Cercetarea Acustică a Creierului (ABR)O notă importantă despre documentele cercetării

Aceste articole, rapoarte şi studii vă sunt împărtăşite în spiritul oferirii unei curgeri libere a informaţiei. Ele sunt, prin natura lor, educaţionale şi sper că vă vor oferi o privire asupra activităţii creierului, ca răspuns la sunet şi muzică, cât şi o înţelegere a tehnologiei psiho-acustice din Cercetarea Acustică a Creierului (Acoustic Brain Research - ABR).

Pentru început, simt că este necesar să discut câteva dintre punctele cheie referitoare la cercetarea ştiinţifică. Fac acest lucru, deoarece, deşi ofer spre vânzare înregistrările psiho-acustice ABR, iubesc si metoda ştiinţifică. Iar în cazul în care unii dintre voi nu sunt oameni de ştiinţă, simt că este obligatoriu să expun câteva dintre principiile de bază ale cercetării ştiinţifice.

În ştiinţă există, în general, trei tipuri de informaţie: rapoarte bazate pe experienţa personală a unor oameni; studii pilot (uneori numite studii bazate pe experienţa personală); studii controlate.

Metoda ştiinţifică necesită cuantificare sau mijloace de măsurare. Acest standard obiectiv este baza tuturor cercetărilor ştiinţifice. Fără cuantificare nu există ştiinţă.

Biblioteca ABR de înregistrări psiho-acustice este publică, fiind folosită de terapeuţii şi de nespecialiştii din toată lumea, începând din 1983. Folosirea lor a generat o mare cantitate de rapoarte bazate pe experienţa personală. Regulat primim telefoane, scrisori si email-uri de la oameni de pe tot Pământul, care ne spun că au fost ajutaţi de înregistrările şi programele ABR. Este satisfăcător să te simţi răsplătit atât de des, dar aceste rapoarte sunt subiective şi nu există o cuantificare a datelor.

1

Din perspectiva ştiinţifică, rapoartele bazate pe experienţa personală pot indica o zonă posibilă de atenţie sau concentrare, dar acest tip de informaţie nu are semnificaţie ştiinţifică. Semnificaţia în ştiinţă se bazează pe măsurare sau cuantificare.

Al doilea tip de informaţie în cercetarea ştiinţifică este studiul pilot. De obicei, aceste studii angrenează un număr foarte mic de subiecţi (uneori chiar şi unul) şi, în asemenea cazuri, întrucât astfel de studii au un singur subiect, sunt deseori numite studii bazate pe experienţa personală. Întotdeauna este implicată o formă de măsurare şi acest lucru le dă acestor studii o semnificaţie ştiinţifică şi o credibilitate ceva mai mare decât rapoartelor bazate pe experienţa personală.

Metoda fundamentală folosită pentru a cerceta tehnologia care a devenit, în cele din urmă, fundamentul înregistrărilor psiho-acustice ABR, a fost EEG Harta Topografică a Creierului. Această metodă oferă o abundenţă de informaţii statistice despre starea creierului în zona sa de suprafaţă (neurocortex). Ca parte din această cercetare, adesea am efectuat mici studii bazate pe experienţa personală, atunci când am dezvoltat un nou aspect al tehnologiei psiho-acustice. Asta este cea mai mare parte din ceea ce veţi găsi în continuare.

Doresc să fiu foarte clar. Deşi studiile pilot oferă o cuantificare modică, am fi neglijenţi dacă am trage concluzii pripite şi am decide că rezultatele experimentate de orice persoană, sau de câteva persoane, pot fi generalizate la toată lumea. De aceea, este importantă cea de-a treia formă de cercetare ştiinţifică – studiul controlat. În aceste tipuri de studii, este vital sa existe un număr mare de subiecţi. Recoltarea datelor de la un număr mare de subiecţi le permite cercetătorilor să prezică dacă este probabil ca aceleaşi rezultate experimentate de o persoană, să fie experimentate de celelalte persoane.

Tehnologia psiho-acustică ABR a fost dezvoltată iniţial, cu câteva excepţii, printr-o combinaţie dintre observaţia clinica şi studiile pilot. Cu alte cuvinte, am studiat un număr mic de subiecţi prin EEG şi apoi am prezis efectele posibile. Apoi, aceste efecte au fost observate într-un cadru clinic, pe un grup mult mai mare de persoane – cele mai multe în cabinetul meu de psihoterapie, în sesiuni individuale sau de grup – ca şi de alţi terapeuţi din toată lumea. Cred că este important să păstraţi în minte aceste distincţii, pe măsură ce citiţi studiile şi comentariile următoare.

Psiho-acustica este un domeniu de un interes ce este în continuă creştere, atât pentru nespecialişti, cât şi pentru terapeuţi şi medici. Speranţa mea este că prezentarea acestei informaţii într-o manieră ştiinţifică corectă, va servi această tehnologie de transformare personală ce este abia la început.

Tom Kenyon, M.A. Construcţii teoretice ale tehnologiei ABR

Ce este psiho-acustica?

Psiho-acustica, un domeniu nou al tehnologiei potenţialului uman, promite să modifice radical comportamentul uman prin intermediul studiului sunetului, al limbajului, al muzicii şi al efectelor lor asupra creierului/ minţii. Observaţi că scriem împreună creier/minte. Acest lucru se bazează pe punctul de vedere al dr.

2

Carl Pribram referitor la creier şi minte, adică, faptul că „mintea” este un proces ce se desfăşoară în paralel cu procesele fiziologice din creier. Astfel, e posibil să avem un creier fără minte – ca într-un cadavru – dar nu e posibil să avem o minte fără un creier ce funcţionează, cel puţin nu în modul obişnuit în care noi ne gândim la experienţele mentale/emoţionale. (Asta nu înseamnă că nu ar exista unele aspecte ale conştiinţei, care să funcţioneze independent de funcţionarea creierului. Vrem să spunem, pur şi simplu, că funcţionarea creierului este crucială pentru experienţa normală, de zi cu zi.) În continuare, am dori să introducem câteva dintre conceptele de bază din psiho-acustică şi să discutăm rezultatele cercetărilor ce sunt legate de înregistrările ABR.

Sunet şi muzicăDe secole, muzica şi sunetul au fost folosite pentru „vindecare” şi

transformare. De la încântarea guturală a vechilor şamani, până la măreţele cântări gregoriene din catedrale, sunetul şi muzica au jucat un rol central în cultura omenirii. Doar recent am început să înţelegem efectele fiziologice ale sunetului şi muzicii asupra creierului. În continuare vom discuta condiţiile şi ramificaţiile acestor efecte, în tehnologia psiho-acusticii.

Ştim că muzica poate juca un rol crucial în activitatea creierului. Munca dr. Lozanov din Bulgaria confirmă asta. El a descoperit că muzica cu un ritm de 60 de măsuri pe minut, aşa cum este în părţile „largo” ale muzicii baroce, a crescut activitatea alfa cu 6% (asociată cu relaxarea) şi a scăzut activitatea beta cu 6% (asociată cu activitatea din starea normală). Pulsul a scăzut cu o medie de 4 diviziuni. Subiecţii au descris o stare de „prezenţă relaxată”.

Într-un studiu întreprins de dr. Sue Chapman la spitalul New York City, s-a urmărit reacţia la muzică a nou născuţilor prematuri. Un grup a ascultat cântecul de leagăn al lui Brahms (versiunea cântată de viori) de 6 ori pe zi, în timp ce grupul de control nu a ascultat nimic. Nou născuţii din grupul care l-a ascultat pe Brahms au câştigat mai repede în greutate, au avut mai puţine complicaţii şi au fost externaţi mai devreme cu o săptămână (ca medie), decât acei bebeluşi care nu au ascultat muzică.

Ce s-a întâmplat?

Din perspectiva psiho-acusticii, este foarte clar. Arhitectura muzicii, ritmul şi timbrul, toate au creat schimbări în activitatea creierului, prin stimularea căilor auditive. Aceste schimbări în activitatea creierelor copiilor au redus mult nivelul lor de stres, permiţându-le astfel capacităţii lor naturale de „vindecare”, să se implice mai eficient decât în grupul de control.

Natura vibratorie a sunetului şi muzicii creează un limbaj pe care mintea şi corpul îl înţeleg. Prin limbaj nu vrem să spunem „cuvinte”, ci vrem să spunem „informaţie”. Cuvântul informaţie vine din latinescul „informare”, care înseamnă a pune in formă. Din această perspectivă, muzica este un proces de schimbare a

3

formelor acustice. Dacă ar fi să priviţi formele create de muzică, aţi vedea forme organice care amintesc de munţi, văi, copaci, microorganisme şi galaxii.

Studiul formelor create de muzică şi sunet se numeşte cimatică şi iniţial a rezultat din munca a doi oameni: dr. Hans Jenny şi dr. Guy Manners. Aceşti cercetători au adunat foarte multe fotografii cu modele cimatice, care se creează transmiţând vibraţii sonore printr-o placă metalică acoperită cu diverse medii rezonante, precum pilitura de fier sau nisip. În unele cazuri s-a folosit un tonoscop, pentru înregistrarea electronică a modelelor. Aceste studii arată că, într-adevăr, muzica creează un fel de limbaj.

Ca în toate limbajele, există conceptul de sintaxă. În mod normal, sintaxa este un termen pentru scriere sau vorbire. Se referă la ordinea în care apar cuvintele. Dacă se schimbă ordinea cuvintelor dintr-o propoziţie, se schimbă înţelesul. Acest concept poate fi extins şi la muzică. Dacă se amestecă notele dintr-o compoziţie muzicală, aceasta se schimbă.

Ordinea informaţiei (notele) în muzică este la fel de importantă ca şi ordinea informaţiei (cuvinte) în vorbire. Când ne gândim la muzică şi sunet ca la un limbaj, sau seturi de informaţii, vedem noi posibilităţi de a înţelege efectele lor asupra creierului/minţii.

De asemenea, muzica are un profund impact asupra problemelor emoţionale şi a dificultăţilor de învăţare, aşa cum a arătat dr. Tomatis din Franţa, în lucrările sale. Este foarte interesant cum a ajuns dr. Tomatis să lucreze cu terapia prin sunete. La începutul carierei sale, a fost chemat la o mânăstire benedictină din afara Parisului. Călugării erau deprimaţi şi aveau dificultăţi legate de hrană şi somn. I s-a cerut doctorului să găsească cauza stării lor. În cursul cercetării, el a descoperit că mânăstirea avea de curând un nou stareţ. Acesta se mândrea cu faptul că era un om modern şi, considerând cântecele gregoriene ca fiind prea medievale, le ordonase călugărilor să nu mai cânte.

Fără să ştie, stareţul îi privase pe călugări de o formă principală de stimulare a creierului. Când dr. Tomatis l-a convins pe stareţ să reintroducă cântecele, călugării s-au simţit din nou bine. Acest incident l-a determinat pe dr. Tomatis să studieze efectelor sunetului asupra creierului. În cursul studiului său, a descoperit efectele frecvenţelor înalte asupra activităţii cerebrale, a problemelor emoţionale şi blocajelor în învăţare.

Reputatul genetician dr. Ohno, din Institutul de Cercetare Beckman din Duarte, California, a atribuit note muzicale fiecăruia din cei 6 amino acizi care alcătuiesc codul ADN. Dr. Ohno a fost capabil să transcrie „muzica” făcută de spiralele ADN-ului în lucrurile vii. Aceste modele sonore nu sunt întâmplătoare, ci chiar creează melodii. Într-unul dintre experimentele sale, el a transcris melodia unui tip anume de cancer. Aceasta avea o stranie similitudine cu o piesă muzicală scrisă în secolul al şaptesprezecelea, de către Chopin – Marşul Funbru. Oare, în această melodie, Chopin s-a „inspirat” chiar din natură?

Importanţa sunetului şi muzicii asupra activităţii creierului este semnificativă pentru domeniul psiho-acusticii. Putem să înţelegem mai bine acest fenomen, privind schimbările din stările creierului şi din comportament, iniţiate prin sunet, limbaj şi muzică. Psiho-acustica este abia în faza de „copilărie” şi abia acum începem să înţelegem precizia cu care modelele sonore pot afecta creierul

4

şi procesele celulare. Este o perioadă efervescentă şi ABR este dedicată explorării ştiinţifice şi înţelegerii teoriei şi tehnologiei psiho-acustice.

Limbaj

Folosirea limbajului în înregistrările ABR este o caracteristică specifică şi se bazează pe munca lui Milton Erickson M.D. şi folosirea Gramaticii Transformaţionale. Aceasta studiază „transformările” sau schimbările gramaticale ale vorbitorilor nativi ai unei limbi, făcute atunci când ei vorbesc acea limbă. Transformarea poate facilita stări modificate de prezenţă.

Folosind limbajul în contextul acestei gramatici, suntem capabili să-i „vorbim” minţii inconştiente, în propriul ei limbaj. Acest limbaj al minţii inconştiente este caracterizat de folosirea metaforelor.

Metaforele au asocieri mult mai profunde şi mai globale decât propoziţiile de tip cognitiv (cele normale). De exemplu, dacă cineva v-ar spune „te iubesc”, aţi şti ce a vrut să spună. Dacă ar fi folosit o metaforă, comunicarea ar fi avut mai multă profunzime: „te iubesc precum un râu trebuie să iubească marea, grăbindu-se, agitându-se, întotdeauna înaintând ... sunt atras către tine”. Aceasta este esenţa poeziei şi este de asemenea un mijloc prin care putem accelera foarte mult schimbarea. Folosind metaforele, vor apare schimbările fundamentale în comportamente şi atitudini. Vorbindu-i minţii subconştiente, în proprii ei termeni, putem creşte profunzimea proceselor mentale şi emoţionale.

Fiziologia creierului

Stimularea acustică a creierului se realizează prin căile auditive, ce-şi au rădăcinile în zona auzului din cortex. Sistemul Reticular Activator (RAS) este de asemenea activat prin fibrele spino-reticulare, aflate în laminele 5 - 8 ale materiei cenuşii din măduva spinării. În timp ce RAS nu este dotat pentru a se ocupa de informaţie senzorială specifică, el este potrivit pentru controlarea activării. Orice stimulare puternică, precum sunetul, activează RAS, în consecinţă activând difuz întregul cortex cerebral, sediul gândului „superior”.

În studiul efectuat de Ted Melnechuk, Director de Cercetări şi Comunicare la Institutul pentru Dezvoltarea Sănătăţii, se arată că există o relaţie directă între muzică şi endorfinele de tipul opiatelor ce sunt eliberate de creier. Multe experienţe foarte plăcute şi „vindecătoare” au fost relatate de cei ce foloseau înregistrările noastre. De aceea, prin observare, se poate trage concluzia că multe dintre înregistrările noastre cresc nivelul endorfinelor în corp. În acest moment, nu există date clinice care să susţină această ipoteză, deşi se desfăşoară unele studii în acest sens.

În cartea sa „Psiho-biologia vindecării minţii-corpului”, Ernst Rossi M.D., arată cum limbajul poate crea schimbări fiziologice specifice în corp. El a sugerat că există în creier o structură care „traduce” limbajul, în reacţie fiziologică. Această structură, numită hipotalamus, este localizată în partea centrală

5

inferioară a creierului. Ea comunică prin fibre nervoase cu cortexul superior şi cu diverse organe şi sisteme ale corpului. Când informaţia intră în hipotalamus, din zonele corticale ale creierului, acesta „transformă” energia impulsurilor nervoase din cortex, în „limbajul” corpului. De aceea, folosirea limbajului în moduri foarte specifice, ca în înregistrările ABR, duce la reacţii fiziologice distincte.

O altă modalitate de a vedea efectele stimulării psiho-acustice asupra fiziologiei creierului, este prin scanare (Pet Scan). În acest tip de scanare, activitatea cerebrala este măsurată prin consumul de glucoză – un combustibil simplu, folosit de creier. Prin scanare s-a arătat că limbajul activează emisfera stângă, în timp ce muzica o activează pe cea dreaptă. Când muzica şi limbajul sunt combinate, sunt stimulate ambele emisfere. Unul dintre principiile tehnologiei ABR este că o creştere în activitatea neurologică din creier, creşte şansa ca să se producă o schimbare.

Harta neuronală (Neuromap) este o electroencefalogramă (EEG) pe 24 de canale, care măsoară activitatea undelor cerebrale, printr-un microprocesor (vezi Brain Wave Primer). Cele 24 de canale de informare sunt codate în culori, pentru a da o hartă topografică a creierului şi a diverselor zone de activitate a undelor cerebrale. Forma particulară de alcătuire a harţii cerebrale folosită de ABR, a fost creată de dr. Ed Wilson M.D., la Centrul pentru Sănătate Bio-comportamentală din Colorado. Când a fost folosită harta cerebrală, pentru a studia un subiect care asculta o înregistrare ABR – Wave Form – s-a observat o schimbare radicală a activităţii cerebrale a undelor dominante alfa, ce indica o stare semnificativ modificată de conştiinţă.

De asemenea, s-a observat o creştere puternică în activitatea teta, asociată cu stări profunde de relaxare. Ar trebui să menţionăm că Wave Form a fost folosit intens de foarte mulţi medici, pentru managementul stresului şi al durerii.

Tehnologia

ABR foloseşte o varietate de sunete şi tipare muzicale, în funcţie de efectele comportamentale dorite. În general, căutăm să creăm stări ale undelor cerebrale în zonele alfa şi teta şi, câteodată, delta. Aceasta îi permite creierului/minţii să fie mai receptiv la informaţia primită, care poate sau nu să fie exprimată în forma limbajului.

Tehnologiile ABR se bazează pe nenumărate strategii auditive, pentru a genera structuri specifice de unde cerebrale. Unele dintre cele mai folosite strategii sunt: generarea electronică de pulsaţii (Threshold Electronic Pulsation) prin care se generează structuri specifice de unde cerebrale, pulsând o frecvenţă datăm la numărul dorit de cicluri pe secundă; modularea frecvenţelor prin care sunetele sunt rapid oscilate între două polarităţi; extinderea emisferică prin spaţierea tonurilor cheie în domeniul stereo; structurarea muzicală; arhitectura tonală. În plus, semnalizarea diferenţială, prin care frecvenţa undelor cerebrale urmează ritmul unei stimul periodic, este uneori folosită pentru a avea efect asupra sincronizării cerebrale. În stimularea diferenţială sunt transmise simultan

6

creierului, două semnale diferite. Adesea, tonurile lor sunt într-un raport muzical, care este asociat cu capacitatea de vindecare.

În plus, folosim frecvenţele pentru a stimula centri cerebrali de procesare senzorială, în momentele cruciale de „potenţial înalt de învăţare”. Astfel de frecvenţe pot fi generate electronic, sau în mod natural. Direcţionând tipare sonore şi frecvenţe prin corpul calos, în câteva momente creierul poate fi stimulat lateral (spre emisfera dreaptă şi cea stângă), să crească activitatea cerebrală. Aceste elemente diferite sunt amestecate într-o matrice tonală, în care multe dintre sunete şi frecvenţe sunt amestecate subliminal (chiar la limita audibilă). Efectul final este o undă complexă de stimulare auditivă, care maximizează activitatea cerebrala şi învăţarea.

Date rezultate din cercetarea bazată pe experienţa personală

Am primit nenumărate relatări de la ascultătorii înregistrărilor noastre, că unele dintre ele (precum Wave Form) produc stări relaxate de prezenţă. Ne-au relatat senzaţii de plutire, relaxarea musculară profundă, reducerea durerii percepute, sentimente profunde de calm şi pace şi o creştere pronunţată a stărilor plăcute. Aceste rapoarte bazate pe experienţa personală au fost explicate din punct de vedere fiziologic, prin studiile descrise anterior – de exemplu, harta neuronală.

Un număr de persoane cu probleme cronice de sănătate ne-au relatat îmbunătăţiri importante, prin folosirea seriei de înregistrări Psiho-imunologice. Printre aceşti pacienţi erau persoane bolnave de cancer, dezechilibre ale sistemului endocrin, lupus, sindromul oboselii de stres etc. S-ar părea că orice problemă care este exacerbată de stres ar putea fi ajutată de aceste înregistrări. Acest lucru se referă la tiparele de stres descrise de rapoartele bazate pe experienţa personală şi de premisele psiho-acusticii, aşa cum se aplică Sistemului Nervos Simpatic şi Parasimpatic. În acest moment, acestea sunt deducţii şi nu se bazează pe studii controlate.

Autorul Robert Anton Wilson, a relatat în revista „Magical blend” că i-a dat Psiho-imunologia unui producător de filme ce era supus unui stres enorm. După o săptămână de ascultat înregistrarea, producătorul a spus că „se simţea ca un om nou, ca şi cum şi-ar fi luat o vacanţă”. Mai mult, Wilson a relatat că el consideră această înregistrare ca fiind mai stimulatoare şi mai eficientă decât maşinile care stimulează creierul. Acesta este un alt efect raportat de un număr de ascultători. Psiho-imunologia pare să creeze tot felul de experienţe transformatoare. Teoretic, acest fapt poate fi explicat de gama largă de frecvenţe stimulatoare şi de conştienţa crescută a corpului. Folosirea înregistrărilor pare să crească sensibilitatea la senzaţiile interne.

Înregistrarea Ambient Support (suport ambiental) a fost iniţial concepută pentru folosirea ei la ore, de către studenţi şi profesori, deşi acum este folosită de un număr crescut de profesionişti, pentru creşterea productivităţii. Au existat rapoarte uimitoare bazate pe experienţa personală. Dr. Gwen Moore, de la Laboratorul Northside Learning din Atlanta, Georgia, a relatat că Ambient Support a crescut uşurinţa de învăţare, a redus stresul şi a crescut motivaţia.

7

Într-o cercetare subiectivă, asupra a 42 de studenţi licenţiaţi sau nu, 90% au declarat reducerea anxietăţii şi a stresului legat de învăţare, 87% mai puţină anxietate legată de teste, 85% au relatat creşterea motivării şi 84% îmbunătăţirea memoriei. Vă rog să notaţi că acesta nu a fost un studiu controlat, iar cifrele nu sunt semnificative din punct de vedere ştiinţific. Ele indică, mai degrabă, impresii subiective şi, fiind aşa, pot varia foarte mult.

Studii fiziologiceMăsurătorile fiziologice includ pulsul, tensiunea sanguină, respiraţia,

alcătuirea chimică a sângelui, etc. PET Scan şi EEG au fost deja menţionate mai sus. ABR şi-a concentrat cele mai multe dintre studiile fiziologice asupra rezultatelor EEG, cum ar fi harta neuronală şi sistemul de reabilitare a datelor (Computer Data Retrieval System – HAL 4).

Clasificarea undelor cerebrale

Creierul emite potenţiale sau module electrice, prin întreaga sa structură. A fost demonstrat clinic că aceste module electrice, sau unde cerebrale, se corelează cu diverse stări mentale şi emoţionale. Metoda standard de măsurare a activităţii undelor cerebrale este EEG (vezi capitolul Fiziologia Creierului). Există câteva păreri opuse în acest domeniu, referitoare la zona de suprapunere a diferitelor stări cerebrale, dar schema următoare este general acceptată.

Există 6 categorii diferite, începând de la delta – nivelul cel mai de jos – până la K complex – nivelul cel mai de sus:

DELTA este în domeniul 0.5 – 4 Hz. Este asociat cu somnul profund, fără conştienţă de sine. Totuşi, anumite persoane, cu un sistem nervos foarte dezvoltat, au descris o linişte profundă şi o conştientizare de sine relaxată, în timp ce erau în delta. Aceste persoane şi-au cultivat sistemul nervos prin practici de tip yoga, meditaţii, etc.

TETA este în domeniul 4 – 8 Hz. Este asociat cu relaxarea adânca şi cu experienţe imaginative profunde, precum visele, viziunile etc. Mai mult, teta este adesea legat de fenomenul de auto-vindecare.

ALFA este în domeniul 8 – 14 Hz. Este asociat cu relaxarea uşoară. Este folosit în învăţarea rapidă (precum Superlearning) şi în unele metode de auto-ajutare (precum Cybernetics).

BETA este în domeniul 14 – 23 Hz. Este ceea ce numim starea normală, starea de prezenţă obişnuită. Beta superioară este în domeniul 23 – 33 Hz. Este asociat cu stările mai înalte de activitate mentală. K complex este în domeniul 33 Hz. Este asociat cu experienţe foarte scurte de tipul „aha!”, când se petrece o revelaţie bruscă.

SUPER HIGH BETA în domeniul 35 – 150 Hz. Cercetări recente indică faptul că creierul poate genera activitate în neocortex, până la 150 Hz.

Urmărind anumite stări cerebrale, este posibil să susţinem mult anumite activităţi interne, precum învăţarea, auto-vindecarea, explorarea stărilor modificate etc. În timp ce măsurarea activităţii cerebrale este de o importanţă hotărâtoare în înţelegerea neurofiziologiei, chiar experienţele mentale/

8

emoţionale şi spirituale ale omului sunt de asemenea cruciale pentru a înţelege interfaţa creier/minte.

Noţiuni de bază despre acustică

Următoarele informaţii sunt o trecere în revistă a frecvenţelor, aşa cum este folosit termenul în psiho-acustică. Toate vibraţiile sonore cuprind modele de vibraţii. Diagrama de mai jos arată o undă sinusoidală tipică – forma cea mai obişnuită de undă care este folosită în psiho-acustică.

Un ciclu este distanţa între două vârfuri. De obicei, frecvenţele se exprimă în cicluri pe secundă sau Herţi (Hz). Cu cât este mai înaltă frecvenţa, cu atât mai înalt este vârful. Gama normală audibilă pentru cei mai mulţi oameni este între 20 şi 20.000 Hz. Câţiva aud sunete peste 20.000 Hz – deşi este foarte rar ca cineva să audă frecvenţe sub 20Hz.

Când sunt folosite frecvenţele pentru a „sincroniza” creierul cu o stare modificată, există nenumărate strategii posibile. Este bine să ne reamintim că cei mai mulţi oameni nu pot auzi frecvenţele mai joase, care sunt tipice pentru modelele undelor cerebrale. De exemplu, alfa de jos (împreună cu starea de relaxare) este în gama 8 – 9 Hz, mult sub pragul audibil de 20 Hz.

Un mod de a ocoli aceasta este prin Semnalizare Diferenţiată (Differential Signaling). În această metodă, sunt transmise creierului două tonuri diferite. De exemplu, se trimite la urechea stângă 200 Hz şi la cea dreaptă 208 Hz. Diferenţa între semnale este de 8 Hz., iar creierul va rezona la 8 Hz. De asemenea, folosim rapoarte muzicale care s-au dovedit a fi eficiente în modificarea conştienţei.

O altă strategie folosită mai des în înregistrările ABR, este să pulsăm tonuri joase la pulsaţii specifice ritmice, pentru a aduce creierul în rezonanţă cu starea dorită. Astfel, putem pulsa orice frecvenţă sau ton la 10 cicluri pe secundă, pentru a obţine o creştere a activităţii alfa. Un avantaj al acestei metode este că persoanele cu deficienţe de auz într-o ureche, poate să beneficieze de rezonanţă, în timp ce în Semnalizarea Diferenţiată nu ar fi putut.

În ceea ce priveşte activitatea cerebrală şi imaginea corpului, există un aspect al frecvenţelor care este de un interes vital pentru psiho-acustică. Folosind diverse frecvenţe, este posibil să rezonăm diverse zone din corp, astfel activând sau iniţiind activităţi emoţionale/mentale asociate cu acele zone. Sunt foarte interesante aplicaţiile pentru psiho-terapie şi alte discipline ce implică interfaţa dintre corp şi minte.

9