TRAFICUL DE PERSOANE

Fenomenul traficului de persoane nu este un fenomen izolat, specific țării noastre, ci el are un caracter internațional și transfrontalier, făcând parte din ceea ce noi numim criminalitate organizată.

Pe plan internațional a existat o preocupare permanetă pentru combaterea fenomenului privind traficul de ființe umane.

Primul document internațional în acest domeniu datează din anul 1904, când s-a încheiat Acordul Internațional pentru suprimarea comerțului cu sclavi albi. Având în vedere ineficiența acestuia, în anul 1910 a fost adoptată Convenția Internațională pentru suprimarea comerțului cu sclavi albi, prin care cele 13 țări participante se obligau să condamne persoanele care se ocupau cu astfel de activități.

Sub egida Ligii Națiunilor, în anul 1921, s-a încheiat Convenția Internațională pentru suprimarea traficului de femei și copii, iar în anul 1933 s-a încheiat Convenția Internațională pentru suprimare traficului de femei care au atins vârsta majoratului.

După constituirea Organizației Națiunilor Unite, în acest domeniu au fost elaborate o serie de documente internaționale extrem de importante. Astfel, în anul 1949, a fost adoptată Convenția Națiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și exploatării prostituției altor persoane, iar la 15 noiembrie 2000 a fost adoptată, la New York, Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, act adițional al Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, precum și Protocolul împotriva traficului ilegali de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, act adițional la Conveția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.

De asemenea, într-o serie de documente importante ale O.N.U. s-a făcut referire la interzicerea traficului de ființe umane: Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948); Pactul cu privire la drepturile civile și politice (1966); Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966).

Pe plan european, au fost adopate, de asemenea, o serie de documente importante: Convenția europeană cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului (1950), împreună cu protocoalele adiționale; Convenția europeană pentru combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1997); Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (2005).

România nu numai că a aderat la toate aceste documente internaționale, ci a adoptat o legislație în concordanță cu acestea, fiind în măsură să combată în mod eficient acest fenomen.

În acest sens, a fost adoptată Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. În anul 2004 a fost înființată Rețeaua judecătorilor specializați în soluționarea cauzelor de trafic de persoane, aceasta fiind formată din 56 de judecători, câte un judecător de la fiecare curte de apel și tribunal. În anul 2005 s-a înființat Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, necesitatea înființării acestei structuri fiind impusă de amploarea pe care a luat-o traficul de persoane, acest fapt constituind motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii.

1

CE ESTE TRAFICUL DE PERSOANE?Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea,

transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înselăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

De asemenea recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori.

Definiţia nu cere ca victima să treacă peste o frontieră recunoscută în mod internaţional, ci ţine cont de faptul că există persoane traficate în interiorul graniţelor unei ţări, dintr-o regiune în alta.

Prin exploatarea unei persoane se înțelege: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea

normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate si securitate; ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori

de aservire; Starea de sclavie semnifică dependența totală și necondiționată a unei persoane față de o altă persoană în stăpânirea căreia se află și care exercită asupra ei prerogativele dreptului de proprietate, în sensul că o are în posesie, o folosește și poate oricând să o înstrăineze.

obligarea la practicarea prostituției, cersetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii si difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;Prostituția este reglementată de Codul Penal, și constă în fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.Prin pornografie se înțeleg actele cu caracter obscen, precum și materialele care reproduc sau difuzează asemenea acte. Prin acte cu caracter obscen se înțeleg gesturi sau comportamente sexuale explicite, săvârșite individual sau în grup, imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificația lor aduc ofensă la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală, dacă se săvârșesc în public.

prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale;

efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi si libertăți fundamentale ale omului; Această formă de exploatare presupune antrenarea de către traficanți a victimelor traficului de persoane în activități criminale, ele fiind determinate prin constrângere să comită diferite infracțiuni (cerșetorie, furturi din locuințe, furturi de la clienții beneficiari ai actului sexual, comercializarea drogurilor) în interesul persoanelor sau a rețelelor de traficanți.

2

Cauzele și factorii de risc care au determinat nu numai apariția fenomenului traficului de persoane, ci și menținerea lui, sunt multiple.

Factorii de risc ai traficului de persoane se pot grupa în factori macrosociali, microsociali și individuali: a) Factorii macrosociali au un grad ridicat de generalitate și se referă la:- Scăderea drastică a nivelului de trai al populației și șomajul;- Lipsa/insuficiența unor programe educaționale relevante;- Un mediu socio-cultural tolerant la discriminare pe bază de gen sau etnie;- Insuficiența implicare a sistemului politic și juridic;- Abandonul familial.b) Factori microsociali , plasați la nivelul unor grupuri sociale și al gospodariilor: - Sărăcia gospodăriei și lipsa de acces la locurile de muncă, prestații și programe de

asistență socială disponibile;- Nivelul redus de educație și lipsa unei pregătiri profesionale, atât a persoanelor

traficate, cât și a membrilor familiilor de origine. Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul școlar;

- Comportamentele deviante, precum alcoolismul, consumul de droguri, violența domestică și/sau antecedentele penale.

c) Factorii individuali sunt extrem de diverși, spre exemplu:- Discrepanța între nivelul de așteptări/scopuri și resursele pentru atingerea acestora

prin mijloace legitime;- Disponibilitatea de a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în

străinătate și lipsa de informare privind riscurile asociate;- Dorința de aventură și/sau presiunea ”anturajului”;- Labilitate psihică, alienarea;- Lipsa de încredere în forțele proprii sau un complex de inferioritate.

ETAPELE PROCESULUI DE TRAFIC:Procesul de trafic de persoane are mai multe etape, fiecare însemnând o grea

încercare pentru victime, dar abuzurile fizice şi psihice iau amploare abia în fazele finale când traficantul este convins că victima nu mai are cale de întoarcere. Aceste etape sunt următoarele: recrutarea, transportul şi trecerea frontierei, vânzarea şi exploatarea.

Recrutarea victimeiRecrutarea este momentul în care traficantul intră în contact cu viitoarea victimă,

făcându-i promisiuni mincinoase de asigurare a unui loc de muncă în străinătate sau a unei căsătorii.

Recrutor poate fi un independent sau o firmă cu profil aparent de impresariat artistic sau de plasare de forţă de munca în străinătate. Aproximativ 70% dintre recrutori sunt bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani, uneori chiar mai în vârstă. Femeile recrutori reprezintă un procent mai mic şi au vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani. Exista chiar şi familii în care, atât soţia cât şi soţul se ocupă de racolarea şi transportul victimelor.

Practica a demonstrat faptul că victima îl cunoştea dinainte pe traficant sau pe recrutant, uneori este vorba chiar de o rudă care îi inspiră încredere. Ei au ocupaţii

3

legate de locuri unde există posibilitatea unui contact intens cu publicul cum ar fi barman, taximetrist, vânzător într-un magazin, vânzător de bilete pentru jocuri de noroc sau alte asemenea meserii.

Tehnicile de convingere a femeilor şi fetelor, de a pleca în străinătate sunt destul de diverse şi depind de modul de operare şi de nivelul de organizare a traficanţilor. Cele mai des folosite sunt:- recrutarea fetelor interesate prin baruri, cafenele, cluburi şi discoteci; - recrutare prin reţele "particulare" în familii şi în cercuri de prieteni;- reclame, anunţuri, oferte de muncă sau pentru studii în străinătate;- agenţii care oferă locuri de muncă, studii, căsătorii sau călătorii în străinătate;- promisiuni de căsătorie cu cetățeni înstăriți, mai ales cu cei din Occident.

Traficanţii se folosesc de metodele menţionate mai sus şi îşi concentrează atenţia asupra femeilor şi fetelor aflate în căutarea unei şanse de a pleca în străinătate. În cele mai multe cazuri, acestea au o situaţie financiară şi familială precară, iar traficanţii le oferă meserii bănoase în străinătate, cum ar fi chelneriţe, dansatoare, artiste, servicii de escortă, femei de serviciu pentru familii sau cosmeticiene. Şi agenţiile matrimoniale internaţionale pot fi numai o "faţadă" pentru reţelele de trafic de persoane. De multe ori, femeile realizează de abia după ce au ajuns în ţara de destinaţie că au fost înşelate de traficant şi descoperă că vor fi exploatate cu forţa ca prostituate.

După cât se pare, există doar foarte puţine criterii prin care femeile îşi pot da seama dacă este vorba de agenţii serioase, care oferă munci legale, sau dacă este vorba de "faţade" pentru traficul de persoane. În unele cazuri, femeile sau fetele sunt vândute fără consimţământul lor, de către rude, de către "prietenul lor" sau de instituţii de stat cum ar fi căminele de copii orfani. Se descoperă din ce în ce mai multe cazuri în care femeile şi adolescentele au fost răpite cu forţa de acasă şi traficate în altă regiune în ţara lor de origine sau în străinătate.

Se estimează că mai mult de 25% din femeile recrutate îşi dau seama de la început că în străinătate vor lucra în industria sexului. Ele sunt însă induse în eroare în ce priveşte condiţiile muncă în care li se cere să lucreze. Ele se aşteaptă la un grad ridicat de independenţă, cred că vor putea lua decizii în legătură cu munca lor şi îşi închipuie că vor lucra ca artiste de strip-tease sau ca prostituate "clasice", însă consimțământul acestora nu contează pentru existența infracțiunii, mai mult decât atât aceste femei vor săvârși infracțiunea de prostituție.

Femeilor care pleacă de bună voie în străinătate pentru a lucra în industria sexului nu li se spune în ce condiţii vor lucra la sosirea la destinaţie: un număr mare de ore de muncă, servicii sexuale periculoase, fără prezervativ etc. De asemenea nimeni nu le spune că vor fi utilizate mijloace severe de constrângere, dacă ele încearcă să refuze munca sau să fugă. În unele cazuri, e posibil ca victima să bănuiască la ce fel de muncă va fi obligată, dar totuşi nu îşi dă seama în ce condiţii va lucra

Există patru metode de bază de recrutare a femeilor pentru traficul de persoane:Constrângerea totală prin furt sau răpire. Această metodă nu mai este aşa de

rară ca înainte. Apar din ce în ce mai multe cazuri în Albania şi Kosovo, iar în anumite regiuni din Asia este o metodă uzuală;

Înşelarea victimelor prin promisiuni de muncă legală sau de intrare legală în ţara de destinaţie - femeile sunt convinse că vor lucra în birouri, restaurante, baruri sau că vor încheia căsătorii;

4

Înşelarea victimelor prin promisiuni semi-adevărate, cum ar fi munca în "show-business", dans sau chiar şi strip-tease, anunțuri de genul ”recrutăm dansatoare profesioniste, Cipru, 2000 euro pe lună, nu e nevoie de experienţă, recomandări sau şcoală de dans, salarii peste 1500 euro. Pentru fetele certate cu părinţii oferim cazare până la plecare”.

Una dintre cele mai tentante promisiuni pentru tinerele femei din Europa Centrală şi de Est este oferta unei cazări proprii, ceea ce reprezintă un nivel de indepenenţă inimaginabil în ţările lor de origine. Femeile traficate sunt lăsate să creadă că vor pleca într-o ţară bogată din Europa Occidentală, unde vor câştiga în scurt timp sume mari de bani, pe care le pot folosi pentru ele şi familiile lor, în scopul ieşirii din sărăcie.

Transportul şi trecerea frontierei

După procesul de recrutare urmează faza transportului şi a transferului, care presupune şi cazarea şi primirea victimei în mai multe stagii, inclusiv preluarea iniţială şi transferul victimei pe teritoriul ţării ei de origine.

Transportul este organizat de recrutor şi se face pe trasee stabilite anterior de acesta. Transportul are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timpul necesar pentru a se răzgăndi.

Trecerea frotierei se face adesea în mod fraudulos. Victima trece graniţa însoţită de recrutor şi de o călăuză, fiind apoi preluată de primul ei cumpărător, care drept garanţie îi opreşte paşaportul-dacă are. Din această tranzacţie recrutorul câştigă o sumă variabilă de bani.

În timpul călătoriei în ţara respectivă sau în străinătate, e posibil ca drepturile fundamentale ale victimei să fie grav încălcate, ea fiind supusă la abuzuri şi alte crime.

Multe dintre victime n-au mai fost niciodată în străinătate şi sunt total dependente de tranficanţii lor. Unele femei părăsesc ţara de origine fără un paşaport valabil pentru călătorii internaţionale, pentru că li s-a spus că nu au nevoie de el, sau că vor primi un paşaport mai târziu. Dacă totuşi victimele sunt în posesia unui paşaport, de multe documentul le este confiscat, rămânând la traficant ca un fel de garanţie că victima se va supune.

Deseori, ţara de destinaţie finală nu este prima ţară din Uniunea Europeană în care intră persoana traficată. Sunt cunoscute de către EUROPOL mai multe rute cât și mijloacelele de transport pe care le folosesc traficanții.

Unele filiere de trafic transportă victimele direct din ţara de origine în ţara de destinaţie, fără să mai treacă prin ţări de tranzit.

Multe femei sunt duse peste graniţă cu camionul, autoturisme particulare sau cu trenul, deoarece aceste mijloace de transport sunt mai flexibile decât avionul. De multe ori, victimele sunt transportate cu vehicule de mare capacitate pentru transport de lungă distanţă, cum ar fi linii aeriene, vapoare şi trenuri cu destinaţii îndepărtate.

5

Vânzarea persoanelorVânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane. Victimele sunt transformate

forţat în marfă şi sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. În acest stadiu, victimele îşi dau seama că scopul traficantului este exploatarea. Din momentul în care victimele ajung în ţara de destinaţie finală, ele descoperă că vor trăi în condiţii de sclavie, de cele mai multe ori în industria sexului, dar şi ca femei de serviciu la persoane particulare sau ca muncitoare în fabrici, lucrând un mare număr de ore în condiţii inumane. Deseori, femeile sunt mutate din oraş în oraş şi din ţară în ţară. Aceste deplasări au scopul de a le dezorienta, astfel încât ele să nu aibă timp să-şi facă prieteni şi să nu se poată familiariza cu împrejurimile. Alt motiv este împiedicarea poliţiei să descopere traficul de femei şi să strângă informaţii.

Exploatarea victimelor Exploatarea este totală. Amenintaţe şi abuzate, victimele sunt supuse unor

tratamente inumane şi exploatate în regim de sclavie. Cele mai vulnerabile sunt tinerele care provin din familii dezorganizate sau dintr-un mediu în care au suferit abuzuri, situaţi care creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinătate.

Nivelul scăzut de educaţie împiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile de recrutor.

Esenţa fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinătate, realizarea personală este mai uşoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea şi cu lipsa de perspective în propria lor ţară. Tinerele cred că, realizarea personală înseamnă în primul rând a avea bani iar, pentru a-i obţine sunt capabile să înfrunte orice pericol. Nu toate persoanele vulnerabile devin victime ale traficului de fiinţe umane. Exista însă, anumite momente dificile, aparent fără ieşire pentru aceste persoane, iar ”oferta” de muncă în străinătate pare să fie “soluţia salvatoare”. Recrutorii aleg cu grijă aceste momente pentru recrutarea viitoarelor victime.

Sub pretextul unor slujbe onorabile dar care nu necesită o înaltă calificare (chelneriţă, baby-sitter, menajeră, bucătăreasă pe vase de croazieră, etc) în ţările occidentale, recrutorii profită de lipsa de informare şi de credulitatea celor ce vor deveni victime. În fază de propunere, exploatarea sau prostituţia sunt excluse complet din discuţie. Aflată încă în faza incipientă, promisiunea mincinoasă nu este decât un mijloc interzis de lege de a convinge victimele să treacă frontiera de bunăvoie.

Multe victime sunt supuse unor abuzuri fizice şi sexuale, fiind ţinute în condiţii de captivitate reală sau psihologică. Există cazuri în care victimele sunt chiar omorâte, ca un avertisment pentru alte victime, pentru a le împiedica să depună mărturie sau să caute ajutor. Ameninţarea cu represalii împotriva victimelor sau a familiilor lor şi lipsa actelor de identitate, respectiv posesia unor acte nevalabile sunt motivele pentru care multe victime nu încearcă să scape. Fiind supuse permanent abuzurilor fizice, emoţionale şi sexuale, ele nu mai au altceva de făcut decât să rămână în situaţia respectivă.

Principalul ţel al traficanţilor este obţinerea unor sume mari de bani din exploatarea victimelor pe o perioadă mare de timp. Ei vor să îşi protejeze investiţiile, ceea ce înseamnă că vor lua toate măsurile ca victima să continue să muncească, fără să încerce să scape. De aceea, traficantul vrea să aibă un control permanent asupra victimelor.

6

PROFILUL VICTIMEI DIN ROMÂNIA

Femei: Majoritatea provin din mediul rural, din judeţe precum: Timiş, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Dolj, Argeş,Teleorman, Galaţi, Brăila, Bacău etc. Sunt supuse în principal exploatării sexuale, dar şi muncii forţate în agricultură, construcţii etc. Ţări de destinaţie: Italia, Spania, Germania, Cehia etc.

Bărbați: Recrutarea acestora se efectuează de regulă prin promiterea unui loc de muncă în străinătate. Majoritatea provin din judeţe precum: Timiș, Bihor, Satu Mare, Maramureş etc. Ţări de destinaţie: Italia, Spania, Germania, Cehia, Grecia etc.

Minorii: Recrutarea se efectuează de regulă prin intermediul cunoștiințelor, prin abordare directă a victimei cu oferte pentru prostituție, oferte de muncă în străinătate sau în țară sau pentru cerșetorie, călătorie etc. Exploatarea sexuală este în prezent forma predominantă (se realizează pe stradă, în locuințe, bordeluri, cluburi). Provin în special din județe precum Timiș, Dolj, Hunedoara, Brașov, Bistrița etc. Țări de destinație: în special Italia și Spania.

CONCLUZII:Mulți români își doresc să muncească în afara țării. Condițiile financiare ne pot

determina, de multe ori, să alegem sau să acceptăm oferte de lucru în străinătate fără a verifica, în prealabil, veridicitatea și autenticitatea acestora sau fără a analiza condițiile contractuale propuse de potențialii angajatori.

Necunoașterea regimului aplicat cetățenilor români pe piața muncii din diferite state ale lumii și a diferențelor care există între activitățile desfășurate pe cont propriu și activitățile desfășurate în baza unui contract individual de muncă reprezintă principalele cauze care conduc la vulnerabilitatea lucrătorilor români aflați la muncă în străinătate.

Ne asumăm în acest fel riscuri majore pe care nu ni le dorim si la care, de cele mai multe ori, nu ne gândim. Unul dintre aceste riscuri este de a deveni victime ale traficului de persoane.

În străinătate, putem deveni victime ale traficului de persoane atunci când acceptăm oferte de muncă în schimbul unei sume de bani, la îndemnul unor persoane necunoscute, fără a verifica înainte condițiile de muncă sau de plată, condițiile de cazare si mâncare.

În unele situații, ajungem chiar să fim sechestrați, maltratați, obligați să muncim fără plată, în condiții inumane, fără hrană și adăpost, fără odihnă sau obligați să practicăm prostituția.

Dacă suntem victima traficului de persoane, putem fi forțați să donăm organe, țesuturi sau celule umane, prin amenințare, violență extremă, santajându-ne pe noi sau pe familiile noastre. Nu sunt puține cazurile în care traficanții omoară victimele care se opun sau care încearcă să scape dintr-o situație de exploatare.

7

SFATURI UTILE PENTRU A NU DEVENI VICTIMA A TRAFICULUI DE PERSOANE :

Ai primit o propunere de a lucra în străinătate:- verifică legalitatea firmei de intermediere a fortei de muncă (certificatul de înregistrare eliberat de Registrul Comerțului, statutul firmei, etc.);- pentru a lucra legal în strainatate este necesară încheierea unui contract de muncă;- contractul de muncă trebuie întocmit în cel putin 2 exemplare si scris într-o limbă pe care o cunoști foarte bine (română);- înainte de a semna contractul de muncă, pentru siguranță și dacă este posibil, consultă un jurist. Nu semna niciodată un document fără a-i cunoaște conținutul;- verifică dacă la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă se găseste înregistrat contractul de muncă semnat de tine;- angajatorul din afara României sau firma intermediară, de obicei, nu acoperă cheltuielile pentru obținerea pasaportului, vizei sau cheltuielile de transport, deci nu accepta aranjamente în contul firmei de intermediere;- viza turistică, de studii sau alt tip de viză nu îți dă dreptul să muncești legal. Angajarea având la bază o astfel de viză este ilegală și poti fi amendat/ă, arestat/ă, sau deportat/ă. În acest caz angajatorul te poate manipula, impunându-ți să faci tot ceea ce doreste; - interesează-te care este salariul mediu în țara în care ți se propune să lucrezi;- verifică dacă salariul propus îți va permite să acoperi cheltuielile pe care le vei avea în țara respectivă (cazare, mâncare, haine);- evită semnarea unui contract cu specificatii evazive de genul: “și alte tipuri de activități” sau “toate activitătile la cererea angajatorului”;- învață limba țării sau câteva cuvinte uzuale în limba țării de destinație pentru a cere ajutor dacă vei avea nevoie.

Te-ai decis să pleci în străinătate (lasă cât mai multe informaţii familiei tale) - anunţă cu cine, unde şi cum pleci din ţară;- lasă o fotografie recentă;- stabileşte o parolă, pe care să o poţi folosi în convorbirile cu familia, dacă ai

probleme;- află numărul de telefon al Ambasadei României din ţara respectivă şi memoreză-l;- nu da nimănui actele tale de identitate, cu excepţia autorităţilor.

Ţi s-a oferit sprijin din partea altei persoane pentru a pleca în străinătate - nu accepta să perfectezi documentele şi să ţi se plătească drumul în credit sau cu

împrumut;- nu accepta să pleci cu acte false;- nu accepta să pleci la lucru cu viză turistică;- nu accepta să ţi se perfectează documentele de călătorie sau de lucru fără

participarea ta şi în timp foarte scurt;- nu accepta locul de muncă oferit dacă acesta este în mod evident peste posibilităţile

tale de pregătire profesională;- nu accepta să păstrezi secretă plecarea ta;- nu da nimănui actele tale de identitate.

8

În cazul în care eşti deja în pericol (cere ajutorul unei persoane cu care intri în contact ) - reţine orice informaţie privind locaţia în care te afli (adresă, telefon, nume, etc.);- informează orice persoană cu care intri în contact despre faptul că eşti o victimă a

traficului de persoane;- transmite un mesaj de ajutor către o rudă apropiată sau un prieten din ţară (prin

telefon, e-mail, sms, etc.);- încearcă să fugi din locaţia unde eşti ţinut/ă fără acceptul tău şi contactează

instituţiile statului (Poliţia, Ambasada, etc) sau persoanele care ar putea să-ţi ofere ajutor;

- dacă eşti în România, apelează gratuit linia telefonică 0800.800.678, iar dacă te afli în străinătate apelează la numărul 004.021.313.31.00 sau la numărul reprezentanţei diplomatice a României din ţara respectivă

Cum realizezi că o persoană este victimă a traficului de fiinţe umane (nu ignora problemele celor din jur) - condiţia socială a victimelor traficului de persoane este caracterizată, în general, de

următoarele aspecte: sărăcie, discriminare şi lipsă de oportunităţi de angajare sau educaţie, marginalizare socială, neglijenţă şi abuz din partea familiei, insuficientă cunoaştere a drepturilor, obligaţiilor şi reglementărilor din domeniul migraţiei şi al accesului la libera circulaţie;

- victimele traficului de persoane pot fi victime ale violenţei fizice sau sexuale, iar drepturile şi libertăţile le sunt negate ori nerespectate;

Orice semn al unei traume fizice sau psihice poate constitui un indiciu pentru identificarea ori diferențierea unui caz de trafic de persoane.

Victimele traficului de persoane sunt supuse unor forme de abuz si constrângere.Astfel, victima poate să prezinte diferite echimoze, plăgi care pot fi semnele

unui posibil abuz fizic sau să reclame ca a fost supusa abuzului sexual. Victima traficului de persoane poate să fie apatică, absentă, să dea impresia că nu înțelege foarte clar ceea ce i se cere ori ceea ce i se explică, să izbucnească în plâns de fiecare dată când este abordată sau să aibă dificultăți în a-și reaminti cu exactitate ce i s-a întâmplat. Victima traficului de persoane poate să reacționeze cu neîncredere și chiar iritare față de cei care au intervenit în scoaterea ei din mediul în care se afla și să nege chiar situația de abuz în care s-ar fi aflat . Majoritatea victimelor traficului de persoane, în special cele supuse exploatării prin muncă, prezintă, în perioada imediata ieșirii din trafic, semne ale privării de somn, hrană și ale epuizării fizice la care au fost supuse.

Cui te poti adresa pentru a ajuta o victimă a traficului de persoane - Poliției;- Misiunilor diplomatice ale României în străinătate;- Liniei Telverde 0 800 800 678;- Organizațiilor neguvernamentale

BIBLIOGRAFIE:- Ghid de informare privind traficul de persoane pus la dispoziție de către Ministerul Afacerilor Externe cu sprijinul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane.- Traficul de ființe umane o realitate a zilelor noastre, Asociația PRO REFUGIU.org.- Curs Facultatea de Drept – „Traficul de persoane”, prof.dr.Ioan Aron;

9

- Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

10