TIMPUL - WordPress.com...august 2011 2 Agora TIMPUL OVIDIU PECICAN ~n afara cercului de apropia]i,...

8august2011

24 pagini

an XI

nr. 149

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

„Cazul Breban“Gabriel Andreescu

B\t\lia ierarhic\Mircea Iorgulescu

Un r\zboi de dou\zeci de aniLiviu Antonesei

C`teva note despre traducere…Gabriela Gavril

Num\r ilustrat cu fotografii de {tefan Mardare

august 2011

2 AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

OVIDIU PECICAN

~n afara cercului de apropia]i, prieteni [idiscipoli, dl. Gabriel Liiceanu nu vede filosofie,s-ar spune, dec`t departe, `n trecutul noician sau`n cel tedesc, al g`ndirii germane de la `nceputulsecolului al XX-lea.

Vorbind `ns\ de nucleul celor pe care `isocote[te discipoli [i heideggerieni, totodat\,Gabriel Liiceanu puncteaz\, ̀ ntr-un stil ̀ n]esat degermanisme din recuzita lui Martin Heidegger –ceea ce face din stilul lui, apreciat nu o dat\pentru elegan]\, o mostr\ de text rebarbativ [ibolov\nos –, o avangard\ filosofic\ rom=neasc\`ndreptat\ spre viitor, un eveniment cultural alec\rui ascu]i[ [i coeziune `l `nscriu de pe acum `nistoria intelectual\ a na]iunii noastre (de nu chiarmai mult).

„Privind aceste c\r]i [cele cinci – n. O.P.] `n`ntregul lor [i percep`ndu-le «aerul comun»,avem ̀ n fa]a ochilor o imagine care nu este deloc`nt`mpl\toare. Aici e vorba despre un efort dirijatsistematic c\tre un unic punct [subl. G.L.], c\treun stil de g`ndire care s-a n\scut la `nceputulsecolului 20 [i c\tre un g`nditor care l-a inaugurat[i care l-a reprezentat cu for]a unei noi v`rste afilosofiei“ (Gabriel Liiceanu, „Prefa]\“, `nGabriel Cercel, Cartea experien]ei. Heidegger [ihermeneutica vie]ii, Bucure[ti, Ed. Humanitas,2010). Nu `ncape, `n viziunea profesorului,eseistului [i editorului care este Liiceanu, nici o`ndoial\ c\ s-a intrat `ntr-o er\ nou\ a g`ndirii depe la noi. Aceast\ certitudine vine dinspreconvergen]a abord\rilor – „un unic punct“ [i nu...„un punct unic“ este o ne`ndem`nare voit\, av`ndla baz\ inten]ii expresive, o stilistic\ ̀ nalt\ –, carecreeaz\, pesemne, un balet exegetic-speculativtipic asalturilor militare asupra unui obiectiv dat.

}inta asediilor individuale, dar rimate, ale

noilor corifei este descifrabil\, `n concep]iamentorului lor, din dou\ perspective. Sub unaspect, ar fi vorba despre „un stil de g`ndire“,item care trimite – involuntar, poate – la maivechi datorii filosofice rom=ne[ti [i germanenem\rturisite c\ci, dup\ cum se [tie, LucianBlaga privilegia stilul ca factor distinctiv `nistoria civiliza]iei, a culturii [i `n cea a filosofiei,urm`nd sugestii consonante ale [coliimorfologice germane, [i mai ales ale lui LeoFrobenius. De[i pasionat de amorsele scepticeale lui Cioran – dup\ cum o m\rturisesc paginide carte [i filme `ntregi –, Liiceanu nu semolipse[te de pruden]a acestuia nici `n fa]apariului pe sistematicitatea filosofic\, nici `n fa]aideii de stil ca factor decisiv al istoriei. El nu pares\ aib\ `ns\ nici `ncrederea ne]\rmurit\ blagian\`n stil, rezum`ndu-se numai la propov\duireamodului de a g`ndi [i la scriitura lui MartinHeidegger. Numai acestea ar reprezenta, de osut\ de ani `ncoace, linia creatoare `n filosofiauniversal\ [i numai ele ar ̀ nsemna ̀ naintare c\treprofunzimi ce p\reau nefrecventabile. De aceea,a-l cultiva hermeneutic pe maestrul germanreprezint\ a doua ]int\ indiscutabil\ a unuidemers ce se dore[te de anvergur\; chiar [i `nRom=nia [i fie [i `mpotriva eviden]ei c\ limbajullui filosofic este g`ndit s\ slujeasc\ germana [igermanitatea, friz`nd pe alocuri intraductibilul.

O alt\ condi]ie a rupturii novatoarecaracteristic\ `nnoirilor prin salt calitativ ar veni,conform aceluia[i citat, dinspre caracterulsistematic al acestora (sistematicitatea filosofieirom=ne[ti, s`ntem avertiza]i implicit, nu a `ncetatcu Blaga sau, pentru unii, cu Noica). Este unefort nu doar persuasiv, ci [i – cuv`ntul luiLiiceanu – „dirijat“, indus dinafar\,supravegheat [i concertat, cu alte cuvinte. Decine? Desigur, de domnia sa.

Nimic r\u `n asumarea profesoratului camisiune modelatoare dincolo de sala de cursuri,de[i defini]ia filosofiei p\rea c\ presupune nunumai iubire fa]\ de `n]elepciune, ci [i liberexerci]iu al g`ndului. La heideggerieni este `ns\pu]in altfel, c\ci `n viziunea care i se atribuie luiHeidegger paideia are la baz\ o „absorb]ie careapoi elibereaz\ ce a absorbit“.

Spre a fi `n acord cu propriile spuse, at`t dereveren]ioase cu g`nditorul din P\durea Neagr\,

dl. Liiceanu propune ̀ n leg\tur\ cu grupul format`n spiritul acestor teze o metafor\.

„La `nceputul studiului despre Georg Trakl,publicat `n 1953 [i intitulat Georg Trakl. EineErörterung seines Gedichtes, Heidegger explic\cuvintele erörtern [i Ort. Erörtern `nseamn\ «atrimite ̀ ntr-un loc anume» [i apoi «a lua seama laacel loc», iar Ort `nseamn\ la origine «v`rfull\ncii». {i Heidegger comenteaz\: «V`rful estecel `n care se adun\ totul. Locul str`nge laolalt\c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem.Cel care str`nge laolalt\ str\bate totul [i fiin]eaz\`n toate. Locul, cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ lasine, p\streaz\ tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\care `nchide, ci `n a[a fel `nc`t el str\bate culumina [i str\lucirea sa ceea ce a str`ns laolalt\,eliber`ndu-l abia astfel `ntru esen]a sa».“

Lectura acestui fragment ̀ nduio[eaz\. GabrielLiiceanu se str\duie[te s\ creeze o metafor\. Defapt, el o re-creeaz\, parafraz`nd dup\ filosofulfavorit care, la r`ndul lui, comenteaz\ – bine?competent? – poezia lui Georg Trakl. ~ntrefilosofia aflat\ `n plin\ incursiune `n teritoriileexegezei literare, pe de o parte, [i poezia ̀ ns\[i (lacare pare s\ aib\ acces numai prin intermediereag`ndirii speculative `n exerci]iu), mentorulgrupului HAH cade peste... [tiin]a etimologiei,traducere [i adaptare. La a[a un drum`ntortocheat [i greoi, rezultatul este pe m\sur\.Ca [i cum limba rom=n\ nu ar permiteconstruirea de metafore expresive [i profunde,Gabriel Liiceanu nu `[i asambleaz\ metafora dinresursele noastre – folosind, de pild\, verbul „a]inti“ (un mai inspirat substitut de Erörtern dec`t«a trimite `ntr-un loc anume», care, `n plussub`n]elege ceea ce exprim\ greoiul «a lua seamala acel loc», de vreme ce nu po]i ]inti ceva lacare... nu iei seama/ nu notifici/ nu observi; cevace nu iei `n c\tare/ nu vezi/ nu bagi de seam\/ nuetc.). Invocarea unor etimologii de acest fel `ninteriorul limbii rom=ne st`rne[te, cel pu]inpentru unii dintre mucali]ii urma[i ai lui P\cal\([i chiar ai lui Bul\) ilaritate. Ideea c\ nu ieiseam\ la un anume loc ]intit trimite la figuradistratului sau a n\t\r\ului, anul`nd altitudineafilosofic\ a g`ndului ce s-ar dori, pas\mite,comunicat. Cum s-ar zice, Erörtern se dovede[tepentru rom=n a fi o contradic]ie `n termeni, ca oexpresie a ]intei pe care, ]intind-o, n-o iei `n

seam\, o ignori… De fapt, `ns\, pe Gabriel Liiceanu `l

intereseaz\ s\ aduc\ vorba la rostireaheideggerian\ `ns\[i (s\ fi fost `n posesia maideplin\ a mijloacelor de expresie literar\ ar fis\rit introducerea, cit`ndu-l direct pe m\iastrul [in\zb`tiosul german).

De ce `l caracterizez, aici, astfel? P\i, s\judece oricine dup\ cele ce urmeaz\. LuiHeidegger `i convine s\ spun\ c\ „Locul str`ngelaolalt\ c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [iextrem“. Altfel spus, el define[te toposul, oricarear fi el, `n func]ie de tendin]ele [i for]ele salecentripete, de parc\ altele, centrifuge i-ar lipsi cutotul… Mai departe e [i mai bine, c\ci locul estede ast\ dat\ definit eufemistic – `n felulamerindienilor (drept care, nu pot dec`t s\presupun c\ Heidegger era un pasionat allecturilor din Karl May, clasicul german alaventurilor de prerie din ciclul Winnetou), drept„Cel-care-str`nge-laolalt\“ (eu a[ fi folosittermenul mai sintetic de coaguleaz\ sau pe cel demagnetizeaz\, prefer`ndu-l pe oricare tocmaipentru c\… str`nge laolalt\, pune `mpreun\,adun\, „sudeaz\“ `n loc s\ desfac\ `ntregul `ncomponentele lui). Or, zice Heidegger, ignor`ndrelaxat nevoia unor argument\ri mai stringente,„Cel care str`nge laolalt\ [locul, adic\; n. O.P.]str\bate totul [i fiin]eaz\ `n toate“. Pe rom=ne[tecu adev\rat, ar fi „iute ca s\geata, tare ca piatra“.S`ntem, cum s-ar zice, `n plin\ adora]ie a…locului, cel ce poate toate [i face tot. Nimic r\maspentru vie]uitoare [i flor\, nimic pentru imanen]\[i transcenden]\. ~n fine, cum „Locul, cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ la sine, p\streaz\ tot ce aadunat, dar nu ca o capsul\ care `nchide, ci `n a[afel ̀ nc`t el str\bate cu lumina [i str\lucirea sa ceeace a str`ns laolalt\, eliber`ndu-l abia astfel `ntruesen]a sa“, iat\-l devenit [i entitate cu manieachizitiv\ atins\ de damblaua `nchiderii caredeschide sau al deschiderii care `ncepe `ntr-o`nchidere (ca s\ formulez apel`nd la noicismeinspirate, probabil, de modelul u[ii batante sau albroa[tei cu cheie ce se `nv`rte `n gol).

Din dou\, una. Ori e un galimatias frisonant,ori asist\m, cum crede dl. Liiceanu, ladesf\[urarea unei inteligen]e ce se refuz\percep]iei potrivite a cititorului obi[nuit.

Noua er\ a filosofiei rom=ne[tiCAPRICORN

NOTE INUTILE

BOGDANC|LINESCU

Incredibil ce se `nt`mpl\ la New York `ncazul fostului Director al Fondului MonetarInterna]ional. Procurorul a trimis o scrisoareavoca]ilor lui DSK, inform`ndu-i despredeclara]iile contradictorii ale victimei [i defaptul c\ aceasta ar fi min]it de mai multe ori`n ceea ce prive[te statutul s\u social [irela]iile sale. Acuzatul a fost imediat eliberatde la reziden]a obligatorie, `ns\ a r\mas cupa[aportul confiscat [i cu imposibilitatea de ap\r\si Statele Unite. Aceste schimb\ri nudovedesc `ns\ inocen]a lui. Va fi greu s\ fiecondamnat de un juriu popular ce va trebui s\o cread\ pe victim\. Se pare, totu[i, c\agresiunea sexual\ e real\, cum arat\,incontestabil, analizele medicale. ~n cem\sur\ e vorba de un viol, e dificil dedemonstrat. Bine`n]eles, dup\ acest „scop“,presa [i televiziunea francez\ s-au dezl\n]uit`n emisiuni pro-DSK, cu invita]i ale[i „pem\sur\“. S-a pus chiar problema revenirii lui

pe scena politic\ francez\ [i candidatura laalegerile preziden]iale din 2012. Toate astea`nainte de deznod\m`ntul de la New York.Ceea ce mi se pare destul de bizar e lentoareapoli]iei din New York [i a procurorului `n adescoperi dubl\ existen]a a victimei [i peteledin trecutul s\u. De asemenea, derutantaincompeten]\ a ziari[tilor de la New YorkTimes ce au realizat o anchet\ de patru paginidespre ea [i nu i-au g\sit nici cel mai micdefect… Totul s-a terminat [i DSK poatem`nca lini[tit macaroane cu trufe `ntr-unrestaurant „cosy“, a[a cum a f\cut imediatdup\ `nf\]i[area la Tribunal? Doar la 24 de orede la excita]ia mediatic\ a amicilor lui DSK,atunci c`nd trufele nu erau `nc\ bine digerate,un nou „scop“ e dezv\luit: o (alt\) victim\ dinFran]a a fostului ministru depune pl`ngerepentru „tentativa de viol“. A suivre.

Vacan]\ `n Fran]a

S`nt incapabil s\ v\ spun c`nd este vacan]\`n Fran]a. Din mai, cu ocazia „podurilor“ depe 1 [i 8, francezii `ncep deja s\ se simt\ `nvacan]\. Trebuia s\ m\ `nt`lnesc cu ocuno[tin]\ `n a treia s\pt\m`n\ din mai. Mi-aspus c\ e plecat\ 7 zile „comme un avant goutdes vacances“. Spre 15 iunie, nici nu se maipune problema unui RV. E prea t`rziu. Toat\lumea se g`nde[te la plecare. Nu se mai`nt`mpl\ nimic p`n\ pe 1 septembrie.

Aici zace Partidul ComunistFrancez

Am mai avut ocazia s\ scriu desprePartidul Comunist Francez. Consider c\, dinfericire, [i-a `ncetat existenta. O dovad\suplimentar\ ne-a fost dat\ de alegereasenatorului Jean-Luc Mélenchon dreptcandidat oficial al Partidului la alegerile din2012. Fost socialist, Mélenchon e unenergumen marxist cu accente populiste [idemagogice, un amestec de Vadim Tudor [i deBecali. Agresiv, de o rar\ violen]\ verbal\, einvitat des la emisiunile de dezbateri de[i facedeclara]ii nega]ioniste. ~ntr-o emisiune deteleviziune, a declarat c\ este un admirator allui Stalin. (E adev\rat, `n Fran]a, putem negacrimele comuniste, nu cele naziste…).Regizorul Lars von Trier a trebuit s\p\r\seasc\ festivalul de la Cannes dup\afirma]iile sale despre Hiler. Mélenchoncontinua s\ fie invitat la cele mai populareemisiuni…

Amuza]i-v\ cet\]eni!

O nou\ edi]ie a s\rb\torii „Fête de lamusique“. Ca de obicei, Statul a decis `n loculnostru [i ne-a cerut s\ ne distr\m. Str\zile s`ntblocate, transporturile publice aglomerate,oamenii `n strad\, pentru a r\spunde cerin]elorPrin]ului. Cu excesele [i violen]a de rigoare,

a[a cum se `nt`mpl\ `n fiecare an. ~n eseul s\uintitulat L’Etat culturel, Marc Fumaroli neavertizeaz\ `mpotriva acestui eveniment falscultural, creat de puterea public\. Din 1981 [i`nfiin]area Ministerului Timpului Liber,s`ntem obliga]i s\ ne distr\m. La „Fête de laMusique” a devenit o norm\ [i aproape os\rb\toare na]ional\. Va fi greu s\ sc\p\m deea.

Impozitul pe avere e un RobinHood al zilelor noastre

Fran]a e probabil ultima ]ar\ din r`ndul]\rilor civilizate [i bogate unde mai exista unimpozit pe avere. Sistemul e simplu: de la oanumit\ sum\ c`[tigat\ (sau atunci c`ndlocuin]a personal\ atinge o cot\ ridicat\), e[tiobligat s\ pl\te[ti acest impozit `n plus.Politicienii francezi s`nt paraliza]i c`nd li secere s\ suprime acest impozit debil. ~lconsider\ drept un model de „justi]ie social\“.Ziari[tii `l ap\ra [i ei cu vehemen]\. P`n\ [ipostul de televiziune (privat) Canal+ `lfolose[te ca publicitate la filmul Robin Hoodde Ridley Scott. Canal+ a comparat acestimpozit cu eroul medieval. Cei de lapublicitate ar fi putut s\ se documenteze:Robin Hood a fost un du[man `nver[unat alimpozitelor [i taxelor de tot soiul. Ast\zi, el s-ar fi b\tut cu `nver[unare `mpotriva acestuiimpozit. Ideologia nu are limite…

Afacerea Dominique Strauss Kahn

3

august 2011

AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

POLEMICI CORDIALE

ADRIAN NI}|

~ntr-un r\spuns la o anchet\ desprefilosofia contemporan\, publicat `n 1926,Nae Ionescu sus]ine c\ filosofia tinde s\devin\ din apanajul unor speciali[ti un buncomun, spre a realiza contactul direct cu,,via]a [i cu omul, p\r\sind [coala [i pe`nv\]a]i“ (Nae Ionescu, Nelini[tea metafizic\,Bucure[ti, EFCR, 1993, p. 146). ~n cur`nd,separa]ia filosofiei de religie va fi un punctc`[tigat, iar reac]ia `mpotriva misticismuluinu va putea s\ caracterizeze filosofiaviitorului apropiat. ~n ce prive[te situa]iafilosofiei autohtone, el arat\ c\ se manifest\trei direc]ii: exist\ filosofi care vor s\ deaplanuri, un fel de monitori, ce s`nt, de fapt,,,profitorii [i [mecherii“ filosofiei; exist\ al]iicare cunosc tot ce s-a spus despre diferiteprobleme [i care s`nt un fel de meseria[iuniversitari, adic\ ,,pro[tii filosofiei“; `n fine,exist\ filosofi pur [i simplu care fac filosofiepentru c\ nu pot altfel, adic\ ,,robiifilosofiei“, perspectiva lor fiind filosofarea(ibid., p. 148). E cert c\ Nae Ionescu seincludea printre cei din urm\, `n condi]iile `ncare filosofia rom=neasc\, ,,`n forma ei cult\,nu exist\. {i e foarte probabil c\ nu va exista`nc\ mult\ vreme de aici `nainte“ (ibid., p.103), dup\ cum scria cu 5 ani mai `nainte, `ntextul Filosofia rom=neasc\. Explica]ia estec\ filosofia este legat\ indisociabil depersonalitatea celui care filosofeaz\, este unact pur individual. Orice ide nu tr\ie[te cuadev\rat dec`t `ntr-un singur om. De aici,c`teva consecin]e importante: `mprumuturiles`nt imposibile; cercetarea colectiv\ esteimposibil\; aceast\ disciplin\ nu va ajungeniciodat\ la nivelul [tiin]ific al fizicii saumatematicii.

S\ vedem dac\ aceste idei despre filosofie[i natura filosofiei se reg\sesc `n vreun fel `ncursurile de metafizic\ ale lui Nae Ionescu.Trebuie spus c\, din toate cursurile ]inute laUniversitatea din Bucure[ti, `ntre 1919 [i1938, el a ]inut numai 2 sau 3 cursuri demetafizic\. Explica]ia este c\, de[i aveau `ntitulatur\ acest nume faimos, ele nu erau defapt de metafizic\, ci tratau despre alteprobleme: filosofia religiei (cursul din 1920-1921), uniformitatea legilor naturii (1922-1923), metafizic\ [i religie (1923-1924),problema salv\rii `n Faust (1925-1926) saude istoria metafizicii (1930-1931). Mair\m`n astfel trei cursuri de metafizic\, adic\cele din 1928-1929, 1929-1930 [i 1936-1937.

Cursul din 1928-1929 este dedicat teorieicuno[tin]ei metafizice, mai precis cunoa[teriiimediate. Aici Nae Ionescu ofer\ o baz\ pecare s\ cl\deasc\ teza c\ metafizica este otr\ire a realit\]ii, `n sensul c\ este nevoie de oanumit\ ,,m`nuire“ a realit\]ii pentru a reducerealitatea sensibil\ la necesit\]ilepersonalit\]ii tale. Din acest punct de vedere,constat\m c\ filosofia se identific\ cumetafizica.

Tot `n acest curs, metafizica estedelimitat\ de religie (desigur, el voia s\spun\, de fapt, delimitarea de teologie) [i de[tiin]\. Astfel, metafizica se suprapunepar]ial pe religie, `n condi]iile `n care aupuncte de plecare diferite, scopuri orirezultate diferite.

Delimitarea de [tiin]\ ì ofer\ ocazia uneinoi `ncerc\ri de caracterizare a metafizicii,

c\ci [tiin]a este o ,,`ncadrare a realit\]ii“, iarmetafizica o tr\ire a realit\]ii. {tiin]a pleac\din afar\ `n\untru [i se bazeaz\ peexperimente, iar metafizica ac]ioneaz\din\untru `n afar\ (Nae Ionescu, Curs demetafizic\, Bucure[ti, Humanitas, 1991, p.53). ~n acest fel, metafizica este o `ncercarede cunoa[tere absolut\ a realit\]ii pornind, dela un act de tr\ire a realit\]ii, posibil prinscufundarea noastr\ `n realitate (ibid., p. 55).

Faptul c\ esen]a realit\]ii nu este de ordinmaterial, ci de ordin spiritual, crede NaeIonescu, conduce la ideea c\ trebuie s\ existeanumite ,,forme generale“ ce exist\ `n chipreal [i care organizeaz\ concretul (ibid., p.93). ~n acest fel, cunoa[terea apare ca ofuziune a obiectului cu subiectul, exact la felcum e cazul misticii. Avem aici o prim\,,r\d\cin\ a metafizicii“, dup\ carecunoa[terea metafizic\ presupune o atitudinecontemplativ\, ce conduce la sfin]enie, nu laDumnezeu. Cea de-a doua este cea logic\,discursiv\, ce presupune o atitudine activ\,creatoare, panteist\ [i care, deci, conduce laDumnezeu.

Aceast\ cunoa[tere metafizic\nemijlocit\, ce se bazeaz\ pe intui]ie [ipresupune tr\irea realit\]ii este punctul desosire al medita]iilor lui Nae Ionescu dincursul din 1928-1929. Care este valoareaacestor idei? Trebuie spus c\ `ncercarea defilosofare `n fa]a auditorilor (`ntr-un curs]inut s`mb\ta seara, la care participau maiales persoane din afara Universit\]ii)reprezint\ o medita]ie gratuit\, de slab\calitatea intelectual\ [i f\r\ nici o valoareacademic\ (nici prin compara]ie custandardele acelor vremuri; vezi cursurile]inute de P. P. Negulescu, C. R\dulescu-Motru, M. Florian etc.), cu idei vehiculate `nliteratura de specialitate, dar pe care maestrulle m`nuia `n a[a fel `nc`t s\ par\ ale sale. Defapt nu erau ale sale, nu purtau marcaindividualit\]ii sale. Pretinsa sa filosofare nuera a[adar `n nici un fel a[a ceva. Nici unadintre ideile de mai sus (sau oricare alta dinacest curs), nu ì apar]ine; mai degrab\ amspune c\ s`nt idei comune, prezente `nfilosofia religiei ortodoxe (vezi lucr\rile deteologie dogmatic\ elaborate de St\niloaie,Lossky, Berdiaev etc.). Ideea formelorgenerale ce organizeaz\ concretul este unadintre ideile de baz\ ale lui Cassirer, dinFilosofia formelor simbolice.

~n plus cursul abund\ `n contradic]ii,inexactit\]ii [i afirma]ii dubioase, ca s\ nuspunem penibile. De exemplu, nominalismuleste considerat ,,cea mai ridicat\ obiec]iecare se poate ridica `mpotriva metafizici“(ibid., p. 69), `n condi]iile `n care oricestudent [tie c\ e vorba de o pozi]iemetafizic\. Probabil c\ voia s\ spun\ c\ e oobiec]ie `n sensul c\ nominalismul sus]ine c\universaliile s`nt nume, adic\ flatus vicis.Dar, vom constata c\ el face confuzie `ntreuniversalii [i lucruri: ,,Adic\, se spune denominalismul clasic, lucrurile ar trebui s\ fieun fel de flatus vocis. Nu exist\ substan]e, nuexist\ esen]e, exist\ imagine [i materializarea imaginilor; adic\ nu exist\ realul“ (ibid., p.69).

Despre matematic\ se afirm\ c\ nu este ocuno[tin]\ pentru c\ nu d\ un temeiexplicativ: ,,matematica spune de pild\ c\suma unghiurilor unui triunghi este egal\ cudou\ unghiuri drepte, dar nu poate s\ spun\de ce este egal\ cu dou\ unghiuri drepte [inu, de pild\, cu 1820“ (ibid., p. 71).

Cele scrise despre judecata de predica]iefrizeaz\ absurdul: dac\ `n cursul VII afirm\c\ scolastica (tomismul), urm\rind peAristotel, a redus orice judecat\ `ntr-ojudecat\ de predica]ie, `n cursul VIII afirm\c\ filosofia tomist\ a redus ,,orice judecat\ lao predica]ie existen]ial\“, c\ci tomismul

pretinde c\ orice judecat\ ,,se poatetransforma `ntr-o judecat\ existen]ial\ deform\ predicativ\“ (ibid., p. 76). Este greu de`n]eles cum un profesor de logic\ nu [tiedeosebirea dintre o judecat\ de predica]ie(,,Socrate este `n]elept“) [i o judecat\existen]ial\ (,,Socrate exist\“). Este greu depresupus chiar [i c\ a vrut s\ par\ profundamestec`nd cele dou\ feluri de judec\]i, `ncondi]iile `n care orice student din anul I dela Filosofie [tie c\ exist\ patru feluri dejudec\]i (de predica]ie, existen]iale, deidentitate [i de incluziune), ce urmeaz\ celepatru sensuri ale lui ,,este“.

Desigur, se poate obiecta c\ avem de-aface cu un curs. Dar, `n nota l\muritoare aedi]iei din 1942, reluat\ de edi]ia din 1991,se arat\ c\ ,,nici de ast\ dat\ editorii nu auschimbat dec`t c`te un cuv`nt (care li s-ap\rut gre[it auzit de stenograf, stenogramanefiind rev\zut\ de autor) sau punctua]ia“(ibid., p. 319).

La paginile 290-291, se sus]ine c\ s-ademonstrat existen]a lumii exterioare, ,,nu lapostularea, ci la formularea – dovedit\, aexisten]ei unei lumi din afar\“. Iar `n cursulurm\tor, ce `ncepe la pagina 292, se afirm\ c\,,din postularea existen]ei unei lumiexterioare decurg `ns\ o mul]ime deconsecin]e“. S\ nu fi [tiut un profesor delogic\ [i metafizic\ c\ un postulat este unadev\r ce apare ca evident [i care nu arenevoie de demonstra]ie?

O ultim\ exemplificare, c\ci a le spune petoate ar `nsemna s\ scriem un text mult maiamplu, vizeaz\ rela]ia adev\rului curealitatea. La pagina 293, se pune c\ ocuno[tin]\ este ,,ceva deosebit de realitateade cunoscut [i deosebit `n acela[i timp derealitatea cunosc\toare. Vas\zic\, cuno[tin]aeste un fenomen sau o existen]\ pentru sine“(ibid., p. 293). Pentru ca pe pagina urm\toares\ se spun\ c\ `ntre ,,adev\r [i realitate, `ns\,este o distan]\ enorm\. Am putea spune c\ nuexist\ aproape nici o leg\tur\ `ntre adev\r [irealitate“ (ibid., p. 294).

Toate aceste afirma]ii, oricum ar fi luate [iinterpretate, oric`t de binevoitor ar fi uncititor, dau `n mod serios ap\ la moar\ celorcare au afirmat c\ Nae Ionescu a fost de faptun impostor.

Cursul din 1929-1930 este dedicat teorieicuno[tin]ei metafizice, [i anume cunoa[teriimediate. Analiza celei de-a doua c\i acunoa[terii metafizice ì prilejuie[te lui NaeIonescu o medita]ie despre obiecte reale [iobiecte ideale, imagine, virtualitate [iactualitate, cauzalitate, constantele [tiin]ifice[i constantele substan]iale, precum [i cuprivire la realitatea lumii exterioare. De[i se

voia o analiz\ a c\ii ra]ionale de cunoa[tere,analiza lui Nae Ionescu se dovede[te extremde ira]ional\, adesea `n sens mai profunddec`t analiza primei c\i. Ideile s`nt disparate,lipse[te leg\tura dintre p\r]i, lipse[te firulcentral care s\ ]in\ `mpreun\ cele 14 teme alecursului (de re]inut: au fost 14 din 28. Deci,la jum\tate din cursuri profesorul a lipsit).Mai mult, s`nt prezente o serie de idei din(sau care au leg\tur\ cu) teoria cunoa[teriimediate, cum ar fi: m`ntuirea ca o trecere dela actual la virtual; cauzalitatea simbolic\,prin care planul virtualului condi]ioneaz\actualul etc.

Din punct de vedere valoric, cursuldedicat cunoa[terii mediate este mult sub celdedicat cunoa[terii imediate (explicabil,totu[i, dac\ ]inem seama de antipatia lui NaeIonescu pentru logic\, ra]iune [idiscursivitate).

Ajungem acum la `ntrebareafundamental\: dat\ fiind credin]a unora (deregul\, f\r\ studii de filosofie) `n existen]aunei [coli a lui Nae Ionescu, care s`ntleg\turile dintre aceste idei ale lui NaeIonescu [i ideile elevilor? O prim\ mijire derela]ie se constat\ cu Vulc\nescu. Accentulpus pe virtual, pe posibil (vezi Dimensiunearom=neasc\ a existen]ei) pare s\ fie `nleg\tur\ cu unele afirma]ii ale lui NaeIonescu din aceste cursuri. ~n rest, s`ntimense diferen]e, c\ci Vulc\nescu trateaz\existen]a din perspectiva expresiilorrom=ne[ti, din perspectiva unei filosofiipopulare rom=ne[ti, utiliz`nd o metod\lingvistic\ [i arheologic-textual\. ~n plus,metafizica sa nu se vars\ `n ortodoxism [inici nu ajunge la na]ionalism ori xenofobie (ase vedea cele afirmate de Nae Ionescu despreBiserica apusean\).

Rela]ia Nae Ionescu – Noica este deopozi]ie evident\: stilul este diferit, surseles`nt explicite la Noica, chiar dac\, esteadev\rat, `n Devenirea `ntru fiin]\, nu exist\note. Exist\ `ns\ men]ionarea autorilor decare se face vorbire. Dac\ s-ar face ocompara]ie `ntre aceste cursuri de metafizic\ale lui Nae Ionescu [i metafizica lui Noica(din Devenirea `ntru fiin]\), ar ar\ta o situa]ieextrem de dezechilibrat\: pe de o parte ovorb\rie pentru a impresiona cuconetulbucure[tean, pe de alt\ parte o metafizic\ denivel european; pe de o parte o b`lbìal\neinteligibil\, pe de alt\ parte un discursacademic.

Despre rela]iile cu Eliade ori cu al]idiscipoli nu mai e cazul s\ amintim, c\ci, `nvirtutea celor scrise mai sus, este evident c\nu exist\ nici cel mai mic punct comun.

{coala lui Nae Ionescu (II)

AgoraTTIIMMPPUULL4

august 2011 www.timpul.ro

GABRIELANDREESCU

Presa a preluat, `ncep`nd cu ziua de 6aprilie 2011, anun]ul privind constatarea, dec\tre Direc]ia de investiga]ie a CNSAS, astatutului de colaborator al lui Nicolae Brebancu fosta Securitate. Conform legii, asupraacestei prezum]ii se va pronun]a Curtea deApel Bucure[ti – la 12 septembrie a. c.

{tirea a devenit rapid „un mare subiect“,aprins din dou\ surse. Protestele apropia]ilorlui Breban, [i al lui `nsu[i, au calificat nota deconstatare [i preluarea ei ca „lin[aj mediatic“,„o nedreptate strig\toare la cer“, „o nou\poli]ie politic\“. Focul a devenit v`lv\taie princonfruntarea Breban – Manolescu. Un primeditorial al lui Nicolae Manolescu, din revistape care o conduce, mai cur`nd precaut (`ncitirea noastr\), a fost primit cu revolt\ deBreban1. A urmat replica lui Manolescu, tot `nRom=nia Literar\, cu formul\ri de genul „unom moralmente grav bolnav“, „a socotit c\ epotrivit s\ scuipe pe m`na care `i fusese`ntins\“2 [. a. ~ntr-un al treilea editorial,amenin]area lui Manolescu vulgariza dejanepermis miza: „s`nt gata s\ publictranscrierea din dosar a convorbirii telefonicedintre Breban [i generalul Ple[i]\ din 1977. N-am ridicat dec`t o parte a cortinei. Nu s`ntconvins c\ poetei `i va pl\cea scena `ntreag\.Depinde numai de ea dac\ s-o fac sau nupublic\. Fie [i la tribunal.“3

Dac\ transcrierea din dosar e de interespublic, trebuie f\cut\ indiferent de „pl\cerea“unuia sau altuia. Iar dac\ nu, nu. Astfel, cazulBreban [i marea tem\ a locului [i roluluipersonalit\]ilor culturale `n timpul unui regimodios s-au `nfundat `n stil rom=nesc: b`rf\ [iconfruntare f\r\ miz\. A disp\rut tocmai ce eserios [i adev\rat. La ce s-a redus temacolabor\rii [i a dosarelor Securit\]ii penumele scriitorului? La manihesismul „acolaborat – nu a colaborat“, la convorbirea cuPle[i]\ [i opiniile sale r\ut\cioase privindu-ipe Paul Goma, Monica Lovinescu [i VirgilIerunca.

De c`te feluri este colaborarea?

Cazul Breban e „aparte“ [i `ntruc`tscriitorul a fost timp de doi ani – nu au ajunsmul]i scriitori adev\ra]i `ntr-o asemeneapozi]ie – membru supleant al ComitetuluiCentral al PCR. Or, Comitetul Central era, `nprincipiu, organul central executiv al PCR.De[i, oarecum comic din perspectiv\ istoric\,chiar Breban se pl`ngea de faptul c\, `n acelmoment (1971), „Comitetul Central nu are rolconduc\tor `n via]a politic\ a ]\rii deoareceprime[te directive de la Comitetul Executiv“4,totu[i func]ia doar jum\tate simbolic\ a aceluiorganism nu poate fi diluat\. E de amintit c\legea nr. 187/1999, care a ini]iat doctrinasubiectului, asimila colaboratorilor„Securit\]ii ca poli]ie politic\“ acele persoanecu competen]e decizionale, juridice oripolitice care au luat decizii cu privire laactivitatea Securit\]ii sau cu privire laactivitatea altor structuri de represiune. De[iCC al PCR dirija `n principiu „tot“, deci [iSecuritatea, nu exist\ motive s\ spunem c\Breban, ajuns `n pozi]ia de supleant al CCdatorit\ statului s\u de scriitor, putea lua sau aluat vreodat\ astfel de decizii. Totu[i, regimulcomunist a supravie]uit prin oamenii care i-auhr\nit structurile. C`t de mare esteresponsabilitatea? Cu c`t mai sus, cu at`t maimare. Dar intervin [i alte detalii: moment, caz.Din 1975, orice secretar PCR pe unitate, oricedirector, avea func]ii specifice informatorilor.

~n documentele Securit\]ii, ei apar cu numele„surse oficiale“. Unii au dat numai informa]iimenite s\ sprijine colegii, al]ii au colaborat cuspor `mpotriva semenilor. Categoria pus\ lacomun prin eticheta „surse oficiale“ ascundea`n fapt mari varia]ii individuale.

Cum e cu responsabilitatea? Ast\zi asist\m(`n sf`r[it!) la procesul liderilor mi[c\riikhmerilor ro[ii, autorii unor atrocit\]iinimaginabile. Khieu Samphan, Ieng Thirith[i al]i oribili camarazi chema]i s\ r\spund\ `nfa]a Cur]ii Penale Interna]ionale au fost [coli]ide Partidul Comunist Francez [i mobiliza]i descriitori precum Jean-Paul Sartre. Pu]inprobabil ca tragedia cambodgian\ s\ fi avutloc dac\ ace[ti criminali la scar\ monumental\nu ar fi g\sit la Paris mediul capabil s\-iinspire. Oare procesul deschis la Haga nu ar fio bun\ ocazie pentru francezi s\ g`ndeasc\responsabilitatea istoric\ a extremei st`ngifranceze? P\str`nd (dis)propor]iile: oarecazuri precum „Breban“ nu ofer\oportunitatea s\ medit\m mai ad`nc la temacolabora]ionismului cu institu]iile derepresiune [i, cu ocazia asta, s\ le [icunoa[tem mai bine?

Nicolae Breban vorbe[te [i ast\zi desprecariera sa politic\ cu o superficialitate pe carene permitem s-o numim cinic\. Cel pu]in, a[apercepem citind urm\torul pasaj din interviulluat lui de Costi Rogozanu, pentruVoxrepublica: „Eu membru `n ComitetulCentral, [ef total, membru `n conducereaUniunii scriitorilor. […] Da, dar am luptat,am c`[tigat-o [func]ia]. Ne-am [i compromis.Eu m-am compromis. Ce c\utam eu `n CC?Scosesem deja Animale bolnave, to]i mi-auspus: «nu te b\ga». Domnule, mi s-a p\rut tareCeau[escu `n 68-69…“5 Iat\, ascensiuneapolitic\ este asumat\ [i ast\zi ca victorie,consecin]ele acesteia au relevan]\ doarpersonal\: „Ce-mi trebuia? M-amcompromis“.

Conteaz\ ce face [i timpul. ~n anii ’70,fostul poet proletcultist, Dan De[liu, a

devenit, `ntre membrii Uniunii Scriitorilor,unul dintre cei mai fermi contestatari aipoliticii culturale a regimului, „carier\“ pecare avea s-o `nnobileze cu texteleanticeau[iste din 1989. C`t conteaz\ aportullui De[liu la „victoria“ realismului socialist,pus fa]\ `n fa]\ cu disiden]a deschis\ dinultimii ani?

Pe aceea[i logic\, a plongé-ului istoric, s\zicem, a „r\scump\r\rii“, Breban [i devota]iis\i aduc `n scen\ disiden]a sa din 1971. Darpare c\ nimeni nu vrea s\ mearg\ mai departedec`t simpla invocare a subiectului. Ce a fost?C`t a fost? C`t a contat? Or, pe aceast\ tem\ sepot evita specula]iile, c\ci Arhiva CNSASofer\ o radiografie detaliat\ asupra a ceea ce a`nsemnat „evenimentul din 1971“ dinperspectiva Securit\]ii. Ca [i a consecin]elor,`n acel moment, asupra scriitorului.

Episodul din 1971

Plecat `n R. F. Germania ca s\ prezintefilmul Printre colinele verzi, Nicolae Brebanface c`teva lucruri care-i [ocheaz\ pe absolutto]i, prieteni [i oficiali, familie [i colegi,scriitori [i „organe“: `[i d\ demisia din func]iade redactor-[ef al Rom=niei Literare, din ceade membru supleant al CC al PCR, `ncepedemersuri s\ primeasc\ cet\]enia german\ [icritic\ public noua politic\ a partiduluianun]at\ la Neptun, `n luna iulie 1971.Misivele reprezentan]elor Rom=niei `nR.F.G., aproape toate cu indicativul „fulger“ori „urgent“, arat\ deruta. La 15 noiembrie1971, o telegram\ reproduce declara]ia luiBreban, c\ este hot\r`t s\ r\m`n\ `n R.F.G.timp de 4-5 ani, perioad\ `n care el esteconvins c\ Nicolae Ceau[escu va fi `nlocuitdin func]iile sale. ~n plus, „Brebancomenteaz\ `n mod negativ sensul m\surilorluate de conducerea partidului nostru `nleg\tur\ cu programul PCR pentru`mbun\t\]irea muncii ideologice […] [i aduceacuza]ii la adresa conducerii superioare de

partid [i `n special a tovar\[ului NicolaeCeau[escu.“

O alt\ telegram\, din decembrie 1971,anun]\ c\, `n conformitate cu Die Welt,Breban a dat publicit\]ii o declara]iepersonal\ `n care vorbe[te despre pericolulunui nou stalinism `n Rom=nia.

Se `nt`mpl\ ca defectarea lui Breban s\ fiavut loc tocmai c`nd `n R. F. Germania a fostpublicat volumul lui Paul Goma, Ostinato.Ambasada rom=n\ monitorizeaz\evenimentele [i `n telegrame se pl`nge c\ lareclama `n favoarea c\r]ii lui Goma acontribuit [i masa rotund\ la careparticipaser\ scriitorii Dieter Schlesak,Nicolae Breban, Dumitru }epeneag [iGheorghe Pitu], transmis\ `n programulcultural al postului de radio Deutschlandfunk.Iat\ [i limbajul: „…to]i cei trei scriitori au fostc`t se poate de agresivi [i negativi[ti `ndeclara]iile lor despre noua situa]ie din via]aliterar\ din ]ara noastr\…[…] Nu numaiBreban, dar [i }epeneag [i Pitu] (dar mai alesBreban) au fost influen]a]i `n sensul atitudiniiprotestatoare `mpotriva noilor m\suri politicedin ]ar\, `n domeniul literaturii (de exempludemisia prin po[t\ a lui Breban din postul deredactor [ef al Rom=niei Literare…).“6

Ne oprim aici cu seria telegramelor, at`t demulte, alarmate de defectarea lui Breban. Niciurm\ de scenariu al autorit\]ilor, cum s-aspeculat, nici vorb\ s\ fi fost un evenimentoarecare. Rapoartele elaborate de diferitedirec]ii adresate conducerii ConsiliuluiSecurit\]ii Statului reproduc imaginea. Bachiar, urm\toarea adres\ a UM 0755/D c\tresora ei UM 0729 din Bucure[ti sus]ine c\„Fuga lui Breban, fost membru supleant alCC al PCR, este considerat\ [`n Occident] cacea mai semnificativ\ ac]iune a vreuneipersoane cu munc\ de r\spundere dintr-o ]ar\socialist\, din ultimul timp.“7

Arhivele Securit\]ii demonstreaz\, `nacela[i timp, c\ Breban se sim]ea `ncontinuare „apropiat“ de oficiali. Ace[tia facparte din „lumea lui“. Scriitorul solicit\ CC alPCR s\ i se trimit\ `n R.F.G. manuscrisulvolumului Animale bolnave. Dore[te „chiar“ca manuscrisul s\-i parvin\ prin intermediulambasadei. Cere prelungirea vizelor lui [iso]iei. Iat\ acest pasaj din telegramaambasadorului Constantin Oancea caresintetizeaz\ at`tea fe]e ale cazului:independen]a, dar [i oportunismul lui Breban,obsesia de sine, flirtul cu autorit\]ile, invidiape succesul lui Goma, devotamentulconsecvent pentru literatura autentic\, carepare [i dimensiunea cea mai vie [i pur\ aacestei personalit\]i ireductibile, `n fondapolitice [i amorale, a scriitorului:

„V\ inform\m c\ la 27 octombrie a. c. s-aprezentat la sec]ia consular\ a amabasadei,scriitorul Breban, solicit`nd prelungirea vizeirom=ne pentru el [i so]ie. […] L-am sf\tuit s\se `ntoarc\ `n ]ar\ c`t mai repede. I-am ar\tatc\ acest lucru este cu at`t mai necesar, cu c`tare o dubl\ calitate, de scriitor [i membrusupleant al CC. Am subliniat c\ aceasta nuexclude re`ntoarcerea sa ulterioar\ `n RFG.[…] ~n restul convorbirii, Breban a ]inut s\eviden]ieze urm\toarele: […] – surprindereasa fa]\ de retragerea standului rom=n de laT`rgul de carte de la Frankfurt, apreciindhot\r`rea ca fiind inoportun\, `ntruc`t a datc`[tig de cauz\ lui Goma [i l-a f\cut un erou,de[i, personal, nu are o p\rere deosebit\despre el ca scriitor. […] Breban [i-a exprimatprofunda sa nemul]mire fa]\ de lipsa depopularizare `n str\in\tate a literaturiirom=ne[ti, l\s`nd s\ se `n]eleag\ c\ are `nvedere [i propriile sale lucr\ri. […] A ar\tat c\de[i cartea lui Animale bolnave este maiactual\ [i critic\ mai deschis unele st\ri delucruri nesatisf\c\toare dec`t cartea lui Goma,nu a putut fi publicat\ p`n\ acum `nstr\in\tate, deoarece nimeni nu se ocup\ `n]ar\ `n mod serios de aceast\ activitate. […]Mi-a f\cut impresia c\ prin [ederea lui `n RFGurm\re[te marcarea personalit\]ii salescriitorice[ti […] A men]ionat c\ ar fi refuzat

„Cazul Breban“ (I)

5Agora TTIIMMPPUULL

august 2011www.timpul.ro

Alexandru Petria, Denia neagr\, HergBenet Publishers, Bucure[ti, 2011, 160 p.

Pe la `nceputul prim\verii, am primitde la editur\ – sau de la autor? –manuscrisul electronic al acesteiexcelente c\r]i de povestiri pentru a scriec`teva cuvinte pentru cea de-a patracopert\. Pentru o asemenea opera]iune,nu e neap\rat nevoie s\ cite[ti cartea `n`ntregime, e suficient s\ [tii ceva despreautor [i s\ r\sfoie[ti pu]in volumul. ~ns\,cum s`nt un ins ceva mai disciplinat am

`nceput cuminte cu lectura primei paginidin Prima z\pad\, cea dint`i povestire avolumului. {i cartea m-a prins imediat `ncapcana sa, a[a c\ am citit-o „dintr-obucat\“, apoi am recitit-o imediat `ntr-unritm ceva mai normal, iar la sf`r[itul celeide-a doua lecturi, tot am r\mas sur masoif, cum ar spune fran]uzul aflat `naceea[i situa]ie. Sincer s\ fiu, mi-ar fipl\cut s\ fie m\car de dou\-trei ori maivoluminoas\. Prin ce m-a cucerit cartealui Alexandru Petria? Prin micile salepove[ti atroce, ginga[e altele sau ginga[-atroce cele mai multe, c`teodat\ chiar„crude [i insolite“, de[i nu neap\rat `nmaniera lui Villiers de l’Isle-Adam. M-amai cucerit prin caracterele schi]ate `ndou\-trei pagini, prin calit\]ile stiluluiperfect adaptate de autor explor\rii„micilor spa]ii“ ce fac teritoriul s\u delupt\. ~n prezentarea aceea de pe copert\spuneam c\ nu m\ `ndoiesc c\ voideschide adesea aceast\ „caset\ cubijuterii“, pentru a revedea un inel, oagraf\, un colier. Iat\, am deschis-o `nc\de cel pu]in dou\ ori – o dat\ `n vedereaparticip\rii la lansarea acesteia la T`rgulde carte Bookfest, a doua oar\ acum,pentru a formula aceste sumare, `ns\foarte sincere nota]ii de apreciere.

~ntre timp, am avut prilejul s\ citesc [iZilele mele cu Renata, un scurt, `ns\dens, ca s\ spun a[a!, roman erotic, ap\rutacum c`]iva ani. E clar, Alexandru Petriaeste un prozator pe care, la nevoie, vatrebui s\-l [i biciuim ca s\-[i scrie c\r]ileurm\toare. Felicit\ri editurii c\ s-astr\duit s\ ni-l aduc\ la lumin\!

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

s\ dea un interviu solicitat de Europa liber\,ar\t`nd c\ `n acela[i mod a procedat c`nd a fostrugat s\ fie filmat de televiziunea vest-german\ `n locul standului rom=nesc retras dela t`rgul de carte. […] Rog s\ mi se comunicer\spunsul pe care urmeaz\ s\ `l dau. Amprelungit viza lui p`n\ la 1 noiembrie. C.Oancea.“8

Cea mai ampl\ ac]iune decompromitere

Dac\ mai exist\ o indeterminare cu privirela semnifica]ia defect\rii lui Breban, `n 1971,pentru Securitate, ea este complet anulat\ deplanurile acesteia de compromitere ascriitorului. M\suri ample de monitorizare [icontrol apar `n mai toate dosarele de urm\rireinformativ\ ale personalit\]ilor culturale.Unele includ ac]iuni de compromitere, c`teva,chiar sofisticate – precum aranjarea film\riiunei `nt`niri `ntre Ilie Merce [i Dorin Tudoran.Dar nu am g\sit `n nici un alt dosar dintrezecile investigate p`n\ acum un plan care s\aib\ o asemenea anvergur\. Dintr-un alt punctde vedere, documentele din Dosarul I 187868au de ce s\ entuziasmeze un cercet\tor pornits\ identifice metodele folosite de Securitate `nmunca sa murdar\. Datorit\ ciud\]eniei lui,planul de compromitere merit\ citat inextenso, l\s`nd textul s\ vorbeasc\ singur, iarcomentariul, doar s\ puncteze.

Planul de m\suri `n cazul „Baltag“(numele de cod al lui Breban), elaborat deConsiliul Securit\]ii Statului la 10 [i 11 mai1972, dup\ `ntoarcerea scriitorului `n ]ar\`ncepe `n felul urm\tor:

„La 19 aprilie a.c. s-a `napoiat `n ]ar\Baltag dup\ o [edere de un an `n Fran]a [i RFa Germaniei [sic!]. Din informa]iile de caredispun organele de securitate rezult\ c\Baltag a inten]ionat ca, prin [ederea `nstr\in\tate, s\-[i asigure o platform\avantajoas\ pe plan literar [i material, dup\care s\ se stabileasc\ definitiv `n R.F. aGermaniei [sic!]. ~n leg\tur\ cu aceasta a`ntreprins [i o serie de ac]iuni, `ntre caremen]ion\m `n mod deosebit opozi]ia declarat\fa]\ de programul din iulie 1971 `n problemeideologice [i demersurile sale pentru a ob]inecet\]enia vestgerman\. Pe timpul c`t a stat `nstr\in\tate a avut o serie de activit\]i careridic\ suspiciuni importante din punct devedere al securit\]ii statului.“

Dup\ referirea la contactele lui Breban, larela]iile cu func]ionari ai Europei Libere etc.,planul anun]\ m\suri pentru clarificareasuspiciunilor [i „neutralizarea activit\]ii luiBaltag prin compromiterea sa `n mediulscriitorilor din ]ar\ [i din str\in\tate.“

Urmeaz\ definirea strategiei decompromitere `n ]ar\ care, `ntr-o prim\ parte,e de o stupiditate rar\. Autorii propun „a sebaza pe urm\toarea versiune: Activitatea luiBaltag, ostil\ statului nostru, pe timpul [ederii`n str\in\tate, reprezint\ de fapt o ac]iune aconducerii emigra]iei legionare din Occident.~n cursul voiajelor din ultimii ani, pe careBaltag le-a f\cut `n Fran]a [i Anglia, a fostcontactat de elemente de v`rf ale emigra]ieilegionare, printre care Vasile Boldeanu [iLeonid M\m\lig\ de la Paris. Ace[tiaexploateaz\ carierismul lui Baltag [i ulterior,nemul]umirile sale `n urma criticilor [ie[ecului filmului Printre colinele verzi l-auatras `ntr-o ac]iune care viza subminareapoliticii culturale a partidului nostru.

La `nceput, ei au scontat ca Baltag s\reu[easc\ s\ antreneze `n ]ar\ un grup maimare de scriitori, care s\ fac\ opozi]ie lapolitica partidului [i astfel s\ zdruncineunitatea scriitorilor `n jurul conducerii departid [i de stat. V\z`nd c\ acest lucru nu are[anse de reu[it\, cu acordul lui Baltag, auregizat r\m`nerea lui `n str\in\tate pe fondulprotestului s\u fa]\ de tezele PCR `n domeniulideologic.

~n jurul acestui eveniment au mobilizatfor]ele publicistice cele mai reac]ionare dinOccident (Le Monde, Corriere della Sera,Frankfurter Allgemeine Zeitung, radioEuropa Liber\ [. a.). Prin amploareapublicit\]ii dat\ cazului Baltag, s-a urm\ritincitarea [i altor scriitori din ]ar\, pe care s\-i

antreneze `ntr-o atitudine de protest fa]\ detezele men]ionate. Ac]iunea elementelorlegionare din r`ndul emigra]iei a suferit `ns\un e[ec total, datorit\ frontului unit alscriitorilor care, nu numai c\ nu s-au l\satantrena]i, dar [i-au manifestat indignarea fa]\de activitatea ostil\ a lui Baltag. C`nd auconstatat c\ ac]iunea lor este ratat\, legionariidin Occident, printre care Gh. Acrivu, VirgilIerunca, Vasile Boldeanu, Leonid M\m\lig\ [ial]ii, cu acordul lui Baltag au hot\r`t revenirealui `n ]ar\. […] Vom sublinia, `n cadrulversiunii, faptul c\ Baltag a acceptat s\ devin\instrumental ac]iunii elementelor legionare,`n schimbul unor sume de bani [i altoravantaje ce i-au fost promise, precum [i c\ [i-a l\sat so]ia `n str\in\tate ca mijloc de leg\tur\[i de presiune, `n eventualitatea c`nd `n ]ar\ arfi descoperite inten]iile sale.

Apreciem c\ versiunea men]ionat\ mai susva avea audien]\ `n r`ndul scriitorilor [i se vaputea realiza efectul scontat, `n care sens nebaz\m pe urm\toarele elemente maiimportante [etc. …] ~n lansarea versiunii vomfolosi surse ale organelor de securitate, a c\rorinstruire se va face f\r\ a rezulta c\ este oac]iune a noastr\. Cu ajutorul lor vom ac]ionaprogresiv, de a[a manier\ ca versiunea s\ajung\ `n acele cercuri care manifest\aversiune fa]\ de Baltag [i astfel s\ fietransmis\ [i altora.“9

Iat\ o poveste de film socialist din anii ’50,ale c\rei lips\ de realism [i obsesiepropagandistic\ ar merita ele `nsele un premiude stupiditate. Totu[i, Securitatea are grij\ s\lase deschis\ o supap\: „Mai lu\m `nconsidera]ie faptul c\ unii scriitori din ]ar\,`ncearc\ s\-[i explice neluarea unor m\suri`mpotriva lui Baltag, prin aceea c\ r\m`nereasa `n str\in\tate ar fi fost determinat\ de`ndeplinirea unor «sarcini speciale».Compromiterea `n acest caz `nt`lne[teversiunea lansat\ pentru exil [i pentruinstitu]iile occidentale, c\ Baltag este agent alorganelor de securitate rom=ne.“ Iat\ [i cares`nt „urm\toarele c\i mai importante“ deac]iune:

„~nainte de plecarea sa `n str\in\tate [i `nmomentul `n care va deveni evident\ vomorganiza anumite momente operative care s\`nt\reasc\ suspiciunea persoanelor din ]ar\men]ionate mai sus. Scont\m ca ideea s\ fiepreluat\ [i devenind un zvon, s\ parvin\ `nstr\in\tate pe canalele normale (cercuridiplomatice, ziari[ti, turi[ti etc.) […] Vomselecta dintre cet\]enii rom=ni, care vorc\l\tori `n Occident, persoane ce `n modnormal vor intra `n contact cu v`rfurileemigra]iei reac]ionare [i vom face s\ cunoasc\din ]ar\ versiunea noastr\. Cunosc`nd c\ mul]idintre ace[tia s`nt chestiona]i de elemente dinemigra]ie, inclusiv func]ionari de la EuropaLiber\, asupra evenimentelor «de culise» celemai importante din ]ar\, scont\m ca `n acestfel s\ se cunoasc\ ideea propus\ de sus. […]

S\ ac]ion\m ca versiunea s\ ajung\ lacuno[tin]a organelor de contrainforma]ii dinFran]a [i RF a Germaniei [sic!]. ~n acest sens,vom proceda astfel `nc`t ideea s\ fie aflat\ deunele persoane din ]ar\ [i str\in\tate, desprecare se [tie c\ au leg\turi cu organelerespective. Pentru a confirma informa]iilecare le parvin pe aceste c\i, ne vom interpune`n coresponden]a normal\ dintre o persoan\din ]ar\ [i Baltag, pe timpul c`t se va afla `nstr\in\tate. ~n coresponden]\ vom introduce,cu scris secret, instruc]iuni [i sarcini care ar fidestinate lui Baltag ca agent al organelornoastre. Prevedem c\ pe baza suspiciunilorcreate pe c\ile de mai sus, organele decontrainforma]ii citate, vor intercepta scrisulnostru secret, confirm`ndu-[i astfel«autenticitatea versiunii». […]

~n situa]ia c`nd, plec`nd `n str\in\tate,Baltag va continua s\ `ntreprind\ ac]iuni careafecteaz\ interesele ]\rii noastre, propunem s\i se retrag\ cet\]enia rom=n\, conform art. 18al. 2 lit. a din Legea 24.“

Planul de m\suri continu\ cu ordinul de apune mijloace T.O. `n cele trei puncte undelocuia `n ]ar\, introducerea filajuluipermanent [i:

„2 Pentru lansarea versiunii decompromitere `n ]ar\ a lui Baltag: a/

Selec]ionarea informatorilor [i persoanelor de`ncredere care s\ poat\ face cunoscut\ aceast\versiune `n nucleul de conducere al UniuniiScriitorilor. Ne vom folosi de aportul luiArtur. B.2, Barbu, directorul Fondului Literar[i alte persoane. b/ Identificarea cercului defemei apropiate lui Baltag, c\rora le vomplasa versiunea de compromitere pe care ovor difuza cu mult\ facilitate `n mediulscriitoricesc. c/ Expedierea unor anonime peadresa unor scriitori care [i-au manifestataversiunea fa]\ de Baltag, f\c`ndu-lecunoscute aspectele pe care ne fundament\mversiunea de compromitere (pentru ad`ncireaversiunii). d/ ~n lipsa obiectivului de la Casade Crea]ie vom organiza trimiterea unui«str\in» – leg\tura superioar\ a lui Baltag,care s\ consolideze suspiciunea c\ acesta esteinstrumentul legionarilor `n exterior sau `nslujba unor servicii de informa]ii. […] f/ Unormembri ai familiei so]iei lui Baltag vom faces\ le parvin\ aspecte ur`te dincomportamentul lui Baltag, influen]`ndu-itotodat\ s\ difuzeze aceasta `n mediulscriitorilor. […] g/ Identificarea tuturorleg\turilor de natur\ intim\ ale lui Baltag […]`n scopul `n[tiin]\rii unuia dintre so]ii acestorapentru a-i surprinde la un moment dat,inten]ion`nd ca [i `n acest fel s\ se contribuiela compromiterea lui `n r`ndul scriitorilor. h/Cunosc`nd adversit\]ile dintre Baltag [iEugen Barbu vom stimula aceste adversit\]i,furniz`ndu-i ultimului pe cale acoperit\, datecompromi]\toare despre Baltag, date pe careEugen Barbu le-ar putea folosi `ntr-o ac]iunede def\imare a acestuia `n fa]a scriitorilor. 3/Pentru compromiterea lui Baltag fa]\ decercurile interesate din str\in\tate: a/Selec]ionareea informatorilor [i persoanelorde `ncredere din r`ndul scriitorilor [care s\influen]eze pe cei ce pleac\ `n Fran]a [i RFG]s\ difuzeze versiunea celor viza]i de noi c\Baltag este informatorul organelor desecuritate. b/ Pe calea unor scrisori expediatedintr-o alt\ ]ar\ de unii «binevoitori» s\transmitem organelor de poli]ie din cele dou\]\ri suspiciunea c\ Baltag ar fi informator alsecurit\]ii rom=ne. c/ Prin so]ia lui Busuioc,aflat actualmente `n RFG [i rela]ii cu cercurilelegionare s\ transmitem [i acestora «aceast\suspiciune care ar circula `n ]ar\» […]“.

Ac]iunile descrise aveau ca termen data de20 mai 1972. Se ac]iona deosebit de rapid.Am s\rit peste c`teva pasaje cu accentuatcaracter privat, dar nu `n totalitate, c\citrebuie ridicat v\lul de pe acest tip de metodeale Securit\]ii. Implicarea „femeilor“ `ncontrolul b\rba]ilor urm\ri]i nu e delocexcep]ional\, dar `n cazul Breban are opondere aparte. ~ntr-un alt punct se prevedereimplicarea „cercurilor de femei apropiatevie]ii literare care, `n mod obi[nuit constituiesursa diferitelor zvonuri [i cancanuri cuprivire la intimit\]ile unor scriitori.Inten]ion\m s\ folosim aceast\ cale pentru au[ura transmiterea versiunii `n cercurile celemai largi.“ Dosarele din fondul informativ penumele lui „Baltag“ confirm\ punereaimediat\ `n aplicare a planului decompromitere a scriitorului.

1 Nicolae Manolescu, „Cum ne asum\m trecutul“,Rom=nia literar\ nr. 16, 2011.

2 Nicolae Manolescu, „Cum ne asum\m prezentul“,Rom=nia literar\ nr. 18, 2011.

3 http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/O_moda_periculoasa_7_476422355.html

4 Telegrama trimis\ „acas\“ din R.F. Germania, la 10februarie 1971, de Ambasada rom=n\, care anun]apreg\tirea (totu[i neverificat\), de c\tre Breban, a uneisuite de „de articole calomnioase la adresa statuluinostru“ pentru revista vest-german\ Der Spiegel, cuafirma]ii precum cea evocat\ (Arhiva CNSAS, Dosar SIE8680, f. 78).

5 http://voxpublica.realitatea.net/popcult/axioma-breban-pai-ce-te-miri-ca-te-scuipa-in-cap-politicianul-comunist-sau-capitalist-pai-daca-te-vede-ca-esti-gilma-ca-nu-te-misti-12033.html.

6 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, f. 9. {i cit\rileanterioare s`nt luate din Dosarul SIE nr. 8680.

7 Consilul Securit\]ii Statului, UM 0755/D, Nr. 123/0025262 din 28.12.1971 (Arhiva CNSAS, Dosar I 6625,f. 126).

8 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, ff. 3-7.9 Plan de m\suri `n cazul Baltag, Ministerul de

Interne, Consiliul Securit\]ii Statului, Nr. 100/00133169,din 10-11 mai 1972 (Arhiva CNSAS, Dosar fond I187868, ff. 1-12).

LabirintTTIIMMPPUULL6


MARCELA CIORTEA

I. Vai, `n van se lupt\ firea-mis\-n]eleag\…

De nici o carte scolastica nu se simte lanoi astadi mai mare trebuintia, ca de o cartebuna de lectura romanésca pentru scólelenóstre primarie séu populare. Cu cugetu, d’a`mplini asta mare lacuna in ramulu literatureinóstre pedagogice, am `ntocmitu [i datu lalumin\ legendariulu de facia. In elaborarealui avui `n vedere inmultitele trebuintie alescólei presintelui. Éra ca-’ncatu mi-a fisucesu a corespunde acelor’a, se póte judecadin scopulu, ce are s\ urmeze astadi unuasemene legendariu. Acelu scopu e: d’aaduce pe scolaru la usioretatea in vorbire [iscriere, d’a lu deprinde la legile cuget\rii,d’a’i `navu]i mintea si nobilitá inim’a [i d’apune o basa solida si sigura pentru cele ces`nt de lipsa a scí si a cunósce astadi totucetatianulu si tieranulu, dac\ este se i-mérgabine, – intielegu realiile (geografi’a, istori’a,sciinti’a de omu, istori’a naturala si fisic’a).Asiadar\ adeveratulu scopu alu unei carti delectura nu este numai faceritatea in citireamecanica, cum mai credu inca multi dinbarbatii scólei nóstre, ci acel’a, de a naintádesvoltarea scolarului in privintia estetica,religiósa, gramaticala, stilistica si reala.Legendariulu de facia (in dóue tomuri),cugetu, a cuprinde materialu de-ajunsupentru asemene desvoltare; aterna numaidela desteritatea invetiatorului d’a scí intregí,largí si edificá, d’a scí imbracá princuventulu celu viu scheletulu in carne, – cascopulu se fia ajunsu singuru. A dá aici unuindreptariu de folosintia, nu este la loculuseu; acel’a trebue se lu aiba totu invetiatoruludin anii sei de preparare si de pracsa2.

Descoperit\ dup\ cincizeci de ani de laprima edi]ie, de c\tre Onisifor Ghibu, `nbiblioteca [colii de aplica]ie de pe l`ng\{coala Normal\ „Vasile Lupu“ din Ia[i, carteade lectur\ din prefa]a c\reia am citat mai susavea s\-l dezam\geasc\ pe universitarulclujean, `n ciuda bunelor inten]ii anun]ate deVisarion Roman la `ntocmirea ei. Dac\, pebun\ dreptate, autorul sublinia `n prefa]\nevoia unei c\r]i de lectur\ rom=neasc\ laacea vreme, nevoia de adaptare a con]inutuluiunei c\r]i de lectur\ la trebuin]ele [coliiprezentului (an 1862, n.n.), buna inten]ie de aaduce elevul la exprimare corect\ [i fluent\(at`t oral\, c`t [i scris\), de a-l deprinde culegile cuget\rii, de a-i exersa mintea [icugetul, de a forma un bun cet\]ean, de a-l feride pericolul citirii mecanice prin accentuarealaturii estetice, religioase, gramaticale,stilistice [i reale a con]inuturilor selectate,analiza lui Onisifor Ghibu dovede[te c\, „`nprivin]a cuprinsului [i a formei“, cartea luiVisarion Roman „nu aduce nimic rom=nesc[…] ci, cu foarte pu]ine excep]ii, numailucruri str\ine, reflexe de prin c\r]i germane“3.Cum n-am v\zut cartea lui Visarion Roman,ne este imposibil s\ emitem vreo teorie `nfavoarea sau `n contra argumentelor aduse deOnisifor Ghibu. Probabil contextul istoric `ncare evolua la acea dat\ `nv\]\m`ntulrom=nesc din Transilvania nu permitea maimult de at`t; iar `nv\]\torul de la Sibiu va fiv\zut o izb`nd\ `n faptul c\ a reu[it s\ publiceo carte de lectur\ aici, `n Transilvania, sc\p`ndastfel de monopolul asupra c\r]ii didacticede]inut, la acea vreme, de Curtea de la Viena.Ar putea fi [i aceasta o explica]ie, mai ales c\,`n aceea[i prefa]\, el invoc\ dexteritatea`nv\]\torului de a [ti s\ `ntregeasc\ [i s\dezvolte aceste con]inuturi, dup\ cum va fi`nv\]at `n anii s\i de preg\tire teoretic\ [ipractic\. Din p\cate, `ns\, argumenta]ia luiOnisifor Ghibu nu se opre[te aici; pedagoguldemonstreaz\ c\ lucrarea lui Visarion Roman,prin con]inuturile de inspira]ie str\in\, prin

lexicul `nc\rcat cu neologisme [i prin grafiaexclusiv cu litere latine (ceea ce era o noutatela momentul respectiv), dep\[ea capacitateade `n]elegere a micului [colar, fiind aproapeincompatibil\ cu nevoile v`rstei [colare micide la acea vreme. „Cartea […] nu era rupt\din via]a [i din sufletul poporului nostru, pecare, tocmai de aceea, nici nu le va fi pututinfluen]a `ndeajuns“ este concluzia luiOnisifor Ghibu, care arat\, prin aceasta, c\ potexista eforturi l\udabile sortite s\ r\m`n\ `ns\`n van…

II. Alte m\[ti, aceea[i pies\…

Am selectat un singur exemplu dinlucrarea lui Onisifor Ghibu [i nu `nt`mpl\toram poposit asupra unui act ratat, `n care ointen]ie bun\, cu obiective bine definite, aveas\ se soldeze cu un e[ec r\sun\tor. Cumvedem, eforturi de `mbun\t\]ire a sistemuluide `nv\]\m`nt s-au f\cut dintotdeauna [icontinu\ s\ se fac\ [i ast\zi. Am salutat, chiar`n paginile acestei reviste, sugestia afi[at\ pepagina web a Ministerului de a se introduce,`n Curriculum-ul la decizia [colii, o or\s\pt\m`nal\ de retoric\ [i argumentare laclasele de liceu, dar ne-am exprimat totodat\rezerva asupra modului `n care am `n]eles noic\ va fi implementat\ aceast\ disciplin\.Salut\m [i acum inten]ia de a se introduce oor\ obligatorie de lectur\ `n Curriculum-ulpentru `nv\]\m`ntul primar, lucru absolutnecesar `n condi]iile `n care testeleinterna]ionale arat\ c\ elevii no[tri `nt`mpin\dificult\]i serioase `n descifrarea unui text.Dar nu putem trece sub t\cere o oarecare`ngrijorare vizavi de astfel de acte l\udabile `nsine, c`t\ vreme multe, prea multe altele bineinten]ionate s-au finalizat printr-un e[ec, chiardac\ sus]in\torii lor pretind contrariul.

Spre exemplu, decizia de a dublasupravegherea asigurat\ de profesori laexamenul de bacalaureat va fi pornit,probabil, dintr-o inten]ie bun\. Spunemprobabil [i nu cu siguran]\, c`t\ vremesemnalele venite `n prealabil dinspre Ministernu emanau o atitudine colegial\, cum ar fi fostde a[teptat, ci, dimpotriv\, una punitiv\. Cumaltfel ar putea fi numit\ declara]ia D-luiMinistru al Educa]iei, emis\ `n preajmaexamenului de bacalaureat? „~ncep`nd de anultrecut [i continu`nd [i `n acest an, v\ asigur c\nu se mai fura startul `n via]\ [i nu se va maicopia la examenele de bacalaureat. Dac\ al]iinu vor fi vigilen]i, ce a]i v\zut `n v\mi ve]ivedea [i `n educa]ie. Este un semnal pe caredoresc s\ `l transmit…“4 Iat\ cum o inten]iebun\ a fost compromis\ din start, pentru c\semnalul transmis de Minister a ]intit [i i-aatins `n primul r`nd pe profesori, apoi peelevi, care, `n loc s\ intre `n examen relaxa]i,cum se cuvine la o evaluare de final de ciclude `nv\]\m`nt, au intrat timora]i. Sigur,relaxarea nu ]ine loc de cuno[tin]e. Dar

trebuie s\ se [tie c\ elevii s-au pl`ns nu at`t deprezen]a camerelor – am v\zut c\ eleviipreg\ti]i [i cu prezen]\ de spirit chiar le-auignorat –, c`t mai ales de atitudinea unoradintre profesorii supraveghetori care, dinteama de a nu gre[i, au uitat c\ scrisul `n sineeste un act intim [i, `n loc de supravegherediscret\, au deraiat `n bruierea elevilor [i a[apresa]i de cronometru. Ad\ug`nd la acestea [icele c`teva intr\ri ale comisiei, pentruverificarea subiectelor, pentru semnarea foilorde examen [i – nu o dat\! – pentru verificareafunc]ion\rii camerelor, avem, iat\, c`tevaelemente de bruiaj pe care ar fi de dorit ca, `nviitor, s\ nu le mai sc\p\m din calcul. Ideea dea nu se (mai) fura startul `n via]\ nu este unarea! N-ar fi fost rea nici ideea camerelor deluat vederi, dac\ dotarea [colilor cu aceast\aparatur\ ar fi fost g`ndit\ din timp, dac\ ar fifost unitar distribuite, dac\ profesorii [i eleviiar fi fost preg\ti]i `n prealabil pentru aceast\schimbare. S-a spus, nu o dat\, c\ notele celemai mari au fost ob]inute `n jude]ele `n carenu au fost instalate camere de luat vederi5, iarpe marginea acestor rezultate s-au construittot felul de specula]ii. Dac\ mediapromovabilit\]ii pe ]ar\ este undeva la 45 %,iar promovabilitatea a fost `n jude]ul Suceava,spre exemplu de 65,03 %, de ce am interpretac\, `n mod neap\rat, elevii suceveni au copiat[i n-am `n]elege c\, `n Suceava, cel pu]in doifactori de stres n-au func]ionat: stresulprofesorilor supraveghetori [i bruiajul celor`ns\rcina]i s\ verifice func]ionareacamerelor?!

III. Vremi veni-vor c`nd nepo]iin-or pricepe pe p\rin]i…

Reac]iile `n pres\ n-au contenit. Pe temaexamenului de bacalaureat a curs mult\ [ineagr\ cerneal\, s-au f\cut comentarii, s-auemis p\reri, s-au lansat posibile solu]ii. P`n\la examenul de titularizare, ale c\rui rezultateau declan[at al doilea val de ur\ `mpotrivaprofesorimii. Da, exist\ `n sistem oameni carenu au ce c\uta la catedr\, oameni care nu potspune ce importan]\ are – spre exemplu – unplan de `nv\]\m`nt, oameni care nu cunoscprograma [colar\, oameni tob\ de carte, darincapabili s\ transmit\ ceea ce [tiu, [i, la polulopus, oameni cu oarece har didactic, dar carespun ni[te prostii la clas\ [i fac ni[te gre[eli dete-apuc\ pl`nsul. Dar nu cumva cade `n seamadirectorilor [i a inspectoratelor [colare s\-idepisteze [i, ori s\-i `ndrepte, ori s\-i elimine?Pentru c\, `n urma examenului de titularizare,cei care vor fi ob]inut rezultate slabe [i foarteslabe nu vor intra `n sistem. Sau, cel pu]in, a[aar trebui. Ce facem `ns\ cu cei afla]i deja `nsistem? Cine-i sus]ine?

Din multitudinea de reac]ii, am re]inutdou\ idei lansate de Dl Cristian TudorPopescu, un jurnalist implicat, care a popositdeseori [i cu mare seriozitate asupra

problemelor [colii.Prima: ~ntr-un interviul cu Ministrul

Educa]iei, Dl Cristian Tudor Popescu lansa oprovocare vizavi de programele [colareg`ndite pe dubletul uman-real, aduc`nd `ndiscu]ie o prevedere a programei de limba [iliteratura rom=n\ pentru elevii de la profilulreal, care se g\sesc nevoi]i s\ fac analizaliterar\ a unui text, c`t\ vreme, la polul opus,elevii de la uman nu s`nt obliga]i s\ sus]in\ unexamen la matematic\6. ~ntr-un articolseparat, dup\ un comentariu succint alsubiectelor de bacalaureat la disciplina limba[i literatura rom=n\, editorialistul de la G`ndullanseaz\ explicit aceast\ provocare, `ntreb`nd:„…dac\ la profilul uman nu se cerematematica, nu ar fi simetric corect ca laprofilul real s\ se cear\ doar limba, nu [iliteratura rom=n\?“7. Ba da. Se poate. Dac\]inem cont de c`teva lucruri foarte importante.Este nevoie ca un absolvent de profil real s\poat\ rezuma un text? R\spundem. Estenevoie. Este nevoie ca absolventul de profilreal s\ poat\ caracteriza un personaj? Credemc\ este nevoie, pentru c\, `n caracterizareaunui personaj, fie el dintr-o oper\ literar\ saunu, este inclus un fapt de via]\. Este nevoie caun absolvent de profil real s\ fac\ distinc]ia`ntre viziunea unui autor de roman [i viziuneaunui regizor? {i spunem acest lucru av`nd `nminte doar un exemplu, anume romanul luiCamil Petrescu, Ultima noapte de dragoste,`nt`ia noapte de r\zboi, regizat de SergiuNicolaescu, `n anul 19798, dup\ un scenariuinspirat din romanul omonim ap\rut `n anul1930. ~n plus, dac\ am arunca o privire asuprastatisticilor, cu siguran]\ am descoperi c\num\rul absolven]ilor de real care se`ndreapt\ spre facult\]i cu profil uman esteconsiderabil mai mare dec`t cel al umani[tilorcare merg spre real. Ideea `n sine, cumspuneam, nu este rea. Dar trebuie s\ vedem [icum anume o putem pune `n aplicare, ca nucumva, din dorin]a de a face bine, s\ nimerimexact contrariul.

A doua: Imediat dup\ afi[area rezultatelorla examenul de titularizare, `ntr-o emisiunetelevizat\, Dl Cristian Tudor Popescu,exprim`ndu-[i, pe bun\ dreptate, indignarea,ar fi spus, la adresa profesorilor c\ „…ace[tidomni ar merita ni[te palme, nu s`nt suficientenotele pe care le-au luat“. Cum n-am v\zutemisiunea cu pricina [i am preluat informa]iadin presa on-line9, trecem peste aceast\formulare [i o punem pe seama sup\r\rii demoment, pe care o `n]elegem `ntrutotul, c`t\vreme una din principalele noastre preocup\rieste ortografia, asociat\ cu dictarea10. Re]inem`ns\ din articolul citat o posibil\ solu]iesugerat\ de jurnalistul sup\rat: „Solu]ia ar fis\ se recurg\ la profesorii pensionari…“. Niciaceasta n-ar fi o idee tocmai rea, dac\ n-artrebui s\ ]inem cont de faptul c\ nici elevii numai s`nt elevii care am fost noi [i niciprofesorii de alt\dat\ nu mai pot st\p`nicorespunz\tor realit\]ile [colii de azi. S`ntempe deplin con[tien]i c\ [coala rom=neasc\ aavut `ntotdeauna profesori de mare valoare.C`nd lans\m `ns\ astfel de sugestii cu uncaracter at`t de general, un minimdiscern\m`nt ne oblig\ s\ ne `ntreb\m ceprobabilitate exist\ s\-i aducem `napoi lacatedr\ pe cei cu adev\rat valoro[i. Pentru c\exist\ posibilitatea s\ nimerim persoane custudii liceale f\cute dup\ programele [colareemise `ntre anii 1950-1954, de exemplu,ajunse la maturitate didactic\ `ntre anii 1985-1990. Arunc`nd o privire asupra programelor[colare din acele vremi, constat\m c\„…«firul ro[u» al finalit\]ilor maternei“, deexemplu, `l constituie – a[a cum arat\ AlinaPamfil, specialist `n probleme de didacticalimbii rom=ne la UBB – „formarea «omuluidezvoltat multilateral», a «omului nou»,`narmat cu o concep]ie marxist leninist\despre lume [i cu valorile moraleicomuniste“11. Iat\ cum suna, `n formulareaobiectivelor, acest lucru: „…educareatineretului `n spirit comunist [`narmarea lui cu

Theorie [i prax\ `n Educa]ie

7Labirint TTIIMMPPUULL


RAMEo concep]ie marxist-leninist\ despre lume [i cu valorilemoralei comuniste] (sic!), [i formarea unor oamenidezvolta]i multilateral, adev\ra]i constructori aisocialismului `n Patria noastr\“ (Programele din 1950-1954) [i „asimilarea «sistemului de criterii [i valori specificomului nou, cu con[tiin]\ `naintat\ despre lume [i via]\ [i cuo conduit\ `n consens cu etica [i echitatea socialist\, cuumanismul revolu]ionar»“ (Programele dintre anii 1985-1990)12. Merg`nd mai departe la con]inuturile programelordin anii ’50, ob]inem o imagine absolut dezolant\ pentrucititorul zilelor noastre, prin teme ca Denun]area cinismuluiexploatatorilor de c\tre I. L. Caragiale, A. Toma, c`nt\re] almarilor realiz\ri din patria noastr\ (C`ntare pentruRepublica Popular\ Rom=n\), dragostea [i recuno[tin]afa]\ de Uniunea Sovietic\ (Moscov\, tu, luminoas\!) etc.etc. {i mai departe, extragem c`teva con]inuturi dinprograma [colar\ de Limba [i literatura rom=n\ de clasa aXII-a, emis\ `n anul 1982: „Literatura rom=n\ de dup\revolu]ia de eliberare social\ [i na]ional\; Tendin]edominante: umanismul socialist, caracterul revolu]ionar,continuitate [i modernitate. […] Concep]ia PCR atovar\[ului Nicolae Ceau[escu, secretar general al PCR,privind responsabilitatea culturii, artei, literaturii, pentrucrearea unor opere valoroase, av`nd la baz\ concep]iamaterialist-dialectic\ [i istoric\ despre lume [i societate;Concep]ia filozofic\ umanist\ a partidului nostru,necesitatea cre\rii unor opere nepieritoare prin con]inut [ivaloare artistic\ [i care s\ contribuie la formarea omuluinou cu o con[tiin]\ `naintat\, socialist\. […] Contribu]iaspecific\ a literaturii la educarea materialist-[tiin]ific\ [iumanist-revolu]ionar\, patriotic\, a maselor, la educareamoral-spiritual\ a acestora.“13

Iat\ a[adar, alt\ inten]ie bun\ sortit\ e[ecului, dac\ fie nucunoa[tem toate datele problemei, fie le ignor\m.Readucerea la catedr\ a profesorilor pensionari `n zilelenoastre presupune `n prealabil un amplu program deformare a lor la nivel na]ional. ~ntrebarea fireasc\ [iurm\toare ar fi: se justific\ un astfel de program? N-ar fi maibine s\ urm\m programele de formare ini]ial\ [i formarecontinu\ deja `ncepute, ax`ndu-ne cu [i mai mare interes peproblemele deja diagnosticate `n r`ndurile aspiran]ilor lacatedr\? Pentru c\ aici discut\m, totu[i, de un corpprofesoral t`n\r, mult mai flexibil, capabil s\ se adapteze cumai mare u[urin]\ nevoilor [colii actuale rom=ne[ti. N-ar fimai bine s\-i motiv\m pe tineri s\ ajung\ titulari?

* Toate link-urile prezente `n notele acestui articol au fost accesateultima dat\ la 5 august 2011. De asemenea, pentru istoricul literaturiididactice rom=ne[ti privind disciplina [colar\ Limba [i literatura rom=n\,al\turi de lucr\rile lui Onisifor Ghibu [i Alina Pamfil, Ioana T\m\ian, secuvine men]ionat\ lucrarea Mihaelei Secrieru, Bibliografie signaletic\ dedidactica limbii [i a literaturii rom=ne, vol. I, Sistematizare dup\ criteriilecronologic [i alfabetic. Editura Universit\]ii “Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i,

2007.2 Din Prefacia la Carte de lectura romanésca pentru scólele romane

primarie, `ntocmita de Visarion Romanu, Redactorul „Amicului {cólei“.Partea I pentru clasele de midilocu. Sibiiu. Tipariulu [i provedietur’a lui S.Filtsch, 1862 (154 pag.). Pre]iulu legat\ 50 a. Apud Onisifor Ghibu, Dinistoria literaturii didactice rom=ne[ti. Edi]ie `ngrijit\ de Octav P\un. Tabelcronologic, studiu introductiv, note [i comentarii: V. Popeang\. Editura

didactic\ [i pedagogic\, Bucure[ti, 1975, p. 195.3 Onisifor Ghibu, Lucr. cit., pp. 195 sqq. Pedagogul clujean probeaz\ cu

exemple de genul: „…la istorie, `nt`lnim doar pe `mp\r\teasa Maria Tereza,iar la geografie `mp\r\]ia Austriei, descris\ din punct de vedere austriac(`ntì mun]ii Alpi [i numai pe urm\ Carpa]ii). Piese de citire s`nt 124, dincare 3 poezii [i anume dou\ fabule de A. Donici [i o poezie de At.Marienescu – s`nt prelucrate din nem]e[te“ etc.

4 http://www.b1.ro/stiri/eveniment/funeriu-ce-ati-vazut-in-vami-veti-vedea-si-in-educatie-nu-se-va-mai-copia-la-bacalaureat-4296.html

5 http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/scandal-dupa-bacalaureat-2011-judetele-cu-cea-mai-mare-rata-de-promovabilitate-la-bacalaureat-fara-camere-video-230264.html

6 http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ministrul-educatiei-despre-bacalaureat-2011-la-interviurile-gandul-cum-comenteaza-funeriu-afirmatia-lui-basescu-scoala-romaneasca-produce-tampiti-8451252

7 http://www.gandul.info/puterea-gandului/romana-ca-matematica-8448248

8 http://filme-romanesti-online.blogspot.com/2010/05/ultima-noapte-de-dragoste-intaia-noapte.html

9

http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Cristian_Tudor_Popescu_despre_p r o f e s o r i i _ p i c a t i _ l a _ t i t u l a r i z a r e - _ -Acesti_domni_ar_merita_palme_pe_langa_note_0_519548576.html

10 Aici avem datoria s\ spunem c\ studen]ii no[tri, chiar dac\ st\p`nescterminologia proprie disciplinei, nu promoveaz\ examenele de Limbarom=n\ dac\ nu ob]in cel pu]in nota 5 la dictare, o prob\ separat\ decon]inutul examenului propriu-zis; dictarea este inclus\ ca form\ deevaluare `n fi[a disciplinei [i se repet\ la fiecare examen, dup\ ce, `nprealabil a fost exersat\, cu explica]ii [i reveniri, pe parcursul semestrului/al anului de studiu. Din informa]iile pe care le de]inem la momentul de fa]\,[i al]i colegi de la alte universit\]i procedeaz\ `n mod asem\n\tor.

11 Alina Pamfil, cap. „Primul [ir. Programele [colare“, `n vol. AlinaPamfil, Ioana T\m\ian, Studiul limbii [i literaturii rom=ne `n secolul XX.Paradigme didactice, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2005, p.69.

12 Ibidem.13 Idem, p. 112.

LIVIUFRANGA

~ncheiam `nsemn\rile precedente cuurm\toarea constatare. Ca [i arhetipuls\u mitologic – nu f\r\ o oarecare [i`ndep\rtat\ leg\tur\ sub raportuld\inuirii etnice –, `nainte de a deveniamintire, cartierul plurilingv alTimi[oarei, care a fost originaraMehala, a existat `n realitate [i c`t sepoate de material. Regimulpredecembrist a spulberat-o fizic,demol`nd-o. ~ncetul cu `ncetul [i per`nd, oamenii de acolo au plecat de pep\m`nt undeva `n alt\ parte, nu se [tieexact unde [i dac\ spre mai bine, `norice caz prozatorul presupune – `ncontinuarea tradi]iei respectuoase fa]\de trecut – c\ „(`n) ceruri“. Om cu om,piatr\ pe piatr\ s-au dus toate, p`n\ c`ndMehala de pe p\m`nt s-a (era c`t pe ce s\zic [i eu, precum neao[ii b\n\]eni,copios reprodu[i `n vorbire de martorullor, s-o) mutat complet, adic\ integral,„(`n) ceruri“.

A[a a devenit Mehala amintire,vreau s\ spun legend\ [i – de aici, din`ncreng\turile pove[tilor – mit, iaroamenii ei, `n carne [i oase odinioar\,personaje. Lucrarea prin cuv`nt ascriitorului nu face dec`t s\ recuperezeamintirea [i amintirile lor, retrezindu-i,astfel, la via]\. Desigur, nu la cea real\,ci la aceea, cum spuneam, a amintirii.Dar c`t\ amintire, putem zice,parafraz`ndu-l pe autor, tot at`ta via]\:via]\ `n spiritul cititorului de oric`nd,dar [i `n litera scrisului/scrierii, careeternizeaz\ amintirea („/.../ e at`tanemurire c`t\ aducere aminte“, p. 141).

Care a fost lumea Mehalei deodinioar\, de zi cu zi [i de an cu an?Dan Negrescu tope[te, cu harul unic alspusei de nespus, amintirea `n fic]iune,prin intermediul celor 39 de nara]iunialc\tuitoare ale volumului. ~n cele ceurmeaz\, descompun`ndu-i construc]ia[i ref\c`nd, `mpreun\ cu

dumneavoastr\, traseul alc\tuirii ei,vom `ncerca s\ vedem din ce „oameni,locuri, cai [i [probabil, n.n.] `ngeri“ aexistat, `ntrupat\ [i `ntruchipat\ aievea,acea lume a Mehalei, pe care pe de oparte rememorarea o readuce la via]\,pe de alta transpunerea amintirii `n scriso a[az\ definitiv `n unghiul „nemuririi“(ca s\-l citez, prin ultimul cuv`nt, dinnou pe autor, ibid.).

Scriitorul purcede la drum temeinic[i parc\ [tiin]ific, asemenea unuiadev\rat istoric al locurilor, cu oamenicu tot, dintr-un timp ie[it `n afaraprezentului lecturii. De altfel, evitat cugrij\ mai totdeauna, faimosul „prezentistoric“ cedeaz\ aici `ntìetateanecondi]ionat „trecutului „ firesc alnara]iunii retrospective. Acest „trecut“se concretizeaz\ morfologic prin fluidulimperfectului verbelor relat\rii, rareori`ntrerupt de c`te un perfect (compus,desigur) sau, uneori, c\p\t`nd prinextensie sprijinul prezentuluigramatical. „Luna decembrie provoca omare agita]ie /.../ ApropiereaCr\ciunului `ngr\m\dea nori ro[ietici/.../ Ningea /.../ Cetatea se topea /.../Dumnezeu /.../ privea /.../ iar deasupraMehalei `ncepea s\ cearn\ /...“(M\trea]a lui Dumnezeu, pp. 47-48).Melopeea imperfectului (indicativactiv) transform\ `ntreaga aducereaminte `ntr-o curgere f\r\ sf`r[it: timpulrelat\rii, cum am spus, retrospective, catimp unic – [i unicat! – al retr\irii, `nmemorie, [i al m\rturisirii, prin scris.Sau, dac\ vrem s\ elimin\m ([i s\simplific\m, totodat\) hendiada, `n/ prin(tran)scrierea memoriei, p`n\ acolounde ea se vars\, ca rùrile primite dealbia uria[\ a fluviului povestirii, `nfic]iune.

Scriitorul `ncepe, `ntr-adev\r,metodic, precum istoricul, prin„`ntemeiere“ (Ab Urbe condita...). Nelas\, cumva, impresia c\ (s\-i spunem)monografia Mehalei nu poate `ncepealtfel dec`t, bine`n]eles, cu `nceputul.Adic\, `n alte cuvinte, cu actuldesc\lec\rii Pa[ei, odat\, `ntr-o var\,l`ng\ „Cetate“ – a Timi[oarei, de bun\seam\ –, pe „o c\ldur\ de nesuportat“(p. 5). Drept care „Pa[a a cerut s\ i sefac\ o pl\cut\ re[edin]\, mult dup\ zidulde ap\rare [al Cet\]ii, n.n.], `n c`mpie,unde adie v`ntul.“ (p.6). A[a a luat

na[tere, „pe o movil\“ (ibid.), istoriaMehalei, loc c\ruia Pa[a `ntemeietoruli-a dat pe turce[te acest nume (reg\sit `nrom. mahala, u[or modificat fonetic deviitorii localnici b\n\]eni), „pentru c\“– noteaz\ filologic povestitorul lungiiistorii, de c`teva secole (de c`te,oare?...), al mai vechilor [i mai noilor`nt`mpl\ri – „se afla dincolo de Cetate „(ibid.). Cu g`ndul ]intit la ve[niciasemilunei, Pa[a a plantat `n jurul caseilui ni[te castani cu r\coroas\ umbr\ [iparfum. Ei au r\mas drep]i `n c`mpie [imult timp dup\ ce Pa[a, str`ns cu u[a devictoriosul prin] Eugen de Savoia(„fran]uzu Eujen“, p. 7), a trebuit s\plece dintre valahi `napoi `n ]ara lui.Apoi, pe scurt, noi st\p`ni, noicumpene, noi vremuri. P`n\ c`ndCetatea, pe la `nceputul ultimului veac`ncheiat, „i-a chemat pe m\h\len]i[locuitorii dintru origini ai a[ez\rii`ntocmite de Pa[\] s\ se uneasc\ cu ei“(p. 6). A[a au c\zut zidurile dintreCetate [i Mehala, dar [i alte ziduri decl\diri, `ntre care chiar prima a[ezare`n\l]at\, casa Pa[ei, r`nd pe r`nd locuit\de francezii lui Eugen, apoi de„dreptcredincio[ii prela]i s`rbi“ (ibid.) [icine mai [tie de cine al]ii mai t`rziu.P`n\ c`nd n-a mai locuit-o nimeni [i alunecat `n ruin\: „t\v\lugul“ (Istoriei,fire[te: cuv`ntul citat apar]ine totnaratorului) „se rostogoli mai departe(ibid.)...

...[i mai departe, p`n\ `n prezentulrememor\rii prinse `n scris. Se v\d [i azi`nc\peri `nalte, dar f\r\ tavan, cuierburi, tufe de flori [i chiar pomi(salc`mi), crescut totul de-a valma`n\untru. Numai castanii au r\masneatin[i, uria[i. Martori ai unei Istoriicapricios iert\toare.

Superb acest incipit al textului caansamblu narativ – mai `ncolo `l vomnumi roman [i vom sus]ine de ce –,povestea concentrat\ a Mehalei, dincapitolul ini]ial (Castanii Pa[ei, pp. 5-7), relatat\ de un anonim b\tr`nnaratorului [i reprodus\ `n stil indirectliber de c\tre acesta din urm\. Unincipit plutind, `mi pare, la fel desimbolic asupra `ntregii c\r]i, tot a[acum Geneza deschide [i lumineaz\ p`n\`n ad`nc `n]elesurile `ntregii Biblii.

Mehala Walhalla (III)

PoezieTTIIMMPPUULL8

www.timpul.roaugust 2011

LEO BUTNARU

U[a

(Lolita, I/19 – 2/25)

Nu-mi dau seama dac\ aici precum `n romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare)ar avea vreun rost anume exactitatea cronologic\dar probabilnu e `n plus s\ se spun\ c\ era ora nou\ (nu dou\zeci [i unu) conform fusului orar respectiv [i a respectivei zone montane.Strada se numea Principalamie unuia uneori venindu-mi s\-i zic Principiala`n special c`nd treceam pe partea ei mereu sinilieprivind spre partea-i opus\ de culoare opalin\. Prozatoruldar mai ales poetul Nabokov zice c\ ar fi fost `n perioada c`ndaceast\ via urbis era deja vr\jit\ [i `nfrumuse]at\ de una din cele trei dimine]i firave de la `nceput de var\`n care ici-acolo sc`nteiaz\ raze fugare-n geamuri`n sticle rotunde de lucarnechiar pe penetul sidefiu al hulubilortoate aste cuprinse parc\ `n general\ unduire[i neadecvat\ lene matinal\ sor\ s-ar putea spunesemi-le[inului din oboseala nop]ii trecuteceea ce nu prinde deloc bine `n perspectiva uneiinsuportabile zile de ar[i]\

dar pentru omul lucid e potrivit s\ mai remarceanumite am\nunte ce s-ar putea dovedi importantemie unui `ns\ fiindu-mi suficient s\ m\ rezumla impresii (poetice) de ordin generaladic\ infinit: `n via]\`n plin zborse poate deschide – ca tr`ntit\ de perete – o u[\ lateral\ (`n configura]ia cosmic\… circular\) [i prin eas\ n\boiasc\ n\ucitor urletul negrei eternit\]icu [uier\toarele-i rafale acoperind ]ip\tul unei pieiristrig\tele tuturor pieirilor – `nsp\im`nt\toarea dementa str\danie a `ntunecatei eternit\]i de a se aruncape sine – din sine…(24.VI.2011)

Diptic

(Invita]ie la e[afod)

1. Filosoful, filosofia

Nimic de num\ratsau doar lipsa poftei de a num\ra cele ce au fostcum au fostc`te au fost – inclusivnici num\rarea p`n\ la unu a propriei persoane(spre a nu reaminti durerosul adev\r c\de fapt omule0careuntimpe1...)

Nici o tentativ\ de urzeal\ tainic\deconspirarea g`ndirii ca un e[ec al filosofieirecunoscut de ea `ns\[io lunecare otova a sensurilor `n vectoriirozei v`ntului[i ale Rozei Trahtenberg care spune aproape eminescian:filosofie – nebunie.

Esen]ialul e s\ [tii a te bucura de aceast\ libertatea propriului pre-haos poate (pentru c\dna Roza Trahtenberg ar putea s\ aib\ dreptate)deocamdat\ fiind toate (`n]elese) pe jum\tategradul de explicitate diminu`nd bine`n]eles [i `n continuarep`n\ la lipsa definitiv\ a posibilit\]ii de a continua.

Prin urmaretuomulece e[tiaproape0careuntimpa(i) fost1profit\ din plin de libertatea – c`t a mai r\mas – de arenun]a – vorba lui Diogene: la ce bun cupadac\ pentru a bea din apa izvorului m\ pot foloside c\u[ul palmelor? – ceea ce m\ duce la g`ndul c\graalul nici nu a existats`ngele hristic Iosif adun`ndu-l `n c\u[ul propriilor palme....

2. Lolita, 1/17

…V`rcolacul era vis\tor [i vr\jitor neam de magipe c`nd soarele purpuriu al Sinaiului `n asfin]itastrul dorin]elor [i perseveren]ei (din astea doua se [i compunelumea!) renun]\ s\ mai coboarepornind din nou s\ urce c`t mai sus – anume acolo`n predestinatu-i apus`n timp ce `n perindare de balcoane baroco de Maroc(o)sibari]ii `n perindare de vie]i ridicau pocale (pardon: pahare cu ceai!)pentru trecuta [i viitoarea mie [i una de nop]i; pe c`ndeu eram concesiv ca Adam la prealabila trecere `n revist\ aistoriei Asiei Mijlocii fixat\ de memoria lumii ca `ncropire de mirajeinclusiv din celebra gr\din\ fructifer\ cei-a dat lumii necurmata mare b\taie de cap – [imai avea s\ dureze at`t de mult\ vreme post-biblic\ p`n\la orice tentativ\ de urzeal\ tainic\ `ntrudeconspirarea g`ndiriidar mai ales a omului cu toate ale lui – Aleluia! – ca un e[ec al filosofiei recunoscut de el `nsu[i `notova lunecare de sensuri pe vectorii rozei v`ntului[i ai Rozei Trahtenberg – o anonim\ce continu\ s\ repete aproape eminescian:filosofie – nebunie.(21.11.2009/24.VI.2011)

Tu, la plural

(Lolita, I/19)

}in minte:c`ndcu extrem\ aten]ie`]i priveam chipulsurprinz`nd clipa `n care ]i s-a des-prins ogean\c\z`ndu-]i pe ovalul obrazului rozabia mai t`rziu asem\n`ndu-o conturului de tu[al celei mai rudimentare hieroglife…Bine`n]eles`n cazul unui simple genenu poate fi vorba dec`t de un poem f\r\ prea multe metafore`n imensitatea captiv\ dintre piscurile mun]ilor liliachiice evit\ ori[ice r\spuns cuprinz`nd `n cercul lor pe trei sferturi urbea elve]ian\ sau poatepe una carpatin\ pe unde par a mi[una(respir`nd desdar juvenil – adic\ nu prea greu)c\]\r\toare r`z\toare `n hohot omul]ime de Loliteuna dup\ alta dizolv`ndu-se `n cea]a sub]ire de pesteuria[a liter\ de `nceput a urbei pe pant\ abrupt\alc\tuit\ din pietrele albe ce parini]ialele disper\rii mele.

(6.X.2009/24.VI.2011)

O zi

(Elful cartofilor)

Fiece zi din an e d\ruit\ doar unui singur om to]i ceilal]i p\m`nteni folosindu-se anume de ziuacare-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lumefiecare individ aleg`ndu-se cu o ra]ie de beatitudine ce-i revine din incomensurabila fericire a celui mai norocitbucur`ndu-se de soarede sare-n m`ncarede ploaie pe ogoaresau pe asfaltul fierbinte (spre a-l r\cori) –

zi `n carepoe]ii de pe diferite continente inclusiv cei afla]i `n expedi]ii polare

boreale sau sudicepe continentele ur[ilor albi [i pinguinilorfac schimb de rime [i de versuri libere sau albe

to]i eidimpreun\ cu cititorii lor de fapt ne[tiindcui i-ar apar]ine propriu-zis ziua `n cauz\aceast\ sancta simplicitas a lor fiindu-i foarte pl\cut\fericitului ferici]ilor carenu-[i propune spre proprie con[tientizare descurajarea c\omului

cu toate ale salenu-i este dat s\ prevad\ ce zi anume-i va fi h\r\zit\ca [i tras\ la zaruri stelarece m\run]i[ insignifiant din aceast\ m\rea]\ zi a fericirii`i va fi dat s\ [i-l aminteasc\`n acela[i timp uit`nd definitiv lucrurimomente cardinale cople[itoare;

m\run]i[perpetuat `n eternitate de memoria lumii cao [tafet\ `n sine:

poate c\ va fi memoratjocul de lumin\ solzoas\ a apei de sub piatra ziduluidin lungul canalului cet\]ii butaforicesau banala rotire de elice a bifurcatei semin]e de ar]arunde mai pui c\ de cele mai multe ori se `nt`mpl\ c\ aceast\ zipoate fi con[tientizat\ chiar `n absen]a acestei zile a mareluifericit[i ceea ce r\m`ne `n memorie sau `n uitare de infinite doar o zi p\relnic\ semi-prielnic\ virtual\ `n v\lm\[agulzilelorvie]ilor trecute

t\cutedoar atunci c`nd deja de mult\ vreme a fost rupt\[i mototolit\

[i aruncat\ sub mas\

Din Parti]iuni Nabokov

9Poezie TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

fila de calendar purt\toare de cifr\ uitat\aneantizat\

pe cealalt\ pagin\ a c\reia cel ce a rupt-onecitind [i unele noti]e cu curiozit\]i:

c\ chipurileochiul unui stru] este mai mare dec`t creierul respectivei p\s\ri(poe]ii spun c\ norul e mai mare dec`t lumeasau – reduc`nd scara – c\ fructul d\ peste propria-i coaj\)c\ bufni]ele s`nt singurele p\s\ri ce pot distinge culoarea albastr\c\ `n spa]iu bravii (c`ndva) astronau]ii nu pot pl`nge deoarece`n lipsa gravita]iei lacrimile nu pot curge (eu cred c\[i `n lipsa sentimentului pentru poezie…) –

cel pu]in mie unuiami-a fot dat s\ citesc multe reverse de pagini dreptunghiularedin calendarele – pardon – sovietice din secolul XX (rog ne[tiutoriis\ nu m\ `ntrebe ce `nseamn\ sovietic/ sovietice`n caz contrar nu ar mai avea sens s\ amintim desingura zi care-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lume

de carevorbeam la `nceputul acestei presupuneri;

ziua din carene revine fiec\ruia cine [tie ce efemerid\…)(24.VI.2011)

Apoteoz\ `n deplin\ surdin\

(Lolita, I/30)

Timp `n care se b`hle[te fericireacu tot cu chipul [i scheletul lui Narcissau al(e) Narcisei[i o mul]ime de sugestii pentru jocuri de cuvintenumite romanedin care uneori [i ]ie `]i sur`de norocul Lolita – tutrebuie s\-i sur`zi adolescentin acestui clovn ne`nduplecatcapricios ca actorul ratatcare a[a [i nu-l va juca pe Hamletci doar pe Humbert Humbertdin teama c\ ar putea totu[i afla groaznicul r\spuns laa fi sau a nu fi `n aceste timpuri `n carefericirea e acoperit\ parc\ de linti]\… Dar totu[ide-ar fi un lac chiar [i cu cea]a-i ca industrie de producere a fantomelorsau doar cu suflul apei u[or gre]os – ca damful toamnei be]ivanesau de-ar fi un simplu pavilion `ntr-o luxurian]\ floral\;de-ar fi observa]iile naturali[tilor asupra tigrului ce urm\re[te pas\rea raiuluisau a [arpelui ce se `neac\ `ncerc`nd s\-[i treac\ prin furtunun co[cogea desman care de faptnu-i este du[man;de-ar fi sultanul anacronic cuchipu-i desfigurat de insuportabil\ suferin]\ (cei cruzinu s`nt scuti]i de dureri [i de lacrimi)suferin]\ ce contravine rotunjimilor m`ngìerilor sale-n nesim]it\ abunden]\ risipitoarepe c`nd ì ajut\ unei micu]e captivecu [olduri de-a dreptul `nc`nt\toares\ urce pe o bar\ de onix;de-ar existaacele bule lucitor-evidente ale excit\rilor gonadalece peregrineaz\ `n sus pe luciul automatelor muzicale;de-ar fi Lolitaori[icare distrac]ii de tab\r\pentru grupuri intermediare.Cacao, Scald\, Patimi, Genunchi micu]i [i C`rlion]imai mari mai mici pe `nsoritul ]\rm al lacului;de-ar fi plopii pomii de m\rdiminea]a de duminic\ `n casa retras\-n margine de suburbie;de-ar fi sc`nteietoarele nestemate ce parc\ s-ar dizolva `ntr-un m\runt tremur de underotunde – ca ceadin urm\ tres\rireca cel din urm\ zv`cnetca cea din urm\ tu[\ de culoare purpuriu ulceroas\sau de un roz ca pruritul `nc\ suportabilrespira]ia copilului ce-[i `ntoarce fa]a a sil\ dup\ care ar putea veni chiar deplina curmare a existen]eiun sf`r[it c\ruia nimeni nu-i va fi contemporannici chiar creatorul s\unici chiar cuv`ntul care a fost la `nceputnici cel care a fost deja la urm\nici vreo form\ a dureriidup\ care s\ urmeze ne-urmarea… ne-urm\rirea…(20.XI.2009/25.VI.2011)

august 2011

Dialog

Fiecare poezieeste un dialogla care cititorul contribuiecel pu]in la fel de mult ca autorul.C`nd poetul spune c\ negura care se ridic\ peste c`mpuri searaì aduce aminte de iubiri pierdutecititorul `mbog\]e[te poezia cu o amintire despre sta]iile de autobus din ora[`n Aprilie.C`nd poetuldescrie deflorarea sa timpurie`ntr-un grajd din Worcestershirecititorul,pus fa]\ `n fa]\cu e[ecul s\u insuportabilde a-[i pl\ti ipoteca,se duce [i se sp`nzur\.Cu adev\rat, artistul areo responsabilitate grea.

Pieptene

Eram sigurc\ pieptenele de pe josera al ei.{i am alergat dup\ eastrig`nd„Scuza]i-m\,dar v-a c\zut pieptenele”,iar ea s-a `ntors,o femeie pe care nu o mai v\zusem `nainte,[i mi-a spusnu,nu era pieptenele ei.Nu p\rea dispus\s\ mai vorbeasc\[i a plecat mai departe,cam gr\bit\.Avea p\rul ca al t\u[i pieptenele, la fel,era ca unul din aceleape care obi[nuiai s\ le la[i peste tot,pe mese, rafturi, pervazuri,`n ma[in\, pe vreo pern\ de-a ta. Eram sigur c\ era pieptenele t\u.

De parc\ ar fi fost ieri

At`ta vreme.At`tea fete,at`]ia mun]i: Alice, Betty, o anume Carolpe Monteberg nu-mai-[tiu-cum.Greu s\-mi amintesc.

Dar pe tine te v\d deslu[itsus pe un ghe]ardeasupra unei crevasela zece diminea]aaerul cristal `nghe]atsoarele deasupra Pelvoux-uluialbastrul hanoracului t\upotrivindu-se cu ochii t\iurme de col]arip\rul t\u negru flutur`nd[i z`mbetul t\u tot.

De parc\ ar fi fost ieri

Poeme de Michael Swan

Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul ProiectuluiInterna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu,Director al Masteratului pentru Traducerea TextuluiLiterar Contemporan – Universitatea Bucure[ti,http://mttlc.ro.

Michael Swan este un nume de referin]\ `n domeniulgramaticii limbii engleze. Ceea ce pu]in\ lume [tie este c\ elscrie poezie [i o face foarte bine, fiind c`[tig\torul anumeroase premii. Primul s\u volum de poezii a fostpublicat `n 2003, iar cel de-al doilea anul acesta. A[a cum el`nsu[i m\rturise[te, dorin]a de a scrie poezie vine ca o„`ncercare disperat\ de a demonstra c\ [i gramaticienii ausuflet“.

Proz\TTIIMMPPUULL10


INIMAREA

VIInginerul era un b\rbat bine f\cut, brunet

moderat, cu ochi verzui. Totu[i, n-avea maresucces la femei, pare-se c\ nici nu-l preainteresau. Sexul era ceva de f\cut, cum f\ceacump\r\turi – s\pt\m`nal. Cum la cump\r\turiera precis, n-o l\l\ia c\ut`nd marfa ideal\, tota[a la sex – nu se sinchisea de v`rsta orisexapilul femeii, totul era „s\ fiecomestibil\“. Presat, totu[i, de nevoia lui deordine, acceptase c\ femeia nu-i ca marketul –mereu acolo, la dispozi]ie; c\ era recomandat\o leg\tur\ ceva mai stabil\, pe care se puteaconta la nevoie. Dup\ c`teva taton\ri, g\siseceva convenabil – o economist\ divor]at\,tr\ind singur\ [i extrem de ocupat\. Care, tota[a, acorda sexului fix importan]a dereticatu-lui – ceva musai de f\cut numai dac\ a[tep]ip`n\ d\-n fiert. Dac\-]i faci un program lejer,n-ai treab\, nici dureri de cap.

Stabiliser\ c\ uichendul era potrivit pentruacest tip de concubinaj, de preferin]\ –s`mb\ta. De obicei, el o vizita pe ea, carelocuia destul de aproape – `n Militari, peStrada Centurii. O chema Maria-Antoaneta [i-[i spunea Toto. O femeie chiar atr\g\toare, cuo minte brici dar uneori aproape insuportabilde rea de gur\. ~ns\ primul grav acces de]\]ism – a[a-i spunea Anton – `l avusese abiaprin a doua lor lun\ `mpreun\. Dup\ o acu-plare ferit\ de orice pasiune dar cam repedeterminat\, `n opinia inginerului, Toto se ridi-case uimit-speriat\: Ce mi-ai f\cut? El oprivise curios – ce-i f\cuse? Ca de obicei –g`ndea – n-am schimbat re]eta, nici vesela.A[tepta calm s\ afle ce se-nt`mplase, daraproape sigur c\ nu se-nt`mplase nimicdeosebit.

~ns\ Toto `l scruta ner\b\d\toare, c\ut`ndceva la el. Am sim]it c\ fuge patul cu mine, a

zis. O fi fost cutremur, r\spunse Anton relax-at, dar eu n-am sim]it. Toto plec\ fruntea,r\mase a[a o vreme, apoi se ridic\ [i merse-nbaie, `nt`rzie ceva timp. Se-ntoarse `mbr\cat\de parc-ar fi fost pe picior de plecare, totferindu-[i privirea, [i-i vorbise peste um\r, `ntimp ce cotrob\ia `ntr-o geant\ de voiaj: Terog s\ pleci.

Anton nu protest\, nu-ntreb\ de ce, se-mbr\c\ rapid [i ie[i uit`nd s\-[i ia la revedere.~n lift, `[i d\du seama dar ce s\ fac\, n-avearost s\ se-ntoarc\ pentru asta. Bine c\ nu i-aml\sat bani pe noptier\, se consol\. Seara, `ns\,Toto `l sun\ [i-l `ntreb\ scurt: Tu vrei s\-]i dautot sufletul meu? Ce s\ r\spunzi la a[a ceva,mai ales c`nd e[ti inginer? Mai `ntì, ce noim\avea `ntrebarea? Apoi, [i dac-ar fi avut vreonoim\, atunci era o-ntrebare retoric\. A[a c\t\cu la telefon, a[tept`nd urmarea. Care numai veni, se-auzi clanc, urm\ tonul. Rainearidic\ din umeri colonele[te – „Muieri!“ –aprinse o ]igare [i ie[i pe balcon. ~ncerc\ s\ seg`ndeasc\ la problema femeii – ce i se putuse`nt`mpla? Habar n-avea! A[a c\ alung\ g`ndulde a o suna el pentru a-ncerca o dumirire. O fisim]it ea ceva ce nu mai sim]ise, `[i spuse, [icrede c\ a fost vina mea. Cum a mea n-a fost,a ei a fost – clar. Ridic\ ochii, `l v\zu peOrion, [i-i c\zu fisa: Aaa, G-ul fusese! P\i, fii[i tu mai atent\, drag\, nu te expune!

Carevas\zic\, G-ul exista. Anton nu sesim]i deloc mai b\rbat din at`ta lucru, nu erameritul lui c-o lovise pe Toto“ `n regiuneafiin]ei mele“. O-nt`mplare e o-nt`mplare, dece s\ dramatiz\m?

Mai aprinse o ]igare – pare-se c\ stimulag`ndirea – [i-[i croi un scenariu na[pa: Totose-ndr\goste[te de el, vrea s\ se m\rite cu el,[i-mb\tr`nesc am`ndoi c\ut`nd G-ul cabezmeticii. {i, dac\ nu-l mai nimeresc, amrupt-o-n fericire, `ncheie Anton. Se duse-nbaie [i, `n timp ce se sp\la pe din]i, `l pocni unr`s cotropitor – mai-mai s\ se-nece cu spumapastei de din]i. Se rezemase l`ng\ chiuvet\ [i

r`dea nebune[te, neput`ndu-se opri. ~i d\dur\lacrimile dar se mai [i ostoi. Of, Doamne, `[izise sleit de puteri, ce ghinion mai poate avea[i-un b\rbat!

Dup\ ce-[i cl\ti gura, se privi `n oglind\ [ig\si c\ sc\pase ieftin dup\ accesul detic\lo[ie, n-avea nici un semn vizibil. Dac\s`nt cu-adev\rat tic\los, o s\ am un somn deplumb – parie el pe invers. {i pierdu pariul,fiindc\ adormi greu, se trezi de c`teva ori lovitba de sete, ba de alte nevoi, [i se hot\r` s\ sedea jos din pat abia aproape de amiaz\, camtehui de cap, ca dup\ o b\ut\ stra[nic\. ~[itrase o cafea espresso, ie[i pe balcon [i privilumea cu ochii c`rpi]i. Deci, nici m\car tic\losnu s`nt. Neispr\vit, vorba colonelului!

~n vinerea urm\toare, `l sun\ Toto [i-lsom\: Mìne, la 4, te prezin]i cum trebuie s\vin\ omul la o muiere, nu vii cu m`na-n cur,clar? Nu era nici pe departe genul de apel cares\-l entuziasmeze pe Anton, a[a c\ replic\ iri-tat: |sta nu-i un fel de a vorbi cu mine. Mai`ncearc\ [i s\pt\m`na urm\toare, poatenimere[ti textul corect. {i-nchise. Dar tele-fonul sun\ iar: Da’ ginga[ mai e[ti, dr\gu]ule!Ce ]i-am zis de te-ai [ifonat a[a? S\ aduci [i tuceva, s\ nu st\m pe uscat. {i s\ nu fii c`rp\-ncur. Ce te-a ofensat, cuv`ntul „cur“, cumva?P\i, nu vii s\ mi-o dai la buci?

Dac\ Anton ura ceva pe lumea asta, atuncivulgaritatea femeii ura. Era pudibond,s\racu’! {tia c\ era anacronic `n lumea astadezl\n]uit\ dar nu-[i g\sea nici o vin\ `n fap-tul c\ prefera femeia cuviincioas\, un picru[inoas\ – chiar. Ce, `[i zicea, a omor`tpudoarea pe cineva, p`n\ acum? Ori a ajunsneru[inarea vreo calitate [i nu [tiu eu?

– Toto, vorbesc serios – \sta nu-i un fel dea vorbi cu mine. Dac\ ai de g`nd s-o ]ii a[a, n-avem cum face.

– Hai, dragule, nu te formaliza at`ta! Bine,scuz\-m\, n-am vrut s\ te oripilez. Dar aduci[i tu o sticl\ de vin, da? {i ceva dulce, ampoft\ de ceva bun. Pliiiiz! E bine-a[a?

Inginerul avea sim]ul datoriei. {tia c\ aveade pl\tit pentru ghinionul de data trecut\, c\nu se putea eschiva – orice fapt\ bun\ sepedepse[te, nu? A[a c\ promise a fi punctual[i generos. {i chiar fu. Toto `l a[tepta drapat\`n ceva foarte transparent, ceea ce-i f\cu oimpresie at`t de rea, c\ se cunoscu imediat pefa]a lui. Femeia z`mbi par[iv, i se ag\]\ de g`t,`l s\rut\ u[or pe b\rbie [i-i [opti: Nu te teme,n-o s\ doar\!

Nici nu-l l\s\ s\ se dezbrace, `l trase c\trepat [i-ncepu a-l dezmierda, u[ur`ndu-l de-mbr\c\minte dar reprim`ndu-i orice `ncercarede a o ajuta. Apoi, `l `nc\lec\ [i prelu\ con-trolul.

De-atunci, a[a era sexul lor – cu ea con-trol`nd situa]ia. Pe Anton, nu-l deranja cine[tie ce. C`nd se s\tura s\ fie exploatat sexual,r\sturna situa]ia [i-o pedepsea gr\bindlucrurile. Dup\ a[a fapt\ b\rb\teasc\, Toto `lgratula: Animalule! E de bine, cred – paramasculul feroce.

De[i amenin]\tor, acest echilibru fragil – `ncare el era sincer deta[at, spre deosebire de ea,care f\cea eforturi eroice pentru a p\readeta[at\ – acest echilibru fragil ducealucrurile mai departe. C`nd [i c`nd, Toto mais\rea calul – vorba inginerului. Atunci, el ìspunea calm, aproape didactic: Doamn\, orim\ provoci, ori te expui – inutil, `n ambelecazuri. Nu-mi plac ]\]ismele, ce-i a[a greu deacceptat? De ce nu m\ iube[ti, explodase ea,odat\. Pesemne c\ figura inginerului expri-mase at`ta uimire, `nc`t Toto reu[ise s\ r`d\ [i-l expediase b\ie]e[te: Ia mai car\-te-n ’m\-ta-n cur [i pe la tine, pe-acas\!

Anton nu era idiot, chiar dac\ era inginer.~n]elesese c\ femeia se lupta cu propriile-isentimente – ca-n romanele pentru coafeze,vorba unui scriitor celebru c`ndva. I-ar fi

acordat o [ans\ dar n-avea cum – Toto nu-ll\sa, practic, s\ o iubeasc\. Era `n permanent\defensiv\ ar]\goas\, clocotea `n ea ceva carenu doar fericirea n-o promitea, dar nici m\carpacea conjugal\. Se-nt`mpla c\ el era c\ldu],iar ea – vulcanic\. Cum el controla rela]ia lor,vulcanul trebuia mai mult s\-[i `nghit\ lava, s\nu ias\ dec`t fum – ici-colo, nu des.

Numai c\ badinajul lor o cam luase razna,devenise un soi de competi]ie `n care Totoataca permanent, perseverent, pentru a-i g\siori provoca o fisur\-n armura indiferen]ei cucare era tratat\. ~l regula profesionist, cu unaer preocupat, atent\ s\ nu scape vreunam\nunt, s\ nu gre[easc\ dozajul; mai ales,grijulie s\ dureze c`t mai mult actul, s\-ifor]eze ejacularea `nainte de a fi ea r\pus\ deorgasm. C`nd se-nt`mpla asta, c\p\ta un aertriumf\tor, `l privea cu o satisfac]ie rea, con-stat`nd aproape sup\rat\: Nu prea te ]in bala-malele, maestre!

Tony nu se sim]ea nici pedepsit, niciumilit, doar agasat de aiureala din capulfemeii care se culca cu el pentru a-[i luarevan[a. Pentru ce – se-ntreba, doar nu i-amf\cut nimic. Sau i-am f\cut [i nu [tiu?

Cum-necum, we-ul lui se cam dusese peapa S`mbetei, se pomenea g`ndindu-se tot maides la „rela]ia asta“ – cum o numea – [ipromi]`ndu-[i, parc\ tot mai `ngrijorat, s\-ipun\ cap\t. Fiindc\-i cam intrase-n s`ngefemeia, ajunsese ner\bd\tor s\ reia partida, s\o-nving\, s\ o supun\, „s\ fie b\rbat“. Toto-iactivase spiritul competitiv – credea el – de-ajunsese a prefera o partid\ de sex, uneia de[ah. De fapt, ca [i la [ah, nu era vorba de o sin-gur\ partid\ ci de un adev\rat meci, `n dou\,trei chiar patru runde, c`teodat\. Lucrurilemerseser\ at`t de departe `nc`t se-nt`mpl\ cevace-[i promisese a nu se-nt`mpla pentru nimic`n lume – r\mase la ea peste noapte, [i toat\ziua urm\toare, nemaisim]ind voin]a de asc\pa de-acolo, de a-[i rec\p\ta libertatea. ~nacea duminic\ seara, odat\ revenit acas\ –vl\guit [i ciudat-mul]umit, ca dup\ o revan[\demult a[teptat\ [i-n[el`ndu-i a[tept\rile,totu[i – inginerul realiz\ c\ intrase-ntr-opoveste care nu avea cum se termina bine. {ide-a[ ajunge eu s-o iubesc, asta nu m\ iart\nici mort pentru „atunci“, conchise Anton.Deci, valea!

A treia zi dup\ ce lu\ hot\r`rea, fu mar]i 13.Pentru dou\-trei zile, uit\ de Toto, de „rela]iaasta“, de programul din uichend. Dar sun\telefonul, iar Toto-l `ntreb\ direct, f\r\ intro-ducere – cum ì era obiceiul: Te-ai odihnitdestul? Treci la aparate! Hai, c-avem treab\,nu t`nd\li! Dar e abia vineri, se auzi Tonivorbind, sim]ind c\-i c\dea cerul `n cap.

– {i ]i-e fric\, mititele? Hai, c\ are mamagrji\ de tine, ]i-a preg\tit ceva u[or pentruast\-sear\, abia mìne-o s\ dai de greu’!

~n mintea lui Toni, se producea o supra-punere de planuri, g`nduri, porniri – Cristina,Toto, iubirea fulger\toare versus sexul cotro-pitor, vinov\]ia fa]\ de am`ndou\, fa]\ de el`nsu[i, totul `nv\lm\[it de se sim]ea prins de-un v`rtej, ca-ntr-un co[mar. Se adun\ hot\r`t[i-i spuse femeii: Sorry, not this time. Maivorbim, bine? Acum trebuie s\-nchid. {i chiar`nchise. Privi telefonul, parc\-ntreb`nd „Cefaci, nu suni?“ Nu sun\. R\sufl\ u[urat, ie[i lao ]igare, pe balcon, se aventur\ `n sinea-ic\ut`nd lini[tea pe care se-a[tepta s\ o resimt\dup\ a[a bravur\. Nu g\si deloc pe placlini[tea de-acolo – mai cur`nd surd\,amenin]\toare. Ce dracu’ – `[i spuse – chiaram luat-o razna? {i c`nd am divor]at a fostmai u[or dec`t acum, c`nd – ce fac? ~ncetez orela]ie sexual\ – mare inginerie! M\ rog,`ncep s-o `ncetez – `[i f\cu el curaj. Ca s\ puice, `n loc – `l interpel\ ecoul lini[tii aceleiaciudate. Se scutur\ energic – prostii! – intr\-ncamer\, deschise televizorul, buton\ teleco-manda dar de lini[tit tot nu se lini[ti. Ie[i iar pebalcon [i apel\ la colonel – ia zi, [efu’, care-i

Cas\ pe p\m`nt (fragment)

11Proz\

august 2011

TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

Un cuv`nt`nainte

LIVIU ANTONESEI

Interesant destin are [i autorul acestor excelente paginide proz\! Plecat din ]inuturile Severinului la Bucure[ti decopil, ora[ `n care [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii,s-a fixat `n amiaza vie]ii la Suceava, asta, ]in`nd seama deexcep]ionalele calit\]i de povestitor, c\ doar Moldova ecelebr\ mai ales prin povesta[ii s\i, echival`nd unuianume fel de `ntoarcere acas\. O cas\ pe p\m`nt, dup\cum sun\ titlul unuia din cel dou\ romane, cu care vadebuta t`rziu la editura revistei noastre. Dar destinul luiInim\ Rea este interesant [i `n alt sens, unul profesional.Menit, pe vremea studen]iei bucure[tene, unei cariere defilolog [i literat, complica]iile vie]ii, sau „meandreleconcretului”, ca s\ citez un clasic al politichiei rom=ne[tide ast\zi, l-au condus spre o carier\ cazon\ de nimicprev\zut\ dec`t, poate, de profesia tat\lui s\u. {i, iar\[i, `namiaza vie]ii, a reg\sit drumul acela spre litere [ifilologicale. Eu l-am descoperit `n ceasul acesta al dubleisale `ntoarceri. Nu cu texte literare, mai `ntì, ci cuprofunde [i fosforescente comentarii `n margineaarticolelor publicate de al]ii `n edi]iile electronice aleziarelor, pe diferite site-uri, bloguri [i forumuri, inclusiv`nso]ind articole de-ale mele `n Cotidianul, pe VoxPublica[i, `n ultima perioad\, pe blogul meu, pe site-ulObservatorului Cultural sau din edi]ia electronic\ aziarului Adev\rul. M-au fermecat de la bun `nceputcomentariile sale evident elaborate, `n care nu [tiam ce s\apreciez mai `ntì, sinuozit\]ile rafinate ale modului `ncare mergea argumenta]ia, `n care func]iona g`ndirea, saustr\lucirea lipsit\ de superficialitate a stilului. M-amobi[nuit at`t de mult cu interven]iile sale pe acolo pe undescriu `nc`t atunci c`nd lipse[te sau mi se pare c\ `nt`rzie –to]i avem [i vie]ile noastre cu problemele lor, nu putems\l\[lui non-stop `n cyberspa]iu! – mi se str`nge inima,`mi este team\ s\ nu se fi `nt`mplat ceva. ~ntre timp, ne-am [i cunoscut. I-am fost oaspete de c`teva ori la Suceava,a venit [i el la o edi]ie a Serilor Timpul, aici, `n Ia[i, [idup\ cum am `n]eles, i-a pl\cut. Cum i-a pl\cut s\ degustevinul casei de la Bolta Rece, ceea ce `mi confirm\ c\ n-agre[it deloc migr`nd `n Moldova [i, cu at`t mai pu]in,`ntorc`ndu-se la literatur\. Iar eu am fost fericit s\descop\r un partener de discu]ii la fel de fermec\torprecum autorul micilor [i atractivelor bijuterii risipiteprin h\]i[urile [i cotloanele cyberspa]iului.

Inim\ Rea a mai avut o tentativ\ de `ntoarcere laumanit\]i [i literatur\ la `nceputul anilor nou\zeci, c`nd afost o prezen]\ frecvent\ `n eliberata pres\ de comentariupolitic [i cultural\ post-decembrist\. P\rea s\-[i fi reg\sitdrumul, dar n-a fost s\ fie! Via]a mai avea de cerut pl\]ilesale [i nu i-a dat r\gazul acestei re`ntoarceri, care s-apetrecut acum trei sau patru ani. Dar de data aceasta chiareste o re`ntoarcere. Nu te apuci s\ debutezi literar, laaceast\ v`rst\, cu dou\ romane deodat\, dac\ nu ai g`nduriserioase `n ce prive[te literatura! Dou\ romane, Dameledin p\l\rie [i Casa pe p\m`nt, subsumate titlului generalIdei despre fericire (1), cifra din parantez\ semnific`nd c\aventura literar\ abia a `nceput, iar eu, ]in`nd seama defarmecul scrisului lui Inim\ Rea, `mi doresc ca `n aniicare urmeaz\ cifra cu pricina s\ devin\ una c`t mai mare.Dou\ romane am spus? Da, dou\ romane, pe care nu o s\m\ apuc acum s\ le povestesc, r\pind cititorului pl\cerealecturii [i a descoperirii, dar despre care vreau totu[i s\spun c`teva cuvinte. Dou\ romane, `ns\ at`t de diferitetematic, ca viziune [i stilistic `nc`t, neatent fiind, ai puteacrede c\ apar]in unor autori diferi]i. Nu, nu despre astaeste vorba. C`nd debutezi la maturitate, lucrurile `]i s`ntdestul de limpezi `n cap `nc`t s\ [tii cel mai bine modul `ncare trebuie s\-]i tratezi literar temele recurente, obsesiileproprii, cum urmeaz\ s\ prezin]i lumii mitul personal –cel care, adesea f\r\ s\ [tii, ]i-a diriguit via]a [i care, penea[teptate, a decis s\ te conduc\ pe drumul literaturii, s\-]i diriguiasc\ [i acest drum.

S`nt fericit de aceast\ reg\sire `n literatur\ a lui Inim\Rea, cum s`nt bucuros c\, din `nt`mplare i-am fost cumvaun martor privilegiat, inclusiv public`nd acum c`]iva ani,`n revista Timpul, primele dou\ pagini din Casa pep\m`nt. Iar acum, editura revistei public\ deja aceste dou\romane, care vor fi, cum am scris deja c\ sper, urmate dealtele. Cum `nc\ mai tr\im `n era Navigatorului, ì urez luiInim\ Rea v`nt bun la pup\!

(9 August 2011, `n Ia[i)

mi[carea tactic\ potrivit\? Darcolonelul nu ap\ru, probabil c\ delicataproblem\ a sexului ì dep\[ea compe-ten]ele. Mintea lui Anton porni a-[icotrob\i memoria dup\ un episod,m\car, `n care p\rin]ii s\i s\ fi fost sur-prin[i `ntr-o situa]ie jenant\. Nu aveaa[a ceva `n lada lui de zestre, la ei `ncas\ sexul nu existase. Chiar `[i amintide o discu]ie – ca-ntre b\ie]i de 14-15ani – despre cum se reguleaz\ mama cutata. Ceilal]i vorbeau degajat desprecum `[i surprinseser\ p\rin]ii `n fapt,cum `[i p`ndiser\ mama s-o vad\-ncuru’ gol, chestii care-i f\ceau grea]\lui Toni. ~n mintea lui, mami nu puteafi asociat\ cu a[a ceva. Amicii `l luas-er\-n balon: B\, pe tine te-a adus barza,precis! B\, da’ voi [ti]i ce face barzadup\ ce aduce copilul? Se-ncheie laprohab, ha-ha-ha!

Ur`ndu-se [i tremur`nd de furieneputincioas\, Toni `ncepuse a-[i p`ndip\rin]ii, s\-i surprind\-ntr-o situa]ieechivoc\, m\car. Nici o [ans\! Pesemnec\ ai lui doar dormeau `mpreun\,fiindc\ apartamentul nu avea dec`t dou\camere. Oricum, colonelul sfor\ia de secutermurau pere]ii c`nd se ducea [imami la culcare, dup\ ce-[i terminatoate treburile. Dac\ or face-o, precis ofac atunci c`nd nu s`nt eu acas\, con-cluzionase Toni – [i se l\sase p\guba[de p`nda care-l umilea `ngrozitor.

Da, domnule, alte vremuri – g`ndiel. Severe, cuviincioase, neiert\toare cugol\niile, neru[inarea, lipsa de respectpentru \i mai b\tr`ni. ~i veni `n minte o-nt`mplare de pe terenul de fotbal.~ncinseser\ o miu]\ la C\su]a Ro[ie, el`[i faultase adversarul – un ]igan dinblocurile noi – care s\rise la el url`nd:~mi bag pula-n ’m\-ta. Toni `l lovisefulger\tor, reflex; ]iganul c\zuse, cubotul plin de s`nge, `ncepuse s\ urle,plecase url`nd acas\. Seara, sepomeniser\ cu toat\ familia ]iganului lau[\ – tat\l, mili]ian, tablagiu-major, iar

`n urma lui – nevasta; Floric\ – victima– [i-nc\ doi fra]i mai mici. S\ tr\i]i tov.colonel, se prezentase tablagiul, per-mite]i s\ raportez. Da, tovar\[e plu-tonier-major, te ascult. Tovar\[u’colonel, fiul dv l-a umplut de bor[ pe-almeu, f\r\ s\-i fac\ nimic, [i l-a f\cut]igan, [i l-a-njurat de mam\.

Colonelu-[i chemase fiul [i-l `ntre-base scurt: E-adev\rat?

Toni se uita uimit la [atra mili]ianu-lui, a[a c\ fu nevoie de un nou apel alcolonelului: Maistre, te-am `ntrebatceva. El recunoscuse c\-l pocnise peFloric\, fiindc\-l `njurase de mam\. Lacare, se porni nevasta mili]ianului,umpl`nd scara blocului cu jalea ei: Da’nu-i adev\rat, dom’ colonelu’, m`nca-]e-a[ curu’ lu’ matale, copiii mei nuvorbe[te ur`t, c\-i omoar\-al meu cub\taia. C\ noi s`ntem ]igani cumin]i nude-\ia de [atr\, noi [tim s\ ne poart\-nlume, s\ moar\ familia mea dac\ temin]esc io!

Colonelul abia-[i st\p`nea m`nia, lag`ndul c\-l f\ceau ]iganii de poveste-nbloc [i-n cartier. ~l expedie scurt petablagiu: Bine, plutonier, am luat not\[i-am s\ iau m\suri. Liber! Le tr`nti u[a-n nas. Se duse-ntins `n buc\t\rie, deunde-l chem\ pe Toni la judecat\: S\nu-mi mai aduci ]igani pe cap, ai`n]eles? Mar[ `n camera ta!

Toni `n]elesese c\ era [i nu era vino-vat, c\ i se apreciase devo]iunea filial\dar c\ i se repro[au urm\rile `nt`mpl\rii.Da, se preg\ti inginerul s\ pun\ capac-ul pe lada lui de zestre, n-am gestionatbine situa]ia. ~nainte de a-i da drumul,luci ghidu[ finalul `nt`mpl\rii: c`nd `l`nt`lnise pe Floric\, `l [i apucase de g`t,de-i ie[eau \luia ochii din cap: Dac\ temai legi de mama, `]i iau g`tu’, cioar\!Dup\ care, deveniser\ aproape prieteni.Numai c\ Floric\ tot `[i mai `ncercanorocul – [i o fura de fiecare dat\, cu opromptitudine pe care inginerul nu-[i

amintea s-o mai fi probat vreodat\, deatunci. Toat\ tevatura ì crease lui Tonio aur\ de mic erou – fiindc\ Floric\-icam terorizase p`n\ atunci, cu ifoselelui de b\t\u[ de Colentina. Dar `l [isitu\-n centrul aten]iei adev\ra]ilormardeia[i, de la [coal\, care pornir\ a-lprovoca la b\taie pentru stabilirea cam-pionului. Dup\ ce venise acas\ bini[oraranjat, `n vreo dou\-trei r`nduri,colonelul `l luase de m`n\ [i-l dusese laSteaua, la box. Numai vestea c\ f\ceabox la Steaua lini[ti imediat toatepornirile belicoase, dar Toni tot nu-[irec\p\t\ lini[tea dinaintea `nt`mpl\rii dela C\su]a Ro[ie. Acum era cu-adev\rateroul blocurilor militare, [i primea altepropuneri, „de prietenie“, din parteafrumuse]ilor locale.

Da, `[i aminti, inginerul, MinuneaBlond\ – cucerirea pentru care-l invidi-au to]i b\ie]ii de la 15 ani `n sus, pentrucare-a trebuit s\ [i lupte odat\, cu fl\c\idin blocul ei, care se treziser\ s\-[iapere teritoriul de parc\ erau tot `nmahalaua de unde veniser\. Pe de oparte, Dana – a[a o chema pe fata cup\rul ca spicul grùlui, `mpletit `n coad\groas\ – iar pe de alta tanti Despa, pri-etena mamei lui Otto – cel mai bun pri-eten al lui. Da, ciudata familieB\rbulescu, unde to]i umblau `n pieleagoal\, s\ nu fie copiii curio[i. Darnumai cei ai casei [i numai c`nd erau`ntre ei, nu [i c`nd aveau oaspe]i, spremarea p\rere de r\u a lui Toni. Dar toti-a folosit la ceva prietenia cu Otto,mama acestuia l-a plasat unei prietene– cu care f\cea Gara de Nord, avea s\afle mult prea t`rziu – [i care l-a ini]iat`n tainele amorului, p`n\ s\-mplineasc\16 ani. {i-n cele ale blenoragiei, l-aini]iat – de nu se mai apropia maic\-sade el, de parc-ar fi fost ciumat, chiar [idup\ ce se vindecase.

Domn’le, ce reac]ie a avut – atunci –colonelul! S-a uitat la el ca la unmar]ian, ba chiar s-a sculat `n picioare[i i-a dat ocol, pip\indu-l cu privirea deparc\ urma s\-l cumpere, dintr-un t`rgde sclavi. {i a conchis rece-batjocori-tor: Acest t`n\r va fi un n\t`ng toat\via]a lui.

{i-asta a fost tot. At`ta doar c\, deatunci, avea prosoape de folosin]\exclusiv\, niciodat\ sp\late `mpreun\cu celelalte, ca [i chilo]ii, maieurile,ciorapii, batistele. Cum ar fi acum, s\ aibolnav de SIDA `n cas\, se lumin\inginerul. Bine c\ [i el, de atunci, abiase hot\ra s\ pun\ m`na pe vreo fat\,at`ta fric\ intrase-n el dup\ imensasc`rb\ ce-o sim]ise c`nd curgea zeamaaia g\lbuie din el, de trebuia s\-[i pun\vat\-n chilo]i ca femeile la menstrua]ie.P\[ise cu st`ngul `n via]\, ce s-o mai fidat pe dup\ piersic! Iar `n ochiip\rin]ilor s\i, devenise stigmatizat – unsoi de-ntruchipare a necur\]eniei.Surprinsese odat\ un cr`mpei dediscu]ie `ntre ei, unde colonelul zicea:Z\u de n-a[ fi preferat s\ vin\ cu unabor]oas\ acas\, dec`t cu a[a ceva! Lacare, mami r\bufnise: B\tu-le-arDumnezeu de nenorocite, s\ spurce uncopil, nu le mai ajungeau golanii dingar\!

Se preg\tea de culcare, c`nd auzisoneria. ~n u[\, Toto – `n ]inut\-para[ut\, fardat\ gros, beat\. Ce faci,mititele, te dai lovit, ì spuse r\gu[it [id\du buzna peste el, pornind s\cutreiere apartamentul. Toni `nchiseu[a, o a[tept\ s\ revin\ din perchezi]ie,o apuc\ de bra] [i-o-mpinse ferm darf\r\ brutalitate, pe pat. Toto se ghemuiacolo, pun`ndu-se pe pl`ns cu sughi]uri,ca un copil mic. Adormi pl`ng`nd. Tonistinse lumina [i ie[i la ultima ]igare dinziua aceea, `n sf`r[it `ncheiat\. Da’ [tiuc\ m-am pricopsit cu a nebun\, g`ndi.Asta e!

DosarTTIIMMPPUULL12


DORIN TUDORAN

~n urm\ cu dou\ decenii (septembrie 1991), Mircea Iorgulescu mi-a trimis spre publicaretextul de mai jos: B\t\lia ierarhic\. Era o scrisoare deschis\ adresat\ prietenei noastreMariana Marin, care `[i m\rturisise m`hnirea (Contrapunct nr. 37, 1991) legat\ de un schimbde replici polemice `ntre Paul Goma, Nicolae Breban [i Dumitru }epeneag. Nu-mi amintescdac\ textul lui Mircea Iorgulescu a ap\rut atunci `n presa din Rom=nia. Chiar dac\ a ap\rut, `lofer spre retip\rire revistei Timpul din c`teva motive.

Primul – deseori, colec]iile publica]iilor din anii 1990 – 1991 s`nt ast\zi imposibil deaccesat.

Al doilea – cosmetizarea propriului trecut, semnalat\ `n 1991 de Mircea Iorgulescu, [iterfelirea trecutului celorlal]i nu au `ncetat. Dimpotriv\, au devenit o industrie de v`rf. Uniidintre marii „industria[i“ de azi erau la fel de „industrio[i“ [i `n urm\ cu 35, 30, 25 sau 20 deani.

Al treilea – `n ultimele dou\ decenii, au ap\rut suficiente documente care `i pot ajuta pe ceimai tineri s\ nu se replieze sfios `n spatele acelui „nu pot comenta ce n-am tr\it [i, prinurmare, n-am cum s\ [tiu“ a[a cum o f\cuse, din sfial\, Mariana Marin. Ast\zi, procesul demistificare a trecutului [i de manipulare a viitorului atinge cote ame]itoare [i se produce `nv\zul tuturor.

Al patrulea – exemplul ales de Mircea Iorgulescu pentru demonstra]ia oferit\ MarianeiMarin este unul dintre cele mai elocvente pentru demersurile de „`mbobinare“ a exiluluirom=nesc. ~ncercarea de a crea o Uniune a Scriitorilor (Paris, 1989) este o mic\ epopee. Eacuprinde mai toate ingredientele exilului rom=nesc: de la buna credin]\ a multora la aten]iavigilent\ a unora ca nu cumva uniunea „alternativ\“ s\ deranjeze Bucure[tiul comunist.

V\ mai aminti]i cine anume se voluntariza la anumite ac]iuni, asigur`ndu-l pe generalulNicoale Ple[i]\ c\ poate aduce servicii (fire[te, culturale) `n str\in\tate? Nu [tiu c`nd sau dac\se va c\dea de acord `n leg\tur\ cu o defini]ie exhaustiv\ a agentului de influen]\. M\ `ntreb,`ns\, dac\ n-am putea purcede la enun]area ei lu`nd ca punct de plecare chiar „prest\ri deservicii“ oferite de bun\voie.

(Washington, august 2011)

B\t\lia ierarhic\

13Dosar TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro august 2011

DosarTTIIMMPPUULL14


15


Dosar TTIIMMPPUULL

DosarTTIIMMPPUULL16


FOTO: VICTOR ESKENASY (RFE/RL)

17Cronici din tranzi]ie TTIIMMPPUULL


LIVIU ANTONESEI

O cronic\ atipic\

Textul care urmeaz\ nu este o cronic\ literar\ propriu-zis\, de vreme ce a servit drept prefa]\ la volumul luiDorin Spineanu recent ap\rut ci, mai degrab\, un fel decronic\ atipic\. Procedeul nu este unul inedit. {i, totu[i, nudoar pentru motivul de a-mi recupera un text „`ngropat“`ntre coper]ile unei c\r]i, ale c\r]ii unui alt autor, procedezastfel, ci tocmai pentru a atrage aten]ia asupra c\r]ii caatare. Volumul acesta mi se pare important nu doar dinpunct de vedere literar – de[i meritele literaturi lui DorinSpineanu s`nt evidente [i aici –, ci [i din cel documentar,`n m\sur\ `n care prin „spovedania“ f\cut\ de personajautorului ne s`nt restituite dou\ decenii din istoria recent\a ]\rii, poate cele mai sinistre, a[a cum au fost acesteatr\ite de un om obi[nuit care, la un moment dat, a decis c\„nu mai vrea“ [i a f\cut tot posibilul s\ p\r\seasc\ acest„p\m`nt al f\g\duin]ei“. La cap\tul lecturii celor peste 250de pagini, se formuleaz\ de la sine `ntrebarea: de ce trebuiecineva s\ aib\ parte de aceast\ c\l\torie de dou\zeci de aniprin infern, pentru simplul motiv c\ dorit s\ uzeze dedreptul s\u constitu]ional privind libera circula]ie apersoanelor?

Ce este aceast\ carte?

~n ciuda aparen]elor, nu `ntotdeauna po]i defini cuexactitate genul unei c\r]i. Iar `n cazul unei c\r]i precumcea de fa]\, nu este chiar deloc u[or. „Ce se `nt`mpl\?“, cas\ citez un fost premier post-decembrist. Se `nt`mpl\ multe[i deloc simple [i voi `ncerca s\ formulez, `n leg\tur\ acelemulte `nt`mpl\ri, opiniile mele, „p\rerea mea“, ca s\ revinla premierul de pomin\, celebru, mai ales, din pricinaacestor vorbe. Deci, avem, pe de o parte, personajulprincipal care vorbe[te [i, pe de alt\ parte, scriitorul carescrie ce [i despre ce vorbe[te personajul cu pricina. Dac\ar scrie exact [i numai ceea ce vorbe[te personajul,lucrurile ar fi relativ simple, am putea spune c\ este vorbadespre ni[te memorii vorbite, iar rolul scriitorului estedoar cel de a „stiliza“ vorbirea personajului, de a da„form\“ acesteia. Dar rolul acestuia nu se opre[te numai laat`t, pentru c\ materia verbal\ emis\ de personaj esteprelucrat\ de scriitor, secven]ele s`nt montate `nconformitate nu at`t cu desf\[urarea cronologic\ abiografiei, c`t cu exigen]ele privind compozi]ia ale uneiopere de fic]iune. Mai mult, de c`teva ori, autorul [ipersonajul se mai [i contrazic, se „r\fuiesc“ `n ce prive[temersul travaliului lor comun. Iar, aici, `n cele din urm\, ac`[tigat scriitorul, care l-a provocat pe personaj s\ evocemai ales evenimentele dramatice, dureroase, deturn`ndu-lde la versiunea relativ edulcorat\ pe care acesta [i-opl\nuise. Deci, este vorba despre un roman. Nu a[ min]idac\ a[ spune asta, dar nici nu ar fi `n joc tot adev\rul. Esteun roman, `ns\ un roman `n care nimic nu este inventat, citotul este evocat, recuperat din memorie, desigur cu toatecapriciile acesteia, totul deci s-a petrecut, iar personajele,de la cel principal la cele secundare sau doar episodice,apar aici cu numele [i prenumele lor. C\ unele nu vor fifoarte bucuroase, c\ au trecut la amenin]\ri [i insulte `nc\de pe c`nd aceast\ carte ap\rea `n foileton `n cotidianulFlac\ra Ia[ului, c\ personajului principal i-a fost incendiatautomobilul, este cu totul alt\ poveste! Prin urmare,formula roman document, sau reality novel ar fi probabilmai potrivit\, mai acoperitoare pentru ceea ce este aceast\carte `n substan]a sa.

„Via]a mea e un roman“, spune mult\ lume [i cei maimul]i se `n[eal\, desigur, sau chiar se mint pe `n[i[i. Via]alui Neculai Acsinia, `ns\, chiar este un roman, un roman cupu]ine lumini [i cu o uria[\ acumulare suferin]\ [i dedurere, pentru cea mai parte a existen]ei sale de aici. Unroman atroce, ca s\ spunem lucrurile `n clar. Ei, bine, acestroman al unei vie]i este pus de Dorin Spineanu pe h`rtie,plec`nd de la confesiunile personajului [i de la repetateledialoguri cu acesta. Dialoguri nu de pu]ine ori disputate,vag contondente verbal, `n urma c\rora scriitorul a c`[tigat

partida [i este foarte bine a[a, pentru c\, astfel, romanulcon]ine nu neap\rat mai mult adev\r, ci un adev\r maivizibil, `n care cruzimea, l\comia [i pur [i simplu prostialumii `n care se petrec evenimentele s`nt puse `ntr-o lumin\puternic\, crud\, c`nd nu de-a dreptul devastatoare, nutrebuie s\ umbli dup\ ele cu lum`narea. Ve]i spune c\autorul a recurs la formula cea mai [ocant\, aceea a unuiroman negru. ~ntr-un fel, da, pentru c\ exact a[a erasubstan]a cu care lucra [i pe care o avea de tratat, dar nu`ntrutotul! Dorin Spineanu este un scriitor prea bun ca s\nu [tie c\ o desf\[urare continu\, ne`ntrerupt\, de cruzime,ur\ [i dezastre poate s\ devin\ la fel de plicticoas\ ca [itrama unui roman roz [i, atunci, d`nd `ntr-un fel dreptate [ipersonajului care ar mai vrea s\ [i uite „amarul unei vie]i“,introduce, contrapunctic, scene de o incredibil\luminozitate, de un lirism profund [i de o ging\[ie cu totulsesizant\. Nu voi da citate, exemple, pentru c\ le ve]i g\si,ba chira le ve]i c\uta [i singuri, c`nd presiunea „rùluinegru“ al imensei majorit\]i a pove[tii v\ va cople[i.

R\zboiul de dou\zeci de ani

Nu voi povesti, desigur, cartea, dar despre ce este vorba`n ea trebuie s\ spun. Pe scurt, este vorba despre un r\zboide dou\zeci de ani dus de Individ `mpotriva Statului. Nuam citat degeaba titlul c\r]ii lui John Stuart Mill, pentru c\asemenea r\zboaie s`nt doar `n principiu pur conceptuale,ele s`nt, `n fapt, c`t se poate de reale. Este vorba desprer\zboiul dus de Neculai Acsinia `mpotriva statuluicomunist din Rom=nia pentru a c\p\ta dreptul de a p\r\siraiul pe p\m`nt comunist [i a se stabili `ntr-o ]ar\ normal\,nu perfect\, care se dorea Australia, dar a fost, p`n\ laurm\, s\ fie Suedia, cu un tranzit `n Iordania. R\zboiul a`nceput `n 1968, c`nd Acsinia a scris prima scrisoare c\treCC al PCR, solicit`nd dreptul de a emigra [i a durat exactdou\zeci de ani, p`n\ `n decembrie 1988, c`nd avionul spreAmman, de la Bucure[ti, decola av`nd la bord pe cei patrumembri ai familiei lui Neculai Acsinia. Ce s-a `nt`mplat`ntre cele dou\ date? Este chiar materia romanului de fa]\.Nu intru `n detalii, dar pot aminti o mic\ parte dintribula]iile prin care a trecut eroul romanului pentru a-[ic\p\ta un drept elementar `n lumea civilizat\, dreptul deliber\ circula]ie a persoanelor! Deci, `n acel interval,Neculai Acsinia a f\cut de dou\ ori pu[c\rie – o dat\ ca„frontierist“ prins de gr\niceri pe f`[ie, a doua oar\ `nconformitate cu prevederile celebrului Decret 153, teoreticcontra „parazitismului“, `n realitate un perfect instrumentde poli]ie politic\ –, a suportat mai multe arest\ri [ianchete, a `ncasat b\t\i de la gr\niceri, mili]ieni [isecuri[ti, fost supus permanentei supravegheri [i presiunidin partea organelor de partid, de mili]ie [i securitate, bachiar [i unor proceduri de tortur\ – „rotisorul“,„crucificarea“ etc – pe care Inchizi]ia medieval\,bol[evicii sovietici sau nazi[tii ar fi putut fi, de bun\seam\, invidio[i. {i chiar nu intru `n detalii, c\ o imens\senza]ie de r\u fizic m\ cuprinde [i numai c`nd `miamintesc ceea ce am citit [i recitit `n paginile acestei c\r]iminunate despre lucruri at`t de abjecte.

~n mod normal, aproape oricine ar fi trecut prinasemenea „tratamente“ ar fi renun]at la lupt\, ori ar ficedat, fie fizic, fie psihic, fie am`ndou\ laolalt\. NeculaiAcsinia a rezistat. A rezitat [i datorit\ faptului c\ a avutal\turi mereu familia [i un mic grup de prieteni. A rezistat,poate, [i pentru c\ [i unii dintre cei meni]i s\-l „reeduce“,s\-l tortureze spre a-l readuce pe calea cea bun\ n-au avutstof\ de c\l\i perfec]i [i au mai dat semne de sl\biciune,dac\ nu chiar de „pactizare cu du[manul“. M\ g`ndesc laun gardian care l-a cobor`t c`teva minute de pe „cruce“ [ii-a potolit setea [i crampele musculare, la un ofi]er demanutan]\ care l-a sc\pat de vreo dou\ ori de bele, la ojudec\toare prieten\ din copil\rie, ba chiar [i la unprocuror. Bun, sigur, aceste cazuri par mai degrab\ un felde buche]el de ghiocei `ntr-o cloac\ de r\utate, prostie [icruzime, dar m\car arat\ c\ umanitatea mai poate subzistachiar [i `n cele mai josnice condi]ii istorice. Deci, NeculaiAcsinia a rezistat la toate aceste `nt`mpl\ri, ca [i la altelepe care nu le-am amintit, cel pu]in nu `n detaliu, ca s\ nuvi se fac\ p\rul m\ciuc\ `nainte de a `ncepe lectura c\r]ii.

Da, „Ora[ul de l`ng\ abator“!

Foarte bun, foarte potrivit este [i titlul c\r]ii, caresurprinde cum nu se poate mai adecvat rela]ia aceeastranie `ntr-o lume normal\, `n care ora[ul pare, chiar esteun fel de apendice al abatorului. Mii de oameni, pe vremeacartelelor pentru alimente din anii optzeci, anii crizei de

sistem a regimului, n-ar fi sim]it gustul c\rnii, al c\rniiadev\rate, nu al kilogramului de sl\nin\ lunar alocat prinra]ie, dac\ n-ar fi existat abatorul `n jurul c\ruia p\rea segraviteze totul. O parte din ace[tia, activi[tii, securi[tii,mili]ienii cu func]ii, directorimea, cu un cuv`ntnomenklatura de aprovizionau „oficial“, de[i perfectilegal, trimi]`ndu-[i [oferii [i ma[inile func]iei s\-[i ridicepe[che[ul, sau, dac\ rangul era mai `nalt, a[teptau s\ vin\ma[inile de la abator s\ li-l depun\ la picioare. Alt\ parte,poate la fel de numeroas\, dac\ nu chiar [i mai consistent\,de aprovizona, neoficial [i la fel de ilegal, prin „re]eleleparalele“, din carnea sustras\ [i distribuit\ noaptea, peascuns, nu la vedere, ca `n cazul celor dintì. Dintr-oasemenea re]ea a f\cut parte vreme de aproape un deceniu[i eroul c\r]ii noastre [i nu era o verig\ chiar dintre celemai mici! E remarcabil faptul c\, de[i continuusupravegheat [i h\ituit, nu a c\zut `n mìnile tor]ionarilors\i din acest motiv, ci exclusiv din motive politice.Oricum, imaginea aceasta, a unui ora[ de c`teva sute de miide locuitori, puls`nd, respir`nd, str`ns lipit de abatoruld\t\tor de via]a, este una dintre cele mai puternice alec\r]ii, un fel mic curs de sociologie a vie]ii cotidiene `nsocialismul real.

S\ nu uit\m, chiar dac\ iert\m

Neculai Acsinia a rezistat, deci, tuturor acelor atrocit\]ice i-au cuprins dou\zeci de ani din via]\, poate perioadacea mai frumoas\, pentru c\ e[ti deja adult, dar [i t`n\r `nacela[i timp, a unei vie]i de b\rbat. Dar nu doar c\ arezistat, el a [i `nvins – nu doar pentru c\, `n decembrie1988, zbura spre lumea liber\, ci [i pentru c\, un an mait`rziu, toat\ Rom=nia `ncepea s\ afle ce este libertatea. {i,poate, c`ndva, va afla `ntrutotul! Cred c\ asemenea c\r]is`nt necesare pentru c\, pe noi, cei maturi sau chiar mai `nv`rst\, ne ajut\ s\ nu uit\m, iar dac\ nu am cunoscut directatrocitatea regimului p`n\ `n cele mai mici am\nunte, nedau ocazia s\ le cunoa[tem m\car a[a, t`rziu [i indirect. Iarcei mai tineri trebuie [i ei s\ [tie cum arat\ lumile acestea„perfecte“, precum se socotea comunismul, pentru a nuc\dea cumva prad\, vreodat\, c`ntecelor de siren\.Popoarele mancurtizate nu au nici o [ans\ `n istorie, sepierd precum se risipe[te cenu[a celor mor]i `n de[ert, iarindivizii mancurtiza]i r\m`n f\r\ propriile lor vie]i [idestine. „Cine uit\ trecutul este obligat s\-l repete“,spunea Churchill. „Cine uit\ nu merit\“, ad\uga NicolaeIorga. Din acest motiv, a[ vrea ca aceast\ carte vorbit\ deunul [i scris\ de cel\lalt s\ aib\ c`t mai mul]i cititori,maturi, b\tr`ni [i tineri laolalt\. A[ vrea s-o citeasc\ [iunele din personajele sale, poate ar g\si veo cale de c\in]\,dar mai ales a[ vrea s-o citeasc\ acei ciuda]i „lupt\toripentru libertate“, care se l\udau imediat dup\ decembrie1989 c\ au „rezistat prin cultur\“. Da, a[a este, stra[nic aumai rezistat! A[a s\ le ajute Dumnezeu!

Un r\zboi de dou\zeci de ani

Prin Turnul BabelTTIIMMPPUULL18


GABRIELA GAVRIL

„M\ `ntreb dac\, pentru a elabora oteorie a traducerii, nu ar fi `n egal\ m\sur\

nevoie nu doar de examinareanumeroaselor exemple de traducere, ci [i s\fi tr\it m\car una din aceste trei experien]e:s\ fi verificat traducerile altora, s\ fi tradustu `nsu]i ori s\ fi fost tradus sau, `nc\ [i mai

bine, s\ fi fost tradus colabor`nd cupropriul t\u traduc\tor.“ (Umberto Eco, A

spune cam acela[i lucru. Experien]e detraducere, trad. de Laslo Alexandru, Ed.

Polirom, 2008)

Profuziunea de lucr\ri contemporane deteorie a traducerii m\ determin\ s\ m\`ntreb, `n chip firesc, care este de faptpublicul vizat de ele. Parcurg oaret\lm\citorii de filozofie [i de literatur\ studiice inventariaz\ minu]ios metode [iprocedee, pun la lucru concepte [i strategii`mprumutate din varii [tiin]e, deseori `ntr-unjargon pour les connaisseurs? M\-ndoiesc.Iar pentru cititorii obi[nui]i, se [tie,`nsemn\tate are doar literaritateatraducerilor (cu toate tr\d\rile lor inerente),procesul anevoios al transpunerii operelorunor scriitori str\ini `n limba lor matern\fiindu-le imperceptibil.

Proliferarea deconcertant\ ametalimbajului lor – determinat\ de citarea`n lan] a bibliografiei, de preluarea [iadaptarea neinspirat\ a termenilor dintr-unspa]iu cultural `ntr-altul – condamn\ multecontribu]ii teoretice la receptarea `ntr-uncerc restr`ns de speciali[ti, izol`ndu-letocmai de cei care ar trebui s\ fie cuprec\dere destinatarii lor, de traduc\tori.Cine ar fi interesat, de pild\, `n afar\ deteoreticienii `n cauz\, de polemicile `n jurulvaria]iilor de sens ale unui concept recentforjat, numai bun de trecut `n note desubsol? ~n ce m\sur\ demonstra]iileconstruite cu grija sincroniz\rii cu ultimeletrend-uri teoretice (care, inevitabil, vor ficaduce peste c`tva timp, `n virtutea acelei„mi[c\ri imprevizibile“ din teorie, amintitede Antoine Compagnon, `n c\r]ile [iinterviurile sale) s`nt utile `n confruntareaindividual\ a traduc\torului cu operaoriginal\? Ce credit putem acordaconsidera]iilor teoretice lansate de cei lipsi]ide experien]a direct\ a traducerii?

Efemere prin natura lor, adesea limitate [iexcesive, teoriile (re)descoper\ periodicconstante ale literaturii [i ale lecturii,privilegiind anumite perspective la unmoment dat, pentru a le abandona mai apoi.Altfel spus, modele teoretice se schimb\,metalimbajul se `nveche[te, iese din uz, darproblemele esen]iale ale traducerii literaturiir\m`n, `n bun\ m\sur\, acelea[i.

Teoreticianul se poate opri la enumerareaimpasurilor traducerii, a capcanelor,traduc\torul este silit s\ g\seasc\ solu]ii, s\„taie nodul gordian“, s\ se-arunce `n gol...Cel dintì are libertatea de a relativiza, de adesf\[ura alexandriniste jocuriargumentative, de a cultiva ambiguitatea, dea-[i deconstrui propriile demonstra]ii. Celde-al doilea este obligat s\ ri[te, s\ aleag\`ntre lecturile posibile, s\ propun\ o cale deurmat `n procesul extrem de complex altraducerii originalului, pentru a oferi orecreare a sa, care s\ func]ioneze `n culturade destina]ie precum o oper\ autotelic\. ~nvreme ce demersul teoretic implic\desprinderea de particular, pentruidentificarea unor serii [i stabilireatr\s\turilor generice ale scrierilor literare,cel al traduc\torului presupune tocmaitrecerea dinspre planul general al uneiepoci, al unui curent, al genurilor etc. laanaliza `n filigran a textului, pentru a-isesiza specificitatea, pentru a detecta

dificult\]ile la transpunerea `ntr-o alt\ limb\[i a g\si solu]ii viabile. Cum observa IrinaMavrodin (a tradus `n limba rom=n\:Flaubert, Stendhal, Marcel Proust, A. Gide,M. Blanchot [i multe alte texte literare [iteoretice), traducerea reu[it\ nu esteniciodat\ „rezultatul aplic\rii mecanice aunei teorii“, ci „un demers inductiv, `n modesen]ial practic“ care-[i f\ure[te, pe m\sur\ce se desf\[oar\, propria teorie.

Dar deosebirea esen]ial\ `ntre viziuneateoreticianului asupra literaturii [i cea apracticianului-hermeneut deriv\ dinreferen]ialitatea lor diferit\. Teoriile sehr\nesc din teorii, se raporteaz\ la teorii, seadreseaz\ teoreticienilor, par a se multiplicaprin sciziparitate intertextual\. Multe`ncremenesc `n descrip]ia propriilor unelte.Fiind un act `n esen]a sa creator, traducereapresupune at`t raportarea la universullivresc, c`t [i la realitate, `n aspectele salecele mai diverse. Cu alte cuvinte, `n vremece teoriile transform\ opera `ntr-un „obiectde limbaj `nchis, autosuficient, absolut“ (Tz.Todorov), traducerea ca recreare a sa odeschide spre lume; traduc\torul cunoa[teprin [i pentru opera de tradus o alt\ cultur\[i o alt\ civiliza]ie.

Nu r\m`ne `n sfera specula]iilor aseptice,orice `l poate interesa pentru a reu[i s\prind\ c`t mai bine inten]iile textului –istoria, politica, mersul trenurilor,chestiunile de arhitectur\ sau pictur\,moravurile din cartierele m\rgina[e, benziledesenate, muzica, glumele [i injuriile,tatuajele [i programele de televiziune,[lag\rele dintr-o epoc\, gustul cafelei dinAmerica, `n compara]ie cu espresso italianetc. etc. De la cultura gastronomic\ p`n\ la,s\ spunem, aripile diverselor specii defluturi, la zgomotul unui avion cu reac]iesau f`lfìtul zmeielor de h`rtie, la felul cumsar sc`nteile dintr-un foc de lemne uscatesau p`lpìe altul de putregaiuri, la mirosul deiarb\ cu brum\ sau la firmele cr`[melordintr-un or\[el, totul poate deveni important,semnificativ.

Nu [tiu dac\ un traduc\tor onorabil (s\ nuspun foarte bun) trebuie s\ aib\ talent descriitor, dar s`nt convins\ c\ trebuie s\ vad\[i s\ aud\ multe din c`te se petrec `npreajm\-i. S-ar cuveni s\ poat\ trece cuu[urin]\ de la tonul elevat la limbajul str\zii,de la retorica de salon la sudalm\, s\-[ischimbe ca un cameleon „culorile“, `nfunc]ie de ceea ce traduce. Mai mult dec`tat`t, ar trebui s\ fie con[tient c\ estecondamnat, c`te zile va avea, s\-[i tot `nve]elimba matern\.

A[adar, dac\ multe contribu]ii dindomeniul – vast – al traductologiei risc\ s\se perimeze extrem de repede, m\rturisiriletraduc\torilor `n[i[i, `mp\rt\[irea

experien]elor `n eseuri, conferin]e,interviuri, glos\rile pe marginea diferitelordificult\]i, discutarea erorilor personale sauale altora vor trezi, aproape `ntotdeauna,interesul.

... [i o propunere (de dialog)

M-am bucurat s\ citesc `n Rom=nialiterar\, nr. 24, c`teva dintre poemele luiCzeslaw Milosz, `n traducerea cunoscutului

polonist Constantin Geamba[u, `nso]ite deun binevenit text de prezentare a laureatuluiPremiului Nobel, de la a c\rui na[tere se`mpline[te, anul acesta, un veac. Provocat\de eseurile lui Jan Blonski din BiedniPolacy patrza na ghetto (WydawnictwoLiterackie, Cracovia, 2008) [i, mai ales, decomentariul acestuia la poemul Campo diFiori – ce transfigureaz\ povestea„caruselului instalat `n Var[ovia, `n Pia]aKrasinski, chiar `nainte de izbucnirearevoltei din gheto. C`nd au `nceput luptele,caruselul nu a `ncetat s\ func]ioneze, aduna`n continuare copii, tineri, gur\-casc\.“(p.13, trad. n.) – , am `ncercat o traducere aacestor versuri, c\ut`nd s\ r\m`n, pe c`t mi-afost cu putin]\, aproape de m\sura, ritmul [isolemnitatea tonului lor, s\ spun „camacela[i lucru“. Pentru a prinde c`t mai multdin „vocea“ lui Milosz, din frazarea sa, amascultat `nregistr\ri ale poemelor citite deautorul `nsu[i. Folosind edi]ia Poezjewybrane/ Selected Poems (WydawnictwoLiterackie, Cracovia, 2008), am comparatoriginalul cu versiunea `n limba englez\,propus\ de Louis Iribarne [i David Brooks.

Cunosc`nd `ntruc`tva aplecarea c\treludic a domnului Constantin Geamba[u, `mipermit s\ propun [i versiunea mea lacunoscutul poem, ca un omagiu adus luiCzeslaw Milosz, ca o dovad\ a interesuluimeu pentru munca extraordinar\ atraduc\torului s\u `n limba rom=n\ [i ca oinvita]ie la dialog.

C`teva note despre traducere…CERNELURI

19Prin Turnul Babel TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro august 2011

Campo di Fiori

(traducere de Constantin Geamba[u)

~n Roma, la Campo di Fiori, M\sline [i citrice-n co[uri,Pe jos pete de vin `mpro[cat {i resturi de flori azv`rlite. Fructe roz din ad`ncul m\rii Vars\ pe mese negustorii, Ciorchini negri de struguri Cad pe puful de piersici.

Aici, `n pia]a aceasta, L-au ars pe Giordano Bruno, C\l\ul rugul aprinde, Gloata din jur ì ia seama. Nici nu s-a stins flac\ra bine, Tavernele iar\[i s`nt pline, M\sline [i citrice-n co[uri Car\ pe umeri t`rgove]ii.

M-am g`ndit la Campo di Fiori ~n Var[ovia, l`ng\ carusel, ~ntr-o sear\ senin\ de mai, Cu muzic\ vesel\, vie. Mai puternic\-i melodia Dec`t `mpu[c\turile din ghetou, Spre cerul senin se `nal]\ Rotocoale din fumul de tun.

Din casele-n fl\c\ri zboar\Zmee negre aduse de v`nt, Cei din carusel vor s\ prind\ Cr`mpeie plutind `n v\zduh, V`ntul din casele-n fl\c\ri Flutur\ fustele fetelor, R`de mul]imea voioas\ ~n ceas de bl`nd\ duminic\.

Ce moral\ reiese de-aici? Oamenii v`nd, se-amuz\, iubesc La Roma sau la Var[ovia, Ocolind rugul de cazne. O alt\ moral\ ar fi Trecerea a tot [i a toate, Uitarea ce se a[terne C`nd flac\ra `nc\ mai arde.

Eu `ns\ m\ g`ndeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa c`nd Giordano, Urc`ndu-se pe rug, N-a g\sit `n graiul omenesc Nici m\car un singur cuv`nt,S\ spun\ adio omenirii, Celor ce vor fi r\mas,

Ce alearg\ s\ toarne vinul, S\ v`nd\ stele de mare,M\sline [i citrice-n co[uriCar\ `n zarva voioas\. El era departe de ei, De parc\ trecuser\ veacuri, Ei au a[teptat doar o clip\ S\-[i ia zborul `n fl\c\ri.

{i cei disp\ru]i, singuratici, De lume uita]i prea cur`nd, Le este str\in graiul nostru Ca limba pe alt\ planet\. {i totul devine legend\. {i-atunci, dup\ mai mul]i ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde m`nia.

(Rom=nia Literar\, nr. 24, 17/06/2011 –23/06/2011)

Campo di Fiori

(traducere de Gabriela Gavril)

~n Roma, `n Campo di FioriCo[uri cu m\sline, l\mì,Caldar`mul stropit cu vin,Petale [i flori rupte.Fructe rozii de mareVars\ precupe]ii pe mese,Ciorchinii negri de struguriCad `n puful de piersici.

Chiar `n pia]a aceastaL-au ars pe Giordano Bruno,G`dele `nte]ea focul~n mijlocul gloatei curioase.De-abia v\paia s-a stins,Din nou tavernele-s pline,Co[uri cu m\sline, l\mìPoart\ precupe]ii pe cre[tet.

Mi-am amintit Campo di Fiori~n Var[ovia, la carusel~ntr-o sear\ bl`nd\ de prim\var\,~n sunetele muzicii de dans.Salvele din ghetou n\bu[iteErau de melodia sprin]ar\{i perechile tot zburau~nalt `n cerul senin.

Un v`nt dinspre case arz`ndeAducea uneori zmeie negre,Prindeau din aer f\r`meC\l\re]ii din carusel.Le-nfoia rochiile fetelorV`ntul dinspre casele-arz`nde,R`deau mul]imile vesele~n frumoasa, var[ovian\ duminic\.

Unii citi-vor poate moralaC\ romanii sau var[ovieniiFac nego], r`d, se iubescL`ng\ rugul torturii.Al]ii citi-vor o pild\Despre trecerea celor lume[ti,Despre uitare, cum cre[te,C`nd v\paia nu s-a stins `nc\.

Iar eu `n acea zi m\ g`ndeam La singur\tatea celor ce mor.Cum nu era, c`nd Giordano A p\[it pe st`lpii de lemn,~n omeneasca noastr\ limb\Nici m\car o rostire,S\-i mai poat\ spune cevaOmenirii r\mase.

Alergau vin s\ `nchine,S\ v`nd\ stele albe de mare,Co[uri cu m\sline, l\mìPurtau `n vesela zarv\.Era tot mai departe de to]iCa [i c`nd s-ar fi scurs veacuri,Iar ei doar o clip\ au statPentru `n\l]area-i `n fl\c\ri.

{i celor ce mor aici, singuri,Uita]i de lume de-acum,Limba noastr\ str\in\ le esteCa limba unei disp\rute planete.P`n\ c`nd totul legend\ va fi,Anii vor trece [i-atunci~n marele Campo di FioriVersul va aprinde revolta.

CZESLAW MILOSZ

Campo di Fiori

(translated by Louis Iribarne and David Brooks)

Czeslaw Milosz, Poezje wybrane/ Selected Poems, Wydawnictwo Literackie, Krakow, 2008, pp. 28-31

Campo di Fiori

Czeslaw Milosz

VitraliuTTIIMMPPUULL20


DANA B|DULESCU

„...it seems somehow false to try and shutout the noise of gunfire, screams, weeping,to stop our ears against the inexorableticking of the doomsday clock.“

~n eseurile cuprinse `n volumulImaginary Homelands, Rushdie insist\asupra ideii c\ scrisul este un acteminamente politic. Leg\tura dintre art\,societate, istorie [i politic\ se dovede[te a fiabsolut inextricabil\, iar scrisul `n sine aremenirea de a se opune „versiunii oficiale aadev\rului“ oferite de politicieni. Eseul„Outside the Whale“ este o pledoarie `n carescriitorul `[i `ncinge retorica pentru a sus]ineancorarea textului `n context, `n „furtunane`ncetat\, cearta continu\, dialecticaistoriei“, acolo unde s`nt necesare „h\r]i noi[i mai bune ale realit\]ii“, de „noi limbaje“care s\ reflecte mai bine lumea. Totul este„iradiat de istorie, s`ntem radioactivi deistorie [i politic\“.

Metafora „turnului de filde[“ nu l-a atrasniciodat\ pe Rushdie, autorul av`ndconvingerea ca orice univers fic]ional scos`n afara politicului este unul fals. Politiculeste, pe r`nd sau `n acela[i timp, o tragedie [io fars\, o dimensiune pe care realismulmagic al scriitorului o poten]eaz\.Personajele sale respir\ istoria prin to]iporii, o poart\ `n bagajul lor genetic –c\l\tori fiind sau sedentari –, tr\iesc sau mor`n contexte politice. Comploturile, tr\d\rile,uzurp\rile, b\t\liile, loviturile de stat,r\zboaiele ]es urzeala deas\ a subiectelordin romanele lui Rushdie. Sub m\[tilepersonajelor fictive se ghicesc u[or chipuridin via]a real\, figuri politice, ale c\rornume s`nt c`teodat\ devoalate.

Episoadele din universul fic]ional alromanului Shame constituie un ecou alevenimentelor politice anterioare redact\riiromanului [i al celor care au marcat istoriacrizei ce fractura Pakistanul (chiar `n timpulscrierii lui). Ironic, naratorul prive[te`nt`mpl\rile ce se refer\ la perioada dedictatur\ a Generalului Zia ca pe „un fel debasm modern.“ ~n aceast\ form\, ceea cetransmite romanul „nu trebuie s\ supere penimeni“ sau s\ fie luat „prea `n serios.“Adev\rurile au nevoie de carnavalesculprozei pentru a putea fi rostite1. ~n roman,vocile naratorului [i ale personajelor sebucur\ de libertatea de a se exprimasubversiv sau [ocant, f\r\ consecin]ele pecare le-ar suferi o persoan\ `n via]a real\.

Fatwa

Cu toate acestea, Rushdie a suportatconsecin]ele dezleg\rii limbilor proiec]iilorsale `n fic]iune atunci c`nd AyatollahulKhomeini a decretat fatwa ce l-a trimis `nexil. Scriitorul declara c\ Versetele satanicereprezint\ o poveste a sinelui divizat. PentruSaladin Chamcha, diviziunea este profan\ [i]ine de sfera social\. Saladin se afl\ `ntreBombay [i Londra, `ntre Orient [i Occident.Pentru Gibreel Farishta, falia este spiritual\,o pr\pastie a sufletului. Gibreel [i-a pierdutcredin]a, iar sinele s\u agonizeaz\ `n spa]iulamar dintre dorin]a imens\ de a crede [iincapacitatea de a sim]i credin]a. Dup\ cumexplic\ Rushdie, esen]a romanului const\ `nc\utarea unei condi]ii c`t mai aproape deideea `ntregului.

~n fapt, subliniaz\ scriitorul, virulenteleatacuri asupra romanului s-au bazat pecondamnarea unui fals sine al s\u.Controversa st`rnit\ de Versetele satanice sev\de[te „un eveniment politic, nu pur [isimplu unul teologic.“ At`t `n India, `nAfrica de Sud, `n Iran, c`t [i `n MareaBritanie, mobilul imensului scandal a fostde natur\ politic\.

Istoria [i corpul

~n Midnight’s Children, Saleem Sinai,naratorul, simte c\ istoria, cu toat\`nc\rc\tura ei politic\, i se scurge `n corp.Scris `n stilul Midnight’s Children [i `n urmaexilului politic impus de fatwa [i deizbucnirile de violen]\ public\ din India,The Moor’s Last Sigh continu\ proiectul luiRushdie de a re-imagina rela]iile `ntrepersonaje ca `ntrup\ri ale individului [i alena]iunii `ntr-un context politic aflat `ntr-opermanent\ schimbare. Contextul este cel alunei Indii unde culturile [i religiile coexist\de multe ori `n conflict. Publicat `n 1995,The Moor’s Last Sigh constituie r\spunsulpe care l-a dat scriitorul unui evenimentdramatic care avusese loc pe data de 6decembrie 1992, c`nd moscheea BabriMasjid, din secolul al XVII-lea, a fostdistrus\ de militan]i hindu[i, declan[`nd odisput\ religioas\ de durat\. Suflul agresivfac]ionar al momentului istoric intoxic\textul, care `i distileaz\ esen]ele tari `nsentimentul de dislocare al Maurului,naratorul [i protagonistul romanului.Contrariat de ideea de „Majoritate [iMinoritate-Major\“, Maurul exclam\: „Lanaiba cu afacerile de stat importante! Am despus o poveste de dragoste.“

Oric`t ar `ncerca Maurul s\-[i aduc\povestea de dragoste `n prim-plan, acel fir alpove[tii este mult prea des scurt-circuitat deceea ce eroul nume[te „acidul coroziv alistoriei, acea intensitate adversativ\“ trecut\„`n [uvoiul de s`nge al na]iunii“, a[a cum [i,invers, istoria se scurge `n trupul lui Saleem`n Midnight’s Children. Odat\ cu episodulBabri Masjid, „bolovanul istoriei“ a `nceput„s\ se rostogoleasc\“, astfel `nc`t nici m\carputerea de diluare a acidului pe care o are unora[ pluralist precum Bombayul nu `l poateopri. Violen]ele de la Babri Masjid audevenit emblematice pentru „pofta des`nge“ pe care Maurul o simte `n istorie [i `noase. La fel ca Saleem, Maurul este pedeplin con[tient de adev\rul esen]ial alfaptului c\ el `nsu[i – [i, `n modsemnificativ, propriul s\u corp – este o`ntrupare a istoriei [i a ceea ce Foucault`n]elege prin „biopolitic\.“

Chronos [i Kairos

Atunci c`nd evoc\ momentul distrugeriimoscheii de la Ayodhya, Maurul se refer\ ladou\ axe temporale. Episodul Babri Masjids-a `nt`mplat pe o ax\ `n care „for]ele istoriei

`[i `ndeplinesc func]ia de a oblitera istoria,“„un timp al consecin]elor, nu al privirilorretrospective: al lui [i-a[a-mai-departe, nu alceea ce s-ar fi putut sau nu s-ar fi putut`nt`mpla `nainte.“ Acesta este grecesculChronos, care poate fi asociat, la nivelulnarativit\]ii, cu liniaritatea cantitativ\ [icumulativ\. Prin opozi]ie, Kairos estedimensiunea calitativ\ a timpului. ~npovestea Maurului, Kairos este momentul `ncare un credincios musulman a avut oviziune a zeului hindus Ram la moschee –imagine exemplar\ a toleran]ei [ipluralit\]ii. Dup\ acel moment, mulsulmanii[i hindu[ii au `mp\rt\[it sacralitatea locului.Chronos a intervenit `ns\ brutal `ntemporalitatea armonioas\ [i f\r\ consecin]ea lui Kairos, hindu[ii au d\r`mat moscheea,„bolovanul istoriei“ s-a pus `n mi[care.Musulmanii au r\spuns agresiunii prinagresiune, distrug`nd temple hinduse [iucig`nd hindu[i `n mai multe locuri din India[i Pakistan. Ca un bumerang, violen]a ser\sfr`nge violent asupra celor care comitacte de violen]\, iar Maurul m\rturise[te c\nici el `nsu[i nu face excep]ie.

Palimpsest [i pictur\ –estetizarea politicului

Tropul palimpsestului sugereaz\straturile istoriei `n Ultimul suspin. Se [tiec\ palimpsestul este un termen care se refer\la pergamentul pe care se a[terneau noistraturi ale scrisului dup\ ce altele maitimpurii fuseser\ [terse. Episodul BabriMasjid este, prin transfer metaforic, o astfelde [tergere. Maurul mediteaz\ cuam\r\ciune: „Deci acum eram invadatori,nu-i a[a? Dup\ dou\ mii de ani `nc\ nu eramde aici [i urma s\ fim cu adev\rat «[ter[i» –«anulare» dup\ care nu trebuia s\ urmezenici o expresie de regret sau de triste]e.“ Cutoate acestea, a[a cum momentele trecutuluib`ntuie prezentul, urmele mai vechi alescrisului nu se pierd niciodat\ `ntr-unpalimpsest. Folosind palimpsestul ca analogal condi]iei postcoloniale, Rushdie contest\[i submineaz\ `n acela[i timp percep]ialiniarit\]ii timpului, `nlocuind-o cuparadigma comprim\rii [i sincronicit\]iisale, ce pune sub semnul `ntreb\rii no]iuneade istorie ca `n[iruire logic\ de cauze [iefecte. Pe l`ng\ subminarea cronologiei [i alogicii, palimpsestul este [i o paradigm\discursiv\ a hibridit\]ii etice [i estetice.

Maurul, un veritabil „amestec stilBombay“, `[i g\se[te reprezentarea estetic\`n seria palimpsestic\ a picturilor –executat\ de Aurora, mama sa – ce-l`nf\]i[eaz\. Iar aceasta din urm\ pare oanamorfoz\ a scrisului lui Rushdie.„Palempstine“/ „Mooristan“ este, precumromanul `n totalitatea sa, o metafor\ afuziunii culturilor [i a hibridit\]ii. Duc`ndtropul palimpsestului p`n\ `n aceast\ zon\estetizant\, Rushdie implic\ nevoia urgent\de a lega pluralismul cultural de contextulsocial [i istoric care l-a generat. ~npalimpsest, spectrul trecutului b`ntuieprezentul, prezen]a ciudat\ [i fantomatic\ aurmelor scrisului se manifest\ `n stratul celmai recent a[ternut, `ntr-un mod asem\n\torcelui `n care Belle, mama decedat\ aAurorei, „locuie[te“ `n corpul fiicei ei(„dou\ frumoase `ntr-una) sau felului `n careultimul suspin al lui Boabdil (care p\r\seacu inima grea Granada, `n 1492) `[i g\se[teecoul `n ultimul suspin al Maurului de lasf`r[itul veacului al XX-lea. Oricare ar finumele acestei lumi estetizate,„Palempstine“ sau „Mooristan“, ea este „unloc `n care lumile se ciocnesc, se`ntrep\trund [i se despart.“ Acest ansamblude picturi ([i `ns\[i dimensiunea grafic\ aromanului) devine, `n acela[i timp, o`ntrupare estetic\ a corpului Maurului, care,la r`ndu-i, cuprinde `n el `ntregul Bombay.Corpul Maurului ajunge astfel o ecfraz\hiperbolic\: „[i mai mult dec`t orice, `n`ntregul palat, tu“, `i spune Aurora Mauruluiatunci c`nd `[i ]ese viziunea „`n fort\rea]a sahibrid\“. Iar biografia acestuia este,totodat\, „o `ncercare de a crea un mitromantic al na]iunii plurale, hibride; ea[Aurora] folosea Spania arab\ pentru a re-imagina India, iar acest peisaj terestru-marin `n care p\m`ntul putea fi fluid [imarea putea fi arid\ precum o st`nc\ erametafora ei – idealizat\? sentimental\?probabil – a prezentului [i a viitorului a[acum spera ea s\ devin\.“

„~nc\tu[at de istorie“, eliberatde textualitate

~ntr-un interviu despre ultimul s\uroman, Seduc\toarea din Floren]a, Rushdieaccept\ sintagma „`nc\tu[at de istorie“ carei se atribuie. Ca multe alte romane,Seduc\toarea... are un context istoric clar [ise mi[c\ `n spa]iul liminal al fanteziei,fabula]iei [i magicului. Spre deosebire `ns\de oricare alt roman scris de Rushdie, acestaare o adend\ bibliografic\ de [ase pagini. La`ntrebarea dac\ acest roman are o`nc\rc\tur\ mai mare de „istorie“ dec`t altelesau dac\ presupune mai mult\ documentare,r\spunsul lui Rushdie confirm\ ambelesupozi]ii. Rushdie ne l\mure[te c\ aceastaeste cea mai documentat\ carte pe care ascris-o vreodat\, o mare parte a materialuluicuprins `n structura ei baz`ndu-se pe fapteistorice. Merg`nd at`t de departe `n istorie [i]es`nd p`nza pove[tii din fire at`t de diverse,Rushdie evoc\ momentul irumperiimodernit\]ii, al spiritului inovator `n lume:concomitent `n Europa [i `n Asia [i, dup\descoperirea ei, `n America, minteacolectiv\ a omenirii, prin min]i individualeca a lui Akbar, s-a deschis c\tre noiorizonturi. Aceasta este mo[tenirea cared\inuie[te [i ast\zi, `n pofida faliilor createde intoleran]\, de tensiuni [i de violen]\.Construit\ din subtile ecouri [i reflect\ri,Seduc\toarea... r\spl\te[te efortulcititorului, ridic`nd contextul la nivelul uneitextualit\]i seduc\toare.

1 Bahtin, cel care a teoretizat „carnavalescul“ `nliteratur\, sus]inea c\ acest mod subversiv de testare [icontestare a adev\rului este o cheie pe care o prefer\romanul.

Scrisul ca act politic: Salman Rushdie `ntre Orient [i Occident

PCREATIV

METALCOProduc]ie Publicitar\

Policromie de mari dimensiuni, litere [isigle volumetrice, tuburi spectrale, firme

luminoase, inscrip]ion\ri, copertine,totemuri, bannere, panouri,

www.creativ-metalco.ro

21Vitraliu TTIIMMPPUULL


Marius Ghilzan, }igara unui viitor depaie, Cu o prefa]\ de Doina Uricariu,Editura Corint, Bucure[ti, 2011, 128 p.

~l [tiam pe Marius Ghilezan dreptcomentator – mai `ntì politic, apoi [icultural –, reporter feroce [i bloggerfrenetic, care iar\[i a glisat de lafenomenul politic la cel cultural.M\rturisesc c\ ultima postur\ `n care m-a[ fi a[teptat s\-l `nt`lnesc era cea de

poet. S\ fiu limpede. Nu vorbesc îns\ desimpla postur\ de autor al unei c\r]i depoezie, pentru c\ mul]i `[i pot aroga oasemenea pozi]ie, mai degrab\ dinorgoliu dec`t din talent, ci de cea de poetautentic, cum excelent argumenteaz\Doina Uricaru `n prefa]a volumului}igara unui viitor de paie. {i, totu[i, laultima edi]ie a T`rgului de carteBookfest, `ntre multele surprize pl\cutede care am avut parte a fost [i aceea aprimirii – din chiar mìnile poetului –acestei c\r]i de poezie veritabil\, al c\reiton oscileaz\ `ntre pamflet [i rug\ciune,`ntre impreca]ie [i cele mai duioasesunete ale psalmilor. Dac\ termenul nuar fi compromis de at`tea conota]ii,problematice sau de-a dreptul dubioase,a[ spune c\ Marius Ghilezan este unpoet angajat. Nu-l afl\m `ns\ de parteaunor cauze partizane ori a unorpersonaje ce se dovedesc mai mereufuneste, ci de partea unor reperevalorice, a `nvin[ilor istoriei [i a celornedrept\]i]i de aceasta. Iat\, frumoasaformul\ din titlu este ultimul vers dintr-o poezie ce evoc\ compromisul de laYalta, care a f\cut prizonieratotalitarismului ro[u cam o jum\tate dinEuropa. A[ vrea `ns\ s\ fiu c`t se poatede limpede – Marius Ghilezan scrie aicipoezie, nu „teze [i antiteze“, abordeaz\a[adar temele mari ale istoriei [i pe celemai mici ale biografiei cu uneltelepoetului, nu ale jurnalistului sau,Doamne iart\!, propagandistului. Eu `lfelicit pentru ceea ce ì iese `n final,pentru c\ este una dintre zonele cele maidificile [i mai riscante pentru orice autorde poezii – e ca [i cum ai dansa pe s`rm\cu mìnile legate la spate!

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A C

|R

}IL

OR

MIRCEAGHEORGHE

Spre deosebire de cei mai mul]i dintreconfra]ii s\i literari din Canada, CamilMoisa1 nu este `n mod special interesat deexperien]a emigra]iei, nici de problematicamai mult sau mai pu]in legat\ de ea –avatarele identit\]ii, raporturile complexe cupatria de origine ori cu cea de adop]ie,evocarea nostalgic\ sau, dimpotriv\,dezabuzat\ a trecutului, revizuirea valorilor,a rela]iilor sentimentale sau de prietenie etc.Camil Moisa este, judec`nd dup\ cele dou\c\r]i publicate dup\ 2004, Timpul Sejdei(2007) [i Amintiri inventate (2011) – unscriitor cu apetit filozofic, orientat c\tresubiecte de mare generalitate, f\r\ a evocaun anumit specific istoric sau local. E unscriitor atras de subiecte livre[ti, am zice,numai c\ elementul livresc, de[i consistent,e totu[i subsidiar `n raport cudisponibilitatea personajului-narator pentruanaliza propriei lumi interioare. Conteaz\,de asemenea, sensibilitatea lui `n fa]ainteroga]iilor filozofice grave [i, nu `nultimul r`nd, spiritul, ludic prin care autorulpare c\ ne `ndeamn\ s\ nu trat\m cu preamult\ seriozitate locvacitatea filozofard\ aunor personaje.

Ultimul s\u roman, Amintiri inventate(Aius, Craiova, 2011), ilustreaz\ cu brioaceast\ coexisten]\, `ntruc`tva paradoxal\,`ntre gravitate [i spirit ludic. Romanul`ncepe cu o reflec]ie (ce poate juca rolulunui moto) ce anun]\ substan]a c\r]ii:„Amintirea este fragmentul de real, care,treptat, devine ireal deoarece nu-i maig\se[ti nici un echivalent `n prezentulrealit\]ii, nici un corespondent care s\ telini[teasc\, asigur`ndu-te c\ n-a fost vorbadespre o halucina]ie sau un vis, ci doardespre un real condamnat la irealitate.“ {iautorul continu\: „Iat\ o medita]ie banal\,care ajunge s\ ne preocupe doar atunci c`ndlumea `ntreag\ ne apare ca fic]iune“.

Care este `ns\ momentul c`nd lumea`ntreag\ ne apare ca o fic]iune? Vom`n]elege, parcurg`nd romanul – b\tr`ne]eapremerg\toare p\r\sirii lumii. Amintiriinventate nu are o construc]ie epic\ unitar\,episoadele sale s`nt aproape autonome.Liantele principale s`nt vocea auctorial\,mereu aceea[i, [i visul. Exist\ la personajul-narator al lui Camil Moisa o m\rturisit\deficien]\ de percep]ie „asupra lumii`nconjur\toare“ care-i pare fie imobil\ [isustras\ schimb\rii, fie robotic\, `ntr-un felireal\. Ca o fotografie sau ca un film `n careprivitorul nu poate p\trunde.

Alternativa la aceast\ inaderen]\ larealitatea fizic\ banal\ – singura certitudinepalpabil\ pentru majoritatea dintre noi – este`n Amintiri inventate visul. Iat\ deja unpunct de plecare livresc, mai `ndep\rtat dec`ts-ar cuveni, dup\ Freud [i Jung, tocmai `nsensibilitatea romanticilor germani. ~n vis,personajele lui Camil Moisa dob`ndescindividualitate [i dinamism, evolueaz\, intr\`n rela]ii cu al]i eroi, tr\iesc ba, chiar maimult dec`t at`t, transgreseaz\ canoanelerealit\]ii obi[nuite [i devin aproapefabuloase.

~n primul episod din Visul unei nop]i devar\, domnul Moscovici, colocatar, are [i oidentitate [i o existen]\ fantomatice. So]ialui, la fel: „/.../de la o zi la alta, contradic]iadintre succesiunea zilelor [i imobilitateaimaginii lor devenea tot mai angoasant\ /.../A[ fi f\cut aproape orice ca aceast\ imagine,intact\, a trecerii lor s\ se tulbure.“

Naratorul adoarme [i, `n vis, domnulMoscovici, povestindu-[i m\runteleperipe]ii de peste zi, devine un personajviabil, dar straniu, `nconjurat de altepersonaje pe m\sura lui. Din relatarea sahaotic\, se desprinde mai `ntì un profil defunc]ionar modest, `n prag de pensie,tem\tor de nevast\, respectuos fa]\ deautorit\]i, ghinionist [i fricos. E preocupatde `ntreb\ri existen]iale, dar, altminteri,identitatea lui e fals\ El de fapt se nume[teCosmovici, o gre[eal\ de transcriere l-af\cut Moscovici, ceea ce-l tulbur\ mai multdec`t s-ar b\nui: „Eu, `ns\, de cum mi-amaflat adev\ratul nume, m-am perceput `nafara identit\]ii mele, aceea pe care a[ fi vruts-o integrez `n universul cel mare... mi s-ap\rut c\ am pierdut posibilitatea de a accedela marile taine ce ne `nconjoar\, chiar [iatunci c`nd nu ne g`ndim la ele... tainamor]ii, sensul lumii \steia... m\ apas\ zi dezi.“

Structura aceasta se repet\ [i `n celelalteepisoade. Ni se ofer\, la urma urmei, istoriaa nou\ vise puse cap la cap. Titlurile lorevoc\, parodic, opere sau expresii celebre:Visul unei nop]i de var\, ~n c\utareapantalonilor pierdu]i, Confesiunea unuicopil al naturii, Utopia, Via]a la ]ar\, Destraj\ patriei [i Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e.

~n episodul urm\tor, ~n c\utareapantalonilor pierdu]i, modul parodic estechiar esen]ial, a[a `nc`t seriozitatea`nceputului este una mimat\. Personajul-narator, acela[i din primul capitol, Visul uneinop]i de var\ , profesor-navetist, adoarme `ndrum spre cas\, `ntr-o sta]ie pustie de tren.Acum lucrurile se complic\ pu]in. Apare unvis principal dominat de cuplul Moscovicitrec`nd prin diferite avatare [i apoi trezirea,dar nu la realitatea exterioar\ imposibil deperceput, ci la cea dintr-un vis secund `ncare autorul constat\ c\-i lipsesc pantalonii.Comentariul trece cu ironie de la un registrula altul: „Exist\ lucruri care, odat\ pierdute,nu mai pot fi reg\site: timpul, evident, apoimarile sentimente [i tr\iri `n care la unmoment dat nu ne mai putem recunoa[te. A[ad\uga la acestea [i pierderea unor lucuriaparent minore, cum ar fi o pereche depantaloni. O pierdere care nu e chiar simplapierdere a unui lucru u[or de `nlocuit. ~mipierdusem odat\ cu ei un martor esen]ial altimpului petrecut `n\untrul lor, m\sura meazilnic\ altfel spus.“ Pantalonii vor fi reg\si]ip`n\ la urm\ [i naratorul simte c\ re`noad\„o realitate care se fr`nsese `n mod brutal.“

Amintirile inventate continu\ cu episoade`n care cele dou\ registre alterneaz\. ~nConfesiunea unui copil al naturii,profesorul-narator preg\te[te o serbare[colar\ [i viseaz\ un fel de alter ego, numitPoetul. Acesta, povestindu-[i via]a, vorbe[tedespre izolarea sa `n copil\rie `ntr-un timp als\u personal. Ajuns matur, se arat\preocupat de tandemul reversibil realitate –irealitate (vis): „Te treze[ti deodat\ `n ceeace mul]i numesc realitate, dup\ ce ani dezile ai fost personajul unui vis pe care `lcredeai real. ~n acel moment te `ntrebi c`teastfel de c\deri ale cortinei vor ap\rea: `nc\una, dou\, trei? C`te ar putea fi `ntr-o via]\de om? Iar via]a `ns\[i, la r`ndul ei, n-ar fi

limitat\ de o alt\ cortin\ pe care nici nuapuc\m s-o vedem?“

~n Utopia, nara]iunea – cu mai pu]ineelemente abstracte dec`t episodul dinainte –este mai bine ancorat\ istoric. E vorbadespre un student din timpul regimuluicomunist care trebuie s\ redacteze o lucrareintitulat\ Caracterul ireal al societ\]iicomuniste. Urmeaz\ s\ aib\, `mpreun\ cual]i colegi, o `nt`lnire cu profesorulcoordonator, reputat pentru c\r]ile saledespre fostul regim. Povestirea estekafkian\, c\ci Magistrul – personaj `nbiografia c\ruia Camil Moisa introduce,aluziv, un ecou dintr-un roman de Kundera –a venit la `nt`lnire, dar este de neg\sit, la felde inaccesibil ca administratorii Casteluluipentru arpentorul K. ~n final, el va ap\reatotu[i, fantomatic, doar pentru a notificaam`narea `nt`lnirii pentru „la toamn\“.

Via]a la ]ar\ este tot un vis, dar de ast\dat\ despre un univers rural, frust [i pitoresc.Personajele, pline de vitalitate [i conectate lalumea palpabil\ a vicisitudinilor cotidiene,s`nt histrionice, bizare, aproape fantastice,iar maniera nara]iunii se apropie derealismul magic sud-american.

Nu mult deosebit este episodul De straj\patriei, dar de data asta totul se petrece `nlumea armatei, `n preajma evenimentelordin 1989. Naratorul, adormit `ntr-uncompartiment de tren, `[i revede experien]adin timpul serviciului militar. Via]a cazon\,cu nelipsitul ei mo[ Teac\ `n versiunecontemporan\, este absurd\, rizibil\, iritant\,iar deruta militarilor, c`nd izbucnescmanifesta]iile anticomuniste, c\rora li seasociaz\ apoi fantomele terori[tilor, estetotal\.

Cu ~n tren, Amintirile inventate seapropie de un final metaforic. C\l\toria `ntren continu\. Naratorul `ncearc\ s\ coboare`ntr-o sta]ie, dar nu reu[e[te [i, resemnat s\-[i continue c\l\toria, ajunge `n vagonulrestaurant. Aici, patru in[i, afla]i `ntr-oavansat\ dispozi]ie bahic\, `l invit\ la masalor. Trei dintre ei ì par cunoscu]i – un actor,domnul Moscovici [i Poetul –, iar al patruleae un ins care vrea „s\ spun\ ceva f\r\ s\reu[easc\“. Discu]iile pasionate s`nt despreliteratur\, dar cu incoeren]a [i superbiaspecifice be]iei. Tot ce se `nt`mpl\ – chefulprelungit p`n\ `n zori, nevestele care apar penea[teptate [i-i recupereaz\ f\r\menajamente pe petrec\re]i etc. – esteabsurd, parodic [i hohotitor.

Trenul este o metafor\ a vie]ii, se `n]elegedin textul aproape explicit al ultimuluiepisod, Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e. Naratorulremarc\, privindu-[i imaginea reflectat\ `ngeamuri, o `mb\tr`nire nea[teptat de rapid\.Coboar\ din tren [i, aidoma personajului dinbasmul omonim cules de Petre Ispirescu,constat\ c\ nimeni nu-l recunoa[te. Esteb\tr`n [i neputincios, barba ì at`rn\ pep\m`nt. Diferen]a dintre timpul lui interior [icel din afar\ ì rezerv\ aceea[i surpriz\ ca luiF\t-Frumos din basm. Dar `n sens invers.Lumea `n care a cobor`t nu este ulterioar\lui, ca `n basm, ci anterioar\ [i propriiip\rin]i ì apar sub chipurile a doiadolescen]i.

Imaginea unei `ntinse v\i, din care aparvaluri de copii, `ncheie aceast\ carte, uneorigrav\ alteori parodic\, dar totdeaunainteligent\ [i bine scris\, cu o mare siguran]\[i febrilitate a condeiului. Cu siguran]\,Camil Moisa este un scriitor care ar meritas\ fie privit mai `ndeaproape de critic\.

1 Camil Moisa s-a n\scut `n 1969 la Filia[i, Dolj. Estemembru al Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova. S-astabilit `n Canada, la Montreal, din 2004.

Amintiri inventate –gravitate [i spirit ludic

SCRIITORI ROMÂNI DIN CANADA

22 VitraliuTTIIMMPPUULL


CONSTANTINARCU

Circul\ un banc `n vremea din urm\, cumc\ Obama, Medvedev [i B\sescu ajung laDumnezeu. Obama `ntreab\ c`nd va ie[iAmerica din criz\, iar Medvedev seintereseaz\ c`nd va ajunge din nou Rusiaputere global\ [i Dumnezeu le r\spunde, per`nd, c\ nu `n mandatul lor. B\sescu seintereseaz\ c`nd va sc\pa Rom=nia decorup]ie [i Domnul r\spunde scurt c\ nu `nmandatul S\u divin! {i noi ne spargem der`s! Doar c\ divinitatea se `n[eal\ de ast\dat\. Rom=nii pot r\sufla lini[ti]i. Corup]ia [ijaful de care se lovesc la tot pasul vor fidefinitiv st`rpite. Toat\ clasa politic\ nu arealt g`nd. Numai c\ fiecare forma]iunepolitic\ are viziunea sa proprie, fiecare vinecu alt proiect de lege. Nici aici nu exist\unitate de p\reri. Premierul ne asigur\ c\, `nsf`r[it, „confiscarea extins\ a averilor“ va fireglementat\ prin lege. Cic\ p`n\ acumaverile ilicite se confiscau greu, de acum`ncolo „vor fi mai u[or confiscate“. Exist\ unproiect de lege aprobat de Guvern. V\ da]iseama? P`n\ acum evazioni[tii, escrocii [itoat\ pleiada de `mbog\]i]i peste noapte nuaveau dureri de cap `n democra]ia [i `n statulnostru de drept. Lor li se respectau tot felulde drepturi [i sc\pau ieftin, `n fiecare caz,din m`inile justi]iei. De aici `nainte se pare

c\ lucrurile vor sta altfel. Corup]ia va fi pus\la zid, corup]ii `[i vor lua lumea `n cap. Dac\p`n\ acum plecau cu traista-n b\] cei s\raci,vine r`ndul celor cu conturi bancare grase s\ia calea pribegiei. Dar cine [tie?! Nu-i delocsimplu.

Domnii \[tia se afl\ de obicei `n frunteaorganelor fiscale care ar trebui s\ identifice[i s\ verifice averile ilicite! Sigur c\ exist\tot felul de piedici. Iat\, un faimos directorfinan]ist a declarat recent c\ se va `nfiin]a elo direc]ie de verific\ri fiscale, pentrupersoane fizice cu averi mari. M\ `ntreb cine`l va verifica pe el. Multe piste infrac]ionaleduc spre acest domn, dar se pare c\ e uns cutoate alifiile [i nimic nu-l poate clinti del`ng\ butoiul cu miere.

Chestiunea este complicat\. Unii sus]inc\ adoptarea unui act normativ `n domeniulcorup]iei nu poate avea loc dec`t dup\revizuirea Constitu]iei Rom=niei, aconven]iilor europene [i a Cartei ONU. {iprobabil a Bibliei. S`nt `n joc norme viz`nddrepturile omului de mare `nsemn\tate ce nupot fi atinse. Politicieni de toate culorile s`ntde acord cu aceasta. To]i ridic\ din umeri. Ospune r\spicat chiar [i o cucoan\ din opozi]iecare vorbe[te graseiat, vicepre[edint\ a uneicomisii juridice din parlament, al c\reicabinet de avocatur\ bag\ la greu `nbuzunare bani publici. ~n prezent nudispunem de mijloace legale pentruconfiscarea averilor ilicite, declar\ f\r\ s\clipeasc\. Te `ntrebi ce facultate a f\cut [icum de a ajuns acolo unde este. (Darsocietatea noastr\ e cu fundul `n sus, to]i[mecherii analfabe]i [i tupei[ti s`nt `nfip]ibine `n cele mai `nalte func]ii publice [inimic nu-i clinte[te de acolo.) C`nd e vorbade ]epuit ]ara, to]i s`nt uni]i `n cuget [i-nideologii, nimic nu-i desparte. Se face mult\

diversiune arunc`ndu-se nori de praf `n ochiiprostimii pentru a se da de `n]eles c\ ei vor,dar uita]i-v\ c`te piedici li se pun `n cale.

Un alt partid care, de c`nd este `nopozi]ie, se d\ inocent ca fata mare propuneun alt proiect cu proceduri anevoioase [iinterminabile, un h\]i[ legislativ din care s\nu se mai dea de cap\t. To]i [mecherii \[tiafac serioase eforturi pentru `mpiedicareaadopt\rii unei legi coerente. Mai nou, [efulaceluia[i partid anun]\ z`mbind pisice[te unalt proiect de lege care s\ rup\ gura t`rgului.Acesta ar prelua practic Decizia-cadru2055/212/JAI a Consiliului UniuniiEuropene din 24 februarie 2005, care oricumeste obligatoriu de implementat `n toate]\rile UE. Domnul acela bate c`mpii. De[i n-a[ crede c\ nu [tie at`ta lucru. Deciziile-cadru ale Consiliului s`nt obligatorii pentrustatele membre numai `n ceea ce prive[terezultatul care trebuie atins, `ns\ autorit\]ilena]ionale competente stabilesc forma [imijloacele de realizare. Deciziile-cadru nupot avea efect direct. Textele elaborate destatele membre vor fi diferite, `n func]ie despecificul fiec\ruia. Important este rezulatulpreconizat a se ob]ine `n st`rpirea corup]iei [ia infrac]ionalit\]ii financiare. Autorit\]ile [iprocedurile judiciare vor diferi de la caz lacaz, `nc`t te cruce[ti g`ndindu-te laseriozitatea propunerii de a relua ad literamo decizie-cadru?!!!

Dar fascinant\ r\m`ne competi]ia dur\.Fiecare ga[c\ vrea s\ `nfig\ propriul steag pemorm`ntul corup]iei. Intransigen]iipoliticieni se acuz\ reciproc de ipocrizie,pretinz`nd c\ proiectul propus de cel\lalturm\re[te introducerea unor texte pe careCurtea Constitu]ional\ le-ar declaraneconstitu]ionale… V\ da]i seama c`te lepoate capul? {i tot ei sesizeaz\ CC de

neconstitu]ionalittea unor legi pe care ei`n[i[i le-au adoptat! Astfel, se arat\ `ntr-osesizare `naintat\ la CCR, „este supus\confisc\rii doar averea dob`ndit\ ilicit, nu [icea dob`ndit\ nejustificat“. Iar onorabilaCurte Constitu]ional\ a admis sesizarea…

***

Dup\ ce-au furat pe rupte, de pe sticlatelevizoarelor domnii \[tia ne dau lec]iidespre corectitudine politic\, capitalism,investi]ii etc. Ei se simt la ad\post invoc`ndla tot pasul prezum]ia caracterului licit aldob`ndirii averii (c`nd se vede din avion c\n-ar fi putut s\ adune din munc\ at`ta nici `n[apte vie]i), prezum]ia de nevinov\]ie [idreptul la t\cere pentru ipoteza c\ ar `ndr\znicineva s\-i ia la `ntreb\ri. Sigur, a[a ceva nuse `nt`mpla `n ]\ri[oara noastr\, dar de ce s\nu creeze un curent de g`ndire centrat peiertare? Ar fi timpul s\ tragem linie [i s\uit\m ce s-a petrecut, important este viitorul.Altfel spus, a]i furat, bine b\ie]i, `nchidemochii, de acum `ns\ nu se mai admit ho]iile.V-a]i f\cut destul de cap, mai departedovedi]i ca s`nte]i domni onorabili, face]iacte de caritate din c`nd `n c`nd, danii labiserici etc. {i numai ce-i vezi pe sticlapropriilor televiziuni cer`nd amnistieream`r[\viilor trecutului recent. Cic\ s\ [tergemcu buretele [i s\ facem abstrac]ie c\ ei auadunat prin furt averi pentru [aptesprezecegenera]ii, `n vreme ce milioane de copii abiaau ce pune `n gur\. Cic\ marile averi s`nt ostare de fapt [i nimic nu le mai poate clinti.Chiar s`nt ponto[i indivizii \[tia [i precis eiau scornit bancul despre corup]ie. {i noi totr`dem de ne spargem.

Hazlia noastr\ corup]ieINSCRIP}II

MIHAIL VAKULOVSKI

M-am `ntrebat mereu cum ar fi poezia lui Liviu IoanStoiciu dac\ nu ar avea acele dou\ planuri celebre („`mbr\catcu ziua [i cu noaptea“), dac\ ar scrie o carte de poezie `n cares\ renun]e la una dintre cele dou\ linii de subiect, astfel`ndep\rt`ndu-se de poezia realului fabulos [i apropiindu-semai mult de poezia cotidianului. Ei, Pe prag (Vale-Deal), celmai recent volum al s\u, editat de Cartea Rom=neasc\, poatefi considerat [i un r\spuns pentru cei care [i-au pus aceea[i`ntrebare, pentru c\ nu mai are acele dealuri realiste &existen]ialiste [i acele v\i fabuloase. Pe prag (Vale-Deal) e ocarte „simpl\“, compus\ din poezii directe, dure [i dureroase`n acela[i timp („~n acela[i timp, c`nd tu / intri, pe aceea[ipoart\, cel ce te iube[te iese“), care lovesc puternic, fie `nexterior, fie `n interior, produc explozii, dar – mai ales –implozii („curge c`nd `n afar\, c`nd `n\untru“). Fire[te c\ n-au disp\rut chiar cu totul dialogul cu copil\ria [i cu locurileei privilegiate, amintirile [i iubirile care vin din viitor, acest„gust“ a r\mas, ca [i acel „miros de frumuse]e“, dar acestelink-uri din trecut apar [i dispar ca ni[te licurici. Liviu IoanStoiciu a `mp\r]it Pe prag-ul… `n dou\ secven]e. Primaparte e existen]ial\ [i biografic\, mai sufleteasc\ [i mai

spiritual\, chiar din titlu („Iubirea, care vine din viitor“), maipesimist\, partea c\r]ii vie]ii `n care `[i pune `ntreb\riexisten]iale, mai… periculoas\ („s\ prindem vulpea turbat\cu m`inile libere“). Partea a doua, „Privind `n gol. Dus peg`nduri“, e mai tihnit\, mai lini[tit\ [i chiar mai optimist\. Ocarte de poezie care s-ar putea s\ se afle `ntre ce-a scris LiviuIoan Stoiciu p`n\ acum [i ce urmeaz\, „pe prag“, cum citim`n titlu, dar [i-n confesiunea de pe coperta volumului:„G`ndim fragmentar, s\rim de la una la alta, avem aten]iadistributiv\, ne concentr\m pe mai multe planuri deodat\,dar de fiecare dat\ p\str\m o coeren]\ a firii, subteran\. Og`ndire spontan\, aflat\ mereu «pe prag», «`ntre» [i «`ntre»,fragmentar\, care te trece pragul `nainte [i `napoi (biografia`mi e dominat\ de prag, de trecere, `n timp [i spa]iu), `ntreplus [i minus, ra]ional [i ira]ional. ~n versurile mele nu facdec`t s\ ]in cont de aceast\ realitate a pragului. A[a percep eurealitatea, `nnoit\ natural, fragmentar (sub`n]eleg`nd `ns\`ntregul ei, fie [i suprarealist, abrupt, rupt): `n secven]e,elegii, ipostaze, videoclipuri, arte de avangard\. Dac\ s`ntemceea ce g`ndim, n-ar trebui s\ fiu luat [i eu a[a cum s`nt? Amars, `ntr-o via]\ de om, etape la masa de scris, `n regulaacestei g`ndiri «pe prag».“ O poezie-film, poezie-clip,poezie-descriere, poezie oximoronic\, poezie stop cadru, dincare se scurg st\ri [i sentimente [i curge s`nge, via]\, poeziiexisten]ialiste, ale dezn\dejdii, poeme ale inutilit\]ii („s-aaruncat la p\m`nt [i / a `nceput s\ ]ipe. C\ m\ tem de mine`nsumi, nu / mai pun baz\ pe nimic, s`nt / pierdut… C\ s-au`ntors toate cu susul `n jos, «nu-mi / mai arde de nimic, nicis\ / m\ sinucid», nu mai am nici un apetit, ce voi l\sa / eu `nurm\? Doar o umbr\, care / se va `n\l]a… Mai conteaz\?“),dar [i poeziile speran]ei („Eu s`nt cel care a scris aici, / mare:«Drumul spre fericire», dar cine s\ m\ cread\?“). O cartecare-l ]ine pe Liviu Ioan Stoiciu `ntre cei mai activi [i maiconsisten]i scriitori contemporani.

Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal),Editura Cartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2010

TATUAJE

Pe prag

23VitraliuTTIIMMPPUULL


LIVIU L|Z|RESCU

Nu este deloc o `nt`mplare de toate zilele s\po]i privi, pictat pe pere]ii unei bisericiortodoxe, un sf`nt necunoscut [i ne`nscris `nSinaxar (adic\ `n cartea care `i cuprinde pe to]isfin]ii canoniza]i).

{i, totu[i, cine intr\ smerit (cum se cuvine),`n altarul `nc`nt\toarei bisericu]e de lemn dinsatul Oci[or poate privi [i citi, se poateconvinge de realitatea acestui fapt. Scrie clar:Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat {i, ca s\ nuexiste nici o urm\ de `ndoial\, nu numai c\scrie `mp\rat, ci i se adaug\ [i prerogativele`mp\r\te[ti: o coroan\ pe cap [i un sceptru `nm`na dreapt\.

Pictat la anul 1804, personajul esteconstruit f\r\ ezitare, f\r\ st`ng\ciile inerenteartei religioase naive – `nt`lnite adesea `nepoc\ –, [i f\r\ decorativismul ritual al arteipost-bizantine.

Pictorul era desigur un biet artist anonim,care umbla din loc `n loc dup\ c`te o comand\,cum se obi[nuia. Lucra [i dup\ r`nduielile

`nv\]ate ca ucenic la vreun me[ter oarecare,dar se mai inspira [i din via]a localnicilor,neezit`nd s\ reprezinte `n pictura lui elementestr\ine severelor erminii bizantine – ca, depild\, o [a din cele `nt`lnite la c\lu]ii mo]ilor,pus\ aici pe spinarea asinului din scenanumit\ „Fuga `n Egipt”; ori c\ciuli ascu]ite,negre sau ro[cate, cum v\zuse poate pe laneme[ii de odinioar\...

Putem re]ine faptul c\ izvorul stilistic alartei pictorului nostru nu este R\s\ritulbizantin (a c\rui splendid\ art\ aulic\ `[iatinsese apogeul prin secolele 15-16), ciOccidentul, cu setea lui de real, mai precisarta Rena[terii apusene (ajuns\ la v`rf cam `naceea[i perioad\). Lumea evolua, iar mai to]iiconarii de la noi, prin veacurile al XVII-lea [ial XVIII-lea, se `nscriu `n aceea[i mi[care.

Toate ca toate, dar de unde [i de ce a ap\rut„Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat”?

Dimpreun\ cu prietenul meu, istoriculDorin Petrescu, am conchis c\ demersulanonimului pictor, de la `nceputul secolului alXIX-lea, nu putea fi provocat dec`t deentuziasmul resim]it `n fa]a unui act cu

adev\rat istoric al penultimului `mp\ratbizantin, Ioan al VIII-lea Paleologu (1425-1448). Presat de repetatele atacuri ale turcilorasupra Constantinopolului, capitala m\re]uluiImperiu bizantin, av`nd `n ochi lacrimapresentimentului pr\bu[irii, Ioan Paleologucere ajutor militar papei de la Roma, `n faptOccidentului...

Ajutorul nu a venit [i, sub Constantin alXI-lea, dezastrul s-a produs. Era anul 1453…

Dup\ 350 de ani, minunatul nostru pictorde la Oci[or `nc\ suferea `n urma acestui fapt.Gestul `mp\ratului Ioan Paleologu i s-au p\rutextraordinar. I s-a p\rut a fi primul gest, primaofert\ [i invita]ie la ecumenism. Adic\ la`mp\carea Bisericii R\s\ritene cu BisericaRomei.

Consecin]a – `n mica lui via]\, scurs\ dup\at`]ia [i at`]ia ani de la scindarea celor dou\Biserici cre[tine, `n 1054 – a fost pornirea dea-l socoti sf`nt pe acest m\re] `mp\rat. {i... l-apictat ca atare.

Ast\zi, descoperindu-i [i pre]uindu-i gestul– pictor [i eu, m\ `nclin profund `n fa]a`nainta[ului meu.

Despre Sf. Ioan Paleologu~mp\rat

Suferin]elelimbiirom=neLIVIU FRANGA

26) „/.../ bacteriile ce pot cauzaplaca dentar\“ (reclam\ pentru o past\de din]i la postul de televiziune Pro TV,14/02/2010, 19h45).

~n rom=na corect\ [i normal\ – ceautilizat\ de locuitori respectuo[i fa]\ detoate regulile gramaticale –, verbul „acauza“, sinonim cu „a provoca“, „adetermina“, este folosit nu `n modabsolut [i independent, ci `ntotdeaunacu precizarea (imediat urm\toare `npropozi]ie, sub forma unui substantivverbal, de exemplu), a efectuluiprovocat de un subiect oarecare (maisus, „bacteriile“) sau altul. Prin urmare,aser]iunea semnalat\ se formuleaz\corect astfel: „bacteriile ce pot cauzadeteriorarea (infestarea, sl\birearezisten]ei etc.) pl\cii dentare /.../“.Pentru vorbitorii neglijen]i, `ns\, „acauza“ a `nceput s\ `nsemne, cu totulgre[it, „a face r\u“, „a strica“. Or, „acauza“ poate avea [i sensuri pozitiv-afirmative, din sfera ideii de „a facebine“ (`n sintagme contextuale de tipul:„a cauza r`sul“, „a cauza ilaritate“, „acauza veselie“ etc.). Cine ne-ar`mpiedica s\ folosim verbul [i cu alte`n]elesuri dec`t cel negativ? Oare ar fivorbitorii neglijen]i, indiferen]i [i – dece n-a[ spune-o direct, f\r\ prea multe,periculoase ocoli[uri? – incul]i [iagrama]i? Ace[tia, oare, s\ dea tonul `nceea ce cu greu am putea numi, `n astfelde situa]ii, progresul [i evolu]ia limbii?

DE

TE

CT

OR

BOGDAN ULMU

Nu de mult, am montat o comedie laTeatrul „Jean Bart“ din Tulcea. Cu ocaziaasta, am f\cut c`teva drumuri cu microbuzul,Ia[i – Tulcea. Nostim e c\, dup\ ce treceamcu bacul, cu 30 de km. `nainte de Tulcea,primeam sms-uri ciudate, gen „Bine-a]i venitpe teritoriul Ucrainei!“.

Le p\strez cu sfin]enie, fiindc\ d\ bine-n

CV s\ ai mont\ri `n ]\ri str\ine...

***

~n Grecia, `n dou\ ora[e, am `nt`lnit `n

magazine v`nz\toare... trecute de 80 de ani.

Pesemne, acolo nu-s ho]i; ori b\[tina[ii-s

gerontofili... (adic\, respect\ b\tr`nii; nu ce

credea]i voi!...).

***

A propos de ho]i: o doctorand\ vine

`nc`ntat\ din Dubai [i spune c\ la ei nu exist\

infractori, poli]ia fiind de-o duritate

inimaginabil\. Morala? S\ import\m [i noi

poli]i[ti din Dubai!

***

De ani de zile citesc – `n volume [i reviste– dic]ionarul umoristic al amicului MihaiFrunz\. Colc\ie de haz!

V\ citez din el c`teva defini]ii/ istorioaredelectabile:

„TROMPA LUI EUSTACHE = ElefantulEustache de la Gr\dina Zoologic\ din Paris,vr`nd s\ vad\ dac\ trompa lui este uterin\ [i-a introdus-o, curios, `n ureche.

CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepeleaeste corigent la gramatic\. Profesoara `ltrimite acas\ ca s\-nve]e. Pe drum, Pepeleacalc\ `ntr-un cui [i descoper\, astfel, cazuldativ.

CURBA LUI GAUSS = Cet\]eanulgerman Gauss din Gottingen avea casaa[ezat\ `ntr-o curb\. El mai avea [i o fat\ pecare b\ie]ii o vedeau c`nd luau curba [i intrau`n ea cu vitez\ prea mare.“

V-a]i convins?

BAZACONII TEATRALE

Jurnalul unui ludicinfatigabil

august 2011

24 FlashTTIIMMPPUULL

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuMihaela MorariuElena RaicuLucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Radu Pavel GheoGabriela HajaErica Ioana MoldovanAndreea R\[canuFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel CucuteanuDirector executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: [email protected]: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011

Revista de cultur\ TIMPULpoate fi desc\rcat\ gratuit de peinternet, `n format PDF, de pesite-ul www.timpul.ro

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL,cite[te!

Mircea Nedelciu, Adriana Babe]i, Mircea Mih\ie[, Femeia`n ro[u (Edi]ia 2011), prefa]\ de Mircea C\rt\rescu, postfa]\ deMartin Adams Mooreville, Editura Polirom, 504 p., pre]:19,95lei

Romanul Femeia `n ro[u a fost predat Editurii Militare `n1988. Manuscrisul, de[i aprobat ini]ial, a fost retras dintipografie, cu interdic]ia de a fi publicat. El a fost editat `n1990 de Editura Cartea Rom=neasc\, primind Premiul UniuniiScriitorilor pentru proz\ (1991), [i reeditat `n 1997 [i 1998 deEditura ALL. ~n 1996-1997 a fost ecranizat de regizorulMircea Veroiu, iar `n 1998 a fost dramatizat de C\t\linaBuzoianu [i jucat pe scena Teatrului Na]ional din Timi[oara.Din anul 2000, romanul Femeia `n ro[u a intrat ca obiect destudiu `n manualul de Limba [i literatura rom=n\ pentru clasaa X-a al Editurii Humanitas.

„E o carte-puzzle, multietajat\, minu]ios imbricat\, `n carealterneaz\ registre [i tonuri narative de o neobi[nuit\ bog\]ie [i`n care «peticele» intertextuale realizeaz\ un colaj `n carenuan]ele diverselor epoci colizioneaz\ `ntr-un haos ordonat.Nu forma c\r]ii este `ns\ lucrul cel mai important `n cazulFemeii `n ro[u, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc`n c\utarea locus-ului estetic ce a p\rut, vreme de o sut\ de ani,cel mai pu]in adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase»,cel mai demn de o evitare dispre]uitoare: senza]ionalul. Cucorolarul s\u de kitsch, striden]\, romance, aventur\, miracolde doi bani, senza]ionalul se `ntrupeaz\ aici `n povestea«roman]at\» a Anei Cump\na[ din Comlo[, care, dup\ o via]\picaresc\, `n care traverseaz\ dou\ continente, se `ntoarce ca s\moar\ `n Banatul natal. Miezul vie]ii sale este seara `n care,`mbr\cat\ `n rochie ro[ie, faciliteaz\ uciderea amantului ei,faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie,prin urmare, nu, din start, un roman senza]ional, ci, dedublarespecific\ postmodernului, un roman despre (romanul)senza]ional, care s\ fie, `n acela[i timp – uz`nd de toateprocedeele parodiei, pasti[ei, restaura]iei butaforice –, unroman chiar senza]ional.“ (Mircea C\rt\rescu)

Mircea Nedelciu, personajul Emdoi, (n. 12 noiembrie 1950– m. 12 iulie 1999) a absolvit Facultatea de Filologie, sec]iarom=n\-francez\ (Bucure[ti, 1973). Dintre volumele publicate:Aventuri `ntr-o curte interioar\ (1979), Efectul de ecou con-trolat (1981), Amendament la instinctul propriet\]ii (1983),Zmeura de c`mpie (1984), Tratament fabulatoriu (1986; ed. aII-a, 1996), {i ieri va fi o zi (1989). ~i este tip\rit postum, r\masne`ncheiat, romanul Zodia scafandrului (2000).

Adriana Babe]i sau personajul A. a absolvit Facultatea deFilologie din Timi[oara, sec]ia rom=n\-francez\. Coordoneaz\,`mpreun\ cu Cornel Ungureanu, antologiile Europa Central\.Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) [i Europa Central\.Memorie, paradis, apocalips\ (Polirom, 1998). A publicatvolumele: Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004), Ultimulsufleu la Paris. 69 de re]ete culinare (Polirom, 2006), LeBanat: Un Eldorado aux confins (Cultures d.Europe Centrale,CIRCE, Université de Paris-Sorbonne, 2007 – coord.), Prozac.101 pastile pentru bucurie (Polirom, 2009). Preg\te[te pentruEditura Polirom volumul Amazoanele. O poveste.

Mircea Mih\ie[, alias Emunu, este profesor de studiiamericane [i britanice la Universitatea de Vest din Timi[oara,redactor-[ef al revistei Orizont, vicepre[edinte al InstitutuluiCultural Rom=n. Dintre volumele publicate, amintim: Deveghe `n oglind\ (ed. I, 1989; ed. a II-a, 2005), Carteae[ecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Masca de fiere(Polirom, 2000), Scutul lui Perseu (2003), C\r]ile crude.Jurnalul intim [i sinuciderea (ed. a II-a, Polirom, 2005), Via]a,patimile [i c`ntecele lui Leonard Cohen (Polirom, 2005),Metafizica detectivului Marlowe (Polirom, 2008), Despredoliu. Un an din via]a lui Leon W. (Polirom, 2009). ~mpreun\cu Vladimir Tism\neanu, a publicat la Editura Polirom Veciniilui Franz Kafka / The Neighbors of Franz Kafka (1998) [ipatru volume de convorbiri: Balul mascat (1996), ~ncet, spreEuropa (2000), Schelete `n dulap (2004) [i Cortina de cea]\(2007). Preg\te[te pentru Editura Polirom un volum despre„ultimul Judt“.

Bursa C\r]ilor

Radu Stanca, Doti, Edi]ie `ngrijit\ [iprefa]at\ de Ioana Lipovanu, Editura CarteaRom=neasc\, 456 p., pre]: 44,95 lei

Doti este integrala operei sale poetice.Edi]ia a fost prefa]at\ [i `ngrijit\ de criticulIoana Lipovanu, care a ad\ugat edi]iilorprecedente poeme inedite.

„Nu cunosc dec`t o poezie trist\, exclam\Radu Stanca. Dar triste]ea, autentic\, organic\,este tot suferin]\. Patetism exist\ `n toat\ operasa, fie c\ e vorba de lamenta]ia liric\, fie de ceateatral\; patetic este [i eseistul, a[a cum, pentruRadu Stanca, arta actorului, la origine, serelev\ tot astfel. Suferin]a constituie o cauz\ acauzelor; ars doloris e o art\ patetic\,re`ntoars\ mereu la propriile r\d\cini,ren\sc`nd din propria-i cenu[\. Nu `nt`mpl\tora re]inut scriitorul tocmai acest aforismgoethean: Numai insuficientul este creator.Presim]irea permanent\ a mor]ii, a iminenteic\deri, `nseamn\ pentru Radu Stanca unul dinacele moduri tipice ale insuficientului, una dinmodalit\]ile lui estetice, care fecundeaz\, `nopera de art\ `n genere [i `n cea poetic\ `nspecial, dispozi]ii artistice dintre cele maicaracteristice.

Nimic nu dezv\luie `ns\ mai deplin secretulcrea]iei sale dec`t o medita]ie a lui SerenusZeitblom, dup\ care orice expresie devine `nfond pl`ngere, precum muzica, deoareceaceasta, din clipa ̀ n care ajunge la con[tiin]a desine ca mijloc de expresie, se preschimb\ `nlamenta]ie. Muzica str\bate poezia stancian\ca o pl`ngere cu rafinate desfolieri, `nv\luind [iestomp`nd strig\tul existen]ial.“ (Ion Vartic)

Ioana Baetica Morpurgo, Imigran]ii,Editura Polirom, 384 p., Pre]: 29,95 lei

De pe fundalul policolor al Londrei sedesprind cinci siluete, cu trecutul [i destinullor: R\zvan, Maria, Traian, Sabina, Gruia.Pove[tile lor decurg paralel, cu excep]iac`torva momente aleatorii [i fulger\toare `ncare se `ntretaie, f\r\ consecin]e. Undoctorand gay, de st`nga, o pictori]\ de m`naa doua, un stock broker, o femeie care aregrij\ de un b\tr`n pe moarte [i un sanspapiers u[or autist au `n comun un singurlucru: cet\]enia rom=n\. Ioana BaeticaMorpurgo prinde `n aceste cinci destineexemplare alchimia uneia dintre cele maiteribile experien]e umane – cea adezr\d\cin\rii.

Ioana Morpurgo (Baetica) s-a n\scut `n1980. A absolvit Facultatea de Litere dinBucure[ti dup\ care a urmat cursurileMasteratului de Antropologie Cultural\ de laSNSPA. ~n 2004 a `nceput un doctorat petema culturii tranzi]iei `n Rom=niapostcomunist\ la Exeter University, MareaBritanie (unde a [i predat un seminar de„Societ\]i contemporane“). A publicat

numeroase articole pe teme literare [i socio-culturale `n Rom=nia literar\, Dilema Veche,Timpul, Vatra, Deci – Academia Ca]avencu,Observator Cultural, New Internationalist,Contemporary Review etc. A contribuit ladiverse antologii cu proz\ scurt\ [i eseu:Cartea cu bunici (2007), The Review ofContemporary Fiction (2010), Erotographos50+1 (2010).

TIMPUL - WordPress.com...august 2011 2 Agora TIMPUL OVIDIU PECICAN ~n afara cercului de apropia]i,...

Documents

Transcript of TIMPUL - WordPress.com...august 2011 2 Agora TIMPUL OVIDIU PECICAN ~n afara cercului de apropia]i,...