tractoarele

8/3/2019 tractoarele

http://slidepdf.com/reader/full/tractoarele 1/78

Universitatea TRANSILVANIA din Braşov

Facultatea de Alimentaţie şi Turism

Ing. FODOR V. Alin Nicolae

TEZA DE DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND OPTIMIZAREA MENTENANŢEITRACTOARELOR AGRICOLE

RESEARCHES REGARDING THE OPTIMIZATION OF THE

AGRICULTURAL TRACTORS MAINTENANCE Rezumatul tezei de doctorat

Summary of PhD Thesis

Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. BRĂTUCU Gheorghe

Braşov

2011



MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV, 500038 Braşov, B-dul Eroilor nr.29,

Tel./Fax: +40-0268-413000

Către _________________________________________

Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de joi, 15.12.2011, ora 12:00 în sala RP6 (amfiteatru corpR), la Facultatea de Alimentaţie şi Turism, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctoratintitulată Cercetări privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole, elaborată de domnul

ing. FODOR V. Alin Nicolae în vederea obţinerii titlului ştiinţific de Doctor în domeniulfundamental Ştiinţe Inginereşti, domeniul Inginerie Mecanică, cu următoarea comisie, numităprin ordinul Rectorului Universităţii Transilvania din Braşov, nr. 4774/13.09.2011.

PREŞEDINTE: Prof.univ.dr.ing.Romulus GRUIA

DECAN – Facultatea de Alimentaţie şi TurismUniversitatea Transilvania din Braşov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof.univ.dr.ing. Gheorghe BRĂTUCU

Universitatea Transilvania din Braşov

REFERENŢI: Prof.univ.dr.ing. Adrian MITROI

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şiMedicină Veterinară Bucureşti

Cercet.şt.pr.I, dr.ing. Emil VOICU

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare

pentru Maşini şi Instalaţii destinateAgriculturii şi Industriei Alimentare Bucureşti

Prof.univ.dr.ing. Florean RUS

Universitatea Transilvania din Braşov

În acest scop vă trimitem alăturat rezumatul tezei de doctorat şi vă invităm să luaţi parte laşedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.

În cazul în care doriţi să faceţi aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării, vă rugăm săle transmiteţi pe adresa Departamentului de Doctorat al Universităţii



Cercetări privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole

Autor: Ing. Alin Nicolae FODOR 1Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Brătucu

CUPRINS

1. Stadiul actual şi tendinţe în domeniul construcţiei de tractoare agricole 1.1. Rolul şi importanţa tractoarelor agricole

1.2. Istoricul dezvoltării tractoarelor agricole

1.3. Clasificarea tractoarelor agricole

1.4. Stadiul actual în domeniul construcţiei şi indicatorii tehnico-economici ai

tractoarelor agricole

1.5. Dotarea agriculturii româneşti cu tractoare

1.6.Tendinţe în construcţia de tractoare agricole

2.Stadiul actual şi direcţii de evoluţie în domeniul mentenanţei tractoareloragricole

2.1. Cauzele scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor agricole

2.2. Bazele teoretice ale degradării stării tehnice a tractoarelor agricole 2.3. Necesitatea şi importanţa activităţii de mentenanţă pentru tractoarele agricole

2.4.Stadiul actual şi tendinţe privind baza tehnică şi organizarea activităţii dementenanţă pentru tractoarele agricole

3. Necesitatea, obiectivele şi metodica generală a lucrării 3.1.Necesitatea lucrării de doctorat 3.2.Obiectivele lucrării de doctorat 3.3.Metodica generală de cercetare

4. Contribuţii teoretice la optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole 4.1.Stadiul actual şi evoluţii privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole

4.2. Instrumentul matematic al mentenabilităţii 4.3.Metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor 4.4.Elaborarea programelor de optimizare a mentenabilităţii tractoarelor agricole

4.5.Determinarea timpului optim de menţinere în exploatare a unui tractor 5. Cercetări experimentale privind mentenanţa tractoarelor agricole

5.1.Obiectivele cercetărilor experimentale

5.2.Obiectele cercetărilor experimentale

5.3.Metodica cercetărilor experimentale

5.4.Aparate şi instalaţii folosite la cercetările experimentale

5.5.Desfăşurarea cercetărilor experimentale

5.6.Rezultatele cercetărilor experimentale

5.7.Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale

6. CONCLUZII FINALE6.1.Concluzii generale

6.2.Concluzii privind cercetările teoretice şi experimentale

6.3.Contribuţii personale6.4.Direcţii viitoare de cercetare

BIBLIOGRAFIE

ANEXE





PREFAŢĂ

Tractoarele agricole au devenit în ultimii ani din ce în ce mai perfecţionate şi complexe din

punct de vedere constructiv şi funcţional. Motivele acestei dezvoltări sunt, printre altele, cerinţeleimpuse de agricultură pentru folosirea acestora, în sensul unei capacităţi mari de lucru, care să

realizeze indici ridicaţi ai calităţii lucrărilor efectuate, dorinţa utilizatorilor de a dispune de unconfort sporit la conducerea, reglarea şi deservirea tractoarelor agricole şi necesitatea obţinerii decătre operator a unui volum sporit de informaţii asupra procesului de lucru executat şi asupra stăr iitehnice a componentelor. Scopul final al măsurilor de perfecţionare este, desigur, îmbunătăţireaeconomicităţii lor în exploatare.

Procesul de creştere a complexităţii tractoarelor agricole măreşte, implicit, volumul deactivităţi, pentru controlul funcţionării lor în lucru, dar, în acelaşi timp şi volumul de activitatepentru supravegherea (controlul) stării tehnice a sistemelor tehnologice de lucru, chiar dacă, îngeneral, a crescut fiabilitatea componentelor luate separat.

De aceea, este raţional ca, pe lângă măsurile de perfecţionare constructivă şi funcţională, producătorii de tractoarelor agricole se preocupă din ce în ce mai mult şi de mărirea fiabilităţii şidisponibilităţii lor, în vederea reducerii la minim a timpului de imobilizare al acestora pentru

eliminarea defecţiunilor. Creşterea fiabilităţii şi disponibilităţii tractoarelor agricole este nemijlocitlegată de asigurarea unui sistem de mentenanţă optim sub aspect tehnic şi economic, care se poateasigura printr-un management corespunzător al prestaţiilor şi intervenţiilor asupra fiecărui tractor.

Mentenabilitatea tractoarelor agricole este pusă în evidenţă la adevărata sa valoare numai în perioada de exploatare, de aceea este necesară existenţa unui sistem informaţional bine organizat,bazat pe o largă activitate de urmărire a tractoarelor şi componentelor acestora în exploatare,codificarea informaţiilor şi prelucrarea acestora pe calculator, pe baza unor soft-uri adecvate.

Tractorul modern a devenit o confluenţă a celor mai moderne realizări tehnice în domeniilemecanic, hidraulic, electric, electronic, iar mai nou şi în domeniul IT. Consumurile specifice

energetice ale acestor tractoare sunt îmbunătăţite în mod continuu, iar fiabilitatea lor se ridică la performanţă de neimaginat cu câteva decenii în urmă. Aceste performanţe se valorifică la nivelsuperior numai printr-un sistem de mentenanţă adecvat. Simultan cu creşterea puternică a preţurilor tractoarelor agricole s-au redus o parte din lucrările de mentenanţă, în schimb au devenit mai

scumpe materialele pentru întreţinerile tehnice, iar manopera necesară activităţilor de mentenanţăeste tot mai scumpă.

Din aceste considerente studiile dedicate optimizării mentenanţei tractoarelor agricole au în prezent o amploare tot mai mare, încercându-se găsirea soluţiilor tehnico-organizatorice pe baza

cărora să se asigure un optim al costurilor cu care folosirea tractorului încarcă costul final alproduselor agricole.

Lucrarea este structurată pe 6 capitole, cuprinde 230 pagini, 89 figuri, 230 relaţii matematice

şi 25 tabele, 10 anexe, precum şi o listă bibliografică cu 131 de titluri. Rezumatul lucrării în limbaengleză (pagini), reprezintă o obligaţie legală pentru fiecare teză de doctorat, ca şi CV-urile înlimbile română şi engleză.

În capitolul 1, intitulat „Stadiul actual şi tendinţe în domeniul construcţiei de tractoare

agricole” se prezintă mai întâi rolul şi importanţa tractoarelor agricole, istoricul dezvoltăriiacestora, structura generală şi tendinţele de evoluţie, toate aceste elemente fiind necesare pentru

asigurarea unei mentenanţe capabile să confere tractoarelor o disponibilitate maximă pentruefectuarea lucrărilor agricole.

Capitolul 2 intitulat „Stadiul actual şi direcţii de evoluţie în domeniul mentenanţei

tractoarelor agricole” începe prin prezentarea cauzelor scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor

agricole, după care se prezintă pe larg bazele teoretice ale degradării stării tehnice a acestora. Învederea restabilirii şi menţinerii stării de funcţionare a tractoarelor se evidenţiază rolul şi importanţa





mentenanţei, prin toate implicaţiile teoretice şi practice ale acesteia. Se constată mutaţiisemnificative în domeniul mentenanţei tractoarelor, atât la nivelul materialelor de întreţinere,echipamentelor tehnice folosite, cât şi al calificării forţei de muncă. Se remarcă şi faptul că fiecarefirmă importantă care comercializează tractoare pe piaţa românească îşi are organizat un sistem dementenanţă specific pe care îl aplică cu rigurozitate.

În capitolul 3, intitulat „Necesitatea şi obiectivele lucrării de doctorat” precizează

necesitatea acestei teze de doctorat, obiectivele urmărite, precum şi metodica generală de cercetareabordată în teza de doctorat. Capitolul 4, intitulat „Contribuţii teoretice la optimizarea mentenanţei tractoarelor

agricole” prezintă o analiză a conceptului de optimizare aplicat mentenanţei tractoarelor agricole,după care se studiază metodele utilizate la rezolvarea acestui aspect. De mare interes teoretic esteelaborarea unor programe de optimizare a activităţii de mentenanţă şi a duratei optime de menţinereîn exploatare a tractoarelor agricole.

Capitolul 5, denumit „Cercetări experimentale privind mentenanţa tractoarelor agricole”

are o importanţă deosebită prin amploarea cercetărilor desfăşurate în laborator, referitoare lacaracteristicile fizico-chimice ale uleiurilor utilizate în activitatea de mentenanţă a tractoarelor agricole, modificările suferite de acestea şi informaţiile pe care le pot furniza asupra stabilirii

duratelor optime între două înlocuiri succesive ale lor. Cercetările experimentale în exploatare s-auefectuat pe 4 loturi de câte 10 tractoare, care au fost exploatate în condiţii de lucru diferite. Prin

înregistrarea tuturor căderilor şi costurilor specifice mentenanţei acestora s-au putut evidenţia perioadele optime de menţinere a lor în funcţiune sau de refacere a stării tehnice a acestora.

În capitolul 6, intitulat „Concluzii finale” sunt sintetizate rezultatele cercetărilor teoretice şiexperimentale din prezenta lucrare de doctorat, se precizează contribuţiile personale ale autor ului şise sugerează direcţiile pe care se pot continua cercetările la această temă.

Lucrarea de doctorat a fost realizată sub îndrumarea ştiinţifică a domnului prof. univ. dr.

ing. Gheorghe BRĂTUCU, căruia îi adresez mulţumiri pentru sprijinul, încrederea şi înaltacompetenţă cu care m-a îndrumat la elaborarea acestei teze de doctorat.

Adresez, de asemenea, mulţumiri cadrelor didactice şi doctoranzilor din cadrul Facultăţii deAlimentaţie şi Turism din Universitatea Transilvania Braşov, care pe toată perioada elaborării tezeide doctorat, în activitatea de pregătire şi susţinere a examenelor şi referatelor la doctorat, au fostalături de mine.

Adresez mulţumiri domnilor prof. univ.o. dr. ing. Iosif COJOCARU şi prof. univ.o. dr.ing.

Nicolae BRIA din cadrul INMA pentru îndrumarea continuă, sprijin în documentare, dezvoltareaunor subiecte, dar şi în publicarea multor articole în profil tehnic.

Mulţumesc grupului de firme Rompetrol şi specialiştilor Petromidia – Năvodari, prin

reprezentanţii laboratoarelor de expertiză tehnico-chimică Rominserv, pentru realizarea analizelorde ulei prelevate de la tractoare diferite, cu uzuri diferenţiate, în vederea elaborării unor studiiadecvate, comparate, vizând mentenanţa predictivă a tractoarelor agricole.

Mulţumesc grupului de firme New Holland, prin reprezentantul acesteia dr. ing. FLORINNEACŞU, dar şi a colectivelor de ingineri şi specialişti din România, care mi-au oferit

posibilitatea, atât în ţară, cât şi în străinătate, cu acordul directorilor externi, a accesului înreprezentanţele şi punctele de lucru, a preluării de date specifice mentenanţei tractoarelor , a

executării de vizite în service-urile, depozitele şi parcurile de tractoare.

Nu în ultimul rând, mulţumesc soţiei şi familiei mele pentru sprijinul moral şi afectiv, pentrugrija şi înţelegerea de care au dat dovadă pe tot parcursul elaborării acestei teze de doctorat.

Braşov, noiembrie 2011 Alin Nicolae FODOR





mai săraci dintre aceştia folosind încă tractoare uzate fizic şi moral, mai puţin economice şi fără pretenţii referitoare la confortul operatorului în timpul lucrului.

Un câştig de cea mai mare importanţă datorat tractoarelor se referă la posibilitatea încadrăriitot mai precise a lucrărilor agricole în perioadele calendaristice optime, care uneori se reduc lanumai câteva zile. Faptul că un singur tractorist poate asigura într -o campanie agricolă pregătirea

patului germinativ pe suprafeţe care tind către 1000 hectare, semănarea acestora în câteva zile,fertilizarea şi combaterea dăunătorilor la momentele necesare etc. era de neconceput cu 50...60 deani în urmă.

Prin câştigul în domeniul productivităţii muncii şi calităţii lucrărilor agricole se anuleazăcreşterea cheltuielilor acestora provocate de ponderea însemnată a amortismentului tractoarelor întotalul cheltuielilor aferente unei culturi agricole.

1.2.Istoricul dezvoltării tractoarelor agricole

Înainte de a ajunge la perfecţionarea tehnică actuală, tractorul a parcurs un drum de dezvoltare

lung şi complex, fiind rezultatul unui întreg proces evolutiv al tehnicii. Momentul apariţieitractorului este strâns legat de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu abur şi a motoarelor cuardere internă. Primele tractoare pe roţi cu motor cu abur au apărut în Anglia şi Franţa, în deceniulal patrulea, al secolului al XIX-lea şi au fost folosite în armată şi transporturi.

Momentul apariţiei tractorului este strâns legat de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cuabur şi a motoarelor cu ardere internă.

Primele tractoare pe roţi cu motor cu abur (fig. 1.1) au apărut în Anglia şi Franţa, în deceniul alpatrulea al secolului al XIX-lea şi au fost folosite în armată şi transporturi. La jumătatea acestuisecol au început să se folosească în agricultură, mai întâi pentru antrenarea batozelor şi apoi, autrecut la înlocuirea tracţiunii cu animale a uneltelor de pregătire a solului, de semănat, de recoltat

etc.

Fig. 1.1. Tractor cu motor cu abur

Către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au început să seconstruiască tractoare cu motoare cu combustie internă (de exemplu firma lui Hart Parr, în S.U.A.,tractorul lui Mamin în Rusia). Astfel, în primăvara anului 1908 fermierii din S.U.A. posedau circa

300 tractoare agricole, în 1909 circa 600, iar în 1910 se utilizau peste 2000 de tractoare.




Autor: Ing. Alin Nicolae FODOR 6 Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Brătucu

În anul 1938, agricultura României dispunea doar de 4039 de tractoare fizice de diferite mărcişi tipuri. Producţia tractoarelor a început la Braşov, în fosta uzină de avioane IAR, înfiinţată în anul1925, unde s-au realizat până în anul 1945, 19 tipuri de avioane, dintre care şase de concepţieproprie.

Uzina, fiind reconstituită şi utilată ulterior, a realizat în anul 1946 primul tractor românescIAR-22. Era un tractor pe roţi metalice cu pinteni sau (opţional) cu pneuri, echipat cu motor dieselîn patru timpi, cu patru cilindri, cu puterea de 27,9 kW (38 CP), la turaţia de 1100 rot/min (fig. 1.3).

Fig. 1.3. Primul tractor românesc

În anul 1947, primul an de fabricaţie în serie a tractoarelor în România, producţia a fost de 280tractoare. Această remarcabilă realizare a fost urmată la intervale scurte de noi tipuri de tractoare.Ca urmare a creşterii producţiei, s-a impus necesitatea profilării şi specializării în construcţia detractoare şi a altor întreprinderi, ca de exemplu, a acelora de la Craiova, Miercurea Ciuc, Codlea,Oradea şi Timişoara, care realizau diferite tipuri de tractoare în cooperare cu uzina TractorulBraşov.

Creşterea continuă a parcului de tractoare s-a făcut simultan cu îmbunătăţirea performanţelor şicalităţii acestora, ducând la rezolvarea problemelor de bază ale mecanizării complexe a producţiei

agricole. În al patrulea deceniu al secolului al XX-lea tractorul se caracterizează printr -o perfecţionare continuă a tuturor ansamblurilor, mecanismelor şi echipamentelor de lucru (roata de

curea, priza de putere, ridicătorul hidraulic etc.). În anul 1951 a început fabricaţia în serie a tractorului pe şenile KD -35 cu

destinaţie generală, care realiza cinci viteze pentru mersul înainte cuprinse între 3,81...9,11 km/h şiera echipat cu un motor Diesel în patru timpi cu puterea de 27 kW (37 CP), la 1400 rot/min.

În anul 1955 a început fabricaţia tractorului Universal-2 (U-2) pe roţi, echipat cu acelaşi motor D-35 al tractoarelor KD-35 (fig. 1.4), care realiza cinci viteze de mers înainte,cuprinse între 4,56...12,95 km/h, având un domeniu de utilizare mai larg.

Fig. 1.4. Tractorul KD - 35





Ulterior, s-a trecut la fabricarea tractoarelor U-26, U-27, U-29, U-450, cu priză de putere

semiindependentă şi instalaţie hidraulică pentru acţionarea diferitelor maşini agricole purtate şi remorcate. Aceste tractoare realizau 10 viteze de mers înainte,cuprinse înintervalul 2,83. ..22,40 km/h şi erau echipate cu motor Diesel de 33 kW (45 CP) la turaţia de1500 rot/min.

Un pas important în dezvoltarea industriei româneşti de tractoare l -a constituit trecerea

în anul 1963 la fabricarea în serie a tractoarelor pe roţi U-650, cu varianta U-651 (cu patru roţimotoare) , destinate executării majorităţii lucrărilor agricole,inclusiv lucrările deîntreţinere a culturilor prăşitoare, precum şi lucrările de transp ort.

Aceste tractoare au fost echipate cu motor Diesel (D-103 ) cu in jecţ ie d irectăş i p o rn i re e l e c t r i c ă , c u p u te re a d e 4 7 ,5 k W (6 5 CP) , l a tu ra ţ i a d e 1 8 0 0ro t /min , dezvoltând 10 viteze de mers înainte, cuprinse între 2,58...26,94 km/h şi douăviteze de mers înapoi. Au fost produse în variante modernizate U -650M (fig. 1.5), U-

651M, U-650 super şi U-650 DT super, echipate cu motor Diesel D-110.

Fig. 1.5. Tractorul universal U-650M Fig. 1.6.Tractorul universal U-445

Fig. 1.7. T ractor modernizat produs la Uzina Tractorul Braşov

Fabricarea unora dintre tipurile de tractoare precizate a fost transferată către alte unităţi economicedin ţară. După anul 1990 producţia de tractoare româneşti a scăzut continuu, tot mai mulţi fermier i

procurându-şi tractoare noi sau second-hand din import. În momentul de faţă se poate aprecia căindustria românească producătoare de tractoare a fost practic desfiinţată, puţinele tractoare care se

mai realizează la MAT- Craiova având o pondere nesemnificativă în totalul vânzărilor anuale detractoare.





1.3.Clasificarea tractoarelor agricole

Folosirea pe scară largă a tractoarelor, atât în agricultură, cât şi în alte ramuri economice, adeterminat apariţia unei mari diversităţi de tipuri de tractoare. Tractoarele actuale pot fi grupate

după diferite criterii, ca: destinaţie, tipul motorului, felul sistemului de rulare, precum şi după unele

caracteristici constructive (tipul tractorului, tipul transmisiei, numărul roţilor motoare, schema deviraj etc.). În unele ţări se folosesc şi alte criterii de clasificare: valoarea puterii motorului sau a

puterii de tracţiune a tractorului, numărul de trupiţe ale plugului cu care lucrează în agregattractorul, valoarea forţelor de tracţiune etc.

În figura 1.8. este prezentată o schemă de clasificare a tractoarelor după următoarele criterii:destinaţia tractorului, tipul sistemului de rulare, tipul transmisiei şi valoarea nominală a forţei detracţiune. După destinaţia lor, tractoarele se clasifică în următoarele grupe: tractoare agricole,

tractoare industriale şi tractoare de transport (rutiere). Tractoarele agricole, după domeniul lor de utilizare, pot fi: cu destinaţie generală, universale,

specializate şi şasiuri autopropulsate. Tractoarele cu destinaţie generală sunt tractoare pe roţi sau pe şenile, care se folosesc la

executarea principalelor lucrări agricole: arat, cultivaţie totală (prelucrare totală cu cultivatorul),grăpat, semănat, recoltat etc. Lumina (garda la sol) a acestor tractoare este de 270...350 mm.

Tractoarele din această categorie se mai numesc "de arat", după denumirea lucrării de bază pe careo execută.

Tractoarele universale formează o grupă a tractoarelor pe roţi care, în afara lucrărilor efectuatede tractoarele cu destinaţie generală, se utilizează la lucrări de întreţinere a culturilor prăsitoare(lucrări între rânduri cu cultivatoare pentru prăşit), precum şi la lucrări de transport, în special înagricultură. Aceste tractoare se deosebesc de cele cu destinaţie generală prin aceea că au o luminămai mare (40...-750 mm), de cele mai multe ori variabilă, posedă posibilitatea de modificare aecartamentului şi au o gamă mai mare de viteze. În unele lucrări de specialitate, aceste tractoaresunt cunoscute sub denumirea de "tractoare universale de prăşit".

Tractoarele specializate cuprind grupa tractoarelor care, prin construcţia lor specială, suntadaptate executării diferitelor lucrări. Din această grupă fac parte tractoarele pentru lucrări îngrădini, livezi, vii, orezarii, plantaţii de ceai, bumbac etc. (cu lumina de 750...1000 mm şi chiar maimult), pentru regiuni deluroase şi de munte, pentru lucrări în culturi de plante cu port înalt (tractoare

portal), pentru terenuri mlăştinoase (pentru irigaţii, desecări, îndiguiri corectări ale cursuril or

râurilor).

1.4. Stadiul actual în domeniul construcţiei şi indicatorii tehnico -economici aitractoarelor agricole

1.4.1.Stadiul actual în domeniul construcţiei tractoarelor agricole

Folosirea pe scară tot mai largă a tractoarelor în agricultură a determinat apariţia unei maridiversităţi de tipuri de tractoare.

Tractorul se compune din mai multe ansambluri şi mecanisme care pot fi împărţite înurmătoarele grupe:

- transmisia;

- motorul (sursa de energie);

- sistemul de rulare (de propulsie);

- utilajul de lucru şi auxiliar.





►după principiul de funcţionare: ambreiaje mecanice (cu fricţiune)(fig. 1.20), hidrodinamice(fig. 1.21), combinate şi electromagnetice;

►după tipul mecanismului de acţionare: cu acţionare mecanică, hidraulică, pneumatică şielectrică;

►după posibilităţile de utilizare: ambreiaje simple şi ambreiaje duble. Cutia de viteze serveşte pentru modificarea vitezelor de deplasare a tractorului, ceea ce atrage

după sine şi modificarea forţelor de tracţiune. Ea permite deplasarea înapoi şi staţionareaîndelungată a tractorului cu motorul în funcţiune. Are rolul să permită deplasarea tractorului cu ogamă variată de viteze, la o aceeaşi turaţie a arborelui motor, obţinerea unui cuplu mărit de pornire,schimbarea sensului de mers şi oprirea tractorului cu motorul pornit.

Fig.1.22. Model de cutie de viteze cu dublu ambreiaj

Cutia de viteze (fig. 1.22) are rolul de obţine variaţii a vitezei de deplasare atât la mersulînainte cât şi la mersul înapoi.

Diferenţialul asigură rotirea cu turaţii diferite a roţilor motoare ale tractorului agricol pe

roţi, lucru necesar la deplasarea acestuia în viraj. La tractoarele pe şenile, în locul diferenţialului semontează mecanismul de direcţie, cu ajutorul căruia se realizează virajul. Acest mecanism secompune din două ambreiaje de direcţie. Diferenţialul este mecanismul ce permite ca roţile motoareale aceleiaşi punţi să se rotească cu unghiuri diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasareatractorului agricol în viraje să parcurgă spaţii de lungimi diferite.

Sistemul de rulare transformă mişcarea de rotaţie a roţilor motoare în mişcare de translaţie atractorului agricol şi cu ajutorul lui se sprijină pe sol. La tractoarele cu două roţi motoare, sistemulde rulare se compune din roţile de direcţie faţă şi roţile motoare din spate. La tractoarele pe şenilesistemul de rulare se compune din două mecanisme ale şenilelor, plasate de o parte şi de alta a

tractorului.Utilajele de lucru auxiliare servesc la multiplicarea prestaţiilor tractoarelor agricole moderne.Din utilajele de lucru şi auxiliare al tractorului fac parte: priza de putere; roata de curea; ridicătorulhidraulic; dispozitivul de remorcare.

Fig. 1.23. Amplasarea ansamblurilor principale la Tractorul FENDT – Favorit 822(www.fendt.com)





Tractoarele agricole moderne trebuie să îndeplinească o mulţime de cerinţe, cele mai importante dintreacestea referindu-se la:

să corespundă complet setului de maşini şi unelte cu care formează sisteme pentruexecutarea lucrărilor agricole, cu respectarea condiţiilor agrotehnice;

să aibă o universalitate suficientă, care să-i permită să formeze sisteme de lucru cu un număr cât mai mare de maşini şi unelte de exploatare;

să posede calităţi de tracţiune ridicate şi să poată fi exploatat în condiţii de securitate; să poată fi folosit în diferite zone pedo-climatice şi de relief;

să asigure agregatelor agricole o capacitate de lucru şi economicitate ridicată; să existe posibilitatea de deservire a agregatelor de către o singură persoană; să fie asigurate condiţii optime de muncă pentru operator; să aibă o fiabilitate şi durabilitate înaltă, cu cheltuieli minime aferente mentenanţei pe toată

durata de utilizare;

să fie folosită la maximum tipizarea şi unificarea ansamblurilor diferitelor tipuri de tractoareagricole.

1.5. Dotarea agriculturii româneşti cu tractoare

România dispune de o suprafaţă agricolă semnificativă de aproximativ 14 milioane hectare,dintre care 9,7 milioane hectare reprezintă teren arabil (locul 7 la nivelul UE). Prelucrarea încondiţiile agrotehnice moderne vizând această suprafaţă, implică o bază tehnico-materialăcomplexă, în care tractoarele agricole deţin rolul principal.

În tabelul 1.6. se prezintă situaţia parcului de tractoare agricole din România, pe perioada1990 – 2009, iar în figura 1.28. este prezentată grafic această situaţie. Trebuie reţinut faptul cătractoarele româneşti sunt uzate fizic şi moral, ultimele guverne angajându-se în sprijinireafermierilor să-şi achiziţioneze tractoare mai performante.

Tabelul 1.6.

Situaţia parcului de tractoare agricole din România în perioada 1990 ...2009(www.insse.ro)

Anul 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Nr. tract.150322 150564 150978 151652 151786 151983 152432 153762 154373 159824

Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Nr. tract.163462 167319 170128 170123 172457 173943 174563 174033 174790 176841

Fig. 1.34. Graficul evoluţiei numărului de tractoare pe perioada 1990...2009





1.6.Tendinţe în construcţia de tractoare agricole

Nivelul de înnoire tehnologică a tractoarelor agricole este în continuă creştere. Se considerăcă un tractor modern, de nivel internaţional, va prezenta, în cea mai mare parte sau în totalitateurmătoarele caracteristici de bază:

motorul va fi prevăzut cu turbină şi cu pompă de injecţie de înaltă presiune şi comandă

electronică. Consumul specific de combustibil trebuie să tindă spre 200 g/kWh, cifră deja atinsă deunii constructori;

cutia de viteze să fie prevăzută cu sincronizatoare şi să permită, parţial sau total, cuplareaîn sarcină a treptelor şi cuplarea automată a vitezelor. Transmisia fără trepte a înregistrat dejaprimele succese;

controlul automat al reglajului de poziţie; patru roţi motoare cu cuplarea automată a punţii faţă; posibilităţi extinse ale instalaţiei hidraulice, inclusiv supape electro-hidraulice;

priză de putere spate care, pe lângă frecvenţa de rotaţie de 540 rot/min, să poată avea, cel puţin, şi pe cea de 1000 rot/min;

priză de putere faţă; ridicător frontal; cabină cu aer condiţionat şi bine izolată cu niveluri joase de zgomot şi vibraţii, cu o bună

vizibilitate, platformă cu calităţi ergonomice, cu scaun confortabil şi reglabil; procesare avansată a datelor obţinute electronic cu panouri de control reconfigurabile,

utilizate pentru primirea informaţiilor şi răspunsul la cerinţele imediate, precum şi manetemultifuncţionale, cu butoane, care asigură acţionarea rapidă.

Pentru tractoarele din diferite categorii de putere se prefigurează generalizarea următoarelor caracteristici:

pentru tractoarele cu puteri sub 60 kW :

talia joasă, sub 2,5 m, şi manevrabilitatea ridicată, cu raze de viraj care să nudepăşească 4 m;

motoarele cu 4 cilindri, deşi motoarele cu 3 cilindri turbo sunt mai compacte şi au uncuplu maxim superior;

dotarea cu un încărcător frontal, caz în care se preferă modulele cu inversor la mânastângă, care dispun de o instalaţie hidraulică a cărei pompă asigură minimum 55 l/min şi car e sunt

dotate cu o cabină cu o mare parte a suprafeţelor laterale transparente, inclusiv acoperişul. Deoarece un astfel de tractor este mult solicitat în fermele zootehnice, cabina trebuie să fie lavabilă;

pentru beneficiarii interesaţi în polivalenţa tractorului, va fi necesar ca masa acestuia săfie de aproximativ 4 t;

pentru tractoarele cu puteri peste 140 kW:

în această categorie, alături de cutiile de viteză Full-Powershift se vor utiliza şi cutiile

Vario fără trepte; peste puteri de 140 kW punctul slab al tractoarelor îl reprezintă pneurile, a căror evoluţie nu a ţinut pasul cu dezvoltarea de ansamblu a tractoarelor. Echiparea tractoarelor cu şenilede cauciuc este prevăzută a se extinde şi în Europa.

Se constată că dezvoltarea viitoare a construcţiei de tractoare se concentrează pe creşterea puterii motoarelor, cu reducerea concomitentă a emisiilor poluante, creşterea randamentuluitransmisiilor, îmbunătăţirea sistemelor de amortizare a şocurilor şi vibraţiilor, creşterea fiabilităţiicomponentelor hidraulice, perfecţionarea sistemelor computerizate de optimizare a managementuluisistemului format de tractor cu maşina agricolă, prin utilizarea echipamentelor electronice de

procesare şi a sistemelor de conectare performante. Nu în ultimul rând designul tractoarelor se va perfecţiona continuu, astfel încât acestea să

atragă pe potenţialii cumpărători şi prin forme şi culori, nu numai prin indicatorii tehnico-economiciincluşi sub carcasele acestora.





2. STADIUL ACTUAL ŞI DIRECŢII DE EVOLUŢIE ÎN DOMENIULMENTENANŢEI TRACTOARELOR AGRICOLE

2.1.Cauzele scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor agricole

La părăsirea întreprinderii constructoare, orice tractor înglobează o serie de caracteristiciimprimate de proiectanţi şi tehnologi, pe baza temei primite, care se înscriu în cartea tehnicăproprie.

În diferite faze de exploatare se constată deosebiri tot mai pronunţate între performanţeleiniţiale şi cele curente ale tractoarelor, ajungându-se la un moment dat la necesitatea opririi acestora

şi refacerea stării lor tehnice. Scăderea indicilor de exploatare ai tractoarelor se manifestă înagricultură în mod deosebit faţă de utilajele de producţie obişnuite din alte domenii economice, lacare se constată, de regulă, reducerea capacităţii de producţie şi creşterea preţului produselor realizate. Efectul neobişnuit constă în faptul că în cele mai multe cazuri executarea lucrărilor

agricole cu tractoare având indici de exploatare scăzuţi aduce pagube însemnate, care se evidenţiazăabia după o anumită perioadă de dezvoltare a culturilor, când măsurile de remediere nu mai sunt posibile sau pierderile de recoltă nu se mai pot recupera.

Cauza generală a scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor o constituie apariţia defecţiunilor ,care la rândul lor sunt consecinţe ale uzării pieselor sau ale deteriorărilor de altă natură.

În timp ce uzurile sunt rezultatul acţiunii în timp a frecărilor sau condiţiilor ambiante şi semanifestă prin creşterea jocurilor din articulaţii, schimbarea caracterelor ajustajelor, creştereasarcinilor dinamice şi în final prin ruperea elementelor, deteriorările pieselor sunt de naturămecanică sau termochimică.

Deteriorările mecanice se întâlnesc mai frecvent sub forma unor fisuri, ştirbituri, spărturi,încovoieri, torsionări etc.,la baza lor aflându-se un număr important de cauze. Astfel, fisurile,

rupturile şi spărturile apar frecvent în piesele din fontă când se exercită asupra lor strângeri prea puternice, şocuri sau tensiuni interne; încovoierile şi torsionările sunt provocate de solicitărileexterioare anormal de mari (arborii cotiţi se pot încovoia sau torsiona la griparea pistoanelor încilindri sau a fusurilor paliere, respectiv manetoane, în lagărele lor).

Deteriorările termochimice apar sub forma unor deformări, arderi sau coroziuni şi sedatorează diferenţelor de temperatură în două secţiuni apropiate ale piesei, acţiunii locale a gazelor cu temperaturi ridicate sau acţiunii corozive a unor substanţe în anumite condiţii de lucru.

Se constată că scăderea indicilor de exploatare (forţa şi puterea de tracţiune dezvoltate lacârligul tractorului, puterea transmisă prin priză, consumul de combustibil şi lubrifianţi) sau amodului de funcţionare a tractoarelor au la bază cauze multiple, care pot fi grupate în următoarelecategorii: constructive, metalurgice, tehnologice şi de exploatare.

Din punct de vedere constructiv, influenţa cea mai mare asupra modului de funcţionare a unuitractor o prezintă: condiţiile de lucru şi formele de frecare dintre piese; presiunile specificeadoptate; coeficienţii de siguranţă şi modul de repartizare a sarcinilor; metodele de ungere şi filtrarea lubrifianţilor; regimul termic al pieselor; mărimea jocurilor şi strângerilor; sistemele de etanşarefolosite etc.

Elementele de natură metalurgică ce se regăsesc în aprecierea indicilor de exploatare ai

tractoarelor se referă la compoziţia chimică a materialelor utilizate şi la tratamentele termiceaplicate diferitelor piese.

În categoria factorilor tehnologici care pot fi reţinuţi pentru urmările lor asupra stării defuncţionare a tractoarelor se pot include: precizia de prelucrare a suprafeţelor în contact; calitatea

prelucrării suprafeţelor (rugozitatea); metodele de prelucrare utilizate la finisare; metodele deacoperire a suprafeţelor; starea tehnică a maşinilor -unelte pe care se face prelucrarea; gradul de

respectare a disciplinei tehnologice; calitatea montajului.





Din grupul cauzelor de exploatare care influenţează buna funcţionare a tractoarelor agricolefac parte: felul în care se execută rodajul; calitatea combustibililor, lubrifianţilor şi celorlaltemateriale de întreţinere utilizate; respectarea normelor de întreţinere şi exploatare; calitateareparaţiilor şi reviziilor tehnice; calificarea personalului de întreţinere şi exploatare.

Deşi cauzele care conduc la scăderea capacităţii de lucru a tractoarelor agricole sunt multiple,în fiecare din cazurile concrete de apariţie a unor defecţiuni, numai una sau câteva dintre acestea

sunt cauze principale, celelalte având rol nesemnificativ. Important este să se depisteze la timpcauza principală şi să se acţioneze în sensul înlăturării acţiunii nedorite a acesteia. Pentru a atingeacest obiectiv este necesar se cunoască în profunzime întregul mecanism de apariţie şi dezvoltare adefecţiunii şi a posibilităţilor de influenţare de către aceasta a unor parametri constructivi şifuncţionali ai tractoarelor.

2.2.Bazele teoretice ale degradării stării tehnice a tractoarelor agricole

Conform celor precizate în capitolul 2.1, principala cauză a scăderii capacităţii de lucru atractoarelor agricole o constituie uzura, care se manifestă între suprafeţele pieselor aflate în mişcare

relativă, precum şi în alte condiţii de lucru specifice acestor maşini. În momentul de faţă uzura se analizează ca un parametru al tribologiei (tribos – frecare; logos

- ştiinţă), definită ca ştiinţa şi tehnologia interacţiunii suprafeţelor în mişcare relativă şi aimplicaţiilor ce rezultă, incluzând şi frecarea şi ungerea.

Modificarea dimensiunilor şi formelor geometrice ale pieselor duce la schimbarea caracterului

iniţial al ajustajelor. Uzarea pieselor asamblate se manifestă, în special, prin mărirea jocurilor, carecresc de la valoarea lor iniţială până la o valoare maximă admisibilă. Pe măsura exploatăriiechipamentelor tehnice în condiţii de funcţionare nefavorabile şi a lipsei întreţinerilor tehnice,uzarea apare şi la piesele care fac parte din asamblări cu strângere, ceea ce provoacă micşorarearapidă a rezistenţei ansamblului respectiv.

Fig.2.1. Curbele de variaţie normală a uzurii

Observaţiile asupra apariţiei şi creşterii uzurii arată că prin respectarea regulilor de exploatareşi aplicarea la timp a lucrărilor de mentenanţă preventivă , uzura creşte treptat, mărimea eidepinzând de timpul de folosire a utilajului, printr -o relaţie de forma:

dt t u f u 0 )( , (2.1)

în care: u este uzura, în µm sau mm; f(u) – funcţie ce caracterizează procesul uzării; t – durata de

exploatare.

Evoluţia uzurii poate fi reprezentată ca lege generală, fie ca modificare a jocului ( j) dintre

piesele conjugate (fig.2.1, a), fie ca variaţie a uzării piesei în timp (fig.2.1, b).

Pe abscisă se reprezintă durata de funcţionare T a pieselor, în ore, iar pe ordonată uzura, în µm

sau jocul dintre piese, în mm, curba superioară (fig.2.1, a) referindu-se la piesa exterioară(alezajul),iar cea inferioară la piesa interioară a ajustajului(arborele).

Curba are trei porţiuni distincte ce caracterizează procesul de uzare:





prima perioadă I , poartă denumirea de perioadă de rodaj a asamblării sau perioadă de

uzură iniţială, care se încheie după timpul T r . În această perioadă intensitatea uzării este mare, iar calitatea suprafeţelor în frecare se îmbunătăţeşte treptat. În condiţiile aplicării procedeelor moderne

de prelucrare fină a suprafeţelor (vibronetezire, lustruire etc.), perioada aceasta poate fi redusă pânăîn apropierea desfiinţării. La sfârşitul perioadei I se obţine între piese un joc minim necesar ( J min , J r )

sau joc optim( jo ), care asigură funcţionarea corectă a ansamblului şi care este mai mare decât jocul

de montaj ( J i); a doua perioadă II de pe curba uzurii, denumită perioadă de funcţionare normală, este

caracterizată de intensitatea aproximativ constantă a uzării (curba uzurii creşte liniar şi lent). Uzuraşi frecarea au valori mici şi cresc treptat, aproape proporţional cu timpul de funcţionare. Limitaacestei perioade (T n) este marcată de atingerea jocului maxim ( J max) dintre piesele asamblate;

a treia perioadă III , numită perioada uzurii de avarie (anormală), este caracterizată decreşterea bruscă a jocurilor peste limita admisibilă, favorizând pericolul de avariere a asamblării.Funcţionarea este însoţită de bătăi şi apariţia şocurilor, ungerea este insuficientă, se intensificăîncălzirile etc. În perioada aceasta de evoluţie a uzurii funcţionarea pieselor se interzice.

Pe baza curbei experimentale din figura 2.1,a se poate determina intensitatea uzării (tgα):

nT

r J J J

tg 2

)(minmax

, (2.2)

sau, dacă se cunoaşte intensitatea uzării, se poate calcula durata de funcţionare normală a

asamblării:

tg

r J J J nT

2

)(minmax . (2.3)

Intensitatea uzării se stabileşte experimental, prin măsurarea jocului minim J min după timpulde rodaj T r şi valoarea jocului după încă unul sau două intervale de timp prestabilite sau prinmăsurarea uzurii piesei. După timpul de rodaj se înregistrează o uzură ur , iar după trecerea timpuluide exploatare normală, o uzură un (fig.2.1, b). Mărimea jocului minim se alege pe bază de calculesau se adoptă prin comparaţie cu construcţiile similare.

Durata de exploatare normală a îmbinării (durabilitatea) se va putea determina uşor încondiţiile cunoaşterii intensităţii uzării şi jocurilor minim şi maxim ( J min şi J max). Mărimea joculuimaxim ( J max) se stabileşte analitic sau experimental.

Pentru creşterea perioadei de funcţionare în exploatare T n a tractoarelor agricole trebuie

a plicate măsuri de micşorare a intensităţii uzării (tgα), iar la reparaţii, măsuri care să micşoreze jocul ajustajului până la jocul minim admisibil pentru funcţionare. În acest sens se poate acţionaasupra materialelor pieselor, tehnologiei de fabricaţie şi tratamentelor termice, întreţinerilor tehnice,reviziilor etc. Jocul iniţial poate fi în cadrat între valorile optime printr -o prelucrare în clase de

precizie cât mai înalte a celor două piese şi prin executarea unui montaj la care să se respecte custricteţe tehnologia prescrisă.

Tractoarele agricole se proiectează şi se fabrică în aşa fel, încât să permită readucerea la jocurile iniţiale de mai multe ori.

În cazul unei serii de reparaţii consecutive (fig.2.2) timpul total de exploatare T se prelungeşteîn mod corespunzător relaţiei:

n

iniT nnT nT nT T

1

...21 , (2.4)

în care:T n1, T n2...T nn sunt timpii de exploatare corespunzători ciclurilor consecutive de lucru aletractorului agricol.

Teoretic se poate demonstra, iar practic se confirmă că la tractoare T n1>T n2>T n3.

Curbele uzurii trasate în figura 2.1 sunt prelucrări statistice ale unui număr apreciabil dedeterminări experimentale. Pentru un număr important de articulaţii, alura curbelor respective diferăde cea ideală, prezentând fluctuaţii mai mari sau mai mici.





Fig.2.2. Curbele uzurii pe toată durata de exploatare a utilajului

Pentru curbele uzurii s-au propus diferite ecuaţii analitice care să le descrie evoluţia, ca deexemplu:

nT t k nu

r T t k r u

t k

u

3

2

1

,2;

;

;2;0

n

nr

r

T t pentru

T T t pentru

T t pentru

(2.5)

în care: u reprezintă modificarea dimensiunii, ca urmare a uzării piesei; k 1 , k 2 , k 3 , α, β – coeficienţiexperimentali; T r , T n – timpul de rodaj şi de exploatare normală; ur , un – uzura după exploatareanormală şi după rodaj.

Fig.2.3. Variaţia vitezei (a) şi acceleraţiei uzării (b)

Intensitatea uzării, respectiv viteza de uzare vu, va avea în acest caz expresia:

,

;

;

1

3

2

1

1

n

u

T t k

k

t k

dt

duv (2.6)

iar acceleraţia uzării au se obţine prin derivarea în continuare a relaţiei (2.6):

213

:0

;211

2

2

nT t k

t k

dt

udv

dt

ud ua (2.7)

Având în vedere importanţa şi utilitatea cunoaşterii durabilităţii pieselor, au fost stabilitecriterii de apreciere a limitelor de uzură, cele mai importante dintre acestea fiind: criteriul tehnic,

criteriul funcţional sau tehnologic, criteriul recondiţionabilităţii, criteriul siguranţei în exploatare şicriteriul economic. Deşi la aprecierea limitei de uzură poate fi folosit oricare dintre criteriile





precizate, totuşi, pentru anumite organe ale echipamentului tehnic, în funcţie de destinaţie şi modullor de funcţionare, determinarea limitei de exploatare se face după un singur criteriu, celelalte avândnumai rolul de criterii ajutătoare sau de verificare.

Astfel, pentru piesele şi mecanismele din transmisie, criteriul principal este cel tehnic,respectiv uzura maximă, pentru organele de lucru ale echipamentelor tehnice din industriaalimentară şi agricultură uzura se apreciază prin criteriul funcţional sau prin cel al

recondiţionabilităţii, în timp ce pentru mecanismele care reglează procesul de alimentare cucombustibil, criteriul de bază este cel economic.

Criteriul tehnic. Acest criteriu se aplică acelor piese ale tractoarelor agricole la care uzura provoacă slăbirea rezistenţei la solicitările mecanice specifice şi oferă posibilitatea apariţieiavariilor. Limita de uzură se apreciază prin mărirea bruscă a ritmului de uzare, apariţia bătăilor anormale, înrăutăţirea condiţiilor de lucru ale pieselor etc.

Modul de aplicare a criteriului tehnic la piesele unei articulaţii este ilustrat în figura2.18.

Fig.2.18. Stabilirea limitei de uzură după criteriul tehnic

În primul caz (fig.2.18, a) durata de funcţionare a celor două piese până la apariţia uzurii deavarie este aproximativ egală, astfel că se poate scrie:

,max2max1max uu j j i (2.30)

în care: jmax este jocul maxim( limită al îmbinării); ji – jocul iniţial de montaj din îmbinare; u1 max – uzura limită a arborelui; u2 max – uzura limită a alezajului.

Se observă că în punctele de inflexiune A1 şi A2, intensitatea uzării se schimbă brusc, adicătgα1

΄ > tgα1 şi respectiv tgα2΄ > tgα2. Situaţia se întâlneşte la lagărele paliere şi manetoane ale

arborilor cotiţi de la motoarele tractoarelor şi maşinilor agricole, la articulaţiile bolţ-piston sau

bucşă, articulaţiile sferice şi, în general, la toate articulaţiile care sunt supuse la solicitări dinamice

suplimentare, care duc la creşterea intensităţii uzării, la creşterea rapidă a jocului din articulaţii, laîncălzirea acestora etc.

Astfel, la mecanismul bielă-manivelă lucrul mecanic de lovire se poate calcula cu relaţia:

,

2

2

21 vvm L

(2.31)

în care: m este masa redusă a grupului; v1 – viteza maximă a manivelei, corespunzătoaremomentului de separare a fusului de suprafaţa alezajelor; v2 – viteza capului bielei în momentul

producerii loviturii. Deoarece:

,16

4

33

2

2

21 R

j Rvv (2.32)

rezultă:





,78,1 34

422

R

j Rm L (2.33)

în care: R este raza manivelelor; ω – viteza unghiulară a piesei în rotaţie; j – jocul din articulaţie. Considerând condiţiile de funcţionare aproximativ constante, se poate scrie:

.3

4

2278,1

const K

R

Rm

, (2.34)

astfel că se poate scrie:

,3 4 jK L (2.35)

adică mărimea jocului provoacă o creştere intensă alucrului mecanic de lovire.

Dacă se reprezintă grafic dependenţa dintre lucrulmecanic de lovire şi jocul din articulaţie (fig.2.19) seconstată că la valori ale jocului de până la 0,3 mm lucrul

mecanic de lovire este proporţional cu valoarea jocului.La depăşirea acestui joc, lucrul mecanic de lovire creşte

atât de rapid, încât duce la distrugerea articulaţiei.Valoarea de 0,3 mm se poate considera ca joc limită pentru asemenea articulaţii.

Pentru un număr important de articulaţii durata defuncţionare a pieselor componente până la atingerealimitelor de uzură este diferită (v. fig. 2.18, b). În acestcaz jocul maxim este determinat de uzura maximă auneia din piese, iar valoarea lui este dată de suma uzuriimaxime a piesei ajunsă la limita de uzură, a uzurii piesei

conjugate la momentul respectiv şi a jocului iniţial,conform relaţiei:

,1max2max i juu j (2.36)

în care u1 este uzura arborelui corespunzător uzuriimaxime a alezajului. Limita de uzură pentru arbore u1 max este caracterizată de punctul de inflexiune

A1,΄ corespunzător unei durate de funcţionare T 1

΄ , în timp ce pentru alezaj uzura limită u2 max este

caracterizată de punctul de inflexiune A2, corespunzător unei durate de funcţionare T 2.

Asemenea situaţii apar la lagărele de alunecare de la arborii şi axele care nu lucrează la sarcinidinamice şi la care forma geometrică a fusului axului nu se schimbă într -o măsură în care săinfluenţeze condiţiile de funcţionare ale articulaţiei.

Articulaţiile de acest fel se justifică economic numai dacă timpul până la apariţia uzuriimaxime la piesa cu durabilitate mai mare (T 1

΄ ) este un multiplu al timpului la care se manifestă

uzura maximă la piesa cu durabilitate mai mică (T 1΄

=n T 2), astfel încât la reviziile tehnice saureparaţiile capitale să se poată înlocui sau recondiţiona piesa mai slabă. Pentru cazuri particulare criteriul tehnic se poate aplica prin urmărirea evoluţiei altor

parametri decât variaţia propriu-zisă a dimensiunilor pieselor. De exemplu, la grupul piston-

cilindru-segmenţi, uzura limită se poate determina prin două metode: după variaţia cantităţii de gaze care trec în carter într -o anumită perioadă (fig.2.20);

Fig.2.19. Variaţia lucrului mecanic

de lovire în funcţie de mărimea jocului





Fig.2.20. Variaţia cantităţii de gaze care Fig.2.21. Variaţia presiunii în camera

intră în carter de ardere (motorul D. 110)

după timpul de scădere a presiunii unui volum constant de aer comprimat introdus în camerade ardere a fiecărui cilindru în parte (fig.2.21).

În ambele cazuri exemplificările s-au făcut pe acelaşi motor (D-110), rezultând că limita deuzură a grupului precizat se situează în intervalul de 3300...3500 ore de funcţionare ale acestui

motor.

Pentru valori intermediare trebuie să se facă o etalonare a corespondenţei între mărimeaînregistrată şi valoarea uzurii în articulaţia considerată.

Criteriul funcţional sau tehnologic se aplică pieselor, articulaţiilor sau subansamblurilor care, după o anumită perioadă de funcţionare nu mai realizează indicii funcţionali impuşi de

procesul tehnologic de lucru, cu toate că ritmul de uzare se menţine constant sau chiar semicşorează.

Domeniul cu cea mai largă aplicabilitate a acestui criteriu este constituit de organele de lucru

de la maşinile agricole şi din industria alimentară sau de elementele de comandă ale acestora, lacare depăşirea limitei de uzură provoacă serioase pierderi de recoltă, înrăutăţirea calităţii lucrului,creşterea timpului de executare a unor comenzi şi implicit a consumului de energie pentru acestea

etc.

Astfel, la pompele de ulei de la sistemul de ungere sau de la instalaţia hidraulică, jocuriledintre piesele conjugate cresc odată cu creşterea timpului de funcţionare, determinând o scădere adebitului sub anumite limite. Pentru pompa instalaţiei hidraulice de la tractorul U-650 M (fig.2.22)

rezultă că, după circa 400 ore de funcţionare în sarcină, debitul de ulei nu mai asigură cerinţeleminime de funcţionare normală (24 l/min), impunându-se necesitatea înlocuirii sau reparării sale.

Se remarcă şi faptul că, simultan cu scăderea debitului pompei, creşte timpul de ridicare amaşinilor agricole purtate, modificându-se parametrii funcţionali ai instalaţiei hidraulice.

Fig.2.22. Variaţia debitului pompei instalaţiei hidraulice de la tractorul U-650 M în funcţie de timpul de lucru





Stabilirea limitei de uzură după criteriul tehnologic se face, în special, pe cale experimentală şiprelucrarea statistico-matematică a datelor culese. Specific criteriului tehnologic este şi faptul căacesta poate fi verificat şi completat totdeauna de criteriul economic. Prin creşterea necesarului de

putere se măreşte consumul de combustibil, creşterea pierderilor duce la mărirea cheltuielilor de producţie etc.

Criteriul recondiţionabilităţii. Recondiţionarea pieselor uzate şi mărirea timpului total deexploatare a tractoarelor este o sarcină permanentă şi de mare importanţă pentru inginerul mecanicdin agricultură. Tehnologiile moderne utilizate în atelierele de reparaţii au impus un nou criteriu destabilire a limitelor de uzură şi anume, posibilitatea de recondiţionare a piesei printr -o tehnologie

care să asigure, simultan cu respectarea condiţiilor tehnice iniţiale, şi economicitatea maximă. Astfel, dacă se are în vedere recondiţionarea prin cromare a unei piese, tehnologie care

asigură un strat superficial dur şi foarte rezistent la uzare, trebuie să se ţină seama că grosimeamaximă a stratului respectiv nu poate depăşi 0,35 mm pe rază. Deoarece în această grosime se

include şi adaosul de prelucrare pentru încadrarea în dimensiunile nominale, rezultă că uzura limităce se poate accepta la piesele în discuţie nu va putea depăşi 0,2 mm. Dacă se vor aplica depunerisuccesive de fier – nichel – crom, grosimea stratului depus poate să aibă 2...3 mm, iar limita de

uzură se modifică în mod corespunzător. Mărimea limitelor de uzură din acest punct de vedere nuva putea să depăşească valorile stabilite pe baza criteriului tehnic sau criteriului tehnologic.

De asemenea, sunt componente ale tractoarelor la care intensitatea uzării se menţine constantăfără să apară uzura de avarie, iar înrăutăţirea indicilor funcţionali se produce într -un stadiu de uzurăatât de avansat, încât organul activ nu mai poate fi recondiţionat (pompele hidraulice).

Aplicarea unei metode şi a unui procedeu de recondiţionare trebuie avută în vedere din faza de proiectare, astfel încât limitele de uzură să poată fi restabilite cu posibilităţi tehnice normale şi la parametri pieselor iniţiale.

Criteriul siguranţei în exploatare. În componenţa tractoarelor agricole intră mecanisme şi piese la care o avarie poate pune în pericol viaţa operatorului care le deserveşte. Astfel, pentrutractoarele care se deplasează pe drumurile publice trebuie să se găsească în permanenţă în stare

perfectă de funcţionare mecanismele de direcţie şi frânare, pentru cele care lucrează pe pante prezintă importanţă mecanismele de frânare şicabinele sau cadrurile de rezistenţă, pentru uneleinstalaţii cu acţionări hidraulice sau pneumatice la

presiuni ridicate este necesar ca elementele de

legătură să fie suficient de rezistente etc.Aprecierea limitei de uzură după criteriul tehnic ar

putea să fie insuficientă, motiv pentru care se aplicăacestui criteriu corecturi serioase.

În general, piesele care se iau în consideraţiesub acest aspect se verifică la reparaţiile capitale cuinstalaţii specializate pentru depistarea oricăror fisuri şi se înlocuiesc imediat ce au apărutasemenea defecţiuni, fără a se mai pune problemaunei eventuale recondiţionări.

Criteriul economic. În multe situaţiirepararea tractoarelor (şi implicit, acceptarea cauzură limită a pieselor care se recondiţionează) seface din considerente economice. Astfel, creşterea

consumului de ulei la motoare, creşterea forţei de tracţiune la maşinile agricole etc., conduc lacreşterea peste anumite limite a cheltuielilor de producţie. Pierderile şi cheltuielile suplimentare sedatorează depăşirii unor limite ale uzării pieselor, ceea ce influenţează direct procesul tehnologic.

Fig.2.23. Variaţia cheltuielilor parţiale de producţie în funcţie de timpul de exploatare





Dacă de au în vedere cheltuielile parţiale care formează cheltuielile totale de producţie aletractoarelor (fig.2.23), se constată că unele dintre ele au o evoluţie constantă (cn – cheltuieli normale

de exploatare), altele cresc (ce – cheltuieli suplimentare de exploatare datorate reparaţiilor curente, pierderilor de recoltă etc.), iar altele scad (ca – cheltuieli de amortizare).

Limita de uzură conform figurii 2.23 se va stabili imediat după depăşirea punctului de minimpe curba cheltuielilor totale ct , dar nu prea târziu faţă de acest punct.

Criteriul economic poate fi aplicat ca atare sau în completarea celorlalte criterii la stabilirealimitelor de uzură ale pieselor. De exemplu, acest criteriu suplimentează criteriul tehnic în cazulgrupului piston – segmenţi – cilindru, unde uzura ansamblului provoacă şi o creştere bruscă aconsumului de ulei. De asemenea, criteriul economic completează criteriul tehnologic în cazulstabilirii limitei de uzură a bătătorului şi contrabătătorului la aparatele de treier, deoarece creştereapierderilor cu 2% datorită uzurii organelor de batere, reprezintă la nivelul unui sezon, o pierdere de3500…4000 kg cereale pe combină.

2.3. Necesitatea şi importanţa activităţii de mentenanţă pentru tractoareleagricole

Timpul maxim de folosire sau resursa totală, reprezintă durata de funcţionare a unui sistemtehnic sau produs până la apariţia stării limită admise a parametrilor. Pentru pieselenerecondiţionabile (garnituri, segmenţi, rulmenţi), resursa totală reprezintă durata de viaţă. Pentru

piesele recondiţionabile (arbori, carcase, bucşi etc.), resursa totală reprezintă durata de funcţionare până la prima recondiţionare. Timpul maxim de folosirea (resursa totală) pentru un lot dedispozitive de acelaşi tip este variabil, de aceea se întrebuinţează frecvent indicatorul de timp mediu

de folosire admis sau resursă medie. Acest indicator, exprimă sintetic performanţa pe care orealizează un produs reparabil şi scoate în evidenţă defectele care există, din punct de vedere alfiabilităţii, la produsele de acelaşi tip, dar proiectate sau realizate în unităţi diferite, precum şiinfluenţa diferitelor condiţii de exploatare pentru elementele realizate de acelaşi producător, dar

folosite de diverşi beneficiari. Resursa remanentă (rămasă ) reprezintă timpul de utilizare sau volumul de lucru ce mai poatefi efectuat după o anumită perioadă de funcţionare a dispozitivului, până la atingerea stării(situaţiei) limită. Mărimea resursei remanente se determină la diagnosticarea tehnică, prinprognozare.

Resursa până la prima reparaţie şi resursa între reparaţii reprezintă timpul mediu defuncţionare sau volumul mediu de lucru până la prima reparaţie, respectiv timpul între reparaţii aunui lot (a unei mulţimi) de maşini de acelaşi tip. Durata de serviciu sau durata de viaţă reprezintătimpul calendaristic de utilizare a unei maşini până la scoaterea din folosinţă (până la casare), cândrepararea sa nu se mai justifică din punct de vedere tehnico-economic şi al securităţii muncii.

În procesul de utilizare a unui tractor agricol apar uzuri şi efecte de îmbătrânire, se introduc

solicitări necontrolabile, iar unele elemente cedează, datorită unor vicii (defecte) ascunse , dândnaştere la defecţiuni. Din aceste motive, în procesul exploatării acestuia este necesară efectuareaunor operaţii şi folosirea unor procedee şi mijloace tehnice, care să permită depistarea din timp a

premiselor de defectare sau a apariţiei defecţiunilor, refacerea reglajelor la elementele care necesităacest lucru, precum şi pentru repunerea sistemelor în funcţionare atunci când acestea s-au defectat.

Ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice efectuate în scopul menţinerii sau restabiliriistării tehnice a echipamentului tehnic, astfel încât acesta să poată îndeplini funcţiunile conformspecificaţiilor se numeşte mentenanţă .

In particular, în cazul tractoarelor mentenanţa se poate defini ca ansamblul operaţiilor deîntreţineri, revizii şi reparaţii curente care se execută în perioada de exploatare în vedereaasigurării unei funcţionări la parametrii prescrişi.

Mentenabilitatea constituie aptitudinea unui sistem de a permite să i se efectueze lucrările dementenanţă, în condiţii date de utilizare, cu procedee şi remedii prescrise, în vederea menţinerii sau





restabilirii stării de funcţionare la parametrii specificaţi. Deoarece în cazul tractoarelor, amploarealucrărilor de mentenanţă şi timpul necesar efectuării lor este, în unele situaţii, destul de mare,trebuie depuse eforturi stăruitoare încă din perioada de proiectare a tractorului pentru a crea condiţiicare să faciliteze la maximum aceste activităţi, în vederea realizării unei tehnologicităţicorespunzătoare a tractorului la lucrările de întreţinere şi diagnosticare.

Disponibilitatea este un indicator cantitativ al ca pacităţii funcţionale şi reprezintă aptitudinea

unui sistem de a-şi îndeplini funcţiile specifice la un moment dat sau într -un interval de timp impus,având în vedere aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor dementenanţă.

Datorită necesităţii efectuării lucrărilor de mentenanţă, sistemele tehnice complexe nu pot fiutilizate permanent, deci nu pot fi disponibile în orice moment. Rezultă astfel, că disponibilitateaunui sistem tehnic este cu atât mai mare, cu cât fiabilitatea acestuia este mai mare şi cu cât necesitămai puţine lucrări de mentenanţă.

In cazul tractorului, disponibilitatea reprezintă probabilitatea menţinerii capacităţii salefuncţionale şi se exprimă prin procentul din perioada de timp, dinainte stabilită, în care tractorul

poate fi în stare bună de funcţionare. Cauzele care duc la apariţia stării de indisponibilitate atractorului pot fi de natură tehnică, de mentenanţă sau tehnologică.

Accesibilitatea este caracteristica tehnică a unei maşini sau instalaţii complexe de a permiteconstatarea, diagnosticarea, întreţinerea, reglarea, montarea şi demontarea uşoară a subansamblelor şi pieselor. O bună accesibilitate duce la creşterea operativităţii întreţinerilor, reviziilor şireparaţiilor în procesul de exploatare.

Reparabilitatea este aptitudinea constructivă a unui tip de tractor de a i se putea aplica lucrărilede demontare, reparare şi montare executate în vederea refacerii capacităţii lui funcţionale.Reparaţia reprezintă ansamblul operaţiilor de demontare, constatare, recondiţionare sau înlocuire aunor piese şi subansambluri, montare, reglare şi rodare a unui sistem tehnic, în vederea asigurăriifuncţionării la parametrii impuşi pe o anumită perioadă de timp (de lucru).

Conservabilitatea este caracteristica unei maşini (tractor) de a-şi menţine neschimbaţi parametri constructivi şi funcţionali în perioada de păstrare, stocare şi transport, în condiţii dinaintestabilite.

În practica exploatării tractoarelor pot fi folosite următoarele sisteme de mentenanţă: - sistem de mentenanţă corectivă, este sistemul la care lucrările de întreţinere şi reparaţii se

execută ori de câte ori este nevoie. Sistemul are un caracter de corectare a parametrilor, atunci cândvaloarea lor iese din limitele documentaţiei, sau de înlăturare a defecţiunilor care au apărut. Dinaceste motive se denumeşte sistem de mentenanţă corectivă sau prescurtat CORMENT;

- sistem de mentenanţă preventivă sau profilactică, se execută, de regulă, planificat. înfuncţie de volumul de lucru de numărul orelor de funcţionare. Acest sistem stabileşte efectuarea,după intervale bine stabilite, a anumitor lucrări de întreţinere sau reparaţie, cu scopul de a reducesau a preveni defecţiunile. De aceea se numeşte sistem de mentenanţă preventivă sau prescurtat

PREMENT.

Sistemul de mentenanţă corectivă, deşi este simplu, este raţional de folosit numai pentruefectuarea lucrărilor de reparaţii (deci nu şi a celor de întreţinere) în perioada utilă de funcţionare,când defecţiunile au caracter cu totul întâmplător. Aplicarea lui conduce la creşterea cheltuielilor deîntreţinere şi chiar şi a celor de reparaţii, în cadrul sistemelor complexe, aşa cum este cazultractoarelor speciale cu durată mare de folosire, unde apar, în mod inevitabil, fenomene decoroziune, uzură, îmbătrânire etc.,care greu pot fi depistate la timp şi creează premise pentruapariţia unor grave defecţiuni.

Sistemul de mentenanţă profilactică este un sistem care a luat extindere în cazul tractoarelor deoarece conduce, în general, la creşterea disponibilităţii şi reducerea cheltuielilor de exploatare.Într -adevăr, în cadrul acestui sistem lucrările se efectuează, de regulă, în perioadele când tractoarele

nu se află în folosinţă sau la o dată care poate fi fixată în prealabil. În plus, prin efectuarea corectă şiîn întregime a lucrărilor prevăzute se reduce intensitatea de defectare caracteristică defecţiunilor întâmplătoare. Aplicarea acestui sistem impune ţinerea permanentă şi corectă a evidenţei duratei de





funcţionare sau a volumului de lucru şi chiar a condiţiilor în care a avut loc utilizarea (ceea ce serealizează pentru tractor în ansamblul său), precum şi pentru unele din agregatele sale de bază(motor, transmisie, echipamente de lucru etc.), conform prescripţiilor din normativele de exploatar eşi întreţinere. In ultimul timp, se aplică, din ce în ce mai mult, sistemul de mentenanţă profilacticăbazat pe o diagnosticare tehnică prealabilă, sistem care permite creşterea disponibilităţiitractoarelor şi reducerea cheltuielilor de mentenanţă. Acest sistem s-a extins datorită dezvoltării

diagnosticării tehnice, element indispensabil al procesului tehnologic de întreţineri şi reparaţii.

In prezent se aplică mai multe procedee de diagnosticare: diagnosticare tehnică globală (diagnosticarea sumară, rapidă), la care se execută, în principal, controlul elementelor care concurădirect la siguranţa funcţionării tractorului în ansamblu (sistem de direcţie, sistem de frânare) şi aechipamentelor de lucru (mecanism de suspendare, priză de putere) şi diagnosticare tehnică totală,operaţie care se efectuează înaintea reviziei tehnice (R t). De asemenea, se foloseşte şi efectuareaunor lucrări de diagnosticare tehnică parţială, în funcţie de sesizările personalului de deservire întimpul sau după terminarea lucrului.

Prin efectuarea diagnosticării tehnice înaintea lucrărilor profilactice de mentenanţă se stabileştecorect starea tehnică a tractorului, felul şi volumul intervenţiilor care trebuie efectuate. Ca rezultat

al acestui element nou, numărul întreruperilor de lucru cauzate de starea tehnică necorespunzătoarea tractorului scade simţitor, se reduce timpul de staţionare pentru efectuarea lucrărilor dementenanţă, creşte disponibilitatea tractoarelor, iar cheltuielile de mentenanţă se reduc.

Sistemul combinat de mentenanţă se aplică în prezent din ce în ce mai mult, deoarece practica exploatării tractoarelor moderne de mare complexitate a scos în evidenţă că, în funcţie de periodicitatea lucrărilor de mentenanţă planificate, preventive (PREMENT) se impune, în mod

inevitabil şi efectuarea unor lucrări corective (CORMENT). Desigur, cu cât este mai mică periodicitatea întreţinerilor planificate, cu atât scade volumul lucrărilor corective, în schimbcheltuielile de mentenanţă sporesc foarte mult.

In literatura de s pecialitate şi în actele normative existente în prezent în România, operaţiiletehnologice de mentenanţă a tractoarelor se efectuează după sistemul combinat (PREMENT+CORMENT), care cuprinde următoarele: întreţinerile tehnice periodice (Ip), reviziile tehnice (Rt) şireparaţiile curente de gradul unu (R c1).

Dispunând de date statistice referitoare la dinamica variaţiei în timp a parametrilor de staretehnică şi de dinamica apariţiei defectelor şi căderilor, periodicitatea întreţinerilor tehnice sestabileşte astfel încât cheltuielile specifice pentru întreţinerile tehnice şi reparaţiile curente să fieminime, în condiţiile asigurării unui coeficient de pregătire tehnică a tractorului cât mai ridicat(coeficientul de pregătire tehnică reprezintă raportul dintre timpul efectiv şi cel total de lucru altractorului). Cheltuielile specifice pentru întreţinerile tehnice reprezintă suma dintre cheltuielile

pentru efectuarea întreţinerilor planificate şi cele ocazionate de depistarea şi înlăturareadefecţiunilor şi căderilor apărute accidental. Trebuie menţionat că odată cu creşterea mărimii

periodicităţii întreţinerilor tehnice scad cheltuielile pentru efectuarea întreţinerilor planificate, înschimb cresc cheltuielile pentru înlăturarea defecţiunilor şi dereglărilor.

Pentru tractoarele de acelaşi tip şi marcă se stabileşte, în general, aceeaşi mărime a periodicităţii întreţinerilor tehnice, fără a se ţine seama de condiţiile specifice de exploatare şi destarea tehnică a fiecărui tractor în parte. Cercetările recente şi practica exploatării au arătat că estemult mai raţional ca întreţinerile tehnice ale tractoarelor să se execute în conformitate cu starea lor

individuală şi condiţiile concrete de lucru. Utilizarea acestor forme de întreţinere este posibilă însă,numai dacă tractorul este echipat din fabricaţie cu aparatură şi dispozitive care indică valoarea

parametrilor de stare sau sesizează defecţiunile care apar în timpul funcţionării. Încorporarea întractor a acestor aparate şi dispozitive duce, în final, la scumpirea tractorului. În plus, pentru

unităţile dotate cu număr mare de tractoare, utilizarea acestei metode este confruntată cu dificultăţi privind planificarea şi organizarea lucrărilor de întreţinere tehnică. De aceea, metoda poate fiaplicată în bune condiţii la deţinătorii unui număr mic de tractoare.





3. NECESITATEA ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII DE DOCTORAT

3.1. Necesitatea lucrării de doctorat

Tractoarele agricole au devenit în ultimii ani din ce în ce mai perfecţionate şi complexe dinpunct de vedere constructiv şi funcţional. Motivele acestei dezvoltări sunt, printre altele, cerinţeleimpuse de agricultură pentru folosirea acestora, în sensul unei capacităţi mari de lucru, care sărealizeze indici ridicaţi ai calităţii lucrărilor efectuate, dorinţa utilizatorilor de a dispune de un

confort sporit la conducerea, reglarea şi deservirea tractoarelor agricole şi necesitatea obţinerii decătre operator a unui volum sporit de informaţii asupra procesului de lucru executat şi asupra stăriitehnice a componentelor. Scopul final al măsurilor de perfecţionare este, desigur, îmbunătăţireaeconomicităţii lor în exploatare.

Creşterea complexităţii constructive şi funcţionale a tractoarelor agricole s-a realizat, înultimul timp şi ca urmare a măririi numărului de componente hidraulice, electrohidraulice şielectronice, care au înlocuit, parţial sau total, sistemele de comandă şi reglare manuală a

componentelor sistemelor tehnologice de lucru şi a altor echipamente şi au permis automatizareaunor funcţiuni ale lor (destinate optimizării proceselor de lucru). Introducerea sistemelor

informaţionale electronice de bord uşurează atât deservirea tractoarelor agricole, cât şi controlulregimului funcţional al acestora, deoarece ajută operatorul în luarea unor decizii de conducere a lor.

Procesul de creştere a complexităţii tractoarelor agricole măreşte, implicit, volumul deactivităţi, pentru controlul funcţionării lor în lucru, dar, în acelaşi timp şi volumul de activitatepentru supravegherea (controlul) stării tehnice a sistemelor tehnologice de lucru, chiar dacă, îngeneral, a crescut fiabilitatea componentelor luate separat.

De aceea, este raţional ca, pe lângă măsurile de perfecţionare constructivă şi funcţională, producătorii de tractoarelor agricole se preocupă din ce în ce mai mult şi de mărirea fiabilităţii şidisponibilităţii lor, în vederea reducerii la minim a timpului de imobilizare al acestora pentru

eliminarea defecţiunilor. Creşterea fiabilităţii şi disponibilităţii tractoarelor agricole este nemijlocitlegată de asigurarea unui sistem de mentenanţă optim sub aspect tehnic şi economic, care se poateasigura printr-un management corespunzător al prestaţiilor şi intervenţiilor asupra fiecărui tractor.

Mentenabilitatea tractoarelor agricole este pusă în evidenţă la adevărata sa valoare numai în perioada de exploatare, de aceea este necesară existenţa unui sistem informaţional bine organizat, bazat pe o largă activitate de urmărire a tractoarelor şi componentelor acestora în exploatare,codificarea informaţiilor şi prelucrarea acestora pe calculator, pe baza unor soft-uri adecvate.

În acelaşi timp, organizarea sistemelor de mentenanţă în exploatare, trebuie să fie susţinută şide un sistem aplicat la nivelul de concepţie- proiectare şi fabricaţie, printr -un program de

intercorelaţionare. Elaborarea unui sistem operaţional al fiabilităţii şi mentenanţei tractoarelor agricole, completat cu sistemul informaţional şi de prelucrare a datelor obţinute prin urmărirea înexploatare a acestora, în condiţii pedoclimatice diferite, constituie un sprijin esenţial pentruconstructorii şi utilizatorii tractoarelor agricole.

Tractorul modern a devenit o confluenţă a celor mai moderne realizări tehnice în domeniilemecanic, hidraulic, electric, electronic, iar mai nou şi în domeniul IT. Consumurile specifice

energetice ale acestor tractoare sunt îmbunătăţite în mod continuu, iar fiabilitatea lor se ridică la performanţă de neimaginat cu câteva decenii în urmă. Aceste performanţe se valorifică la nivelsuperior numai printr-un sistem de mentenanţă adecvat. Simultan cu creşterea puternică a preţurilor tractoarelor agricole s-au redus o parte din lucrările de mentenanţă, în schimb au devenit maiscumpe materialele pentru întreţinerile tehnice, iar manopera necesară activităţilor de mentenanţăeste tot mai scumpă.

Din aceste considerente studiile dedicate optimizării mentenanţei tractoarelor agricole au în prezent o amploare tot mai mare, încercându-se găsirea soluţiilor tehnico-organizatorice pe baza





cărora să se asigure un optim al costurilor cu care folosirea tractorului încarcă costul final alproduselor agricole.

3.2. Obiectivele lucrării de doctorat

Obiectivul principal al tezei de doctorat constă în optimizarea mentenanţei tractoarelor

agricole. Pentru îndeplinirea obiectivului principal este necesară parcurgerea şi rezolvareaurmătoarelor obiective complementare:

analiza stadiului actual şi tendinţelor în domeniul construcţiei de tractoare agricole; analiza stadiului actual şi direcţiilor de evoluţie în domeniul mentenanţei tractoarelor

agricole;

întocmirea unei metodici generale de cercetare, pe baza căreia să se efectueze studiiteoretice şi cercetări experimentale care să conducă la optimizarea tehnico-economică a activităţiide mentenanţă a tractoarelor;

realizarea unor cercetări teoretice privind modelele de optimizare a periodicităţii lucrărilor de mentenanţă;

conceperea şi utilizarea unui program informatic privind optimizarea mentenanţeitractoarelor agricole;

stabilirea loturilor (4) de tractoare asupra cărora se vor face cercetările experimentale,condiţiilor de lucru ale acestora şi parametrilor care se vor urmării;

cercetarea experimentală în laborator a comportării materialelor de întreţinere (lubrifianţilor) pe un interval de timp specific duratei între două schimbări consecutive;

prelucrarea datelor cercetărilor experimentale şi compararea lor cu cele rezultate dincercetările teoretice;

elaborarea unor concluzii şi recomandări referitoare la optimizarea tehnico-economică amentenanţei tractoarelor agricole.

Pentru atingerea obiectivului principal şi a celor complementare s-a conceput o metodică

generală de studiu prezentată în figura 3.1. Conform acestei metodici şi a obiectivelor precizateanterior cercetările teoretice au vizat determinarea timpilor optimi de utilizare a tractoarelor agricole

între două intervenţii de grad maxim şi pe toată durata lor de existenţă.De asemenea, s-au determinat pe baza adaptării unui program de calcul la specificul

tractoarelor agricole raporturile optime între activitatea desfăşurată de tractoare şi costurile cu carese realizează aceasta.

Cercetările experimentale s-au desfăşurat pe două direcţii: în laborator şi în exploatare.Cercetările experimentale din laborator au vizat analiza complexă fizico-chimică a uleiul folosit latractoarele urmărite în exploatare, din care rezultă şi elemente de predictibilitate asupra mentenanţeioptime a tractoarelor agricole. Cercetările s-au efectuat în laboratoarele specializate ale S.C.Rompetrol S.A. de pe platforma Petromidia- Năvodari (laboratorul Rominserv).

Pentru cercetările experimentale în exploatare s-au utilizat patru loturi de câte zece tractoarede acelaşi tip, care au lucrat în condiţii pedoclimatice diferite (Ilfov, Brăila, Dobrogea, Teleorman).Monitorizarea tractoarelor s-a făcut direct de către autor pe o perioadă de zece ani şi s-a reconstituit

pe baza documentelor existente în service-uri pe încă cinci ani anteriori. Prelucrarea datelor obţinutes-a făcut cu aceleaşi programe ca şi a celor teoretice, astfel încât să existe posibilitatea comparăriicelor două categorii de rezultate.

De mare interes este analiza simultană a degradării uleiului folosit la tractoarele monitorizatecu apariţia unor defecţiuni la mecanismele şi sistemele tractorului, respectiv a creşterii cheltuielilor cu mentenanţa tractoarelor.





3.3. Metodica generală de cercetare

4. CONTRIBUŢII TEORETICE LA OPTIMIZAREA PROCESULUITEHNOLOGIC DE MĂCINARE A GRÂULUI

4.1.Stadiul actual si evoluţii privind optimizarea mentenanţei tractoarelor

agricole

Cercetarea teoretică a posibilităţilor de

o p t i m i z a r e a a c t i v i t ă ţ i i d e m e n t e n a n ţ ă a

t r a c t o a r e l o r a g r i c o l e

Analiza stadiului actual şi a direcţiilor de

e v o l u ţ i e î n d o m e n i u l m e n t e n a n ţ e i t r a c t o a r e l o r

a g r i c o l

Cercetarea experimentală în laborator a

c o m p o r t ă r i i l u b r i f i a n ţ i l o r f o l o s i ţ i l a t r a c t o a r e

Optimizare

Optimizare

Stabilirea metodicii de cercetare teoretică şi

e x p e r i m e n t a l ă

Cercetarea experimentală a i n f l u e n ţ e i

l u c r ă r i l o r d e m e n t e n a n ţ ă a s u p r a c o s t u r i l o r

e x p l o a t ă r i i t r a c t o a r e l o r a g r i c o l e

Analiza rezultatelor cercetărilor teoretice şi

e x p e r i m e n t a l e î n v e d e r e a o p t i m i z ă r i i a c t i v i t ă ţ i i

d e m e n t e n a n ţ ă a t r a c t o a r e l o r a g r i c o l e

Analiza stadiului actual al realizărilor şi at e n d i n ţ e l o r î n d o m e n i u l c o n s t r u c ţ i e i d e

t r a c t o a r e a g r i c o l e





Problematica optimizării, sub aspect general, ideatic, reprezintă tendinţa general-valabilă,specific-umană, de a gândi şi opta pentru obiective sau „ţinte” tot mai înalte, de a-şi îndreptaatenţia spre mai bine, maximă utilitate, profitabilitate, dezvoltare, indiferent de ramura sau

domeniul care este vizat.

Cu alte cuvinte, conceptul de optimizare, nu reprezintă altceva decât dorinţa dintotdeauna aomului de a tinde spre: mai înalt, perfecţiune - dacă este posibil, deoarece se cunoaşte că aceasta nu

poate fi atinsă, conturată, definită. Ca urmare, aceasta nu este nici chiar tangibil atinsă, fiind pur şisimplu un concept ideatic sau limită maximă admisibilă, pentru care mintea şi gândirea umanărămân deschise şi interconectate, având-o doar ca limită superioară.

Astfel, pentru a se determina un model de optimizare, cum este cel de faţă al tractoarelor agricole, sunt necesare două etape şi anume: 1) elaborarea unui modelului matematic specific

procesului, respectiv, 2) deter minarea optimului produsului în cauză. Cu alte cuvinte, modelul matematic este bine determinat, exprimând procesul de lucru al unui

tractor agricol (cazul de faţă ). Acesta trebuie să conţină laturile determinante sau proprietăţileesenţiale ale obiectului de studiu, respectiv, tractorului. Astfel, un model matematic are un sistem de

ecuaţii, care uneşte, într -un tot unitar, toţi factorii determinanţi sau parametrii caracteristici definirii,respectiv, constituirii obiectului final, adică tractorului.

În acelaşi timp, în procesul de optimizare trebuie să se ţină cont de anumite criterii specificecum ar fi: capacitatea maximă de lucru a tractoarelor, consumul minim de energie pe unitatea delucru efectuat, consumul minim de combustibil pe unitatea de lucru e fectuat, puterea minimă asursei energetice a tractorului, masa redusă a acestuia, necesarul redus de forţă de muncă, consumulminim de materiale pe unitatea de lucru efectuat, pierderi minime din recoltă, indicatori de calitatesuperiori, fiabilitate maximă şi durata minimă de utilizare a tractoarelor, condiţiile maxime deconfort, cheltuielile minime pe unitatea de lucru efectuat, beneficii şi randament maxim, etc.

În acest sens, se poate aprecia că, modelul matematic este format din: funcţie scop şi r estricţii.Funcţia scop reprezintă legătura funcţională dintre criteriul de optimizare şi parametrii tractoruluiagricol. Restricţiile reprezintă relaţiile de legătură dintre parametrii procesului şi indicatorii deutilizare.

Cu alte cuvinte, odată modelul matematic realizat, implementat, pentru tractorul avut învedere, se va găsi soluţia optimă, adică, determinarea valorilor parametrilor procesuali specifici,care să conducă la realizarea criteriului de optimizare cerut. Optimizarea presupune două categori ide probleme, respectiv: liniare, în care funcţia scop şi restricţiile sunt liniare şi neliniare, caz încare, funcţia scop este neliniară. Pentru ambele s-au elaborat modele generale, prin care se rezolvăorice tip de optimizare, dar şi modele specifice de probleme.

Datele prezentate relevă doar câteva detalii privind metodele matematice şi tendinţelecercetărilor în domeniul optimizării mentenanţei tractoarelor agricole, care bineînţeles sunt

perfectibile, având în vedere ritmul exploziv al dezvoltării ştiinţei, implicit în domeniul tehnic, cureferire directă la cel al mecanicii agricole.

În cazul în care funcţia scop şi restricţiile dintre parametrii problemei de optimizat seexprimă matematic sub formă liniară, rezolvarea este dată de metodele de programare liniară. Înacest sens, cel mai cunoscut este: „algoritmul simplex primar”, stabilit în 1948 de către Dantzing.

Algoritmul simplex

O problemă de programare liniară poate fi scrisă sub forma: să se găsească )...,,,( 21 n x x x X care să minimize ze (4.1)

n

j j x jc z

1

, în raport cu

n

j

miib j xija

1

,1 , , (4.2)

n j j x ,1 ,0 .





Sub formă matriceală, problema de programare liniară se formulează astfel: să se minimizezecx în raport cu ,b AX ,0 X unde A este o matrice de dimensiune nm .

Problema prezintă interes dacă mn şi m A )(rang , adică sistemul de ecuaţii are o infinitate

de soluţii, ceea ce face ca funcţia obiectiv să se preteze la optimizare. Procedura de calcul în limbaj TURBO-PASCAL.

Dacă problema de optimizat presupune variabile întregi, atunci se aplică algoritmul lui

Gomory.Pentru optimizarea proceselor neliniare se utilizează metodele: Metoda Fletcher-Reeves

(gradienţilor conjugaţi;) Metoda Fletcher -Reeves; Metoda Davidon-Fletcher-Powell;

Programarea geometrică etc. Pentru aceste modele s-au întocmit proceduri de calcul în limbaj TURBO-PASCAL, incluse în

biblioteca de programe METODOPT, prezentate şi utilizate în lucrare.

4.2. Instrumentul matematic al mentenabilităţii

Pentru a se putea stabili metodele matematice de optimizare a mentenabilităţii utilajelor agricole, este necesar a se evidenţia corelaţia dintre trei elemente de principiu ale procesului dedeservire tehnică, în scopul restabilirii condiţiilor normale de funcţionare ale componentelor defectate şi anume:

▪ probabilitatea de defectare , care este descrisă de funcţia de repartiţie a timpului de

funcţionare (F t );▪ probabilitatea de efectuare a lucrărilor de mentenanţă , într -o perioadă de timp dinainte

specificată, exprimată prin funcţia de repartiţie a timpului de reparare F rep(t);

▪organizarea unităţilor de întreţinere tehnice şi reparaţii , care exprimă, pe fond, numărul posturilor corespunzătoare de lucru, prevăzute de muncitori.

Caracterizarea corelaţiei dintre elementele menţionate, se face prin metodelele matematice dinteoria aşteptării, care permit reunirea dintre expresia fluxurilor vizând defectarea şi cele referitoare

la reparaţii, în condiţiile dinainte stabilite, ale unităţilor de deservire tehnică. Probabilitatea de defectare a tractorului agricol, în perioada utilizării optime a acestuia, sepoate evalua pentru majoritatea componentelor lui, după legea de repartiţie exponenţială: Weibull.

Astfel, fluxul defectărilor poate caracteriza pe un interval de timp τ, cu k defecţiuni, prin legea derepartiţie Poisson, sub forma:

Pk (τ) = (4.3)

sau pentru întreaga perioadă de funcţionare (C...t), care poate fi decrisă prin Legea lui Erlang, deordinul k, adică:

f k (t) = (4.4)

unde λ este intensitatea de defectare cu valoare constantă, iar Γ este funcţia lui Euler de speţa adoua.

Referitor la cazul în care intensitatea de defectare nu este constantă (legea lui Weibull, cu β diferit de 1) se operează cu valoarea sa medie, pentru intervale mai mici de timp, deci:

λ m = dt (4.5)

În acest caz, relaţia de mai sus se va scrie în felul următor:

Pk (τ, t0) = (4.6)

Probabilitatea de defectare a lucrărilor de mentenanţă, într -un anumit timp, se poatecaracteriza prin parametrul intensităţii reparaţilor (rata serviciilor), care exprimă probabilitatea





condiţionată a terminării repartiţiei în intervalul (tr, tr+Δtr), în ipoteza că sistemul se află în reparaţiepe intervalul (0,tr).

Valoarea intensităţii reparaţiilor se poate calcula cu relaţia: μ = (4.7)

Unde: Nr este numărul componentelor reparabile, care se află sub observaţie; numărul

total (cumulat) al componentelor reparate în intervalul de timp (0, tr); Δnri numărul de componente,al căror timp de repartiţie este efectuat în intervalul de lungime Δtri.Legile de repartiţie: Poisson şi Erlang, pentru timpul de reparaţie, cu μ constant, sunt

identice, ca şi în cazul fluxul defectărilor, respectiv:

Pk (τ)= (4.8)

f rep = (o< t < ) (4.9)

unde k este numărul de componente reparate în intervalul de timp τ, respectiv (0,t). Prin determinarea caracteristicilor mentenabilităţii, se ţine cont de optimizarea mărimii

atelierelor de întreţineri şi reparaţii, prin înfiinţarea unui număr de posturi de lucru, care să asigurecu promptitudine cerinţele de efectuare a unor lucrări de mentenanţă, fără a conduce însă la osporire nejustificată a locurilor de muncă şi la o încărcare sub valoarea necesară a acestor ateliere.

Global, cantitatea serviciului se caracterizează prin coeficientul de mentenanţă (factor de

serviciu S), definit de relaţia:

S = (4.10)

Acest factor reprezintă, în medie, numărul de tractoare agricole (elemente) care intră însistem. Cu ajutorul factorului de serviciu S, se caracterizează gradul de încărcare al unităţii, ceefectuează lucrările de mentenanţă. El are o deosebită importanţă, deoarece, odată stabilită repartiţiatimpului de servire, toate caracteristicile se exprimă în funcţie de S.

Optimizarea numărului de tractoare agricole (sau componente), care pot fi reparate sauîntreţinute pe un număr de posturi de lucru, se realizează prin reducerea cheltuielilor neraţionaletotale, datorită timpului pierdut, în şirul de aşteptare (timp neproductiv), dar şi a timpului mediuliber (timp de inactivitate) pentru muncitori, din cauza încărcării insuficiente a posturilor de lucru.Astfel:

= + (4.11)

în care: tma este timpul mediu de aşteptare pentru a intra la reparaţie; -coeficientul aşteptării unuitractor agricol, în lei/oră; CM-costul manoperei pentru un muncitor, în lei/oră, M-numărulmuncitorilor care lucrează simultan pe un anumit post de lucru.

Noţiunea de mentenabilitate reprezintă totalitatea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii, care se

execută în perioada de exploatare a unui tractor agricol, în vederea asigurării unei funcţionăricalitative pe toată perioada de exploatare a acestuia. Reparabilitatea, reprezintă totalitatea operaţiilor de: demontare, constatare, recondiţionare,

montare şi rodare a pieselor şi articulaţiilor unui sistem tehnic, în vederea funcţionării optime pe oanumită perioadă de lucru.

Indicatorii de bază ai reparabilităţii şi mentenabilităţii sunt: timpul total şi timpul mediu dereparaţii, rata reparaţiilor, timpul total şi timpul mediu de întreţineri tehnice şi rata întreţinerilor tehnice.

● Timpul total de reparaţii cuprinde: timpul necesar pentru constatarea defecţiunii, timpul pentru demontarea, recondiţionarea sau înlocuirea piesei defecte, timpul pentru montare, reglare şieventual rodaj.

În general, determinarea timpului total de reparaţii se face prin cronometrare, efectuată în perioadade experimentare a tractorului agricol. Acesta reprezintă suma timpilor necesari, pe perioada unei





campanii agricole sau a unui ciclu de reparaţii, pentru înlăturarea defecţiunilor apărute în procesul

de exploatare. Timpul total de reparaţii corespunde volumului de lucru, în ore/om, pentru executareareparaţiilor curente R c1.

+ + + ∙∙∙∙∙∙∙∙ (4.12)

unde , , ,....... sunt timpii necesari pentru remedierea defecţiunilor în perioada deexploatare, n fiind numărul timpilor de bună funcţionare.

● Media timpului de repartiţie mr se calculează ca un raport între timpul total de reparaţieTk şi numărul ciclurilor de reparaţii nr şi reprezintă media timpilor necesari pentru înlăturareadefecţiunilor apărute în perioada de exploatare.

= = (4.13)

unde n-1 este numărul ciclurilor de bună funcţionare. Deoarece mr este compus dintr-o serie de elemente care caracterizează uşurinţa reparării

tractorului agricol, o atenţie deosebită se acordă accesibilităţii în locurile de efectuare a remedierii.

Pentru aprecierea cantitativă a accesibilităţii la locurile de defectare se foloseşte coeficientul :

= (4.14)

unde este timpul total necesar pentru remedierea defecţiunii respective, în ore/om; timpul

suplimentar necesar pentru a ajunge la locul defecţiunii, în ore/om. Se întâlnesc cazuri când pentru a ajunge la locul defecţiunii sunt necesare demontări de

subansambluri, uşurinţa efectuării operaţiilor de demontare şi montare influenţând în mod deosebit productivitatea muncii. Pentru tractoarele, maşinile şi instalaţiile agricole, acest coeficient variază înlimite foarte largi, de la 0,15 la 0,9, atât datorită specificului acestor maşini, cât şi datorită faptuluică nu sunt alese întotdeauna soluţiile constructive cele mai adecvate.

Un alt aspect cu implicaţii directe asupra timpului de reparaţie este legat de necesitatea capiesele supuse unei uzuri intensive precum şi piesele uşor defectabile să se poată demonta uşor întimpul procesului de exploatare.

Aprecierea uşurinţei înlocuirii subansamblurilor şi pieselor se face cu ajutorul coeficientuluiKu:

= (4.14)

unde este volumul de muncă necesar pentru demontarea şi montarea subansamblului etalon, în

ore/om; volumul de muncă suplimentar pentru demontare şi montare. ● Rata reparaţiilor –μ este inversul mediei timpului de reparaţii şi reprezintă numărul de

reparaţii ale unui produs pe unitatea de timp; μ= (4.15)

● Timpul de imobilizare al tractorului agricol pentru reparaţii poate fi diferit de timpul

de reparaţii, deoarece este influenţat de complexitatea defecţiunii, de numărul de muncitori carelucrează la remediere, precum şi de măsurile tehnico-organizatorice care se iau în procesul deexploatare al tractorului agricol (distanţa de la locul de producţie până la atelierul unităţii,asistenţa pieselor de schimb, etc).

Timpul de imobilizare pentru reparaţii este mai mic decât timpul de reparaţii atunci cândnumărul muncitorilor care lucrează la înlăturarea căderii este mai mare decât unul, este egal cutimpul de reparaţii atunci când se efectuează de un singur muncitor care are sculele, dispozitivele şi

piesele necesare şi este mai mare atunci când trebuie adusă piesa de la magazia unităţii sau de labaza de aprovizionare.

● Media timpului pentru întreţineri tehnice

Timpul total pentru întreţineri tehnice este dat de suma timpilor pentru efectuareaintervenţiilor de întreţinere, reglaj şi verificare pe perioada unei campanii agricole sau a unui ciclude funcţionare între două reparaţii:





= + (4.16)

unde: este timpul pentru întreţineri tehnice; este timpul pentru întreţinerile zilnice efectuate

în perioada urmărită; este timpul pentru întreţinerile periodice efectuate în perioada studiată.

Numărul intervenţilor în timpul unei zile de lucru este foarte diferit, iar timpul pentruefectuarea diferitelor intervenţii în afara celor de bază este, de asemenea, foar te diferit, variind de la

câteva secunde până la o oră. De aceea, în domeniul maşinilor agricole, timpul mediu pentruîntreţineri tehnice reprezintă volumul de muncă mediu zilnic pentru executarea lor.

Având în vedere aceste considerente, se calculează mai întâi timpul mediu pentru întreţineritehnice şi apoi timpul mediu pe întreaga perioada:

= (4.17)

unde: este timpul total pentru întreţineri tehnice; timpul total pentru întreţinerile zilniceefectuate pe toată durata de urmărire, în ore/om; z numărul de schimburi de lucru în care s-au

efectuat întreţineri tehnice zilnice; tiz suma timpilor pentru efectuarea întreţinerilor tehnice zilnice;

n-numărul opririlor pentru efectuarea întreţinerilor tehnice zilnice. Media timpului pentru întreţineritehnice zilnice şi periodice, se calculează cu ajutorul relaţiei:

= (4.18)

unde mi este timpul mediu pentru întreţineri tehnice (zilnice şi periodice); Tip timpul total pentru

întreţineri periodice efectuate în perioada respectivă. Media timpului pentru remedierea defecţiunilor tehnologice este un parametru specific

tractoarelor agricole şi are în vedere necesitatea înlăturării unor defecţiuni frecvent întâlnite lamaşinile agricole.

Timpul total pentru remedierea defecţiunilor tehnologice este determinat de suma timpilor de oprire a funcţionării utilajului agricol, în vederea înlăturării defecţiunilor respective:

(4.19)

unde este timpul total pentru înlăturarea defecţiunilor tehnologice, pe perioada campaniei

agricole, în ore/om; timpii necesari pentru înlăturarea unor defecţiuni tehnologiceoarecare.

Media timpului pentru remedierea defecţiunilor tehnologice, în funcţie de specificultractorului agricol, de condiţiile de lucru, se poate determina fie pe întreaga perioadă, fie în fiecare

zi. Calcularea pe întreaga perioadă de lucru se face cu ajutorul relaţiei:

= = (4.20)

unde n este numărul opririlor pentru înlăturarea defecţiunilor pe întreaga perioadă de urmărire. Pentru aprecierea lui mdtz (media timpului pentru înlăturarea defecţiunilor tehnologice

zilnice), indice care ajută la stabilirea coeficientului de folosire a schimbului de lucru, se foloseşte

relaţia:

= = (4.21)

în care este timpul pentru înlăturarea defecţiunilor tehnologice în timpul unui schimb de lucru,în ore/om; z este numărul de schimburi lucrate.

4.3. Metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor

Principalele metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor agricole prezentateîn lucrare sunt: Optimizarea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă după legea de variaţie a stării

tehnice şi a valorii limită admisibile, Optimizarea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă prin





metoda tehnico-economică, Optimizarea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă în funcţie denivelul admis al fiabilităţii .

4.4. Elaborarea programelor de optimizare a mentenabilităţii tractoareloragricole

Realizarea unui model matematic şi a unui program pe calculator care să stabilească corelaţiaîntre calitate, cantitate şi profit, cu ajutorul căruia să poată fi optimizat un produs, proces sau oafacere, implică necesitatea definirii nivelului calităţii printr -o variabilă continuă.

Calitatea în general este dificil de cuantificat, întrucât după cum s-a arătat ea variază în timpîntr -un mod neprevăzut. De aceea vom introduce o noţiune nouă şi anume: calitate relativă.

Calitatea relativă o definim ca fiind calitatea stabilită comparativ între entităţi similare, luândca bază de referinţă entitatea care la momentul considerat are cele mai bune caracteristici. În acestcaz nivelurile calităţilor luate în considerare pot fi cuantificate faţă de entitatea de referinţă.

În modelul matematic pe care îl vom dezvolta, nivelul calităţii relative se va exprima printr -ovariabilă adimensională.

]1,0[ x (4.22)

Produsul cu calitatea cea mai bună va avea valoarea 1, iar produsul care nu poate fi utilizat,

neîndeplinind necesităţile impuse, va avea valoarea zero. Calitatea unui produs creează profit cu atât mai mult cu cât prin utilizarea lui aduce un venit

anual mai mare pe unitatea de măsură (UM) luată în considerare (buc., t, ha, etc.).Calitatea contribuie la realizarea de profit, întrucât prin atributele sale creşte productivitatea

medie, putându-se lucra în mod continuu fără întreruperi impuse de defecţiuni, de obosealaoperatorului sau chiar de îmbolnăvirea lui.

Nivelul calităţii unui produs poate fi determinat cu relaţia:

m

iai xam xa xa x x

121 (4.23)

în care ai x , m,1i , reprezintă nivelul calităţii corespunzătoare ansamblului i considerat, m fiind

numărul total de ansambluri. La calculul nivelului calităţii se iau în considerare ansamblurile principale, respectiv părţile constituente ale unui produs, care sunt determinante în funcţionarea(existenţa) acelui produs. Dacă un astfel de ansamblu este defect, se va considera nivelul calităţiiacestuia 0a x .

Se observă că este o similitudine între modul de determinare a nivelului calităţii x şi calcululrandamentului unei maşini.

Fiecare nivel al calităţii ai x , se calculează în mod separat pe baza unor criterii c, q,1c , cât

mai bine specificate, corespunzătoare ansamblului i considerat, cu relaţia:

q

caic xcK aiq xqK ai xK ai xK aic x

12211

(4.24)

aic x , reprezintă nivelul calităţii ansamblului i corespunzător criteriului c, q,1c , q fiind numărultotal de criterii; ]1,0[cK este coeficientul de pondere al criteriului c, din totalul criteriilor

considerate. Ca urmare trebuie respectată condiţia:

q

cck qK K K

1

121 (4.25)

Cu relaţiile de mai sus se calculează nivelul calităţii xk , n,1k , pentru fiecare produs luat în

consideraţie în parte. Produsele respective I jk n,1 j , n,1k se grupează în diverse categorii de

puteri u j n,1 j şi de calităţi xk n,1k . Rezultatele obţinute se ordonează şi se pun într -o matrice

pătrată de corespondenţă, conform tabelului 6.1 şi anume, pe orizontală în ordinea creşterii puterii





u j, iar pe verticală în ordinea creşterii calităţii xk . În această matrice, I jk reprezintă indicativulproduselor de putere u j şi calitate xk . Fiecărui indicativ îi corespunde un produs sau un număr restrâns de produse similare având aceleaşi caracteristici (puteri şi calităţi), fabricate de firmediferite.

Tabelul 4.1.

Matricea de corespondenţă a produselor I j cu puterea şi calitatea acestora

xu \ 1 x 2 x ... k x ... n x

1u 11 I

12 I … k I 1 …

n I 1

2u 21 I

22 I … k I 2 …

n I 2

ju 1 j I

2 j I … jk I …

jn I

nu 1n I

2n I … nk I …

nn I

Cu acest tabel de corespondenţă, după ce se va stabili printr -o metodă de optimizare niveluloptim al calităţii şi puterii necesare, va rezulta produsul cel mai apropiat de optimul calculat. În cazul general, calitatea x poate să aibă şi valori negative dacă necesităţile (funcţiunile)

corespund unui produs care nu creează venituri ci pierderi şi distrugeri, respectiv produsele saufenomenele care produc efecte negative.

Dacă se ţine seama de interpretarea de mai sus, calitatea

]1,1[ x , (4.26)

şi ca urmare modelul matematic va fi mai cuprinzător întrucât ţine seama şi de efectele dezastruoasece ar putea apare, putând indica soluţiile de înlăturare ale acestor efecte.

În teoria elaborată, cantitatea se defineşte ca o mărime variabilă }{ R y dimensională (bucăţi,t, ha, km, etc.), fiind pozitivă când produsul sau lucrarea se efectuează, se realizează, se creează şifiind negativă când produsul sau lucrarea se distruge, se deteriorează sau nu se valorifică. Valoareazero corespunde situaţiei când nu s-a realizat şi valorificat nici un produs sau nici o lucrare.

Aşa de exemplu, considerând o fabrică cu linie de îmbuteliat băuturi, numărul de sticleîmbuteliate şi valorificate reprezintă o cantitate pozitivă, numărul de sticle sparte - distruse

reprezintă o cantitate negativă. O suprafaţă de teren prelucrată a cărei producţie este valorificatăeste o cantitate pozitivă. Dacă o suprafaţă de teren este deteriorată prin poluare, prin inundaţii,grindină etc., o vom considera ca o cantitate negativă.

Cheltuielile anuale se pot determina calculând fiecare expresie f C ca o funcţie de variabilele

şi parametrii care o determină. Se consideră două cazuri şi anume:

Cazul 1: Când agregatul este format dintr -o singură entitate, respectiv când tractorul şi maşinaformează un agregat unitar, adică tractorul lucrează tot timpul anului în acelaşi agregat sau cândentitatea este o autocombină, un autoscreper, etc.

Cazul 2: Când agregatul este format din două sau mai multe entităţi şi anume: dintr -un tractor

şi una sau mai multe maşini agricole detaşabile, caz în care acelaşi tractor în timpul anului intră încomponenţa diverselor agregate.

Acest caz corespunde situaţiei când avem un tractor cu sistema de maşini care execută diverseoperaţii.

Funcţia scop în cazul în care agregatul constituie o singură entitate va fi:

)](2

)(2)(1[)( i X f C i X C i X C i X V Z (4.27)





în care )( i X V se determină cu relaţiile specificate în lucrare. În cazul când se urmăreşte

optimizarea profitului într -o fermă familială care are sistema de maşini proprie, utilizată numai deaceasta, fără a se face lucrări pentru terţi se va utiliza numai relaţia (4.27).

Cheltuielile anuale se pot determina calculând fiecare expresie f C , ca o funcţie de parametri

variabili care o determină şi anume:

1) Cheltuielile anuale cu amortismentul entităţii considerate vor fi: a) În cazul în care nu se ţine seama de dobânda anuală corespunzătoare sumei investite:

)(0

),(1

T

xuaC C [euro/an] (4.28)

în care: ),( xuC a este costul iniţial al agregatului, în euro, care este funcţie de puterea u şi calitatea

x, care sunt variabile independente. )(0 T - timpul optim de utilizare a agregatului în ani, care

este o funcţie de coeficientul a costurilor întreţinerilor şi reparaţiilor.

b) În cazul în care la calculul amortismentului se ţine seama de dobânda anuală compusă,corespunzătoare unei investiţii, vom avea:

1)(0)1(

),()(0)1(1

T

xuaC T

C [euro/an] (4.29)

în care reprezintă coeficientul dobânzii medii anuale, C a(u,x) şi T 0( ) având aceleaşi semnificaţii. Se observă că în cazul particular când =0, aplicând regula lui L’Hospital şi considerând ca

variabilă independentă , relaţia (4.29) devine:

)(0

),(

]1)(0)1[(

)],()(0)1([

lim01

)(0)1(

),()(0)1(

lim0

1

T

xuaC

T

d

d

xuaC T

d

d

T

xuaC T

C

. (4.30)

c) În cazul când recuperarea cotelor anuale de amortisment, egale ca valoare, se face anual, banii utilizându-se în alte scopuri, sumele rămase pentru care se plăteşte dobânda sunt din ce în cemai mici. În ipoteza că sumele rămase de amortizat descresc liniar, cheltuielile anuale cuamortismentul for fi:

)(0

),(

1)(0)1(

),()(0)1(

2

11

T

xuaC

T

xuaC T

C [euro/an] (4.31)

Funcţia de două variabile ),( xuaC se poate determina prin MATCAD considerând căaceasta variază după o funcţie generală de două variabile de forma:

2252

1421322110)2,1( X A X A X X A X A X A A X X F , (4.32)

respectiv

225

21421322110)2,1( x A x A x x A x A x A A X X aC (4.33)

în care coeficienţii 5,,1,0 A A A , se determină luând în considerare 6 puncte M de pe suprafaţa),( xuaC cunoscute (figura 4.1) şi anume punctele de la cele patru colţuri extreme şi două puncte la

puterea medie cu calitate minimă şi maximă, pentru care se cunosc costurile iniţiale ale agregatelor respective 6,,2,1 aM C aM C aM C şi anume:

1)min,min()1,1(1 aM C xu M xu M

2)min,()2,2(2 aM C xmed u M xu M

3)min,max()3,3(3 aM C xu M xu M





4),min()4,4(4 aM C med xu M xu M

5)max,min()5,5(5 aM C xu M xu M

6)max,max()6,6(6 aM C xu M xu M

Fig. 4.1. Dispunerea celor şase puncte M

Utilizând MATCAD şi împărţind gama de puteri u şi calităţi x în n trepte, va rezulta matricea

costurilor agregatelor în funcţie de calitatea x şi puterea u, conform funcţiei (4.33) a căror valori C ajk

sunt determinate şi introduse într -o matrice care va fi de forma pătrată arătată în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Matricea costurilor agregatelor

xu \ 1

x 2 x ...

k x ...n x

1u 11aC 12aC ... k aC 1 ... naC 1

2u 21aC

22aC ...k aC 2

...naC 2

... ...

ju 1ajC

2ajC ...ajk C ...

ajnC

... ...

nu 1anC

2anC ...ank C ...

annC

În scriere concentrată prezentarea matricei este de forma: nk n j

ajk C

aC ,1,,1],[ (4.34)

Timpul optim de utilizare 0T a entităţii considerate se poate determina din condiţia ca media

cheltuielilor anuale cu amortismentul şi cu întreţinerile şi reparaţiile acesteia să fie minimă,respectiv prin minimizarea funcţiei:

21 Y Y Y =T

T IRC

T aC

T )(

1)1(

)1(

(4.35)

în care )(T IRC reprezintă costul întreţinerilor şi reparaţiilor în T ani, T fiind variabilă independentă.Funcţia Y , rezultă din însumarea funcţiilor 1Y şi 2Y , respectiv din însumarea funcţieiamortismentului mediu anual 1Y corespunzător costului iniţial al agregatului şi a funcţiei

amortismentului mediu anual al întreţinerilor şi reparaţiilor 2Y , ale acestuia, aşa cum se arată înfigura 4.2.





C o s t a n u a l [ $ / a n ]

Timp [an]

Cost total

Costul amortizarii

Costul intr. şi reparatiilor

Toptim

Y2

Y1

Y

Cost utilajului

Fig. 4.2. Modul de determinare a timpului optim

de utilizare a unui tractor

Costul total al întreţinerilor şi reparaţiilor IRC , într -o perioadă de T ani, variază în timp. Acestcost poate fi determinat cu relaţia:

dT T IRY T IRC )()( (4.36)

în care )(T IRY este funcţia după care variază cu timpul costul anual al întreţinerilor şi reparaţiilor.Această funcţie poate fi aproximată cu o funcţie parabolică, adică aceste costuri cresc mai

accentuat cu atât mai mult cu cât se utilizează agregatul o perioadă T mai îndelungată.

Prin urmare, considerând că parabola trece prin origine, respectiv 2 AT IRY , vom avea:

332)( AT dT T AT IRC (4.31)

în care A este un coeficient care poate fi determinat din condiţia că la T = 10 ani aC IRC . Înacest caz din relaţia (4.31) rezultă:

3

100010

03

3100

d2 AT A

T T AaC

(4.37)

din care se determină:

1000

3 aC A

(4.38)

Ţinând seama de relaţia (4.38), relaţia (4.31) devine:

3

1000d

20 1000

3)( T aC T T T aC T IRC

(4.39)

Introducând relaţia (4.39 )în (4.31) rezultă:

1000

2

1)1(

)1( T aC

T aC

T Y

(4.40)

Timpul optim de utilizare a tractorului0

T , pentru un anumit coeficient , se determină

prin minimizarea ecuaţiei (4.40), folosind una dintre metodele expuse în lucrare.

Timpul optim de utilizare a tractorului, folosind metoda analitică, pentru un anumitcoeficient , rezultă din egalarea cu zero a derivatei funcţiei (4.30) în raport cu T , respectiv:





0)1ln()1(10002]1)1[(2 T T T

dT

dY . (4.41)

Având în vedere complexitatea derivatei funcţiei (4.32), rezolvarea ecuaţiei (4.41) se poate

face numeric, folosind metodele de rezolvare a ecuaţiilor neliniare.Soluţia acestei ecuaţii va corespunde pentru T optim=T 0 ( 0) care este o funcţie de . Dar, cum

funcţia depinde de calitatea x după o funcţie = (x), similară cu variaţia funcţiei T=T( ), cu

coeficienţi diferiţi, se poate stabili funcţia T=T(x), prin eliminarea variabilei între cele douăfuncţii.

Ca urmare, timpul optim de funcţionare a tractorului va fi T optim=T 0=T 0(x).

Funcţia analitică T 0=T 0(x) va rezulta indirect în urma maximizării sau minimizării funcţieiscop, în care x este una din variabilele independente.

În cazul particular când =0, înlăturând nedeterminarea din primul termen, cu regula luiL’Hospital, după cum s-a arătat, relaţia (4.41) devine:

1000

2T aC

T

aC Y

, (4.42)

Timpul optim T0 de utilizare a tractorului în cazul considerat =0 şi =const., rezultă

minimizarea, funcţie dată de relaţia (4.42), respectiv:

1000

2

2

T aC

T

aC

dT

dY (4.43)

din care rezultă:

32

1000)0(0

T opt T [an] (4.44)

în care este funcţie de calitatea x a entităţii considerate. Dacă avem cazul c) când cotele medii ale amortismentului sunt egale şi decontate în fiecare

an, timpul optim de utilizare a tractorului se poate aproxima ca fiind:

))0(0)0(0(2

1

0 T T T optimT [an] (4.45)

Ţinând seama de relaţiile (4.45), de valorile ),( xuC a rezultate din matricea costurilor

agregatului (tab. 4.2) şi de amortismentul calculat cu dobânda compusă, cheltuielile cu întregultractor vor fi:

1) Cheltuielile cu amortismentul:

1)(0)1(

),()(0)1(

1

xT

xuaC xT

C

[euro/an] (4.46)

2) Cheltuielile medii anuale cu întreţinerile şi reparaţiile:

1000

)(20

2

xT aC

C

[euro/an] (4.47)

Dacă costul tractorului se consideră în funcţie de u şi x, iar coeficientul depinde de x, atunci

cheltuielile medii anuale cu întreţinerile şi reparaţiile sunt date de relaţia:

1000

)(2),()(2

xT xuaC xC

[euro/an] (4.48)

Între coeficientul , al raportului costurilor întreţinerilor şi reparaţiilor, şi costul agregatuluiîntr -o perioadă de 10 ani şi calitatea x a entităţii considerate se poate stabili o relaţie de legăturădacă pentru entitatea cu calitatea relativă maximă pentru care 1 x se cunoaşte min , iar

pentru o entitate din aceeaşi categorie de calitate mai mică k x x se cunoaşte k atunci,

considerând că variaţia funcţiei = ( x) este parabolică cu minimul în 1 x , va rezulta funcţia32

21 B x B x B , (4.49)





a cărei coeficienţi se pot determina din condiţiile:

- pentru 1 x min , 0d

d

x

;

k x x k .

Folosind condiţiile de mai sus rezultă sistemul:

321min B B B

322

1 Bk x Bk

x Bk (4.50)

2120 B B

din care se pot determina constantele 21, B B şi3 B .

Funcţia = ( x), reprezentată grafic, va fi descrescătoare, de forma arătată în figura 4.3.

x x min

max

min

x max =1 Fig. 4.3. Modul de variaţie a funcţiei = (x)

Valorile min , k x şi k trebuiesc determinate experimental.

Forma funcţiei = (x) este strâns legată de forma funcţiei T 0=T 0( ).

Dacă se iau în considerare cheltuielile de amortizare împreună cu cele de întreţinere şireparaţii, se determină timpul optim de utilizare a tractorului, după cum s-a arătat, corespunzător anumitor valori ale lui şi se aproximează prin metoda celor mai mici pătrate funcţia obţinutăT 0=T 0( )cu una din funcţiile amintite, considerându-se variaţia funcţiei =( x) după o funcţiesimilară, având coeficienţi diferiţi şi prin eliminarea lui , între T 0=T 0(x).

3) Cheltuielile cu combustibilii şi lubrifianţii:

t t

ef t y

xuw

ucC xsc

ak C

),(

)(1000

3 [euro/an] (4.51)

în care: )( xcs -reprezintă consumul specific de combustibil al motorului, în [g/kW oră]; cC -

costul combustibilului, în [euro/dm3]; -densitatea combustibilului, [kg/dm

3] ; ak -coeficient de

amplificare care ia în considerare costul consumului de lubrifianţi (1,1 - 1,2) u -puterea motorului,

în [kW]; ),( xuww - productivitatea tractorului în ha/oră, care este o funcţie de puterea

agregatului u şi de nivelul calităţii x; y -suprafaţa terenului; -coeficientul de folosire a suprafeţei

pe an înan

1, ]2,0[ . Valoarea 2 corespunde la două culturi pe toată suprafaţa; t ef – timpul efectiv

de lucru zilnic;t t –timpul teoretic care corespunde situaţiei când maşina, datorită calităţii sale bune,lucrează continuu fără a se defecta.

Funcţia )( xscsc se poate determina considerând că variază liniar cu x consumul specific almotoarelor diverselor tractoare, conform figurii 4.4.





Fig. 4.4. Modul de variaţie a funcţiei )( xcc ss

Ca urmare:

b xa xcs )( (4.52)

Se pun condiţiile ca pentru xmin să corespundă consumul specific csmax iar pentru xmax=1 săcorespundă consumul specific csmin, respectiv:

bac

b xac

s

s

min

minmax(4.53)

din care rezultă constantele a şi b.

Funcţia ),( xuw se poate determina prin MATCAD, dacă se cunosc productivităţile

agregatelor care corespund celor 6 puncte din figura 6.5, valori pentru care se determină coeficienţii

510 ,,, aaa , din relaţiile:

25

243210),( iuai xaiui xaiuai xaai xiuw , 6,1i (4.54)

Pe baza funcţiei (4.54) cunoscute se determină matricea din tabelul 4.3.

Tabelul 4.3.

Variaţia productivităţii w cu u şi x

xu \ 1

x 2 x ...

k x ...n x

1u 11w

12w ...k w1

...nw1

2u 21w

22w ...k w2

...nw2

ju 1 jw

2 jw ... jk w ...

jnw

nu 1nw

1nw ...nk w ...

nnw

Raportul t ef /t t se poate aproxima că variază proporţional cu calitatea produsului. Ca urmare:

xk t t

ef t (4.55)

Cum pentru t ef =t t corespunde x=1, rezultă coeficientul k=1. Prin urmare:

xt t

ef t (4.56)

În scriere concentrată, prezentarea matricei este de forma: ][ jk ww , n,1 j (4.57)





4) Cheltuielile anuale cu deplasările cu entitatea considerată la parcela de lucru i într -un

an:

oz N xuw

d yC i DiC

),(24

[euro/an] (4.58)

în care i D , în km, reprezintă distanţele la punctele de lucru i, N,1i , N fiind numărul total deparcele.

Cheltuielile cu deplasările la toate parcelele i se calculează cu relaţia:

N

iiC C

144 [euro/an] (4.59)

S-a făcut ipoteza că zilnic se face deplasarea la lucru, de la parcul auto la parcelă atuncidistanţa parcursă pe zi dus şi întors va fi de 2 i D [km/zi].

N oz - numărul de ore lucrate pe zi [ore/zi];

d C - costul deplasării agregatului pe km distanţă în [euro/km].

5. Cheltuielile cu salariileSe calculează numai în cazul când în fermă se foloseşte pentru entitatea considerată personalsalariat, cu expresia:

),(5

xuw

ySC

[euro/an] (4.60)

în care S reprezintă salariul pe oră [euro/oră]. Funcţia ),( xuw este dată de relaţia (4.47).

În cazul terenurilor administrate care nu folosesc muncă salariată 05 C , câştigul regăsindu-

se în profit. Dacă se urmăreşte să se ţină seama şi de alte cheltuieli, (C 6, C 7...), acestea se vor calcula în

mod asemănător, în funcţie de specificul lor.Funcţia scop privind profitul anual adus de entitatea considerată ţinând seama de relaţiile demai sus va fi:

),(),(

2

),(1000

)(

1000

)(20

),()(

1)(0)1(

),()(0)1(

)(

xuw

yS

oz N xuw

d C yi D

xuw

x yucC xscak

e N xT xuaC x

xT

xuaC xT

i X V Z

[euro/an] (4.61)

în care termenii din expresia de mai sus au semnificaţiile arătate, iar N e este numărul de entităţinecesare pentru prelucrarea suprafeţei date y. În cazul tractoarelor agricole N e=N tr .

Utilizând programele întocmite şi MATCAD 2000, se poate găsi minimul funcţiei ),( xu Z şigraficele în 3D şi 2D, pentru diverse suprafeţe y, respectiv pentru diverse terenuri / parcele.

În mod similar se procedează şi în cazul în care agregatul este format din entităţi distincte.

4.5. Elaborarea programelor de optimizare a mentenabilităţii

Elaborarea programelor de optimizare a mentenabilităţii presupune parcurgerea următoarelor etape:

Achiziţia datelor experimentale

Repartizarea tractoarelor în exploatare

Prelucrarea datelor experimentale Determinarea timpului optim de utilizarea unui tractor





Folosind relaţiile stabilite anterior se formează funcţia scop pentru determinarea timpului

optim de utilizare a utilajului, şi anume:

310

2

1)1(

)1()(

T aC

T aC

T t f

, (4.62)

în care: aC - reprezintă costul utilajului de amortizat; - rata dobânzii; - reprezintă

raportul dintre cheltuielile de întreţinere şi reparaţii ale unui tractor, pe o perioadă de 10 ani, şicostul de achiziţionare al acestuia;T - timpul de utilizare a tractorului, şi care reprezintă variabilafuncţiei scop.

Căutarea optimului se face cu metodele studiate în capitolul 4.3. În lucrare s-au analizat 4 cazuri la care condiţiile iniţiale diferă, dar în rezumat se prezintă un

singur caz şi anume: Cazul 1

A = 1, B = 12 – capetele intervalului în care se caută minimul; aC = 10000 [euro]; 5.1 ;

05.0 ;

EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a optimului.

Pentru determinarea valorilor funcţiei date, corespunzător anumitor valori ale variabileiindependente, s-a construit subprogramul FCT de tip FUNCTION, prezentat în tabelul 4.4. Pentru

determinarea optimului funcţiei scop) s-a folosit metoda FIONACCI În tabelul 4.5 se prezintă programul principal de calcul, program ce utilizează procedura OPTIMFIB, pentru determinarea

minimului funcţiei considerate.

Tabelul 4.4{euroF+}

FUNCTION FCT(X:REAL):REAL;

VAR CA,DEL,FI,TU:REAL;BEGIN

DEL:=0.05; FI:=1.5; TU:=10; CA:=10000;

FCT:=CA*DEL*P(1+DEL,X)/(P(1+DEL,X)-1)+CA*FI*X*X/P(TU,3);END;

{euroF-}

Tabelul 4.5

PROGRAM TIMPUL_OPTIM_CU_METODA_FIBONACCI;

USES CRT,METODOPT;VAR A,B,CA,DEL,FI,XFMIN,FMIN,EPS,PAS,T,TU:REAL;

I,ITER,KOD,NR:INTEGER;

AM,RI,COST:VECTOR1;F1:TEXT;

{euroF+}

FUNCTION FCT(X:REAL):REAL;VAR CA,DEL,FI,TU:REAL;

BEGINDEL:=0.05; FI:=1.5; TU:=10; CA:=10000;

FCT:=CA*DEL*P(1+DEL,X)/(P(1+DEL,X)-1)+CA*FI*X*X/P(TU,3);

END;

{euroF-}BEGIN

CLRSCR;ASSIGN(F1,'FIBONACCI.DAT');

REWRITE(F1);

A:=1; B:=12; CA:=10000; DEL:=0.05; TU:=10; FI:=1.5;EPS:=1.E-07;

OPTIMFIB(FCT,A,B,EPS,ITER,TOPTIM,FMIN);

WRITELN('TOPTIM =',TOPTIM:8:2,'; FMIN = ',FMIN:9:2);WRITELN(F1,' TOPTIM =',TOPTIM:8:2,'; FMIN = ',FMIN:9:2);

READLN;

WRITELN(' ');FOR I:=1 TO 15 DO

BEGIN

T:=1+(I-1)*1;AM[I]:=CA*DEL*P(1+DEL,T)/(P(1+DEL,T)-1);

RI[I]:=CA*FI*T*T/P(TU,3);COST[I]:=AM[I]+RI[I];WRITELN(F1,I:4,AM[I]:10:3,RI[I]:10:3,COST[I]:10:3);





WRITELN(I:4,AM[I]:10:3,RI[I]:10:3,COST[I]:10:3);

END;

CLOSE(F1);

END.

În urma efectuării calculelor rezultă: TOPTIM = 6.96 [an]; FMIN = 2463.15 [euro/an]

Acelaşi rezultat se obţine şi prin utilizarea metodelor GRID şi SECŢIUNEA DE AUR Curbele de variaţie ale costurilor de amortizare, de reparaţii şi a costului total sunt prezentate înfigura 4.5.

Din analiza celor 4 cazuri şi din datele din tabelul 4.3 rezultă următoarele: timpul optim T0 nu depinde de costul iniţial al tractorului ci numai de coeficientul . Prin

derivarea funcţiei din relaţia (4.62) şi egalarea derivatei cu zero se simplifică Ca.

cheltuielile totale, corespunzătoare timpului optim T0, cresc cu creşterea costului iniţial Ca al

agregatului (utilajului) şi cu creşterea coeficientului .

timpul optim T0 creşte cu micşorarea coeficientului , respectiv, la maşinile de calitate mai

bună. variaţia costului total Y în jurul punctului corespunzător lui T0 este mult mai accentuată

pentru valori mici ale lui T0 şi este mult mai lentă în jurul valorilor mari ale lui T0, ceea ce înseamnăcă maşinile de calitate bună pot fi utilizate un timp T>T0, fără a creşte costul total semnificativ. Nuacelaşi lucru poate fi admis la maşinile de calitate slabă pentru care este mai mare, în care cazutilizarea lor peste timpul T0 duce la pierderi considerabile.

pot exista cazuri ca la acelaşi preţ să avem produse de calităţi diferite, dar piaţa liberă decideîn favoarea pr odusului de calitate mai bună. Sunt şi situaţii când, acelaşi produs, conform unuiproiect bun, este fabricat de calităţi diferite prin nerespectarea documentaţiei, dar se

comercializează la acelaşi preţ. În acest caz, costurile totale diferă considerabil în funcţie devaloarea coeficientului , pagubele reflectându-se la cumpărător, în exploatarea utilajului.

Fig. 4.5. Curbele de variaţie a costurilor, pentru C a=10000 euro şi 5.1

situaţia cea mai întâlnită este când cumpărătorul trebuie să decidă între un utilaj de bunăcalitate dar mult mai scump şi un utilaj de calitate mai slabă dar mai ieftin. Răspunsul la această

problemă de optimizare este dat în cadrul tezei în cele ce urmează.

Coeficientul poate fi exprimat în raport de calitatea x, în care caz trebuie determinatelegile de variaţie )(00 T T şi )( x , după care se procedează la eliminarea lui între T 0 şi x.

0

3000

6000

9000

12000

1 6 11

C o s t a n u a l [ $ / a n ]

Timp [an]

Cost total Y1

Costul amortizarii Y

Costul întreţinerilor

şi reparatiilor Y2

Ca =1,5





Pentru aceasta, se determină legea de variaţie a timpului optim în funcţie de , încercând diversefuncţii (polinomiale de diferite grade, hiperbolice, exponenţiale şi geometrice, funcţii ce au foststudiate în lucrare) şi se reţine acea funcţie pentru care se obţine coeficientul de corelaţie cel maimare, dar redă şi cel mai bine procesul în cauză.

În urma determinărilor s-a constatat că pentru funcţia geometrică şi funcţia polinomială degradul 5 s-a obţinut cel mai bun coeficient de corelaţie. Se adoptă funcţia geometrică (având în

vedere că are o formă mai simplă decât polinomiala de gradul 5) baT 0 (4.63)

pentru care s-a obţinut coeficientul de corelaţie 99.0r .

Cunoscându-se legea de variaţie a timpului optim în raport cu , şi considerând aceeaşi legeşi pentru în raport cu calitatea x, adică

d xc , (4.64)

Ţinând seama de relaţia (4.2.3), relaţia (4.2.2) devine

f xe

bd xca

baT )(0 (4.65)

Coeficienţii c şi d se determină pentru următoarele condiţii: - pentru 3.0 x , 7.1 ;

- pentru 1 x , 5.0 .

Folosind relaţia (4.65), rezultă:

5.0c ; 016447.1)3.0ln(

)5.0ln()7.1ln(

d

În figura 4.6, se prezintă diagrama de variaţie a timpului în raport cu coeficientul .

Fig.4.6. Diagrama de variaţie a timpului optim în raport cu iar în figura 4.7 se prezintă diagramade variaţie a coeficientului în raport cu x

Fig.4.7. Diagrama de variaţie a coeficientului în raport cu x

6

8

10

12

0.4 0.9 1.4 1.9

T O P T I

M

[ a n

FI

0,4

0,8

1,2

1,6

2

0,2 0,5 0,8 1,1x

FI





Coeficienţii e şi f , se determină folosind aceeaşi procedură MCMPGEOM.

Valorile coeficienţilor e şi f sunt: e=10,008487769, f =0,33481981251.

După determinarea coeficienţilor e şi f , se poate determina timpul optim pentru orice număr de puncte impus de către utilizator.

Pentru determinarea timpului optim de utilizare a unui utilaj, se consideră cheltuielile de

amortizare şi de întreţinere şi reparaţii ale acestuia. Folosind relaţiile stabilite anterior, se formează funcţia scop pentru determinarea timpuluioptim de utilizare a utilajului, şi anume:

310

2

1)1(

)1()(

T aC

T aC

T t f

, (4.66)

unde: aC - reprezintă costul tractorului; - rata dobânzii; - reprezintă raportul dintre cheltuielile

de întreţinere şi reparaţii ale unui utilaj, pe o perioadă de 10 ani, şi costul de achiziţionare alacestuia;T - timpul curent.

Căutarea optimului se face cu metodele de optimizare a funcţiilor dependente de o variabilă,fără rstricţii.

Exemplu de calcul

aC = 50000 [€];A = 1, B = 12 – capetele intervalului în care se caută minimul; 7.0 ;

05.0 ; EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a optimului.

Pentru determinarea optimului funcţiei scop (1) s-a folosit metoda FIBONACCI. În tabelul 4.6 se prezintă programul principal de calcul.

Tabelul 4.6.PROGRAM TIMPUL_OPTIM_CU_METODA_FIBONACCI;USES CRT,METODOPT;

VAR A,B,CA,DEL,FI,TOPTIM,FMIN,EPS,PAS,T,TU:REAL;

I,ITER,KOD,NR:INTEGER;AM,RI,COST:VECTOR1;F1:TEXT;

{euroF+}FUNCTION FCT(X:REAL):REAL;

VAR CA,DEL,FI,TU:REAL;BEGIN

DEL:=0.05; FI:=0.7; TU:=10; CA:=50000;FCT:=CA*DEL*POW(1+DEL,X)/(POW(1+DEL,X)-1)+CA*FI*X*X/POW(TU,3);

END;{euroF-}

BEGINCLRSCR;ASSIGN(F1,'FIBONACCI.DAT');REWRITE(F1);A:=1; B:=12; CA:=50000; DEL:=0.05; TU:=10; FI:=0.7;

EPS:=1.E-07;OPTIMFIB(FCT,A,B,EPS,TOPTIM,FMIN);WRITELN('TOPTIM =',TOPTIM:8:5,'; FMIN = ',FMIN:9:4);WRITELN(F1,' TOPTIM =',TOPTIM:8:5,'; FMIN = ',FMIN:9:4);READLN;WRITELN(' ');WRITELN(' AN AMORTIZARE REPARATII COST_TOT');WRITELN(' ======================================');WRITELN(F1,' AN AMORTIZARE REPARATII COST_TOT');WRITELN(F1,' ======================================');

FOR I:=1 TO 15 DOBEGINT:=1+(I-1)*1;AM[I]:=CA*DEL*POW(1+DEL,T)/(POW(1+DEL,T)-1);RI[I]:=CA*FI*T*T/POW(TU,3);

COST[I]:=AM[I]+RI[I];WRITELN(F1,I:4,AM[I]:12:3,RI[I]:12:3,COST[I]:12:3);WRITELN(I:4,AM[I]:12:3,RI[I]:12:3,COST[I]:12:3);READLN;





END;CLOSE(F1);

END.

În urma efectuării calculelor rezultă:TOPTIM = 8.96 [an]; COST_MINIM = 9869.37 [€/an] În tabelul 4.7. sunt prezentate valorile funcţie costul de amortizare a utilajului, funcţiei costului

de reparaţii şi a costului total.

Tabelul 4.7.AN AMORTIZARE REPARATII COST_TOT======================================1 52500.000 35.000 52535.0002 26890.244 140.000 27030.2443 18360.428 315.000 18675.4284 14100.592 560.000 14660.5925 11548.740 875.000 12423.7406 9850.873 1260.000 11110.8737 8640.991 1715.000 10355.9918 7736.091 2240.000 9976.0919 7034.504 2835.000 9869.50410 6475.229 3500.000 9975.22911 6019.445 4235.000 10254.44512 5641.271 5040.000 10681.27113 5322.788 5915.000 11237.78814 5051.198 6860.000 11911.19815 4817.114 7875.000 12692.114

Diagramele de variaţie ale costurilor de amortizare, de reparaţii şi a costului total sunt prezentate în figura 4.8..

0

20000

40000

60000

0 5 10 15

Cost total

Costul amortizarii

Costul reparatiilor

Cost [Euro]

Timp [an]

Fig. 4.8. Diagramele de variaţie a costurilor, pentru 7.0

Dacă se consideră datele:

aC = 120000 [€]; A = 1, B = 12 – capetele intervalului în care se caută minimul; 9.0 ;

05.0 ; EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a optimului, rezultă:





TOPTIM = 8.25 [an]; COST_MINIM = 25457.60 [€/an] În tabelul 4.8 sunt prezentate valorile funcţie costul de amortizare a utilajului, funcţiei costului

de reparaţii şi a costului total.

Tabelul 4.8.AN AMORTIZARE REPARATII COST_TOT

======================================1 126000.000 108.000 126108.0002 64536.585 432.000 64968.5853 44065.028 972.000 45037.0284 33841.420 1728.000 35569.4205 27716.976 2700.000 30416.9766 23642.096 3888.000 27530.0967 20738.378 5292.000 26030.3788 18566.618 6912.000 25478.6189 16882.810 8748.000 25630.81010 15540.549 10800.000 26340.549

11 14446.667 13068.000 27514.66712 13539.049 15552.000 29091.04913 12774.692 18252.000 31026.69214 12122.876 21168.000 33290.87615 11561.075 24300.000 35861.075

Diagramele de variaţie ale costurilor de amortizare, de reparaţii şi a costului total sunt prezentate în figura 4.9.

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

0 5 10 15

Cost total

Costul amortizarii

Costul reparatiilor

Cost [Euro]

Timp [an] Fig. 4.9. Diagramele de variaţie a costurilor, pentru 9.0





0

50

100

150

200

250

300

350

M T B

F [ h ]

X Y Z W

tip tractor

265

292

46.0

22.5

0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.50.6

0.7

0.8

0.9

1

1.1

f i a b i l i t a t e o p e r a t i o n a l a

X Y Z W

tip tractor

0.96

0.84

0.72

0.97

Fig. 4.10. Media timpului de bună funcţionare [h] Fig. 4.11. Fiabilitatea operaţională

0

1

2

3

4

5

6

7

8

M T I [ h / d e f ]

X Y Z W

tip tractor

7.1

4.14.51

5.16

0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

0.9

1

1.1

D T - t r a c t o r

X Y Z W

tip tractor

0.96

0.84

0.72

0.97

Fig. 4.12. Media timpului de imobilizare [h/def] Fig. 4.13. Disponibilitatea tehnică a tractoarelor

0

10

20

30

40

50

d e f / [ h ] x 0 . 0

0 1

X Y Z W

tip tractor

3.7 3.4

20

42

0

1

2

3

t i m p u l m e d i u d e r e p a r a t i i

X Y Z Wtip tractor

2.222.34 2.45

1.77

Fig. 4.14. Frecvenţa defecţiunilor [def/h] Fig. 4.15. Timpul mediu de reparatii





Tabelul 4.9. Tabelul 4.10.

Tractor de 72 [CP] Tractor de 95 [CP]An Amortizare Reparatii Cost_tot An Amortizare Reparatii Cost_tot

1 33075.000 22.050 33097.050 1 46095.000 30.730 46125.730

2 16940.854 88.200 17029.054 2 23609.634 122.920 23732.5543 11567.070 198.450 11765.520 3 16120.456 276.570 16397.026

4 8883.373 352.800 9236.173 4 12380.319 491.680 12871.999

5 7275.706 551.250 7826.956 5 10139.794 768.250 10908.044

6 6206.050 793.800 6999.850 6 8649.067 1106.280 9755.34

7 5443.824 1080.450 6524.274 7 7586.790 1505.770 9092.560

8 4873.737 1411.200 6284.937 8 6792.288 1966.720 8759.008

9 4431.738 1786.050 6217.788 9 6176.295 2489.130 8665.425

10 4079.394 2205.000 6284.394 10 5685.251 3073.000 8758.251

11 3792.250 2668.050 6460.300 11 5285.072 3718.330 9003.402

12 3554.000 3175.200 6729.200 12 4953.035 4425.120 9378.155

13 3353.357 3726.450 7079.807 13 4673.408 5193.370 9866.77814 3182.255 4321.800 7504.055 14 4434.952 6023.080 10458.032

15 3034.782 4961.250 7996.032 15 4229.426 6914.250 11143.676

0

10000

20000

30000

40000

1 3 5 7 9 11 13 15 17

Timp [an]

C o s t p e a n

[ e u r o / a n ]

Costul total Costul reparatiilor

Costul amortizarii

0

10000

20000

30000

40000

50000

1 3 5 7 9 11 13 15 17

Timp [an]

C o s t p e a n [ e u r o / a n ]


Costul amortizarii

Fig. 4.16. Variaţia costurilor Fig. 4.17. Variaţia costurilor la

tractoarele de 72 CP la tractoarele de 95 CP

Tabelul 4.11.

Tractor de 213 [CP]AN AMORTIZARE REPARATII COST_TOT =====================================

1 67095.000 44.730 67139.7302 34365.732 178.920 34544.6523 23464.627 402.570 23867.1974 18020.556 715.680 18736.2365 14759.290 1118.250 15877.5406 12589.416 1610.280 14199.6967 11043.186 2191.770 13234.9568 9886.724 2862.720 12749.4449 8990.096 3623.130 12613.22610 8275.342 4473.000 12748.34211 7692.850 5412.330 13105.180





12 7209.544 6441.120 13650.66413 6802.523 7559.370 14361.89314 6455.432 8767.080 15222.51215 6156.272 10064.250 16220.522

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

1 3 5 7 9 11 13 15 17

Timp [an]

C o s t p e a n

[ e u r o / a n ]


Costul amortizarii

Fig. 4.18. Variaţia costurilor la tractoarele de 213 CP

Din tabelele 4.9, 4.10 şi 4.11 şi din reprezentările lor grafice din figurile 4.16, 4.17 şi 4.18 seconstată evoluţia cheltuielilor totale şi a celor reprezentate de amortizări şi de întreţinerile tehnice

pentru loturile de tractoare de puteri diferite, monitorizate pe o perioadă de 15 ani. Datele incluse înaceste tabele sunt cele reale, astfel încât să se poată compara veridicitatea rezultatelor calculului

teoretic prin programul propus cu cea a rezultatelor obţinute în urma cercetărilor experimentale.

5. CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND MENTENANŢATRACTOARELOR AGRICOLE

5.1. Obiectivele cercetării experimentale

Obiectivul principal al cercetărilor experimentale din cadrul acestei teze de doctorat îlre prezintă optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole.

În vederea atingerii obiectivului principal al acestor cercetări a fost necesară parcurgereasecvenţială şi rezolvarea mai multor obiective complementare, precum:

alegerea corectă a obiectelor şi aparaturii necesare cercetărilor experimentale; întocmirea unei metodici complete şi raţionale pentru cercetarea experimentală, cu luarea în

considerare a tipurilor caracteristice de tractoare agricole accesibile;

determinarea în laborator a indicilor calitativi ai lubrifiantului supus cercetărilor experimentale , înainte şi după utilizarea lui în motoarele tractoarelor monitori zate;

monitorizarea în exploatare a cheltuielilor anuale totale, ale celor cu amortizarea şi ale celor

cu mentenanţa pentru fiecare din cele patru loturi de tractoare urmărite analiza rezultatelor cercetărilor experimentale în laborator şi în exploatare;





compararea rezultatelor procesului de optimizare a mentenanţei obţinute pe cale teoretică cu

cele obţinute pe cale experimentală. În acest scop au fost desfăşurate următoarele activităţi: acţiuni preliminare cercetării

experimentale; cercetări experimentale în condiţii de laborator; cercetări experimentale în condiţiide exploatare.

5.2. Obiectele cercetărilor experimentale

Obiectele cercetării experimentale au fost reprezentate de:

patru loturi de câte zece tractoare, produse şi comercializate de aceeaşi firmă, care au fostmonitorizate pe o perioadă de 15 ani;

uleiul Ambra Mastergold HSP (15W40) şi (10W30), cu specificaţiile internaţionale API CH – 4 şi ACEA E5.

Tabelul 5.1

Specificaţii tehnice ale loturilor X şi Y de tractoare

Lotul Lotul X Lotul Y

Motor

•Iveco F5C in 4 cilindri, 3,2 l,

turbo, TIE R III

•Puterea nominala 72 CP la

2500 rpm

•Cuplu maxim 275 Nm la 1400

rpm, cres terea cuplului

38%

•Rezervor de combustibil 92

litri

•New Holland (N EF) in 4 cilindri,

4,5 l, turbo, Tier III

•Puterea nominala 95 CP la 2500

rpm

•Cuplu maxim 390 Nm la 1300

rpm, cresterea cuplului 44%

•Rez ervor de combustibil

90+28=118 litri

Cabina • Volan cu poziţie reglabilă, scaun de lux, 2 oglinzi exterioare, 2+2lampi de lucru

• Cu aer condiţionat şi încălzire

Transmisia • 4x4, mecanica, complet sincronizata , 12 trepte de viteza inainte x 12

inapoi

• viteza max. 40 km/h

Priza de putere • Independentă cuplaremecanică

arbore cu 6 caneluri

• Independentă cuplare mecanică, 540şi 1000 rpm, arbore cu 6 caneluri

Instalaţia

hidraulică

• Pompă cu centru deschis cudebit de 45 l/min

• Pompă cu centru deschis cu debit de61 l/ min

2 perechi de cuple hidraulice cu cuplare rapida

• Pompa pentru direcţie 26,5 l/ min

• Ridicătorul hidraulic cat II, control mecanic de forţă şi poziţie cumemorarea reglajelor

• Bara de cuplare transversală, cupla pentru remorca, prizăsemnalizare remorcă

capacitatea de ridicare la

capătul tiranţilor: 3000 kg

capacitatea de ridicare la capătul

tiranţilor: 3565 kg





Anvelope Faţă: 360/70R20 A8

Spate: 420/ 70R30 A 8

Faţă: 13,6R 24

Spate: 16,9R3

Configuraţiesuplimentară

Apărători roţi faţă şi spate,greutate de testare 4x40 kg +

suport 80 kg

Aparatori roţi faţă şi spate, greutatede testare 6x40 kg + suport 80 kg

Tabelul 5.2

Specificaţii tehnice ale lotului Z de tractoare

Lotul Lotul Z

Motor

• CNH (N EF) în 6 cilindri, turbo + intercooler aer- aer • Sistem de injecţie Bosch common rail, 4 supa pe pe cilindru • Poluare redusă confom cu normele CE : T IE R III / EPA • Puterea nominală 213 CP la 2200 rpm, puterea ma x imă: 223 CP,puterea nominală cu power ma nagement: 238 CP, puterea ma ximă cupower mana gement: 244 CP •

Consum combustibil 205 g /kWh, 6728 cm³ • Cuplu max. 866 Nm, cu power management 984 Nm • Rezervor motorină 410l

Cabina De lux, cu aer condiţionat si incălzire/ventilaţie • Volan cu poziţie reglabilă • Scaun şofer pe perna de aer, scaun pentru pasager

• Stergător parbriz cu 2 viteze, 2 oglinzi exterioare, 8 lămpi lucru,preechipat pentru radio, panou de bord analog/ digital

• Nivel redus de zgomot - 69 dbA

Transmisia 4X4 •Full powers hift, 18 viteze inainte + 6 viteze inapoi, ma x.40 km/ h •Blocare electrohidraulică a diferenţialului,

•Radar pentru controlul patinării

Priza de putere •540/1000 rpm, arbore 1 cu 21 ca neluri

•Cuplare electrohidraulica, modulare

•Întrerupator priza pe aripile roţilor din spate

Instalaţia

hidraulică

•Pompa hidraulică principală 120 l/min, pompă suplimentară pentru

direcţie 66,5 l/min •4 va lve auxiliare cu cuplare rapidă •Tiranţi categoria II/III N

•Capa citatea ma ximă de ridicare la capătul tiranţiilor 8647kg

Anvelope Fa ta : 600/ 65R28 A 8 R1W

Spate: 650/75R38 A8 R1W

Configuraţiesuplimentară

• Instalaţie pneumatică pentru f rânarea remorcii

• Cuplă pentru remorcă; bară de tracţiune pivotantă • Greutăţi testare faţă cca 1070 kg

•A părători dinamice la roţile din fată

Tabelul 5.3

Specificaţii tehnice ale lotului W de tractoare Lotul Lotul WMotor

•NE F TIER III in 6 cilindri, turbo+intercooler





•Sistem de injecţie common rail, regula tor electronic, 24 supape •Viscof an •Filtru suplimentar de combustibil, senzor apă în combustibil •Rezervorul de motorină 682l

•Cilindree 8,3 l

•Puterea nominală 244 CP la 2200 rpm

Puterea ma ximă 281 CP Cuplu maxim la 1500 rpm: 1162 N m

•Creşterea cuplului: 47%

Cabina •De lux, cu presurizare continuă, cu aer condiţionat cu

controlul automat al temperaturii, încălzire / ventilaţie

•Scaun cu suspensie pe pernă de aer, scaun pasager

•Zgomot redus (74 dbA )

•Monitor de performanţe Intelliview II color, memorare secv enţe la ca

p de parcelă

•4X4, powershift, 18 viteze înainte x 4 înapoi (ma x. 40km/ h)

•

Moduri automate de lucru în tra nsport şi câmp (schimbare automată atreptei de viteze când turaţia motorului ajunge la o a numită valoare

•Blocare electrohidraulica a dif erentia lului

•1000 rpm, a rbore cu 21 cane luri

•Cuplare electrohidraulică cu modulare

•Întrerupator priză pe aripile roţilor din spate

•Comanda automată a prizei

•Pompa hidraulica cu debit variabil, 166 l/min, presiune max. 224 ba r

•4 va lve auxiliare, control electronic de f orţă

Transmisia

Priza de

putere

Instalaţiahidraulică

Capacitate maximă de ridica re la capă tul tiranţilor 9126 kg

Anvelope Faţă: 600/65R28

Spate: 710/ 70R38

Con figur aţiesuplimentară

•Instalaţie de frânare pneumatică pentru remorcă •Cupla automată pentru r emorcă ş i bară de tracţiune pivotantă

(longitudinală)•Greutăţi de testare: 16x100 kg pe puntea faţă şi 2x500 kg pe janteleroţilor spate •Apărători dinamice la roţile din faţă •Raza minimă de întoarcere 5 m.





5.3. Metodica cercetării experimentale În vederea atingerii obiectului principal şi obiectivelor complementare ale cercetărilor

experimentale s-a conceput şi s-a urmărit metodica cercetării experimentale prezentată în figura 5.3.

Fig. 5.1. Metodica generală de cercetare experimentală urmărită în lucrare

5.4. Aparatura utilizată la cercetarea experimentală

Pentru analizele de ulei de efectuate în cadrul laboratorului Rominserv s -au folosit mai multeaparate, dispozitive, microscoape, dar şi alte aparate, printre care: Analizatorul OilView MiniLab

5200 Trivector (fig. 5.1.), completat funcţional şi de alte aparate cum sunt: vâscozimetrele digitale

Locul de desfăşurare a cercetărilor experimentale

Laborator Exploatare

Obiectele cercetărilor experimentale

Costurile anuale aleîntreţinerilor tehnice

Costurile anuale ale reparaţiilor Costurile anuale ale

amortismentelor

Costurile anuale totale

Uleiul Ambra Mastergold HSP

(15W40) şi (10W30) - ulei neutilizat

- uleiuri după 300 ore utilizare

4 Loturi (X,Y,Z,W) de câte 10tractoareFiecare lot a lucrat în condiţiipedoclimatice diferite

Analizatorul OilView MiniLab 5200

Trivector

Vascozimetru Digital 51DVCântar electronic ACCULAB VI-400

Microscop cu zoom stereoscopic 52ZM

Fiecare aparat are softuri specifice de

prelucrare a datelor

Fişe de înregistrare a căderilor şi consumurilor

Aparatura şi instalaţiilespecifice service-urilor pentru

tractoare

Echipamente tehnice folosite la cercetarea experimentală

Parametrii urmăriţi

Vâscozitatea Conţinutul de particule feroase

Conţinutul de particule neferoase

Conţinutul de apă

(pentru uleiul neutilizat şi după300 ore utilizare





şi microscoapele performante (fig. 5.2.), care au posibilitatea de preluare a imaginilor. Cu ajutorulacestor aparate s-a putut realiza partea experimentală a tezei, de analiză fizico-chimică, dar şi

predictivă din punct de vedere a mentenanţei, a uleiurilor de motor uzate (tipul Ambra). Acestea aufost prelevate de la tractoarele agricole aflate în exploatare, după 300 ore de activitate. Probele aufost comparate cu cele standard sau de referinţă, de ulei de motor neuzat (tipul Ambra). S-a obţinut:

Analiza automată a particulelor de uzura din uleiul analizat, ca mijloc determinant al

determinării uzurii mecanice din timpul funcţionarii tractoarelor agricole;

Analiza tehnică, fizico-chimică, mecanică, grafică, structurală a particulelor de uzură pentru identificarea gravităţii şi cauzelor principale ale apariţiei acestora;

Contorizarea particulelor pentru a atinge nivelul de puritate impus şi controlul contaminării;

Măsurarea parametrilor chimici ai uleiului, pentru depistarea oxidărilor, dar şi utilizareauleiului nepotrivit pentru tractorul agricol respectiv.

Fig. 5.2. Analizatorul OilView MiniLab 5200 Trivector

Fig. 5.3. Microscop

► Hardware : OilView MiniLab cu următoarele caracteristici:• 51DV Vascozimetru Digital;• 5200 Analizator Trivectorial;• Cântar electronic ACCULAB VI -400;

• Microscop cu zoom stereoscopic 52ZM pentru analiza analitică a depunerilor rezultate dinuzură.

► Software : AMS Machinery Health Manager – Analize OilView. Acest software conţine:

Gestionarea Rutelor; Administrator al istoricului datelor colectate; Starea actuală; Reprezentarea datelor/program de evaluare; Calcul statistic automat; Baze de date pe





componente si mediul de lucru pentru pompe, motoare, etc.; Sistem pentru managementul

informatiilor procesate de laborator (LIMS); Generator rapoarte şi grafică.

Pentru cercetările experimentale din exploatare s-au utilizat fişe de urmărire a loturilor detractoare atât în ser vice-urile zonale, cât şi la proprietarii şi firma de comercializare a acestora.

5.5. Desfăşurarea cercetărilor experimentaleConform precizărilor din subcapitolul 5.1 cercetările experimentale s-au desfăşurat în mai

multe etape: acţiuni preliminare, cercetări în laborator şi cercetări în exploatare. 5.5.1. Acţiuni preliminare desfăşurării cercetărilor experimentale

Activităţile preliminare desfăşurării cercetărilor experimentale sunt specificate în schema dinfigura 5.11.

Fig.5.4. Metodica de lucru privind acţiunile preliminare cercetărilor experimentale

5.5.3. Desfăşurarea cercetărilor experimentale în laborator

Cercetările s-au efectuat în laboratoarele specializate ale Grupului Rompetrol-România de peplatforma Petromidia- Năvodari (laboratorul Rominserv)

Analiza completă a uleiului de motor de tractor are trei etape de lucru:

►Etapa 1: reprezintă o măsurare exacta a constantei dielectrice (sau "permitivitate"). Aceasta este omodalitate de identificare a uleiului nou şi poate măsura nivelul de degradare a unui ulei utilizat.

► Etapa a 2-a: reprezintă un test pentru măsuratoarea dielectrică prin comutarea câmpurilor electromagnetice. Aceste încercări raportează indicele feros, indicele de impuritate, indicaţii privind

conţinutul mare de particule feroase şi neferoase, precum şi conţinutul estimat de apa. ► Etapa a 3-a: reprezinta un contor laser cu un design avansat care măsoara particulele în opt serii

Alegerea obiectelor supuse cercetărilor experimentale (grâu, mori)

Analizarea documentelor de referinţă şi conexe (legi, standarde etc.)

Ale erea a aratelor entru cercetarea ex erimentală

Pregătirea pentru cercetări experimentale în laborator

Pregătirea pentrumonitorizare în exploatare

Stabilirea schemelor de măsurare - urmărire

Aparatura de laborator Aparatură pentru monitorizare în ex loatare





de dimensiuni independente.

Parametrii analizaţi: numărătorul de particule verifică dacă acestea corespund standardelor ISO 4402 şi NAS

1638, precum şi dimensiunilor şi numerotărilor corespunzătoare ISO 11171;

indicele feros; conţinutul de particule feroase sau neferoase, indicaţii privind acestea; indicele de impuritate;

a pa estimată si picăturile libere de apă, dar şi indicii suplimentari privind acestea; indicele chimic.

După finalizarea analizei, parametrii privind productivitatea sunt introduşi în reprezentărigrafice accesibile (ex. Diagrama Trivector, fig, 5.5), care prezintă uzura utilajului, impuritateasistemului de lubrifiere şi calitatea uleiului.

Fig.5.5. Diagrama trivectorială generală furnizată de aparatul 5200 Analizator Trivectorial

Analiza uleiului de motor de tractor este o metoda predictiva, dar şi proactivă: Predictivă – avertizează din timp asupra coroziunii neprevăzute şi uzurii;

Proactivă – elimină cauzele principale ale defecţiunii echipamentului. Analizele s-au efectuat în perioada septembrie-octombrie 2011 pe uleiuri de motor

neutilizate (etalon) şi după 300 ore de lucru, ale celor patru loturi de tractoare agricole(X,Y,Z,W)

aflate în condiţii de exploatare normală, în judeţele Ilfov, Brăila, Constanţa, Teleorman.

Probele de ulei analizate au fost comparate cu un reper, respectiv, ulei pur şi au fost

prelevate în condiţii de maximă securitate, la fel procedându-se şi în cazul uleiurilor folosite în

tractoarele agricole urmărite. Acestea au fost imediat analizate, nu au fost infestate patogen sau cu

impurităţi şi nici nu au fost prelevate cu mult timp înainte de analiza fizico-chimică şi predictivă camentenanţă, tocmai, pentru a evita procesele de: sedimentare sau decantare, care ar fi putut

influenţa negativ probele sau degrada rezultatul.





Fig. 5.6. Rezultatul analizei uleiului uzat de la tractoarele din lotul Y





În mod similar se prezintă buletinele de analiză a uleiului şi pentru celelalte loturi de tractoare

5.5.4. Desfăşurarea cercetărilor experimentale în exploatare

Cercetările experimentale în exploatare s-au desfăşurat în perioada 2002-2011 în service-urile

firmei care a acceptat să i se monitorizeze cele patru loturi de câte zece tractoare în judeţele Ilfov,Brăila, Constanţa, Teleorman, unde condiţiile de exploatare au fost diferite.

În figurile 5.10 şi 5.11 se prezintă aspecte din service-urile în care s-au făcut intervenţiimajore la tractoarele urmărite

Fig. 5.10. Aspecte din activitatea de service la tractoarele urmărite






5.6. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetăriiexperimentale

5.6.2. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării experimentale efectuate în exploatare

Rezultatele măsurătorilor experimentale din cercetare sunt prezentate şi prelucrate în tabeleleşi figurile următoare.

Cheltuielile fizice şi procentuale cu amortizarea, mentenanţa şi totale pentru lotul X detractoare monitorizate sunt prezentate în tabelul 5.1 şi figurile 5.14., 5.15. şi 5.16.

Tabelul 5.1.

Preţ tractor: 31500 euro - 72 CP (Lotul X)Ani Cheltuieli

cu

amortizarea

procent

%

Cheltuieli

cu

mentenanţa

procent

%

Cheltuieli

totale

procent

%

1.

31500,000 100 47,25 0,15 31547,25 100,15

2. 16537,500 52,49 189 0,60 16726,5 53,10

3. 11576,250 36,75 425,25 1,35 12001,5 38,10

4. 9116,2970 28,94 756 2,40 9872,297 31,34

5. 7657,689 24,31 1181,25 3,75 8838,939 28,06

6. 6700,478 21,27 1701 5,40 8401,478 26,67

7. 6030,430 19,14 2315,25 7,35 8345,68 26,49

8. 5540,458 17,58 3024 9,60 8564,458 27,18

9. 5171,094 16,41 3827,25 12,15 8998,344 28,56

10. 4886,684 15,51 4725 15,00 9611,684 30,51

11. 4664,562 14,80 5717,25 18,15 10381,812 32,95

12. 4489,641 14,25 6804 21,60 11293,641 35,85

13. 4531,498 13,81 7985,25 25,06 12336,748 39,16

14. 4242,711 13,46 9261 29,41 13503,711 42,86

15. 4157,856 13,19 10631,25 33,75 14789,106 46,94

TOTAL 116626,452 370,24 54239,75 172,18 174109,968 552,72





0

20

40

60

80

100

120

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Perioada de timp, ani

P o n d e

r e a ,

%

Cheltuieli cu amortizare

Fig. 5.14. Variaţia cheltuielilor cu amortizarea pentru lotul X de tractoare

0

5

10

15

20

25

30

35

40

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15


P o n d e r e a ,

%

Cheltuieli cu mentenanta

Fig. 5.15. Variaţia cheltuielilor cu mentenanţa pentru lotul X de tractoare

Cheltuieli totale

0

20

40

60

80

100

120

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15


P o n d e r e a ,

%

Cheltuieli totale

Fig. 5.16. Variaţia cheltuielilor totale pentru lotul X de tractoare





În mod similar sunt precizate în tabele şi grafice din lucrare variaţiile cheltuielilor pentruloturile Y, Z şi W de tractoare monitorizate în exploatare. În figurile 5.17., 5.18. şi 5.19. sunt

prezentate variaţiile cheltuielilor comparative pentru cele patru loturi de tractoare urmărite.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Tr 72 CP

Tr 244 CP

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Ponderea, %


Tipul tractorului

Cheltuieli cu amortizarea

Tr 72 CP Tr 95 CP Tr 213 CP Tr 244 CP

Fig. 5.17. Variaţia cheltuielilor cu amortizarea pentru toate loturile de tractoare

1 3 5 7 9

1 1

1 3

1 5

Tr 72 CP

0

10

20

30

40

P o n d e r e a ,

%


Cheltuieli cu mentenanta


Fig. 5.18. Variaţia cheltuielilor cu mentenanţa pentru toate loturile de tractoare

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Tr 72 CP

Tr 244 CP

0

20

40

60

80

100

120

Ponderea, %

Perioada tiomp. ani

Tipul tractorului

Cheltuieli totale


Fig. 5.19. Variaţia cheltuielilor totale pentru toate loturile de tractoare





Se constată că alurile cheltuielilor totale, pentru amortizare şi pentru mentenanţă suntasemănătoare, dar ele prezintă şi diferenţe importante procentuale care se manifestă după primiipatru-cinci ani de exploatare. De exemplu, cheltuielile cu mentenanţa ale tractoarelor din loturile Xşi Z au creşteri mult mai pronunţate după 5 ani de exploatare comparativ cu aceleaşi cheltuieli ale

tractoarelor din loturile Y şi W. Probabil condiţiile de exploatare au influenţat negativ acestecheltuieli.

5.7. Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale

În figura 5.20. se prezintă variaţia cheltuielilor rezultate din cercetările experimentalespecifice lotului X de tractoare agricole, iar în figura 5.21. variaţia cheltuielilor rezultate din

cercetările teoretice pentru acelaşi lot de tractoare. Se observă o asemănare suficient de mare între reprezentările grafice din cele două figuri,

fapt ce permite să se considere că programul folosit la cercetările teoretice este corect şi poate fiutilizat cu încredere la optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole.

0

20

40

60

80

100

120

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15


P o n d e r e a ,

%

Cheltuieli cu amortizare Cheltuieli cu mentenaţa Cheltuieli totale

Fig. 5.20. Variaţia cheltuielilor rezultate din cercetările experimentale

pentru lotul X de tractoare

0

10000

20000

30000

40000

1 3 5 7 9 11 13 15 17

Timp [an]

C o s t p e a

n

[ e u r o / a n ]


Costul amortizarii

Fig. 5.21. Variaţia cheltuielilor rezultate din cercetările teoretice

pentru lotul X de tractoare





6. CONCLUZII FINALE

6.1. Concluzii generale3. În agricultura modernă, tractorul agricol reprezintă principalul mijloc de mecanizare al

lucrărilor agricole. Prin intermediul acestora se formează sisteme tehnice complexe, cu maşinitractate, purtate sau semipurtate. Un rol deosebit îl au tractoarele agricole în fermele zootehnice, dar şi în activităţile gospodăreşti (transporturi) specifice mediului rural.

4. Înainte de a ajunge la perfecţionarea tehnică actuală, tractorul agricol a parcurs un drum dedezvoltare lung şi complex, fiind rezultatul unui întreg proces evolutiv în profil. Între deceniul alIV-lea, al secolului al XIX-lea şi momentul actual, tractorul agricol a trecut de la un tip de vehicul

pe roţi cu motor cu abur, folosit în special de armată, la un echipament tehnic, de complexitatedeosebită, care înglobează majoritatea descoperirilor din mecanică, tehnologie, IT, chimie etc.

5. Atât de rapidă a fost evoluţia numărului de tractoare, încât în SUA între anii 1920 -1925 s-a

trecut de la 25000 la 500000 tractoare folosite exclusiv în agricultură. Trebuie remarcat şi faptul că producţia în masă a tractoarelor a început la Uzina Ford din SUA, în anul 1917.

6. Momente importante din evoluţia construcţiei de tractoare agricole sunt legate de echiparearoţilor acestora cu pneuri (1930), ataşare la acestea a ridicătoarelor hidraulice (1935), folosireatransmisiilor hidrostatice 1960, dotarea cu cabine ergonomice şi echipamente IT etc.

7. În România, istoria construcţiei de tractoare începe în anul 1946, cu realizarea primuluitractor: IAR – 22, pe roţi metalice cu pinteni sau (opţionali) cu pneuri, echipate cu motor Diesel, în

patru timpi, cu puterea 29,9 kW, la turaţia de 1100 rot/minut. Ulterior, în afara uzinei de la Braşovs-au mai fabricat tractoare la: Craiova, Reghin, Codlea, Timişoara. În momentul de faţă, producţiade tractoare din România este pe cale de dispariţie.

8. Dezvoltarea uriaşă a producţiei şi a utilizării tractoarelor agricole, au condus ladiversificarea acestora, dar şi la clasificarea după numeroase criterii tehnico-economice, cum ar fi:

destinaţia, sistemele de rulare, tipul şi puterea motoarelor folosite, caracteristicile echipamentelor de

lucru etc. Pentru tractoarele agricole se remarcă asemănări importante în cadrul unor clase de putericonsacrate (<20 kW, 20...40 kW, 40...75 kW etc.).

9. Transmisiile utilizate în prezent la tractoarele agricole se clasifică după mai multe criterii, precum: modul de transmitere a puterii de la motor la roţile motoare (mecanice, hidraulice, electricesau combinate) felul variaţiei vitezei de deplasare (în trepte şi fără trepte etc.). Se remarcă faptul căla tractoarele agricole cu puteri sub 80 kW se utilizează transmisiile mecanice, în timp ce latractoarele cu puteri mai mari se recomandă folosirea transmisiilor mecanice în treptehidromecanice şi electromecanice sau a celor mecanice fără trepte (cu variatoare) şi a celor hidrostatice sau electrice.

10. Schemele transmisiilor depind de tipul tractorului (pe roţi 4x2, 4x4, pe şenile), numărultreptelor de viteze şi plasarea arborilor în cutia de viteze (longitudinal sau transversal), plasarea

transmisiei finale (lângă diferenţial sau lângă roţile motoare), tipul prizei de putere şi modul deacţionare al organelor de lucru.

11. Pentru cuplarea, tractarea sau antrenarea maşinilor şi utilajelor cu care formează sistemetehnice, tractoarele sunt prevăzute cu o serie de dispozitive, mecanisme şi instalaţii care formeazăechipamente de lucru. Acestea includ dispozitivele de cuplare pentru maşini remorcate şisemipurtate, dispozitivele de cuplare pentru maşini purtate (mecanismele de suspendare), prizele de

putere şi transmisiile pentru roţi de curea.

12. Aprecierea calităţii tractoarelor agricole se face prin intermediul unui număr important deindicatori tehnico-economici care influenţează, de fapt, capacitatea de lucru şi economicitateafolosirii acestora. Între calităţile de exploatare şi indicatorii precizaţi există o strânsă legătură. Seremarcă prin importanţă şi gradul de utilizare: capacitatea de trecere, maniabilitatea, capacitatea delucru, calităţile de tracţiune, uşurinţa formării agregatelor, consumul de combustibil, fiabilitatea,mentenabilitatea şi durabilitatea.





13. Tractoarele agricole moderne au motoare prevăzute cu pompe de injecţii de înaltă presiuneşi comandă electronică, cutii de viteze ce conţin sincronizatoare, iar transmisiile fără trepte auînregistrat primele succese. Prizele de putere pot asigura cel puţin două turaţii, cabinele suntclimatizate şi prevăzute cu sisteme de diagnosticare în timp real a funcţionării subansamblurilor de

bază etc.

6.2. Contribuţii personale 1. Evidenţierea oportunităţii şi utilităţii temei de doctorat, precizându-se obiectivul principal al

lucrării ca fiind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole, precum şi obiectivelecomplementare, pe baza cărora să se asigure îndeplinirea obiectivului propus în totalitate.

2. Efectuarea unei sinteze asupra stadiului actual şi perspectivelor referitoare la construcţiatractoarelor agricole, pe baza căreia să se poată defini mai bine necesitatea şi oportunitatea tezei de

doctorat.

3. Realizarea unui studiu referitor la stadiul actual şi direcţii de evoluţie în domeniul

mentenanţei tractoarelor agricole.

4. Elaborarea unei metodici generale de cercetare, prin care aspectele teoretice să poată fiverificate prin cercetări experimentale.

5. Adaptarea unui program de calcul la specificul optimizării mentenanţei tractoarelor agricole

şi verificarea lui pe cazuri ale căror date au fost asemănătoare cu cele obţinute la cercetărileexperimentale.

6. Realizarea unui program de cercetare experimentală care a vizat optimizarea mentenanţeitractoarelor agricole prin două metode: o metodă stric tehnică şi o metodă tehnico-economică.

7. Analiza degradării uleiurilor folosite la motoarele loturilor de tractoare monitorizate pentru ase stabilii dacă perioada înlocuirii acestora trebuie mărită sau micşorată faţă de perioada standardimpusă de firma constructoare.

8. Analiza tehnico-economică a cheltuielilor cu mentenanţa, amortizarea şi a cheltuielilor

totale pentru patru loturi de câte zece tractoare monitorizate în exploatare pe o perioadă de 15 ani. 9. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute, care contribuie la aprofundareacunoştinţelor din acest domeniu.

10. Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale în vederea validăriimodelului teoretic de studiu adoptat în lucrare.

6.3. Direcţii viitoare de cercetare Continuarea cercetărilor în vederea creării unei baze de date care să servească ca punct de

pornire în elaborarea unui program de calcul, cu ajutorul căruia se pot simula diferite condiţii de

funcţionare ale tractoarelor agricole în vederea optimizării mentenanţei acestora.

Continuarea cercetărilor experimentale pentru alte tipuri de tractoare, care lucrează în

condiţii diferite şi la care materialele şi activităţile de mentenanţă sunt diferite. Studierea influenţei combustibililor şi lichidelor de răcire asupra mentenanţei tractoarelor

agricole în vederea optimizării acesteia şi în funcţie de aceste elemente.

BIBLIOGRAFIE

1. AAKRE, D., OLSON, F., EGEBERG, R., SWENSON, A., HUGHES, H., RICE, D. , -

FarmPlan2.0 - A Linear programming Model for Cash Grain and Beef Farms. Computers in

Agricultural Extension Programs. Proceeding of the 4th

International Conferinces, 28-31

January 1982, pp.19-24, Orlanda, Florida. American Society of Agricultural Engineers.

2. ALLIRE,G., BOYER,R. – La grand transformation de l’agriculture, Economica, Paris, 1995.





3. ANDERSON, R.D., SWEENEY, J.D., WILLIAMS,A.T., An introduction to management

science. Qoantitative approaches to decision making. Aouth-Western College Publishing.

4. ANCĂU, M., NISTOR, L., Tehnici numerice de optimizare în proiectarea asistată decalculator , Editura Tehnică, Bucureşti, 1996.

5. ANDR - Agenţia Naţională pentru dezvoltare, Planul Naţional de dezvoltare, vol II, Bucureşti,1999.

6. BABICIU P., Sisteme hidraulice ale tractoarelor şi maşinilor agricole. Editura Ceres,Bucureşti, 1984.

7. BABICIU P., BIRIŞ S.ŞT., -Stress determination methodology in various sectors of the plough

frame, Scientific Bulletin of U.P.B., Seria D, Vol. 61, Nr. 1-2/1999, pag. 183-194.

8. ARON T. s.a. – Calitatea şi fiabilitatea – manual practic, vol.1, şi 2, Editura Tehnica Bucureşti – 1988.

9. BĂLĂNESCU T., GAVRILĂ, S., GEORGESCU, H., GHEORGHE, M., SOFONEA, L.,V`DUVA, I., PASCAL şi TURBO PASCAL, Editura Tehnică, Bucureşti,1992.

10. BĂRBATU I.GH., IONESCU V - Cercetarea operaţională în întreprinderile industrial e,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1981. 11. BEBEA N. - Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1978. 12. BOLD I, CRĂCIUN A - Structuri agrare în lume, Editura Mirton, Timişoara, 1995. 13. BOLDUR GH., Cercetare opera ţională cu aplicaţii în economie. Editura Didactică şi

edagogică, Bucureşti, 1979. 14. BRĂTUCU GHEORGHE – Repararea şi fiabilitatea utilajelor agricole – Universitatea

Transilvania – Braşov, 1992. 15. BRĂTUCU Gh., FODOR A.N. – Revista: Mecanizarea agriculturii, nr.3, 2002 –Cerinţe ale

condiţiilor actuale din agricultura romanească asupra raportului fiabilitate – mentenanţă al maşinilor agricole, – Editura AGRIS – Universitatea Transilvania – Braşov.

16. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Unităţi tip service pentru optimizarea mentenanţeiechipamentelor tehnice din agricultură – necesitate de prim ordin, în revista „Mecanizareaagriculturii”, nr. 4/2005, p. 20-24, ISSN 1011-7296.

17. BRĂTUCU, Gh. FODOR, A.N.: Managementul mentenanţei echipamentelor tehnice dinagricultura românească (The Management of the Technical Equipments Maintenance Used in

the Romanian Agriculture), în revista „Mecanizarea Agriculturii”, Bucureşti, nr. 3/2006, p. 12-

15, ISSN 1011-7296.

18. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra raportului fiabilitate-mentenanţă al maşinilor agricole, în Revista MecanizareaAgriculturii, nr. 5-6/2010, p. 23-27, ISSN 1011-7296.

19. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Aspecte comparative referitoare la mentenanţaechipamentelor agricole şi din industria alimentară , în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr.2/2002, p.26-31, Bucureşti, 2002.

20. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra raportului fiabilitate-mentenanţă al maşinilor agricole, în revista “MecanizareaAgriculturii” nr. 3/2002, p.39-45, Bucureşti, 2002.

21. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Particularităţi ale proceselor tehnologice de recondiţionarea pieselor uzate, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 8 / 2003, p.9 -11, Bucureşti, ISSN1011-7296.

22. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Procedee de recondiţionare şi mărire a rezistenţei de uzare a pieselor echipamentelor tehnice agricole prin sudare, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr.5/2004, p.25-29, Bucureşti, ISSN 1011-7296.

23. BRĂTUCU, GH., FODOR, A.N.: Tehnica sudării şi încărcării cu arc electric în repararea

echipamentelor tehnologice agricole, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 6/2004, p.21-28,Bucureşti, ISSN 1011-7296.





24. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N: Aspecte actuale privind service-urile pentru tehnica agricolă ,în Buletinul INMATEH-IV-2004, Bucureşti, p. 55-60, ISSN 1583-1019.

25. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Recondiţionarea pieselor uzate ale echipamentelor agricole prinîncărcarea cu contact electric vibrator , în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 3/2005, p. 22-

24, ISSN 1011-7296.

26. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Unităţi tip service pentru optimizarea mentenanţei

echipamentelor tehnice din agricultură – necesitate de prim ordin, în revista „Mecanizareaagriculturii”, nr. 4/2005, p. 20-24, ISSN 1011-7296.

27. BRĂTUCU, Gh. FODOR, A.N.: Managementul mentenanţei echipamentelor tehnice dinagricultura românească (The Management of the Technical Equipments Maintenance Used inthe Romanian Agriculture), în revista „Mecanizarea Agriculturii”, Bucureşti, nr. 3/2006, p. 12-

15, ISSN 1011-7296.

28. BRĂTUCU, Gh., FODOR, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra raportului fiabilitate-mentenanţă al maşinilor agricole, în Revista MecanizareaAgriculturii, nr. 5-6/2010, p. 23-27, ISSN 1011-7296.

29. CÂRLAN M. - Probleme de optimum în ingineria sistemelor tehnice, Editura Academiei

Române, Bucureşti, 1994.

30. CAROL K.- Ecuaţii cu derivate parţiale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980. 31. DANCEA I. - Metode de optimizare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976.

32. DAVID L., VOICU Gh. - Sisteme de transport . Editura Printech, Bucureşti, 1997. 33. DEMIDOVITCH B., MARON I - Elements de calcul numeriques, Editions Mir, Moscou,

1976.

34. DOBRESCU, C.- Optimizarea parametrilor agregatelor agricole în scopul reduceriiconsumurilor , Centrul de material didactic şi propagandă agricolă, Bucureşti, 1981.

35. DODESCU, GH. - Metode numerice în algebră , Editura Tehnică, Bucureşti, 1979. 36. DORN, W.S., MC CRACKEN, D.D., Metode numerice cu programe în FORTRAN , Editura

Tehnică, Bucureşti, 1976.

37. DRAGUŞIN, C., DRĂGUŞIN, L., CÂSLARU, C., Analiză matematică. Calcul diferenţial ,

Editura Teora, Bucureşti, 1993. 38. DRĂGUŢAN, V., DEMETRESCU, I., Mecanizarea lucrărilor de transport în agricul tură,

Editura Ceres, Bucureşti,1984. 39. FIERBINŢEANU GH., ş.a., - Revoluţia şi perspectivele agriculturii din România, Regia

autonomă Monitorul Oficial Bucureşti, 1998. 40. FODOR A.N. – Stadiul actual şi tendinţe în cercetarea fiabilităţii şi mentenabilităţii tractoarelor

agricole –referat de cercetare ştiinţifică pentru doctorat – 2002.

41. FODOR A.N. – Bazele teoretice ale optimizării mentenanţei tractoarelor agricole - referat de

cercetare ştiinţifică pentru doctorat-2003.

1. FODOR A.N. – Metodica şi aparatura pentru cercetare experimentală a fiabilităţii şimentenabilităţii tractoarelor agricole – 2004.

2. FODOR A.N. – Cercetări privind optimizarea mentenanţei la tractoarele agricole – publicarea

rezumatul tezei de doctorat – 2011, Editura Universităţii Transilvania, Braşov. 42. GAGIU C. - Fiabilitatea utilajelor agricole – Editura AGRIS, Bucureşti, 1998. 43. GAGIU C .- Fiabilitatea în exploatare a tractoarelor şi maşinilor agricole. Editura AGRIS,

Bucureşti, 1995. 44. GAVRLESCU D. - Restructurarea agriculturii şï tradiţia rurală ïn România. S.C. Agris,

Bucureşti, 1996. 45. GUIGDU J.L. – Théorie economique et tranformation de R’espace Agricol. Gauthier – Villars

Editeur, Paris, 1972.

46. HUNT, R.D. - Engeneering Models for Agricultural Production. THE AVI PUBLISHING

CO.,INC., Westport, Connecticut, 1986. 3. IXARU, GR.,L. - Metode numerice pentru ecua ţii diferenţiale cu aplicaţii. Editura Academiei

, Bucureşti. 1979.





47. IONUŢ V., MOLDOVANU GH. -Tehnologia reparării şi fiabilitatea utilajului agricol. – Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagojică, 1982.

48. JOLLIVET, M. - Pour une agriculture divesifieé. L’Harmattan, Paris, 1988.

49. LAMARCHE, H. - Lagriculture familiale – une realité polimorph. Edit. Harmattan, Paris,

1991.

50. LASDON, S.L. - Teoria optimizării sistemelor mari, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975.

51. LEGAY, I.M. - Methodes et models dans l’etude des sistemes complexes. Pour une agriculturedivesifieé, Ed. L’Harmattan, Paris, 1988.

52. LÎŞCO G., LĂCUSTĂ ION, NECULĂIASA V., COZMA D. - Exploatarea parcului de maşini şi tractoare - Ch.: 1996 .

4. LĂCUSTĂ ION, HURMUZACHI A - Exploatarea Exploatarea parcului de maşini şitractoare - Ch., 2000.

5. LĂCUSTĂ ION, LÂŞCO GHEORGE, HURMUZACHI ANATOL: Mecanizarea proceselor

tehnologice în fitotehnie – Chişinău - Centrul Ed. al UASM, 2003.

6. LĂCUSTĂ ION, LÂŞCO GHEORGE, HURMUZACHI ANATOL: Chimatologia agricolă -Chişnău: Centrul Ed. al UASM, 2004.

53. LUPESCU OCTAVIAN, SÂRBU IONEL, BOTEZ RADU - Fiabilitatea şi repararea

utilajului agricol. - Chişinău: Tehnica, 1999. 54. MALIŢA, M., ZIDĂROIU, C. - Matematica organizării, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975. 7. MARTINESCU I – Fiabilitatea, Editura Gryphon, Braşov, 1995. 8. MARIAN GRIGORE -Tribologie şi fiabilitate - Chişinău: Centrul Ed. al UASM, 2004. 55. MARIAN GRIGORE - Interschimbabilitate, standardizare şi metrologie -Chişinău: Centrul

Ed. al UASM, 2004.

56. MIHOC, GH., ŞTEFĂNESCU, A., Programarea matematică , Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1973.

57. MIHU, C. - Metode numerice în algebra liniară , Editura Tehnică, Bucureşti, 1977. 58. MITROI, A.: Diminuarea efectelor poluante la executarea mecanizată a lucrărilor în

agricultură, în spiritul dezvoltării durabile, Precise – pentru agricultură. 29.11. www.precis.ro, 2005;

59. MITROI, A.: Folosirea raţională, cu consum specific redus de energie, a unor utilaje staţionare si a unor construcţii agricole, Buletin inf. agr., ASAS, Bucuresti, 1992;

60. MITROI, A.: Impactul ecologic al utilizării energiei în mecanizarea agriculturii, Lucrările

61. Simpozionului „Tehnica agricolă în contextul integrării în comunitatea europeană” USAMV aBanatului, Timisoara, 2006;

62. MITROI, A.: Landtechnik und Umwelttechnik. Umweltverschmutzung und Umweltschutz,

63. Sofdaad-Tagung, Bukarest, 1994;

64. MITROI, A.: Mecanizarea agriculturii, Manual universitar, USAMV, DID, Bucuresti, 2003;

65. MITROI, A.: Landtechnik und Umwelttechnik. Umweltverschmutzung und Umweltschutz ,

Sofdaad-Tagung, Bukarest, 1994;66. MOCICĂ, GH.- Probleme de matematici speciale, I.P.B., Bucureşti, 1986. 67. MOISE, ŞT., POPOVICI, B.- ş.a.., Optimizarea proceselor tehnologice, Editura Ceres,

Bucureşti, 1973. 68. MOISE, V., SIMIONESCU, I., ENE, M., IACIU, Gh., Analiza mecanismelor plane cu bare

articulate. Editura Bren, Bucureşti, 2000. 69. MURGULESCU, E., ş.a. Geometrie analitică şi diferenţială . Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1965. 70. NĂDEJDE, I. - Probleme de cercetare operaţională. Editura Academiei, Bucureşti, 1971. 71. NOGY T. – Fiabilitatea şi terotehnica autovehiculelor , Universitatea Transilvania – Braşov. 72. NEAGU, V., STANCIU, Gh. - Carta europeană a spaţiului rural . Editura Ceres, Bucureşti,

1996. 73. NIŢĂ V. I. – Fiabilitatea, disponibilitatea, mentenanţa, în energetică, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1987.





74. OTIMAN, P.I. - Dezvoltarea rurală ïn România. Editura Agroprint, Timişoara, 1997. 75. OTIMAN, P.I- Economie rurală - Editura Agroprint, Timişoara, 1999. 76. PARASCHIV DRAGOŞ, PRUTEANU OCTAVIAN, MUSCA GAVRIL - Tehnologia

reparării utilajului agricol //Partea 1 şi a 2-a. – Iaşi, 1988. 77. PĂUNESCU I., DAVID, L.- Bazele cercetării experimentale a sistemelor boitehnice. Editura

Printech, 1999.

78. PIRNĂ I, BRIA N.- Revista mecanizării agriculturii – Tendinţe în modernizareaechipamentelor tehnice pentru agricultură, 2010

79. POPESCU T., ş. a., Tractoare şi maşini horticole. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1982.

80. RUMŞISKI Z.L., Prelucrarea matematică a datelor experimentale. Editura Tehnică, Bucureşti,1974.

81. Rus Florean Maşini agricole pentru lucrările solului, semănat şi întreţinerea culturilor.Repr.

Universităţii Transilvania Braşov. 1987.82. RUS Florean Aspecte privind deriva picăturilor de lichid în cazul tratamentelor fitosanitare. IMATEH 2007 83. RUS FloreanThe variation of liquid drops in the case of phytosanitary treatments of crops Proceeding of the

international conference Bioatlas 2008.

84. RUS Florean Aspecte privind stabilitatea în lucru a plugurilor purtate IMATEH 2005.85. RUS Florean Monitorizarea compactării terenurilor agricole. IMATEH 2005

86. RUS Florean Influenţa lucrărilor solului asupra tendinţei de compactare, IMATEH 2005

87. SALVADORI G.M., BARON, L.M., Metode numerice în tehnică . Editura Tehnică, Bucureşti,1974.

88. ŞANDRU A, POPESCU S, CRISTEA I, NECULĂIASA V - Exploatarea utilajelor agricole.

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 89. SCRIPNIC V., BABICIU, P. Maşini agricole. Editura Ceres, Bucureşti, 1979. 90. ŞERBAN, R., DUMITRESCU, T., Metode de optimizare. Matrix rom, Bucureşti, 1998. 91. SIMIONESCU,I., DRANGA, M., MOISE, V., Metode numerice în tehnică. Editura Tehnică,

Bucureşti, 1995. 92. SMIGELSCHI, O., WOINAROSCHY, A., Optimizarea proceselor în industria chimică.

Editura Tehnică, Bucureşti, 1978. 93. STĂNĂŞILĂ, O., Analiză matematică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981. 94. SUCIU-RAŢIU CAMELIA, LUBAN FLORICA, - Lucrări practice. Editura A.S.E.,

Bucureşti, 1994. 95. ŢÎMBALIST EU., LĂCUSTĂ I, SALAUR V. - Îndrumarul inginerului mecanic -Ch.:1993 -

Reparaţii de maşini şi Tribologie şi fiabilitate. 96. TARCOLEA, C. -Tehnici actuale în teoria probabilităţilor , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1989. 97. TARCOLEA, C. -Tehnici actuale în teoria probabilităţilor , Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1989.

98. TIMARU, GH., Organizarea integrală a teritorului. Din experienţa ţărilor C.E ., Edituratehnică, Bucureşti, 1993.

99. TOMA, M., ODĂGESCU, I. - Metode numerice şi subrutine. Editura Tehnică, Bucureşti,1980.

100. TOMESCU D. ş. a.- Repararea utilajului agricol – Bucureşti: Ed. Ceres, 1988.

101. TRACY, M. - L’Etat et l’agriculture en Europe occidentale. Editura. Economica, Paris, 1986.

102. TRACY, M., Probleme agroalimentare şi agricultura ïn economia de piaţă. Editura Impex,

Bucureşti, 1997. 103. UDRIŞTE, C., IFTODE, V., POSTOLACHE, M. - Metode numerice de calcul. Algoritmi şi

programe Turbo Pascal. Editura Tehnică, Bucureşti, 1986.

104. VĂDUVA, I. - Simularea proceselor economice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.

105. VOICU E., POPESCU S., BRIA N. ş.a. – Researches regarding the power enginering of theagregate tractor – trailed Fodder Hravesting Machine, Analis of the University of Craiova, vol.

36B/2006, pg.287 - 291 .





106. VOICU E., POPESCU S. - Contributions at the study of energetic for the tractor – towed

forage harvester system; International conference of Departments of machine elements,

Praga,oct 2006

107. VOICU E., POPESCU S., BRIA N, şi col. - Rezultate privind energetica agregatului tractor – combină tractată pentru recoltat furaje, Mecanizarea Agriculturii, Bucureşti, nr.4, 2007

108. ZIDĂROIU, C. Programare liniară . Editura tehnică , Bucureşti, 1983.

109. * * * Îndrumător matematic şi tehnic, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964. 110. * * * Prospecte ale firmei “CLAAS”. 111. * * * Prospecte ale firmei “NEW HOLLAND”. 112. * * * Prospecte ale firmei “JOHN DEERE”. 113. * * * Prospecte ale firmei “JF” Danemarca. 114. * * * Prospecte ale firmei “VOGEL&NOOT”. 115. * * * Prospecte ale firmei “FENDT”. 116. * * * Prospecte ale firmei “LANDINI”. 117. * * * Prospecte ale firmei “DEUTZ-FAHR”. 118. * * * Prospecte ale firmei “VALMET”. 119. * * * Prospecte ale firmei “KUBOTA” Japonia.

120. * * * Prospecte ale firmei “ANTONIO CARRARO” Italia. 121. * * * Prospecte ale firmei “AEBI & CO” Elveţia. 122. * * * Prospecte ale firmei “MYO-O” România. 123. * * * Comparision of processes between “Conventional arable farming” and “Modern arable

farming with DUTZI”, University of Gieβen, University of Halle, 1992. 124. * * * DUTZI KR – Soil Cultivation an Seeding, University Hohenheim, Germany, 1992.

125. Internet, Reaves Building Systems, http://www.reavesbuildings.com

126. Internet, Sustainable Agriculture Network, http://www.nal.usda.gov

127. Internet, http://www.lawson-equip.com

128. Internet, http://www.trimble.com

129. Internet, http://www.newholland.com

130. Internet, http://www.rominserv.com 131. * * * Managementul calităţii şi asigurarea calităţii, SR ISO 8402-1995, Institutul Român de

Standardizare, Bucureşti, 1995.

LUCRĂRI elaborate de autor în domeniul tezei de doctorat

1.Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Aspecte comparative referitoare la mentenanţa echipamentelor agricole şi din industria alimentară , în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 2/2002, p.26-31,

Bucureşti, 2002.

2. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupraraportului fiabilitate-mentenanţă al maşinilor agricole, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr.3/2002, p.39-45, Bucureşti, 2002. 3. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Particularităţi ale proceselor tehnologice de recondiţionare a

pieselor uzate, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 8 / 2003, p.9-11, Bucureşti, ISSN 1011-

7296.

4.Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Procedee de recondiţionare şi mărire a rezistenţei de uzare a pieselor echipamentelor tehnice agricole prin sudare, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 5/2004, p.25-

29, Bucureşti, ISSN 1011-7296.

5.Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Tehnica sudării şi încărcării cu arc electric în reparareaechipamentelor tehnologice agricole, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 6/2004, p.21-28,

Bucureşti, ISSN 1011-7296.

http://www.reavesbuildings.com/



http://www.nal.usda.gov/



http://www.lawson-equip.com/



http://www.trimble.com/



http://www.newholland.com/



http://www.rominserv.com/













6.Brătucu, Gh., Fodor, A.: Aspecte actuale privind service-urile pentru tehnica agricolă , înBuletinul INMATEH-IV-2004, Bucureşti, p. 55-60, ISSN 1583-1019.

7.Brătucu, Gh., Fodor, A.: Recondiţionarea pieselor uzate ale echipamentelor agricole prin

încărcarea cu contact electric vibrator , în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 3/2005, p. 22-24,

ISSN 1011-7296.

8.Brătucu, Gh., Fodor, A.: Unităţi tip service pentru optimizarea mentenanţei echipamentelor

tehnice din agricultură – necesitate de prim ordin, în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 4/2005,p. 20-24, ISSN 1011-7296.

9.Brătucu, Gh. Fodor, A.: Managementul mentenanţei echipamentelor tehnice din agriculturaromânească (The Management of the Technical Equipments Maintenance Used in the Romanian

Agriculture), în revista „Mecanizarea Agriculturii”, Bucureşti, nr. 3/2006, p. 12-15, ISSN 1011-

7296.

10.Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupraraportului fiabilitate-mentenanţă al maşinilor agricole, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr. 5-

6/2010, p. 23-27, ISSN 1011-7296.

Lucrări prezentate în cadrul pregătirii la Şcoala Doctorală:

1. Fodor, A.N.: Stadiul actual şi tendinţe în cercetarea fiabilităţii şi mentenabilităţiitractoarelor agricole , referat nr. 1, Universitatea Transilvania Braşov, 2002.

2. Fodor, A.N.: Bazele teoretice ale optimizării mentenanţei tractoarelor agricole, referat nr. 2,

Universitatea Transilvania Braşov, 2003. 3. Fodor, A.N.: Metodica şi aparatura pentru cercetarea experimentală a fiabilităţii şi

mentenabilităţii tractoarelor agricole, referat nr. 2, Universitatea Transilvania Braşov, 2004. 4. Fodor, A.N.: Cercetări privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole. Rezumatul

tezei de doctorat, Universitatea Transilvania Braşov, 2011.





CURRICULUM VITAE

Nume şi prenume FODOR V. Alin Nicolae

Data naşterii 08.12.1967 , Topliţa, jud. Harghita

Educaţie şi formare 2001 – 2011 - doctorand în ştiinţe inginereşti la Universitatea

Transilvania din Braşov;2010 – curs postuniversitar în domeniul: „Conducerii managementuluiresurselor umane în cadrul: Universităţii Naţionale de Apărare Carol I,Bucureşti; 2001 – curs postuniversitar în specializarea „Calitatea, fiabilitatea şimentenabilitatea sistemelor tehnice”, Universitatea Politehnică,Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii; 1994 – curs regional antidrog / PHARE, privind legislaţia şispecializarea în domeniul gestionării substanţelor toxice şiprecursorilor;

1993 – curs de perfecţionare vizând combaterea criminalităţiieconomico-financiare, Ministerul de Interne;

1987 – 1992 – Universitatea Politehnică, Bucureşti – Facultatea de

Mecanică Agricolă; 1982 – 1986 - Liceul Teoretic „Unirea” Tg. Mureş – profil

electrotehnică.

Locul de muncă Unitatea Militară 0314 – Bucureşti;

Activitatea profesională 1992 - 2000 – ofiţer – Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş

2000-2007 – ofiţer – Inspectoratul General al Jandarmeriei Române,Bucureşti2007 - 2011 – ofiţer – Unitatea Militară 0314 – Bucureşti

Activităţi de cercetare 14 lucrări ştiinţifice susţinute la Sesiuni, Seminarii, Conferinţe,în domeniul tehnologiilor alimentare şi al echipamentelor tehnice

pentru industria alimentară, din care: 10 lucrări ştiinţif ice pe domeniul tezei de doctorat

publicate în revistele de specialitate româneşti şi în volumele culucrări editate de INMA;

4 referate prezentate în cadrul pregătirii la ŞcoalaDoctorală.

Adresa

str. Calea Apeductului, nr. 6, bl. D1A1, et. 2, ap. 9, sector 6,

Bucureşti Telefon 0732919554




CERCETĂRI PRIVIND OPTIMIZAREA MENTENANŢEITRACTOARELOR AGRICOLE

Rezumat

Conducător ştiinţific, Doctorand, Prof.univ.dr.ing. BRĂTUCU Gheorghe Ing. FODOR V. Alin Nicolae

Optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole este o activitate de mare importanţă tehnico-

economică, având în vedere numărul foarte mare al acestora şi necesitatea asigurării stării corectede funcţionare a lor în perioadele optime desfăşurării lucrărilor agricole, dar şi încadrareacheltuielilor în limite acceptabile. În urma analizării stadiului actual al realizărilor în domeniulconstrucţiei de tractoare şi al modului de aplicare a operaţiilor de mentenanţă la acestea (inclusiv lanivelul României), se dezvoltă o serie de studii teoretice pe baza cărora să se poată realiza aceastăoptimizare: în funcţie de nivelul admis al fiabilităţii, de legea de variaţie a stării tehnice şi a valorii

limită admisibilă, de capacitatea maximă de producţie şi după metoda tehnico -economică, pentrucare s-au făcut şi simulări cu date apropiate celor din exploatare. Ultima metodă de optimizare a

fost urmărită prin cercetările experimentale efectuate pe patru loturi de câte 10 tractoare agricole,care au lucrat în condiţii diferite pe o perioadă de 15 ani (circa 15 000 ore), la care s -au utilizat

aceleaşi materiale specifice întreţinerilor tehnice (lubrifianţi, lichide de răcire, combustibili).Analiza degradării caracteristicilor fizico-chimice ale uleiurilor folosite în activitatea de mentenanţăa loturilor de tractoare reprezintă o modalitate de evaluare a mentenanţei previzionale pentruacestea. Metodica de cercetare şi rezultatele obţinute permit o poziţionare corectă a reparaţiilor capitale şi a lucrărilor de mentenanţă în cadrul ciclurilor de exploatare, simultan cu menţinerea unuinivel acceptabil al cheltuielilor cu aceste lucrări.

RESEARCHES REGARDING THE OPTIMIZATION OF THEAGRICULTURAL TRACTORS MAINTENANCE

Abstract

Scientific coordinator, Ph.D. Student,

Professor Ph.D. Eng. BRĂTUCU Gheorghe Eng. FODOR V. Alin Nicolae

The optimization of the agricultural tractors maintenance is an activity of great technical-

economical importance, taking into account their very big number and their correct functioning

state necessity in optimal periods for making agricultural works, but also maintaining the expenses

in acceptable limits. After the analysis of the actual stadium of achievements in the domain of

agricultural tractor building and of the maintenance operations applied to them (including

Romania), are developed a series of theoretical studies on which there ca be realized these

optimization: in function of the reliability admitted level, of the technical state and admissible limit

variation law, of the maximum production capacity and of technical - economical method for which

were made simulations with data close to those in exploitation. The last optimization method was

f ll d h h i l h d f l f 10 i l l hi h

tractoarele

Documents

Transcript of tractoarele