Dupa ce fuchide usq. la plecarea ultimului vizitator

Camren igi sprijina ceafa de perete pana se simte pahunsa de

rf€ala atingerii $i clipeste de mai multe ori, parca orbita. isisimte mina drcapta amo4ita 9i buzele umflate de ateta

sfutat.

$i, cum nu gAse$te nirnic mai bun de spus, repetA acela$i

hrcau pe care-l tot spune de dimineata: ,,lnca mi se pare de

necrezut, Valen, zlu ag4 mi-e cu neputinla sA ma obgnuiesc

cu ideea''. Valen o apuca de mentr cu blandele si, ludnd-o

bainte, o trage pe culoar, pina in carnera ei, farA ca sa opuna

weo rezistenli cealalta.

- Trebuie sa dormi pulin, Menchu. Mi bucur ca te vad

aral de tare, dar sa nu te ln$eli, prostulo, asta-i ceva cu totul

9i cu totul artificial. Asa se lntamph lntotdeauna. Nervii nu

te lasa si stai locului. Ai sa vezi tu meine.

Carmen se asaza pe marginea patului mare $i se descalF

asculatoare, lnpingind pantoful din piciorul drept cu var-

ftd celui sting 9i invers. Valentina o ajuta sa se futindr" apoi

intoarce un coll al cuvertudi tr chip de triunghi, ca s-o

acopere pe jumatate, de la mijloc in jos. inainte de a lnchide

ochii, Carmen spune, brusc suspicioasa:

- Sa dorm? Nu, Valen, nu weau sa dorm; trebuie sa stau

cu el. E ultirna noapte. $tii doar.

l0 I Migel Ddibes

Valentina e gata si-i faca pe plac. Vocea - conghutul pi

volumul vocii ei - ca 9i migclrile, videsc o eficienlA plinide delicateie.

- Nu dormi daca nu vrei, dar destinde-te. Trebuie sa te

destinzi. Trebuie sa incerci macar - se uita la ceas - Vicente

nu poate intania.Carmen se lntinde sub cuyertura alba, tnchide ochii 9i,

de parca asta n-ar fi de-ajuns, $i-i acopera cu bratul dreptgol, foarte alb, ln contrast cu maneca neagra a jerseului,

carc-i ajunge pana la cot. Spune:

- Mi se pare c-a trccut un veac de cand te-am chemat

azfdimineala. Doamne Dumnezeule, cdte s-au mai lntam-plat! $i inc6 mi se pare de necrezut, zau asa; mi-e cu nepu-

tinta si ma obisnuiesc cu ideea.

Chiar cu ochii lnchigi, acoperili cu braful, Camren con-

tinua sa vada perindindu-se chipuri inexpresive, ca de

lemn, dacA nu deliberat intristate. ,,Sincerc condoleanle";

,,Trebuie sA te tunpaci cu gdndul"; ,,ingrijegte-te, Carmen,

cei mici au nevoie d€ tine"; ,,La ce ora e miine inmor-mentarea?" $i ea: ,,Multumesc, cutare" sau ,Mulfumesc,cutaricd' si fata de vizitatorii de vazA: ,,Cat s-ar fi bucurat

bietut Mario sa va vada aici!" Oamenii nu erau niciodataaceiasi, dar multimea nu se irnpulina. Era ca un torent. Lainceput, totul a fost grotesc de conventional. Fele prclungi

9i taceri insidioase. Amando a fost cel care a destins atmos-

fera cu bancul lui: cel cu cdugariple. El crezuse ca ea nulaude, dar Carmen l-a auzit 9i in afara de ea l-a mai auzit !iMoyano, cu paloarea-i laptoasa. cu chipul incadrat de obarbi ca de rabin, matasoasa ti neagra. Dar atrnosfera lncor-dafa de dinainte n-a mai rcvenit. Barba lui Moyano gi

FIEEI lui de mort dadeau bine la priveghi. in schirnb,

E & p- db a Val€nrinei distona. ,,Cdnd mi-au spus, nu

CINCI ORE CU MARIO I IImi-a venit sa cred. Doar t-am vazut ieril,. Carmen se incli-na $i o siruta pe amAndoi obrajii. De fapt, nu se sArutau, i$iincrucigau studiat capetele, intAi la stinga, apoi la drcapta,sarutend aerul si poate vreun fir de par rava;it, astfel ca

si una si cealalta sirnleau doar zgomotul sarutadlor, nu sicaldura lor. ,Nici mie nu-mi yine sa cred. Aseara a mancatca gi cum nu s-ar fi inmmplat nimic ti a citit pana talziu. Iarazi-dimineata, vezi doar. Cum era sa-mi inchipui unaca asta?" Barba lui Moyano se incadra perfect in atmosfera" Ca

si pielea lui de ceara, galbejita, de om studios. Era singurullucru pentru care Carmen putea sa-i fie recunoscatoare. ,,Tederanjeaza daca intru si-l vad?.. ,,Dimpotriva, draga...

Jincere condoleanle, Carmen." $i amindoua femeile iqiincrucigau capetele, intai la stanga, apoi la dreapta, sarutandaenrl, poate vreun fir de par rava$it, astfel ci gi una, 9ic€alalu simteau doar efluviul sarutarilor, nu gi caldura lor.,N-am yAzut nicicdnd un asemenea mort, pe cuvant. Nu5i-a pierdut nici mAcar culoarea-" $i Carmen simlea oadanca mandrie ln privinta mortului, de parca l-ar fi facut cumainile ei sa para astfel. Nimeni nu se putea pune cu Mario;era mortul ei; ea insagi il ffurise. ,,Sincere condoleanle,Carmen." ,,Te asigu ca nuJi inspfua absolut deloc teamA.,.

,,Chiar 9i aga." La fel e 9i Menchu, insA ea era fiica lui gi

n-avea incotro. CAnd s-a intors de la gcoala, lnsotita deDoro, o obligase sA intre $i o fo4ase sa deschida ochii, darea ii linea cu indaratnicie inchigi. ,,Las-o, draga, e doar ocopila!" ,,8 fiica lui 5i o sa-i deschidA chiar acum, pentruci-i poruncesc eu." O isterica. Menchu se punase ca o istedca,

- Cre$te $arpele la san...

- LasA, Menchu; relaxeaza-te, hai; fA tot ce pof sa terelaxezi. Nu te mai gdndi acum la nirnic.

12 a Mgud Delibes

Aproape toti cei din jur erau niSte siluete intunecate, cu

ochii bulbucati, lipsif de expresie, mimetici' ii unea o

nedeslupita responsabilitate, un sentimentalism la comanda

$i o nesa$oase dorinF de a o atinge apasat - pe ea, Pe

Carmen - cu degetele ori cu buzele. Soseau uluiti, menad

de intentia de a se achita repede de cele cuvenite: ,,Cand

mi-au spus, nu mi-a venit sa cr€d. Doar l-am vazut ieri!"

,,sarmanul Mario, atat de tanir!'Me$a alba a Valentinei

disrcna ca un pocnet de bici. Distonau Si cA4ile din spatele

sicriului, cu cobarele lor stralucitoare, rosii, verzi, gal-

bene. Cdnd baieiii de la Pompe funebre au plecat, ea le-a

lntors una cate una, cu rabdare, pe toate cele cu copertele

lipatoare care ie$eau de sub crepul negru. Cand a terminat'

avea degetele pline de praf, dar a simtit o mulfumire ciu-

dat6. ,,Sincere condoleantre'" ,,Sa va dea Domnul sanatate

sa va rugati pentru sufletul lui." La urma urmelor a facut

bine ca l-a trimis pe Beltrdn la bucatarie. Un pedel nu tre-

buie si stea niciodata cot la cot cu profesorii. $i apoi' ce

mai scent! Antonio se simlise tare prost din Pricina lui. De

ce participa oare surzii la asemenea lucruri? Antonio a spus

doar atet: ,,Se duc cei buni $i (amanem cei rai" 9i' de fapt,

nici n-a spus-o cu voce tare, ci in soapt6, insa Beltr6n l-a

intrebar ,,Ce zicefi?" $i Anlonio a rePetat inca o data, incet,

uitdndu-se cu suspiciune in jur, iar Beltrdn a dat din umeri,

a ridicat tonul si a zis: ,Pii nu vd inteleg!" luandu-i pe totri

drept martori. Antonio, cu ochii la cadavru 5i apoi la lumea

din preajma, a mai spus o data $i inca o datt, ridicand tot

mai tare glasul, in timp ce in preajma se astemea tacerea,

asa trcat atunci cAnd a strigau ,,Ca ramdnem cei rai $i se

duc cei buni!" si Beltr6n a rasPuns: ,,Ah, nu v-am inteles,

scuzati-ma!" toata lumea a aflat despre ce era vorba'

CINCIORECU MANO } 13

f,Ii vaeau gupud-grupuri, alfii plecau. ii unea un vag

--* de responsabilitate si ni$te ochi iPocriii' intristali

b.lr sdiar Bene, nevasta lui Antonio, spuse, profitind

-. ee afectag $i dupa un suspin at6t de prelung' incit

!r cr se dezunfla: ,Jnima e o mare trldabare, se $tie

.5- $i a fost ca o eliberare. Ochii si-au pierdut trePtat

qFia trdurerata $i, incetul cu incetul, fetele s-au rotunjit.

e gfdse un vinovat. Dar ea ii spuse lui Beltrdn doar atat:

-lclrfu, treci te rog la bucfiarie; aici nici nu ne PutemjF-.

- N-ai idee cum arata bucatada, Valen- Un du-te-vino de

!@- Mario avea printre oamenii de rand o rePutatie

ia, bineinteles.

- Bine, scumpo; acum taci din gura. Nu te mai gandi la

-rb. incearca sa te relaxezi, te rog din suflet'

- Mi se pare ca a trecut un veac de cind te-am chemat

zi{imineaF, Valen.

A chemat-o la putin timp dupa ce l-a descoperit. $itilen a venit imediat. A fost cea dintai. Carmen gi-a varsat

aanrl in fata ei pref de un ceas gi jumatate. -Era 6rziu fa$& ora la care se scula intotdeauna, dar in timp ce

&.hideam obloanele, tot mai crcdeam ca se putea se

doamd inca. La drcpt votbind , m-a socat pozilia lui , ftindca

Mario dormea de obicei pe o parte, cu picioade sttinse,

iadt ii prisosea jumatate de pat , de-a lungul , desigut, ca de-

a latul dormeam eu, vegnic inghesuita, inchipuie-1i, insa el

e fdcea ghem, zice ca dintotdeauna domea a\a, de cind era

mic , de clnd isi aducea aminte, ca sa vezi , dat azi4imineatagdtea cu fafa-n sus, fart sa se mi6te, firctte, iar Luis zice ca,

atunci cend suruine atacul, iti dai instinctiv seama ca rc

stfoci si te Intorci, pesernte si ai aet, eu imi inchipui tea'ba a$a ca e ca la pesti cdnd ii scogi din apL, cam a,a ceva,

14 I Miguel Delibes

un fe| de clefait - pricePi? -, cet desprc culoare' nici o

schimbare, de parca nu s-at fi hdmplat nimic, cu totul Si cu

totul fircasca, ii nici teapdn nu era, exact ca $i cum ar fi dor-

n1't... Dar cand i-a atins umarul si ia zis: ,,Haide, Mario' ai

sa intalzii!* Carmen $i-a ffas iute mana de parca s-ax fi ars'

,,Inima e o mare tadabare, se gtie doar"' ,'La ce ora e maine

inmorm6ntarea?" ,Nici mie nu-mi vine sa cred' Aseara a

mancat ca si cum nu s-ar fi lntamplat nimic 5i a citit pana

6rziu... Iar azi-dimineap' vezi doar' Cine si-ar fi inchipuit

una ca asta?" $i a intrebat-o pe Valen (in Valen avea

lncredere): ,,Ttr nu stii, Valen' Mario are titlul de profesor

emerit? Nu te intreb din vanilate prosteasca' zau' asta mai

lipsea acum, dar pentru ferpar, inFlegi? un ferPar a$a' fara

titluri, doar numele si nimic mai mult, pare o lipsa de

respect". Valentina nu rtrspunse' ,,M-auzi?" Se amagi cu

gAndul ci Valen plingea. ,,PaLi nu gtiu, zAu - rAspunse Valen

brusc - habar n-am. A$@aPta o clipa, sa-l inheb pe

Vicente." Carmen auzi zgomotulleceptorului lasat jos $i rit-

mul pagilor lui Valen pe coridor, tot mai nedeslu$iti $i iuti'

$i in sfirgit: ,,Vicente spune ca nu, ca titlul ista e doar Pen-

ru directori. imi pare rau, scumpo"'

Erau niste siluete indaratnice, care i se prindeau de

mana ca niste v€ntuze ori o obligau sa se incline' intai la

dreapta, apoi la stanga. Nu stii cat de tare m-a imPresionat;

nici n-am Putut menca. Angel lmi spunea: ,,Mananca'

draga, nu rezolvi nimic aga". Dar copiii nu aduc dec t

necazuri de c6nd ili croiesc drum, sf|Siindu-te de la pentec

in jos; cregti wpele ]a fin, Uita-te Ia Matio' nici macar o

lacrimA. Nici doliu duPA tafil lui, ce vrei si-Si mai sptn?

,,slebeste-ma. mama" te rog, pe mine chestia asta nu ma

cotrsoleiza Astea-s convenlionalisme stupide, pe mine sa

nu contezi.' O jumatare de ora am stat in baie, plangdnd' fl

CINCIORECU MANO I 15

1*ad asa, Valen, iI am de c6nd cu doliul pentru biata

-, Dunnezeu s-o ierte. Dar lmi vine groaznic, mi-a

- tze mic gi panea proasta e ca, acum, n-am ajtul,

bqrul negm al lui Carmen se rarise in dreptul sf6r-*, unde era prea lntins. La drept vorbind, sdnii lui(.u, chiar in negru, erau excesiv de proyocatori pentru

-- in subcongtientul ei se infiripa banuiala ca tot ce era

*tE colorat sau agresiv nu se potrivea il imprejurareap- I-u fi facd cu placere respiragie gurA la gura, n-as fid. tici cea mai micd rclinete, altele spun cd Ie e sila, mie

-- 4 fi facut orice numai sd nu-l las sA se sting| aia, zilua da dar iti spun pe cuve ca n-am vazut cum se faceHr o singwa daa la cinema, la un juma|, ti n-am&-zlit sd-ncerc, sr/,t chestii Ia care, gtii gi tu, nu prea lea impnanq, cum e cdnd trcc pompierii - ei Si ce? - eu,-a nici in clin, nici in meneca, nu stiu cum sa-f spun, eJimul lucru care-Si tece prin cap. ,,lnima e o maretldaroare, se gtie doar." ,,Nu c-o spun eu, dar n-a fost bol-rv in viala lui." ,,Nu mi surprinde in nici un fel treaba cullaio, Menchu; erau trup 9i suflet." Valentina izbucni inris: -Ai incercat sA-F pui combinezon gi sutien negru?..

Asra ar fi altceva. Puloverul ar fi tot mic 5i sdnii mari, dar:sanra de lana n-ar mai fi transpar€nta. ,l,a poitrine,, a

fa principalul meu defect. intotdeauna mi-a fost putina mare, dupa gustul meu. Valentina 9i Esther n-o l6sau odipa singuri. Esther nu scotea o vorba, dar era numai ochila orice moment de slibiciune ar putea surveni. La rastim-pori, Valentina o saxuta pe obrazul stang: ,,lt4enchu, scumpame3" nu stii cat ma bucur sa, te vad atat de tare. $i culmea-alnilor, Borja s-a intors de la gcoalA strig6ad: ,,Eu vreausa moarA tata in fiecare zi ca sA nu mA mai duc la $coala!.,L-a pedmuit fara milr pena a inceput s-o doara mana.

16 | Migtel Delibes

,lAsaliJ, domni$oara, copilul nu-gi da seama, o sa-i faceli

riu!" Dar ea ll lovea intruna, orbe5te. Apoi, siluetele care

soseau, cu ochii rotunzi, uimili, ii strangeau aceeagi m6na

umflaa ce o durea sau lgi incrucigau caPetele cu al ei, intai

la stinga, apoi la dreapta, gi spuneau: ,.Am aflat ca prin

minune"; ,,C6nd mi-au spus, nu nf-a venit sa cred"; ,ingelimi zicea: <Mananca, tot nu rezolvi nimic daca nu

mananci>>". lnsa pe Mario nu-l saruhu 9i nici nu-istengeau mana. Prietenii lgi ascundeau fata ln umarul lui,zapaciii, ;i{ bateau zdravan pe spinare cu mana dreapta, de

parca voiau sa-i scuture praful de pe puloverul albastru.

,,1.{u mi surprinde in nici un fel; erau trup si suflet. Bietul

Mario!" ,,Tatal sau fiul?" Nu mai stia ce spune. ,,AmAndoi.

Daca te gandesti bine, amdndoi." Era mortul ei; €a 1l

facuse. il barbierise cu aparatul electric si-l piepanase,

hainte ca baietii de la pompele funebre sa-l punA in sicriu.

,J.{u-i deloc palid 9i nici schimbat la fala. Nu pare mort.

N-am vazut niciodata a;a ceva, nu? $i Sandid-va ca noi

suntem obisnuili cu mo4ii." ,,Sincere condoleanle." i5i

inclina capul, mai lntai la stAnga, apoi la dreapta, 9i locAia

ln aer, ill gol, astfel incat cealalta simtea zgomotul sarugrii,

nu 5i caldura ei. ,,Sa nu-mi sPuneti c-o sa-l lasad pe dom-

nul nostru funbracat de strada, ca intr-o zi oarecare!" ,,De ce

nu, Doro?" Doro l6i facu cruce: ,,Sa nu-mi sPunetri ca-l

lasafi cu pantofi colorati. Asta nu se intdmpla nici cu cel

mai amaret dintre sa,raci". Carmen o trimise la bucatarie'

N-avea de ce sa-i dea explicalii slujnicei. Lui Beltrdn iispuse:,,Behiin, treci, te rog, la bucatarie; aici nu putem

nici sa ne miscam". De cum a sosit, Beltrdn ii spuse, cu

ochii lui miopi lnlacrimali: ,,E putin zis ca era bun; era un

om dintr-o bucata, ceea ce-i altceva. Don Mario era un om

dintr-o bucata $i asemenea oameni sunt pulini, ii numeri pe

CINCI ORE CU MARIO I 17

&gete. Ma intelegeti, doamna?" il respinse strategic pentru

ct incerca nici mai mult nici mai pulin decat s-o sarute.

Camen il barbieri pe Mario cu aparatul electric, il spdla, ild€ptana ;i-i puse costumul gri-inchis, cel cu care fusese

hbracat cand dnuse conferinla de Ziua Caritatii, descosAn-

dr-l putin in padi fiindca, degi cadavrul nu era lnca rigid,cra prea greu ca sa-l poaH mi$ca singura. ii lega apoi cra-yala neagra cu maro, cu o dungutp rogie, dar nu-i placu

fiindca nodul era prea larg. in sf6rgit, baielii de la pompele

fimebre l-au a$ezat in sicriu si l-au dus in birou, care acum

nu nai era biroul lui Mario, ci camera lui mortuara. IarMario a intrebat: ,,De ce acum?" Dar cAnd venise in mare

zor de la Universitate, $tia deja totul. Poate de la Beltrdn.Sprincenele aproape ca-i acopereau ochii si-i dadeau un

er ganditor $i intunecat, de parcA greutatea creierului ar fifost o poyaxa de n€suportat $i i-ar fi shiyit arcadele peste

Fasaturile fepi, deformdndu-i-le. Dar el aflase cu sigu-rzntA, inchipuie-ti, nu trimisesem dupa el niciodau, eu i-amspus doar: ,trata', s1 el lini$tit, tacut, uneori Mado ma €ispie, Valen, e un baiat carc se contrcleaza prea mult pen-

a|r varstu pe carc o arc, €i nu-i vorba cA nu i-a6 admin seri-ozitatea, da' de unde, dar sentimentele tebuie sa fi le ma-nifegti , ca de nu izbucne\ti e mai riu , insa el nimic , a fimasca o statuie, cu totul ii cu totul, ti i-an spus: ,dint-odaa-Nici nu s-a tezit. Luis spune cA un infarct," nu m-am maiputfi shpani si-am izbucnit in dens $i l-am ImbrafiSat, datnu-d poq imagina ce sufeinq, Valen, pentru cA pret de

cebva minute an simfit cA lmbrtf$ez un copac sau opiatrt, btuna, ca el spunea doa4 vezi Si tu ce chestie: ,dece acumT dar de pl6ns nici o lacrima, nimic, vezi ,i tu, untatA, ar Ii fost cel mai firesc, dar el nimic, a1a cum auzi.

- Crc5te garpele la sdn...

18 a Mguel Delibes

- Taci; odihneste-te acum.

Pio Tello era miscat. Maio, de buna seamA, se bucurade o reputaSie grozav{ pdntrc oamenii de find. pacat de tre-aba cu titlul. Se pare ca nu, dar w tjtlu, chi un cuv6nt, pusinaintea numelui, dA bine intr-un ferpaL Ualen, sd nu-mispui ca nu. ,,Sincere condoleanle... ,,lngrijepte-te, Carmen,cei mici au nevoie de tine." ,,Cend mi-au spus, nu mi-a venitsa cred, i1i jur!",,PAi nici mie..... Encama a calcat-o penervi. Sosirea ei navahica a fost ceva ingozitor, fara niciun rost. ,,Sincere condoleanle... ,,Mulgmesc, dragi...Carmen se inclina 5i amendoua i$i incrucigau capetele, maiint6i la stinga, apoi la drcapta, Si fiecare simlea zgomoteleusoare ale sarutarilor convendonale, dar nu gi cildura lor.Ea ura din instinct ferparele $ nici n-aveam de g6nd sA-lpm la poafta, intelege-md, mA lngoze;te, ni se pare de celmai Wst-gust, dar vezi bine,la ora la care s-a intAmplat, amfost sdinsd cu usa, lumea trebuia sa afle, pentru ca, dupt el,gtiu eu ce stiu, mie-mi spuiT puteam sd-l ingop ca prc un I

ciine, dar, mt rog, trebuie sd salvez aparcntele, Ualen, tichiar daca meine o sd apafi In El Coneo ca inmorm1ntareae Ia zece, nu inseamnd nimie, fiindca multi se duc in maregnb1 Ia serviciu gi nici nu afl{, pof sa fii singum, asacd amcomandat o jumatarc de duzinA, unul pntnt aici, alnl pen_tru liceu, altul penfu El CorIeo $i celetalte Fntru diferitealte locmi, si a$a fAn u mai punem Ia socoteald anunfi lardio dup buletinul de stiri.

Carmen era femr incredinFta ca de ea depindea cunoaS_tcrea ultimelor ceasuri ale lui Mario. Cafiea zacea acolo, penopfse 5i, intre copertele ei, cele de pe urma g?nduri ale luiMaio. peca puse intr-o cutie. Cand va reu$i sa scape de.iL'ir- rba erag€rat de amabile, Carmen va ramane cu el.p--- an FiriFhl obcracol, dar Charo o luase cu ea.

CINA ORE C'TJMANO } IgOao n-a trecut pe acolo pena cend copiii nu s-au intors deh gala" Se dusese sa-i aduca. Borja sosi snig6nd: ,,EurEau sa moara tata in fiecare zi ca sa nu ma mai duc lafoall!" O durea mdna. Carmen nu Stia daca din pricina

l* * a stAruitoarelor strdngeri de mdna ale siluetelorfta m a. Avea buzele umflate de atAta sarutat. ,,Sincerecedoleanie." ,,Cine si-ar fi inchipuit una ca asta?.. ,,La cecl e miine tmormantarea?.. insA Encama, nu, nu sedimbase. igi facu aparilia val-v6rtej, croindu_gi drum cub4ele prinae cei prezend. $i striga; ,.Dumnezeuf., si p"

"iI-lm pierdut! $i pe el!.. Iar grupurile lntunecate sefogramadeau privind gi 5uqotind 5i Encama ii Iua pe tojt€pt martori ai singuraafii ei. Ca o nebuna. ,,O p.i"ir"aczlnti#', spusese Antonio. $i, mai terziu,

"a.O " frrg*

Ercheat, exclama: ,,Ce-am facul Doamne, sa merit o it_fcl-de pedeapsa!?.. $i grupurile se mareau, se m.ic$orau, sestreng€au $i se rasfirau. $u$oteau: ,,Cine e?,. $i sentimenta-lisnul.nestatomic al ochilor se prefacea acum in lacomie,omenii se ridicau pe vdrfuri ca sa vada mai bine, specta_olul ii fascina. Dar explicatiile n_au folosit la nimic,Jentru don Mario, nici vorba... Carmen staruia: ,,Cum sAou va phtesc ferparele?., ,*I\lu staruid, doarmi, don Mariole-a luat apararea celor sAraci farA sa se imbogiteasca Siasta, trebuie sa recunoarted, e mare lucru... Ea a cedat, cutoate ca $tia cA lui pio Tello nu_i mergea prea bine, ln sub-solul acela cu igrasie, cu tipamiF veche cu care scotea EICorreo, culegdnd cu m6na ferpare gi anunfuri. ,,N-a fost ommai bun ca domnul nostru Si acum, privili_1...!.. Carmen i-aretezat-o scurt: ,Nu vreau scene, Doro, pastreaza{i hcri_mile pentru o ocazie mai buna!.. E ceva imoral sal pffingaservitorii $i zefarii $i sa nu-l plinga copiii luil ,,Nu u.eauscene, Doro! Nu m-auzi?.. $i Doro se retrase la bucatarie,