batistãDepozitându–le fãrã vreun rost,Lumea din noi a devenit mai tristã,Ea crede cã suntem cei care–am fost.

E înzadar orice poem sub soare,E în declin sufletul tuturor,În oameni veºnicia lumii moare,Vom fi de–acum al crucilor popor,

Care când ºti–va încotro se duceVa încerca sã se înalþe–n zbor,Dar n–o sã poatã, c–o sã fie cruce.

TRAIANUS158

** ** **

Fiece zi e–o scurtã veºniciePrin care suntem simpli trecãtori,Istoria aruncã–n noi cu flori,La ce visãm nici un arhanghel ºtie.

Prãpãduri îmblânzim, triºând mereu,Iluzia amantã ni–i, fidelã,ªi dintre toate numai DumnezeuRãmâne nevândutul pe cartelã.

Pe strãzi ºi–n prãvãlii se vinde ceaþã,Vieþile noastre–au devenit dughene,Unde nu intrã cerul, cã se teme.

Noi am murit de mult, dar ne e bineÎn moartea care seamãnã c–o viaþãªi înotãm prin valuri de suspine.


Alltt ccâânntteecc ppeennttrruu AAnnddrreeeeaa

Te voi citi, Andreea, ca pe–o carteÎn care este scris sufletul meu,Atunci când vii regretele–s departeªi fericit e–n ceruri Dumnezeu.

Eu te iubesc mai mult decât o viaþã,Eºti mai presus decât oricare vis,Atunci când pleci îmi plâng tristeþi pe faþãªi sunt canarul de priviri ucis.

Te voi citi, Andreea, ca pe–o carte,La rugul soarelui, cãzut pe spate,Fierbând limbile de privighetori.

Eºti condamnatã sã nu poþi sã moriªi chiar când îmi lipseºti puþin din toateÎn mine–i cerul tãu prin care zbori.

TRAIANUS160

** ** **

Sã fii tânãr poet e–o tragedie,Atunci când harul îþi e dat din plin,Ai fi iubit de l–ai avea puþinªi–ai fi pupat pe mâini ºi scãfârlie,

Metaforele þi–s scãpãrãtoare,Îþi spun: «Maestre» când te întâlnescªi cei cu har ºi cei ce lâncezescLa poarta veºniciei trecãtoare.

Îndepãrtându–te, ei te hulesc,Da–n gându–þi poezia dã în floareªi–ºi are leac de vis eternitatea.

Prin tine treci strigând: «Unde–i dreptatea?Mai are rost pe lume poezia?»ªi îþi rãspunde doar melancolia,

ªoptindu–þi: «Fiul meu, decât ai spune,Scrie, cã–n rest e doar deºertãciune».


V iiaaþþaa nneeffiiiinnþþeeii

Lucrarea mea–n care stãrui de–un veacE pe sfârºite — mâine se terminã,O va citi tãcerea, fãrã vinã,Crezând–o potrivitã ca un leac.

Eu îmi aºtept iubirea ca pe–o soartã,Modelul cãreia–l gãsim în cãrþi,Sã–i pot rosti: «Priveºte, noi suntem douã clipe,ªi–o sã rãmânem simple, douã singurãtãþi».

Acum e încã vreme ºi–i pace–n cimitire,Ca niºte flori muriþii au înflorit demult,Vâneazã–mã din amintiri, iubita mea subþireªi–apoi ca un soldat ocheºte–mã cu un sãrut.

Sã fiu eternul fericit care, murind, te areªi tu sã–i pui sub cap, pe ochi, pe gând cer de visare.

TRAIANUS162

** ** **

Lumea a devenit tot mai pãgânã,Iuda în ea serbeazã ceas de ceas,Miracolul tristeþii se amânã,Dar pân’ la el puþin a mai rãmas.

Lumea a devenit mai anticristã,Bea limonadã, scuipã în poeþi,Ea s–o trezi în zori mai optimistãªi–o cuvânta în graiuri de asceþi.

Lumea a–nnebunit de–atâtea farse,Dar, surâzândã, nu dã înapoi,Eu pentru dânsa devenii noroi,La geamul ei sunt storurile trase.

ªi dupã–atâta urã ºi minciunã, Se mirã lumea cã mai trec sub lunã.


U llttiimmaa ººccooaallãã

În manta de zãpadã trec strada, banal,Numãr fulgii cãzând, iar din inima meaLumina s–a spart ca un ulcior de cristal,Fãcându–se þãndãri pe podea.

M–am aplecat s–o culeg ºi s–o înclei din nouCiob lângã ciob, poate–am sã reuºesc,Plângeam cã era totul joc naiv, ºtrengãrescªi–am îngropat–o în mine, fãrã ecou.

În zori, când m–am trezit, bâiguiam prin uciseAmintiri, ca prin sentinþe un deþinut,La cinã s–au stins þãrile fãrã vise,Drapele de beznã în bernã–au cãzut.

ªi totul avea asemãnare totalãC–un vast þintirim, unde mergem la ºcoalã.

TRAIANUS164

** ** **

E viscol greu, opreºte–mã la tine,Nu mã lãsa sã plec sub aspre zãri,De–atâta nins s–a–nnãmeþit în mine,Vântul acoperã orice cãrãri.

Cerul a îngheþat ca un cerdacÎn care þurþurii prelung viseazã,Bolnav de–atâta viscolire tacªi numai tu eºti nopþii mele razã.

Acum îmi amintesc de–o iarnã–n careSe ordonase brusc, desãvârºit,Sã fiu ucis c–o farsã zdrobitoare,Dar, ca–ntr–un vis zadarnic, n–am murit.

Ce vis aiurea! — mi spun, ce fac cu mine?E viscol greu, opreºte–mã la tine...


Pooeemm îînnssccrriiss ppee bbuuzzeellee ggeennuunniiii

Cuvintele–s împãrãþia mea,Prin ele trec cum trece–aº uneoriPrin lanul macilor înfloritori,ªi ei, dacã iubesc, m–ar întreba...

Eu am iubit singurãtatea lunii,Tristeþi fãrã de numãr, duse–n soare.ªi azi, gândind la ele, ca nebunii,Îmi vin în minte vremuri viitoare.

De ce sã–mi amintesc de ele,–ntreb,ªi la–ntrebarea mea rãspuns de seamãMai pot citi în ochi stelari de cerb.

Cerul s–o–nchide ca un ochi de mamã.ªi înspre ea, lucind la geamul lunii,Târâmã–voi, cãzând, pe roase funii.

TRAIANUS166

** ** **

Albi de gânduri sunt copaciiªi de viscol, ºi de vise,I–aº îmbrãþiºa în noapte,Dar grãdinile–s închise.

Cheile din porþi sunt duseCu stãpâna la culcare,Pomii, tremurând, suspinã –Alte chei Traianus n–are.

Deºteptat în dimineaþã,Am sã fug spre ei îndatã,Dar grãdina va fi toatãO fãpturã fãrã viaþã.

ªi–n sicrie de zãpadãVântul va veni sã–i vadã.


** ** **

Vântul din cer e mare hoþ de fulgi,Îi prinde ºi–i închide în castele,Apoi, de parcã–i izbãvit de rele,Trece, fumând dintr–o lulea, în blugi.

Fudul ºi genial ca un poet,E visãtorul rãtãcit prin stele,ªi–n fumãraia unei cafeneleCântã ºi bea mereu, moare încet,

L–am implorat la telefon ºi eu:Sã nu mai chefuiascã zi ºi noapte,ªi–am înþeles cã el altfel nu poate...

Sãrmanul vânt... Pierdut frate al meu,Curând ºi–o odihni ale lui oasePe ºoldurile morþii preafrumoase.

TRAIANUS168

** ** **

Te uiþi în soare ca într–o oglindãªi–þi este dor de chipul tãu frumos,Ce drag îþi pare–acum, când maiestosPriveºte–n ochii tãi, sã te cuprindã.

Iubirea ta din gânduri te viseazã,Eternitãþi la rând s–au prãpãdit,Dar ea ºi azi ca–n timpuri te vâneazãCu arcul în privire tãinuit.

Nefericit, ca iarba din cãrare,Ce ºtie cã numai plângând nu moare,Vei încerca sã te înalþi în zbor.

Iubirea ta þi–o fi de ajutorªi îþi va bate–n geamuri ca un soare,Dar n–auzi–vei, beat de viitor.


** ** **

Trecea o datã un poet prin sateªi–a scris apoi într–un poem stingher:«Pãrinþii noºtri au avut dreptateCând s–au retras în patria din cer».

De–atunci trecut–a vreme fãrã capãtªi noi ajuns–am din copii pãrinþi,Care se duc ºi ei, din viaþã scapãt,Iar omenirea ºi–a ieºit din minþi.

A devenit mai rea ºi mai þâfnoasã,N–are trecut, are doar viitor,În mine lumii mamelor, frumoasã,De timpul când eram copii i–i dor,

Dar noi surâdem blând, ca niºte sfinþiUitând cã–n zori îºi vor ieºi din minþi.

TRAIANUS170

Prriimmããvvaarraa––nn oorraaºº

Nici n–am observat c–a venit primãvara,Dormeam ºi–n somnul greu de veºniciiEa a trecut c–un cor de ciocârlii,Vântul la geam îi acorda chitara,

În loc de corzi ramuri îi potrivea,Lemnu–ncepea din nou sã dea în floareªi visul nostru când o atingeaDin ramuri curgeau pãsãri pe trotuare.

Le culegeau copiii clipelor,Ducându–le pe umeri ºi–n privire,Iar Dumnezeu — supremul zburãtor –Scria oricare suflet cu uimire.

Fanfara cerului vedeam trecând,ªi orãºenii se trezeau cântând.


** ** **

Cautã–te în gânduri, eºti acolo, Gãsite–vor tãcerile–ntr–o zi,Copacii se vor scutura, din pleteSã cadã ca o nuntã îngerii.

Cu sufletul privind, iubind — cu ochii,La uºa fericirii bate–oi iarã,Cu paºi de vagabond, un pierde–varãÎndrãgostit lulea de fata popii.

Noaptea culeg stele din vârf de cetini,Mã culc în lunã, beau licori dulcii,Zeii din cer mi–au devenit prieteniªi numai tu, Iubire, nu mai vii.

Ne ºtie–un vis pe care l–am uitatCândva, târziu, în veacul celãlalt.

TRAIANUS172

** ** **

Dezgoleºte–þi sânii, amintire,Roagã–ne sã–i mângâiem pe rând,Dã–ne un surâs ca un comândBucuros, duhnind a fericire.

Dezveºmântã–te ca o rebelã,Ca o desfrunzire de arþari,Fii cea mai frumoasã daravelãPentru niºte prunci cu taine mari.

ªi–apoi râzi îmbolnãvind tãcerea,Râzi, mai râzi pân’ cerul va cãdeaÎn privirea noastrã ca durerea,Mari fâºii în ochi de plopi vor sta

ªi cizmari vestiþi din Galateia –Râu de lacrimi — îl vor repara.


Câânntteecc ddee ppoomm llããccrriimmâânndd

Þi–a fost sortit sã pleci mult prea devremeªi azi în mine doar mai locuieºti,Sufletul tãu, cã l–aº uita, se teme,Dar eu ºtiu cã ºi–n moarte mã iubeºti.

Eºti roditor pãmânt, în care–o floareÎþi înfloreºte numele de veci,Orice vecie poate–acum sã moarã,Doar tu din mine pururi sã nu pleci,

Cã dac–o sã dispari din amintire,Am sã te caut fãrã–a te gãsi,Cum ani la rând, iubit de cimitire,Din ziuã–n noapte ºi din noapte–n zi,

Mamã, cuvânt în ceaþã, efemer, ªi mã tot scriu tãcerile în cer.

TRAIANUS174

** ** **

Gândind la timpul care mi–a pus nimbDe–nsingurat sublim, dându–mi ºi soclu,Îmi amintesc atunci când anii–mi plimbDe grãniceri ce–mi dau câte–un binoclu...

Azi timpul trece galopând prin mine,Tânjesc visând la clipa ce–o sã doarã,Când o sã fim pãrinþi goliþi de sine,Daþi într–o zi spitalelor sã–i moarã.

În sânge–un râu de–azur îºi face cale,Pe care poezia luntrea–ºi duceSpre–o catedralã din cereºti mahale –Din raza stelelor ciopleascã–ºi cruce

ªi ducã–se în oameni ca–ntr–o vinãSã bea din ceºti o tragicã luminã.


** ** **

Când m–a nãscut însingurarea lumii,Mi–am zis, simþind cã–ncep a–nmuguri:«Eu pot trãi fãrã privirea lunii,Fãrã iubire n–aº putea trãi!».

Când m–am cãsãtorit cu fata mãrii,Mi–am spus, simþind cã–ncep a înflori:«Eu pot trãi fãrã–amintiri o vreme,Fãrã iubire n–aº putea trãi!».

Acum, când sãrãcia–mi bate–n poartãCu pletele în vânt, în haine gri,Îi spun, simþind cã–ncep a vesteji:

«Târziu venit–ai. Nu mã poþi opri,Eu fãrã tine pot trãi în moarte,Fãrã iubire n–am sã pot trãi».

TRAIANUS176

Suupprreemmaa ggrreeººeeaallãã

Grãdinile din cer rodesc iubire,Îngerii veseli o culeg de zor,Îºi scaldã ochii–n mãri de viitorªi ochii lor cuvântã cu uimire.

Cine cunoaºte al uimirii graiPutea–va înþelege ce cuvântã,În lumea lor lumina–nseamnã rai,Fâºii de cer ei duc spre guri ºi cântã.

Luminii i–au dat glas de tainã sfântã,Iar noi, cãzuþi la pieptul ierbii, vai,O dezmierdãm mereu, ea ne descântãCu mâinile subþiri, cu pãr bãlai.

ªi omenirea–n paturi se frãmântã,Cã Dumnezeu se–ngânã–ncet la nai.


** ** **

În spitale pãrinþii n–au ceas bucurosªi ei ºtiu, cãrunþiþii, cã sunt de prisos,Când se uitã la geam cã mai ninge ºi–i orbOchiul lui Dumnezeu într–o guºã de corb.

Cineva plânge–acum, lacrimile–i îngheaþãªi n–ajung pân’ la mine, ºi–s umbrã de ceaþãÎntr–un târg ce–mi înfulecã zahãrul tos.Tot mai ninge–n Bacovia imperios,

Ce mai frig în salon ºi n–au unde pleca,ªi nu ºtiu cât o fi sã mai fie aºa –Înc–o zi, poate–un ceas, poate clipe cevaªi nu–s legi peste legi sã–i îndrepte colea,

Ar dormi ºi n–au somn, c–un colind li–s datorªi tot ninge–n Bacovia sfâºietor.

TRAIANUS178

Arrttaa ddee aa ffii ssiinngguurr

Rãneºte–mã c–un trandafir în flãcãri,Pe care l–a aprins soarele–n zoriªi–acum danseazã–n mâna ta uºoarãCe dirijeazã parcã–un cor de nori.

Tu vise n–ai de mult, eu nu am vreme,Tu nu ai amintiri, eu n–am mister,Dar ne grãbim prea mult în viaþa asta –Sã nu ne mai grãbim deloc în cer.

Cândva am scris «Norocul de–a fi singur»ªi–acum cred cã singurãtatea meaNu este doar noroc, ci artã–nseamnã,Pe care vântu–o va solicita,

Cu gândul de–a se regãsi odatãÎn ea ca într–o carte nevisatã.


** ** **

În cer sunt veºnici munþii de zãpadã,În sate urlã vântul, turle bat,Timpul e un beþiv care–a turbatªi–acum bate la uºi, vrând sã ne vadã.

În noi de mult murit–a orice vis,Ca un defunct e oriºice cuvânt,Gândim doar flori, ºoptim numai pãmânt,Ne zace–n ochi un adevãr ucis.

O Evanghelie–i întreaga zare,Prin pajiºtile ei, ce–au dat în floare,Umblã Iisus cu paºi de lumânare.

Spre el ca spre o ultimã salvarePrivind cu ochii vii — nestinºi luceferi –Satul e–un cimitir cu morþii teferi.

TRAIANUS180

** ** **

Odaie luminatã de tristeþeMi–i inima, asearã am murit.ªi–acum cavou mi–i trupul nesfârºit,Prin care moartea–mi cântã cu tandreþe.

Fluierã preafrumos, îmi dã bineþe,Cautã–n ochii singuri fericirea,Când i–o atinge–n ei sã se rãsfeþe,Cântând la orga cerului iubirea.

Cândva am încercat cu un poemSã–mbun tãcerea, dar n–am fost în stareS–o–nvãþ detot ºi–acum sã tac mã tem,ªi–am sã cuvânt în grai de lumânare

Arzând cu parã mare, de totem,Precum o steauã peste Betleem.


** ** **

Plopii vor fi statui ºi nici nu ºtiu,Se vor trezi chemându–se pe nume,Strigându–ºi sufletul care–am sã fiu,Fãcându–ºi loc cu coatele prin lume.

Vântu–ºi ridicã glasul la cîmpii,Dar în curând e liniºte deplinªi timpul cu paºi scurþi de manechinMâna–va–n noi turme de iasomii.

Plopii vor fi statui, vor râde–n zori,Trecând pe strada amintirii mele,ªi ceru–n Dumnezeu, greu de fiori,Va bea din ochii îngerelor jele.

Plopii vor fi statui, de–acuma sânt,Iar noi le vom fi soclu de pãmânt.

TRAIANUS182

** ** **

Gura mea spune flori, tace morminte,Strigã tãceri, viseazã ciocârlii.În târgul vechi realizez cuvinte,De n–aveþi bani le dau pe iasomii.

Gura mea fierbe–n lumea ei dulceaþãDin flori de crin pentru bolnavi de gâlci,Mestecã ne’ncetat, presoarã ceaþãªi pleacã s–o distribuie în bâlci.

Ce gurã pãcãtoasã am ºi eu,S–a–mbolnãvit de dânsa Dumnezeu,Boala de cer e marele ei viciu.

ªi într–o zi vântul ca un plebeu,Pe care–l voi plãti cu–argint din greu,Va interna–o–ntr–un ceresc ospiciu.


** ** **

Eu am înnebunit copil precoce,Eu am îmbãtrânit de timpuriuªi–acum grãdini de gheaþã duc pe voce,ªi zilnic mã întreb dacã sunt viu.

Necunten mã tot mir cã trec prin lume,Când moartea mã aºteaptã–n prag cu floriªi eu cu cimitire–ntregi pe nume,Ies s–o îmbrãþiºez de–atâtea ori.

Eu nu am umbrã, visul mã rãsfaþãCa un copil al cerului defunct,ªi luna–mi ºterge plânsul de pe faþã.

În el voi fi spãlat ca într–o ceaþã,ªi timpul, drept gropar, duhnind de viaþã,M–o coborî în el sã–i fiu adjunct.

TRAIANUS184

Sããrruutt

Iubire, tu ce mi–ai ieºit în cale,Ca un copil rãmas în zi de ieri,Cu buzele voi scri vãile tale,Numindu–te pãmânt, rodind tãceri.

Asearã–n vis, ducându–te de mânã,Am scris c–un ciob numele tãu pe nori,ªi–am scos din trupul meu ca din fântânãGãleþi cu taine ºi privighetori.

Candori duceam în ochi, coseam noi stele,Fãcând brãþãri împãrãteºti din elePentru bolnavi ce nu–ºi mai aflã leacul.

Ne lepãdase clipele ºi veacul,Dar fericiþi eram în toate celeªi zãrile ne înfiau, rebele.


Prruuttuull îînnllããccrriimmaatt

Pe faþa lui mãrgele curg de lacrimi,I le culege vântul zgomotos.ªi el surâde–n soare preafrumos,De parcã–n el ceru–a secat de patimi.

Ochii mei cântã liedul luminos,Tãceri fãrã de glas rostesc sã mirePlopii surpaþi în râu, gãlãgios,Ce dulce pare–aceastã prãbuºire!

Mâine, râzând, din vis când m–oi trezi,Cântând cu vremea vulturilor duºi,Izvor al subpãmântului voi fi,ªi–n cerul mort mari crize de Iisuºi

Vor proclama pãsãri orbind în zori,Ducându–se–n mormânt ca niºte flori.

TRAIANUS186

** ** **

Aceastã þarã nu mai poate plânge,Ea a slãbit ºi moare–ntr–un spital –Cã n–are drept la plâns oficialªi–n trupu–i mor tramvaiele de sânge.

Prea curviºtini sunt demonii puteriiªi pe curvism se þine lumea lor.Aceastã þarã nu mai are dorªi–i beau la cinã visul temnicerii.

Zeii din cer de mult nu mai aparS–o vadã, s–o întrebe: «Ce mai faci»?Trece–n baston sub ultimii copaciDoar umbra ei de þarã ºi–nzadar

Îi vom vâna pe zei, cã–s prea asceþi,Cu dude mari înfipte în sãgeþi.


Poovveessttee ppeennttrruu ddooii

Erau douã sicrie, creºteau într–un muzeu,În unul era zeul, în altul — tatãl meu,Pluteau ca douã umbre de lespezi peste apeªi nu venea copilul de înger sã–i îngroape,

Veneau copii sã–i vadã, ghid le era un orbªi se rotea la geamuri, nerãbdãtor, un corb,Pânã–ntr–o zi îl prinse ºi–l puse între ei,Ce arãtare, Doamne, ºi nu erau iudei.

Pãmânt numai, de oase ºi suflete ce–au fost,Dar corbul nu rãbdase, s–a revoltat în postªi–a blestemat crãiia ºi–a dispãrut grãbitªi azi e doar povestea ce spune ca un mit:

«Erau douã sicrie, mai stau sub cerul greu,În unul este zeul, în altul — tatãl meu».

TRAIANUS188

** ** **

În orice zi de joi visul îmi sorbªi–mi bate–n el frumos un vultur orb,Iar caii vântului mi–aduc tristeþiÎn coame, în priviri ºi în gãleþi.

Ei ºtiu cã–n orice vis e dorul meuªi–n orice lucru e un Dumnezeu.Îi chem în casã: poate sorb un ceai? –Vulturu–i orb ºi surzi sunt mândrii cai.

Ce spun ºi eu? în mine noaptea creºte.Pentru sinceritate se plãteºte –ªi stãm strãini la geam, cu chip zãlud:Vulturu–i orb, vântul pe cai e surd.

Geamu–i fãcut din bezne tari, ºi calmiZeii mã sorb cu poftã de jandarmi.


TRAIANUS190

Poossttffaaþþãã

Lumina lunii presurã miracolPe plete lungi de–mbãtrânit oracol.O tainã e pãmântul, ceru–o tainã,Râvnim mereu, cãlcând–o ca pe–o hainã.

Stihiile dau buzna în grãdini,Din umbra mea vântul culege spini,Umbre de nouri, sparte, vise–ntregi, Zdrenþe de stele, agãþate–n crengi.

Ciocni–vom oul cerului la zoriªi ºerpi ne–or sãruta îmblânzitori,Iar eu voi sparge cerul c–o nuiaDin cer voi coase ham ºi ºeauã grea

ªi cer voi trage negru peste ºea,Lãsându–mi de–o pecete: «Va urma».


SSuummaarr

Lemnul de vis al cuvîntului sau Arta de a fisingur. Prefaþã de Tudor PALLADI . . . .3Cântec de Traian frumos . . . . . . . . . . . .13Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14Poem din grãdina memoriei . . . . . . . . . .15Flirt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16Cântec cântat în cor la miez de noapte . .17Poem banal detot ca viaþa mea . . . . . . .18Înmormântãri de plopi . . . . . . . . . . . . . .19Poem pentru regretele târzii . . . . . . . . . .20Doi colibri în alb, doi colibri . . . . . . . . .21Punctum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22Poem aprilin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23Iubirea mea, Ciocana, I love you . . . . . .24Piano . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25Poem c–un Dumnezeu pur personal . . . .26Dincolo de ireal . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27Colindul toamnei . . . . . . . . . . . . . . . . . .28Colind în scrânciobul morþii . . . . . . . . . .29Afabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30Psalm cu miei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31Pãstor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33Din palatul tristeþii . . . . . . . . . . . . . . . . .34Stranietatea istoriei . . . . . . . . . . . . . . . .35Poemelor mele furate ºi arse de hoþii Eoliei . .36

TRAIANUS192

Tranziþia urãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37Poveste la sfârºitul unui veac . . . . . . . . .38Poem teodorovician, 3 . . . . . . . . . . . . . .39Poem reformator . . . . . . . . . . . . . . . . . .40Povestea genialã–a unui om . . . . . . . . . .41Istorie c–un om ºi satul lui, 2 . . . . . . . . .42Colind cu strict motiv repovestit . . . . . . .43Tãcerea ca poem . . . . . . . . . . . . . . . . . .44Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45Descântec de þarã . . . . . . . . . . . . . . . . .46Morminte înfrunzind . . . . . . . . . . . . . . .47Inchizitorilor mei . . . . . . . . . . . . . . . . . .48Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49Imposibila ºansã . . . . . . . . . . . . . . . . . .50* * * Indiferenþa–n el nu se clinteºte . . . .51Colind scârbei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52Am rãmas... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53Poetul H. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54Peisaj în toamnã . . . . . . . . . . . . . . . . . .55Tristissimo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56Cântec în iarnã . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57Cântec de duce . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58Poem febril . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59Cântec de ibovnic . . . . . . . . . . . . . . . . .60Castelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61Cântec tragic de simplu . . . . . . . . . . . . .62Poem din satul meu, din casa mea . . . . .63Zeu pe bulgãr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64Colind în toamnã . . . . . . . . . . . . . . . . . .65


Zeii nu mor în cer . . . . . . . . . . . . . . . . .66Colindul zilei de joi . . . . . . . . . . . . . . . .67Alt colind al zilei de joi . . . . . . . . . . . . .68Cântec de înger destrupat . . . . . . . . . . .69Casei cu faþa spre soare . . . . . . . . . . . . .70Înzãpezit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .71* * * Tãcerea mã îmbie spre þãrmuri de priinþã .72Materna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73Poem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74* * * Umbra mã ajunge, nu mã þine zborul 75* * * Era o umbrã pe perdea . . . . . . . . .76* * * Pãzea, popor, cã vine jale mare . . .77* * * Mereu îmi este dor de tine, þarã . . .78* * * În ochii tãi ascunsã–i primãvara . . .79Sãru’ mâna, pe curând . . . . . . . . . . . . . .80Ce tragicã poveste am bãut?... . . . . . . . .81* * * În acea zi mã vizitase ploaia . . . . .82* * * Fumul mi–i nimb ºi braþele–ºi întinde. 83Poem autumnal . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84Colind voi scrie ºi–o poveste . . . . . . . . . .85Poem din þara umbrelor . . . . . . . . . . . . .86Dezbracã–te de vis, iubita mãrii . . . . . . .87Emoþie cu dor de duºi . . . . . . . . . . . . . .88Pe cerul inimii mai e luminã . . . . . . . . .89Clasic regret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90* * * E ora când amurgul cade–n plopi . .91Poem ciudat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92Zapis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .93Somnul nesomnului, 1 . . . . . . . . . . . . . .94

TRAIANUS194

Somnul nesomnului, 2 . . . . . . . . . . . . . .95* * * În cer e casa mea de–o veºnicie . . .96Invocaþia psalmului . . . . . . . . . . . . . . . .97* * * E toamnã–n cer, e ceaþã în livrete .98Poem fericit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99Mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .100Feudã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101* * * Tãcerea–i un ecou tãcut de dor . . .102În calendare nu mai este jind . . . . . . . . .103Poem pentru þâþarnic . . . . . . . . . . . . . . .104Clopote de iarnã, Clopote de iarbã . . . .105Solemnitate de nimic . . . . . . . . . . . . . . .106Târziu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107Rânduri înjghebate de un ochi fãrã pãcate .108* * * E beznã–n cimitir, mâhniri ºi boalã .109Accident . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110* * * Va trebui sã mai trãim ºi mâine . . .111* * * Sunt insule pe cer corãbierii . . . . . .112* * * Sã mergem spre bisericã pe jos . . . .113* * * Liniºtea este tãmãduitoare . . . . . . .114* * * Ei îmi viseazã sufletul în cuie . . . . .115* * * Nu–mi pasã, Doamne, ce vor fi gândind 116Ruga poetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .117Þarã sinucigaºã . . . . . . . . . . . . . . . . . . .118* * * Dacã–ai putea s–auzi în mine . . . . .119* * * Tot mai puþinã–i dragostea–ntre oameni .120Viiºoara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .121Vânt mã scrie, plâns mã–ntreabã . . . . . .122* * * Liniºtea–râu îmi bate–n poartã . . . .123


* * * Noaptea, umblând prin visul meu alteþe .124Prãbuºit în flori . . . . . . . . . . . . . . . . . . .125Regele învins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126Poem repetat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .127* * * Biblioteca–i un muzeu . . . . . . . . . .128Balada muririi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .129* * * Mã scriu cuvintele de la o vreme . .130* * * Marea–ºi gãseºte început în cer . . .131* * * S–a dus din noi tãcerea la plimbare .132* * * Foaie verde de cicoare . . . . . . . . . .133* * * În ziua–n care cântecele toate . . . .134* * * Mi–am scris sufletul pe cer . . . . . . .135* * * Curând s–o face noapte în toþi mirii . .136* * * Sunt veºnicii de când m–am pãrãsit . .137Moºtenirea visului . . . . . . . . . . . . . . . . .138* * * Din mine poþi culege fãrã teamã . .139* * * Cosaºii morþii ºi–au bãut arvuna . .140* * * Fãrâmituri de stele voi servi . . . . . .141* * * Cioplesc cuvinte dintr–un lemn de vis 142* * * Norii pe cer mânaþi de vânt, în turmã 143* * * Suspinã florile–n grãdinã . . . . . . . .144* * * Îmi curg eternitãþile pe faþã . . . . . .145Ultima plecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .146Vânãtorii de poeme . . . . . . . . . . . . . . . .147Moartea istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . .148* * * De atâta timp muncind hârtia . . . .149Ospãþ cu zei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150* * * Eu am o boalã dulce ca o fatã . . . .151* * * La facultatea morþii studiez . . . . . .152

TRAIANUS196

* * * Eu sunt cel mai bãtrân copil de cuci .153* * * Mã face optimist orice tristeþe . . . .154Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .155* * * Ce minciunoºi sunt ochii tãi, Iubire . .156* * * Ce hoþi nãprasnici cautã în mine . .157* * * Amirosim a iad ºi–a tragedie . . . . .158* * * Fiece zi e–o scurtã veºnicie . . . . . .159Alt cântec pentru Andreea . . . . . . . . . . .160* * * Sã fii tânãr poet e–o tragedie . . . . .161Viaþa nefiinþei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .162Lumea a devenit tot mai pãgânã . . . . . . .163Ultima ºcoalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .164* * * E viscol greu, opreºte–mã la tine . .165Poem înscris pe buzele genunii . . . . . . .166Albi de gânduri sunt copacii . . . . . . . . .167* * * Vântul din cer e mare hoþ de fulgi .168* * * Te uiþi în soare ca într–o oglindã . .169* * * Trecea o datã un poet prin sate . . .170Primãvara–n oraº . . . . . . . . . . . . . . . . . .171* * * Cautã–te în gânduri, eºti acolo . . . .172* * * Dezgoleºte–þi sânii, amintire . . . . . .173Cântec de pom lãcrimând . . . . . . . . . . .174* * * Gândind la timpul care mi–a pus nimb .175* * * Când m–a nãscut însingurarea lumii .176Suprema greºealã . . . . . . . . . . . . . . . . . .177* * * În spitale pãrinþii n–au ceas bucuros . .178Arta de a fi singur . . . . . . . . . . . . . . . . .179* * * În cer sunt veºnici munþii de zãpadã . .180* * * Odaie luminatã de tristeþe . . . . . . .181


* * * Plopii vor fi statui ºi nici nu ºtiu . . .182* * * Gura mea spune flori, tace morminte .183* * * Eu am înnebunit copil precoce . . . .184Sãrut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .185Prutul înlãcrimat . . . . . . . . . . . . . . . . . .186* * * Aceastã þarã nu mai poate plânge .187Poveste pentru doi . . . . . . . . . . . . . . . . .188* * * În orice zi de joi visul îmi sorb . . . .189Postfaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .191

TRAIANUS198

TRAIANUS NAFURA DEªERTÃCIUNII Sonete · Arta dde aa ffi ssingur Un lucru doar vreau sã se ºtie...

Documents

Transcript of TRAIANUS NAFURA DEªERTÃCIUNII Sonete · Arta dde aa ffi ssingur Un lucru doar vreau sã se ºtie...