Proiect la istorie Interviu

Puşcaşu Ana Loredana : Bună ziua, aţi fi de acord să ne acordaţi un interviu de cercetare ştiinţifică ?

Condriuc Viorica : Sigur că da.

P.A : Numele dumneavoastră, prenumele ?

C. V : Condriuc Viorica , din comuna Drăguşeni, judeţul Suceava.

P.A: Educaţie, profesie ?

C.V: Casnică, educaţie..şcoala profesională.

P.A : Religie ?

C.V : Ortodox.

P.A: Naţionalitate ?

C.V : Română .

P.A : Varsta ?

C.V : Cinzeci de ani.

P.A : Pseudonim aveţi ? O poreclă ?

C.V : Nu..n-am avut niciodată, nicio poreclă.

P.A : Puteţi să ne spuneţi câteva lucruri despre copilăria dumneavoastră ?

C.V : Da, am avut o copilărie în timpul comunismului, o copilărie frumoasă, am fost o perioadă sîngură la părinţi, tricipi ani , după care a apărut o soră, a fost bine, am trăit bine, părinţî .. mama o fost la ceapeu, o lucrat, tata o fost muncitor pi şantier şî am avut tot ci ne-o trebuit, tot ne aducea cu gianta di toate : mâncare.

P.A: Aţi avut o copilărie liniştită ?

C.V: Liniştită, o copilărie buna, părinţî ne-o ştiut sâ ni crească şî sâ ni educe bine, făra certuri, fără scandaluri.

P.A: Aveaţi timp de jocuri ?

C.V: Da, aveam timp şî de jocuri, cu toati câ sâ învăţa şî sâmbăta înainti la şcoală, ni jucam, erau jocuri frumoasî , care..ni jucam afară, fel di fel di jocuri, ascunsa, ţurca, handball jucam la şcoală şî chiar şî fotbal ni băgam şî jucam cu băieţî .

P.A: Aţi zis de ţurca, ce etape avea ?

C.V: Deci…co bâtă, aveai o bâtă şî cu nişte beţişoare mai mici cari dădei, era un cerc, făcei un cerc mare aşa cu creta şî de acolo dădei cu..lovei beţîşoarele celea mici, cu bâta aia mare şî unde ajunge, diparti celalalt sî ducea şî arunca şî dacâ o arunca în cerc, işăi, dacă nu măsurai cu bâta ceia măsurai cât, câţi metri şapu punei puncti , asta era cu ţurca.

P.A: Cu cine vă jucaţi, cât timp ?

C.V: Cu verişori, cu vecini,cu..cât puteam, până venea şî ma strîga acasă, cât di târzîu stătem.

P.A: Unde jucaţi aceste jocuri ?

C.V: În faţa porţii, pin drum, pin median, este la noi aicea un median cari ni strângeam mai mulţi şî jucam ascunsa, jucam fugărita, tot felul di jocuri cari sî jucau inainti.

P.A: Aţi mers la şcoală ?

C.V: Da, am mers la şcoală, zece clase am facut în comuna Drăguşeni iar un an jumătate am facut la Bucureşti, la Semănătoarea, profesionala.

P.A: Ce făceaţi în timpul pauzelor ?

C.V: În timpul pauzelor ni mai fugăream cu băieţî, măi işăm afară, altă dată măi fugue băieţî după noi sî ni prindă, sî …( un moment de ezitare) ni pupe, asta făcem.

P.A: Cum au decurs activităţile la şcoală ?

C.V: Bini, n-am învăţat chiar extraordinar dar tot, totuşi di treciri , un mediu aşa o fost.

P.A: Profesorii cum erau ?

C.V: Profesorii unii erau mai exigenţi alţii erau mai buni, depinde fiicari după felul lui , alţii ni mai băteu câ înainti era voie şî ni băte cu băţul la palmă, ni ureche.

P.A: Aţi avut parte de excursii cu şcoala ?

C.V: Am fost, da am fost şî în excursii, am fost in două tabere, în clasa a tria am fost într-o tabără la Bucşoaia şî pin clasa a cincea într-o tabără la Câmpulung am fost.

P.A: Şi cum au decurs aceste ieşiri ?

C.V: Foarti bini, am avut cazare asigurată,am stat , era frumos, focuri de tabără, ni jucam jocuri acolo.

P.A: Aţi fost cu părinţii sau cu..?

C.V: Nu, nu cu profesorii şî cu colegile de clasă, di şcoală.

P.A: Erau impuse aceste activităţi sau le făceaţi că vroiaţi ?

C.V: Nu, nu erau impuse, li făcem ci ni plăce nouă , ci vroiem noi.

P.A: Bani de buzunar aveaţi ?

C.V: Aveam şî bani di buzunar, dar nu prea mulţi câ nu erau posibilităţi, mai puţini, erau bani mai puţini pentru câ numai un părinte era cu sărvici şî nu sâ caştiga nici bani mulţi înainti, era salariu di o mie patru sute di lei pi lunâ, din care erau toati cheltuielile şî luam câti un leu-doi, cel maxim îmi dăde la şcoală din cari luam opt biscuiţi, luam di un leu sâ am la şcoală, dar altă datâ îmi făce clătite, dar erau nişte clătite, aşa era înainti, nu erau aşa de specialitate, face nişti clătite di zâci câ erau turti di mâncam pi sub bancă, câ ni era ruşîni şî ni facem gogoşî în ulei, turti pi plită, asta ni luam, nu erau snexuri , nu erau toati prostiile, cum sâ cheamă…(moment de gândire) hotdoguri, fel di fel di.. era o mâncare ecologică, mâncari sănătoasă..înainti..

P.A: Ceilalţi colegi aveau la fel ?

C.V: Aproximativ aceiaşî..la fel era câ nu avei di undi lua alti feluri di dulciuri câ atâta era, măi mult eugenii, biscuiţi, bomboane, astea sâ găsău înainti, cel măi mult şî făce

lumea în casâ: o plăcintâ, o învartită, o varzară cu cartofi,o plăcintâ cu brânzâ, asta sâ mâncau la şcoală şî sî pute lua.

P.A: Pe deoparte era bine.

C.V: Foarti bini era, câ era ceva sănătos, sâ mânca sănătos.

P.A: Ş-aveaţi mai multă energie pentru joacă.

C.V: Sigur ca da. Şî cheful era şî zîua era mai mare ca acuma, parcă era mai lungă, erau mai lungi zâlili şî di joacă aveam timp şî mai făcem şî treabă,mă lua la câmp după ci am crescut mai mare mă lua la câmp şî ajutam la prăşît, la smuls in mergem, la strâns cartofi, chiar şî cu şcoala, ni duce pi urmă la strâns cartofi, toamna, primăvara la ales cartofi, erau fel di fel di munci.

P.A: La şcoală vă dadea să citiţi cărţi sau cumpăraţi cărţi?

C.V: Da..nu,nu cumpăram că nu aveam bani, mergem la bliblioteca, erau bliblioteci care..profesoara de română ni spune ci cărţi sâ luăm, mergem acolo, aveam listă,tabel, luam, citeam, duceam înapoi cartea..asta era înainte.

P.A: Programe tv sau radio ?

C.V: Nuu, nu aveam pentru câ di la ora…atât avem,un desen animat : Mihaela sî chema, la ora şapte şî nu era emisiune şî după aia sî închidea emisiunili. Nu avem emisiuni, un jurnal şî atâta, ceva cu patriotism, cu comuniştii, cu asta..nu ni uitam, nu pre aveam la ci vide, câte un film când şî când băga mai bun şî ni uitam şî noi, în rest nu avem ci..era un serial Dallas cari era înainti, cari era urmărit pi timpul ceala, în rest nu avem aşa posibilităţi di..

P.A: De radio erau ?

C.V: Radio erau,erau programe, muzică populară, era interpretul, erau programe mai ascultate.

P.A: De Crăciun, Paşte ce făceaţi ?

C.V: Di Crăciun..mergeam, era frumos, obiceiuri, mergeam cu uratul, di dimineaţa mergeam cu sămănatu, vorbesc în privinţa că noi eram feti, băieţii mergeau cu ursul, cu capra, cu căiuţii, mergem altă dată cu dânşî, umblam di dragoste aşa, di petreciri sâ putem sâ ni distrăm, era frumos di Crăciun şî di Revelion foarti frumos, erau obiceiuri frumoase, acuma so mai pierdut. În schimb di Paşti nu erau asa obiceiuri,

noi mergeam la joc, sâ măi făcea reuniuni, la şcoală şî mergem, sî măi făce câti un bal la cari mergem când eram mari, după şăişpi-şeptişpi ani încolo, aşa..

P.A: Mergeau chiar şi părinţii cu voi ?

C.V: Da, era obiceiul să meargă şî părinţî la baluri , la reuniuni nu, mergeam numai noi , era un sîngur profesor cari stătea şî ni asista, în rest mergeu părinţii, mergeu cu noi. Cam asta-i..

C.V : Când mergeaţi cu colindul sau cu ..?

P.A : Cu colindul când mergeam şî eram mai mici, mergeu şî parinţî, şî stăteau afarâ la poartă şî ni aşteptau, după ci luam colacelul, câti un bănuţ, altul dăde, altul nu, luam colăcel, luam mere, nuci. Pi urma părinţî ni aşteptau la poartă şî plecam, mergem o bucatâ, pânâ aproapi in zîua, strângem şî noi vreo doi bănuţi ca atuncia era rostu şî dupa aceia gata nu măi avem.

P.A: Mai târziu.. pe la şaisprezece-şaptisprezece ani cum aţi spus, veneaţi târziu acasă, dimineaţa sau..?

C.V: Nu, nu, n-aveam voie să mergem aşa să stăm sângure, mult. Trebuie sî ..când asfinţă soarili spune di acasă: ,,Vezî co asfinţît soarili sî vii acasă “. Chiar dacă mergem la o nuntă şî mă uitam sau mergem undeva trebuie la..când asfinţă soareli şi când dăde sî intunece trebuie sî fim acasă. Cam avut odată, am stat pre mult şam stat pi afarâ o bucatâ şî m-am rugat sî mă primească în casâ, o vrut sî ma batî, am stat printr-un paravan ascunsă, am stat şî pânâ so culcat tata meu, că el era mai exigent, mai rău, el o adormit şî mămica o vinit şî m-io dat drumu, m-am pus şî m-am culcat liniştită şî o trecut, da n-am mai facut de atunci, nu aveai voie..

P.A: V-aţi învăţat lecţia.

C.V: Am învăţat lecţia, n-am mai plecat, n-am mai facut dinastea.

P.A: La şcoală aveţi uniformă ? Vă îmbrăcaţi într-un fel anume ?

C.V: Da, erau uniforme, foarti frumoase, erau nişte uniforme care li purtam cu drag toată şcoala, toţi elevii trebuia sî vină în uniforme. Măi puţîn pantaloni, iarna ni lăsa cu pantaloni,iar vara nu aveam voie deloc, în ciorăpei, în ştrămpişori şî în uniformă, atâta era, cu ecuson în piept ca să ştii de la ce şcoală eşti, cu pămblicuţa, cu cravată la gât. Eram foarti bini echipaţi şi foarti frumos era în şcoală, se deosebea elevii de profesori .

P.A: Vă cumpăraţi dumneavoastră această uniformă sau v-o dădea de la şcoală ?

C.V: Pâna în clasa a zecea am cumpărat-o noi, ei au cumpărat-o, părinţii, ei au cumpărat-o, dar dintr-a zecea la profesională o fost gratuit. Toată şcoala, toată cheltuiala, am avut contract şî era gratuită.

P.A: E bine..Vacanţele cum vi le petrecea-ţi ?

C.V: Vacanţîli..mergeam la scăldat vara, mergeam şi ne ajutam la treabă, mai aduceam bureană la animale, ni măi ducem cu vaca la păscut, ni mai jucam.

P.A: Munceaţi pentru bani ?

C.V: Nu..câ nu aveai asa unde pentru bani, doar dacă ti duceai aşa şî ajutai la cineva, dacă mă chema să îl ajut cu ceva mai capatam câte ceva, câte un bănuţ..(puţin dezamăgită) dar in rest nu, nu aveam unde să mergem.

P.A: Singură sau …?

C.V: Singură sau cu o prietenă, cu un vecin , cu o vecină mergeam, mergeam daca era nevoie.

P.A: Mergea-ţi la biserică ?

C.V: Mergeam şi la biserică, mai rar, nu prea am mers aşa la biserică pentru câ îmi place sî merg la Înviere, atuncea îmi plăce sâ merg, am mers odată la Înviere şî pânâ când o vinit părintili, la denie, nu la Înviere, când o vinit părintele avem o mingiuţa aşa dinasta di plastic şî m-am suit sus acolo..la.. (moment de ratacire, gandire ) nuştiu cum sâ chema şî noi am început sâ ni jucăm cu mingia acolo,ni jucam cu mingia in biserică până o început sâ vii lumea, eram numai copii şî ni jucam cu mingiuca acolo. Îmi plăce când era denia, Învierea mergem, dar aşa în rest, duminicile nu pre mergeam la biserica pentru că vroiam sâ ma duc sâ ma joc, era joaca, era mintea di copil ..asta era..

P.A: Şi cum vă îmbrăcaţi când mergeaţi la biserică, atunci când eraţi copil ?

C.V: Cu ci era măi bun în casâ, cu ci îţi cumpăra, cu ci aveai mai nou, cu fustiţa, cu pantalonaşi, cu o flaneluţă mai bună, cu o haină, cu ci aveai tu mai nou, nu pre erau haine aşa de lux, nu pre erau, dar erau bune pentru noi, noi ni bucuram şî pentru o pereche de tenişi când ni io cumpărat noi eram bucuroşî, pentru câ nu erau nici bani

nici luxul care e acuma şî noi eram mulţumiţi aşa cu cât ni dăde şî cât avem , cu haine aşa mai di bune ni ducem la..

P.A: La bâlci mergeaţi ?

C.V: Am mers de câteva ori la bâlci cu mama me, ea era tare..îi plăce la bâlci, so dat, sâ dăde în scrânciobul cela mare, cari ti învârte roata di ti ameţă, eu nu m-am dat niciodată, m-am dat în căiuţi, în ci era măi..în balerine mă dădem,na.. îmi cumpăra fel di fel di faşcâitori, di fluiere, di ci gândem eu câ ne-ar placi, ne-o cumpărat. Dulciuri îmi cumpăra, am mers de câteva ori, nu pre des dar de câteva ori am mers.

P.A: Era şi târg ?

C.V: Da, era târg şî-n sat era târg, dar la noi nu vinea bâlciul, vine la Fălticeni, la Fălticeni mergem de Sânt Ilie, era bâlciul, târgul..acolo era toati, sâ aduna, acolo era cel măi frumos. În sat este târg şâ este şâ acuma şâ o fost, dar mai mult produse alimentare, şî cu haine şâ cu deastea.

P.A: Ce dulciuri găseaţi la bâlci ?

C.V : Păi..în primul rând ciubucurile, erau nişte bomboane dulci aşa lungi, colorate, alb cu roşu, alviţa era iarăşi, era încheţata la corn, la ţâgănci, cam asta era.

P.A: Chiar aşa îl denumeaţi, bâlci ?

C.V : Aşa era denumirea, bâlci.Este şî acuma, şî când m-am născut şî când erau parinţii mei mici copii.Vin şi acuma cu fel di fel di produse naturale.

P.A: Fotografii făceaţi ?

C.V: Nu prea, că nu erau ca acum telefoane ca sâ faci fotografii, nu era aparate asa de fotografiat, pre puţânâ lume avea aparate di fotografiat la cari mergiai şi îţi făceai poze sau în oraş la fotograf îşi făce lumea, în rest nu ne făcem aşa poze, nu pre avem posibilitate.

P.A: Aveţi amintiri când aţi mers la bâlci ?

C.V: Ţi-am zis cu datul în scrânciub, în balerine, în căiuţi, în..altceva nu. Mă uitam la ăştia mari cum sâ dădeu în scrânciubul mare, cum sâ învârteu, cum..care aveu curaj, eu nu am fost aşa curajoasă de mică , am fost mai fricoasă şî nu pre m-am urcat asa, pre zbânţuită, pre zbenguită nu am fost.

P.C: Alte activităţi ce aţi avut în copilărie, hobby-uri ?

C.V: Da..activităţi..îmi plăce mult sâ, sâ ne aduc copii, aicea, la mine, acasa, la casa părintească, îmi plăcea sa îmi strâng copii la mine, să ma joc, de-a magazinul, de-a vânzătoarea, cu frunzâ di salcâm ni făceam câs bani, cu pietre , cu fel di fel di lucruri, spunem câ îi magazin, câ sâ cumpăram, sâ vindem, asta îmi plăce, după ci făcem obrăznicii şâ făcem deranj pi urmă ni apucam cu tăti câ trebuie sâ vie mama di la muncâ şî ni apucam cu tăti sâ facem curăţenie, sâ nu găsascâ nimica..na.. ne-am jucat. Am făcut buni şâ răli.

P.A: După câte oberv aţi fost o fata cuminte mai liniştită, nu aţi făcut probleme la părinţi.

C.V: Nu, nu… probleme aşa nu am făcut prea mari, totuşi poate am mai avut şâ scăpări, şâ greşăli ca orice copil, dar nu am făcut aşa mari dificultăţi părinţilor.

P.A : Ce înseamnă să fii copil şi să fii tânăr ?

C.V: Eu…dupa mine, sâ fii copil îi foarti bini câ nu ai pi cap greutăţi, nu ai gânduri, nu ai nimica, sâ fii tânar iarăşi la fel, este o varstă frumoasă, cari dacâ ştii cum sâ ţo faci trăieşti frumos şâ daca ai parinţi care ti înţăleg şâ ti ajută esti bini şâ una şâ alta din vârste.

P.A: Cum vă petreceaţi timpul liber în adolescenţă ?

C.V: Timpul liber în adolescenţă, mergem pi dial la film era căminul undi sâ derulau filmi duminica, în zâli di lucru nu.. stătem măi mult acasă dar duminica mergem, ni ducem pi deal acolo în centru la cămin pânâ începe filmul, rupem o pereche di papuci mergând şâ la deal şâ la vale plinbându-ni pi trotuar aşa sâ spune înainte, trotuar, mergem, ni măi uitam după băieţi, băieţi dupa noi şâ măi juca unu fotbal,măi mergem şâ noi ni mai uitam şâ sara mergem la film şâ dupa film acasă, asta ni era petrecirea, sau sâ măi dăde câte o reuniuni dupa amiaza, mergem la joc, dansam, asta era.

P.A: Spectacole..?

C.V: Spectacole măi puţâni, nu pre vineu, nici înainte aşa , măi digrabă acum sâ fac, sâ ţân, înainti nu erau aşa spectacole, măi rar vineu, ţân minti câ o data sau di două

ori am fost la un spectacol câ nu pre vineu înainte spectacole, nu pre erau atâţia cântăreţi di muzicâ ca acuma, renumiţi şâ scoşi pi bandă.

P.A: Sărbătoreaţi zilele de naştere între voi copii sau acasă ?

C.V : Nu, nu sărbătorem zâ di naştere câ nu pre era cu ci, nu pre.. aproapi câ nu vroiem sâ nu ştie niminea câ era zâua noastră de naştere, aşa eram eu, aşa sâmţăm eu, câ nu avem cu ci ca sâ mă pun sâ fac, nu ştiem, nu li avem nici cu prăjâturile ca sâ fac prăjituri aşa ca sâ am cu ci servi şâ nu făcem, zâli di naştere nu ni-am făcut, măi puţân la Crăciun un brăduţ, atâta în rest nu am fost aşa răsfaţată cu zâli, cu onomastici , cu torturi cum sâ fac acuma.

P.A: La ce vârstă aţi avut primul prieten ?

C.V: Ee..aicea măi încuiet..( uşor râde) nu măi ştiu, aproapi câ nu mai ştiu la ci vârstă, nuştiu credcâ prin clasa a noua aşa, eram..avem vreo paicipi ani, cam aşa ar fi, paicipi- cinşpi ani am avut un prieten di la Oniceni, îl chema şâ Vasîli imi aduc aminti şî cam astai.

P.A: Modul părinţilor de a-l aborda care era ?

C.V: Da nu, câ nu vine în casâ, pe la poartâ, aşa ni întâlnem în sat nu câ nu vine..nu câ nici nu am vorbit aşa mult, o fost o prietnie trecătoare, aşa o fost, nu o fost di durata, no fost, nu.

P.A: Şi cand părinţii ştiau că aveţi un prieten sau că vorbeţi cu cineva, vă dădeau o oră anume, la ce oră să veniţi acasă ?

C.V: Nu câ ei nu ştiau şî ţ-am zîs eu când işăm în sat, atuncea ni întalnem în rest nu, nu ştie o perioada, iar după ci..după douzăci di ani asa, pi la optâşpi ani am avut o relaţie mai seriosă la care ni scriem, nu era cu telefoanele, ni scriem scrisori, amintiri, umplem câti două- trei foi cu amintiri cu fel di fel, care măi di care umplem oracole, cu albume, făcem floricele, cu fel di fel di, pictam, scriem amintiri, dădem măi diparte la colegi sâ scriii dispri tini, dispri prietenul tău, ştii.. sâ faca nişti..asa..idei, cam cum eşti, cam cum, cu cini vorbeşti, asta era înainti.

P.A: Ce speranţe, visuri aveaţi ?

C.V: Speranţî..cam nu am avut aşa, nu pre mari pentru câ n-avei aşa mari speranţî, doar atâta cât am mers la şcoală şâ pi urmă nu am avut pentru câ am început sâ lucrez, după aceia m-am căsatorit şî n-am măi avut speranţî măi bune.

P.A: Ce..aţi avut o artistă preferată, o melodie preferată ?

C.V: Da, era atuncea timpul nostru, era Irina Loghin câ o iubeam, o ascultam, avem un picap cari luam plăci, aşa sâ chemau înainti şâ ea era cu Sofia Vicoveanca, cu Benone, cu Dolănescu, ăştia erau artişti noştri, îi ascultam, îmi plăce foarti mult, aproapi toati melodiile îmi plăceu, măi luam..punem picapul şî ni întâlnem cu..vinea verişoare, vine prietine, vineu şî dansam, ni învăţam sâ dansăm în casâ.

P.A: Picapul este..?

C.V: Picapul..un aparat care era şâ legat cu un aparat sâ folosă şî era şî samplu sî folosă , cari punei discuri, plăci aşa sâ spune înainte, plăci şî îţi cânta. Punei acolo un ac şî el îti reda melodiile, ascultai muzică.

P.A: Sărbătorile tradiţionale cum erau în adolescenţă ?

C.V: Frumoasî, plăcuti, ni întâlnem cu colegii, mergem cu tăţi la o altă colegă, colindam, uram.

P.A: Anul nou îl făceaţi cu familia sau cu prietenii, colegii ?

C.V: Nu, în familie măi mult, în familie. Cand m-am mărit, după aceia m-am dus la o prietenă, la o colegă. Tari îmi era frică di mascaţi, mergem ziua când işău mascaţi..şî fugem. Odată m-am băgat într-un coteţ la găini, la un vecin, nu măi putem işâ di acolo. Da odată m-am băgat într-o şandrama la o verişoară di a me, iarăşî o intrat mascaţi, noroc câ am stat în uşă câ vroie sâ se bage pesti noi, îni era tari frică di mascaţi, fugem grădinile, rupem..rupem tăti ogoarili cât fugem di mascaţi, tăti zăpezâli.

P.A: Şi la Paşti, cum era ?

C.V: La Paşti era frumos, obiceiul nu era aşa..ţi-am spus, obiceiul era atâta dacâ mergei la o reuniune sau la un bal, în rest nu mergei..mergei la un vecin, ciocnei un ouţ roşu, stătei di vorba, o feliuţă di cozonac câ nu erau cu prăjâturi aşa, măi mult ouă roşii, cozonac, pascâ, asta era tradiţia sâ faci.

P.A: Cum era moda pe atunci ?

C.V: Moda era..după cum aveai posibilităţi, era modă frumoasă, erau pantaloni evazaţi, era prima dată mult..cât măi largi, cari mai di cari mai largi, rochii, câ dupa aia o începu sâ iasă blugii, sâ apară cari îi găsei foarti greu numai la străini, la

studenţî străini, dacă putei face rost di blugi, nu era chiar modă aşa, era..sâ îmbrăca oricum bini, elegant sâ îmbrăca.

P.A: După limta posibilităţilor.

C.V: Da, după limita posibilităţilor, fiicare cum ave.

P.A: Vă interziceau părinţii să nu vă jucaţi cu anumiţi copii ?

C.V: Daa.. nu ne-o interzis niciodată sâ nu mă joc cu unii copii pentru câ eu ştiam sâ îmi aleg copii, deci eram vecini toţi, nu aveam probleme, nu eram scandaloasă, nu mă bătem cu copii, nu pre ave..nu ave la ce să mă oprească.

P.A: Nu v-aţi bătut niciodată cu niciun copil ?

C.V: Nu, nu m-am bătut, nici nu îmi plăce sâ mă cert, am fost o fire mai retrasa asa, chiar dacă so întâmplat ceva am lăsat de la mine.

P.A: Cum obţineaţi bani de buzunar ?

C.V: Păi..bani de buzunar îmi dăde, îmi dăde tăticu, când vine, vine oleacă băut îmi dăde el cât îmi dăde, după ce adorme măi căutam eu prin buzunare şâ îi luam mărunţişurile toati şî dupa stângem, avem o ramă, o ramâ cu fotografii şâ acolo am pus într-o batistă bănuţi şâ i-am dat acolo după rama ceia, câ zâc câ acolo nu îi găseşte niminea şâ îmi măi dăde şî mămica, şam făcut îmi aduc aminti noua lei…nouăzăci di lei aşa era, da nouzăci di lei era. Şâ m-am dus şâ mi-am luat şâ eu prima mea pereche de papuci di lac, di acolo di la magazân, di la coperativa din sat câ aşa e sâ spune, din sat di undi era marfă şî m-am dus şâ mi-am luat o pereche di papuci di lac, cari m-am bucurat aşa câ nu mă credem câ am putut şî eu sâ realizez aşa ceva.

P.A: Făceaţi cumpăraturi, mergeaţi cu părinţii când făceau cumpărăturile ?

C.V: Da da, mă luau cu ei , mă duceam şî eu şî făceam cumpăraturi, aduceam ouă, cumpăram nişte ouă, ulei, zahăr, câ nu pre erau ţ-am zîs nu pre era rostul aşa di bani, ca sâ ai numai bani.

P.A: Mergeaţi la dans cu şcoala sau cu colegii sâ făceau astefel de activităţi ?

C.V: Da, sâ făceau serbări la cari participam dintotdeauna, neo plăcut sâ dansez, am fost şâ pi post di băiet, am fost făcut…la dansuri, şâ fata am fost, mio plăcut, cântam, da nu sângurâ, parcâ sângurâ avem aşa..eu eram timidă, eram înca copil. Cu un coleg

am cântat un cântec, la corul vocal, la ce era..brigadă, ci sâ făce atuncea paticipam, îmi plăce.

P.A: Femeile mergeau în craşmă ? Când aţi început să creşteţi mergeaţi cu prietenii în crâşma ?

C.V: Da da, sâ merge, era la noi în sat Hanul Drăguseni, mergem di multi ori, nu consumam băuturi alcolice, un suc asta era, sucu era.

P.A: Evenimente în familie aveaţi, reuniuni de familie sau ..?

C.A: Da, da vine lumea, vecini vene, nişti cumătri de ai noştri vineu, jucam cărţi, aproape în fiecare duminică, iştea bătrâni măi consumau câte unpic di ţuicâ, vin, ci era sezonul, cum era sezonul şâ ni distram cu cărţili, făceam cucoşi mâncam, coceam sâmburi asta era.

P.A: Aţi fost învăţată să faceţi mâncare ?

C.V: Ăă..da am fost învăţată dar nu nio plăcut şâ chiar şâ în ziua di azi nu îmi place sâ fac mâncari nu pot sâ mint, dar di nevoie fac şâ am făcut.

P.A: La câţi ani v-aţi căsătorit ?

C.V: La douăzăci di ani.

P.A: Când v-aţi cunoscut ?

C.V: Di la şăişpi ani, patru ani am vorbit când am facut şcoala profesională la Bucureşti, patru ani am vorbit, am fost împreună după m-am mutat la Suceava cu serviciul, o vinit şâ el, ne-am căsătorit, la douăzăci di ani.

P.A: Vă întrerup..Cum a fost perioada când aţi fost un an jumătate la Bucureşti ?

C.V: O fost frumos, acolo am cunoscut fel di fel di personae, di colegi din toată ţara, o fost un an şi jumătate plăcut. Eram şî adolescent, mărişoară di acuma, eram la cămin, stătem, condiţii, a fost frumos.

P.A: V-aţi descurcat singură ? Plecând de la părinţi aşa de tânară ?

C.V: Măi greu, prima data mio fost măi greu, era urât dar fiind cu o vecină de a mea şâ cu o varâ di aicea, împreună stand amândouă, o trecut timpu şâ m-am acomodat şâ a mers totul bini.

P.A: Şi după ce aţi terminat acest an Bucureşti v-aţi angajat ?

C.V: Da. Trebuie sâ faci cinci ani contractu, sâ îl respecţi la fabrica cu cari ai făcut şcoala, cu cari te-o şcolarizat, am stat acolo..nu am stat cinci ani, am stat doi ani jumătate după cari am vinit în Suceava, iarâşi în fabricâ am lucrat, după care m-am căsătorit şâ mo scos soţul din sărvici şâ n-am măi lucrat diloc, am fost canicâ.

P.A:Cum a fost timpul liber împreună cu viitorul soţ, pe atunci, cum vi-l petreceaţi ?

C.V: Ni întâlneam duminica atâta putem sâ ni întâlnim, câ lucram opt ore în fabricâ sau eram la şcoalâ, nu putem işî aşa sâ mergem di capul nostru, era pedagogu cari ni controla, iar după ci am început sâ lucrez ni întâlnem duminica, în ultima perioadă am văzut câ era treaba mai serioasâ măi vinea el la gazdâ şî măi stătem de vorbă acolo şî cam asta o fost.

P.A: Când vă întorceaţi acasă ?

C.V: Pâii..

P.A: Sau v-aţi stabilit în alt oraş şi nu aţi mai venit acasă ?

C.V: Di la Bucureşti am mers la Suceava, nu pre am vinit acasă aşa..cât am lucrat, nu prea am stat acasă, stăteam acolo pe loc, nu făceam naveta.

P.A:Timpul liber cu soţul doar aşa vi-l petreceaţi stand sau mergeaţi la film sau aveaţi diferite activităţi ?

C.V: Da..mergem..era un fel di..la filme mergem la Bucureşti cat am fost, în Suceava măi puţân, da în Bucureşti am mers la filme, da erau nişte reuniuni, nu măi ştiu cum sâ chema pi timpul ceala, nişti discoteci erau, undi sâ ţâne nişte muzicâ populară şi di muzicâ uşoară, acolo stătem, stătem până la unşpi noapte şâ vineam acasâ, acolo ni distram, acolo era distracţia.

P.A: Aţi avut copii nu ?

C.V: Daa..am un copil, am un băiat di douzeci şâ şase de ani, acum este şâ el căsătorit la rândul lui.

P.A: După primul copil aţi mai timp de dumneavoastră, timp liber, împreună cu soţul, cu copilu ?

C.V: Nuu, nu pre am mai avut timp liber pentru câ soţul lucra şii..nu prea.

P.A: Când aveaţi deja o familie cum vă petreceaţi sărbătorile ?

C.V: Mergeam la o soră de a soţului, prima dată am locuit în Suceava la o garsoniera, după aia am vândut-o şâ am mers la socrii şâ am locuit acolo. Mergeam duminica la o cumnată, măi stătem cu socrii de vorbă pentru câ nu era unde sâ mergi, mergem dacă eram invitaţi la o nuntă, mergem la nunţâ şâ aşa ni petrecem timpul liber.

P.A: În vacanţe atunci când nu lucraţi, mergeaţi la mare, la munte ?

C.V: Nu am mers niciodată, dicât o sângura dată am emrs la mare dar eram sângură în momentul respectiv stăteam cu copilul la cineva, ca bonă şî am mers atâta o singură data la mare. Aşa în familie nu avem posibilităţi, nu avem bani, o apărut copilul, nu erau posibilităţi, era un singur salar.

P.A: După ce v-aţi căsătorit citeaţi carţi, vă uitaţi la televizor, aveaţi timp de aceste activităţi ?

C.V: Nu,nu citeam..la televizor mă uitam dar nu pre avei la ci ti uita dar nu avem timp pentru câ o apărut după şase luni o apărut băiţălul şî n-am mai avut timp, mergem şî la prăşit şî curăţenie şî spala şî toati, eram sângurî, şî cu animale.

P.A: Timp liber pentru dumneavoastră sau fiecare dintre voi, nevastă sau soţ aveaţi momente intime ?

C.V: Da, da măi avem.

P.A : Citeaţi copiilor, povesteaţi atunci când aveaţi timp liber ?

C.V: Da, da.

P.A: Ce le povesteaţi ?

C.V: Îmi plăce sî stau sî îi citesc poveşti dinastea, măi haslii aşa, ,,Punguţa cu doi bani”, ,,Albă ca Zăpada” , dinastea măi uşurele ca sî înţeleagî, ,,Scufiţa Roşie” ce erau înainte poveşti dinastea.

P.A: Sărbătoreaţi zilele de naştere după ce v-aţi casătorit, a dumneavoastă, a soţului, a copilului ?

C.V: Nuu..nu sărbătorem nici o zi de naştere câ nu aveam posibilităţi, nu avem cu ci.

P.A: Aţi vizitat anumite locuri sau mergeaţi la cumpărături împreună ?

C.V: Mergem în târg, era târgu duminica şî mergeam profitând de ocazia că e duminică măi mergem în târg, în obor cum sî măi spune, măi cascam gura altă dată aşa sî videm, cî era zonâ di munte şî acolo nu era porumb, nu era cartofi, pre puţâni şî trebuia sî cumpărăm di măncari, şî mergem duminica, asta făcem, în rest nu mergem în altă parti.

P.A: Vecini vii vizitaţi ? Aveaţi o relaţie buna cu ei ?

C.V: Cu vecinu mă împac bine, nu mă duc şî nici nu îmi vine cam asa era(zâmeşte uşor) , nu n-avem la cine merge, nu pre mergem, măi mult stătem în casî pentru cî soţul meu sî gânde cî sî nu îmi facă ochi dulci altul şî mă tâne măi mult în casâ, era măi bini.

P.A: La biserică mergeaţi împreună cu familia ?

C.V: Nu, n-am mers cî nu avem cu cine câ el nui plăce biserica, nu era cu biserica şî nu mergem nici eu. Asta o fost viaţa prin cari am trecut, cu buni, cu rele, timpul o trecut, am îmbătrânit, acuma şî copilul o crescut mari, o mers şî el la muncă, so căsătorit, iar de acum aştept nepoţi, sî nii cresc, şî cam atât, cama sta o fost valurile vieţî. Mai bune, mai rele, avem o vârstă, sântem bătrâni de acum, timpul acuma îi mai mult, am mai mult timp la dispoziţie pâna or apărea nepoţî, câ după aceia iar încep, sî nu mai ai timp.

P.A: Acum aveţi mai mult timp liber pentru dumneavoastră ?

C.V: Da, am mai mult timp liber, doar pe perioada verii cât mai este treabă pi afară şî la câmp, restul stăm şi hibernam pi iarnă, stam la un televizor, ni uităm acuma, măi urmărim, cî acuma îi mai frumos la televizor, îi cablu îi, ai la ci ti uita.

P.A: Pe deoparte vă pare bine că sânt alte vremuri acum pentru nepoţii dumneavoastră sau .. ?

C.V: Da..îmi pare bine pe o parte, pi o parti nu pre sânt pre mari posibilităţi pentru copii şî pentru nepoţi. Îs di toati, sî găsăsc, banii nui pi cii faci, nui mâna de lucru, nu ai undi lucre, asta o adus, o făcut statul..nu sânt locuri di muncă, păcat câ copii învaţă, fac un liceu, fac o şcoală, fac o facultate şî nu au unde mergi sî continuie munca, sî poată câştiga un ban, trebuie sa meargă în alti ţări, acolo îi foarti greu, eşti la mila străinului, nu ti plăteşti, ti duci, li munceşti , nu-ţi dă banul, rămâi păgubaş, nu prea..(se simte dezamăgită). Uni poate o duc bine, nui nimic di zâs, cari o avut bai, cari o ştiut sî furi, sî aduni, unii copii trăiesc bine, dar uni foarti greu şî guvernanţi

noştri nu fac nimica, nimica nu sî vedi, o distrus ţara, păcat, păcat cî noi am avut ţarâ şî avem ţarâ bogatî dar ne-o furat-o sî ne-o fură alţî. Îşi bat joc di ţară, di copii, di tineretu cari sî ridicî, cî nu sânt posibilităţi de muncă, asta îi cel mă rău.

P.A: În acest moment acum, că v-aţi mai maturizat, copii au crescut, aveţi timp pentru dumnevoastră, mergeţi la biserică, la cumpărături ?

C.V: Acuma da, merg şî la biserică măi des şî la cumpărături pentru cî toati li fac măi mult eu, eu tre sî fac cumpărăturili, eu tre sî fac cam tot ci esti şî la bisericâ merg. Dacâ măi sunt invitată undeva particip, merg, în rest îi măi liber timpul şî sântem şî măi în vârstă.

P.A: Ce alte activităţi aveţi acum ?

C.V: Activităţi acum, o fost vara cu pusul în pământ, prăşâtul, acuma cu culesul recoltei de acuma, am facut mustul, intrăm pe cameră, ţuica, intrăm pi iarnă, am strâns tot ceo fost di pi câmp. Di acuma ni prigătim di iernat, mâncari, curăţenie, astai.

P.A : Duminica cum v-o petreceţi ?

C.V: Duminica măi merg altă dată ori la bisericâ, altiori măi vini sora me în vizitâ cu cumnatu, măi merg eu la dânşî, măi vini o mătuşî, cam asta, măi la o cafea, măi la o bârfă asta facem duminica, nu avem alte ocupaţii.

P.A: Multumesc frumos pentru că mi-aţi acordat câteva minute din viaţa dumneavoastră şi ca mi-aţi răspuns la toate întrebările.

C.V: Cu plăcere, sî fiţi sănatoasă tu, noi şî ne măi auzâm.

P.A: Mulţumesc, o zi buna.

C.V: La revedere, sănătate.

P.A: La revedere !

Interviu realizat de către eleva Puşcaşu Ana-Loredana

Clasa a XI a D