TIPOLOGIA AGENŢIILOR DE TURISM

Organizarea activităţilor turistice se realizează de către diverşi agenţi economici din turism. Aceştia sunt

persoane juridice, societăţi comerciale cu capital de stat, privat, mixt, societăţi familiale sau persoane

fizice care prestează servicii specifice acestei activităţi: hoteluri, servirea mesei, transport, tratament

balnear, servicii de agrement.

Agenţia de turism este intermediarul privilegiat între aceşti prestatori şi turist. Datorită diversităţii serviciilor

solicitate de către clienţii-turişti, agenţiile de turism s-au specializat în timp, ceea ce a condus la

clasificarea acestor în mai multe tipuri.

Tipologia agenţiilor de turism

Turismul organizat a apărut o dată cu afirmarea turismului ca fenomen de masă. El se desfăşoară numai

pe bază de contracte încheiate între prestatorii de servicii turistice şi agenţiile de turism.

Agenţia de turism[1] este principalul distribuitor al produselor turistice. Ea deţine monopolul vânzării

pentru că are două mari avantaje faţă de alte forme de distribuţie: protecţia aproape totală a

consumatorului de turism şi garanţiile financiare acordate atât turiştilor cât şi prestatorilor.

În lume există circa 30.000 de agenţii de turism licenţiate sau recunoscute profesional şi circa 200.000 de

puncte de vânzare.

 

Tabel nr. 12.1.1. Repartiţia agenţiilor de turism pe continente

Continentul Procentul deţinut

Europa 70%

America de Nord 14%

America de Sud şi Centrlă 45

Asia şi Pacific 8%

Africa şi Orientul Mijlociu 4%

Sursa:Vellas F. Becherel L., International tourism, Houndmills Basingtoke, Londra, 1995

 

În Europa, diferenţele între ţări în ce priveşte numărul de agenţii sunt foarte mari. Foarte dezvoltată în

Germania şi Marea Britanie, comercializarea prin agenţia de turism nu joacă în Franţa, Spania şi Italia un

rol major. În Franţa de exemplu, ponderea agenţiilor de turism în opţiunile vacanţierilor era de 12% în

1992 şi se apreciază că nu va trece bariera de 15 % până la sfârşitul anului 2000; de asemenea, era de

35% în Belgia şi Olanda şi de 40% în Germania şi Marea Britanie.

 

12.1.1. Concepte şi tipologie

În literatura de specialitate şi în terminologia Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) se foloseşte

noţiunea de agenţie de voiaj, care diferă conceptual şi terminologic de conceptul românesc.

În ţările cu activitate turistică intensă, agenţia de voiaj este o firmă independentă sau o reţea

de firme având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru mijloacele

de transport şi vânzarea produselor turistice “fabricate” de către tour-operatori.

[2]

Agenţie de “voiaj” sau de “turism”

Practicienii români motivează neutilizarea termenului voiaj prin aceea că se creează riscul confuziilor cu

agenţiile de voiaj S.N.C.F.R. De fapt, în condiţiile prezentate, nu există o deosebire de esenţă între

obiectul de activitate al unei agenţii de turism, care vinde şi bilete la mijloacele de transport, şi cel al unei

agenţii de voiaj S.N.C.F.R., atâta doar că în primul caz se vor vinde şi produse turistice (sejururi, circuite

cuprinzând pachete de servicii).La rândul său S.N.C.F.R. poate “monta” astfel de produse pe care să le

vândă prin agenţiile sau sucursalele proprii. Societatea analoagă din Franţa (denumită S:N:C:F.)

realizează şi astfel de activităţi.

Refuzul identificării cu agenţia de voiaj îşi poate avea originea şi într-o înţelegere limitată a fenomenului

social–economic pe care îl reprezintă turismul. Cu câteva excepţii, turismul include totalitatea

deplasărilor în afara localităţii de reşedinţă şi cărora nu le corespunde acordare

unei remuneraţii la locul de destinaţie. Deci, turismul se traduce şi prin vizite la ude şi prieteni,

şedere în locuinţe secundare, deplasări în interes de afaceri (delegaţii) sau la cumpărături, plecări în

concediu pe cont propriu etc. În astfel de cazuri, biletele de transport se procură printr-o agenţie C.F.R..

Diferenţa între aceste situaţii şi cele aferente produselor turistice “prefabricate” nu este una de fond, ci

priveşte doar modalitatea de satisfacere a nevoilor specifice (cazare , alimentaţie etc.) fie în cadrul unor

formule non – comerciale (care nu generează un raport nemijlocit marfă – bani) fie prin comanda şi

achitarea pe loc a serviciilor prestate în cadrul unor unităţi specializate, fie în contextul unui pachet de

servicii achiziţionat cu anticipaţie. În nici un caz, o formulă şi implicit transportul aferent nu este mai

“turistică” decât alta, ci doar presupune un grad diferit de concepere şi organizare

Agentul de voiaj este proprietarul sau managerul unei societăţi (firme)

desfăşurând acest tip de activitate, spre deosebire de agentul de turism, care

este salariatul aflat în relaţie directă cu clientela.

Pentru a conchide, prin agenţie de voiaj trebuie să se înţeleagă o întreprindere comercială având ca

scop :

Asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, cazările în hoteluri,

moteluri etc sau acţiunile turistice de orice fel;

Organizarea de călătorii individuale sau colective, la preţ forfetar, cu un program fie

stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului.

Agenţia de voiaj poate să exercite numai o parte din aceste activităţi3. De asemenea, orice persoană care

oferă voiaje cu titlu lucrativ trebuie să aparţină personalului unei agenţii acreditate sau să acţioneze în

calitate de corespondent al unei agenţii, sub responsabilitatea acesteia.

În practica şi legislaţia românească se foloseşte însă mai frecvent termenul de “agenţie de turism”. Astfel,

în Hotărârea Guvernului României nr. 513/ august 1998 agenţia de turism este definită ca fiind o unitate

specializată care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente

ale acestora.

 

Agenţiile tour-operatoare şi cele detailiste

 

Chiar dacă cele două noţiuni “agenţie de voiaj” şi “agenţie de turism” nu sunt similare în totalitate, vom

folosi şi vom accepta în continuare termenul de agenţie de turism, această variantă fiind mai apropiată de

conţinutul activităţilor care fac obiectul său de activitate

Conform aceleiaşi hotărâri de guvern, agenţiile de turism din România pot fi de următoarele tipuri:

Agenţie de turism tour-operatoare, având ca obiect de activitate organizarea şi

vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor

acestora, direct sau prin intermediari;

Agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei

agenţii de turism tour-operatoare, pachete de servicii sau componente ale acestora,

contractate cu acesta.

Dacă o agenţie de turism acţionează în calitate de intermediar pentru o agenţie tour-operatoare care nu

este stabilită în România, aceasta este considerată ca organizator de călătorii turistice în raporturile cu

consumatorii.

Aceste două tipuri de agenţii de turism corespund şi clasificării europene a agenţiilor de turism. Până în

1998, înfiinţarea, funcţionarea şi tipologia agenţiilor de turism au fost reglementate prin câteva hotărâri

legislative (Ordinul Ministrului Turismului nr. 207 şi 213/1994, OM 87/1995) care precizau că pot fi

acordate două tipuri de licenţe (A şi B) în funcţie de complexitatea obiectivelor activităţii. Licenţele

eliberate conform acestor reglementări au fost valabile 5 ani, la expirarea termenului fiind necesară

eliberarea unora noi, conforme cu noua legislaţie în vigoare.

 

Clasificarea agenţiilor de turism din perspectiva

UNIUNII EUROPENE

În ţările Uniunii Europene conform recomandărilor OMT, există de asemenea două tipuri de agenţii de

turism:

Detailistă, care furnizează publicului informaţii asupra posibilităţilor de voiaj, cazare

şi asigurare a serviciilor suplimentare, informaţii despre tarife şi condiţiile de

acordare a serviciilor. De asemenea, ele sunt autorizate de către furnizorii lor să

vândă respectivele servicii la tarifele precizate. În contractul de vânzare a produsului

turistic (bilet, voucher) se şi precizează de altfel că agenţia acţionează ca

intermediar;

Angrosistă (tour – operatoare),care concepe, pregăteşte şi vinde produse

turistice forfetare destinate a fi vândute fie direct, prin propriile oficii, fie prin

agenţiile detailiste.

În cele 18 ţări ale Uniunii Europene, tipul cel mai întâlnit este acela de mici agenţii independente implicate

în special în vinderea serviciilor turistice en detail.

De asemenea, există un număr redus de firme mari care operează în special în ţările nordice implicate în

crearea de aranjamente turistice şi pachete de vacanţă. Acestea sunt firme tour – operatoare care oferă

serviciile lor direct publicului prin mici agenţii detailiste.

Stabilirea numărului exact al agenţiilor de voiaj în ţările Uniunii Europene este dificil de realizat. Cele mai

recente cifre indică pentru Marea Britanie6973 şi pentru Germania 6271. Aceste două ţări sunt urmate de

Italia cu 5163 agenţii în 1991.Grecia, are de asemenea, are un număr mare de agenţii mici (peste 3000)

deşi este renumită şi se ocupă în special cu turismul in – coming. Grecia, de fapt, are cel mai mare număr

de agenţii raportat la populaţie, 30 de agenţii la 100.000 de locuitori, urmată de 17/100.000 în Luxemburg,

aproape 16 în Olanda, mai mult de 12 în Marea Britanie şi 10 în Germania.

 

Tipuri de agenţii de turism

Cele mai multe agenţii de turism sunt de dimensiuni mici, cu un volum de afaceri anual de circa 2,6 mil.$,

iar 34% au mai mult de 2 mil.$; numai 6% din agenţiile de turism depăşesc cifra de afaceri de 5 mil.$.

Noi tipuri de agenţii de voiaj şi variante de operare îşi fac apariţia datorită noilor tehnici şi uşurinţei de

intrare în afaceri. Cele mai comune tipuri de agenţii sunt:

a)          agenţii cu ofertă de servicii complete;

b)          agenţii de stimulare (incentive);

c)          agenţii comerciale;

d)          agenţii pentru croaziere;

e)          agenţii tip “implant”,

f)            agenţii organizatoare de circuite;

g)          agenţii organizatoare de voiaje prin poştă;

 

Agenţiile cu ofertă de servicii complete

Cu toate că aceste agenţii se ocupă de toate tipurile de voiaje, mai mult de jumătate din cifra lor de

afaceri provine din categoriile de voiaje de grup şi individuale. AMERICAN EXPRESS şi THOMAS

COOK sunt două din cele mai mari agenţii din lume care oferă servicii complete, având birouri în

majoritatea ţărilor lumii.

 

Agenţiile de stimulare (incentive)

Aceste agenţii sunt specializate în întocmirea programelor de voiaj pentru grupuri, firme şi societăţi care

îşi recompensează salariaţii cu excursii plătite pentru ei şi familiile lor.

Grupurile pentru care organizează frecvent voiaje sunt cele bisericeşti care doresc să viziteze locuri

religioase (Vatican) şi veteranii de război (care doresc să se reîntâlnească cu plajele Normandiei).

Voiajele de stimulare (“incentive”) conţin prestaţii care nu figurează în broşurile tour-operatorilor clasici.

Se pot desfăşura în savane sau în deşert, zburând cu balonul sau navigând cu velele. Turistul nu este un

spectator pasiv, ci actorul unei veritabile aventuri3

Călătoriile incentive sunt oferite de firme unui grup de angajaţi, care călătoresc împreună către aceeaşi

destinaţie. Ele pot contribui şi la întărirea spiritului de echipă. Întrucât voiajele incentive se adresează

persoanelor care călătoresc ca urmare a unei recompense acordate la locul de muncă, ele sunt socotite

ca făcând parte din turismul de afaceri4.[3]

Deşi pachetele de vacanţă incentive reunesc aceleaşi elemente ca un pachet clasic (transport, cazare,

excursii, agrement), ele se deosebesc de vacanţele liber alese, În cazul vacanţelor incentive, diferitele

elemente ale aranjamentului sunt alese în funcţie de stilul de viaţă şi aşteptările participanţilor

(organizarea de banchete, participarea la evenimente culturale sau sportive, vizitarea locurilor de interes,

adesea legate de munca angajaţilor, toate acestea făcând din excursie una memorabilă).

 

Forme derivate ale agenţiilor de stimulare

Trebuie remarcat că voiajele incentive reprezintă unul din domeniile cele mai promiţătoare ale turismului.

Se apreciază că, în lume, în jur de 11 milioane de oameni călătoresc anual ca urmare a premierii cu

excursii incentive. O observaţie interesantă este că doar 30% din cei care călătoresc astfel în Europa sunt

acompaniaţi de membri de familie, comparativ cu 70% în SUA. Tot SUA sunt responsabile pentru peste

jumătate din cererea totală pentru aceste călătorii. În Europa, pe primul loc se află Anglia şi Germania,

Paris şi Londra în topul destinaţiilor europene. Interesant este, totuşi, că în ultimii ani Europa de Est este

percepută ca fiind cea mai potrivită alegere pentru viitor, fiind bogată în multe atracţii cerute de cei care

călătoresc:

oraşe bogate în moşteniri culturale;

peisaje atractive, neafectate de urbanism;

bucătării naţionale recunoscute;

staţiuni balneo-climaterice;

În acelaşi timp, ţările Europei de Est pot reprezenta terenul viitoarelor investiţii. Principalele bariere în

calea găzduirii acestor călătorii sunt în prezent calitatea infrastructurii şi capacitatea scăzută de

organizare.

Forme derivate ale voiajului de stimulare au apărut în a doua jumătate a anilor ’80:

cecul de stimulare a călătoriilor, distribuit prin firmă celor mai buni salariaţi;

voiaje profesionale, care conţin conferinţe şi vizite cu caracter tehnic;

voiaje sponsorizate, care sunt propuse de o firmă furnizorilor, clienţilor,

distribuitorilor ei.

Acest tip de călătorie presupune un program profesional a cărui concepere stă în sarcina firmei care a

iniţiat voiajul, dar agenţia de turism are sarcina de a-l organiza.

Câteva exemple de agenţii care organizează voiaje incentive: American Express, Kuoni, Havas.

Agenţiile comerciale

Sunt specializate în intermedierea afacerilor din turism şi intră mai puţin sau deloc în legătură cu clienţii.

Agenţiile intră în legătură, la telefon, cu clienţii, rezervă bilete de avion, camere la hotel şi închiriază

maşini. Foarte adesea ele aranjează legături între clienţii lor. ROSEN BLUTH TRAVEL din

Philadelphia este un exemplu de astfel de agenţie de voiaj.

 

 

Agenţiile pentru croaziere

Aceste agenţii vând produse turistice de croazieră, pe vase special amenajate, oferind clienţilor cazare în

cabine confortabile fără zgomot şi balans.

Cunoaşterea porturilor care oferă cele mai interesante locuri de văzut este de asemenea foarte

importantă pentru agenţie.

În cele mai multe cazuri, biletele de croazieră sunt vândute prin agenţiile obişnuite de voiaj. Pentru că

aceste agenţii de voiaj nu au o experienţă suficientă în vânzarea croazierelor, ele au fost înlocuite în

ultimii ani cu agenţii specializate, care oferă o paletă mai largă de servicii:

nave de croazieră, specializate pe anumite tipuri de călătorii;

servicii complexe la bord;

porturi de ancorare diverse.

Agenţiile de tip “implant”

Aceste agenţii sunt amplasate în sediile unor firme şi corporaţii mari; clienţii lor, care sunt salariaţii

acestor firme, pot obţine bilete şi alte aranjamente pe loc şi personal. Aceste agenţii, de obicei, sunt filiale

ale agenţiilor comerciale. În 1990 aceste agenţii deţineau circa 11% din totalul agenţiilor de voiaj.

În unele cazuri agenţiile comerciale preferă să nu deschidă un birou “implant”, ci să instaleze un

punct de lucru pentru imprimarea biletelor la sediul clientului. Conform acestui aranjament, clientul

cheamă la telefon agenţia pentru a aranja o călătorie, iar agenţia, în loc să tipărească biletul în biroul său

şi apoi să-l expedieze cu poşta clientului, îl completează şi îl tipăreşte direct la sediul clientului.

 

Agenţiile organizatoare de circuite

Acestea organizează excursii exclusive în circuit care sunt vândute direct către public şi acţionează ca

agenţii de voiaj. Circuitele sunt vândute fie prin poştă, fie prin reclamă în revistele de specialitate

ca TRAVEL LEISURE şi THE NEW YORKER.

 

 

Agenţii organizatoare de voiaje prin poştă

Aceste agenţii nu au sedii propriu zise, ci operează prin poştă, în special pentru persoanele în vârstă şi

pentru grupuri sociale cum ar fi persoane invalide sau asociaţii de handicapaţi. Aceste agenţii oferă voiaje

pentru perioade mai lungi (de exemplu o lună în Spania). O astfel de agenţie este: AMERICAN

ASSOCIATION OF RETIRED PERSONS. Aceste agenţii oferă reduceri pentru clienţii care îşi fac

singuri rezervările la companiile aeriene sau, mai simplu, cheamă agenţia la telefon să le elibereze biletul

pe care ei deja l-au rezervat. Agenţia TRAVEL AVENUE din Chicago operează în acest fel5.[4]

 

 

 

12.1.2. Reţele de agenţii şi agenţii distribuitoare

Pentru a înţelege mecanismul comercializării produselor turistice, este bine să se facă distincţie între

circuitele şi reţelele de distribuţie. Circuitul este itinerarul de comercializare folosit de

către o reţea de distribuţie.6

Aşa cum s-a precizat, agenţiile sunt întreprinderi mici, cu mai puţin de 50 de angajaţi, care pot activa pe

piaţa turistică, fie independent, fie în reţele (anexa 3.2)

.

A. Agenţiile independente:

Acestea funcţionează ca şi întreprinderile mici şi mijlocii sau societăţile cu răspundere limitată, acest

statut juridic fiind preferat deoarece presupune un capital iniţial minim

 

B. Reţele de agenţii.

Sub deviza “unirea face puterea”, în anii ’60 puternice grupuri ca CIWLT sau HAVAS au construit reţele,

regrupându-şi punctele de vânzare sub un însemn unic. În general, o reţea cuprinde cel puţin 10 puncte

de vânzare.

 

Există patru categorii de reţele: integrate, voluntare, franşizate şi protejate (reţele integrate pot

cuprinde uneori în cadrul lor agenţii franşizate). În funcţie de categoria de reţea, se negociază comisionul

pentru revânzări de voiaje forfetare şi tarifele preferenţiale pentru conectarea la centralele de informaţii.

Prin apartenenţa la o reţea, sunt facilitate imaginea de marcă şi promovarea.

 

Reţeaua integrată

Într-o reţea integrată punctele de vânzare n-au autonomie. Sunt simple agenţii care distribuie produsele

selecţionate de conducerea reţelei. Se negociază comisionul şi se stabileşte o listă de tour-operatori

privilegiaţi ale căror produse trebuie să fie propuse cu prioritate clienţilor. Gestiunea şi contabilitatea sunt

centralizate. Cheltuielile de publicitate şi promovare sunt împărţite între membrii reţelei. De asemenea,

fiecare punct d vânzare trebuie să fie licenţiat. Dreptul de a desfăşura activităţi de ticketing trebuie obţinut

pentru fiecare punct separat.

Un exemplu de reţea integrată este Havas Tourisme care dispune de o mare reţea

de distribuţie sub marca “Havas Voyages”, implantată în Franţa şi Belgia.

Reţeaua franşizată

Nu există încă o reţea compusă numai din agenţii franşizate. De fapt, franşiza nu este foarte răspândită în

sectorul agenţiilor de turism, aşa cum este în cazul hotelurilor.

Agenţia franşizată constituie o societate independentă, care trebuie să obţină propria licenţă şi dreptul la

activităţi ticketing.

Agenţia franşizată se conformează politicilor comerciale ale franşizorului, beneficiind de publicitate

comună, de însemnul, imaginea de marcă, savoir-faire-ul franşizorului şi de comisioane negociate cu

acesta. În schimb, franşizatul trebuie să plătească o redevenţă sau cote procentuale din cifra de afaceri.

 

Reţeaua voluntară

O reţea voluntară beneficiază de aceleaşi avantaje ca şi reţeaua integrată, în principal obţinerea unor

comisioane ridicate în schimbul unui anumit volum de vânzări. Fiecare agenţie are însemnul ei, îşi

păstrează independenţa juridică, dar beneficiază de campanii publicitare şi servicii de plăţi centralizate

prin reţea.

În Franţa, de exemplu există o singură mare reţea voluntară, SELECTOUR, CREATĂ ÎN 1971.Ea

grupează mai mult de 300 de puncte de vânzare şi constituie prima reţea de distribuţie a SNCF8,Air

France şi Air Inter.

Ticketingul reprezintă cam 75% din cifra de afaceri. După 1985 au apărut şi alte reţele voluntare ele

AFAT (Asociaţia Franceză a AGENŢIILOR de Turism), care însă nu sunt foarte prezente pe piaţă.

WATA (World Association of Travel Agencies) este singura reţea de anvergură internaţională care a

reuşit să se impună. În 1989 avea 226 agenţii în 199 de oraşe din 84 de ţări. La început, membrii WATA

se angajau să facă schimb de turişti între ei, însă după ani “60 – “70 au renunţat la această practică de

reciprocitate. Asociaţia editează regulat un ghid cu tarife hoteliere şi prestaţii turistice, numit

MASTERKEY.

 

Reţeaua protejată

Aceasta este creată de un operator care preferă în locul propriilor puncte de vânzare, să-şi caute

parteneri independenţi, titulari de licenţă. În acest caz, agenţia de turism se angajează să revândă cu

prioritate produsele tour – operatorului şi nu plăteşte nici o redevenţă acestuia.

Agenţia nu beneficiază de nici o exclusivitate, dar obţine un comision mai mare decât celelalte agenţii.

Tour – operatorul îşi selectează agenţiile după criterii cum ar fi amplasamentul (în centrul oraşelor) şi

mărimea cifrei de afaceri.

În acest sistem, agenţiile rămân autonome, iar tour – operatorul dispune de vitrinele lor, care constituie

excelente suporturi publicitare permanente. Chiar dacă agenţia de turism beneficiază de imaginea şi

dinamismul tour – operatorului, acesta din urmă este veritabilul beneficiar al afacerii.

 

Agenţiile care nu fac parte dintr-o reţea nu sunt în mod obligatoriu agenţii independente. Se consideră că

o reţea este constituită atunci când are mai mult de 10 agenţii membre.

Dacă sunt asociate mai puţin de 10 agenţi, acestea se numesc grupuri de agenţii. Un grup de

agenţii poate fi compus din mai multe:

Puncte de vânzare: punctele deschise de aceeaşi agenţie au toate acelaşi număr

de licenţă;

Implanturi: acestea sunt instalate în cadrul unor firme al căror personal efectuează

frecvent şi regulat deplasări profesionale. Deşi clientela este restrânsă la personalul

acestor firme, prezintă avantajul de a asigura agenţiei de turism venituri regulate. De

asemenea implanturile privilegiază un singur client, fidelizându-l. Implanturile sunt

înregistrate sub acelaşi număr de licenţă ca al agenţiei care le-a creat.

Implanturile se fac în mod gratuit. În schimb, societăţile beneficiază de tarife preferenţiale, calculate în

funcţie de volumul afacerilor realizate cu firma în care sunt implantate. Activitatea principală a

implanturilor este ticketingul (90% din cifra de afaceri), dar ele organizează şi voiaje “incentive”

Cu toate că personalul societăţii unde s-a făcut implantarea este clientela turistică, acesta apelează puţin

la serviciile implanturilor pentru deplasări private

 

 

12.1.3. Înfiinţarea agenţiilor de turism în România

 

Aşa cum s-a precizat, este considerată agenţie de turism orice unitate specializată

care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale

acestora. Cu alte cuvinte, agenţiile de turism se obligă, în scop lucrativ, să procure călătorilor titluri de

transport şi servicii turistice (cazare, masă, agrement) pentru efectuarea voiajului sau sejurului

Statul nu se limitează să garanteze competenţa şi solvabilitatea agenţiilor printr-o reglementare specială

(licenţă şi/sau garanţii). El urmăreşte ca agenţiile licenţiate (acreditate) să facă faţă concurenţei neloiale

din partea altor organizatori de voiaje (îndeosebi asociaţii de turism)

 

Tabelul nr. 12.1.2. Topul agenţiilor de turism în 1998

Locul

ocup

at AGENŢIA

Punctaj

total

Cifra de

afaceri

(mii lei)

Rata

de

profit

%

Efort

de

dezv.

%

Productivit

ea muncii

(mii lei)

1 MARSHAL TOURISM SRL 4,3 67817142 0,02 1,0 1541299

2

OLIMPIC INTERNATIONAL

TURISM SRL 3,5 48607790 0,06 0,94 3739061

3 J’INFO TOURS SRL 2,5 39100014 0,01 0,46 1396429

4 PARALELA 45 TURISM SRL 2,3 35600889 0,02 1,0 726549

5 VISIT SA 2,1 33265074 0,03 0,82 875397

6

BUSINESS TRAVEL TURISM

SRL 2,0 27789637 0,23 0,66 1543869

7 NOVA TURISM SRL 1,8 26233444 0,03 1,0 1457414

8 ATLANTIC TOUR SRL 1,8 25959334 0,05 1,0 1297967

9 SPARO PRODEXIM SRL 1,8 21602368 0,04 1,0 3086053

10

CONDOR TRAVEL AND

TRADE SRL 1,5 22684972 0,05 0,59 782240

Sursa: Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti

 

De asemenea, statul face eforturi să atenueze, în caz de conflict sau de criză, consecinţele măsurilor

excepţionale care se percutează asupra agenţiilor. Aceste diferite sarcini revin Autorităţii Naţionale pentru

Turism, care asigură tutela tuturor organizatorilor de voiaje şi legătura cu alte administraţii interesate.

Este unul dintre sectoarele unde activitatea sa este cea mai creativă, pentru că problemele organizatorice

au evoluat încontinuu în cursul ultimilor ani, ca urmare a dezvoltării turismului organizat.

 

12.1.3.1. Obţinerea licenţei de către agenţia de turism

 

În conformitate cu prevederile HG nr.513/1998, licenţele de turism se eliberează de către Oficiul de

Autorizare şi Control în Turism (OACT), instituţie publică cu personalitate juridică în

subordineaANT care asigură şi evidenţa licenţelor eliberate, respectiv a celor suspendate sau anulate.

Documentaţia necesară obţinerii licenţei de turism este următoarea (vezi anexa 3.1.):

cerere de eliberare a licenţei de turism;

copia legalizată a hotărârii judecătoreşti de înfiinţare a agentului economic sau copia

autorizaţiei de funcţionare;

copia legalizată a statutului sau a contractului societăţii din care să rezulte că în

obiectul de activitate are inclus “turism intern şi internaţional”;

copie legalizată a certificatului de înmatriculare la Registrul Comerţului;

dovada constituirii fondului de garanţie (ordin de plată sau scrisoare de garanţie

bancară de 6.000.000 lei pentru licenţa tour-operatoare sau de 3.000.000 lei pentru

licenţa detailistă);

copia legalizată a brevetului de turism pentru conducătorul agenţiei;

contractul de muncă al managerului ce deţine brevetul de turism;

copia legalizată a actului de deţinere a spaţiului;

fişa de reprezentare a agenţiei de turism;

macheta comenzii de asigurare de servicii utilizată (voucherul) pentru licenţa de

turism tour-operatoare;

taxa de eliberare a licenţei de turism de 1.250.500 lei care se achită prin ordin de

plată de “trezorerie” sau prin mandat poştal în contul O.A.C.T. 645182356 deschis la

Banca Comercială Română – Sucursala Municipiului Bucureşti.

Documentaţia astfel întocmită se transmite reprezentantului zonal al Oficiului de Autorizare şi Control în

Turism, care verifică documentaţia primită, solicitând eventuale completări. Termenul de soluţionare a

cererii este de 30 de zile şi curge de la data înregistrării documentaţiei complete. Eliberarea licenţei se

face numai după verificarea la faţa locului de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism.

Atunci când se schimbă sediul agenţia de turism, agentul economic în cauză va solicita eliberare unei noi

licenţe, întocmind în acest sens următoarea documentaţie:

cererea de eliberare a licenţei de turism;

copie de pe actul de deţinere a spaţiului;

fişa de prezentare a agenţiei de turism, actualizată;

licenţa de turism eliberată anterior, în original;

copie de pe documentul privind plata în contul Oficiului de Autorizare şi Control în

Turism a contravalorii prestaţiei efectuate.

Pentru înscrierea filialei unei agenţii de turism se va întocmii următoarea documentaţie:

cerere;

copie de pe actul de deţinere a spaţiului pentru filiala înscrisă;

licenţa de turism a agenţiei de turism, în original;

copie de pe documentul privind plata în contul Oficiului de Autorizare şi Control în

Turism a contravalorii prestaţiei efectuate;

copie de pe contractul de muncă înregistrat la direcţia de muncă şi protecţie socială

al persoanei care deţine brevetul de turism, în cazul în care filiala are sediul în altă

localitate decât agenţia, sau copia de pe contractul de muncă al persoanei calificate,

în cazul în care filiala are sediul în aceeaşi localitate cu agenţia.

Pentru radierea filialei unei agenţii de turism se va prezenta următoarea documentaţie:

cerere;

licenţa de turism, în original,

copie de pe documentul privind plata în contul Oficiului de Autorizare şi Control în

Turism a contravalorii prestaţiei efectuate

Pentru vizarea din trei în trei ani a licenţelor de turism pentru agenţiile de turism şi filialele acestora se va

întocmi, potrivit articolului 7 din Hotărârea Guvernului nr. 513/1998, următoarea documentaţie:

cerere de avizare;

licenţa de turism, în original;

copie de pe documentul privind plata în contul Oficiului de Autorizare şi Control în

Turism a contravalorii prestaţiei efectuate;

documente care să justifice calitatea personalului propriu şi instruirea periodică a

acestuia prin cursuri de specializare şi perfecţionare profesională.

12.1.3.2. Suspendarea licenţelor de turism

Licenţa de turism se suspendă de către Oficiului de Autorizare şi Control în Turism pe o perioadă de până

la un an, dacă nu sunt respectate condiţiile impuse la eliberare.

Astfel, licenţa de turism este suspendată din oficiu pe perioada pe care agentul economic nu mai are

constituită integral garanţia financiară. Agenţiile de turism care au licenţa de turism suspendată, până în

momentul depunerii integrale a garanţiei financiare se vor ocupa numai de finalizarea acţiunilor turistice

care au fost vândute turiştilor.

În cazul în care, cu ocazia verificărilor efectuate în vederea avizării licenţei de turism, se constată că nu

mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza acordării acesteia, licenţa se suspendă până la

remedierea deficienţelor.

 

12.1.3.3. Brevetarea conducătorilor agenţiilor de turism

Conducerea operativă a agenţiilor de turism, a filialelor acestora din alte localităţi, a hotelurilor,

motelurilor, campingurilor (cu o capacitate de peste 100 de locuri de cazare), a satelor de vacanţă,

cabanelor şi a unităţilor de alimentaţie pentru turism de categoria I şi “Lux”, cu o capacitate mai mare de

50 de locuri la mese, se asigură cu persoana care deţine brevet de turism.

În funcţie de nivelul şi de complexitatea pregătirii profesionale şi de îndeplinirea criteriilor minime, se

eliberează brevete de turism pentru următoarele funcţii:

manager în activitatea de turism;

director de agenţie de turism tour – operatoare;

director de agenţie de turism detailistă;

director de hotel;

director de restaurant;

cabanier

Posesorul brevetului de turism poate ocupa şi alte funcţii decât cele înscrise pe acesta, astfel:

managerul în activitatea de turism poate ocupa oricare din funcţiile menţionate mai

sus, inclusiv funcţia de director de sat de vacanţă;

directorul de agenţie de turism tour – operatoare poată ocupa fie funcţia înscrisă în

brevet, fie funcţia de director de agenţie de turism detailistă;

directorul de hotel poate asigura fie funcţia înscrisă în brevet, fie conducerea

operativă a activităţilor unei alte unităţi de cazare, respectiv motel, camping sau sat

de vacanţă.

În vederea obţinerii brevetului de turism persoana în cauză trebuie să prezinte următoarea documentaţie:

cerere de eliberare a brevetului de turism;

curriculum vitae;

copia actului de certificare a cetăţeniei (buletin de identitate sau certificat de

naştere);

copii legalizate ale actelor de studii şi de calificare;

copia legalizată după cartea de muncă;

atestatul de limbă străină de circulaţie internaţională(cu excepţia conducătorilor

cabanelor şi ai agenţiilor de turism detailiste);

cazier judiciar;

caracterizare asupra activităţii desfăşurate în domeniul turismului de la ultimul loc

n’de muncă;

taxa de eliberare a brevetului de turism de 219.600 lei care se achită prin ordin de

plată de “trezorerie” sau prin mandat poştal în contul O.A.T.C. 645182356 DESCHIS

LA Banca Comercială Română – Sucursala Municipiului Bucureşti

Licenţa de turism se mai suspendă pe o perioadă de până la un an de către O.A.T.C., în următoarele

situaţii:

comercializarea necorespunzătoare a pachetelor de servicii turistice;

neasigurarea de ghizi atestaţi pentru derularea în bune condiţii a programelor

turistice;

utilizarea de autocare neclasificate;

asigurarea de servicii de cazare şi alimentaţie în structuri de primire turistice care nu

deţin certificate de clasificare;

funcţionarea agenţiei sau a filialei acesteia din altă localitate decât cea în care este

situat sediul agenţiei, fără ca persoana care asigură conducerea să deţină brevet de

turism;

prestarea de servicii turistice prin filiale ale agenţiei neînscrise pe licenţa de turism.

Licenţa de turism este suspendată din oficiu pe perioada în care agentul economic nu mai are constituită

integral garanţia financiară.

Titularul unei licenţe de turism retrase nu mai are dreptul să solicite eliberarea unei noi licenţe de turism

timp de doi ani de la data retragerii.

Brevetul de turism se retrage de O.A.T.C. în următoarele situaţii:

atunci când din cazierul judiciar rezultă că titularul brevetului de turism a suferit o

condamnare definitivă pentru furt, tâlhărie, abuz de încredere, gestiune frauduloasă,

delapidare, fals şi uz de fals, abuz în serviciu, falsificare de alimente sau de produse,

mărturie mincinoasă, dare şi luare de mită;

atunci când, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia îi este anulată

licenţa de turism sau îi este retras certificatul de clasificare.

Neacordarea sau retragerea licenţei sau brevetului de turism, ca şi nevizarea sau suspendarea licenţei de

turism pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în condiţiile legii.

Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii

penale, să constituie infracţiune:

desfăşurarea de activităţi turistice specifice agenţiilor de turism de către agenţi

economici fără licenţă de turism;

nerespectarea obiectului de activitate înscris în licenţa de turism, corespunzător

tipului de licenţă de turism obţinut;

desfăşurarea de activităţi turistice prin filiale neînscrise pe licenţa de turism;

desfăşurarea de activităţi turistice în alte sedii decât cele înscrise în licenţa de

turism;

neasigurarea conducerii de către persoane posesoare de brevet de turism a

agenţiilor şi structurilor de primire turistice pentru care este stabilită această

condiţie;

nerespectarea condiţiilor şi criteriilor în baza cărora s-a eliberat licenţa de turism;

neafişarea la loc vizibil a licenţei de turism.

 

Reglementări legislative

Legislaţia în domeniul acordării licenţei operatorilor în turism s-a completat, modificat şi adaptat la

condiţiile impuse de OMT de câteva ori în ultimii ani (HGR nr.634/1994 privind acordarea licenţelor şi

brevetelor de turism, Ordonanţa M.T. nr.207 şi 213/1994 pentru aprobarea normelor metodologice privind

acordarea licenţelor şi brevetelor de turism), HGR nr. 513/1998 privind activitatea de comercializare a

serviciilor turistice şi de acordare a brevetelor şi licenţelor de turism, Ordonanţa M.T. 125/1998 pentru

aprobarea normelor metodologice privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, criteriile şi

metodologia de acordare a licenţelor de turism şi brevetelor de turism, Ordonanţa nr. 107/1999 privind

activitatea de comercializare a produselor turistice.

În sfârşit, conform hotărârii nr. 513/1998 au intervenit noi precizări privind licenţele şi brevetele de turism.

Licenţele de turism se eliberează pentru agenţiile de turism înfiinţate de agenţii economici care au în

obiectul de activitate şi servicii turistice. Pe licenţe sunt înscrise şi eventuale filiale ale agenţiei de turism

înfiinţate pe teritoriul României.

 

Agentul economic solicită O.A.C.T. eliberarea licenţei de turism cu minimum 30 de zile înainte de

începerea activităţii agenţiei şi/sau a filialelor acesteia. În acelaşi termen solicită înscrierea în licenţă şi a

filialelor înfiinţate după eliberarea licenţei.

În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic, respectiv a persoanei

fizice, O.A.C.T. va efectua verificările necesare, va elibera licenţa şi, respectiv, brevetul de turism. În

situaţia în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru emiterea licenţei şi, respectiv, a brevetului de turism, se

va comunica solicitanţilor motivul pentru care acestea nu pot fi eliberate.

Licenţa şi brevetul de turism sunt netransmisibile. Copiile licenţelor de turism, vizate de O.A.C.T., se

afişează la loc vizibil în incinta agenţiei de turism şi a filialelor acesteia, pentru a da posibilitate turiştilor să

cunoască dacă agenţia în cauză funcţionează legal.

Pe firma agenţiei şi a filialelor, pe materialele promoţionale, precum şi pe documentele emise de acestea

este obligatoriu să se înscrie numărul licenţei de turism.

În situaţia în care nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza acordării licenţei de turism pentru

agenţia de turism sau filialele acesteia, agentul economic în cauză are obligaţia să

soliciteO.A.C.T. eliberarea unei noi licenţe de turism, potrivit condiţiilor efectiv îndeplinite.

Licenţele de turism vor fi vizate de O.A.C.T. din trei în trei ani. Agentul economic va solicita vizarea

licenţei de turism cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de trei ani de la emiterea acesteia

sau de la ultima vită.

12.1.4. Agenţiile de turism corespondente

Furnizorii agenţiilor de turism

Marile agenţii de voiaj au relaţii cu două categorii de furnizori de servicii primare şi de servicii

secundare (corespondenţii). Agenţii economici din prima categorie furnizează servicii de: transport,

recepţie şi asistenţă turistică locală (primire şi acces). În acest caz, între agenţia de voiaj şi furnizorul de

servicii se încheie un acord care cuprinde natura şi categoria serviciilor prestate, condiţiile şi tarifele la

care vor fi prestate serviciile, clauzele minore şi durata acordului. Pentru ca două agenţii să fie în raport

de corespondenţă trebuie ca una dintre ele să furnizeze propriile prestaţii clienţilor celeilalte sau să

vândă, pe baza unui acord scris, în zona sa de activitate.

 

Agenţii corespondente

Agenţiile de voiaj corespondente pot fi:

agenţii de voiaj de mărime mijlocie, care îşi vând aranjamentele proprii, încheie

contracte cu partenerii externi şi preiau parţial şi aranjamentele altor organizatori

mai puternici de turism. Raza lor de acţiune este limitată la nivel regional;

agenţii sau birouri de turism mici –de cele mai multe ori fără programe turistice

externe proprii, ele activând în turismul internaţional de masă, în principal ca

vânzători ai programelor marilor concerne de voiaj organizatoare.

Pentru a face faţă, aceste agenţii şi birouri de turism îşi concentrează activitatea pe formele de turism

intern sau oferă programe externe de călătorii cu excepţia turismului de masă (călătorii de studii şi

profesionale, programe pentru tineret, turism cultural, croaziere maritime).