5/11/2018 Tipăriturile lui Coresi - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tipariturile-lui-coresi-55a0cdbcf1867 1/3

 

Tipăriturile lui Coresi

Tipografia re î nfiinţată de lofof ătul sârb Dimitrie Liubavici la Târgovişte î n 1545 n-a izbutit să scaotă  î ncinci ani mai mult de patru căr ţi î n limba slavonă necesare serviciului religio. Cum nevoia acestora era tot mmare, domnitorii Moldovei şi Ţării Româneşti se adresează Braşovului, unde exista o tipografie din 1535, ia

 î n 1546 Johannes Benkner  î ntemeiase prima fabrică de hârtie. Astfel, î ntre 12 iunie 1556 şi 14 ianuarie 1557diaconul Coresi din Târgovist tipăresşte la Braşov, din porunca judelui Benkner, un Octoih slavonesc

comandat de Pătraşcu voievod, domnitorul Ţării Româneşti, şi Alexandru Lă puşneanu, domnitorul Moldov

Alături de Coresi este indicat ca meşter tipograf un Oprea logof ătul, fost ucenic al lui Dimitrie Liubavici, cee

ce î nseamnă că şi Coresi va fi î nvăţat meseria de la renumitul tipograf sârb.

La 8 iulie 1557 acelaşi Coresi î ncepe la Târgovişte tipărirea unui Triod-Penticostar slavon pe care-l termin

la 1 iulie 1558. Este sigur că avea o bună calificare, căci î l vom regăsi î n anii următori la Braşov, unde, î nserviciul primarului Benkner, va desf ăşura o activitate asupra căreia urmează să stăruim.

Intreprinderea comercială a lui Benkner se conjugă cu acţiunea de propagare a ideilor reformei luiLuther. În 1542, Honterus făcuse să apară o carte, Reformatio ecclesiae Coronensis ac totiusBarcensis provinciae , în care sublinia unul din principiile fundamentale ale noii biserici,

propovăduirea evangheliei în limba naţională. Cronicon Fuchsis-Lupino-Oltardinum notează că la 1martie 1559 Johannes Benknerus a reformat biserica valahilor şi a propus învăţarea preceptelor catehismului. Desigur că în acest scop el a ţinut să ofere românilor şi cărţile trebuitoare, în primulrând evanghelia. Aşa se face că în anul următor, la 3 mai 1560, se pune sub tipar un Evangheliar românesc ce se va sfârşi la 30 ianuarie 1561 prin munca lui Coresi şi a lui Tudor diacul. Citim acesdate în prefaţa cărţii, o dată cu justificarea eitorului :

« …În zilele măriei lui Ianăş crai (Ion Sigismund Szapolyai), eu jupînul Hanăş Begner de în Braşoam avut jelanie pentru sfintele cărţi creştineşti tetraevanghel şi am scris aceste sfinte cărţi de

 învăţătură, să fie popilor rumîneşti să înţeleagă, să înveţe rumînii cine-s creştini, cen grăeşte şisfântul Pavel apostolu cătră Corinteni 14 capete : în sfânta besearică mai bine e a grăi cinci cuvintecu înţeles decât 10 mie de cuvinte neînţelese în limba străină. »

Nu putem şti cui i se datorează traducerea celor patru evanghelii, s-ar putea totuşi ca ea să aparţină chiacelor doi tiporafi, prefaţa fiind dictată (“cu zisa jupânului Hanes Begner scris-am eu diaconul Coresi otTârgovişte şi Tudor diacu” ) Traducătorii au evitat să se numească , spre a preîntâmpina acuzaţiile din parcelor care ţineau la textul în limba slavonă, dar dădeau asigurări că au tălmacit exact:

“…vă rugăm toţi sfenţi părinţi oare vlădici, oare episcopi, oare popi, în cărora mână va veni acestecărţi creştineşti înainte să cetească, necetind să nu judece, neci să săduiască”.

 În 1921 Andrei Barseanu a găsit la Ieud în Maramureş un zbornic care, printe alte texte, conţine şun catechism tipărit. Lingviştii şi istoricii literari au susţinut până acum că trebuie să fie o reeditarecatehismului român de la Sibiu din 1554, ceea ce nu se poate dovedi, mai ales că exemplaruldescoperit la Ied n-are foaia de titlu. Din prolog rezultă ca aceast catechism a fost tipărit de Cores

după Evanghelier, în 1561 şi nu în 1559:“…neşte creştini buni socotiră şi scoseră de în limba sîrbească pre limba rumînească cu ştireamăriei lui crai şi cu ştirea epicopului Savei ţărăei ungreşti şi scoasem sfînta evangelie, şi zeacecuvinte, şi tatal nostru, şi credinţa apostolilor să înţeleagă toţi oamenii cine-s rumînii creştini cumgrăiaşte şi sfântul Pavel apostol cătră Corinteni 14 capete:în sfânta besearecă mai bine a grai 5cuvinte cu înţeles decat zece mie de cuvinte neînţelese în limba straină.Aşadar, cartea e pusă sub egida principelui Ioan Sigismund Szapolyai, inclusiv a mitropoliţilor ŢăRomâneşti şi Transilvaniei, ca o garanţie că nu conţine nimic din ceea ce ar contraveni dogmelor 

5/11/2018 Tipăriturile lui Coresi - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tipariturile-lui-coresi-55a0cdbcf1867 2/3

 

ortodoxe. Catehismul conţine întrebări şi răspunsri cu privire la decalog, simbolul credinţei (în formadmisă de sinodul de la Niceea), tatal nostru, mîlcuitură (“accea cand ceream ceva de ladumnezeu”, datul de har (« candu ne aduceam aminte de pre toate faptele bune ale luidumnezeu”), botez si cuminecatură. Ideile despre mîlcuitură (de la cehul milkovati = a implora milşi datul de har se întâlnesc şi în catehismul unguresc al lui Batizi şi provin probabil din celebra

lucrare despre locurile comune teologice a lui Filip Melanchon, publicată în 1521 (Loci communesrerum theologicarum). Catehismul romanesc al lui Coresi a fost foarte răspândit. Popa Grigore dinMahaci îl copiază în 1607 sub titlul Întrebare creştinească, “carte ciri sa va intreba cu altul să ştieraspunde”.Pentru tipărirea celei de a treia cărţi, Lucrul aposolesc (1563) s-a uilizat traducerea anterioarărotacizantă. Iată un pasaj în cele doua versiuni:“Că gice neştiînare, tu credinţă ai, iară eu lucru amu, arată-mi credinţa ta di în lucrurile tale, şi euvoiu arăta ţie di în lucrurele mele crediinţa mea. Tu credzi că dumnedzeu unul iaste, biînre faci, şidracii încă credu şi înglodzescu. Ome deşarte, veri se înţelegi că credinţa fără lucru moartă iaste?Avraam, parintele nostrum, au nu de lucru dereptă-se, că înrălţă Isacu fiiul sau spre giuînghietoriuVedzi, credinţa agiută lucrureloru lui, şi de lucru se sfrăşaşte credinţa.”

“Că zice neştine:cu credinţă ai, şi eu lucru am, arată-mi credinţa ta de lucrul tău, şi eu ţie arăta-vocredinţa mea de lucrul mieu. Tu crezi că dumnezeu unul iaste, bine faci, şi dracii cred şi spămîntase. Veri sa inţelegi, o, ome deşarte, că credinţa fără lucru moartă iaste ? Avraam, părintele nostruau nu de lucru se dereptă, că înalţă Isac fiiul său spre junhiiare întru altar? Vezi credinţa ajutoriuiaste lucrului, şi de lucru sfrăşaşte-se credinţa.”

 În anul 1564 se declară în mod oficial sciziunea bisericii protestante din Transilvania. Maghiarii, înfrunte cu principele Ioan Sigismnd Szapolyai, aderă la Calvinism, pentru a se opune tendinţelor expansioniste ale împăratului catolic Ferdinand. În această luptă sunt atraşi şi românii. Un nobilsecui, Forro Miklos de Haporton, care suferise o condamnare la moarte şi fusese tocmai graţiattrecând la Calvinism, pune la cale tipărirea unei evaghelii explicate şi a unui molitvenic în limbaromână, la Braşov.

Cu toate acestea, dăm şi aici, în epilogul la Tîlcul Evangheliilor , peste formula obişnuită în tipăririlcoresiene:”Den mila lui dmnezeu, eu, diaconul Coresi, deac-am vazut ca mai toate limbile aucuvîntul lui dumnezeu în limba loru, numai noi rumînii n-avem », menită a îndreptăţi tipărireacărţii:”daca amu văzutu jelania la mulţi preoţi de tîlcul evangheliilor, cum să poată şi ei propovedua spune oamenilor învăţătura dupa cetitul evengheliei, aşa am aflat aceste tîlcuire ale evangheliilopre dumineci preste an, scoase den scriptra prorocilor şi aposolilor şi celor sfinţi părinţi…”  Tîlcul evangheliilor este o adunare de cazanii, adică de interpretări ale evangheliilor, care seciteau în cursul anului dumineca la biserică.

Autorul maghiar, calvin, propagă concepţia despre graţia divin ăca singur mijloc de salvare dinpăcat şi combate credinţa în sfinţi, tradiţiile obscure, practicile magice şi superstiţiile (« în nevoilenoastre nu ne poate ajuta decîntecele drăceşti, nici pot folosi leacurile, nici erbile ».)

Traducerea acestei cărţi făcută dintr-o limbă vie e mai puţin silnică şi Tâlcul evangheliilor aremeritul răspândirii unor idei laice. Un merit mai mic în acest sens se poate atribui Liturghieruluicomandat de episcopul calvin Pavel Tordaşi, urmaşul lui Gheorghe de Sîngeorz, tipărit la Braşov 1570.

Pavel Tordaşi mai comandase şi o Psaltire, tiparită tot atunci şi reeditată în 1577 cu text slavonparalel. Psaltirea, operă religioasă cu caracter literar mai pronunţat, a fost cartea cea mai populardin perioada feudală şi a pricinuit cele dintâi scrieri poetice la noi. Ca o curiozitate merită a fipomenită o carte de cântece, psaltire în versuri, din 1570, tipărită cu litere latine şi ortografie

5/11/2018 Tipăriturile lui Coresi - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tipariturile-lui-coresi-55a0cdbcf1867 3/3

 

ungurească (cea dintâi tipăritură românească în litere latine), traducere după o carte de cântece dSzedi Gergely .

Odobescu, găsind la mănăstirea Bistriţa din Oltenia un exemplar din Psaltirea salvo-română(1577), îl credea prima traducere românească a Psaltirii în slavoneşte. În epilog, Coresi arată că ascos-o din « psaltirea sârbească pe limba rumînească », în realitate n-a tradus corect, ci prin

intermediul Psaltirii Şcheiane, cum se constată din identitatea unor pasaje.Ultimele două tipărituri româneşti coresiene sunt o pravilă şi o cazanie.Din Pravilă s-a găsit numai un fragment, dar textul există în copii manuscrise din 1610 (Arhivele

Bistriţei) şi 1620 (Codex Neagoenus). Ea cuprinde penalităţi de drept bisericesc, anateme, afurisiinterdicţii şi canoane, de pildă :« Cela ce ia mana, post 7 leat ; închinăciuni : într-o zi 100. Cela ce bagă apă în vin, de-l vinde, săfie proclet… »

Este o traducere după nomocanonul atribuit lui Ioan Neşteutul, patriarhul Constantinopolului înt580-619. Nu se ştie data tipăririi.

Traducerea şi tipărirea cazaniei (Evanghelie cu învăţătură, 1581) a fost iniţiată de Hîrjilu Lucaci judele cetăţii Braşovului şi a ţinutului Bîrsei. Originalul slavonesc a fost cerut de la arhimandritul

Serafim, mitropolitul Ţării Româneşti. După ce un consiliu condus de mitropolitul Ardealului,Ghenadie, a citit textul şi l-a aprobat, s-a încredinţat tălmăcirea diaconului Coresi şi preoţilor de labiserica Scheilor, Iane şi Mihai.

În general se susţine că textele oficinei coresiene stau la baza limbii literare române, constituiemult mai târziu. Ele sunt traduceri îmbunătăţite faţă de cele în grai rotacizant, deşi, de cele maimulte ori, rămân tributare topicei altor limbi, izbutind numai sporadic să se elibereze de normeleconstrucţiei textului străin (slavonesc şi maghiar).