Tipuri de Semne
2
TIPURI DE SEMNE Clasificari relevante din literatura de specialitate: -Franck Dance şi Carl Larson propun distincţia semn-simbol, pentru a diferenţia stimulii – înnăscuţi sau învăţaţi – care au o „relaţie fixă, invariabilă şi necondiţionată“ cu ceea ce ei semnalează de stimulii care au o „relaţie arbitrară şi convenţională“ cu obiectele pentru care stau 1 . -Roland Burkart distinge între semnele naturale şi semnele artificiale, cele dintâi fiind componente ale realităţii independente de noi, iar cele din urmă, artefacte sau creaţii ale unor comunităţi de utilizatori. -Charles Sanders Peirce propune trei trihotomii, pe baza următoarelor criterii: (a) semnul este o simplă calitate, un existent real, sau o lege? (b) relaţia semnului cu obiectul (sau denotatul) său constă în faptul că semnul are o însuşire în el însuşi, într-o relaţie existenţială cu acel obiect, sau în relaţia sa cu un interpretant? (c) interpretantul semnului îl reprezintă pe acesta ca un semn de posibilitate, ca un semn de fapt, sau ca un semn de raţiune? Potrivit primei clasificări, semnele se dovedesc a fi qualisemne, sinsemne sau legisemne. Qualisemnele sunt calităţi care funcţionează ca semne numai dacă se materializează într-un obiect singular. Sinsemnele sunt lucruri sau evenimente reale care dobândesc statutul de semn doar prin calităţile sale. În sfârşit, legisemnele sunt obiceiuri instituite de o comunitate, aşa cum se întâmplă cu deosebire în cazul semnelor convenţionale. A doua clasificare a semnelor se concretizează în clasele iconilor, indicilor, respectiv simbolurilor, altfel spus, în clasa semnelor care sunt asemănătoare denotatului, în clasa semnelor au în mod necesar o calitate în comun cu denotatele lor şi care se referă la acestea tocmai în privinţa calităţii comune, respectiv în clasa semnelor care se referă la denotatele lor în virtutea unei asocieri de idei generale care determină această referire. Cea de-a treia trihotomie propusă de Charles Sanders Peirce reuneşte remele, semnele dicent şi raţionamentele, cu alte cuvinte, 1 Franck E.X. Dance şi Carl E. Larson, The Functions of Human Communication. A Theoretical Approach, Holt, Rinehart and Winston, New York, 1976, p. 33. Pentru cei doi autori, semnele stimulează comunicarea, dar nu formează substanţa ei, adevăratele instrumente ale acesteia fiind simbolurile.
-
Upload
oanaticusan -
Category
Documents
-
view
219 -
download
3
description
Tipuri de Semne
Transcript of Tipuri de Semne
TIPURI DE SEMNE
Clasificari relevante din literatura de specialitate:-Franck Dance i Carl Larson propun distincia semn-simbol, pentru a diferenia stimulii nnscui sau nvai care au o relaie fix, invariabil i necondiionat cu ceea ce ei semnaleaz de stimulii care au o relaie arbitrar i convenional cu obiectele pentru care stau[footnoteRef:1]. [1: Franck E.X. Dance i Carl E. Larson, The Functions of Human Communication. A Theoretical Approach, Holt, Rinehart and Winston, New York, 1976, p. 33. Pentru cei doi autori, semnele stimuleaz comunicarea, dar nu formeaz substana ei, adevratele instrumente ale acesteia fiind simbolurile.]
-Roland Burkart distinge ntre semnele naturale i semnele artificiale, cele dinti fiind componente ale realitii independente de noi, iar cele din urm, artefacte sau creaii ale unor comuniti de utilizatori.-Charles Sanders Peirce propune trei trihotomii, pe baza urmtoarelor criterii: (a) semnul este o simpl calitate, un existent real, sau o lege? (b) relaia semnului cu obiectul (sau denotatul) su const n faptul c semnul are o nsuire n el nsui, ntr-o relaie existenial cu acel obiect, sau n relaia sa cu un interpretant? (c) interpretantul semnului l reprezint pe acesta ca un semn de posibilitate, ca un semn de fapt, sau ca un semn de raiune?Potrivit primei clasificri, semnele se dovedesc a fi qualisemne, sinsemne sau legisemne. Qualisemnele sunt caliti care funcioneaz ca semne numai dac se materializeaz ntr-un obiect singular. Sinsemnele sunt lucruri sau evenimente reale care dobndesc statutul de semn doar prin calitile sale. n sfrit, legisemnele sunt obiceiuri instituite de o comunitate, aa cum se ntmpl cu deosebire n cazul semnelor convenionale.A doua clasificare a semnelor se concretizeaz n clasele iconilor, indicilor, respectiv simbolurilor, altfel spus, n clasa semnelor care sunt asemntoare denotatului, n clasa semnelor au n mod necesar o calitate n comun cu denotatele lor i care se refer la acestea tocmai n privina calitii comune, respectiv n clasa semnelor care se refer la denotatele lor n virtutea unei asocieri de idei generale care determin aceast referire.Cea de-a treia trihotomie propus de Charles Sanders Peirce reunete remele, semnele dicent i raionamentele, cu alte cuvinte, semnele care-i reprezint denotatul n nsuirile sale, sub aspectul existenei reale, respectiv n caracterul lor de semn.Ni se pare suficient n acest context s grupm semnele n patru categorii principale indicii, iconii, simbolurile i cuvintele , n conformitate cu natura relaiei dintre semne i semnificaiile lor.
