"n generaia sa, n grupul su literar, Traian T Coovei se distinge imediat nu numai, evident, prin poezia sa, cu un ton deja acut individualizat i o "inut a metaforei" grav, elegant, dar i fizic: posed acel magnetism al persoaneirar printre poei i aproape inexistent printre prozatori. Ceea ce se cheam farmec, o noiune rmas vag n ciuda excesivei ei ntrebuinri. n cazul poetului Traian T Coovei, farmecul s-ar putea defini astfel: viu, extrem de viu, de concentrat asupra celeilalte persoane, prezent cu toat fiina, ascunzndu-i metodic gravitatea (de care se teme sau se teme s-o arate?!) n dosul perdelelor multiple i colorate ale unui umor sec, fulgertor, jucat cu graie. Un spadasin, evident un leader al psihologiei generaiei sale, mi amintete de eroii romanelor lui Lermontov, acei ofieri rui, tineri genialoizi, ce inventaser existenialismul ca atitudine cultural cu un secol nainte de apariia acestui cuvnt."

Nicolae BrebanIn memoriam Traian T. CooveiTraian T. Coovei.Biografie i poeme.De-a lungul anilor, Traian T. Coovei a onorat cu prezena sa i a ncntat cu poemele sale audiena prezent laTrgul Naional al Crii de Poeziei laFestivalul Internaional de Poezie Bucureti.La nceputul acestui an, poetul a plecat dintre noi. n numele celor rmase nescrise de el, dar i cu alinarea celor ce le-a scris, este rndul comunitii literare TNCP / FIPB s-i onoreze memoria, joi, 15 mai 2014, n Rotonda Muzeului Naional al Literaturii Romne din Bucureti.n limitele unei scurte biografii, redm mai jos reperele poetice ale lui Traian T. Coovei. Poate prea puin ca s-i ipostazieze fptura scriitoriceasc. Rmn din fericire memoriei noastre culturale poemele sale. Dup biografie, v lsm n compania unor poeme ce vor aprea n antologia pregtit de editura Tracus Arte Elegii pentru o bucat de iaht.Traian T. Coovei(28 noiembrie 1954-1 ianuarie 2014) a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureti n 1978 i a fost membru fondator al Cenaclului de Luni.A publicat peste 20 de volume de poezie i critic literar, printre careNinsoarea electric(1979),1, 2, 3 SAU(1980),Cruciada ntrerupt(1982),Aer cu diamante(antologie colectiv, mpreun cu Mircea Crtrescu, Florin Iaru, Ion Stratan, 1982),Poemele siameze(1983),n ateptarea cometei(1986),Rondul de noapte(1987),Pornind de la un vers(critic literar, 1990),Btrneile unui biat cuminte(1994),Ioana care rupe poeme(1996),Bun dimineaa, Vietnam!(1999),Mahalaua de azi pe mine(mpreun cu Dan Mircea Cipariu, 2000),Pisica neagr, pisica moart(mpreun cu Bogdan O. Popescu, 2001),Vntoarea pe capete(2002),Greva cpunelor(2004),Aerostate plngnd(2010),Jurnalul morilor de vnt(2012),Aritmetica pleoapelor(2013).A obinut mai multe premii literare, printre care:Premiul Uniunii Scriitorilor(1979),Premiul Asociaiei Scriitorilor din Bucureti(1994, 2004, 2010, 2012);Premiul Academiei Romne pentru poezie(1996);Premiul Internaional Nichita Stnescu(2000);Premiul Fundaiei Dignitas pentru ntreaga activitate n literatura romn(2011) etc. Selecii din poemele sale au fost traduse n francez, englez, italian, german, spaniol, albanez, maghiar etc.Ninsoarea electricTrec printr-o ninsoare albastr, nehotrtca printr-un coridor unde psri mecaniceplng pe umerii mei cu lacrimi electrice.Trec i psrile m poart la gtul lorsuspendat ntre dou ntmplri,cu inima btnd ntre dou ecouri(i prbuit ntre dou trupuri, aidoma unui strigtntre dou guri nfometate de mine i ateptndu-mi dorindu-m dintr-odat).tiu, tiu c totul e foarte trziu,c totul se zbate ntre dou discuri electrostatice,dar ce-mi spunei voi?mi artai o alctuire de roi dinatei prghii i-mi spunei:Iat, acetia sunt prinii ti;Iat, aceasta este inima ta ia-o i poart-o mai departepeste cioburile acestei aparenemi artai ploaia spnd n calul de bronz i-mi spunei:Iat, aceasta este ordinea nti tu, apoi tu,apoi tu, i tu i tu i tu i tuTrec i deasupra mea stelele fixesusin aerul ntre dou bti de aripi egalelsate pe umerii mei de psrile transparente ale somnului,(ntre dou ecouri, ntre dou bti de aripi egalevd secundele electrice strlucind,apoi nnegrindu-se,umflndu-se i ateptndu-m i dorindu-m dintr-odat),n timp ce eu, n faa fulgerelor de magneziuncerc s strig,prnd c exprim ceva, sau numaicznd mort cu gura deschis.Delfiniintins pe spate ncercam s m acomodezcu zgomotul deprtat al valurilor mecanicedezvelind limba aceea de pmnt ca pe o spaimngropat de trecerea vremii.i ei!Doar ei, delfinii, dnd trup acestei secunde,doar eimartori ai propriei treceri spre moarte,cu strigte lungi alunecnd spre adncimi poate ei,sau poate linia albastr a rsritului de lunaprinznd singurtatea inimii mele.Iat acum, mna mea simteca i cum trupul mi s-ar scurge prin degete.(Mn cu degete pentru fiecare sim al trupului dinafar.)Ceva care m face s ascult rsul trupului tu tnr.Ceva care m face s ascult stafiile mictoare alevalurilor cum rod coaja aceea de pmnt i nu se satur.i-i noapte, trziu(dormi ntr-un strigt, i priveti pe toi acetioameni locuind o secund ca un stomac de pete)i ei!Doar ei, delfinii, dnd trup acestei lumi,doar ei dnd trup acestei neliniti n timp ce tu le privetispinrile albastre sltndmsurndu-i secundele mecanici i indifereni.RequiemTaic-meu i-a vndut i apa din fntnca s m scape de singurtate(asta v-o spun pentru c am un vr care lucreazla staia de benzin),i cu toate astea ne simeam cu toiica ntr-un ascensor oprit ntre etaje(ntr-o vreme ne ndeletniceam cu cercetarea duhurilor)i singuri, apsnd,apsnd pe butoane, lovindu-ne cu coateleizbindu-ne de perei ca fluturii, noaptea, de lun.Viaa i continua cursul normalntr-o tcere ntrerupt numaide zgomotul cocoilor de tinichearsucii de vnt pe acoperiuri.Mai erau slile de dans nvluindu-ne cu o presimirede iarn(i fetele din colul strzii, ascuiteca nite trmbie de aram: tu tutu tu tu tutu tu).Nici un anotimp, doar acesta(apsnd, apsnd pe butoane,izbindu-ne de perei),nici o alt linite, doar a mea.Apoi venii voi, ncperi prea ngustepentru a fi bntuite de stafii,acoperii-m,voi, uri polari, fantasme, venii i adpostii-m de voceacu care mi strig tcerea pe nume.

Traian T. Coovei

Traian T. Coovei(n.28 noiembrie1954- d.1 ianuarie2014) a fost un poetromnaparinnd generaiei literare80. Este membru alUniunii Scriitorilor din Romnia.

Biografie[modificare|modificare surs] Pe categorii

Istoria literaturii romne

Evul mediuSecolul 16-Secolul 17Secolul 18-Secolul 19Secolul 20-Contemporan

Curente n literatura romn

Umanism-ClasicismRomantism-RealismSimbolism-NaturalismModernism-TradiionalismSemntorism-AvangardismSuprarealism-ProletcultismNeomodernism-Postmodernism

Scriitori romni

List de autori de limb romnScriitori dup genuri abordateRomancieri-DramaturgiPoei-EseitiNuveliti-Proz scurtLiteratur pentru copii

Portal Romnia

Portal Literatur

Proiectul literatur

vdm

La 4 ani tia deja s citeasc i debuta artistic dictnd poeme musafirilor si. Fire temperamental, nonconformist i puin cam impulsiv, devine n scurt timp cunoscut pentru caracterul su.Odat cu intrarea la coal, i schimb i preocuprile, orientndu-se ctre construcia de navete spaiale n podul casei, din resturi de televizoare i frigidere. Acest elan creator dispare n momentul interveniei locatarilor, ngrijorai de ascensiunea foarte glgioasa a micului astronaut. Totui, reuete s se consoleze mpreun cu prietenii tind cablurile antenelor TV i aducnd astfel pentru o sptmn linitea absolut n casele vecinilor.Marcat puternic de separarea prinilor, pe cnd avea 12 ani, gsete remediul citind foarte mult i devenind un client permanent alLibrriei SadoveanudinBucureti. Aici se intereseaz de scriitori precumJean Paul Sartre,Albert Camus,Charles BaudelairesauWilliam Faulkneri e repede etichetat de ctre personalul librriei drept uncopil teribil.l pasioneaz pictura i vrea s intre la Arhitectur, ns constat cu amrciune c nu i plac matematicile. Se ndreapt ulterior spre Teatru, dare anunat c majoritatea locurilor s-au ocupat deja nainte de examen, prin telefon.[necesitcitare]n cele din urm, hotrte s dea examen la Filologie (Facultatea de Literea Universitii bucuretene), unde intra al doilea n urma examenului de admitere.

n anii 80, ia parte la cenaclul condus de criticul literarOvid S. Crohmlniceanu, iar apoi laCenaclul de Lunial luiNicolae Manolescu. mpreun cu poeiiFlorin Iaru,Ion StrataniMircea Crtrescu, creeaz primul nucleu elitist alGeneraiei 80(Generaia n blugi).Comitetul avea puterea de a decide cine intra i cine nu intra n acest club de literai.[necesitcitare]Banii pentru editarea antologieiAer cu diamantereuete s-i obin de la mama lui.T. Coovei este i astzi considerat un spirit liber, nonconformist, prin literatura sa de o mare originalitate, o poezie tnr comparabil cu aceea a Marianei Marin, a lui Mircea Crtrescu, Alexandru Muina, Florin Iaru sau Andrei Bodiu.Dup 1990[modificare|modificare surs]n anul 1990, redacteaz mpreun cuDan GoanrevistaVeti proaste, din care apar 6 numere, iar mai trziu, mpreun cu prozatorulMircea Nedelciu, editeaz ziarulPunga d'un kil- organ de stat la coad. Acesta era tiprit pe pungi de hrtie destinat ambalrii produselor alimentare, sub deviza:Vom fi mai mult dect ocaua luiCuza.De-a lungul timpului, a fost recompensat cuPremiul Uniunii Scriitorilor,Premiul Asociaiei Scriitorilor din Bucureti,Premiul Academiei Romnei chiarPremiul Uniunii Tineretului Comunist. A fost prieten i susintor al mai tnrului poet constnean Eduard Zalle, cruia i-a scris prefaele primelor patru cri publicate de acesta ncepnd cu 2009.Cri publicate -Ninsoarea electric, ed. Cartea Romneasc 1978 -1, 2, 3 SAU, ed. Albatros 1980 -Cruciada ntrerupt, ed. Cartea Romneasc 1982 -Aer cu diamante(antologie colectiv), ed. Litera 1982 -Poemele siameze, ed. Albatros 1983 -n ateptarea cometei, ed. Cartea Romneasc 1986 -Rondul de noapte, ed. Militar 1987 -Pornind de la un vers(critic literar), ed. Eminescu 1990 -Btrneile unui biat cuminte, ed. Pontica 1994 -Mickey Mouse e mort, ed. Cartea Romneasc 1994 -Ioana care rupe poeme, ed. Asociaia Scriitorilor & Cartea Romneasc 1996 -Patineaz sau crap!, ed. Axa 1997 -Ninsoarea electric, ediia a II-a, ed. Vinea, 1998 -Percheziionarea ngerilor, ed. Crater, 1998 -Lumin de la frigider, ed. Cartea Romneasc, 1998 -Bun dimineaa, Vietnam!, ed. Cluza, 1999 -Hotel Urmuz(critic literar), ed. Cluza, 2000 -Institutul de glasuri, antologie, ed. Cartea Romneasc, 2002 -Vntoarea pe capete, Ed. Libra, 2002 -Greva cpunelor, Ed. Libra, 2004 -Aerostate plngnd, Ed. Tracus Arte, 2010 -Jurnalul morilor de vnt, Ed. Tracus Arte, 2012 -Aritmetica pleoapelor, Ed. Tracus Arte, 2013

Am scris tot atatea carti cate probleme de viata am avut,interviu cu Traian T. COSOVEI realizat de Mihail VAKULOVSKI

-Domnule Traian T. Cosovei, ce-a insemnat pentru dvs cartea de debut, Ninsoarea electrica, debutul dvs insemnind practic si debutul unei generatii intregi, generatia optzeci sau, cum ati numit-o, a noii sensibilitati?- Cel mai bine au spus-o criticii literari care se puteau face auziti atunci... Erau vremuri confuze, anii 70, si toate discursurile care directionau pana si apa Dambovitei... Ca studenti, frecventam cenaclulJunimeaal profesorului Crohmalniceanu. Era un cenaclu de proza. Veneau Mircea Nedelciu, Gh. Ene, Gheorghe Iova, Ioan Iovan, Constantin Stan, Craciun, Ioan Flora... Se uitau la noi cu condescendenta. Profesorul Crohmalniceanu ne-a facut o surpriza: l-a ivitat pe Ion Caraion la o sedinta de poezie... citeam eu si Florin Iaru... Maestrul ne-a ascultat cu un calm compatimitor si, la final, ne-a spus ca ar fi mai bine sa scriem proza... ca, oricum, ce citisem era mai bun decat tot ce se publica in revistele literare... Trec niste ani si se infiinteazaCenaclul de lunicondus de Nicolae Manolescu. Acolo am simtit ca se intampla ceva... o miscare. Dar, intre timp, noi continuam sa nelipimpoeziile la gazeta de perete a facultatii... parca eram sortiti sa ramanem acolo... Locuiam in fostul imobil in care fuseseCartea Rusa. Camera mea avea 35 de metri patrati si era inalta de vreo patru metri. Aveam cateva usi de stejar pe care fixam cu pioneze cate un poem: eu, Florin Iaru, Ion Stratan. Dupa niste luni de zile a aparut si Mircea Cartarescu, pe care il consider si acum un bun prieten de poezie. Si, cum se intampla in momentele de inconstienta studenteasca, am zis: Gata! Suntem o generatie!. Mai ales ca pusesem mana si pe pe o carte despre Beat Generation: Ginsberg, Ferlinghetti, Kerouac si Gregori Corso. Ideea era cam asa: uite, ma, astia au o librarie de doispe metri patrati la San Francisco, pun ban de la ban ca sa-si cumpere ceva de pileala, de fumat, impart banii de taxi si publica pe cont propriu! Astia sunt liberi, nu ca noi! Si am devenit liberi... in mintea noastra. Ne beleau aia pe unde apucau, rau de tot... Da, aveau rubrica speciala, in Saptamana, in Scanteia Tineretului... am acasa toata colectia de injuraturi... Cartea la care va referiti dvs.,Ninsoarea electrica, a aparut, chiar daca cu o intarziere de un an, la timpul potrivit si la momentul literar potrivit. Era o carte buna cum a afirmat si critica de specialitate o carte matura, o carte care exprima o stare de spirit... destul de revoltata... Daca nu era o carte de impact, poate ca nu mai vorbeam acum despre Generatia 80! Nu este mai putin adevarat ca, daca aceasta carte nu era urmata de aparitiile colegilor mei de generatie din toata tara, poate nu s-ar mai fi vorbit niciodata despre ea... Cat despre ceea ce dvs numiti, cu sintagma mea, o noua sensibilitate reprezenta dorinta manifesta a unei schimbari...- Desi va gasiseti un stil propriu care va reprezenta chiar din prima carte publicata poezia stufoasa, cu o aglomerare de imagini, expresii aforistice si stari, evenimente, impresii care formeaza un carnaval liric colorat - , ati trecut repede la alte registre; in cea de-a doua carte, 1, 2, 3 sau..., venind cu un hedonism ludic, apoi ati incercat o poezie mai directa, in Batrinetile unui baiat cuminte, sa zicem, ca in Inhaitarea friptilor sa ajungeti la un fel de poezie de poezie (de la baieti de baieti). Ce va face sa fiti mereu in priza, in cautare?- Cele doua carti la care va referiti,Ninsoarea electricasi1,2,3, sau...au dat tonul unei alternative poetice: ori stilul simfonic, profund, elegiac-agresiv, provocator si retoric... ori stilul tragi-comico-eroic, ludic si ironic pana la sfarsitul statiei de tramvai a elegiei. Pentru ca tot acolo se ajungea: la elegie ca expresie a reflexivitatii. In mod paradoxal, eu nu sunt un bun exeget al demersurilor mele poetice... in anii de inceput, noi marsaluiam prin niste mlastini ale sperantei si ale deznadejdii! Veniti proaspat din armata, aveam si mentalitatea celor ce trebuie sa ocupe, rapid, capetele de pod ale unei actiuni poetice pe care eu am numit-o o noua sensibilitate.In ce ma priveste, nu am vazut necesitatea unei demolari a traditiei in spiritul aripei vulgarizate a avangardismului ci o nevoie de a instaura insurectia spiritului nou: ca pe o aripa creativa a spiritului avangardist, cel care a mers mai departe, cel pe care il regasim acum in cartile generatiei din care faceti parte si dvs.Noi nu am vrut sa contestam pe nimeni. Eram constienti ca miscarea avangardista avea unspateideologic puternic, de stanga... apele pe care navigam erau si tulburi si adanci...Cat priveste volumulBatranetile unui baiat cuminte cel care a obtinut Premiul Academiei Romane el este rezultatul unei asteptari de opt ani. Sunt poeme la care am scris gandindu-ma ce e de facut cu poezia mea si cu viata mea... Cartea incepe in 1986. A venit si a trecut Revolutia, au venit si au trecut prieteni prin viata mea, au venit si au plecat cateva femei din viata mea... pana si muzica s-a schimbat in anii astia. Adevarul e ca nu am vrut s-o public in 90, 91, cand lumea era preocupata sa-i descopere pe cei care trasesera in acel decembrie insangerat. Insurgenta mea a ramas in plan literar... apoi a venit perioada derestauratie in care traim si acum. Abia dupa cativa ani a venitMahalaua de azi pe maine carte scrisa impreuna cu Dan Mircea Cipariu din care dvs amintiti capitolul meu,Inhaitarea cu friptii. Cartea a aparut in anul 2000, ca si o alta carte, proza de data aceasta, scrisa impreuna cu Stefania Cosovei,Les anns folles du socialisme... era o stare de revolta...- Spuneati la un moment dat ca baietii astia ma invata ce e poezia sau asa ceva, fiind vorba de trupele de rap. Cum influenteaza muzica poezia dvs? Ce formatii romanesti va plac, le ascultati?- Mie imi plac Beatles-ii. Dar, in acel context, ma refeream la miscarea muzicala libera de prejudecati... care militeaza explicit pentru libertatea de expresie. Asa, ca in primul amendament al Constitutiei americane. Ma refeream la trupa mea preferata de hip-hop,Parazitii. Eu nu am gandire vulgara, deci nu pot intelege tonalitatea vulgara a cuvintelor. Cuvintele sunt niste vehicole cu numar de Olt sau de Prahova. Trec pe langa noi si cand esti mort tin cateva secunde farurile aprinse.Parazitiisunt o trupa buna si adevarurile lor, ale textelor lor, sunt irefutabile. Altminteri, daca ai gandire vulgara, si cuvantul paine miroase a cacat.- Nicolae Manolescu spunea ca sinteti si un foarte bun desenator si ca faceati niste afise foarte frumoase pentru Cenaclul de Luni, atunci, la inceputurile miscarii. Cum ati ajuns la poezie, va mai amintiti cum ati scris primele poezii, acum, dupa ce ati publicat atitea carti si aveti o popularitate imensa?- Da, imi amintesc: era in perioada studentiei si eu traiam inca din nostalgia de a ma fi inscris la Facultatea de Arhitectura, care era o facultate de elite... nu eram destul de pregatit la matematica... la Teatru erau vreo 12-14 locuri, asa ca am ales Filologia. Primele versuri le-am scris pentru ca locuiam intr-un mediu universitar in care multi practicau si exercitiul poetic fara nici o speranta.Nu vreau sa fac pe batranul nostalgic, dar presiunea politica si sociala devenisera insuportabile... la chioscurile de ziare nu mai gaseai nici amarata aia de revista comunista franceza, LHumanite, sau Pif... La Sala Palatului era un chiosc unde bagasera ziarul Pravda si oficiosul Partidului Comunist Chinez. Cine se plangea pe la vreo ambasada ori incerca sa scrie la rudele din strainatate se expunea la mari probleme. Parca eram inchisi in aceeasi cusca: porumbei si crocodili.Am scris tot atatea carti cate probleme de viata am avut. Unele probleme evadau din social-politicul marunt si vulgar al acelor vremuri... mai aveam si eu cate o iubita, imi faceam un vis, o iluzie... Cat despre imensa popularitate, sa fim seriosi. Am vrut sa fiu lasat sa scriu ceea ce simt. Ori, multe din cartile mele erau legate de prezenta (chiar si trecatoare) unei femei in viata mea. Tin minte, acum, la batranete, i-am citit intr-o noapte Stefaniei un vers recent: Datorita tie o rochie a trecut prin viata mea! Si versul acesta nu avea nicio legatura cu Stefania. Dar Stefania e un om intelept si a inteles ca este vorba despre o metafora din copilaria metaforelor mele. Uneori, il citez pe Warhol: Viata mea e ca un reportofon cu un singur buton: stergere!- In Cenaclul de Luni erati recunoscut ca un lider. Cum ati cistigat increderea colegilor?- Nu stiu daca am fost un lider in generatia mea. Am fost unul dintre ei... printre cei mai credibili. Daca nu exista grupul nostru de prieteni (si aici ma refer la Iasi, Timisoara, Cluj, Sibiu, Constanta, Brasov, Oradea etc.) generatia 80 nu ar fi existat. Ne cam saturasem de generatiile cu lider... am fost printre primii care am sesizat acest pericol.- Ati publicat si carti de critica literara, Pornind de la un verb si Hotel Urmuz. Ce inseamna pentru dvs critica literara? In ce relatii sinteti cu criticii? Cum cititi cronicile la cartile dvs, mai ales la cele de poezie?- Imi citesc colegii incercand sa ma regasesc pe mine. Apoi, nu imi place sa ma citesc si sa maciteznumai pe mine. Cand scriu despre cartea unui coleg care s-a prapadit, eu mai si plang... si nu mi-e rusine de asta... oricum, nu ma vede nimeni cand scriu. Conteaza ce se citeste!- Desi scrieti mult, apareti mereu pe piata literara si cu antologii. Cum si de ce se intimpla asta? Ce e pentru dvs o antologie?- Nu am publicat decat o antologie (in adevaratul sens al cuvantului) pana acum,Institutul de glasurila Cartea Romaneasca. Si aia e facuta de Stefania... munca silnica... note bio-bibliografice, dar mai ales repere critice. Unele carti contin si poeme mai vechi, unele re-asezate textual... imi trebuiau in constructia cartii... mai pui si cate o caramida veche la un zid nou. De fapt, cartile noastre aveau tiraje foarte mici... difuzarea, self managementul, expeditia, mediatizarea le faceam tot noi... Ca si acum!- Sinteti considerat copilul teribil al generatiei dvs. Va amintiti citeva cazuri (publice) care va apara acest titlu, sa zic asa?- Nu m-am considerat niciodata un copil teribil. Cand eram copil, eram considerat copil problema la Scoala nr. 19, Clementa sau, cum ii spun eu, inchisoarea de maxima securitate nr. 19. Am avut si nota 6 la purtare. Aia au pus ochii pe mine din prima! Imi amintesc (si am o memorie asasina, nu uit pe nimeni) ca era prima zi de scoala... clasa intai... abecedare cu cate o floare pe ele (platite de parinti)... si eu, ascuns in ultimul rand, am fluierat. Invatatoarea a intrebat: Cine a fluierat? Eu, nimic... dar m-a turnat un coleg, ca era scoala de viitori oameni cu vocatie in domeniu... Am fost un copil rau, ma inhaitasem cu friptii... unii, care la 10-12 ani bateau cartierele, se cafteau in parcul Icoanei, unul a spart Biserica Italiana si a furat icoane, altul a trecut Dunarea inot in Iugoslavia si, de foame, s-a intors si l-au si prins... taiam firele de la antenele vecinilor din razbunare ca nu ne lasau sa ne facem corturi (sic) pe acoperis, dadeam cu carbid in borcane de sticla, pana l-au dus pe unul la spital ca i-a explodat proiectilul in fata, jucam tenis cu mingi de namol, ca aleanormalenu spargeau destul de bine geamurile... schimbamciungadin gura in gura, bateam mingea pana seara tarziu si mai treceam si pe la magazinul Unic, de unde furam leii de plastic de la sticlele de Gin Gordons. Stiam toate subteranele si acoperisurile din Blocul Rosu (la subsol era un garaj al securitatii), Blocul Verde, Blocul Scala. Un joc de-a hotii si vardistii incepea la opt dimineata si se termina la zece seara! As mai juca si acum un hotii si vardistii... daca n-au sudat astia capacele de canal.- Intr-o ancheta a lui Marin Mincu, despre de ce scriu poezie?, spuneati ca poezia te expune unor pericole mortale... Puteti detalia - pentru cititorii dvs care nu scriu poezie - aceasta idee?- Aveam dreptate. Daca te expui, crezi. Daca ai credinta, te expui. La un moment dat, m-am ratacit prin alte preocupari ca sa scap de aceste pericole. Multi comentatori au remarcat usurinta cu care scriu versuri. Pai, sa le dau eu vreo trei luni de usurinta din viata mea si sa vedem care se arunca primul in putul liftului, care la stavilar, care in fata metroului... si mai vedem noi atunci... In manualele de criminalistica sunt prezentate patru feluri de sinucidere... ultima se numeste punitiva... Manualul era vechi, il aveam de la Florin Iaru... nu stiu cum dracu a pus mana pe el, ca era pentru circuit inchis! Era oribil ce-am vazut acolo: unii isi bateau cuie in cap, altii se dezbracau in zapada. Acuma, fiecare cu metoda lui. Numai ca exista si sinuciderea prin poezie. Prin darul ce ti-a fost harazit. Dupa mine, este o tampenie. Asta nu inseamna ca nici eu... E o ispita...- In Anii nebuni ai socialismului (roman scris impreuna cu sotia dvs, Stefania Cosovei) naratoarea cartii aminteste de un jurnal intim al personajului care va reprezinta pe dvs. De ce nu publicati din acest jurnal, daca exista?-Anii nebuni ai socialismuluia fost un pariu cu Stefania. M-a adus in fata unor adevaruri si a unor intrebari. Pariul l-a castigat Stefania, care acum scrie romane:Deziluziiiluzii(nominalizata la premiile USR),Diferenta de a fi,Golful porcilor(publicat initial in foileton in revistaTomis). Domnule Vakulovski, e greu sa spun daca eu am pierdut un pariu si Stefania l-a castigat. A spus-o si Nicolae Breban, a spus-o si Stefan Agopian, ati spus-o si dvs. si fratele dvs., Alexandru Vakulovski... au spus-o si altii... De nervi, m-am apucat sa scriu si eu un fel de roman impreuna cu tanara noastra vecina, domnisoara Ioana Manescu,Motociclistii Spatiali. Mi-am jurat sa spargem siStapanul inelelorsi porcaria aia comercialaHarry Potter... Ne faceam curaj, un curaj nebun... am si publicat ample fragmente in mai toata presa literara. Interesant ar fi romanul acestui roman care se dorea si umoristic. Mie mi se pare si acum genial, dar poate o sa apara postum, ceea ce m-ar scuza de niste explicatii.- De ce ati ales numele Paul pentru personajul dvs autobiografic?- Nu stiu. Si chiar daca stiu, nu va spun. Am sa va spun altceva: aveam un prieten, Paul. Statea pe o strada perpendiculara cu a noastra... stazile astea amarate inconjurau Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti... la o suta de metri era Asociatia de Prietenie Romano-Sovietica (celebra ARLUS)... in tensiunea asta am trait 23 de ani! Si parintii lui Paul asta inchiriasera, prin anii 70, o camera unor italieni care veneau acolo sa reguleze curve... il trimiteau pe copil pe strazi, sa nu vada ce se petrece in casa... ca aia luau dubla, tripla chirie. Paul a traversat un sezon sau doua de curvasareala legala (nici sectoristul carterului nu era strain de situatie...) invatand sa joace table cu golanii cartierului. A invatat si niste vorbe in limba engleza (?!) pe care le repeta cand pierdea la table...Mi le amintesc si acum (fonetic): Ai no sans! Era baiat de treaba Paul. Ne aducea cutii goale de bere sa punem si noi in bufet... ori pachete goale de Marlboro... sau tuburi de spray Rexona...- Naratoarea romanului spune despre dvs ca era expert in a se autoculpabiliza. Ce va reprosati cel mai des si ce credeti ca ati ratat?- Da, da... nu doresc sa accentuez acest amanunt... dar va promit, domnule Vakulovski, ca daca implinesc 70 de ani o sa va spun toate faptele pentru care ma autoculpabilizez. Deocamdata, in ce ma priveste, acele lucruri sunt minore... si personale... adica tin de niste persoane feminine pe care nu vreau sa le ofensez. M-ati intrebat mai devreme de un jurnal. De aproape treizei de ani nu mai tin nici un jurnal (era sa zic dosar), nu mai port nici o corespondenta, mi-am pus telefonul la secret, fosnesc din ziare cand comentez cu Stefania o stire de la tv, sterg amprentele de pe pahare, cand se fac poze ma ascund dupa copaci, ma aplec pe sub mese, pe sub scrumiere, nu scriu bilete, nu accept sa fiu imprimat, am sase sisteme de alarma pe casa, desi numai pisica si frigiderul ei ar fi de aparat in caz de ceva... am un pitic pe acoperis, doi in pivnita, unul de la Politie si unul de la o firma de paza, mi-am pus drugi de fier la usa, iar la sonerie e un soricel care... sper ca v-ati pastrat simtul umorului! Jurnale scriu cei care vor sa se puna bine cu posteritatea.- Naratoarea mai zice ca personajul care va reprezinta era un ratat al ideii de marxism-leninism...- Vrea sa ma minimalizeze. Ca si chestia cudouajdouade contacte sexuale... pe zi... haida de! E un complot, neindoielnic... piticul de pe acoperis... mafia piticilor din subsolul blocului... nu vedeti ce vremuri traim? Acum, lasand gluma, este evident ca generatia din care fac parte (ati observat ca nu zic generatia mea) nu a avut priza la ideile alea... Promisiunile politice din anii 70 erau nimica toata pe langa promisiunile calde ale fetelor de la discoteca Facultatii de Filologie promisiuni facute in plina perioada Flower Power. Erau concrete, pe cand marxism-leninismul putea sa mai astepte... Ne cacam pe ele de promisiuni marxist-leniniste, cand alea asteptau tremurand sa ne ofere dragoste dezinteresata pe acorduri Beatles. Aia, da, revolutie culturala!- Spuneati (tot in Anii nebuni...) ca Mircea Nedelciu v-a oferit cu prietenie cea mai frumoasa calatorie: la Chisinau. Ce v-a impresionat mai mult in calatoria aia? Ati mai fost, dupa aceea, la Chisinau?- Mircea Nedelciu este, neindoielnic, un lider al generatiei sale de prozatori. Gheorghe Iova era ideologul... dar generatia lor are multe ramificatii. Revenind la prozatorul si omul Mircea Nedelciu... cu toate strazile alea micute ale Chisinaului mi-a daruit cea mai frumoasa calatorie intr-o tara prea putin cunoscuta. Mircea Dumnezeu sa-l odihneasca avea la bani pe el de putea sa cumpere si Palatul Parlamentului. Am cautat vreo trei ore un loc unde sa putem bea o bere, dar el era acolo pentru o expozitie de carte Euromedia si mi-a spus ca nu prea are timp sa cautam bere... ca vrea sa aranjeze cu mana lui standurile... pavilionul... Era un om de o curatenie sufleteasca rar intalnita.- Cum va pare literatura mai tinara, sa zic asa, literatura de dupa dvs? Ce tineri scriitori va plac? Ati avut surprize in acest sens?- Cred foarte mult in literatura tanara. Este evident ca vine cu alte mijloace de expresie, cu alte experimente si, cu siguranta, cu o alta asezare in alterametextuale ale aceleiasi vieti traite. Numai ca, de aceasta data, ei, tinerii scriitori au acces la Europa.(aprilie 2007, Bucuresti-Brasov)

Poveti cu i despre InfanteAdina Rotaru

Obligaia moral fa de seminariile de literatur romn postbelic m-a determinat s citesc cteva dintre poeziile lui Traian T. Coovei, poet despre care, spre ruinea mea, nu tiam prea multe. Aa am ptruns ntr-un univers poetic, unde cuvintele combinate ntr-un mod ludic, ct i mesajele purttoare de non-sensuri, dar totui ncrcate cu emoii, mi-au creat imaginea siturii ntr-un ora de biscuii i ciocolat, din care nu m mai puteam extrage, strnindu-mi astfel bucuria, dar i curiozitatea de a citi ct mai multe dintre poeziile acestui mare poet optzecist.Dup fiecare poezie citit, imaginaia m purta ctre diverse ncercri de a nelege care este de fapt realul mesaj poetic, ce s-a vrut a se fi transmis dincolo de sentimente... aici cred c se afl concentrat adevrata esen a poeziei lui Traian T. Coovei, n coexistena mai multor ipoteze de la care pornesc diverse moduri de interpretare, n spatele lor ascunzndu-se un mesaj aparent imposibil de descifrat...Dup ce am emis o multitudine de ipoteze, am realizat c ele nu rspundeau dect parial ntrebrilor ce-mi invadaser contientul, strnindu-mi din ce n ce mai mult setea de a cunoate adevrul din spatele versurilor adunate n Ninsoarea electric i 1, 2, 3 SAU... Dar cine poate poseda mai bine adevrul dac nu cel care l-a ascuns n spatele cuvintelor sale? Cum nu a mai fost posibil s aflu adevrul direct de la surs, am cutat reflecii ale lui prin vorbele unei persoane considerate ca fiind cea mai n msur s l deslueasc.Astfel, am auzit o poveste de dragoste care ar fi putut mica pn i cele mai insensibile suflete. n timpul studeniei, tnrul Traian T. Coovei s-a ndrgostit de Ioana Marina, student la Arhitectur. Se pare c domnioara Ioana Marina ar fi fcut parte dintr-o familie destul de nstrit. n mod paradoxal, tnrul Coovei tria ntr-o cas modest, singura surs de venit provenind din salariul mamei sale. Astfel, nelegnd povestea scriitorului, am reuit s elucidez o mic parte din misterul ascuns al versurilor lui...Ninsoarea electric, 1979, conine cteva poezii n care sugestia deziluziei unui om sfiat de ghearele unui amor pierdut este evident. Cina cea de tain ilustreaz acel moment al trdrii. Insensibilitatea Infantei nu poate fi nvins nici de armonia tonal a orchestrei, nici de tulburarea histrionic de personalitate a iubitului. n urma refuzului darului celui mai de pre, acea iubire metamorfozat ntr-un animal mblnzit, asculttor i fidel, un animal aflat ntr-o stare de slbiciune general, Infanta transcende prin perdeaua promisiunilor uitate (ninsoarea abstract). Ptrunznd cu gndul prin aceast ninsoare abstract, iubitul descoper esena dezamgirii: Puteam s vd pn departe/ cele patru cmile care trgeau inima mea/ n patru pri, deodat. Astfel, poezia ncepusem s pierd devine cntecul unei psri care-i pierde att iubirea, ct i sperana.n Rondul de noapte, amintirea acelei seri n care, sub ritmuri muzicale romantice, Infanta dispare fr urm, este din ce n ce mai treaz n mintea iubitului. Dup cum sunetul de Varoviana Polka are puterea de a actualiza n mintea sensibilei Blanche DuBois acele imagini surprinse n momentul sinuciderii soului, ritmul unu doi trei, unu doi trei, unu doi trei, specific valsului vienez, aduce n prezent imaginea unui trecut dureros. n acest ritm se deschide urmtoarea carte, publicat n 1980, i tot n ritm de vals este prezentat povestea de iubire.nc din primele dou poeme, Coovei anun cititorul c va afla totul despre sensibilitatea i sensibilizarea unei Infante, printr-o poveste parial adevrat. De altfel, autenticitatea parial a povetii al crei personaj principal este Infanta nu trebuie pus la ndoial, ntruct, ntr-un interviu acordat revistei Formula AS, poetul nsui afirm c poeziile sale sunt scrise pornind de la adevruri concrete: Crile sunt hri ale iubirilor mele. Fr ele, a rtci, a ajunge n cu totul alt parte, pe un alt continent... Eu scriu doar c s-mi amintesc. Poezia mea e un jurnal de memorii retrite.Fire melancolic i vistoare, poetul creeaz prin versuri un ora unic prin originalitatea lui, un ora de biscuii i ciocolat. Aici el i plaseaz Infanta, care ba se simte stpn, ba se plictisete i vrea s fug.Dac n primele poezii este surprins imaginea Infantei ca fiin solitar a oraului, ncepnd cu 1, 2, 3 sau Visul Infantei, imaginea Infantei reale este dublat de o imagine fictiv.Interesant este modul de prezentare a Infantei la care poetul recurge: ntr-una dintre poezii, ea este fiin solitar, ntr-alta, plasat la o distan de cteva pagini de carte, imaginea Infantei este nsoit de dublul su. Acest fapt se datoreaz confruntrii ideilor preconcepute ale autorului cu realitatea dat. Ca orice tnr, nainte de a lua contact direct cu sentimentul iubirii, poetul i construiete un tipar feminin, un costruct care s-l ghideze ctre acea persoan potrivit. Printr-o continu comparaie ntre cele dou, poetul i demonstreaz siei c relaia amoroas dintre el i Infanta real nu poate corespunde ateptrilor sale, ntruct femeia cunoscut n realitate nu seamn ntru totul cu tiparul feminin.n mod ideatic, persoana fizic i constructul ar fi trebuit s se ntreptrund i s formeze un tot n mintea poetului, ns incompatibilitatea celor dou imagini face ca ele s nu fuzioneze. Din cauza acestei incapabiliti, Infanta Cea de Aici, persoana ancorat n realitate, intr frecvent n polemic cu Infanta de Acolo (constructul), iar aceast polemic se petrece, evident, tot n mintea poetului. Autorul folosete tehnica de mbinare a realului cu produsul gndirii, tocmai pentru a putea ptrunde ntr-o zon inexplorat a sentimentului.Conform unor teorii expuse n Despre dragoste anatomia unui sentiment, Liviu Antonesei este de prere c nu este necesar numai o descriere a sentimentului pentru a-l nelege, ci i de o explorare a acestuia. Explorarea sentimentului de iubire ntlnit n poezia lui Traian T. Coovei reprezint o form de ntoarcere la una dintre tehnicile literare utilizate n perioada interbelic acea tehnic descriptiv la care recurge ca scriitor Camil Petrescu, pentru a prezenta detaliat impactul puternic al iubirii care livreaz n permanen ipoteze mentale. n opera lui Coovei, aceast tehnic este folosit ca o form inovatoare, fiind utilizat ca variant liric.Poetul mediteaz frecvent asupra modului n care va reaciona Infanta dac ar afla c este comparat mental cu un construct. Astfel, el are convingerea c, dac Infanta real i-ar ntlni dublul, primul impuls al acesteia ar fi s-i atrne gtul de o grind, ca mai apoi s-i reculeag forele i s se npusteasc asupra dublului, din dorina de a-i lua locul i de a deveni ea nsi acel ideal feminin rvnit de eul liric. Treptat, povestea Infantei devine n totalitate fictiv, iar cititorul cade prad jocului de putere dintre cele dou femei, ce are loc n imaginaia ndrgostitului. Aceste dou manechine de ghea vor duce frecvent lupte grele, care se vor desfura, dup cum nsui eul liric declar, ntr-o istorie secret (istoricul evenimentelor stocate de propria-i memorie).n aceast poveste tensionat, unde bucuria este repede nlocuit de deziluzie i dezamgire, poetul i condamn Infanta la moarte, ca mai apoi s o readuc la via. Sentimentul de tristee cauzat de o persoan fa de care o alta se simte ataat se manifest att de puternic, nct creeaz impresia c se va continua la infinit. Aa se explic impulsul nervos care-l determin pe poet s i condamne mereu Infanta la moarte.n permanen exist o oscilaie a strii, determinat de aciuni ale Infantei, care au loc n spaii precum: oraul btut de ploi i rsturnat sau grdina nflorit ofilit. Aici, lupta dintre Infanta real i dublul su este ctigat mereu prin nfrngerea imaginarului, dup cum reiese din urmtoarele versuri: i sufletul meu / un salon cu paturi de fier [...] n care iat o Infant doarme [...] n fa plutoanelor/ de execuie.Amestecul de declaraii de dragoste i de mceluri ale Infantei reale determin suferina iubitului, ca un rezultat al incertitudinii. El se simte solitar n acest ora traversat de cruciade, ora n care lipsa prezenei unei iubiri ideale servete drept cauz nimicirii sentimentului pur al dragostei (dragostea mea mpucat i otrvit).Infanta real evadeaz din oraul imaginar al poetului, prezena fiindu-i repede nlocuit de acel imaginar feminin ideatic, singurul capabil s-i readuc poetului sperana c va mai iubi, dup cum el nsui declar: eu am murit, tu m pori/ cu inima tras pe roi.Totui, de ce alege poetul s i omoare Infanta, ca mai apoi s o readuc la via?Oare explicaia conform creia Infanta cea de Aici, construct ideatic, i Infanta cea de Acolo, cea real, devin un ntreg n mintea eului, ambele ajutndu-l s ptrund n zonele inexplorate ale iubirii, elaborat n acest eseu, ar putea corespunde adevratei intenii a poetului? Sau, pur i simplu, prin condamnarea la moarte a Infantei i prin renvierea ei s-a dorit doar a se explica modalitatea prin care sensibilul se reduce la animalic, ca form de cunoatere a comportamentului specific feminin?...