11noiembrie

2006

24 pagini,

1 leuan VII, nr. 95

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Despre reg\sirea de sine[i `nt`lnirea cu EuropaInterviu cu Victor Neumann

(Cum) Se face „branding“de ]ar\ la Londra?Ramona Mitric\

Cine r\m`ne indiferent lasoarta c\r]ilor sale e, f\r\discu]ie, un mare fericitInterviu cu scriitorul Filip Florian

Ipoteze privind poezia lui Emil BrumaruLiviu Antonesei

„Cioranit\“paneuropean\?GABRIELA GAVRIL

„... totu[i este trist `n lume“

„~n Bulgaria nu se poate tr\i. Nu ne a[teapt\nimic! E o lume care te sufoc\...“, sus]inea zile-le trecute un gazetar bulgar, pentru un post deteleviziune polonez. „~n Ucraina nu se poatetr\i... E imposibil“, declarau, la unison, c`tevastudente care beneficiaz\ de burse de studii launiversit\]i din Polonia. „~n Ungaria e `ngrozi-tor... numai minciuni...“, au repetat protestatariidin centrul Budapestei, chiar [i cu prilejul come-mor\rii victimelor revolu]iei din 1956. Pe ceidin Republica Moldova `i mai `n]eleg c`nd sepl`ng de s\r\cie [i caut\ s\ dob`ndeasc\ cet\]enierom=neasc\.

~ntegrarea Rom=niei `n UE va fi urmat\ denenum\rate dezechilibre [i suferin]e, ne averti-zeaz\ diverse casandre, `n ziare [i talk show-uri.~n Est, scrie A. Ple[u, lipsesc [i „[osetele“ [i „ilu-ziile“. „Tr\darea – metoda de lucru la rom=ni“,pune punctul pe „I“ un gazetar care, dornic s\ netrezeasc\ din vise frumoase [i indignat la culmede comportamentul „samsarilor“ contemporani,amestec\ moartea Br=ncoveanului cu PNL-ul(Octavian Hoandr\, Ziua, 20. 11. 2006).

„Aici nu faci nimic, aici nimic nu reu[e[te“,„aici nu exist\ nimic [i niciodat\ nu va fi nimic“,„nu mai exist\ nici o realitate“, scrie cu o leha-mite soft-cioranian\ [i A. Stasiuk, referindu-se,desigur, la Polonia (Dziennik, 16. 11. 2006). Ba,mai mult, dac\ lucrurile vor merge tot a[a, estede p\rere pesimistul [i tot mai productivul pro-zator, satele [i or\[elele, periferia pot fi [terse depe hart\, oricum „nu intereseaz\ pe nimeni“. Arputea r\m`ne doar „Var[ovia, drumul spre Paris,buricul Europei [i Cracovia, capitala cultu-ral\...“ „Oamenii normali pleac\ din Polonia“,se despart f\r\ regrete de o ]ar\ „destul denesexi“, ca un domn `mbr\cat kitsch, cu o cra-vat\ ]ip\toare, care n-are brum\ de autoironie [ise ghiftuie[te doar cu bigos, ne asigur\ [iWojciech Kuczok, un t`n\r autor mai mult revol-tat dec`t talentat.

(continuare `n pagina 3)

ED

ITO

RIA

L

Num\r ilustrat cu fotografii de Andrei Nacu

noiembrie 2006

2 AgoraTIMPUL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

Totul s-a întîmplat prea repede, în spe-cial dup\ ce timpul nu a mai avut r\bdare.Gr\bi]i s\ treac\ prin liceu, la finele c\ruiaîi a[teapt\ un examen cu regulile joculuimereu în schimbare, adolescen]ii de azi nupar a manifesta înclina]ii spre deprinderilelivre[ti care au definit contextul formatival genera]iilor precedente. În fond, de cear face-o? Ce model cultural le-a oferitlumea româneasc\? Ce model atractiv [istimulativ i-a adus c\tre sfera ideilor cur\d\cini în cultura român\? Ca [i cumacest context nu ar fi de ajuns, programaanalitic\ din România a fost s\r\cit\ decîteva dintre reu[itele ei în domeniuleduca]ional. Abordarea actual\ din [coalaromâneasc\ pare inspirat\, cel pu]in îninten]ie, de[i nu înc\ în spirit, de un apa-rent pragmatism de inspira]ie vestic\. La oanaliz\ mai atent\, îns\, nu este asta. Voijustifica aici aceast\ apreciere.

M\ voi referi în cele ce urmeaz\ numaila un singur aspect: la evolu]ia felului încare s-a predat [i se pred\ geometria înRomânia. Geometria e important\ nu doarpentru c\ este [tiin]a spa]iului, cea care neînva]\ s\ în]elegem distan]ele, volumele,formele, ci pentru c\ este contextul naturalîn care ra]ionamentele de tip logico-for-mal pot fi prezentate [i bine asimilate lavîrsta adolescen]ei. Pentru a pune discu]iaîntr-un context cultural potrivit, vom rea-minti c\ Elementele lui Euclid, acele volu-me citite cu minu]ie vreme de dou\ mile-nii, nu s`nt o carte perfect\. La Euclid aparsc\p\ri de ra]ionament. Devreme, în carteaI a Elementelor, autorul vorbe[te despre

„aplicarea“ unui triunghi asupra altuia,f\r\ a defini ce înseamn\ aceast\ „aplica-re“, [i trecînd astfel pe lîng\ în]elegereadeplin\ a ideii de congruen]\. Contextulsistemului axiomatic al lui Euclid a per-mis, totu[i, extraordinara descoperire ageometriei neeuclidene [i întreaga dezvol-tare a geometriei diferen]iale din primajum\tate a secolului al XIX-lea. Atît C. F.Gauss, cît [i János Bolyai sau N. I.Lobacevschi s-au format în spa]iul de gîn-dire stabilit de Elementele lui Euclid.Construirea unui sistem axiomatic f\r\neajunsuri logice avea s\ survin\ abiaulterior acestor descoperiri. CriticaElementelor a condus, la finele veacului alXIX-lea, la cre[terea interesului pentrufundamentele matematicii. Scriind despreaceasta, Dan Barbilian ar\ta c\ exist\ tipu-ri de cercet\tori care s`nt înclina]i spre„adîncirea fundamentelor“, a[a cum a fostDavid Hilbert, a c\rui viziune a permisconstruc]ia sistemului axiomatic care aa[ezat pe baze ferme fundamentele geo-metriei, construc]ie care s-a realizat între1893 [i 1902.

Cu toate acestea, chiar [i dup\ clarifi-carea teoretic\ împlinit\ de Hilbert, r\-mînea marea problem\ a celui mai potrivitfel de a preda aceste idei la nivel elemen-tar. Unul dintre spa]iile culturale unde a-ceast\ problem\ a fost tratat\ cu toat\seriozitatea a fost spa]iul academic ameri-can. În 1932, într-o lucrare publicat\ înprestigioasa Annals of Mathematics,George David Birkhoff a introdus un sis-tem axiomatic care incorporeaz\ mul]imeanumerelor reale în axiomele geometriei.Motiva]ia lui Birkhoff, dup\ cum el o [ispune în articol, a fost încercarea de adep\[i dificult\]ile explic\rii ideilor axio-maticii studen]ilor. Birkhoff a scris, îm-preun\ cu Ralph Beatley, un manual desti-nat liceului, manual care e înc\ disponibilla mai bine de [ase decenii de la prima saeditare. Sistemul axiomatic al lui Birkhoffeste remarcabil prin simplitatea sa: nu aredecît patru postulate. El a introdus axiomariglei, cea care postuleaz\ c\ punctele depe o dreapt\ pot fi a[ezate într-o corespon-

den]\ biunivoc\ fa]\ de punctele axeireale. Prezen]a acestei axiome în sistemullui Birkhoff simplific\ multe dintredemonstra]ii [i permite prezentarea ideiide sistem axiomatic f\r\ mare parte dintredificult\]ile tehnice inerente abord\rilorfundamentale. Întrebarea care sistem axio-matic ar trebui studiat în înv\]\mînt arevenit în aten]ia educatorilor în jurul anu-lui 1960, cînd a avut loc o ampl\ reexami-nare a programei analitice [colare. În acelcontext, Saunders MacLane a publicat olucrare intitulat\ Postulate metrice pentrugeometria plan\, în care a construit un sis-tem axiomatic similar celui al luiBirkhoff. MacLane a introdus o axiom\ pecare el a numit-o a continuit\]ii, care in-corporeaz\ teorema transversalei în funda-mente. Dup\ contribu]ia lui MacLane, ungrup de educatori constitui]i în a[a numi-tul School Mathematics Study Group(SMSG) a introdus un sistem axiomaticconceput pentru a fi folosit în liceu. Ma-nualul scris de ei nu a circulat decît ca uncurs mimeografiat, dar Edwin E. Moise ascris dou\ c\r]i bazate pe sistemul axio-matic propus de SMSG. C\r]ile lui EdwinE. Moise s-au aflat la baza manualului degeometrie plan\ de clasa a noua dinRomânia anilor optzeci. A[adar, aceaabordare asupra prezent\rii geometriei erarezultatul unei îndelungate evolu]ii îninteriorul domeniului [i însuma experien]aunor decenii de c\ut\ri [i reflec]ii atît departea matematicienilor, cît [i a educatori-lor. Pe baza unor manuale incorporîndpunctul de vedere axiomatic în sistemuleduca]ional românesc, [coala româneasc\ajunsese la un nivel performant pe compo-nenta pred\rii geometriei.

În vremurile recente, în programa[colar\ româneasc\ acest punct de vederea fost schimbat în favoarea introduceriiunei abord\ri vectoriale, algebrizate, ageometriei plane. Aceast\ evolu]ie alucrurilor e cît se poate de nefericit\, atîtde nefericit\ încît poate fi considerat\drept o prostie. Programa analitic\ româ-neasc\ a fost s\r\cit\ de o component\ încare sistemul educativ românesc ob]inuse

rezultate performante. Simpla prezen]\ ateoremelor lui Ceva [i Menelaos într-unmanual nu înseamn\ c\ se studiaz\ geo-metria plan\. Miza clasei de geometrie dinliceu nu e informa]ia despre spa]iu, niciexemplificarea coliniarit\]ii sau a concu-ren]ei! Adev\rata miz\ este explorarea, dec\tre elevi afla]i la vîrsta adolescen]ei, ametodei axiomatice de fundamentare aunui domeniu. E vorba de cadrul logic alteoriei, de ideea c\ lucrurile se pot de-monstra pe baza unor principii generatoa-re. Austeritatea precis\ a abord\rii axio-matice asupra geometriei plane are ofunc]ie formativ\ de care [coala româ-neasc\ ar fi avut nevoie. Renun]area lapunctul de vedere axiomatic e de departeunul dintre cele mai destructive gesturidin evolu]ia recent\ a sistemului de edu-ca]ie românesc. În materialul documentaral Ministerului Educa]iei Na]ionale, ne-inspirata op]iune e justificat\ astfel: „Pebaza rezultatelor studiilor efectuate, lanivelul Comisiei Europene au fost stabili-te 8 domenii de competen]e-cheie, fiindprecizate pentru fiecare domeniu cunos-tintele, deprinderile [i atitudinile care tre-buie dobîndite, respectiv formate elevilorîn procesul educa]ional.“ Materialul res-pectiv, disponibil pe situl www.edu.ro, eplin [i de alte exemple de limb\ de lemn [ide hot\rîrea de nestr\mutat în aplicareaneab\tut\ a directivelor Comisiei Europene,a c\rei jurisdic]ie, se pare, o înlocuie[te decî]iva ani pe cea a lui David Hilbert sau alui Birkhoff.

Cu scuzele de rigoare fa]\ de onoratulcititor al Timpului pentru aprecierea careva urma, dar renun]area la abordarea axio-matic\ a geometriei plane în programaanalitic\ din România e o prostie monu-mental\, în fa]a c\reia se cuvine s\ p\str\mun moment de reculegere.

* Bogdan Suceav\ este assistant professor încadrul departamentului de matematic\ de laCalifornia State University Fullerton. RubricaEresuri apare în Timpul din ianuarie 2004.

FO

TO: D

INU

LA

Z|

R

O gaf\ în domeniul educa]iei: percep]ia demod\ nou\ asupra geometriei „demodate“

22 noiembrie este data la care debu-teaz\ a V-a edi]ie a Festivalului FilmuluiBritanic. Evenimentul este organizat [i`n acest an de British Council Ia[i (carese dovede[te a fi un promotor constantal unor evenimente deosebit de impor-tante at`t pe plan local, c`t [i na]ional).Deschiderea va avea loc la ora 11.00, lasediul British Council din stradaP\curari, nr. 4.

Cele mai bune crea]ii recente, lungmetraje (dintre care 5 premiate), scurt me-traje, filme de anima]ie [i documentare,toate vor rula pe ecranele Ia[iului `ntre 24[i 26 noiembrie la Cinema Republica, pe27 noiembrie la TVR Ia[i – Sala Studio,iar pe 28 noiembrie la Casa de Cultur\ aMunicipiului Ia[i „Mihai Ursachi“.

Mai multe despre festival, dar [i despreactivitatea British Council în România,pute]i afla acces`nd pagina de webwww.britishcouncil.ro. Pentru comentariisau sugestii despre festival pute]i scrie peadresa www.britishcouncil.ro/feedback

Programul festivalului

Cinematograful „Republica“ v\ invit\vineri, 24 noiembrie la filmul The Queen(ora 19.00).

S`mb\t\, 25 noiembrie, acela[i cinema-tograf „Republica“ ruleaz\ Unknown WhiteMale (ora 17.00) [i Tsotsi (ora 19.00).

A treia zi a festivalului, duminic\, 26noiembrie, ora 13.00 este rezervat\ filme-lor de anima]ie. Programul de filme conti-nu\ la cinematograful „Republica“ cu TheRoad to Guantanamo (ora 17.00) [iBreakfast on Pluto (ora 19.00).

Luni, 27 noiembrie festivalul se mut\la TVR Ia[i – Sala Studio. S`nte]i invita]i,`ncep`nd cu ora 18.00, la un program descurt metraje.

Festivalul se va `ncheia mar]i, 28noiembrie c`nd pe ecranul s\lii de la Casade Cultur\ „Mihai Ursachi“ Ia[i va rula unprogram de filme documentare.

Fi]i cinefili m\car o s\pt\m`n\! Fi]i `n pas cu TIMPUL!

Festivalul Filmului Britanic

3

noiembrie 2006

AgoraTIMPUL

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

***P\r`nd a `ncurca deseori fi[ele, nota-

]iile pentru vreo nuvel\ sau vreun eseuoarecare cu datele banalei realit\]i, `n-crez`ndu-se mai mult `n sensibilitatealor dec`t `n statistici [i date, ace[ticomentatori care v\d sucit – monstruosar fi prea mult pentru ei – bricoleaz\situa]ii caricaturale, inventeaz\ con-flicte, psihologii [i comportamente,pentru a le analiza mai apoi, cu price-pere, pentru a vitupera sau a-[i etalagrea]a de in[i superiori, contraria]i demulte. S`nt locvaci [i conving\tori [i,dac\ `nt`mplarea nu face s\ cuno[tilocurile, rela]iile [i situa]iile de la carepleac\ `n construc]iile lor retorice, aiputea chiar s\ le dai crezare. Abera]iiledespre ]\ranul sau or\[eanul rom=n,despre intelectualul `n postcomunismsau `nainte, pove[tile ridicole desprepsihologia lor, despre instinctele lor,

considera]iile simplificate grosierdespre Rom=nia de azi nu prea au tre-cere la un tr\itor `n aceast\ lume, c`t dec`t informat. ~n schimb, ar putea filesne „cump\rate“ `n str\in\tate, dene[tiutori, pentru c\ sun\ interesant.

La fel, cineva total str\in dePolonia, care l-ar asculta pe AndrzejStasiuk povestind despre „barbarii“ depolonezi, l-ar putea crede. Numai c\tablourile descrise at`t de expresivexist\ doar `n mintea prozatorului. Laaeroportul de la Balice, de exemplu, nute tr\sne[te mirosul de c`rna]i [i nu veivedea mul]imea de „argonau]i plebei“care, a[tept`nd zborurile spre Irlanda,scoate din paporni]e „kielbasa“,„zurek“ [i „bigos“. {i asta spre uimirea„occidentalilor“ elegan]i (`ntotdeaunaelegan]i...), care „se uit\ la ei cu team\[i chiar nepl\cere“. Nu zic, vor mai fifiind [i „creaturi“ de felul acesta, cumse exprim\ dezabuzatul autor, dar nureprezint\ un fenomen de mas\.

***

Surprinz\tor r\m`ne pentru minefaptul c\, `n Rom=nia [i nu numai, scri-itori [i esei[ti destul de talenta]i, relativcultiva]i, recurg cu `nc\p\]`nare, `n r\z-boirea lor cu autorit\]ile, dar [i cu „ple-bea“ migratoare (de fapt, `n c\utareacelebrit\]ii), la antiteze de gazet\ deperete din vremea comunismului. De-sigur, preferin]a lor pentru „a[a da“ –„a[a nu“ este [i un semn c\ nu s`nt at`tde inteligen]i pe c`t le place s\ cread\.Altfel, ar face un mic efort de informa-re [i n-ar mai arbora „poza“ de fiin]\

continuu tulburat\ [i `ngrijorat\, caredepl`nge, `n fiece moment al existen]eisale, dec\derea na]iei. Mi-e greu s\`n]eleg, nu reu[esc s\-mi explic „ciora-nita“ aceasta cronicizat\ a unor intelec-tuali [i litera]i...

Oricum, dac\ voi dori vreodat\ s\aflu ceva despre „barbarii“ de polone-zi, rom=ni, unguri, ucrainieni [i al]ii,voi prefera s\ urm\resc emisiunile eco-nomice [i financiare, s\-mi notez evo-lu]ia indicatorilor principali, s\ desci-frez tabele [i grafice. R\m`n\ fiziolo-giile, metaforele, pamfletele, preziceri-le [i presim]irile pentru cei mai rafina]idec`t mine! Mie, de pild\, detaliul c\ seconstruie[te at`t de mult acum `nPolonia `nc`t fabricile de materiale deconstruc]ie, indiferent de pre]ul produ-

selor lor, nu mai fac fa]\ cererii, `mispune infinit mai mult despre polonezidec`t nenum\rate pseudoanalize „alesufletului“ poporului. La fel, dateledespre contribu]ia financiar\ a rom=-nilor pleca]i la lucru `n str\in\tate laPIB, formele `n care au reinvestit fon-durile, distribu]ia pe zone (provinciiistorice, raportul `ntre rural [i urban),politica de credite a b\ncilor m\ inter-eseaz\ `n mult mai mare m\sur\ dec`tspecula]iile despre „mioritism“, oieri,boieri [i complexe na]ionale.

La drept vorbind, [i-un fotomontaj(fie [i alb-negru) ar fi mai util cititoru-lui/ privitorului dec`t revoltele pateticefa]\ de fenomene insuficient cunoscutesau de-a dreptul inventate, cuprinse `ncomentarii de ziar.

„Cioranit\“ paneuropean\?

„De ce se ]ip\ `n Rom=nia“ – ne explic\dezinvolt, dar cu destul\ am\r\ciune,domnul C\t\lin Avramescu `n 22 (nr. 870,10 noiembrie – 16 noiembrie, 2006). Co-mentatorul, care face figur\ de om infor-mat [i umblat prin lume, propune un por-tret deloc m\gulitor al poporului rom=n [ic`teva considera]ii, cum s\ le spun?, etno-logice, antropologice, lingvistice. Pentru ane l\muri [i mai bine care mai s`nt tarelenoastre (a[a, privi]i `n ansamblu [i rapid,f\r\ multe nuan]e, s\ nu se dep\[easc\ spa-]iul tipografic alocat), recurge la inevitabi-la compara]ie cu Occidentul. La noi se]ip\, mamele `[i strig\ odraslele de la bal-coane etc. ~n Occident (tot privit `n an-samblu [i rapid), sus]ine autorul textului,ar domni lini[tea. „Oricine trece printr-unora[ occidental este frapat de aceast\ dife-ren]\. Acolo oamenilor nici nu le-ar treceprin g`nd s\ strige unii la al]ii. Semafoa-rele clipesc, interfoanele fac Bip!, iartelefoanele ]`r`ie. ~n Elve]ia, dac\ tr`nte[tiu[a ma[inii seara t`rziu c`nd te `ntorciacas\, te po]i alege cu o amend\ `n urmapl`ngerii vecinilor.“ N-am idee cum staulucrurile `n Elve]ia, n-am vizitat p`n\ a-cum aceast\ ]ar\. Bunul sim] m\ `ndeamn\totu[i s\ cred c\ [i pe acele meleaguri vorfi exist`nd in[i mai nevrico[i, mame maicolerice, faien]ari, lucr\tori la drumuri [ifrizeri mai slobozi la gur\ [i precupe]e.

Dar, mai ales, nu mi-e limpede ce-o fi`n]eleg`nd autorul textului prin „a treceprintr-un ora[ occidental“. Cartierele m\r-gina[e ale Berlinului (unde se-nt`mpl\

relativ frecvent s\ fie `nc\ier\ri `ntre neo-nazi[ti [i emigran]i [i nu e bine s\-]i la[ima[ina, dac\ vrei s-o mai g\se[ti), zonelede periferie ale Londrei (chiar, a]i auzitvreodat\ vorbind ni[te b\ie]i de cartier depe-acolo?), ale Barcelonei, Parisul de din-colo de Porte de Clignancourt, str\zile dinOrleans, de pe l`ng\ marile complexe co-merciale, portul din Marsilia, Dublinul, depild\, ar putea fi puse la socoteal\? Inclu-dem `n Occident [i capitalele ]\rilor intrate`n UE `n 2004? Dac\ da, atunci, `mi parer\u, dar viziunea utopic\ a colaboratoruluirevistei 22 se face ]\nd\ri.

~n Dublin, la sf`r[it de s\pt\m`n\, gru-puri g\l\gioase, mai simpatice sau maiagresive, se str`ng `n preajma pub-urilor,c`nt\, url\ cu poft\, consum\ droguri, cadpe str\zi, de unde `i culege poli]ia. (Nu zicnici-o noutate, presa anglosaxon\ a totscris despre aceast\ situa]ie, canalele deteleviziune au difuzat documentare.) Dac\te nimere[ti, la vreme de sear\, la „gura“metroului parizian, nu ]i se recit\ dinRacine, ci ai parte de-o baie lingvistic\agrementat\ cu „merde...“ [i multe altele;iar, dac\ r\t\ce[ti pe unde nu trebuie, nuscapi numai cu injurii [i gesturi obscene.S\ ne mai amintim c\ anul trecut, dar [ianul acesta, violen]ele din ora[ele francezeau fost pe larg prezentate `n media. Tre-buie s\ fii – folosesc o sintagm\ drag\domnului C.A. – „de pe alt\ planet\“pentru a ignora astfel de lucruri, mai alesc`nd te `ndeletnice[ti cu gazet\ria.

{i ce ne facem cu turi[tii? Dac\ „occi-dentalii“ s`nt lini[ti]i, cumin]i, mereu

calmi, nu claxoneaz\ [i nu fluier\, nu scui-p\ [i nu tr`ntesc u[ile, iar grupurile de en-glezi/ irlandezi/ francezi/ italieni/ spaniolietc. care hoin\resc prin lume pot fi extremde g\l\gioase, trebuie s\ presupunem c\occidentalul-`n-vacan]\ nu mai apar]ine„lumii civilizate“, c-a devenit rom=n mito-can, o dat\ ce-a trecut dincolo de grani]a]\rii sale? Pentru c\, `n fa]a Turnului dinPraga po]i auzi englezi transmit`ndu-[iunul altuia, la distan]\, c`te-un „fuck...“(nu chiar fluierat), nem]i care sufl\-ntrompete de plastic [i c`nt\ c`t `i ]in pl\-m`nii pe „Uli]a Aurarilor“, tulbur`nd spiri-tul lui Kafka, prin pia]etele din Vene]ia sestrig\ ca-n Balta Alb\. Nici Bruxelles-ulnu seam\n\ c-o m\n\stire de maici, nici `nRoma nu se merge `n v`rful picioarelor [inu se vorbe[te-n [oapt\.

Mi s-a `nt`mplat s\ ies repejor din c`te-un club din Cracovia pentru c\ tocmain\v\lise un grup de britanici, c`nt`nd `ngura mare, b\t`nd din palme [i flutur`nddin p\l\rii colorate, am ocolit Rynek-ul, s\las s\ treac\ ni[te olandezi „f\cu]i“ bine,am r`s cu poft\ c`nd am v\zut ni[tesco]ieni de vreo 45-50 de ani (`n kilt!)juc`nd leap[a la picioarele statuiei luiMickiewicz, `ncuraj`ndu-se reciproc cu„Huoo... \\\... Iaaa...“ Mi s-a `nt`mplat s\las bor[ul polonez `n farfurie pentru c\ m\asurzeau italenii de-al\turi ([i mai [i`n]elegeam ce spun, mustos c`t `ncape), m-am distrat copios auzind cum, `n super-market, doamne occidentale, nem]oaice [itrupe[e, `[i apostrofeaz\ b\rba]ii. Dac\ e[tiextrem de delicat [i ai auzul prea sensibil,

nu e deloc indicat s\ te afli prin preajmaunei petreceri bavareze sau al\turi de ni[tenorvegieni `n excursie, care arunc\ paharede pere]i, `n aplauzele [i chiotele asisten]ei.

Trebuie s\ m\rturisesc, ca o biat\ fiin]\cu studii de filologie, c\ n-am observat caengleza fluierat\ sau gutural\, germanaurlat\, italiana ]ipat\, irlandeza de be]ie,polona de cartier, ceha de adolescen]i cuchef, s`rba de naveti[ti sau maghiara dingara din Budapesta s\ fie mai breze dec`trom=na care-i zg`rie timpanele colabora-torului prestigioasei reviste bucure[tene.M\ tem c\, oriunde `n lumea larg\, uniitr`ntesc u[i, al]ii dau muzica tare, [oferiimai claxoneaz\ [i `njur\, „b\ie]ii de b\ie]i“au cam acelea[i preferin]e lingvistice,gospodinelor le place s\ se certe la geamsau la balcon, turi[tii se mai `mbat\ [i fact\r\boi, unii copii (occidentali au ba) setr`ntesc pe jos, zbiar\ [i bat din picioare,suporterii echipelor de fotbal se mai iau lab\taie `ntre ei, arunc\ sticle incendiare [ipietre, mai dau foc la ma[ini, mai spargvitrine... Dac\ e deranjat de excesul dedecibeli, domnul C. Avramescu `[i poatecump\ra antifoane. Se g\sesc la farmacii[i cost\ `n jur de 4-5 lei noi. {i ajut\. {ipoate c\, sc\pat de suferin]a provocat\ dezgomotele realit\]ii, comentatorul nostrun-ar mai produce generaliz\ri de felul: „Lanoi, diafragma [i corzile vocale ale cet\-]enilor s`nt parc\ importate de pe alt\planet\.“ Care „noi“ [i care „cet\]eni“?

(GABRIELA GAVRIL)

Un auz prea sensibil?FLOAREA DE COL}

EDITORIAL

Teatru-Film-EvenimentTIMPUL4

noiembrie 2006

Cristina Chevere[an, Apocalipsevesele [i triste, Editura CarteaRom=neasc\, Colec]ia „Noua critic\.Istorie literar\“, Bucure[ti, 2006.

Cunoscut cronicar literar la revistatimi[orean\ „Orizont“, CristinaChevere[an propune publicului `nse-tat de critic\ literar\ o culegere dearticole. Apocalipse vesele [i triste e,a[adar, un volum alc\tuit din dou\seturi de cronici [i un eseu. Primulset, intitulat cam preten]ios, Proza-tori ai sinelui, reune[te texte desprecei mai importan]i egoprozi[ti:Filip&Matei Florian, Lucian DanTeodorovici, Dan Lungu, SorinStoica, T.O. Bobe, Radu Pavel Gheo,C\t\lin Lazurca, Cecilia Stef\nescu[.a. ~n cel de-al doilea set s`nt prezen-tate mai multe volume ap\rute `ncolec]ia „Ego-grafii“ a editurii ie[enePolirom. Printre acestea se num\r\Cititul [i scrisul (Nicolae Manolescu),Jurnal suedez (Gabriela Melinescu),& comp. (Livius Ciocârlie), Portretullui M (Matei C\linescu), Copacul dinc`mpie (Gelu Ionescu) sau Cer[etorul

de cafea. Scrisori c\tre Lucian Raicu(Emil Brumaru). Eseul Fran]a din viseste la origine prefa]a unui volum allui Nicolae Manolescu. De[i recu-noa[te c\ textul „nu se `nscrie concret`n cele dou\ colec]ii analizate `nprezentul volum“, totu[i, CristinaChevere[an `l introduce `n cartea sa.De ce? Pentru c\ autoarei i se pare c\temele (franceze) se situeaz\, prinnatura lor, la confluen]a dintre ego-grafie [i ego-proz\. Trec`nd peste fap-tul c\ nu am mai v\zut niciodat\ oculgere de cronici literare la c\r]iap\rute toate la aceea[i editur\, nu pots\ nu remarc seriozitatea demersuluicritic, cel pu]in la nivelul inten]iei. Se`ncearc\ descrierea climatului literarde ast\zi, s`nt luate `n discu]ie ches-tiuni de marketing cultural, s`nt enu-merate premisele de la care putempleca atunci c`nd avem `n vedere oprivire critic\ asupra noii genera]ii descriitori. Autoarea scrie pl\cut, `m-prumut\ ceva din stilul fiec\rui autorde care se ocup\. Judec\]ile de valoa-re, verdictele nu s`nt chiar la vedere,dar pot fi deduse din apropierea saudistan]area (oarecum afectiv\) de ocarte sau alta. Se cunoa[te c\-i placeTeodorovici, Stoica sau Bobe. ~ngeneral, s`nt sceptic atunci c`nd vinevorba de volume confec]ionate dincronici. ~ns\ nu pot s\ nu le recunoscutilitatea, mai ales pentru speciali[ti.Volumul de fa]\ nu e doar util. E [i omare promisiune.

({erban Axinte)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

VERONICA D. NICULESCU

~n primele zile ale lui octombrie, laTeatrul Na]ional „Radu Stanca“ din Sibiu,s-a jucat „Pesc\ru[ul“ lui Cehov, `n regialui Andrei {erban, cu o distribu]ie dubl\ –actori din Cluj [i din Bucure[ti. Specta-colul a fost preg\tit special pentru anul2007, `n cadrul programului „Sibiu,Capital\ Cultural\ European\“.

Vara trecut\, cei curio[i au avut acces lac`teva repeti]ii cu public, put`nd astfel s\-lvad\ la lucru pe regizor, s\ urm\reasc\na[terea unui spectacol. Primele reprezen-ta]ii, de pe 1 [i 2 octombrie, s-au jucat cusala arhiplin\; doar Andrei {erban a lipsitdintre spectatori. Suspansul a fost `ntre-]inut [i de faptul c\, la aceste dou\ repre-zenta]ii, spectatorii nu au [tiut, c`nd `[icump\rau biletul, dac\ `i vor vedea pescen\ pe actorii din Sibiu sau pe cei dinBucure[ti. Nimeni nu s-a a[teptat `ns\ laceea ce avea s\ se `nt`mple: actorii nu aualc\tuit trupe separate, ci una singur\,astfel `nc`t compara]iile `ntre „sibieni“ [i„bucure[teni“ (indiferent `n favoarea cuiar fi fost f\cute) au devenit de-acumimposibile.

De pild\, `n ambele seri, scriitorulTrigorin a fost jucat de „sibianul“ AdrianMatioc, iar Ma[a a fost interpretat\ de „si-biencele“ Ofelia Popii [i Diana Fufezan.~n cazul altor roluri, ca-ntr-o rocad\, „bu-cure[tenii“ au venit s\ joace al\turi de„sibieni“. „Actorii s`nt at`t de bine preg\-ti]i, `nc`t se poate face, oric`nd, orice com-bina]ie `ntre ei“, a declarat ConstantinChiriac, directorul teatrului din Sibiu.„Pesc\ru[ul“ lui Andrei {erban propune oformul\ regizoral\ de succes – actorii s`ntcapabili, fiecare `n parte, de performan]euluitoare, indiferent de partenerul de joc.

Cuprin[i `n poveste

Andrei {erban a schimbat cu totul fa]ateatrului din Sibiu pentru aceast\ pies\. Pescen\, a construit un cu totul alt tip despa]iu de joc, mai `ngust [i mai lung, undestau [i spectatorii. Pe scaune [i perne, eis`nt prin[i `n reprezenta]ie, complet`nddecorul. Cu to]ii, eroi [i privitori, s`ntemacum prin[i `n reprezenta]ie. Efectul esteextraordinar, mai ales `n actul I, al „piesei`n pies\“. C`nd Nina Zarecinaia joac\ `n„piesa“ lui Treplev, celelalte opt personajeale lui Cehov privesc totul a[eza]i peacela[i fel de perne ca [i spectatorii. „Miepiesa mi-a pl\cut“, spune la final mediculDorn, `ntors spre public, cer`nd parc\ oconfirmare. Da, [i nou\ ne-a pl\cut – i ser\spunde.

Spa]iul de joc a fost `nchis cu pere]i dinplas\ translucid\, prin care se v\d perso-najele care-[i duc jocul [i dincolo de sepa-reuri… Patru goluri, patru u[i, `n fiecarecol], las\ actorii s\ circule, iar tu, caspectator, e[ti de-a dreptul `nv\luit depoveste, cuprins `n ea.

L`ng\ tine, scriitorul Trigorin `[i no-teaz\ `n carne]el ideile de pove[ti; lapicioarele tale, se t\v\le[te Ma[a, suferinddin dragoste ne`mp\rt\[it\; pe un scaun,al\turi de tine, `[i scrie Treplev pove[tile.Arkadina `i d\ unui spectator s\-i ]in\geanta c`nd dore[te s\-[i refac\ machiajul.Treplev se `ntoarce c\tre spectatorii del`ng\ el: „Cine s`nt eu?“. {i-i prive[te `nochi, de la jum\tate de metru.

Dincolo de aceste artificii scenografice[i regizorale, jocul actorilor este unul dezile mari. De altfel, Andrei {erban a decla-rat c\ a mizat cel mai mult pe selec]ia ac-torilor, deoarece reprezentarea unei pieseprecum „Pesc\ru[ul“ trebuie s\ foloseasc\

la maximum rezervele textului [i for]a,disponibilitatea arti[tilor.

„Update“-ul personajelor

Cele zece personaje – lipsesc apari]iileminore, argatul, buc\tarul, fata `n cas\ –s`nt, fiecare `n parte, extrem de bine con-turate. (Nici n-ar putea fi altfel, de vremece s`nt construite de Cehov, renumitpentru [tiin]a portretiz\rii [i a detaliului.)~ns\ meritul regizorului este evident.Anumite tr\s\turi ale eroilor au fostputernic `ngro[ate, liniile comediei s`ntmai ap\sate dec`t `n carte. Se r`de mult la„Pesc\ru[ul“ lui Andrei {erban [i, poate deaceea, prin contrast, momentele dramaticeau [i mai mult impact.

Interesant\ `n montarea lui A. {erbaneste „aducerea la zi“ a anumitor personaje.Frapeaz\ costuma]ia modern\ a eroilor:Artista Arkadina (`ntruchipat\ de MaiaMorgenstern, respectiv de MarianaPresecan) poart\ haine trendy, stridente,iar Ma[a umbl\ `n pantaloni cu buzunareaplicate. Administratorul {amraev prefer\puloverele turce[ti, iar diafana Nina,actri]\ `n devenire, poart\ blugi [i-untrenci ponosit (`n actul final). „Update“-ultrece dincolo de vestimenta]ie, `n compor-tament. Faptul acesta este cel mai evident`n cazul scriitorului Trigorin, erou cu tr\-s\turi [i ticuri de comportament specificeunui reporter al zilelor noastre. Febrilita-tea lui este exagerat\, obsesia lui de a notatot `l face ridicol. Trigorin ia noti]e chiar [ila finalul piesei, c`nd medicul Dorn `i[opte[te c\ Treplev s-a `mpu[cat...

„Update“-urile lui A. {erban nu aunimic for]at, contraf\cut. Plec`nd de laactualitatea incontestabil\ a piesei luiCehov, au doar darul de a o aduce [i maiaproape de spectatorul modern.

Notele bune

De[i compara]iile `ntre actorii „sibieni“[i cei „bucure[teni“ nu-[i au locul aici, voimen]iona c`teva nume. Excelent\ estepresta]ia ambelor interprete ale Arkadinei,Maia Morgenstern [i Mariana Presecan,desigur, fiecare cu nota sa personal\. Juca-t\ de Maia Morgenstern, Arkadina debor-deaz\ de for]\, este adesea extrem de dur\,dar are [i momente `n care, cu garda cobo-r`t\, se arat\ cople[it\ de ne`ncredere [idurere. Arkadina Mariei Presecan e maipu]in direct\ [i parc\ mai subtil\. Duritateaei are accente mai par[ive, mai alunecoase.

Trigorin, interpretat `n ambele seri deAdrian Matioc, este unul dintre cele maifermec\toare personaje ([i justific\ pedeplin r\t\cirea Ninei, „pesc\ru[ul“ distrusde „un b\rbat care nu avea ce s\ fac\“).Juc`nd-o pe Nina, Andreea Bibiri reu[e[teo spectaculoas\ transformare, de la t`n\raingenu\, `n c\utarea celebrit\]ii, la femeiacu min]ile pierdute care se-ntoarce pentruo sear\ la Treplev, `mping`ndu-l, f\r\ s\vrea, la sinucidere. „Sibianul“ AdrianNeac[u – t`n\rul Treplev – reu[e[te un rolde excep]ie.

Remarcabil, ca `n toate rolurile de p`n\acum, este [i „sibianul“ Pali Vecsei, care,cu o naturale]e debordant\, face un rolmare dintr-o apari]e secundar\, cea a`nv\]\torului Medvedenko. Nu `n cele dinurm\, interpret`ndu-l pe Sorin, frateleArkadinei, Marian R`lea ne convinge,dac\ mai era nevoie, de calit\]ile sale demare actor.

Distribu]ie:

PESC|RU{ULde A.P. CehovTraducerea [i adaptarea: Maria Dinescu [iAndrei {erban

Irina Nikolaeva Arkadina: MAIAMORGENSTERN / MARIANAPRESECANKonstantin Gavrilovici Treplev:TUDOR AARON ISTODOR / ADRIANNEAC{UPiotr Nikolaevici Sorin: MARIANRÂLEA / GELU POTZOLLINina Mihailovna Zarecinaia:ANDREEA BIBIRI / CRISTINAFLUTURIlia Afanasievici {amraev: OVIDIUMO} / DAN GLASUPolina Andreevna: CRISTINASTOLERIU / FLORENTINA }ILEAMa[a: DIANA FUFEZAN / RALUCAIANI / OFELIA POPIIBoris Alexeevici Trigorin: MIRCEARUSU / ADRIAN MATIOCEvgheni Sergheevici Dorn: CORNELR|ILEANU / DORU PRESECAN Semion Semionovici Medvedenko:{ERBAN PAVLU / VIOREL RA}| /PALI VECSEIDecorul: ANDU DUMITRESCUCostumele: MARIA MIURegia: ANDREI {ERBAN

„Pesc\ru[ii“ lui Andrei{erban – zbor `ncruci[at

5Teatru-Film-Eveniment TIMPUL

Patrick Süskind, Despre iubire [imoarte, trad. Ionu] Buda[cu, edituraHumanitas, Bucure[ti, 2006. 84 p.

Autor al celebrului romanParfumul, scriitorul german PatrickSüskind revine la Humanitas cu ocarte total diferit\ de cea care i-aadus foarte repede recunoa[terea in-terna]ional\. Despre iubire [i moar-te este un eseu foarte pl\cut la lec-tur\, cu accente filosofice evidente,dar f\r\ un limbaj greoi sau inacce-sibil publicului nespecializat. Sur-prinz\toare s`nt desele schimb\ri deperspectiv\ (atunci c`nd se trateaz\un subiect at`t de universal, comuncum e iubirea). Autorul consimte camai toat\ lumea c\ f\r\ iubire nu armai exista poezii, romane, piese deteatru, „ci doar comunicate oficia-le“. Pornind de la premisa c\ iubireae mai mult dec`t un mister, ceva ce-lprive[te pe individ la modul cel maipersonal („o chestiune de maxim\importan]\ pentru existen]a sa“)Patrick Süskind se `ntreab\ (mim`nd

naivitatea) de ce oare nu se poatespune acela[i lucru despre a m`nca,a bea, despre digestie sau defeca]ie:„Copil fiind mi-am pus deseori`ntrebarea de ce `n romane oameniinu merg niciodat\ la toalet\. Nici `nbasme n-o f\ceau, nici `n opere,piese de teatru, `n filme, tablourisau sculpturi. Una dintre cele maiimportante activit\]i ale omului,care poate fi uneori foarte presant\,ba chiar vital\, era de neg\sit `nart\“. Autorul apeleaz\ la numeroa-se artificii stilistice pentru a dizolvadistan]a pe care un eseist, un filosofo ia (de regul\) fa]\ de subiectele pecare le abordeaz\. Moartea pare laun moment dat o prezen]\ simpatic\la o [uet\, de[i ridic\ ceva problemeparticipan]ilor la colocviala discu-]ie: „ei da, se spune c\ demult, `ntimpurile [i r\s-timpurile str\vechi,moartea era mai volubil\ [i maisociabil\, apar]inea societ\]ii [i fa-miliei, nu te codeai s-o `nt`lne[ti. Nuera, ce-i drept, o prieten\ de n\dej-de, dar erai la per tu cu ea. ~n decur-sul ultimelor dou\ secole, toateacestea s-au schimbat radical.Moartea a devenit scump\ la vorb\,pretinz`ndu-ne [i nou\ t\cere, iar noicu drag `i facem hat`rul, astfel c\,pentru noi, moartea e o tem\ moar-t\“. Citatele de mai sus cred c\ re-lev\ destul de bine spiritul c\r]ii.

({.A.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

noiembrie 2006

„Am avut at`]ia b\rba]i de… nu amcuvinte s\ spun c`]i am avut. Nu exist\ alt\femeie `n Rom=nia care s\ fi avut at`]iab\rba]i!“, spune Rodica. Clipe[te des lacamer\, explic`nd repetat: „To]i clen]ii(sic!) se `ndr\gostesc de mine“. Tr\ie[te`ntr-un sat din Maramure[, c`nt\ muzic\popular\ pe la nun]i [i prin baruri, arespr`ncene frumos arcuite [i p\rul str`ns`ntr-o coad\ `n v`rful capului. Nimic deo-sebit, `n afar\ de faptul c\-n buletin st\ scrisnumele „Vasile“.

Vasile Ghiman este numele real al a-cestei femei – da, femeie, pentru c\ astfel ovom vedea, sut\ la sut\, din primul p`n\ `nultimul cadru. ~[i spune Rodica, fiindc\ a[ai-a zis, de mic\, mama sa. Acum, la 30 deani, se-mbrac\ a[a cum face de c`nd se [tie:cu rochii, cu fuste scurte [i foarte scurte. ~[ipune cizmele albe [i p\[e[te pe v`rfuri prinmocirla fund\turilor satului, pe l`ng\ gar-duri. Cu gra]ie [i cu senin\tate!

A senin\tate respir\ tot filmul – semnatMarian Ilea [i Gheoghe Dinu, [i prezentat lafestivalul „Astra Film Fest“ din octombrie,de la Sibiu –, iar acesta este lucrul cuadev\rat remarcabil pentru o astfel de tem\.Lipsesc `ndoielile, fr\m`nt\rile, ezit\rile, nu`nt`lnim reac]ii ostile ale comunit\]ii. Hr\nitcu prejudec\]i, spectatorul or\[ean s-ara[tepta poate la batjocur\ sau la ]\rani cares\-[i fac\ cruce [i s\-[i scuipe `n s`n c`nddau ochii cu Rodica. Nimic din toate a-cestea `n film.

~n micul sat `nconjurat de dealuri,Rodica pare pe deplin acceptat\ de s\teni.To]i o [tiu a[a dintotdeauna. C`nd merge peuli]\, copiii o pup\ [i-i spun c\-i frumoas\,iar vecinii n-au nimic r\u de comentat, badimpotriv\. {i se [i mir\ c\ Rodica ar puteafi interesant\ pentru un film. Ce-o fi a[aie[it din comun? Ei o [tiu de femeie, [i `i

vorbesc ca unei femei. Mai mult, `[i spunc\, uite, e bine c\ intr\m `n UE, poate a[a sem\rit\ [i Rodica lor.

Acas\, `ntre pere]ii `nc\rca]i de carpetecolorate, Rodica `[i poveste[te `n fa]acamerei, cu lux de am\nunte, via]a. {i, dac\privindu-i fa]a sau trupul, ai mai puteaavea `ndoieli – oare ce-a vrut s\ creezeDumnezeu aici? –, ascult`nd-o, `n]elegi `nce const\ feminitatea ei.

Rodica sporov\ie[te ne`ncetat, ca laclac\, are pentru orice `ntrebare o `ntreag\poveste, de[irat\-n detalii dintre cele maiintime [i mai nea[teptate. ~[i pune pe tav\via]a, spune cum [i cu cine s-a iubit [i maimult dec`t at`t (le d\ [i numele, ba chiar [iadresele fo[tilor aman]i, cu strad\ cu tot),poveste[te cum a ajuns [i `n Spania, undef\cea sex pe bani [i cum s-a `ntors `n ]ar\mai mult moart\ dec`t vie, drogat\, de i-adat s`ngele pe nas [i pe gur\ `n autocar [i s-atrezit `n perfuzii.

A dansat „la ]av\“, nu la bar\, iar cu„clen]ii“ merge doar la hotel, nu `n vreunapartament, fiindc\ „am [i eu condi]iilemele“, iar asta „nu e prostitu]ie“, fiindc\„prostitu]ia e pe strad\“. Sub buza de josare un semn – `l arat\ ca la medic – e urmal\sat\ de o scrumier\ pe care i-a aruncat-o`n gur\ o nevast\ geloas\, care-[i prinseseb\rbatul pip\ind-o `ntr-un bar. Cum era s\[tie nevasta aceea c\ pe Rodica nimeni, darchiar nimeni n-a refuzat-o vreodat\? Arat\at`t de bine, iar ea o tot repet\, `ncredin-]`ndu-se prin propriile cuvinte mai ales pesine de acest profund adev\r.

A avut `ns\ parte doar de b\rba]i preagelo[i, iar iubirile au sf`r[it `n b\t\i. Palme[i pumni `n cap a luat Rodica... Acum, `ns\,[i-a luat ni[te capre. De ce? „Eu plecammult de acas\. Plecam, nu [tiu unde plecam,dar plecam.“ Le-a luat ca s\ mai stea [i eape acas\, c\ci altcineva n-are cine s\

se-ngrijeasc\ de animale. ~mbr\cat\ „deocazie“, cu acelea[i cizme albe, `nalte,Rodica intr\ `n ]arc [i se-amuz\ ca o copil\de-un ]ap care devine cam violent [i d\ s\ seridice `n dou\ picioare.

R`de cu tot sufletul, c`nt\ de-i salt\ c\-me[a cu volane albe, schimb\ fusti]\ dup\fusti]\ [i, mai ales, viseaz\.

La ce viseaz\ Rodica? La un b\rbat al ei,care s\ o iubeasc\.

Apoi, s\ nu fie gelos, fiindc\ ea nu l-ar`n[ela niciodat\.

Apoi, s\ aib\ o cas\ a lui, fiindc\ Rodicast\ cu mama.

Filmat doar cu o camer\, `n cadre fixe,„Rodica e b\iat bun“ este un film cumijloace pu]ine, dar cu efecte senza]ionale.Spectatorul r`de `n hohote, `ns\ permanentsimpatiz`nd cu voluptosul personaj. Limba-jul pestri] al Rodic\i, adesea con]in`nd for-mul\ri de un umor involuntar nebun, esteprincipalul ingredient al acestui film sa-vuros, lipsit de `ncr`ncen\ri.

Dac\ ar fi s\ aduc un repro[ autorilor,atunci ar fi vorba de faptul c\ nu ne-aupurtat mai departe de curtea Rodic\i [i deuli]a pe care-[i plimb\ ea trupul firav. Caspectator, a[ fi vrut s\ merg `n barul unde afost lovit\ cu scrumiera `n gur\ [i, mai ales,s\ fiu pus\ fa]\ `n fa]\ cu b\rba]ii desprecare Rodica spune c\ nu-i pot rezista, s\-iaud [i pe ei vorbind. Sau s\ ascult amintirilevreunui fost iubit, fie el chiar [i a[ezat `ncontralumin\.

Oricum, filmul „Rodica e b\iat bun“ esteunul excep]ional. Cel pu]in la fel de bun ca„Vasile nu-i fat\ cuminte“.

„Rodica e b\iat bun“de Marian Ilea [i Gheorghe DinuRom=nia, 2005, 53 minuteProduc]ie AXA TV Maramure[

(V.D.N.)

Rodica e b\iat bun!

Premiu pentru onestitate

Filmul care a c`[tigat Premiul AstraFilm, „Un campion din Balcani“, a fost`nscris `n festival ca reprezent`ndGermania, fiindc\ este produs deAcademia German\ de Film [i Televiziunedin Berlin, unde studiaz\ autoarea, RekaKincses. T`n\ra este `ns\ din Rom=nia, ede na]ionalitate maghiar\, iar filmul esterealizat `n Rom=nia. Personajul analizat `nfilm este chiar tat\l autoarei care, impli-c`ndu-se `n evenimente de dup\ revolu]ie,schimb\ via]a `ntregii familii. Ca repre-zentant al minorit\]ii etnice maghiare, seexprim\ `mpotriva Securit\]ii, la `nceputulanilor ‘90, ceea ce `i pune chiar via]a `npericol. Dup\ 16 ani [i dup\ 5 candidaturie[uate la un post de parlamentar, acestcampion al corectitudinii nu-[i poate g\silocul `n sistem.

Dup\ [apte zile, `n care au rulat aproapeo sut\ de filme, Astra Film Fest de la Sibius-a `ncheiat pe 29 octombrie, cu o festivi-tate de decernare a premiilor, la Sala Thalia.Pe l`ng\ celebrit\]i din lumea filmului [i acriticii, cum ar fi Cristi Puiu, Andrei Gorzosau Tudor Giurgiu, ceremonia s-a bucuratde prezen]a a numeroase personalit\]ilocale, care, de[i nu au avut ocazia s\ asistela proiec]ii, au putut cel pu]in s\ vizionezefragmente din produc]iile c`[tig\toare. Celezece premii, plus marele premiu alfestivalului, au fost `nso]ite de aprecierilemembrilor juriului.

Cristi Puiu a fost cel care a anun]atPremiul Astra Film pentru „Un campion dinBalcani“, de Reka Kincses. „Este, poate,

cel mai important film f\cut despreRom=nia postrevolu]ionar\. Îi mul]umescautoarei pentru onestitate [i pentruintegritate“. Cu numai c`teva zile `n urm\,regizorul adusese acuze filmului docu-mentar rom=nesc, care, dup\ o at`t de lung\perioad\ `n care a fost folosit ca instrumentde propagand\, `nc\ sufer\ de minciun\. Deaceea, a subliniat el, marele merit al pro-duc]iei premiate este sinceritatea.

Premiile Astra Film Fest

Pentru cele patru sec]iuni competi]ionaleale festivalului, Interna]ional, EuropaCentral\ [i de Est, Made in Romania [iSec]iunea Studen]easc\, s-au acordat mai

multe premii, totaliz`nd peste 15.000 deeuro:

Premiul Astra Film – oferit deFunda]ia Ra]iu – „Un campion dinBalcani“, de Reka Kincses, Germania

Premiul Deventer – Cel mai bundocumentar din Europa Central\ [i de Est –„R\pirea mireselor“, de Petr Lom,Canada/Cehia

Premiul Duna TV – Cel mai bundocumentar din Europa Central\ [i de Est –„O zi `n Republica Popular\ Polon\“, deMaciej Drygas, Polonia

Premiul Institutului Cultural Rom`n –Made in Romania – dou\ men]iuni: „Larevedere, Transilvania“, de Dieter Auner,Irlanda [i „C`te ceva despre Regina Maria“,de Sorin Ilie[iu, Rom=nia

Premiul British Council – Made inRomania – „Satul [osetelor“, de IleanaSt\nculescu, Rom=nia

Premiul Cel mai bun documentareuropean – „Iat\-ne“, de Jaroslav Voijtek,Slovacia

Premiul Consiliului Na]ional alCinematografiei – Cel mai bun documentarstuden]esc – „Pa[aport pentru paradis“, deAstrid Bussink, Sco]ia/Ungaria/Germani

Premiul TVR – Cel mai bun docu-mentar studen]esc – „Teren“, de AlyssaGrossman, Marea Britanie

Premiul Luxemburg – Cel mai bundocumentar interna]ional – „Tineri c\s\-tori]i“, de Ayelet Bechar, Israel

Premiul Sibiu 2007 Capital\ Cultura-l\ European\ – „Mor]ii care guverneaz\“,de Gary Klidea [i Andrea Simon, Australia

(V. D. N)

Cristi Puiu a `nm`natPremiul „Astra Film“

DialogTIMPUL6

noiembrie 2006

~ncerc s\ citesc cu ochistr\ini propriile mele pagini

{. A: Filip Florian, ai debutat la v`rstade 37 de ani cu un roman, Degete mici,care s-a bucurat de o primire cel pu]inentuziast\ din partea criticii de `nt`mpina-re. A[a ceva se ̀ nt`mpl\ destul de rar, majo-ritatea autorilor dorind s\-[i vad\ mult maidevreme numele tip\rit pe o copert\. Ceanume a determinat acest\ am`nare adebutului? M\ intereseaz\ `n primul r`nddac\ a existat o anumit\ autocenzur\, odorin]\ de a atinge un nivel care s\ tereprezinte cel mai bine.

F.F.: Mai `nt`i, nu [tiu dac\ debuturilepot fi am`nate sau gr\bite, cred c\ trebuie s\vin\ atunci c`nd le e sorocul, mar]i, joi,diminea]a, pe `nserat, c`nd cade bruma oric`nd plou\. Nu m\ refer la calendarele edi-turilor, fire[te, ci la timpii autorilor [i lav`rstele c\r]ilor. Dup\ p\rerea mea, sensulliteraturii se d\ peste cap, devine g\unos,dac\ ajungi s\ publici `nainte de-a g\si`mp\carea deplin\ cu un text, dac\ r`vne[tila un volum tip\rit `nainte de-a fi fost fer-mecat tu `nsu]i de manuscris. ~ncerc mereuun fel de dedublare, s\ citesc cu ochi str\inipropriile mele pagini, c`t mai deta[at, iar,dac\ pl\cerea cititului exist\, dac\ e vie [imare, `nseamn\ c\ pot duce un capitol sauun roman mai departe. Spun asta pentru c\,dup\ mine, logica lucrurilor, a tuturor lu-crurilor, e c\utarea bucuriei. Iar scrisul, din-colo de tutun, de singur\tate, de `ndoieli, depr\bu[iri, de `nvieri [i de nervi m\cina]i,`nseamn\ o bucurie uria[\. E singurul meucriteriu. Unul profund egoist. Nu m-a inte-resat niciodat\, jur, s\ ating un nivel saualtul, s\ fiu pe placul cuiva sau al altcuiva,s\ public mai devreme sau mai t`rziu.

Ce-mi po]i spune despre atelierul de cre-a]ie al lui Filip Florian? Exist\ mai multevariante la Degete mici? Exist\ romanescrise anterior [i r\mase nepublicate?

Atelierul meu de crea]ie, cum at`t depreten]ios spui, e o camer\ de mansard\ denici zece metri p\tra]i, cu pere]i albi, din foide placaj, prin mijlocul c\reia trece un hornp`ntecos, adun`nd fumurile de la cinci sobe.Odaia asta e chiar sub acoperi[ul de tabl\,a[a c\ aud perfect ropotul ploii [i v`ntul.S`nt `nconjurat de fotografii vechi, de icoa-ne [i acuarele, printre care un nud blajin, dezeci de obiecte [i obiec]ele care tac. Nu amnici o `ndoial\ c\ pe aici trece des duhulbunicului meu, doar el a transformat col]ulpodului `n camera despre care vorbesc.Poate coboar\ pe horn, poate st\ substrea[in\, nu [tiu. C`nd m\ uit pe fereastramic\, dup\ ce-am v\zut o via]\ `ntreag\p\durea, dau cu ochii de [ase [antiere, un

fel de balauri, patru vile [i dou\ hoteluri `nplin\ construc]ie. Drujbele, flexurile, bas-culantele, buldozerele [i `njur\turile munci-torilor nu seam\n\ nici cu mierlele, nici cuveveri]ele.

Ideea c\ ar exista mai multe romane pecare s\ le fi scris [i s\ nu le fi publicat esplendid\ [i fals\. A lansat-o Simona Sora,cu [arm retoric, chiar `n prefa]a de laDegete mici. La fel, presupunerea c\ arexista mai multe variante ale acestei c\r]i eminunat\ [i neadev\rat\. Ea `i apar]ineTaniei Radu [i a fost formulat\, `n registruludic, `ntr-o recenzie din revista „22“. Felulmeu de-a scrie face, din p\cate, ca aseme-nea ipoteze s\ nu se poat\ confirma nicio-dat\. Nu m\ num\r printre prozatorii careduc un manuscris la bun sf`r[it, dup\ care,nemul]umi]i, `l ascund `n cuf\re [i niciprintre cei care tot rescriu un roman, de laprimul p`n\ la ultimul cuv`nt, `n c\utareaformei perfecte. Deseori mi-a[ dori s\ fiu `nstare de a[a ceva, m\car ca experiment, darmi-e imposibil. ~n preistoria unei c\r]i, eu`naintez greu, poticnit, lucrez enorm pe fie-care fragment, tai, schimb, s`nt obsedat denuan]e [i de ritm, nu pot s\ continui opoveste p`n\ nu-mi place tot ce las `n urm\.Am nevoie permanent s\ simt p\m`ntul subpicioare, de aici [i revenirile foarte rare pepasaje mai vechi. Iar ca s\ nu fiu `n]elesgre[it, vreau s\ declar cu m`na pe inim\ c\prefa]a Simonei Sora [i cronica TanieiRadu, despre care am vorbit mai devreme,m-au l\sat f\r\ aer, `ntr-un amestec debucurie [i f`st`cire.

Scrisul, dup\ mine, nu e un joc de echip\, ci o boal\ strict personal\

Literatura ta se `nscrie pe o alt\ direc]iedec`t cea anun]at\ de unele reu[ite roma-ne[ti din preajma anului 2000. M\ refer lavolumele unor prozatori precum LucianDan Teodorovici, Sorin Stoica, FlorinL\z\rescu, Bogdan Suceav\, Dan Lungu.Cum te raportezi din punct de vedere teo-retic la aceast\ direc]ie nou\? At`t stilistic,

c`t [i tematic ai doar leg\turi tangen]iale cufiecare dintre ace[ti autori.

M\rturisesc c\ discu]ia despre direc]ii [iteorii literare mi-e nepl\cut\. Scrisul, dup\mine, nu e un joc de echip\, cu ]es\turi depase, cu centr\ri [i cu ie[iri la ofsaid `ngrup, ci o boal\ strict personal\, neconta-gioas\, cu simptome diferite de la pacient lapacient. Cred c\ fiecare autor e dator s\-[iurm\reasc\ obsesiile, ]intele, volupt\]ile [ivocea. Altfel, a[a cum se `nt`mpl\ s\ c`n]ifals, se poate `nt`mpla s\ scrii fals. Titlul luiSorin Stoica, O limb\ comun\, trimite lapersonaje, la oamenii despre care scrie, nula autori. S`nt convins c\ nici unuia dintreprozatorii pe care i-ai pomenit nu-i treceprin minte s\ inventeze sau s\ foloseasc\re]ete literare de uz colectiv. Bun\oar\,romanul Circul nostru v\ prezint\: mi-apl\cut foarte mult, at`t de mult `nc`t, printrepu]inele d\]i `n via]\, am sim]it nevoia s\pun m`na pe telefon, cu cartea abia `nchis\,[i s\-l sun pe Lucian Dan Teodorovici. Astanu `nseamn\, `ns\, c\ eu a[ fi scris cartea lafel, dup\ cum, s`nt sigur, Lucian DanTeodorovici ar scrie altfel despre o groap\comun\, descoperit\ `nt`mpl\tor `ntr-unora[ de munte. Aici nu e vorba de mai binesau mai r\u, de mai frumos sau mai ur`t, demai cald sau mai rece, ci de moduri diferi-te de a crea lumi imaginare, de a le da via]\[i de a le descrie. Acela[i tip de entuziasml-am avut [i la Lampa cu c\ciul\, scurt-me-trajul f\cut dup\ scenariul lui FlorinL\z\rescu. L-am v\zut de trei ori la r`nd,m-a l\sat paf, nu i-am g\sit nici un cusur,le-am `mpuiat capul tuturor prietenilor cufilmul \sta. Dar eu a[ fi scris un altfel descenariu. Pur [i simplu, altfel. E cazul cafiecare scriitor s\ stea c`t mai tihnit `n hai-nele lui.

Printre artificiile narative con]inute deromanul Degete mici pot fi detectate [i pro-cedee arhicunoscute, chiar clasicizate.Cum crezi c\ poate s\ reactiveze un scriitoraceste modalit\]i de construc]ie, f\r\ s\creeze impresia unui déjà vu sup\r\tor?

Nu cred nimic `n privin]a asta. Amscris o carte [i prefer s\ se descurce sin-gur\. Mi s-a p\rut `ntotdeauna st`njenitorca un autor s\ se explice dup\ ce un ma-nuscris a fost publicat.

~n ciuda numeroaselor trimiteri c\trerealitatea româneasc\ de dup\ 1989, roma-nul t\u nu e unul ap\sat românesc. Dac\modific\m decorul e posibil s\ nu se schim-be nimic fundamental. Ce [anse crezi c\poate avea un roman-parabol\ ca al t\u `nstr\in\tate?

S`nt de acord c\ Degete mici nu e unroman „ap\sat românesc“, fiindc\ nici numi-am dorit s\ fie a[a. M\ `ncumet `ns\ s\presupun c\, „dac\ modific\m decorul“,cum zici tu, se va schimba totul, `n profun-zime. Nu s`nt un autohtonist nici `n sensmilitant [i nici `n sensul convingerilor inti-me, t\inuite, dar iubesc o mul]ime de parti-cularit\]i române[ti, `n absen]a c\rora mi-arfi imposibil s\ concep literatura. Degetemici s-a n\scut din nevoia mea aproapefizic\ de a-mi rezolva raporturile cu comu-nismul. Fac parte dintr-o familie cu de]inu]ipolitici, cu expropria]i, cu oameni care auavut destule de `ndurat, reu[ind s\ r\m`n\liberi, profund liberi [i cu puterea de a r`de.Am fost crescut a[a, am f\cut zece ani degazet\rie numai `n termeni de anti-comu-nism, m-a uluit, m-a durut [i m-a `ngrozitu[urin]a cu care guvernele [i oamenii autrecut [i trec peste o ran\ na]ional\ cum-plit\, care ̀ nc\ supureaz\ [i frige. Cum tera-pia colectiv\ a e[uat demult, am c\utat osolu]ie individual\. {i, prin Degete mici, amsc\pat de bolovanul pe care-l aveam `n sto-mac. De bolovanul meu, nu al altora. C`tprive[te [ansele `n str\in\tate ale romanuluiacestuia, ele exist\ [i vor exista mult\vreme, ca la loterie.

Pornind de la ideea c\ un autor de lite-ratur\ este pentru sine cel dint`i critic, terog s\ `ncerci o caracterizare a romanuluiDegete mici, f\r\ a evita unele detalii ceprivesc chiar arta narativ\.

~mi pare r\u, dar mi-e imposibil s\-midescriu propria carte. Repet, mi se parenefiresc s\ fac eu asta, dup\ ce, destul\vreme, nu s\pt\m`ni, nu luni, ci c`]iva ani,am lucrat tocmai pentru a spune ce aveamde spus, `n forma [i `n felul `n care am vrut.~n leg\tur\ cu Degete mici, rolul meu s-a`ncheiat odat\ cu scrierea c\r]ii. Pot s\-]im\rturisesc un lucru: nici p`n\ `n ziua deazi nu am citit volumul tip\rit [i probabil nuo s-o fac prea cur`nd. Nu e vorba de`nstr\inare, nici de teama de a fi dezam\git.Pur [i simplu, cartea asta m-a consumat at`tde mult, m-a acaparat a[a de tare, `nc`t `nc\m\ mai simt stors.

Se poate scrie cu adev\rat la dou\ m`ini(adic\ la zece degete) f\r\ ca nici unadintre ele s\ nu-[i piard\ identitatea? M\g`ndesc, fire[te, la romanul B\iu]eii pe carel-ai scris `mpreun\ cu fratele t\u MateiFlorian. ~n carte exist\ un r\spuns, dar eunul al operei, m\ intereseaz\ un r\spunsal autorului.

Fratele meu e cel mai maretalent literar care poate fi `nt`lnit pe str\zileBucure[tiului, atunci c`nd iese din cas\

Se poate scrie grozav, ̀ ntr-o stare vr\jit\,cu voci perfect distincte ale autorilor [i, `nacela[i timp, cu un fel de nebunie comun\.Nu discut despre alte tandemuri literare,

Cine r\m`ne indiferent la soarta c\r]ilorsale e, f\r\ discu]ie, un mare fericit

Interviu cu scriitorul Filip Florian

7Dialog TIMPUL

noiembrie 2006

fiindc\ b\nuiesc c\ `n fiecare caz aufunc]ionat conven]ii, raporturi [i mecanis-me diferite. M\ refer doar la mine [i la fra-tele meu. Iar `n situa]ia noastr\, `nainte detoate, e nevoie s\-i mul]umesc luiDumnezeu, fiindc\ ne-a f\cut fra]i, ne-alegat cu o iubire [i o prietenie cum pu]ineexist\ [i, cumva, a l\sat s\ ne zboare princap p\s\rele care se simt tare bine `mpre-un\. Romanul B\iu]eii nu e un experimentsau o cuplare la nu [tiu ce mode sau v`nturicare b`ntuie prin literatur\. {i eu [i fratelemeu fugim ca de blestem\]ii c`nd auzim dea[a ceva. Scrierea c\r]ii acesteia a `nsemnato bucurie f\r\ margini, de la `nceput [i p`n\la sf`r[it. Nu s-a `nt`mplat niciodat\, darabsolut niciodat\, ca unul din noi s\ inter-vin\ `n capitolele celuilalt sau m\car caunul s\ cunoasc\ inten]iile celuilalt `nleg\tur\ cu ce va urma. Independen]a, unadeplin\, a func]ionat ca o licoare fermecat\asupra frazelor, asupra atmosferei, asuprapove[tii, asupra tipurilor de discurs. Simplapl\cere a scriiturii, voluptatea aceea de aface cu cuvintele tot ce po]i mai mult, a foststimulat\ necontenit, magic, `n logica lui„dar din dar se face Raiul“. Pasul unuiac\tre profunzimile [i nev\zutul lumii dinB\iu]eii a fost urmat totdeauna de pasulceluilat, astfel `nc`t am ajuns, `mpreun\, `nzone [i la fe]e ale lucrurilor pe care nici nule b\nuiam. Am s\ m\rturisesc, de[i nu [tiuc`t de potrivit sau de indicat este s\ fac asta,c\ la unele pasaje ale c\r]ii, citindu-le atun-ci, `n timp ce scriam am`ndoi, m-am trezitr`z`nd sau pl`ng`nd `n hohote. Iar totul i sedatoteaz\ fratelui meu, Matei Florian, pecare f\r\ nici o urm\ de `ndoial\ `l considercel mai mare talent literar care poate fi`nt`lnit pe str\zile Bucure[tiului, atunci c`ndiese din cas\.

Cum s-a produs trecerea de la o scrieredeloc autoreferen]ial\, la una diametralopus\ din acest punct de vedere?

Din punctul meu de vedere, nu s-a pro-dus nici o trecere. Comentatorii c\r]ilor au`ntotdeauna nevoie de cutii [i cutiu]e ̀ n cares\-i bage pe scriitori, pentru a-i putea clasi-

fica. Eu, de exemplu, fusesem pus `ntr-ocutiu]\ pe care scria regnul literar, ordinulprozatorilor, clasa fic]iune. Simplul fapt c\`n B\iu]eii am ales o alt\ tem\ [i am folositun alt registru dec`t `n Degete mici i-a deru-tat pe cei care `mi aplicaser\ o [tampil\ [i`mi d\duser\ un num\r de inventar. Nu eproblema mea, `ntruc`t eu s`nt un om liber[i voi scrie `ntotdeauna ce [i cum `mi facepl\cere, fapt care, de bun\ seam\, va maiprovoca `ncurc\turi prin tabele [i catastife.

Spuneai undeva c\ te sperie ideea desucces [i c\ aceasta `]i apare ca „o muzic\ademenitoare, par[iv\, care pentru scrisulpropriu-zis poate `nsemna un mar[ fune-bru“. Ai succes (a[a cum `n]elegem noiacest termen, `n absen]a ideii de literatur\de consum), ai fost premiat, figurezi `ntoate topurile alc\tuite de publica]iile cul-turale din România. ~n fraza pe care amcitat-o te refereai cumva la sc\derea vigi-len]ei criticului din tine? A[ vrea s\ dezvol]iaceast\ idee, dac\ dore[ti.

~n nici un caz nu s-a aflat `n substraturi-le afirma]iei aceleia teama c\ voi devenimai pu]in dur cu propriile texte. Asta e ochestiune care ]ine de structur\, de compo-zi]ia s`ngelui, or, din p\cate, s`nt o fire per-fec]ionist\, exager`nd deseori [i f\c`ndu-mimult r\u cu asta. S`nt `n stare s\ stau zile`ntregi la o fraz\ ori la un paragraf dac\ mise pare c\ sc`r]`ie ceva, c\ are fisuri. E ca oboal\, de care probabil nu m\ voi vindeca.M\ g`ndeam, prin urmare, la cu totul altce-va c`nd am vorbit despre ideea de succes [idespre pericolele pe care ea le ascunde. ~nprimul r`nd, a[ min]i dac\ a[ pretinde c\ pots\ r\m`n indiferent la soarta c\r]ilor mele.Cine a reu[it, reu[e[te sau va reu[i a[a cevae, f\r\ discu]ie, un fericit, un mare fericit.Altfel, ve[tile, discu]iile, articolele, telefoa-nele [i topurile te trag `ntr-un soi de v`rtej,mic sau mare, lent sau ame]itor, ̀ n orice cazbruiant pentru pacea [i concentrarea scrisu-lui. Nu mai poate fi vorba, oric`t te-ai ap\ra,oric`t ]i-ai dori, de acela[i tip de izolare cala prima carte. ~n al doilea r`nd, se insi-nueaz\ o presiune exterioar\ sup\r\toare,un fel de salat\ compus\ din sfaturi, propu-neri, pronosticuri privitoare la tine, `ntre-b\ri care au forme dintre cele mai cochete,dar nu de fiecare dat\ ascund [i cele maibune sentimente. Presiunea aceasta, maidegrab\ nev\zut\, plutind `n aer, te `ncarc\,te am\re[te, chiar dac\ nu e foarte greu derisipit. ~n fine, pe mine unul m\ doare aban-donul unor scriitori care au dat c\r]i admi-rabile, chiar uluitoare. ~l pun, `ntr-o anumem\sur\, pe seama u[urin]ei cu care s-aul\sat `nghi]i]i de succesul avut la unmoment dat [i, evident, pe seama unui cani-balism dr\gu], camaraderesc, mereu viu `nlumea noastr\ cultural\.

Ce preg\te[te `n continuare FilipFlorian?

Ca foarte mul]i al]ii, evit s\ discutdespre ceea ce scriu. ~n orice caz, scriu [i\sta e lucrul cel mai important.

Interviu realizat de {ERBAN AXINTE

ADRIAN NI}|

La un secol de la na[terea lui Sartre, sepoate lesne observa c\ discursurile despreactivitatea sa literar\ [i filosofic\ s`nt domi-nate de c`teva cli[ee. Orice student de laLitere [tie c\ `n Grea]a, Zidul [.cl. se mani-fest\ structurile existen]iale ce ne dezv\luieneantul, c\ci, nu-i a[a, neantul `[i faceapari]ia `n lume o dat\ cu omul. Sf`[iat deangoas\, grij\, grea]\ etc., omul pare s\ sefi `nstr\inat de propria sa autenticitate. Pede alt\ parte, orice student de la filosofie[tie c\ Fiin]\ [i neant, Critica ra]iunii dia-lectice [.cl. reprezint\ manifestul existen-]ialismului, adic\ al unui curent filosoficdefinit cel mai lapidar prin sintagma ,,exis-ten]a precede esen]a“. Exist\, desigur,multe alte cli[ee, dintre care cel mai provo-cator mi se pare a fi cli[eul c\ Sartre s-abucurat de un succes imens `n timpul vie]ii.

Este greu de oferit acum [i aici o expli-ca]ie plauzibil\ pentru acest fenomen.Ceea ce `mi propun este s\ v\d dac\ suc-cesul lui Sartre a fost determinat de succe-sul (a se citi: for]a) argumentelor sale filo-sofice. Pentru aceasta, m\ voi rezuma laanaliza sumar\ a trei aspecte ale opereisale filosofice.

~n primul r`nd, dup\ cum bine se [tie,Sartre a fost influen]at de cei trei mari H:Hegel, Husserl, Heidegger. Fiin]\ [i neant,mai ales dac\ este citit\ dup\ lectura funda-mentalei lucr\ri heideggeriene Fiin]\ [itimp, pare transpunerea `ntr-un limbaj ac-cesibil a principalelor teme din lucrareaheideggerian\. Sartre neteze[te asperit\]ilelimbajului heideggerian, d\ sistemului filo-sofic o turnur\ mai ,,uman\“, mai pu]in teh-

nic\, l\s`nd impresia c\ este un adev\raturma[ al lui Heidegger. Dar toate acesteas`nt valabile numai la o privire superfi-cial\, c\ci analiza mai atent\ va ar\taimensa diferen]\ dintre ontologia exis-ten]ial\ heideggerian\ [i existen]ialismulsartrian. Un interpret radical ar avea bunetemeiuri s\ sus]in\ c\ Sartre, indiferent deceea ce a inten]ionat s\ fac\ `n Fiin]\ [ineant, nu l-a urmat absolut deloc pe mare-le s\u `nainta[. Aceast\ tr\dare se simte [i`n raport cu Husserl [i, `n m\sura cea maimare, cu Hegel.

Explica]ia acestui e[ec al plas\rii `ntr-otradi]ie bine definit\, cum erau `n epoc\fenomenologia [i hegelianismul, pare s\ fiehot\r`rea lui Sartre de a nu fi discipolulnim\nui, dorin]a sa de independen]\ inte-lectual\ (s\ semnal\m aici, ca pe un faptinteresant legat de ideea discutat\, hot\r`-rea sa de a nu avea nici discipoli).

O a doua tem\ pe care o avem `n vedereeste tema libert\]ii. Sartre consider\ c\ o-mul are liber arbitru, de[i exist\ anumiteconstr`ngeri care ne `mpiedic\ uneori s\credem `n existen]a libert\]ii (avem un anu-mit trecut, pe care nu-l putem schimba;avem anumi]i p\rin]i, pe care nu noi i-amales etc). Libertatea este sprijinit\ pe faptulc\ oamenii au capacitatea de a da un sensac]iunilor lor, de a le atribui o semnifica]ie.De[i nu am ales r\zboiul din Irak, de[i nueu l-am declan[at, at`ta vreme c`t aleg s\tac, s\ nu militez `mpotriva lui `nseamn\ c\ac]iunile mele au o anumit\ semnifica]ie,m\ fac s\ fiu responsabil fa]\ de evenimen-tele din Irak, [i astfel se poate afirma c\ s`ntliber. Libertatea este un dat al fiin]ei umanechiar [i, sau mai ales, `n condi]iile `n careomul tr\ie[te `ntr-o lume care mereu vreas\-i `mpiedice ac]iunile, dorin]ele, scopuri-

le. Aceast\ rezisten]\ care i se opune nu tre-buie `ns\ v\zut\ ca o piedic\, ci chiar ca ocondi]ie pentru manifestarea libert\]ii(numit\ de filosof ,,facticitate“). Libertateaeste dat\, nu e o ad\ugare la propriet\]ilefiin]ei umane. ~ntre o propozi]ie cum este,,Socrate exist\“ [i alt\ propozi]ie cum este,,Socrate este liber“ nu este dup\ Sartre nicio diferen]\, c\ci libertatea este `nscris\ `nfiin]a omeneasc\. A[adar, pentru om a filiber `nseamn\ a fi condamnat la libertate.

Exist\ `ns\ autori care demonstreaz\ c\aceast\ condamnare la libertate, la careajunge teoria sartrian\ a libert\]ii, nu estealtceva dec`t o negare a libert\]ii, o afirma-re puternic\ a existen]ei unei necesit\]i ab-solute. At`ta vreme c`t s`nt obligat s\ aleguna din diferitele variante de ac]iune pecare le am la dispozi]ie la un moment dat`nseamn\ c\ de fapt nu s`nt liber deloc.Exist\ deci bune temeiuri pentru a sus]inec\ teoria sartrian\ a libert\]ii ajunge, maimult sau mai pu]in direct, la un e[ecr\sun\tor.

~n fine, cea de-a treia tem\ sartrian\ pecare o propunem vizeaz\ umanismul. Cele-bra sintagm\ ,,existen]a precede esen]a“, cea devenit cheia de bolt\ a existen]ialismu-lui, vrea s\ spun\ c\ mai `nainte ca omul s\fie bun, drept, `n]elept etc., el exist\. A-ceast\ tez\ are consecin]a c\ omul este libers\-[i aleag\ esen]a, s\-[i dea o esen]\ (adic\s\ se autodefineasc\). Aceast\ autodefinireeste considerat\ de Sartre una din ideilefundamentale ale umanismului pe care `limplic\ existen]ialismul.

Mul]i interpre]i au ar\tat `ns\ existen]aunei adev\rate pr\pastii `ntre aceast\ con-cep]ie filosofic\ optimist\ [i trista realitatesocial\. Dac\ ne g`ndim numai la ceea ce sepetrecea `n acei ani `n ]\rile comuniste(Sartre fiind un ap\r\tor al ideologiei so-vietelor; ulterior s-a delimitat de soviete,dar a r\mas angajat fa]\ de marxism), amavea bune temeiuri s\ sus]inem c\ Sartre a

fost un mare vis\tor, un idealist, ca s\ nuzicem un falsificator al realit\]ii.

Am ajuns, iat\, la un e[ec pe toat\ linia.Cu toate acestea, succesul de care s-a bucu-rat Sartre `n timpul vie]ii a fost ([i este)incontestabil (ceea ce arat\, dac\ mai eranevoie, efemeritatea gloriei). S`nt sigur c\mul]i din cei care `i cump\rau c\r]ile, la felcum se `nt`mpl\ azi la noi cu autorii care `[iv`nd c\r]ile `n zeci de mii de exemplare, of\ceau din snobism sau for]a]i de faimaautorului, f\r\ s\ aib\ nici cea mai vag\idee despre con]inut. Dincolo de acestee[ecuri, dincolo de dificultatea de a explicafaima de care s-a bucurat, cred c\ lec]ia luiSartre ]ine de un alt aspect al vie]ii [i acti-vit\]ii sale culturale. Am `n vedere angaja-mentul intelectual. ~n special dup\ cel de-aldoilea r\zboi mondial, Sartre a fost angajat`n multe evenimente politice, a avut lu\ride pozi]ii fa]\ de conflicte, a ap\rat sovie-tele [i ideologia lor, ulterior s-a dezis desoviete [i a r\mas la marxism etc. De[i nu`i `mp\rt\[esc simpatiile politice [i ideolo-gice, vreau s\ subliniez modul exemplarcum a reu[it acest filosof s\ lupte pentruideile [i convingerile sale

Sartre ne ofer\ imaginea filosofului cepogoar\ din turnul s\u de filde[ `n mijloculcet\]ii [i, chiar dac\ ceea ce spune este dis-cutabil, chiar dac\ unii `l aplaud\ iar al]ii `lfluier\, aceast\ atitudine este expresialibert\]ii [i a responsabilit\]ii sale intelec-tuale [i culturale. Filosoful Sartre a l\satpentru multe momente la o parte preo-cup\rile pentru fiin]a `n sine [i s-a `ndelet-nicit cu fiin]a determinat\, a renun]at dese-ori la medita]ia asupra aspectelor esen]ialeale vie]ii [i s-a `ndeletnicit cu devenirea.Acest angajament intelectual pe care l-apracticat Sartre mi se pare c\ este lec]ia deactualitate a unui filosof ale c\rui idei pars\ nu se mai bucure de mult succes la tre-cerea c`torva decenii de la elaborarea lor.

Lec]ia lui Sartre

Coresponden]\ de la LondraTIMPUL8

noiembrie 2006

RAMONA MITRIC|

Vorbim din nou, din ce `n ce mai tare [imai mult, despre „imaginea Rom=nieipeste hotare“. ~n cazul de fa]\, despre „ima-ginea Rom=niei `n Marea Britanie“.~ncerc\m f\r\ succes s\ ne ferim de cuvin-te mari [i uzate sau noi [i ur`te, cum ar fi„promovare“ sau „branding“, uneori „re-branding“. Nu [tiu la al]ii cum este, dar lanoi, aici la Londra, a re`nceput „b\t\lia pen-tru Rom=nia“. Discut\m `nfierb`ntat despreRom=nia real\/adev\rat\, a c\rei imaginear trebui s\ fie just\/corect\/onest\. Saudespre o Rom=nie nou\, mai precis desprefa]a nev\zut\ a ei. Unii vorbesc chiar des-pre reinventarea Rom=niei, iar al]ii numaidespre repozi]ionarea ei. Agre\m cu to]ii`ns\ ideea necesit\]ii promov\rii imaginilorpozitive [i a pove[tilor de succes.

Acum e momentul

Timpurile s`nt propice unei campaniide imagine, fiindc\ acum s`ntem pe val `nMarea Britanie, din dou\ motive: `n pri-mul r`nd, pentru c\ exist\ zilnic dezbateri`n media britanic\ despre migra]ia for]eide munc\ [i despre drepturile acesteia.Recent, muncitorilor din Rom=nia [iBulgaria le-au fost impuse restric]ii `n aob]ine dreptul de munc\ `n MareaBritanie, spre deosebire de cet\]enii state-lor care au aderat la Uniunea European\ `n2004. Marea Britanie vrea s\ trieze riguroslucr\torii str\ini. ~n al doilea r`nd, pentru c\,odat\ cu 1 ianuarie 2007, ni se schimb\ sta-tutul [i aici, `n Regatul Unit. Deja ni se des-chid noi u[i, intr\m `ntr-un alt club, cel al}\rilor Uniunii Europene. Ochii britanici-lor, oficiali sau simpli cet\]eni, s`nt `ndrep-ta]i acum spre noi, mai mult ca alt\dat\.

Cine s`ntem?

Nu numai presa britanic\ fierbe, ci [irom=nii din Regatul Unit: oficiali [i diaspo-reni. Rom=nia are nevoie de o strategie depromovare, la nivel na]ional, [i aceasta esteproblema guvernului, care trebuie s\ iden-tifice ce este Rom=nia [i ce reprezint\. ~na[teptarea exper]ilor `n PR [i a unei strate-gii guvernamentale, exist\ multe inten]iibune de promovare [i la oficialii rom=niafla]i la Londra, [i `n comunitatea local\.Este, `n general, vorba de evenimente cul-turale mici, multe [i disparate, un amalgamextraordinar, care dovede[te bog\]ie, dar [ilips\ de coordonare. ~nc\ nu juc\m la mizemari [i ne lipse[te un efort coordonat de`mbun\t\]ire a imaginii externe. Comunita-tea rom=neasc\ din Marea Britanie, `n spe-cial cea londonez\, a intrat `n „ebuli]ie“. Dedragul argumentului [i, totodat\, pentrusimplificare vom folosi dou\ tipologii maiimportante: „rom=nii verzi“ [i „rom=nii bri-tanici“. Primii s`nt sup\ra]i, jigni]i personalde campania negativ\ din tabloidele brita-nice, iar sub presiunea momentului ajungs\ se autodenigreze, consider`ndu-se „cet\-]eni de m`na a doua“ ai Regatului Unit.Ceilal]i, dimpotriv\, se consider\ gata inte-gra]i `n spa]iul britanic pe care [i l-au alessinguri [i pe care `l respect\, l\s`nd toat\campania negativ\ la adresa rom=nilor peseama jocurilor politice [i a luptelor electo-rale britanice.

„Lupt\torii“ sau „rom=nii verzi“ propuncampanii de pres\, scriu autorit\]ilor brita-nice, se revolt\ [i v`nd imaginea rom=nuluica fiind un om „harnic, doritor de munc\,s\n\tos [i la locul lui, care vine s\ sus]in\societatea britanic\ pe umerii s\i la]i“. Por-tretul rom=nului, `n tu[\ groas\, ar ap\reaastfel: b\rbat, singur, t`n\r, lucreaz\ `n

construc]ii, din zori [i p`n\-n noapte, nu iaajutor social de la britanici, c`[tig\ [i se`ntoarce `n ]ara de ba[tin\ dup\ ce „`[i facesuma“. „Lupt\torii“ vor s\ creeze o voceunic\ a comunit\]ii, s\ se uneasc\, s\ fac\re]ele, ligi, comitete, asocia]ii, forumuri.S`nt pasiona]i, mai u[or manevrabili, prefe-ra]i de autorit\]i, apar `n pres\ ca „repre-zent`nd“ rom=nii din Marea Britanie.

De cealalt\ parte, „adapta]ii“ sau „rom=-nii britanici“ s`nt relaxa]i [i consider\ c\problema este, de fapt, a guvernan]ilor bri-tanici. {i este una exclusiv politic\. S\ l\-s\m politicienii s\-[i rezolve problema, iarnoi s\ ne vedem de ale noastre. Am maiv\zut campanii electorale. „Rom=nii brita-nici“ nu se consider\ cet\]eni de m`na adoua, ci, dimpotriv\, s`nt perfect adapta]i lapeisajul local. Ei au puterea s\ recunoasc\faptul c\ rom=nii, asemenea altor popoare,s`nt buni sau r\i, harnici sau mai pu]in har-nici, s\n\to[i sau bolnavi, tineri sau maipu]in tineri, cu umerii mai la]i sau mai`ngu[ti etc. Ca [i „Lupt\torii“, sus]in liber-tatea de mi[care a individului, dreptulne`ngr\dit la munc\ [i condamn\ discrimi-narea de orice fel. Judec`nd dup\ proprialor situa]ie, „rom=nii britanici“ semnaleaz\[i riscul unei noi mi[c\ri de „brain drain“ -exodul creierelor. Dar ei pot accepta c\propunerea autorit\]ile britanice este, `nfond, o „migra]ie controlat\“. Temporar\.Apoi, dup\ cum evolueaz\ lucrurile, se vorlua m\surile cuvenite.

Din p\cate, momentul propice al prea-der\rii se irose[te rapid, pentru c\ nu amconstruit din vreme o campanie publici-tar\, printr-o firm\ profesionist\ de publi-citate [i PR – asemenea bulgarilor, polo-nezilor [i a multor altor comunit\]i dinMarea Britanie. Ne mai r\m`ne anul 2007pentru campanie, anul celebr\rii intr\rii `nUniune. Probabil c\ interesul mediaticpentru Rom=nia se va reduce sim]itordup\ februarie anul viitor, c`nd lucrurile sevor mai a[eza `n „matc\“. Dincolo de fier-bin]eala momentului, care ne stimuleaz\creativitatea [i ne deschide ochii mai larg,r\m`ne de f\cut munca propriu-zis\.

Ce le ar\t\m englezilor?

„Pic\tura de cultur\“. ABC-ul despreRom=nia.

Recent, cu ajutorul consultantuluienglez David Webster, de pe l`ng\Ambasada Rom=niei la Londra, amconceput pentru britanicul de r`nd c`tevapuncte u[or de re]inut: idei pl\cute, simple[i prezentate `ntr-un limbaj informal. Lista

r\m`ne deschis\, a[a c\ orice sugestie estebinevenit\.

– ~n Rom=nia se afl\ una dintre cele maiimportante regiuni din lume de o frumuse]enatural\, neatins\ de m`na omului: DeltaDun\rii. Aceasta face parte din PatrimoniulMondial UNESCO (www.deltadunarii.ro).

– Rom=nia este gazda a jum\tate dinpopula]ia de ur[i a Europei (cca. 5400 deexemplare), a unei treimi din popula]ia delupi (cca. 3500) [i a unei treimi din aceeade linc[i (cca. 2000).

– Legenda lui Dracula este bazat\ peVlad }epe[, voievod al Valahiei medievalecare a organizat rezisten]a `mpotriva arma-telor otomane invadatoare.

– Vi]a de vie este cultivat\ pe terito-riul Rom=niei de mai bine de 6000 ani.Se consider\ c\ Rom=nia este una dintrecele mai vechi regiuni produc\toare devin din lume.

– Limba rom=n\ `[i are originea `nlatin\, rom=na modern\ fiind mai aproapede francez\ [i italian\ dec`t de limbile]\rilor `nvecinate.

– Rom=nia a dat lumii mai multe per-sonalit\]i din lumea sportului: GheorgheHagi (fotbal), Nadia Com\neci (gimnas-tic\), Ilie N\stase (tenis). ~n 1976, NadiaCom\neci a fost prima gimnast\ din lume

care a ob]inut nota 10 `n cadrul uneiOlimpiade.

– ~n 2007, municipiul Sibiu, `nTransilvania, va fi Capital\ Cultural\European\.

– Peisajul Rom=niei a fost folosit cafundal al mai multor filme de la Hollywood– cum ar fi „Cold Mountain“ `n care joac\Nicole Kidman. Cinematografia rom=-neasc\ se afl\ `ntr-o perioad\ de rena[tere,cu filme precum „Moartea DomnuluiL\z\rescu“ de Cristi Puiu [i c`[tig\torul dela Cannes de anul acesta, „A fost sau n-afost?“, `n regia lui Corneliu Porumboiu.

– Alina Cojocaru a devenit balerinaprincipal\ a Baletului Regal din CoventGarden c`nd avea numai 20 de ani.

– Angela Gheorghiu, soprana faimoas\`n `ntreaga lume, apare pe scena Operei dinCovent Garden `n mod regulat. Dup\audi]ia dat\ `n fa]a lui Sir Georg Solti, aces-ta a spus: „Mi-au dat lacrimile. A trebuit s\ies din camer\. Fata aceasta este minunat\.Poate face orice!“

„Rom=nia pe scurt“. Briefing-uri pedomenii culturale.

La solicitarea repetat\ a mai multor par-teneri culturali britanici interesa]i deRom=nia, dar care nu aveau acces la infor-ma]ii suficiente, am `nceput anul acesta s\descriu pe scurt diferite domenii culturale:film, teatru, muzic\, literatur\, arhitectur\etc. Incredibil, dar este imposibil sa g\se[ti`n ]ar\ astfel de prezent\ri scurte, documen-tate, punctuale. Prezint mai jos un astfel deexemplu, [i anume o scurt\ istorie a cine-matografiei rom=ne[ti realizat\ de mine`mpreun\ cu doi prieteni cercet\tori, AdinaBr\deanu [i Mihai R`[noveanu, ambii bur-sieri ai Funda]iei Ra]iu.

Cinematografia româneasc\

Cinematograful ajunge `n Rom=nia lascurt timp dup\ apari]ia pe scena lumii, `n1895, iar industria local\ de film `nflore[te– ca parte important\ din construirea na]iu-nii rom=ne moderne – odat\ cu „Indepen-den]a Rom=niei“ (Grigore Brezianu, 1912),primul film de lung metraj rom=nesc.Premiera a avut loc `n 1912.

Anul 1948 a adus cu sine na]ionaliza-rea industriei rom=ne[ti de film. Situa]iaeste asem\n\toare cu cea din restul ]\rilordin fostul bloc socialist: industria a fost

(Cum) Se face „branding“ de ]ar\ la Londra?

Filmul rom=nesc

~n cadrul Clubului de Film [i alFestivalului de Film Rom=nesc de laLondra, creat de Centrul CulturalRom=nesc, Funda]ia Ra]iu a sprijinitorganizarea, `n 2003, 2004 [i 2006, a maimultor `nt`lniri ale publicului londonezcu personalit\]i artistice rom=ne[ti:Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, LucianPintilie. Printre invita]i s-au num\rat, deasemenea, regizorii Cristian Mungiu,Napoleon Helmis, Corneliu Porumboiu,criticii [i produc\torii Alex Leo {erban,Mihai Chirilov, Oana R\suceanu,M\d\lina Ro[ca, Alexandru Munteanu,precum [i Alina S\lcudeanu – reprezen-tanta Centrului Na]ional al Cinemato-grafiei din Bucure[ti (CNC). Funda]iaRa]iu a sprijinit organizarea Retrospec-tivei „Lucian Pintilie“, care s-a desf\-[urat la Londra `n octombrie 2004 [i aFestivalului Tinerilor Regizori dinfebruarie 2006. Programul a fost realizat

`n parteneriat cu Centrul CulturalRom=nesc din Londra, CNC [i Cinema-tograful Curzon.

Documentar

Funda]ia Ra]iu a sprijinit realizareadocumentarului The Heart of the Tor-nado („Inima furtunii“). Acesta este unfilm documentar despre Paul Neagu(1938 – 2004), cunoscutul sculptor ro-m=n stabilit `n Marea Britanie `n anii’70. Filmul realizat de Lauren]iu [iAgnieszka Garofeanu prezint\ un perso-naj spectaculos, unul dintre cei maiimportan]i [i, uneori, controversa]i crea-tori din arta rom=neasc\ [i interna]io-nal\. Funda]ia Ra]iu [i Centrul Cultural,dou\ organiza]ii neguvernamentale carebeneficiaz\ de fonduri private, au pro-pria strategie de promovare, adaptat\specificului [i for]ei unor asocia]ii inde-pendente de acest tip.

9Coresponden]\ de la Londra TIMPUL

noiembrie 2006

reorganizat\ prin `nfiin]area celor trei stu-diouri de film ale statului. Acestea au fostStudioul „Alexandru Sahia“ (pentru filmedocumentare), Studiourile Buftea (pentrufilme de fic]iune) [i Animafilm (pentrufilme de anima]ie).

Anii ’50 s`nt asocia]i cu extremismulideologic al regimului comunist `mp\m`n-tenit. Regimul `ncearc\ s\ se legitimizezeprin interven]ia masiv\ `n produc]ia cultu-ral\, dar [i prin marele succes al lui IonPopescu Gopo, al c\rui film de anima]ie„Scurt\ istorie“ a c`[tigat premiul PalmeD’Or la Cannes, `n 1957.

Un film-simbol rom=nesc al anilor1960 s-a n\scut dintr-un roman rom=nescclasic, „P\durea sp`nzura]ilor“ (1965).Regizorul filmului, Liviu Ciulei, a primitla Cannes premiul pentru cea mai bun\regie pentru cel de-al treilea [i, totodat\,ultimul film al s\u.

Anii ’70 s`nt marca]i de apari]ia pe sce-na cinematografic\ a a[a-numitei „genera]ii’70“, care `i include pe regizorii MirceaDaneliuc, Dan Pi]a [i Mircea Veroiu.

Personalitatea cea mai puternic\ dinlumea filmului rom=nesc, pe parcursul maimultor decenii, este Lucian Pintilie.~ncep`nd cu filmul s\u de debut „Duminic\la ora [ase“ (1965), Pintilie `[i dovede[teabilitatea de a discuta din punct de vederecritic [i creativ nu numai problemele majo-re ale societ\]ii rom=ne[ti, dar [i problemelegate de condi]ia uman\. Figur\ carisma-tic\ ce atinge culmea refuzului de a ajungela un compromis cu sfera politicului,Pintilie se afl\ pus `n fa]a situa]iei `n carefilmul „Reconstituirea“ (1968) este interzisla numai o lun\ dup\ premier\. Adaptareasa plin\ de imagina]ie a operei lui Caragiale`n „De ce trag clopotele, Mitic\?“ (1981) aputut fi prezentat\ publicului numai dup\1989. Pintilie este principalul regizorrom=n a c\rui carier\ a continuat cu succes[i `n anii ’90, precum [i ast\zi, cu filme pre-cum „Balan]a“ (1992), „O var\ de neuitat“(1994), „Prea t`rziu“ (1996), „Terminusparadis“ (1998), „Dup\-amiaza unui tor-]ionar“ (2001), „Niki Ardelean, colonel `nrezerv\“ (2003).

C\derea regimului comunist `n decem-brie 1989 `nseamn\ nu numai sf`r[itul inter-ven]iei statului `n produc]ia de film, dar [isf`r[itul subven]iilor de stat – [i, prin urma-re, intrarea `ntr-o nou\ er\ administrativ\ [ide produc]ie cultural\.

Principalul nou-venit pe scena cinema-tografic\ rom=neasc\ a anilor 1990, careavea s\ fie considerat mai t`rziu drept unmodel pentru noua genera]ie de regizorirom=ni de film, este Nae Caranfil, al c\ruiumor direct – dovedit `n filme ca „E Peri-coloso Sporgersi“ (1993), „Asfalt tango“(1996) (av`nd-o `n rol principal peCharlotte Rampling), „Dolce far niente“(1998) [i „Filantropica“ (2002) – a avutsucces nu numai pe plan local, dar [i pepia]a interna]ional\ de film.

Unul dintre cele mai mari succeserom=ne[ti din ultimii ani `l prezint\ carie-ra interna]ional\ a regizorului Cristi Puiu[i a filmului s\u „Moartea DomnuluiL\z\rescu“, un film minimalist dar am-bi]ios, cu un puternic aer de film docu-mentar. Puiu, `n v`rst\ de 38 de ani peatunci, a fost catapultat direct pe pia]ainterna]ional\ prin c`[tigarea premiuluiPalme D’Or, la sec]iunea „Un certainregard“ a Festivalului de la Cannes, `n2005. ~n 2006, filmul este prezentat cumare succes de cas\ [i de critic\ `n cine-matografele britanice, fiind distribuit deTartan Films.

Un alt succes major al cinematografieirom=ne[ti ̀ l reprezint\ Corneliu Porumboiu,care a primit la Festivalul de la Cannes2006 premiul Camera d’Or pentru filmuls\u de lung metraj de debut, „A fost sau n-a fost?“. Filmul a avut premiera britanic\ `nFestivalul de film de la Londra, pe 31octombrie 2006, [i urmeaz\ a fi distribuit `n

cinematografele britanice, `n 2007, prinArtificial Eye.

Alte nume din „noul val“ al filmuluirom=nesc s`nt Cristian Mungiu („Occi-dent“), Sini[a Dragin („~n fiecare ziDumnezeu ne s\rut\ pe gur\“), C\t\linMitulescu („Cum mi-am petrecut sf`r[itullumii“), Napoleon Helmis („Italiencele“),Ruxandra Zenide („Ryna“), Tudor Giurgiu(„Leg\turi boln\vicioase“).

Filmul documentar a `nceput s\ `nflo-reasc\ din nou dup\ anul 2000, cu maimulte nume afirmate pe pia]a interna]ional\(Florin Iepan, Alexandru Solomon, ThomasCiulei, Dumitru Budral\) dup\ selectareafilmelor acestora ̀ n festivaluri interna]iona-le de profil cum ar fi IDFA (Amsterdam)sau Margaret Mead (New York).

Pagini de internet utile:

CNC – Centrul Na]ional al Cinema-tografiei (www.cncinema.abt.ro)

TIFF – Festivalul Interna]ional de FilmTransilvania (www.tiff.ro)

Festivalul Interna]ional DaKINO(www.dakino-filmfestival.ro)

Festivalul Filmului Independent„Anonimul“ (www.festival-anonimul.ro)

Festivalul de Film Documentar „Astra“(www.astrafilm.ro)

Institu]ii culturale private

Vremurile `n care statul era numitorulcomun al schimburilor culturale s-au dusdemult. ~n domeniul publicistic, al filmului,teatrului, muzicii, artelor vizuale [i al noilormedii de exprimare artistic\, cele maimulte schimburi au loc f\r\ sprijinul sauaprobarea statului. Este foarte posibil carolul statului `n acest domeniu s\ `[i conti-nue declinul, mai ales dup\ momentulader\rii Rom=niei la UE. Oricum, r\m`nede maxim\ importan]\ nevoia de coordona-re [i de diseminare a informa]iei, de sprijinpentru programele inovatoare pentru tineri[i pentru grupurile marginalizate. La aces-tea se adaug\ faptul c\ majoritatea demo-

cra]iilor sociale ofer\ subsidii `n acele sec-toare unde pie]ele specifice nu pot sus]ineactivitatea din domeniu.

Rela]ia dintre cultur\ [i stat este compli-cat\. Ob]inerea echilibrului va fi `ntotdeau-na dificil\, atunci c`nd este vorba de deter-minarea modului ̀ n care cultura va fi ̀ ndru-mat\ `n cadrul unor structuri de stat. Cutoate acestea, ob]inerea echilibrului respec-tiv este de o importan]\ strategic\. }\riledin fosta Uniune Sovietic\ [i fostele statecomuniste din Europa de Est au trecut prin-tr-un proces de tranzi]ie, `n urma c\ruiasectorul comercial, al agriculturii [i cel

industrial au fost privatizate. ~n acela[itimp, sectorul independent mass-media aprosperat. Un proces asem\n\tor a avut loc[i `n domeniul cultural, cu toate c\ `n unele]\ri, incluz`nd Rom=nia, aceast\ tranzi]ieeste `nceat\.

Ar fi util de precizat, poate, unele dinmotivele pentru care statul ar trebui s\`ncurajeze manifest\rile culturii din afaracontrolului s\u direct. Trebuie f\cut\ dife-ren]a dintre companiile comerciale inde-pendente [i organiza]iile de caritate dindomeniul educa]ional. Multe dintre celemai de seam\ organiza]ii culturale dinMarea Britanie – de la Teatrul Na]ional,p`n\ la diferitele orchestre [i galerii na]io-nale – se afl\ sub conducerea unor organi-za]ii de caritate din domeniul educa]ional,care se bucur\ de sus]inere financiar\ dinpartea guvernului. Oricum, am`ndou\cadrele culturale existente, de stat [i inde-pendente, s`nt valoroase `n mediul uneieconomii mixte. Industriile culturale repre-zint\ una din ariile de cre[tere `n economie,dar s`nt extrem de competitive [i, pentru aavea succes, necesit\ bune calit\]i antrepre-noriale. Aceste calit\]i s`nt prevalente `nsectorul independent.

Industria cultural\ aflat\ sub tutela sta-tului este vulnerabil\ `n fa]a ma[ina]iuni-lor politice, – acest fapt aduc`nd acuza]iide folosire a culturii pentru propagand\.Din aceast\ cauz\, de exemplu, InstitutulGoethe a fost creat separat de guvernulfederal german. Consiliul Britanic, cuautonomia sa limitat\, a avut de suferit dincauza aceasta. Japan Foundation a fostcreat\ de statul japonez pe baza unormodele inspirate de institu]ii precumConsiliul Britanic, dar s-a `ncercat acorda-rea unei autonomii mai mari, printr-un sis-tem de finan]are bazat pe dona]ii, [i nu pefonduri anuale.

Institu]iile culturale independente potstr`nge fonduri mult mai eficient, din maimulte surse, astfel raportul calitate-pre]fiind mai bun. De asemenea, institu]iileculturale independente au o mai mare posi-bilitate de a atrage [i p\stra `n cadrul lor unpersonal de cel mai `nalt calibru.

Cultura `n ac]iune poate fi observat\oriunde. Exist\, ̀ ntr-un fel sau altul, ̀ n toateariile guvernamentale [i comerciale. Oorganiza]ie independent\ este cea mai `nm\sur\ s\ negocieze cu toate departamente-le existente din diferite domenii. Autono-mia provenind din independen]\ permiteunei asemenea institu]ii s\ promoveze acti-vitatea cultural\ `ntr-o manier\ dinamic\.

(Londra, noiembrie 2006)

Programe de promovare

Vreau s\ prezint c`teva programe depromovare sus]inute, `n parteneriat, dedou\ organiza]ii independente: Funda]iaRa]iu din Marea Britanie [i CentrulCultural Rom=nesc din Londra. Funda]iaRa]iu din Marea Britanie a fost `nfiin]at\la Londra, `n 1979, de c\tre Ion [iElisabeth Ra]iu. Obiectivul principal alFunda]iei este de a promova [i sus]ine`nv\]\m`ntul [i cercetarea `n domeniulculturii [i istoriei ]\rii [i poporuluirom=n. Detalii la www.ratiufamilyfoun-dation.com

Centrul Cultural Rom=nesc dinLondra (CCR) a fost creat `n 1994 [i estefinan]at `n principal de c\tre Funda]iaRa]iu din Marea Britanie, precum [i dinvenituri generate de activit\]ile proprii.CCR este o asocia]ie independent\ carepromoveaz\ programe culturale rom=-ne[ti, men]ine leg\turile din cadrul co-munit\]ii rom=ne[ti din Marea Britanie,faciliteaz\ schimburile culturale rom=no-britanice [i men]ine un serviciu de infor-ma]ii [i baze de date. Detalii la www.ro-manianculturalcentre.org.uk

Premiul „Corneliu M Popescu“ pen-tru Traducere din Poezia European\(decernat o dat\ la doi ani) este organizatde Poetry Society (Societatea Britanic\de Poezie) [i sponsorizat de Funda]iaRa]iu. Premiul const\ `n 1.500 lire sterli-

ne, iar competi]ia este deschis\ volume-lor de poezie traduse dintr-o limb\ euro-pean\ `n limba englez\. Urm\torul pre-miu va fi acordat `n 2007. Acest premiupentru traducere este numit dup\Corneliu M. Popescu, cel care a tradus `nlimba englez\ din poezia lui MihaiEminescu. Competi]ia din 2005 a fostlansat\ pe 17 ianuarie 2005, la comemo-rarea a cinci ani de la dispari]ia lui IonRa]iu, cel care a ini]iat acest premiu `nanii ’80. Detalii la www.poetrysocie-ty.org.uk/content/competitions/popescu/

Opera lui Matei Vi[niec a fost promo-vat\ `n Marea Britanie de c\tre Funda]iaRa]iu prin sus]inerea urm\toarelorproiecte la Londra [i Edinburgh:

– Punerea `n scen\ a spectacoluluiTrupul femeii ca un c`mp de lupt\ laTeatrul Young Vic din Londra, `n noiem-brie 2000.

– Participarea la Festivalul de laEdinburgh a spectacolului Povesteaur[ilor Panda spus\ de un saxofonistcare avea o iubit\ la Frankfurt (august2005). Montarea a apar]inut TeatruluiRouge28 din Londra.

– Participarea la Festivalul de laEdinburgh a produc]iei lui FlorinelF\tulescu, regizor american de originerom=n\, cu piesa Istoria comunismuluipovestit\ pentru bolnavii mintal (august2006). Montarea a apar]inut TeatruluiOpen Fist din Los Angeles.

PoezieTIMPUL10

noiembrie 2006

RADU VANCU

seara de trei[pe iunie

`n rezerva de spital, a doua sear\ dup\ opera]ie,g`nde[ti la coastele fr`nte prin h`rtoape koreene ale luiclaudiu,la clavicula lui bogdan, plesnit\ prin h`rtoapele,nu mai pu]in exotice, ale vin]ului de jos,[i parafrazezi cu r`njet livid: „am v\zutoasele cele mai bune ale genera]iei mele“...latul pansament scarlat `nf\[urat `n jurul abdomenuluitresalt\[i a[a `]i aminte[ti c\ jocularit\]ile poetice pot s\ doar\.

e t`rziu, spitalul deja doarme.auzi sf`r`itul incontinent al neonului[i `n]elegi iar ceea ce nu credeai a-nv\]a vreodat\:mai mult\ via]\-n tine `nseamn\ stomacul sf`r`ind tot maiclar.ajunge un cu]it `n p`ntec [i-nve]i [i asta.te ridici, cu oasele parc\ [i mai ad`nc `ngropate `n carne,[i te `ndrep]i `mpiedicat [i dureros c\tre wc.

lumea nou\ (amintire pentru tat\l meu)

dar, deocamdat\, lumea asta:lumea care a `nceput c`ndva`ntre un[pe f\r\ cinci [i un[pe [i cinci`n diminea]a de noiembrie, cu strig\tul t\u micanun]`nd separarea definitiv\ a vertebrelor[i erec]ia mecanic\ a sp`nzura]ilor.

lumea ta se sf`r[ea cu marele animal de lemn,cu piele aspr\ [i rece, `n a c\rui burt\erai `nchis. oameni pricepu]iau a[ezat cu grij\ `n p\m`ntanimalul bej cu puiul `n marsupiu[i au tras p\m`ntul deasupra ca o cortin\.

[i aerul s-a tras atunci ca o cortin\[i am v\zut lumea nou\: te odihneai `n a [aptea ta zi,cu jumatea de rachiu alb `n fa]\, fericit ca un rege,a[tept`ndu-m\ cu paharul preg\tit.oasele mi s-au topit de fericire [i groaz\ [i am r\mas peveci `ndatoratanimalului care te dusese s\ te nasc\ acolo.

domnia cantit\]ii [i semnele vremurilor

trei trei[apte p.m. berea dogore[te, soarele face spume.terasa plin\ at`t c`t s\ te po]i sim]i singur ca lumea.pe scaunul de r\chit\, cu picioarele r\[chirate confortabil,`ncerc din r\sputeri s\ fac umbr\ p\m`ntului.

scaunul de r\chit\ e confortabil;masa, tot de r\chit\, e frumoas\ [i `ncearc\ amabil\s\ te fac\ s\ te sim]i complet lipsit de griji;picoli]a iese din c`nd `n c`nd [i se uit\ atent\ la clien]i –

totul e perfect `n cea mai bun\ dintre lumile posibile.da, pe lume s`nt ziare, evenimente,fiara a cobor`t [i se `mpreuneaz\ cu t`rfa babilonului,

semnele vremurilor `nseamn\ `ns\ mai mult spumasleindu-se `n halb\ dec`t inima sleindu-se `n piept,de asta se cade ca paharul s\ fie `ntotdeauna plin.

\[tia-s pantofii c\r\mizii

am `mb\tr`nit, nu mai cred `n coinciden]e,p\m`ntul str\lucitor ca un os cur\]it de carne

frem\t`nd sub pa[ii t\i[i t\inuita piatr\ de sub vertebrefrem\t`nd aidoma sub pa[ii ceilal]is`nt la fel de departe una de cealalt\ca sarea ce ne-acoper\-n cristale c`nd ne iubimde catedrala de sare din cracovia.

nu-i pu]in lucru s\ [tiuc\ `ntre umbrac`t morm`ntul tat\lui meu de ad`nc\l\sat\ pe asfalt de tine[i umbra de mare ferig\ carbonifer\ce ne-nv\luie amorulnu e nici o asem\nare.

fire[te, \[tia-s pantofii c\r\mizii,o idee mai [ui pe laturi,care ]i-au pl\cut la al trei[pelea salar;tot ei `]i s`nt `ns\ cap\tul c\r\miziu al fiin]ei,v`rfurile s`ngerii ale picioarelor cobor`ndp`n\-n morm`ntul tat\lui meu,[i e `n]elept deci s\ ]in minte:nu exist\ coinciden]e.iubirea noastr\ nu are pereche pe lumea asta.

p\ianjenul

se las\ iar noaptea peste ora[ [i `l `nv\luie`n prospe]imea ei `nfior\toare.at`t m\ mai ap\r\ de nebunie [i groaz\:re]eaua aurie a s`ngelui t\ulic\rind tot mai pu]in invizibilsub centimetrii calzi de carne.

trupul t\u `nvelit `n plapuma azuriee geamandura de care m\ ag\],cu disperarea grea ca plumbula celui ce nu poate s\ `noate`n magma c\reia `i spun teroare.nimeni [i nimic nu m\ ]ine la suprafa]\ ca tine.

`[i tremur\ noaptea plasa lipicioas\de la zbaterile mele. p\ianjenul p`nde[te aproape,chelicerelor lui nu le pas\ de dragostea mea.[i totu[i, pijamaua ta lucind t\cut e farul meudin alexandria, lucirea geam\n\ din ocelii reniformi`mi arat\ c\ p\ianjenul [tie asta [i o respect\.

grota

ora[ul n\v\lind peste tine ca o fiar\ turbat\sub privirea sever\ a cerului[i tu p\[ind ne`ndem`natec printre b\l]i,

neie[it de tot din noaptea dinainte.(s\ te rogi `n camera de doi[pe metri p\tra]i ca-ntr-o grot\roman\[i, ca nicic`nd, neverosimil, s\ ]i se dea:sufletul intr\ at`t de violent `n tine`nc`t pielea ]i se ilumineaz\ pentru o clip\,o incandescen]\ de magneziu consum`ndnoaptea v`scoas\ [i [tii,`n sf`r[it, cum e s\ ai suflet.)

[i, `n diminea]a de dup\,sufletul ]op\ie greoi prin mocirleca mahmur dup\ liba]ii cu etili nemaiv\zut de grei,iar p\m`ntul se r\suce[te mai departe prin etercu acela[i morm\it de urs r\nit.

Poemul despre elocin]\

lui Ion Mure[anVai, s\racele, vai, s\rmanele neveste de alcoolici! Cum nu le spune lor nimeni o vorb\ bun\ c`nd noi,întor[i acas\ înmiresma]i[i cu pieli]e pe ochi ca ale p\s\rilor c`nd dorm,le vorbim cu elocin]\ [i clarviziunedespre lucrurile cu adev\rat importante.

[i s\rmanele neveste ascult\ [i aprob\,înjgheb`nd cu r\bdare în inima lor curat\

discursul pe care, cu remarcabil\ elocin]\,ni-l vor d\rui diminea]a, c`nd ziua cu p`nza ei ghimpat\ ne va îns`ngera ochii. Îns\ noi, înduio[a]i de propria bun\tate, nu b\g\m de seam\ aceasta. Dimpotriv\, le vorbimnecurmat despre ordinea ideal\ a lucrurilor, f\r\ s\ observ\m c\ din republica d\ruit\ lor tocmai nevestele noastre iubite mai mult dec`t vodca, tocmai ele lipsesc. Dar ele simt [i inima li se face [i mai ap\s\toare, se chircesc sub povara ei [i se fac tot mai mici, de parc\ o du[m\noas\ for]\ centrifug\ le dep\rteaz\ de perfec]iunea pe care o edific\m.

P`n\ c`nd vine diminea]a cu elocin]a ei neîndur\toare.O r\utate f\r\ margini stric\ perfec]iunea

[i s\rmanele noastre neveste abia mai supravie]uiescpropriei inimi. Cu mare viclenie trebuie atunci s\ începem s\ ne t`r`mspre inima lor [i s\ construim iar, f\r\ ca ele s\ prind\ de veste. S\rmanele noastre neveste,prea mult le iubim ca s\ nu le d\ruim perfec]iunea. Fire[te c\ pentru asta e nevoie ca, diminea]\ dup\diminea]\s\ ne fie foarte, foarte ru[ine.

Lumea a `nceput c`ndva `ntreun[pe f\r\ cinci [i un[pe [i cinci

11Proz\ TIMPUL

noiembrie 2006

MIRCEA GHEORGHE

Timp de vreun an, cam o dat\ la dou\luni, familia de imigran]i români Pricop,format\ din domnul [i doamna Pricop,oameni cop]i, la vreo 50 de ani, mergea `nvizit\ la familia de emigran]i bulgari,Bonev, format\ din domnul [i doamnaBonev, la fel de cop]i, la care se ad\uga dinc`nd `n c`nd Viola, fata lor, t`n\r\ contabil\[i student\ `n orele ei libere la un masterat,o fat\ frumoas\ [i trupe[\, la vreo 25 deani. Domnul [i doamna Bonev nu se aveaubine cu Viola. Din cauza vederilor ei,„tinerii de azi, aici `n capitalism, nu mai auvalorile noastre“, explica doamna Bonev.

Totdeauna, al\turi de familia Pricop, erainvitat\ [i familia Eremia, format\ dindomnul [i doamna Eremia, din aceea[i ge-nera]ie matur\ [i trecut\ bini[or prin via]\.Domnul Eremia lucrase `n România `n ali-menta]ia public\, `n calitate de chelner [ipe urm\ de [ef de sal\ [i de aici `i veneaunatura sa serviabil\, onestitatea [i franche-]ea cu care aprecia oamenii cu bani mul]i.

De fiecare dat\, primele cinci-zece mi-nute ale `nt`lnirii celor trei familii de imi-gran]i erau rezervate pentru mir\ri. Dom-nul Pricop se mira de lucrurile pe care le-aachizi]ionat domnul Bonev de la ultima `n-t`lnire, iar doamna Pricop se mira de nouabluz\ sau noua rochie a doamnei Bonev.Am`ndoi, [i domnul [i doamna Pricop, semirau de c`t de bine arat\ casa, cu noulcovor din dormitor sau cu noul tablou dinsalon sau cu noua fa]\ de mas\ de pe mas\.

Iar domnul [i doamna Bonev se miraude c`t de elegant\ era doamna Pricop [i dec`t de bine asortat era domnul Pricop laciorapi, cravat\ [i costum, datorita grijiiconjugale a doamnei Pricop. Am`ndoi so]iiBonev, la care se asocia, z`mbind pu]instr`mb, doamna Eremia, `l asigurau apoi pedomnul Pricop c\ doamna Pricop este oadevarat\ comoar\. „La fel ca [i doamnaBonev“, r\spundea elegant domnul Pricop[i so]ii Bonev se priveau multumi]i. Iardoamna Eremia z`mbea [i mai str`mb. I-arfi pl\cut [i ei s\ fie o comoar\, dar nu eranimeni care s-o desemneze fiindc\ pedomnul Eremia nu se putea conta.

Pe urm\, rolurile se inversau. Domnul [idoamna Bonev veneau `n vizita la domnul[i doamna Pricop [i familia Eremia era in-vitat\ din oficiu la familia Pricop. {i mir\-rile, la fel, `[i schimbau sensul. Nu era greude remarcat c\ familia Pricop [i familiaBonev se aflau `ntr-un concurs aprig pen-tru cea mai ar\toas\ cas\, cel mai frumostablou, cel mai asortat b\rbat [i cea maicomoar\ nevast\. {i am`ndou\ familiileerau supravegheate `ndeaproape [i cu sim-patie, dar [i cu invidie, de familia Eremia.

Pe urm\, dup\ mir\ri, cele trei familii sea[ezau la mas\. Se aranjau `n jurul meseipe cupluri, ref\c`nd unitatea indestructibil\de acas\ [i musafirii gratulau gazda, mir`n-du-se de c`t de bune erau aperitivele, sala-tele [i friptura. Doamnele, conform unetradi]ii ancestrale, f\ceau schimb de re]ete,iar domnii m`ncau plini de aplica]ie, ples-c\ind de pl\cere.

De obicei, `n timpul mesei, ap\reau [isubiectele de discu]ie. Doamna Bonev `n-cepea s\ vorbeasc\ despre durerile ei artri-tice [i despre minunatele calit\]i ale cureide struguri negri pentru sc\derea colestero-lului [i sl\bire. Doamna Pricop o `ncuraja[i aducea [i ea in discu]ie binefacerile deacela[i fel ale nucilor. Iar doamna Eremia,care era foarte gras\, z`mbea superioar\ [i

interiorizat\. Ea `ncercase curele astea [inu avusese nici un rezultat demn de poves-tit. Z\d\rnicia z\d\rniciilor [i totul e z\-d\rnicie.

Dar doamna Pricop nu voia s\ r\m`n\prea mult\ vreme `n domeniul durerilor.Aducea repede vorba despre o vedet\ decinema sau despre un mare om de afaceri:„Marea ei iubire, zicea ea, dac\ era vorbade o femeie – a fost...“ Ori, dac\ era vorbade un b\rbat: „El a f\cut o mare pasiunepentru...“ Doamna Bonev [i doamnaEremia ascultau fascinate, dar pline depic\. Nu [tiau nimic din cele ce le poves-tea doamna Pricop [i o detestau, fiindc\prea o f\cea pe de[teapta. Voia s\ se fudu-leasc\ `n fa]a b\rba]ilor cu cultura ei [i s\le umileasc\...

Dar b\rba]ii nu le d\deau prea mult\ a-ten]ie. De obicei, spre sf`rsitul mesei, la ca-fea ori la pr\jitur\, se d\deau `ntr-o parte [idomnul Bonev spunea ce ferici]i s`ntem c\tr\im `n Canada, s`ntem privilegia]i, `nBulgaria e groaznic. La fel e [i ̀ n România,zicea domnul Eremia sau domnul Pricop.Nu, zicea domnul Bonev, `n Bulgaria e mair\u. Din cauza turcilor. Din cauza turcilor[i a evreilor.

La acest punct al discu]iei domnulEremia se lumina la fa]\, fiindc\-i pl\cea s\discute despre evrei, iar domnul Pricop `n-cepea s\ tac\ m`lc. Nu se oprea din t\cereaasta p`n\ la sf`r[itul serii. Nu c\ n-ar fi avutce spune, dar lui evreii `i pl\ceau, aveaprieteni mul]i printre ei. {i, uite-a[a, dom-nul Bonev [i domnul Ieremia se `nc\lzeau[i se `ntreceau `n a descoperi uneltiri semi-te unde nici nu te g`ndeai [i nu se opreaudec`t dac\ ap\rea Viola cu prietenul ei,Jean-Grégoire, un haitian foarte vesel.

Apari]ia lui Jean-Grégoire `i f\cea sum-bri. Domnul Bonev nu-l iubea fiindc\ eranegru. L-ar fi b\gat cu drag\ inim\ pe listade du[mani naturali ai Bulgariei, al\turi deturci [i de evrei. Iar domnul Eremia, care-[iamintea recep]iile organizate la restauran-tul Intercontinental cu diploma]i africani, ̀ id\dea dreptate. De regul\, erau calici [i nud\deau bac[i[uri grase.

{i uite-a[a trecea seara [i se f\cea ora11, c`nd familia Pricop d\dea tonul de ple-care. Se desp\r]eau radio[i, se pupau demai multe ori `n fa]a u[ii [i stabileau dataurm\toare a `nt`lnirii pe terenul celorlal]i.

La `nt`lnirea din urm\, lucrurile s-aupetrecut, p`n\ la un punct, la fel. Dar numaip`n\ la un punct.

– Evreii domin\ lumea, a zis domnulEremia, sarcastic. {i o joac\ a[a cum vor ei.Mossadul este cea mai secret\ poli]ie dinlume. Pe Ceau[escu l-a omor`t Mossadul,de ciud\ c\ sc\pase ]ara de datorii. {i peKennedy, tot Mossadul l-a omor`t, ca s\dea m\g\rea]a pe ru[i [i s\ ias\ r\zboi. Iaracum c`]iva ani lui Clinton i-au b\gat...

– ~n Bulgaria, l-a `ntrerupt domnulBonev, pe care nu-l interesa soarta ameri-canilor, evreii alia]i cu turcii au pus m`nape toate uzinele bulg\re[ti, le-au demontat[i le-au trimis `n Israel [i-n Turcia! A[a ce-va ei n-aveau nici `n vis! Chiar [i papa,r\posatul, nu \la de-acum, le-a f\cut jocul!Papa a subminat lag\rul socialist, datorit\lui au c`[tigat evreii, l-a ar\tat la film cumspiona cu sateli]ii! Catolic, catolic, da num-a[ mira s\ aflu c\ are ceva rude `n vreunkibu] sau la Tel Aviv!

– La noi – a continuat domnul Eremiabilan]ul Mossadului, de data asta pe p\-m`nt românesc – mi-a povestit un clientc`nd `nc\ mai eram `n ]ar\, s-a construit oautostrad\ `ntre Pite[ti [i Bucure[ti. Tre-buia s\ fie bun\ dou\zeci [i cinci de ani.Aiurea, dup\ doi ani au `nceput s\ apar\gropi. Cine crede]i c\ era de vin\?

– Papa de la Roma, cine?! Evreii [i tur-cii, a zis domnul Bonev iluminat.

– Evreii [i italienii, l-a corectat domnulEremia. Italienii au preluat contractul [i demuncit au muncit evreii. Au furat tot,piatr\, ciment, cuie, piuli]e [i le-au trimis laneamuri `n Israel.

{i domnul Bonev a ad\ugat la toateastea `nc\ una [i domnul Eremia a ad\ugat[i el alta, dar acum seara nu s-a mai termi-nat cu pup\turi la ie[ire. Fiindc\ domnulPricop, cine [tie `n ce stare de spirit o fi

fost, n-a mai rezistat [i s-a b\gat `ntre ceidoi.

– Gre[i]i fundamental!, a zis el foartecategoric [i autoritar. Pe lumea asta nu e-xist\ dec`t dou\ rase: pro[tii [i de[tep]ii. Eucare s`nt de[tept, a precizat el cu mult sim]dialectic, `n fa]a unui român sau a unuibulgar imbecil prefer de departe un negrusau un evreu inteligent. {i la fel, [i invers.S-a uitat apoi triumf\tor la cei doi comili-toni. Avea convingerea c\ `i `nfundase. P\-cat c\ nu era de fa]\ [i Viola s\-l aud\...

– B\rba]ii au `nceput s\ fac\ politic\ [iuite-i c\ se iau la har]\, a zis doamnaBonev ironic\ [i `mp\ciuitoare, v\z`nddu[m\nia brusc\ de pe fe]ele domnilorBonev [i Eremia. Ia hai s\ punem pu]in\muzic\ [i s\-i lu\m la dans. Pe urm\ a vor-bit ceva `n bulg\re[te cu domnul Bonev [idomnul Bonev a c\zut desigur de acord,fiindc\ `n timp ce a vorbit a dat din cap dela dreapta la st`nga [i de la st`nga la dreap-ta de mai multe ori, dup\ obiceiul dinb\tr`ni al bulgarilor.

– V\ pun c`nt\re]ul nostru preferat, aspus doamna Bonev. Joe Dassin. E de pevremea tinere]ii noastre... V\ place?

Da, Joe Dassin le pl\cea tuturor.Au ascultat din clipa aceea aproape o

or\ cele mai cunoscute dintre melodiile luiJoe Dassin. Domnul Bonev [i doamnaBonev se uitau, unul la altul aproape `ndr\-gosti]i din nou c`nd Joe se t`nguia melo-dios: „Si tu n’existerais pas...“ Atmosferas-a `nc\lzit [i domnii au dansat cu doamne-le, pe r`nd, de vreo trei sau patru ori, fru-mos, `ncet, ca ni[te cupluri mature ce erau.

– Joe Dassin, a zis doamna Pricop c`nds-a terminat discul, a avut un divor] nefe-ricit de Christine cu care avea doi copii.{i, pe urm\, el a f\cut o pasiune nebun\pentru o alt\ c`nt\rea]\, nu-mi aduc bineaminte cum o chema, era cu cincisprezeceani mai t`n\r\. A murit `n bra]ele ei, de ini-m\. La fel ca Richard Wagner care f\cusetot a[a o pasiune nebun\ pentru o came-rist\ de la hotel...

C`teva clipe to]i au ascultat cu luare-aminte. „Frumoas\ moarte“, se g`ndeaub\rba]ii, li se citea invidia `n ochi.

Familia Pricop era acum preg\tit\ deplecare [i domnul Bonev scoase discul dincombina muzical\:

– Joe Dassin `ntruchipeaz\ spiritul fran-cez pur, declar\ el tare flutur`nd discul.Totdeauna am iubit Fran]a [i pe francezi.Bulgaria face parte din francofonie.

– Joe Dassin, zise doamna Pricopinocent\, a fost evreu.

– Ei, na! s\ri doamna Bonev. Nu-iadev\rat!

– Ba da, a confirmat domnul Pricop.– Nu se poate! zise [i domnul Bonev cu

convingere. Evreii nu s`nt at`t de dota]i!– A fost `nmorm`ntat `ntr-un cimitir

evreiesc la Washington. Acolo unde era`nmorm`ntat\ toat\ familia lui...

– Nu-i adev\rat!, spuse iar doamnaBonev. Avea ochii umezi]i de revolt\.

– E o carte despre via]a lui la libr\rie, ol\muri domnul Pricop.

Domnul Bonev se uit\ la el decep]ionat:– Chiar o carte `ntreag\?, suspin\ el– Da, se cheam\ Via]a lui Joe Dassin.

350 de pagini, v-o aduc data viitoare, noiam cump\rat-o...

Domnul Bonev lu\ cutia cu disculcompact, privi o clip\ portretul c`nt\re]uluide pe capac, deschise u[a de la salon [i oazv`rli peste balcon.

– Pot s\ pun pariu, spuse scurt domnulEremia, c\ Mossadul l-a infiltrat `n culturafrancez\.

Domnul [i doamna Pricop se apropiar\de u[\ singuri, f\r\ s\-i mai petreac\ ni-meni la ie[ire. Fiindc\ doamna Bonevc\zuse r\v\[it\ `n fotoliu, doamna Eremiaadormise la mas\, iar b\rba]ii lor scotoceaufoarte preocupa]i `n colec]ia cu discuri s\g\seasc\ unul care s\ fie `n afara oric\reisuspiciuni. Gafa doamnei Pricop `i f\-cuser\ vigilen]i.

Oricum, familia de imigran]i bulgariBonev n-a mai `ntors niciodat\ vizitafamiliei de imigran]i români Pricop. {ifamilia de imigran]i români Eremia n-amai fost niciodat\ invitat\ din oficiu, nicila unii, nici la al]ii, `n ciuda naturii servia-bile a domnului Eremia a onestit\]ii [ifranche]ei lui...

Gafa

InterviuTIMPUL12

noiembrie 2006

Secolul al XVIII-lea`nseamn\ ra]ionalitate,discurs anti-teologal,rezultate [tiin]ifice [i tehnice

L.U.: Exist\ trei modele ale Iluminis-mului care s-au impus `n Europa. Primul,axat pe individualism, pleac\ din spa]iulenglez. Al doilea, axat pe civism, pleac\dinspre Fran]a. ~n sf`r[it, al treilea, celprusac, d\ na[tere statului etnicist, care areo istorie mai mult sau mai pu]in fericit\ `nspa]iul Est [i Sud-Est european.

V.N.: Da, sigur c\ problemele de istoriea Iluminismului, inclusiv cele care privescpartea de cultur\ politic\ [i de cultur\statal\ sunt foarte importante. Mai `nt`i, amputea sublinia faptul c\, `ntr-adev\r, exist\o diferen]\ `ntre Europa de Vest [i EuropaCentral-Sud-Estic\ ̀ n ceea ce prive[te ideeastatal\. Sunt concepte ce genereaz\ lim-baje, discursuri [i decizii ce particularizea-z\ cele dou\ arealuri ale continentului. Le-gisla]iile, organizarea [i administrarea sebazeaz\ pe culturi a c\ror aparent\ simila-ritate induce `n eroare. De[i avem de-a facecu emi]\tori [i receptori ce intr\ `n dialog,de[i observ\m o tenta]ie a asimil\rii `nnoi-rilor social-culturale [i politice, timpurilemoderniz\rii s`nt diferite. Apoi, exist\ idei[i legisla]ii `nsu[ite `n mod artificial de re-ceptori, ele fiind greu adaptabile societ\-]ilor medievale colectiviste. De unde [idecalajele dintre Estul [i Vestul Europei.

Modelul francez al civismului a fostdoar par]ial adoptat chiar [i `n vecin\tateaimediat\, `n Prusia [i Imperiul Habsburgic.Secolul al XVIII-lea r\m`ne importantpentru c\ este un timp al marii tranzi]ii dela medievalitate la modernitate. Numit alluminilor, cu deosebire de c\tre francezi, ela fost timpul `n care s-a conturat conceptulde Europa. Gra]ie [tiin]elor [i filozofiei, dar[i unei mai exacte `n]elegeri a rostuluiemancip\rii individului [i societ\]ii, are loco treptat\ desprindere de geografie [i re-ligie, de mistic\ [i despotisme. ~n genere,atunci s-a produs desp\r]irea de mo[tenirilemedievale.

Secolul al XVIII-lea `nseamn\ ra]ionali-tate, discurs anti-teologal, rezultate [tiin]ifi-ce [i tehnice. Atunci este elaborat\ nouaidee de stat, atunci e structurat\ administra-]ia politic\ modern\, atunci s`nt diseminatediscursurile filosofice ale lui John Locke(Eseu asupra intelectului omenesc [i Scri-soare despre toleran]\) [i se resimt conse-cin]ele Revolu]iei Glorioase. Faptul cul-tural-social [i politic petrecut `n Angliapreg\te[te reformele [i discontinuit\]ile

secolului al XVIII-lea `n c`teva importanteregiuni europene.

Cunoscut ca „secolul luminilor“, acesttimp se aranjeaz\ diferit, ceea ce se da-toreaz\ descoperirilor [tiin]ifice, alfabeti-z\rii unor segmente ale popula]iei, dezvol-t\rii capitaliste, diversific\rii meseriilor [iprofesiilor [i form\rii clasei de mijloc. ~nAnglia, emanciparea a pornit de jos `n sus,ceea ce a f\cut ca ierarhiile sociale s\ serea[eze mai repede [i altfel comparativ cuEuropa continental\. Tot acolo, datorit\ re-volu]iei [tiin]ifice, a fost posibil\ instituireacelei dint`i administra]ii statale moderne.

Dac\ vorbe[ti `n Rom=nia despre Ilumi-nismul englez, ataci, `ntr-un fel, o dogm\...

Atunci c`nd discut\m chestiunea statali-t\]ii, a trecerii de la tradi]ionalism la mo-dernitate `n Europa, trebuie s\ avem `nvedere izvoarele anglo-saxone care aucontribuit la schimb\rile din Anglia [i auinfluen]at c`teva medii intelectuale vest-eu-ropene. ~n secolul al XIX-lea, Rom=nia [i-a`nsu[it f\r\ spirit critic modelele culturalefranceze [i germane. C`t despre izvoareleanglo-saxone, le-a ignorat. Descoperimast\zi c\ setul de valori al acestei culturi nueste `n]eles, c\ rom=nii nu cunosc lumeabritanic\. Aspectul e important de semna-lat, mai ales c\ nici elitele profesionale [inici cele politice rom=ne[ti nu au observatrosturile [i ramifica]iile profunde ale filo-zofiei [i culturii inspirate de realit\]ilevie]ii; respectiv, nu au `n]eles rolul prag-matic al filozofiei engleze `n construc]iastatului modern. Tot astfel se explic\ [iaten]ia superficial\ a rom=nilor acordat\socialului `n construc]ia democra]iei, plu-ralismului intelectual `n formularea g`ndiriipolitice [i culturii administrative `n fun-darea institu]iilor.

Reperele modernit\]ii rom=ne[ti au fostnumai `n Fran]a [i Prusia. Cu alte cuvinte,atunci c`nd e vorba de democra]ie, parla-mentarism [i management statal, sursele deinspira]ie au fost de m`na a doua. Francezii[i germanii traduseser\ fragmentar [i ade-sea `n termeni [i limbaje proprii izvoareleg`ndirii politice [i administrative engleze,motiv pentru care s`nt diferen]e remarca-bile ̀ ntre cele trei culturi ce genereaz\ iden-tit\]ile statale moderne `n Europa. Pe tra-seul de la emi]\tor la receptor, sensul lor s-a denaturat. Translarea [i adaptarea au avutnu doar efecte liniare, ci [i perverse, fapt pecare `l `n]elegem dac\ analiz\m contextulsocial-politic al receptorului, genul con-str`ngerilor, calitatea institu]iilor formatoaredin fiecare comunitate, procentul cititorilor.

Decalajele Vest-Est, imposibil de negli-jat `ntr-o istorie a culturii europene, se potidentifica urm\rind evolu]ia conceptelor,limbajelor, principiilor, ideologiilor [i ins-titu]iilor de-a lungul ultimelor dou\ sute deani. Prin urmare, dincolo de `mprumuturi [isimilitudini, important\ r\m`ne [i dezv\lui-rea diferen]elor, deci, a startului `nt`rziat alEstului `n competi]iile timpului nou struc-turat de occidentali. O dat\ acceptat\ operspectiv\ ra]ional\ asupra trecutului, credc\ vom putea aborda ceva mai relaxat pre-zentul [i vom formula mai bine proiectulpentru timpul ce urmeaz\.

A]i men]ionat faptul c\ `n spa]iul anglo-saxon aceast\ luminare a societ\]ii are locde jos `n sus. ~n Fran]a, lucrurile se `nt`m-pl\ diferit. Aici avantajele moderniz\rii,

`nv\]\m`ntul [i administra]ia, s`nt folositetocmai pentru a unifica un stat care altfelera destul de neomogen. Acest modelcentralist, pe care francezii `l aplic\ bine,este preluat de Prusia [i, `ntr-o m\sur\ maimare sau mai mic\, de Austria [i Rusia.Astfel ajungem `n spa]iul Central [i EstEuropean, care ne intereseaz\ pe noi.

Este important ceea ce aduce]i dumnea-voastr\ `n discu]ie, numai c\ trebuie s\oper\m o serie de nuan]\ri la capitolultransl\rii ideilor dinspre Occident spreEuropa Central\ [i de Est. Anume, formacentralist\ francez\ se reg\se[te, `ntr-ade-v\r, la nivelul regatului prusac al secoluluial XVIII-lea; se reg\se[te [i `n interiorulImperiului Habsburgic de-a lungul acelu-ia[i secol. ~n nici unul din cazuri nu estevorba de un absolutism despotic, ci de unulluminat. O contradic]ie terminologic\? Dinpunctul de vedere al Casei de Habsburglucrurile par s\ ias\ din cadrul clasic deinterpretare, c\ci acolo interfereaz\ tradi]iisocial-culturale medievale [i moderne, darse deschide [i perspectiva ie[irii de sub ser-vitu]ile confesionale, statul toler`nd diver-sitatea religiilor [i accept`nd laicizarea unuisegment al popula]iei. Se `ntrez\rise [ansaform\rii unei identit\]i multiple prin co-existen]a confesional\ [i lingvistic\, prinamalgamarea de culturi [i religii.

Comparativ cu secolul al XVII-lea, ca-tolicismul celui de-al XVIII-lea veac a fostmai flexibil [i mai tolerant, ceea ce a con-tribuit la ridicarea unui segment socialrelativ numeros de la condi]ia plebee la ceacivic\. Centralismul imperialilor fusese fo-losit nu doar `n scopuri mercantile, ci [i cuinten]ia promov\rii civismului. Raportareaindividual\ [i colectiv\ la `mp\rat coagu-lase `ntruc`tva marea diversitate de comu-nit\]i. Sensul din urm\ avea s\ fie esen]ial`n conservarea p\cii interne a Imperiului [i`n dezvoltarea unei apreciabile for]e `npoliticile sale externe.

~ntre anii 1700-1800, Habsburgii au asi-gurat echilibrul politico-militar pe conti-nent. Europa Central\ [i Est-Central\ – `ncare `n secolul al XVIII-lea se aflau inte-grate [i c`teva regiuni locuite majoritar derom=ni, precum Transilvania, Partium,S\tmar, Banat sau Bucovina –, s-a ghidatdup\ modelul administra]iei centralistevieneze. Cu mici excep]ii, comunit\]ile s-au l\sat atrase `n jocul imperial, beneficiindla r`ndul lor de un proces de emanciparesocial\. E util\ `ns\ o precizare, spre avedea ce anume particularizeaz\ ImperiulEuropei Centrale `n raport cu Fran]a [iPrusia. Principiile mercantiliste ale Vieneiau generat un stat plurilingv [i un civismcezaro-cr\iesc ce devenise discret piesa dereferin]\ identitar\. Acest fenomen era deneconceput `n Fran]a, marcat\ de monocul-tura limbii, [i `n Prusia, dominat\ demonocultura religioas\.

Evolu]ia Prusiei este c\treetno-na]iune, c\treVolksgeist, `n timp ceImperiul Habsburgic r\m`ne`n continuare plural

~n]eleg c\ dvs vorbi]i de dou\ modeleale Iluminismului `n spa]iul cultural ger-man: unul impus `n Prusia, modelul cen-tralist, modelul statului-na]iune, etnicist [i

cel\lalt, impus `n zona habsburgic\, unmodel mai relaxat, multicultural.

Cu toate c\ este vorba de aceea[i limb\,existau dou\ state, cu dou\ identit\]i,structurate `n jurul a dou\ seturi de valorireligioase [i social-culturale. Sturm undDrang-ul Prusiei va propaga ideea schim-b\rii radicale prin reg\sirea germanit\]ii ̀ ntr-osingur\ etno-na]iune, `ntr-o Volkischekultur,`mprejurare `n care limba [i poporul urmaus\ joace rolul cheie `n definirea identit\]iicolective. Tot ceea ce fusese diversitate,tradi]ii locale, dialecte dob`ndea acum uncaracter unitar. ~n `nt`mpinarea demersuluiideologic veniser\ legendele, folclorul, ar-hetipul, istoria. C`t prive[te ImperiulHabsburgic, acesta r\m\sese o structur\identitar\ plural\, continu`nd s\ gestionezemul]imea comunit\]ilor religioase [ilingvistice.

Catolicismul s\u – devenit mai permisivdup\ confrunt\rile teribile din secolul pre-cedent –, avea s\ admit\ protestantismul,ortodoxia, iudaismul [i mahomedanismul.Cum `ns\ romantismul a ap\rut `nainte caluminarea prin [tiin]\ [i ra]iune s\-[i fi dusopera la bun sf`r[it, [i cum `nvecinataPrusie `[i descoperise voca]ia unificatoaresub impulsul succeselor militare, misticis-mul [i exclusivismul identitar au fost ̀ n m\-sur\ s\ provoace reorientarea cultural-iden-titar\. Sub influen]a Prusiei se va na[te oideologie sentimental\, furtunoas\ [i nesi-gur\, un monoculturalism din care se vorinspira [i elitele moderne din regiunileEuropei Centrale [i de Est.

Mai exist\ ceva care trebuie spus. ~m-prumutul identitar francez func]ioneaz\ lanivelul construc]iei statale, dar nu contri-buie la formarea con[tiin]ei de grup. Fran]a`ncearc\ implementarea con[tiin]ei statalit\-]ii, de aici [i ideea centralist\ care, odat\ cuMarea Revolu]ie, se va preocupa de exten-sia social\ a na]iunii. Recunoa[terea dreptu-rilor juridice [i civice ale fiec\rui individ seva materializa `n g`ndirea, formularea, ex-plicarea [i asumarea cultural-juridic\ a no]i-unii de cet\]enie. Citoyenneté devine con-ceptul-cheie `n jurul c\ruia se coaguleaz\identitatea colectiv\, viitoarea na]iune mo-dern\ francez\. Rolul patriotic va fi asiguratde dreptul p\m`ntului (jus solis). Ceea cedifer\ `n Prusia este con[tiin]a colectiv\centrat\ `n jurul Volk-ului, a poporului [i alimbii, `n jurul dreptului s`ngelui (jussangvinis). Aceast\ diferen]\ conceptual\va conferi `n]elesuri distincte ideii de na-]iune. Fran]a va include [i asimila alteri-t\]ile de orice fel, Prusia le va exclude.

Diferen]ele s`nt mari [i ele explic\ riva-litatea dintre cele dou\ na]iuni. Acestea austat la baza conflictelor franco-germane dinanii 1870-1871, din primul [i din al doilear\zboi mondial. Prusia [i Fran]a se excludreciproc, pornind de la limbajele politice [iidentitare incompatibile. ~n concluzie, cen-tralismul este doar un element `n formareastatelor, identificarea lui presupun`nd ocunoa[tere atent\ a culturilor [i mai ales asensurilor atribuite `n fiecare limb\ con-ceptelor formatoare ale na]iunilor moderne.Vom descoperi nu numai continuit\]i, dar [idiscontinuit\]i. ~n viitoarele state din Europade Est [i de Sud-Est, ideea de con[tiin]\colectiv\ a fost fecundat\ nu numai de`mprumuturile franceze, ci [i de `mprumu-turile germane romantice.

Despre reg\sirea de sine [i `nt`lnirea cu Europa (I)

Interviu cu Victor Neumann

13Interviu TIMPUL

noiembrie 2006

Con[tiin]a na]ional\rom=neasc\, a c\rei genez\este `n principaltransilv\nean\, se formeaz\`n secolul al XVIII-lea, c`nd `n Moldova [i Valahiadomneau fanario]ii

Putem s\ facem o delimitare `ntre unmodel al statului civic (francez), un modelindividualist (englez) [i un model etnicist [iorganicist (prusac)? La noi a existat foartemult\ vreme o prejudecat\ a „modeluluifrancez“. Toat\ lumea era francofil\,uneori chiar p`n\ la pierderea total\ a„reflexului na]ional“. Se ajunsese, `n tim-pul primului r\zboi mondial, la afirma]ii degenul „S\ cad\ Rom=nia, dar s\ rezisteFran]a!“ Crede]i c\ Rom=nia a preluat `n-tr-adev\r modelul statului civic francez,sau a preluat un model diferit, care seorigineaz\ `n alt spa]iu?

Lucrurile sunt extrem de complexe. ~nepoca celei dint`i moderniz\ri, regiunilerom=ne[ti au fost supuse multiplelor influ-en]e: greco-bizantin\, turc\, slav\, austria-c\, german\, maghiar\ [i franco-italian\.Construc]ia con[tiin]ei na]ionale trebuiev\zut\ `ncep`nd cu secolul al XVIII-lea,de[i propriu-zis statalitatea na]ional\ rom=-neasc\ `ncepe la 1859 [i se reconfigureaz\prin unirea din 1918. ~n ceea ce prive[teRom=nia, trebuie s\ explic\m dou\ lucruriimportante: `nt`i, descoperirea [i formula-rea con[tiin]ei na]ionale rom=ne[ti se pe-trece ̀ n Transilvania secolului al XVIII-lea,unde cadrul politic, administrativ, religios[i pedagogic a fost creat de Habsburgi; `n aldoilea r`nd, emanciparea social\ [i mai apoina]ional\ ini]iat\ de rom=nii greco-catolicidin Transilvania avusese loc `ntr-un mo-ment istoric `n care Moldova [i Valahiaerau conduse de domni fanario]i, influen]acultural\ neoelen\ fiind cov`r[itoare `nmediile culturale, politice [i [colare. Apoi,cadrul statal nu era de inspira]ie vest-euro-pean\, dar nici o mo[tenire bizantino-oto-man\. Cum observase istoricul I. TóthZoltán1, predecesori precum DimitrieCantemir nu `ntrez\riser\ `nc\ rostul political rom=nit\]ii, invocarea ei neput`nd in-fluen]a „pravoslavnicele interese bizantineale Petersburgului“. Drept urmare, origineami[c\rilor politice rom=ne[ti se petrece `nTransilvania, [i aceasta mai ales ca urmarea ini]iativei Vienei. Teoria daco-roman\apare `ntr-un cadru administrativ permisiv,fiind formulat\ `n scopul propag\rii [itrezirii con[tiin]ei de grup [i, mai t`rziu, acon[tiin]ei na]ionale a rom=nilor dinTransilvania. Ulterior, ea va juca un rolpolitic [i `n Moldova [i Valahia.

Putem s\ vorbim de dezvoltarea uneicon[tiin]e etnice `n spa]iul ardelean pe fili-er\, s\-i spunem, prusac\, urmat\ apoi, lajum\tatea secolului al XIX-lea, de dezvol-tarea statalit\]ii `n principatele extracar-patice, dup\ un presupus model francez,dar de fapt import`nd modelul statului or-ganicist, pe baza „con[tiin]ei na]ionale“livrate de {coala Ardelean\?

~n ceea ce prive[te Transilvania, datorit\aceluia[i imperiu de care am vorbit ante-rior, comunit\]ile nu s`nt definibile dinpunct de vedere etnic sau na]ional la nive-lul secolului al XVIII-lea. Ele reprezint\grupuri confesionale (catolice, greco-cato-lice, ortodoxe, protestante sau mozaice), [ilingvistice (rom=n, german, maghiar etc.).~n ceea ce-i prive[te pe rom=ni, ei eraugreco-catolici sau ortodoc[i. Trebuie subli-niat c\ prin intermediul greco-catolicismu-lui p\trund foarte multe din ideile europene`n comunitatea rom=neasc\, inclusiv ideeade na]iune.

Inochentie Micu Klein este primul careproduce o platform\ intelectual\ pentru e-manciparea social\ [i cultural\ a rom=-nilor din Transilvania, contribuind decisivla participarea lor la via]a public\, institu-]ional\ [i politic\. Instruit [i `nnobilat

fiind, el devine episcop al rom=nilorgreco-catolici din Transilvania [i membru`n Dieta de la Cluj. Discipolii s\i – at`t `nscaunul episcopal de la Blaj, c`t [i mem-brii {colii Ardelene din a doua jum\tate asecolului al XVIII-lea [i `nceputul secolu-lui al XIX-lea – s`nt principalii promotoriai ideii etno-na]ionale. Ei profit\ de cadrulcreat de Habsburgi [i frecventeaz\ [colilede la Buda, Viena, Göttingen, Lemberg,Leipzig, Halle.

Ceea ce e interesant `n cazul lor este c\se despart de orientarea plural\ a Vienei [iaspir\ la autodefinire prin etnocultur\. ~[i`nsu[esc ideea prusac\ de Völkischekultur.Vor asimila c`teva repere din opera luiAugust Ludwig Schlözer [i, mai t`rziu, dinaceea a lui Johann Gottfried Herder, pun`n-du-le `n rela]ie cu necesit\]ile comunit\]iirom=ne[ti din Transilvania. Recunoa[tereaegalit\]ii `n drepturi cu celelalte confesiuni[i comunit\]i devenise cea mai important\idee politic\ a {colii Ardelene. Nici `n acelmoment nu fusese vorba de ideea de na]iu-ne `n sensul acordat ei de secolul alXIX-lea, de na]iunea statal\, ci de o con[ti-in]\ de grup, `n care deslu[im efortul elite-lor culturale rom=ne[ti de a emancipapopula]ia [i de a construi o identitate prindiferen]e de natur\ istorico-lingvistic\ [ireligioas\. Unii au definit-o con[tiin]\ deneam, eu a[ defini-o drept con[tiin]a uneifamilii religioase [i social-lingvistice ceulterior va dezvolta teoria daco-roman\ aetno-na]iunii. ~n secolul al XIX-lea, disci-polii {colii Ardelene trec Carpa]ii [i devinformatori ai con[tiin]ei na]ionale.

De[i tr\ie[te `n interiorul ImperiuluiHabsburgic, intelighen]ia transilvan\ delimb\ rom=n\ se duce la sursele prusace [inu la cele vieneze. Modelul multiculturalpare prea complex, `n vreme ce acela mo-nocultural este mai lesne de `nsu[it. Asi-milabil prin reduc]ionismul s\u, acesta eralizibil [i la nivelul masei, indiferent degradul de instruc]ie. ~n secolul al XIX-lea,Florian Aaron `nfiin]eaz\ [coala rom=neas-c\ de la Gole[ti [i scrie o istorie a }\riiRum\ne[ti2 `n trei volume (1836-1839).Gheorghe Laz\r transform\ [coala de laSf`ntul Sava dintr-una greceasc\ `ntr-unade limb\ rom=n\. Pedagogii politicii etno-na]ionale s`nt Ioan Maiorescu, AlexandruPapiu Ilarian, August Treboniu Laurian,Simion B\rnu]iu, Eftimie Murgu [.a., cuto]ii prob`nd prezen]a serioas\ a ardelenilor`n Valahia [i Moldova. Ei dau glas discur-sului modern asupra societ\]ii [i r\sp`ndescpe toate c\ile ideologia noii con[tiin]e iden-titare ce urma s\ creeze na]iunea statal\rom=n\. Arderea etapelor are numeroaseconsecin]e, faste [i nefaste. Ea a prilejuit oimportant\ orientare pro-occidental\, dar [iinventarea na]iunii organice, a unui identi-tarism `ngust, `n care nu se va mai reg\sibog\]ia de grupuri culturale [i confesionalece au coabitat sute de ani cu rom=nii.

Istoricii [i oamenii de cultur\ au abordattrecutul rom=nesc `n primulr`nd prin prisma elitelor, apersonalit\]ilor [i a „eroilor“

Un am\nunt interesant a fost formulatde Moses Gaster `n partea din Memoriilesale `n care `[i relateaz\ copil\ria. Descrieun Bucure[ti cosmopolit, relaxat, cam pe la1830. Dup\ care urmeaz\ venirea rom=ni-lor transilv\neni, forma]i `n cadrul {coliiArdelene. Spune c\ primele reac]ii anti-semite le-a `nt`lnit din partea elevilor [iprofesorilor ardeleni.

E adev\rat. Dup\ ce transfer\ ideea na-]ional\ `n regiunile de la Est [i Sud deCarpa]i, ardelenii s`nt cei care dezvolt\na]ionalismul [i orientarea xenofob\, intro-duc`nd `n discursul lor [i note de antise-mitism. Exemplul presta]iilor na]ionalisteale lui Simion B\rnu]iu la Ia[i nu s`ntsingulare, dar sunt edificatoare pentru oasemenea tendin]\. Ele l-au revoltat peconsulul francez din capitala moldav\, carea sesizat autorit\]ile `n leg\tur\ cu astfel de

atitudini. De altfel, to]i congenerii s\i aveauasemenea preocup\ri, excluderea alterit\]iifiind una din pu]inele modalit\]i de autode-finire rapid\ a identit\]ii. August TreboniuLaurian introduce purismul `n filologiarom=neasc\. Aceea[i op]iune o `nt`lnim laTimotei Cipariu [i Alexandru Papiu Ilarian.To]i transfer\ ceva nou [i radical `n via]acultural\ a Bucure[tilor de la mijlocul seco-lului al XIX-lea. Papiu Ilarian [i TreboniuLaurian devin foarte activi `n mediileintelectuale, `n Societatea Academic\Rom=n\ [i `n Academia Rom=n\. Propa-ganda lor na]ional\ con]inea un s`mburetare de etno-na]ionalism – unul care avea s\inspire mai multe genera]ii, nefiind expiratnici ast\zi; aduseser\ mai aproape Europade Estul [i Sud-Estului continentului.Lumea rom=neasc\ `[i `nsu[ea tr\s\turileEuropei contemporane. ~n tot cazul, orga-nicismul de sorginte german\ devenise unreper al con[tiin]ei na]ionale. El avea s\incite la exclusivisme, fiind prezent deja `nConstitu]ia Rom=niei anului 1866, `n carese preciza c\ persoanele de alt\ religiedec`t cea cre[tin\ nu primesc dreptul decet\]enie.

Cum receptau comunit\]ile ruraleaceste transform\ri sociale [i culturaleaduse de secolul al XIX-lea?

Pentru mult\ vreme ele fuseser\ departede mijloacele de informare. Muta]iile lumiimoderne, progresele [tiin]ifice [i tehniceerau necunoscute lumii rurale, r\mas\ `nurm\. Cum ar\ta masa popula]iei rom=ne[ti`n deceniile de dup\ 1800? {colile confe-sionale func]ionau `n Transilvania [i `nBanat [i aceasta se datora aten]iei MarieiTereza [i a lui Iosif al II-lea. Ele aveau pro-fesori [i `nv\]\tori cu [coal\, aveau progra-me [i inspectorate ce le `ndrumau activi-tatea. A fost un `nceput de bun augur. Nu [isuficient. P`n\ t`rziu spre 1900, niciTransilvania nu avea popula]ia alfabetizat\la scara majorit\]ii.

Statisticile indic\ situa]ii mai bune `ncomitatele din Banat [i mai slabe `nTransilvania. Ora[ele de c`mpie, Timi[oara,Arad [i Oradea, `[i c`[tigaser\ o condi]iesocial-economic\ mai atractiv\ comparativcu cele din podi[ul transilvan. ~n Moldova[i Valahia reforma `nv\]\m`ntului a debutat`n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea,`n vremea domniei lui Al. I. Cuza. Procesulde alfabetizare s-a desf\[urat cu mari difi-cult\]i p`n\ la sf`r[itul secolului al XIX-lea.Chiar dac\ politicile regelui Carol I au aju-tat la reform\ [i la `nnoirea lucrurilor, chiardac\ el a investit `n [colarizare, retardareamo[tenit\ de Vechiul Regat al Rom=nieidintr-o medievalitate de lung\ durat\ a`ngreunat integrarea european\.

Modernizarea par]ial\, realizat\ prin-tr-un segment sub]ire din popula]ia ora[e-lor, nu a fost `ndeajuns. ~n]elegerea trun-chiat\ a fenomenului social, a rela]iei `ntresocial [i politic, s-a datorat absen]ei g`ndiriipolitice articulate `n jurul marilor proiecte.Acestui fenomen nu i s-a acordat interesulcuvenit. Istoricii [i oamenii de cultur\ auabordat trecutul rom=nesc `n primul r`ndprin prisma elitelor, a personalit\]ilor [i a„eroilor“. Ceea ce nu s-a `n]eles atunci – [inici mai t`rziu – este c\ m\sura unei entit\]ina]ionale este conferit\ de societate, denivelul de trai al acesteia, de preg\tirea [ide starea ei de spirit. Iat\ de ce era firesc cao cultur\ a binelui de ob[te s\ se reg\seasc\`n politicile elitelor.

Primul proces demodernizare este o reu[it\par]ial\, c\ci se petrece maimult la v=rful societ\]ii

E interesant c\ la 1848 revolu]ionariiveneau cu ni[te idei, inclusiv despre eman-ciparea minorit\]ilor, dar apoi, deveni]i oa-meni politici, renun]\ la majoritatea aces-tor „mofturi fran]uze[ti“ `n favoarea unuina]ionalism mai „organicist“. O ̀ ntoarcerecam brusc\... A[ dori s\ discut\m desprefelul `n care s-a implementat modernitatea

la noi. Rom=nia avea o societate rural\ –medieval\ [i feudal\. Putem vorbi de unproiect ratat al primei moderniz\ri, datfiind c\ a avut o arie foarte mic\ de pene-trare? Putem vorbi de o societate nepreg\-tit\ pentru modernizare?

Nu, nu cred c\ cel dint`i proiect almoderniz\rii a fost ratat. Mai `nt`i, ar trebuis\ remarc faptul c\ asimilarea valorilorculturale [i administrative europene s-apetrecut relativ t`rziu `n Vechiul Regat,mo[tenirile de provenien]\ otoman\ supra-vie]uind. De `nnoire vor beneficia statul, `nsensul reform\rii [i supravie]uirii lui, [i unsegment social situat la v`rf, care era conti-nuatorul vechii boierimi. Intelectualii [ipoliticienii ce au studiat `n Occident s-au`ntors cu programe moderne, cu ideigeneroase, cu inven]ii tehnice valoroase.Uneori au transpus `n realitate tehnologiileApusului, au construit poduri, c\i ferate,drumuri, b\nci, [coli. Alteori doar au imitato lume care ̀ nc\ nu sem\na cu cea a Estului[i care avea o alt\ `n]elegere a politicului.

Va trebui s\ recunoa[tem c\ societatearom=neasc\ de la 1848 nu era comparabil\cu aceea francez\, cum nici Bucure[tiul nuera aidoma Parisului. Punctul 13 dinProclama]ia de la Islaz (`mpropriet\rirea]\ranilor) fusese singura revendicareatractiv\ pentru masa de ascult\tori ai luiIoan Heliade R\dulescu. Cum spunea]i, `ndeceniul al [aselea al secolului al XIX-lea,o mare parte dintre pa[opti[ti [i-au schim-bat discursul, adapt`ndu-l necesit\]ilorinterne. Totu[i, ei nu arat\ un interesautentic pentru emanciparea masei, iardinamica politic\ a timpului `i oblig\ s\mute accentul pe ideologie, spre a aveaacordul facil al popula]iei [i recunoa[tereamarilor puteri.

Prin ideologia etno-na]ional\ s-a format,at`t c`t s-a putut, o con[tiin]\ politic\. ~ncondi]iile `n care proiectul social nudebutase `nc\, [ansele dezvolt\rii au r\mas`n m`inile grupului restr`ns de oameniprovenind din amintitele familii `nst\rite.Din r`ndul lui s-au selectat noii lideripolitici ai ]\rii, ei unind cele dou\ state,Moldova [i Valahia [i dob`ndind, prineforturi `ndelungate, recunoa[terea statuluirom=n de c\tre Europa. Iat\ o reu[it\ a celeidint`i moderniz\ri. Chiar dac\ numai elitaac]ioneaz\ `n cuno[tin]\ de cauz\, benefi-ciul se vede `n geneza [i func]ionareastatului rom=n, un stat ce se va pozi]iona `nraza de influen]\ a Occidentului.

Primul proces de modernizare este oreu[it\ par]ial\, c\ci se petrece mai mult lav=rful societ\]ii. E superficial pentru c\atinge doar categoriile sociale privilegiate,dar [i pentru c\ elitele `nse[i nu au avuttimpul necesar [i nici perspicacitatea de a`mprumuta con]inutul de idei politice,modelul juridic [i cultura administrativ\occidentale. Dincolo de neajunsuri, s`ntsemne destule care arat\ o demarare amoderniz\rii de sus `n jos, iar faptul c\informa]ia [i cunoa[terea coboar\ `ncet [iformeaz\ categoriile de mijloc e un argu-ment `n sensul amintit. Spre sf`r[itulsecolului al XIX-lea exista deja o ne-gustorime rom=neasc\, iar [colile de arte [imeserii vor multiplica [i ele num\rulor\[enilor. Apoi, indiferent de provenien]alor – greci, evrei, armeni, germani, ma-ghiari, or\[enii au contribuit peste tot lacultura [i civiliza]ia rom=neasc\. ProblemaRom=niei este c\ nu a existat niciodat\ oarticulare suficient\ `ntre politicile statale,a[a-zis „na]ionale“, [i problema social\. Nua existat un interes real pentru binelepublic, fapt ce a condus la ignorareacelei mai de pre] resurse, cea uman\.

Interviu realizat de LAUREN}IU URSU

1 Primul secol al na]ionalismuluirom=nesc ardelean (1697-1792), EdituraPytagora, Bucure[ti, 2001.

2 Idee r\pede de istoria }\rii Rum=ne[ti.

CerneluriTIMPUL14

noiembrie 2006

LIVIU ANTONESEI

Un autor care m\ totblocheaz\

Mi-a pl\cut, de c`nd am f\cut cuno[-tin]\ cu ea, poezia lui Emil Brumaru. ~nacela[i timp, `l cunosc de vreo jum\tate devia]\ pe autor [i asta m-a pus mereu `ntr-ositua]ie cumva blocant\, oarecum perple-xant\. Nu e tocmai obi[nuit, pe la noi, s\-]iplac\ [i s\ apreciezi autori `n via]\, ba `i [imai cuno[ti pe deasupra. A[a se face c\ nuam scris, p`n\ acum, dec`t dou\ articoledespre poezia sa – prima oar\ `n 1983, latrei ani de la apari]ia Dulapului `ndr\gos-tit, cea dint`i antologie masiv\ a poetului,de[i punctul de plecare era chiar antolo-gia!, de unde se vede c\ mi-au trebuit a-proape trei ani s\ m\ deblochez; a douaoar\, `n decembrie 1988, c`nd p\rinteletamaretelor se preg\tea s\ devin\ semi-centenar, chestie care avea s\ mi se `nt`m-ple [i mie peste un num\r de ani. {i, ca s\fiu sincer p`n\ la cap\t, `n fapt, cel de-aldoilea articol `l topea, `l extindea [i `lnuan]a pe cel dint`i. Iar acum, normal, `lvoi topi pe cel de-al doilea `n textul defa]\, ]in`nd desigur seama de noile apari]iieditoriale ale poetului (doar nu mi-amschimbat `ntre timp p\rerea, nici lui nui-au sc\zut opera [i/sau vizibilitatea!) Maimult, este un autor pe val [i, ca unul caream crezut mereu `n destinul s\u poetic,s`nt foarte bucuros c\ lucrurile stau a[a. ~nultimii ani, dimensiunile remarcabile aleacestei opere lirice au ajuns la apogeu. Au`nceput s\ i se dedice volume monografi-ce, nu doar capitole `n c\r]ile celor maiimportan]i critici, a dat la lumin\ o partedin poemele din fostele „carnete secrete“,din care `nainte de 1989 putea doar s\citeasc\ altora, nu s\ le [i publice, iar anto-logia de fa]\ urmeaz\ alteia scoas\ de edi-tura Cartier de la Chi[in\u `n dou\ edi]iideja, prima `n dou\ volume, cealalt\, maibogat\, aproape o integral\ liric\ Brumaru,`n trei. Aceste evolu]ii, cum v\ da]i seama,n-au contribuit la sc\derea capacit\]ii melede a m\ bloca, ba dimpotriv\. A[a c\, a-tunci c`nd mi s-a propus s\ scriu prefa]a laacest al doilea volum al edi]iei, prima meareac]ie a fost s\ refuz! ~n fond, scrisesemdou\ articole, `mi d\dusem obolul fa]\ demarele poet, m\ puteam socoti absolvit.Doar c\ dracul nu st\ lini[tit! Pe de o parte,presiunile amicale ale editorilor, pe de alta,faptul c\, totu[i, `mi plac provoc\rile, m-auscos din blocaj. A[a c\ am acceptat dar, cas\ nu-mi pierd cu totul deprinderea bloca-jului, am terminat textul `n ultima clip\!

O precizare tehnic\ este necesar\.Acest volum cuprinde poeme din volume-le/ciclurile Fluturii de pandi[pan (1970),Julien Ospitalierul (1974), G`nditorulmonden (1998 – 2000), precum [i inedite-le din antologia din 1980, amintit\ deja.Ei, bine, textul meu nu se refer\ doar lapoemele antologate `n acest volum, ci laansamblul poeziei lui E. B. Este un eseudespre Brumaru, despre poezia acestuia,a[a cum o percep eu, pentru c\ s`nt [i eu uncititor!, [i cum o pricep eu, dup\ puterile

mele de comprehensiune, analiz\ [i inter-pretare. Care s`nt cele ale unui scriitor, nuale unui critic, pentru c\ nici nu s`nt unul,de[i, mai mult sau mai pu]in impresionist,m-am pronun]at, probabil, de-a lungultimpului, asupra mai multor sute de volu-me de literatur\.

O cosmogonie scris\ pe mantaua lui Cehov

~ntreaga oper\ de p`n\ acum a lui E. B.– mai `ntins\ dec`t ne-am a[tepta de lalene[ul care se laud\ poetul c\ este! –, co-mentat\ `n sute de articole [i `n c\r]ile des-pre poezia contemporan\ ale celor mai im-portan]i critici de azi dar, caz foarte inter-esant, [i `n cele ale unor autori tineri saufoarte tineri, a impus, f\r\ urm\ de `ndoia-l\, un autor de o originalitate spectaculoa-s\, creator al unui univers poetico-fic]io-nal recognoscibil chiar [i doar la lecturac`torva poezii, dac\ nu cumva [i numai ac`torva versuri. Despre Brumaru s-a scrisfoarte mult [i adesea exact, spun`ndu-senu pu]ine lucruri importante, dar – vai! –nu [i esen]ialul. Vreau s\ spun: au fostenumerate, clasificate [i catalogate – une-ori cu minu]ie diabolic\! – elementelealc\tuitoare ale universului s\u liric, a fostrelevat\ neobi[nuita st\p`nire a regulilorretoricii poeziei, comparabil\ doar cu ceaa unui {erban Foar]\ – nu degeaba cei doiautori s`nt socoti]i fra]i lirici! –, s-a vorbitdespre conven]ia naivit\]ii (potrivit\ for-mul\, de altfel!), despre pansenzualismulacestei poezii, despre dimensiunea saludic\ sau despre caracterul s\u intimist[.a.m.d. Din p\cate, aproape nimeni (de[i,de pild\, Doina[, `n eseul din Lectura poe-ziei, era foarte aproape de a[a ceva) nu s-a`ntrebat spre ce conduc toate acestea, careeste finalitatea ultim\ a unei atari anevo-ioase, laborioase `ndeletniciri: s\ faci(anglo-saxonii folosesc pentru scriitor [itermenul maker, iar spaniolii el hacedor,ceea ce ar `nsemna, `n ambele limbi, f\c\-tor, care trimite la facere, chiar la Facere,la Genez\...), deci s\ faci poezie de spi]acea mai `nalt\ pornind de la elementele

zise umile nu e deloc u[or, mai ales atuncic`nd colegii de genera]ie [i, mai cu seam\,cei din genera]ia anterioar\ lucreaz\ pesuprafe]e enorme, la scar\ cosmic\, alc\-tuind urie[e[ti cosmogonii ori debile mito-logii, utiliz`nd o recuzit\ ce dep\[e[teconstela]iile infinite ale Universului!

A[ putea presupune c\ bl`ndul nostruautor, ~ngerul E B, excedat cu asupra dem\sur\ de aceste cosmogonii ale „Univer-sului mare“, de lucrul la scar\ macrocos-mic\ din volumele colegilor s\i, [i-a pro-pus s\ schimbe perspectiva – c`[tig`ndu-[io invidiabil\ singularitate! – , s\ ne ofere –el! – o cosmogonie oarecum au rebourssau a l`envers, miniatural\, uneori micro-scopic\, `nso]it\ de o teogonie ([i, deci, deun panteon pe m\sur\): Glycera, detecti-vul Arthur, Julien Ospitalierul (`n versiuneprescurtat\, JO, adic\ Jo, adic\ Jupiter!),Reparata (cea cu trei ]`]e, ca femeia matri-arhatului, `n binecunoscutul roman „mito-logic“ al lui Gunther Grass), „`ngerii decatifea“, {arpele de m\tase, Fiul etc. Ocosmogonie care ne ofer\ un univers f\r\centru, o cosmogonie a unei atot`ntinseprovincii, cumva ca `n lumea de alt\dat\ alui Anton Pavlovici Cehov, pe care – nu-ivreun secret – Brumaru `l iube[te f\r\ m\-sur\ ([i bine face!) [i pe care, de c`te oriscria Roua lecturii, `l cita cu regularitateaunui metronom bine reglat. Scrie, de fapt,pe mantaua lui Cehov! Panteonul acesta,aparent at`t de disparat [i de contradicto-riu, este totu[i de o stranie coeren]\, ceeace m\ duce cu g`ndul la construc]iile halu-cinant coerente ale gnosticilor, chiar dac\aceia lucrau la nivelul Universului, lascar\ cosmic\.

Nevinovata utopie

Dar [arpele (fie el [i brumarian, deci dem\tase!) [i-a b\gat coada `n ipoteza meaexact `n clipa `n care m\ a[teptam mai pu-]in: aceasta s\ fie, oare, finalitatea ultim\a poeziei lui E. B.? Simpla ironizare, prinpasti[\/parodie, a cosmogoniilor „serioa-se“ propuse de colegii [i vecinii s\i lite-rari? At`tea c\r]i scrise, ba chiar [i tip\rite,doar pentru a servi o lec]ie acestora? Cum

binecunoscutul spirit ludic al autorului eevident, a[ fi putut r\spunde pe loc: da,asta a vrut s\ fac\ poetul [i exact asta af\cut! Doar c\, r\m`n`nd la acest r\spuns,am fi s\rit peste caracterul serios al jocu-lui, semnalat de to]i teoreticienii, de laSchiller la Huizinga [i Caillois. Pentru c\,citind cu aten]ie c\r]ile acestui `nger ciu-dat, cu vizibile semne ale c\derii, citindmai ales volumele antologice ample, de laDulapul `ndr\gostit la cele scoase deCartier, care fac o foarte atent\ sistemati-zare a `ntregii opere de p`n\ la ele, `]i daiseama c\ miza e mult mai serioas\ dec`tpoate s\ par\ la prima – [i superficiala –privire. Prea mult\ materie (chiar dac\, `ngeneral, „moale“, „catifelat\“, „lichid\“,„fluid\“, incert\, nesigur\) este aglomerat\aici, `n acest univers sui generis, preamulte lucruri [i fiin]e transgres`nd regnuri-le `l populeaz\, prea multe acupl\ri [i hi-brid\ri ciudate, prea pare totul ales cu infi-nit\ grij\, aglomerat cu sistem\, ordonat(`n ciuda aparentei dezordini), ca s\ nusesizezi stranietatea lumii lirice propuse [is\ nu consta]i c\ rezultatul ultim al acestuiefort liric gigantesc, cu at`t mai gigantesccu c`t e f\cut din „cele mici“, este de fapto utopie, o straniu de frumoas\ utopie „preversuri tocmit\“.

Din ce anume este „construit\“ aceast\utopie au ar\tat-o al]ii, chiar dac\ n-au iz-butit s-o defineasc\ cu exactitate, a[a `nc`teu m\ voi limita doar s\ citez, `n `ntregime,dou\ admirabile poeme `n care aceasta serelev\ `n dou\ frumoase mise-en-ab`me.Iat\, Prezentare, prima dintre ele: „Tr\iam`n bulion, tr\iam `n fructe,/ ~n dulci latrinecu h`rtii murdare,/ ~n untdelemn duceamnaive lupte,/ Sticlele mele aveau dop desoare.// Iubeam p\ieanjeni f\r\ ca s\-mipese,/ {i l`ng\ ziduri mirosul de var;/ Pet\vi dormeam al\turi de mari fese/ Depiersice roz-albe ce transpar.// Iar pernamea, ca laptele de moale,/ Puf de cocor cezboar\-n ea avea./ Piperele cu rangurilesale/ Vechi pretendent-au fost la naramea.// {i pentru-a-mi fi st\p`n\ [i regin\/Peste imperiul vast de lene calm\/ ~n fa]amea cre[tea ciuperca fin\/ Cu reveren]e [icu spori `n palm\“.

{i, iat-o, acum, [i pe cea de-a doua,Dulap: „Dulap obscur, `n tine arde-un`nger/ ~mbobocit pe r`[ni]i de cafea/ Vis`ndpiper rotund [i zah\r cubic,/ F\r\ s\-]i [tietaina nimenea.// Ou\ ad`nci cu-amiezi subcoaja fin\/ Tu-ascunzi t\cut, miresme ce leier]i,/ Dulci farfurii cu sufletul ca roza/ Deparfumat l`ng\ mari pe[ti iner]i.// Dar laamurg cotloanele de umbr\/ Pline-s despaima furilor g`ndaci!/ Unde e cheia tan-dr\ [i sub]ire/ Spre-a rupe neputin]a-n carezaci?// Ca s-auzim cum pentru-nt`ia oar\/Cu]itele vorbesc de m\rul acru/ {i scossuav din c\ni miezul de ap\/ S\-]i tremurepe rafturi, dulap sacru“.

Nu am citat `nt`mpl\tor ultima poezie,puteam cita oricare alta, ci pentru c\ dula-pul evocat, al\turi de c\mar\ [i buc\t\rie,func]ioneaz\ ca veritabile imago mundi `nimagistica debordant\ a poeziei brumarie-ne. Nu degeaba, prima antologie ampl\ aautorului se chema, de altfel, at`t de stra-niu dup\ logica diurn\, dar at`t de natural,`n conformitate cu logica poetic\ a luiBrumaru, Dulapul `ndr\gostit. Sigur, a[putea lua acum una din aceste poezii, a[putea-o diseca, a[ putea s\-i precizez„figurile“, s\ semnalez ineditul, originali-tatea, ineditul asocierilor. {i a[ face obser-va]ii foarte corecte, de altfel, a[ puteachiar poza `n expert des\v`r[it al „ingine-riei textuale“. Dar, pe de o parte, acestelucruri sar practic `n ochi, pe de alta, nu

Ipoteze privind poezia lui Emil Brumaru*

FO

TO: J

EA

NL

EF

AU

X

15Cerneluri TIMPUL

noiembrie 2006

s`nt poetician sau stilistician, deci nu stilulm\ intereseaz\, ci viziunea, ceea ce m\ in-tereseaz\, de altfel, `n primul r`nd, la oricemare – ori m\car important – scriitor.

O anti-mimesis radical\ [i o `nt`mplare sosit\ din memorie

Revendic`ndu-se de la o viziune de fac-tur\ utopic\, dar [i ucronic\, cum vomvedea, de bun\ seam\ c\ poezia lui E. B.nu calc\ deloc pe urmele mimesis-ei de tiparistotelic [i, cu at`t mai pu]in, pe cele alemult mai vulgarei teorii a „reflect\rii“ le-gat\ de realismul socialist. Este o viziunea c\rei origine trebuie c\utat\, mai degra-b\, `n marile opere ini]iatice. Ea nu este cunici un chip „reflectare“ (oric`te elementeale lumii „reale“ am `nt`lni aici, pentru c\nu elementele fac lumea, ci ele s`nt aduse`n lume de [i prin viziunea adoptat\!). Totceea ce se `nt`mpl\ `n aceast\ lume, `nacest microcosm, de n-o fi un El Alephborgesian, nu are nimic comun cu spa]iul[i timpul „reale“, cum i se p\rea postfa]a-torului de la Dulapul `ndr\gostit, Alex{tef\nescu, dac\ nu e cu sup\rare, pentruc\ poezia lui Brumaru nu este mimetic\, ciutopic\ [i vizionar\. De fapt, „toate se `n-t`mpl\“ ([i se `nt`mpl\ fabulos de multe [iciudate aventuri `n aceast\ lume) `n non-spa]iu [i ne-timp, deci `n utopie [i ucronie,`n vesela [i trista, melancolica „slav\ st\t\-toare“, despre care vorbea poetul, marelepoet interbelic, din a c\rui Riga Cripto [ilapona Enigel a deprins [i E. B. c`te ceva.Un pic de me[te[ug, c\ apropierea de vizi-une ]ine de confraternitatea spiritelor.

~mi amintesc c\ `n timpul unei „c\l\to-rii de documentare“, de pe la `nceputul

anilor optzeci, la o `nt`lnire cu cititorii dinJude]ul Suceava, o spectatoare s-a ar\tatinteresat\ de cele ce vrea s\ spun\ poetul`n poezia Apocrif\, pe care acesta tocmai ocitise, iar eu o citez: „Timpul ceasurile-[iplimb\/ ~mbr\cate `n civil./ Dintr-un c`inecurge-o limb\.// Apoi trece-o s\pt\m`n\./Cuiul intr\ `n perete/ {i g\leata `n f`nt`n\.//{i-n buc\t\ria pur\/ C\nile se coc [i-a[teapt\/ At`rn`nd cu apa-n gur\“.

E. B., con[tient de ne`n]elegerea uria[\c\reia `i era victim\ – `n fond, ascult\toa-rea sa voia o „traducere“ `n termeni rea-li[ti, mimetici, a unui text cu totul nemi-metic – a r\spuns rimbaldian, a recitit pur

[i simplu poezia. Se putea `ns\ r\spunde [ia[a cum a f\cut-o Mallarmé `ntr-un inter-viu, la obiec]ia adus\ obscurit\]ii ce-ar b`n-tui poezia modern\: „C\ci, dac\ o persoan\de inteligen]\ medie [i cu o preg\tire lite-rar\ insuficient\, deschide din `nt`mplare ocarte astfel f\cut\ [i pretinde s\ o priceap\,e o ne`n]elegere la mijloc [i trebuie s\repunem lucrurile la locul lor. Trebuie s\existe `ntotdeauna enigm\ `n poezie [i sco-pul literaturii – ea nu are altele – este de aevoca obiectele“. Poezia lui E. B. – `nciuda aparentei sale accesibilit\]i, datorateprozodiei impecabile [i fascinantei, p`n\ laefectul de drog, muzicalit\]i – este intensenigmatic\ [i, tocmai de aceea, nu m\ ilu-

zionez c-a[ fi reu[it s\-i creionez `n `ntregi-me profilul [i, tot de aceea, nenum\rateleinterpret\ri la care a fost supus\ au, fieca-re, partea lor de adev\r. Dar [i partea lor deaproximare, tatonare, eroare. ~ntotdeaunac`nd avem de-a face cu o oper\ de un ase-menea calibru, ceva ne scap\ printre dege-te [i cuvinte. {i e foarte bine a[a. E semnulcel mai sigur c\ nu s`ntem ultimii s\i citi-tori! {i e limpede c\ nu s`ntem! Pentru c\ oasemenea literatur\, cu trecerea timpului, emenit\ s\ p\]easc\ precum vinul bun, nu `[idiminueaz\, ci `[i spore[te calit\]ile.

* Prefa]\ la volumul al doilea al edi]iei EmilBrumaru de la Liternet.

VICTOR MARTIN

~ntr-o confruntare de idei, am recunos-cut faptul c\ exist\ autori foarte l\uda]i pecare nu vreau s\-i citesc, cauza fiind toc-mai de[\n]area cu care s`nt lua]i `n bra]e,datorit\ sistemului violent de promovare [ipublicitate, `n care norocul sau hazarduli-a plasat sau s-au postat singuri. Amexplicat c\ exist\ scriitori „la mod\“, foar-te aprecia]i de critic\ [i mass-media, con-sidera]i de oameni (`n p\rerea c\rora cred)f\r\ pic de talent. }in`nd cont de p\rereacelor din jur [i corobor`nd aceasta cu fap-tul c\ am citit mult „despre“ autorii res-pectivi, fiind prezen]e publice at`t de preg-nante, `nc`t nu am cum s\-i ocolesc, amelaborat o metod\ proprie pe care am de-numit-o „metoda Ian McEwan“. Acestenglez, considerat de unii un „novator“,de al]ii un „senza]ionalist [ocant“, dup\modul cum s-a format la un curs de crea]ieliterar\, un fel de [coal\ popular\ de art\de la ei, dup\ ascensiune, dup\ modul cume abordat de pres\ [i dup\ modul obedient`n care e premiat, respir\ parvenitismulgospodinei plictisite care scrie c\r]i pentrusimplul motiv c\ are so]ul editor.

{tim, parvenitismul nu face cas\ bun\cu valoarea, lucru pe care nu `l face into-leran]a, nici ipocrizia, nici nimic. C`nd unscriitor e insultat de un alt scriitor [i ceredaune morale absurde, decade `n ochii e-ventualului cititor. {i atunci c`nd nuaccept\ p\rerea altuia. {i atunci c`nd seexhib\. Orice devia]ie moral\, orice pat\din biografia scriitorului `ndep\rteaz\ citi-torul. Necazul e c\ orice consumator deliteratur\ te poate l\sa nu numai pentrumai t`rziu sau prea t`rziu; te poate l\sa cufundul `n balt\.

O via]\ tr\it\ exploziv, trivial (o via]\de scriitor?) te `ndep\rteaz\ de o oper\ cu-minte. {i o via]\ lini[tit\ face la fel, te

`ndep\rteaz\ de o oper\ exploziv\, trivial\.Stai [i te `ntrebi ce te poate face celebru,ce [mecherie s\ adop]i. ~ncerci s\ tr\ie[tioricum, s\ scrii oricum. Nu merge `n niciun fel. Talentul nu ajunge, exhibi]ionismulnu merge. Cu c`t te ostracizezi mai mult,cu at`t iese mai prost.

Realitatea e greu acceptabil\. Faptul c\unii autori spun c\ nu vor s\ fie cunoscu]i,ci doar citi]i, dar nu de oricine, ci de o elit\format\ de ei, e pur\ ipocrizie. ~ntre a nu fi`nc\, a nu fi [i a nu mai fi, nu `ncape nimi-cul. Orice junghi are tusea sa [i invers.Atitudinea obsesiv discret\, ca [i atitudi-nea obsesiv ofensiv\, s`nt generatoare deinvizibilitate; prea aproape e similar cuprea departe.

P`n\ la un punct, am crezut c\ numai eufolosesc metoda aceasta de a l\sa unii scri-itori pentru mai t`rziu, c`nd voi fi convinsc\ s`nt ni[te valori [i, bine`n]eles, voi aveatimp de ei. Nu e exact. Foarte mul]i oame-ni fac la fel, dar nu recunosc acest lucrudin pudibunderie. Chiar [i unii critici folo-sesc aceast\ metod\, de lene sau din inter-es. Dac\ pune]i cap la cap cronicile litera-re ale acestora, pute]i vedea c\ n-ar fiputut avea timpul fizic necesar s\ citeasc\toate c\r]ile analizate. Unii merg p`n\ a-colo `nc`t, din teribilism sau din cine [tiece alt motiv, analizeaz\ c\r]i ale unor au-tori str\ini, niciodat\ tradu[i, f\r\ s\ [tie oboab\ din limba str\inului.

Dac\ recuno[ti c\ nu ai citit nimicdintr-un autor supradimensionat de mass-media, ri[ti s\ te expui inutil oprobriuluipublic. A[a am p\]it [i eu, dar am avutm\car mul]umirea de a m\ autoconvingec\, folosind metoda numit\ arbitrar„McEwan“, nu am alunecat `ntr-un sin-drom „McEwan“.

Unul dintre semnele acestei st\ri anor-male a individului `nzestrat cu sim] criticeste `nlocuirea scriitorului cu un personajcreat chiar de el. Din motivele prezentate

mai sus, faci abstrac]ie de opera autoruluip`n\ la a uita total c\ exist\, `nlocuind-o cupovestea scriitorului sau cu orice altceva.La un cenaclu literar, am `nt`lnit un acti-vist cultural, care, vr`nd s\ se dea mare c\a vizitat New York-ul, de unde a cump\ratversiunea original\ a romanului „Dune“,pe care l-a citit direct `n englez\, s-a apu-cat s\ ne povesteasc\ ac]iunea. Peste ani,c`nd acest roman s-a tradus `n rom=ne[te,l-am citit [i eu. Atunci am v\zut c\ activis-tul habar nu avea de englez\; ceea ce po-vestise el nu sem\na cu textul citit de minemai t`rziu.

S`nt mul]i [i scriitorii rom=ni conside-ra]i deja clasici pe care i-au citit doar c`]i-va prieteni ai lor. Se vorbe[te foarte multdespre ei, s`nt prezen]e active la tot felulde mese rotunde televizate, lanseaz\ p\l\-rii, povestesc cu dezinvoltur\ despre me-leaguri exotice de care n-a auzit nimeni,dar unde porumbul fiert se m\n`nc\ `nce-p`nd cu cel\lalt cap\t sau fac psihanaliz\ocazionat\ de cine [tie ce eveniment poli-tic, cu referire la opera proprie. Unii sus]inc\ premiul literar se ob]ine scriind pu]in,dar av`nd o via]\ public\ bogat\; al]ii sus-]in c\ e bine s\ scrii mult, oblig`nd juriuls\-]i remarce prezen]a activ\.

Dac\ preiei scriitorul transformat `n per-sonaj de telenovel\ [i `l `mbraci `n propria-]i imagina]ie, po]i avea un [oc atunci c`nd `l`nt`lne[ti `n carne [i oase. Imaginea format\nu are nimic a face cu realitatea, care tesc`rbe[te. Frica de acest\ realitate e ca fricade a pleca `n str\in\tate; construindu-]i ostr\in\tate a ta, ]i-e fric\ de o alta, eventualostil\. Frica de altceva e frica de tine `nsu]i,cel care a construit cu imagina]ia ceva at`tde fascinant, `nc`t nu poate s\ mai accepterealitatea. ~]i place s\ crezi c\ e[ti `n stare s\`n]elegi mai mult dec`t po]i.

Cel care care imagineaz\, `n felul \sta,un scriitor, risc\ s\ dea `n sindromul de anu mai fi `n stare s\-i citeasc\ opera nici

dac\ ajunge la concluzia c\ aceasta e tan-gibil\ [i are timp destul pentru ea. Ima-gin`nd cum vrei tu, ajungi s\ te identifici cuobiectul imaginat at`t de mult, `nc`t nu mai[tii care e imaginatul [i care imaginatorul.Totul poate fi reinventat de tine, dar nu p`n\acolo `nc`t s\ crezi c\ toat\ lumea e a ta.Lumea nu renun]\ la fic]iune, dar, s\ imagi-nezi prea mult un imaginator e deja prea pedeasupra de m\sur\, e un sindrom McEvan,Coelho, Brown sau cum vrei s\-i zici.

Imagina]ia creeaz\ pr\p\stii. Una din-tre aceste pr\p\stii este cea creat\ de edi-torii rom=ni, care au impresia c\ scriitoriiveni]i din str\in\tate s`nt pe malul cu flori,iar cei din ]ar\ pe malul de[ertic, publi-c`nd, obedient, `n consecin]\. De aici, p`n\la imagina]ia public\, nu mai e dec`t unpas, iar imagina]ia public\ arat\ c\ scriito-rii veni]i din str\in\tate s`nt mai u[or pu-blica]i [i mai citi]i. Mul]i scriitori autoh-toni, v\z`nd c\ nu au cititori, `ncearc\aceast\ m\sur\ facil\; vor s\ plece `n str\-in\tate, s\ fac\ bani [i s\ se `ntoarc\ trium-fali, ca dup\ o b\t\lie c`[tigat\. Nu le places\ se reconsidere, plec`nd ca Iisus `n de-[ert; `n de[ertul din interiorul ]\rii.

Mult prea mul]i constat\ c\ nici scriitu-ra sclipitoare, nici reconsiderarea din oazaciviliza]iei, nici banul, nici sexul, nicisitua]ia favorabil\, c\utat\ cu lum`narea,nici adeziunea la tot felul de platforme,nici aderarea la tot felul de funda]ii, nicihazardul, nici temerile, nici obsesiile, nicira]iunile de marketing, nici blog-urile, nicipasiunea erotic\ excesiv\, nici politica,nici specula]ia filozofic\, nici iubirea du-rabil\, nu aduc consacrarea. Atunci, ce?!se `ntreab\.

Deocamdat\, nu exist\ r\spuns. Nueste numai „Sindromul McEwan“ vino-vat de aceast\ stare de lucruri, ci chiarmodul de a face literatur\, deoarece a-ceasta a fost transformat\, ea `ns\[i,dintr-o pl\cere de a scrie sau citi `ntr-unsindrom de a scrie sau citi.

Sindromul McEwan

Literatur\/iTIMPUL16

noiembrie 2006

1.

Miez de var\. Sta]ia de po[talion egoal\. Doar `ntr-un col] al grajdului `ntu-necat, o musc\ cu ochii mari s-a prins`ntr-o p`nz\ de p\ianjen. `ncearc\ s\ o rup\cu picioarele din spate [i se leag\n\ agaleodat\ cu p`nza. Brusc, cade ca un bob defasole*, „poc“. Apoi, de pe un pai `nfiptoblic `n baleg\, se ca]\r\ pe spinarea calu-lui de[\uat.

2.

Calul, cu c`teva paie de otav\ at`r-n`ndu-i din bot, se uit\ dup\ vizitiul b\tr`n[i coco[at.

~n brut\ria de l`ng\ grajd, vizitiul apierdut a treia oar\ la [ah.

– Nu se poate! Acu’ chiar c\ m\-ner-vez! `nc-o tur\! Hai s\ mai facem unu’!

O raz\ de soare se mut\ alene de pestrea[in\ [i i se ca]\r\ de pe coapse pe co-coa[a ca o boccelu]\.

3.

O ]\ranc\ intr\ cu sufletul la gur\ `ncurtea goal\ a sta]iei. De diminea]\ a pri-mit o telegram\ de la b\iatul care-i lucrea-z\ la ora[ cum c\ e grav bolnav. {i-a venittot `ntr-o fug\ cu roua-n picioare cale dedoisprezece kilometri pe c\r\ri de munte.

– N-a plecat po[talionul, nu?, strig\ eacu ochii c\tre c\m\ru]a vizitiilor.

– N-a plecat po[talionul, nu?Dintr-o ce[cu]\ rostogolit\ pe rogojina

de paie se prelinge ni[te ceai de culoareavinului de orez. }\ranca face `nconjurulcur]ii [i mai strig\ o dat\ din fa]a brut\riei:

– A plecat po[talionul?– Numa’ ce-a plecat, `i r\spunde bru-

t\reasa.– A plecat, care va s\ zic\... A plecat,

nu? C`nd o fi plecat? Numa’ oleaca deveneam mai repede, ce bine era... da’ acu’dac-a plecat deja...

{i cum vorbe[te cu vocea `nnecat\, opodidesc lacrimile. F\r\ m\car s\ se [tear-g\ la ochi, se posteaz\ `n mijlocul drumu-lui [i o porne[te cu pa[i repezi c\tre ora[.

– Plec cu-al doilea, zice pe nea[teptatevizitiul cel coco[at c\tre ]\ranc\, f\r\ s\-[iridice ochii de pe tabla de [ah. Femeia seopre[te din mers, face st`nga-mprejur [i `[iridic\ spr`ncenele sub]iri c\tre vizitiu:

– Pleac\? Pleac\ repede? Fiul meu e pemoarte... oi ajunge la timp, oare?

– M\ mut cu calu’.– Aoleu, da? Vai, ce bine! C`t o fi p`n’

la ora[? N-oi `nt`rzia, nu?– Plec cu al doilea, zice vizitiul [i mut\

un pion pe tabl\.– Pleac\, nu? P`n’ la ora[ poa’ s\ ne ia

[i trei ore. Ce zic eu? Ne ia trei ore-ntregi!

Oi ajunge oare p`n’ s\ nu-mi moar\b\iatu’?

4.

Prin aerul v`scos se aude b\t`nd o toac\.Un fl\c\u [i o fat\ se gr\besc c\tre sta]ie.

– S\ te-ajut, [i fata pune o m`n\ subbocceaua din spatele b\iatului.

– Las\...– Nu ]i-e prea greu? Fl\c\ul nu r\spun-

de. ~i arat\ doar c\ nu-i e greu. Sudoaregrea `i curge, `ns\, `n valuri de pe frunte.

– O fi plecat po[talionul?, [opte[te fata.De sub boccea, fl\c\ul `[i `ngusteaz\

ochii [i se uit\ la soare:– De-abia de s-a-nc\lzit oleac\. N-a

plecat `nc\.Tac am`ndoi. De undeva se-aude mu-

getul unei vaci.– Ce ne facem de ne afl\?, spune fata

pe punctul de-a izbucni `n pl`ns.Nu se aude dec`t toaca, ca ni[te pa[i `n

dep\rtare. Fata se uit\ `n urm\, [i-apoipune din nou m`na sub bocceaua de peumerii b\iatului.

– S\ te-ajut. Nu m\ mai doare um\rul.Mut, fl\c\ul `[i vede de drum `nainte. {i

deodat\, – De ne afl\, mai fugim o dat\, [uier\

printre din]i.

5.

De m`na maic\-sii, `n curtea sta]ieiintr\ un b\ie]el cu un deget `n gur\.

– Mami, calu’, calu’!– Da, mami, calu’... B\ie]a[ul `[i scu-

tur\ m`na dintr-a m\-sii [i-o rupe la fug\spre grajd. Se uit\ la cal din mijlocul cur-]ii, de la o distan]\ de c`]iva metri de grajd,trop\ie din picioare [i strig\ „Dii, dii!“.

Calul ridic\ capul [i ciule[te urechile.Copilul ridic\ [i el capul dup\ cal, dar ure-chile nu i se mi[c\. Se str`mb\ apoi dup\pofta inimii la cal, mai trop\ie o dat\ dinpicioare [i strig\: „Dii, dii!!“.

Calul apuc\ cu botul de m`nerul des\giide otav\, `[i bag\ capul `n\untru [i `[i reiamestecatul.

– Mami, calu’, calu’!– Da, mami, calu’...

6.

– Ia stai a[a! Na, c-am uitat s\-i iau`nc\l]\ri lu’ fi-miu. Da’ lui `i place harbu-zu’. De-i iau harbuz, \la-i place [i lui,[i-mi place [i mie. E pentru-am`ndoi.

Un domn de ]ar\ intr\ `n curte. Are pa-truzeci [i trei de ani. Patruzeci [i trei de anis-a zb\tut `n s\r\cie p`n\ c`nd, asear\, labursa de prim\var\ a viermilor de m\tase,i-au intrat pe m`n\ opt sute de yeni. Acum`i e inima plin\ de planuri de viitor. {i-auitat cu totul cum asear\ a intrat `n cadadin baia public\ cu punga dolofan\ de opt

sute de yeni la el, de i-a f\cut pe to]imu[terii din baie s\ r`d\ cu lacrimi.

}\ranca se scoal\ de pe scaunul pe carest\tuse p`n\ atunci [i vine la el.

– Oare c`nd pleac\ po[talionul, [ti]icumva? Fecioru’ meu e pe moarte [i mi-ic\ de n-ajung mai repede la ora[ nu-l maiapuc `n via]\.

– Ce nenorocire!– Pleac\ repede, c\ a[a mi-a zis acu’

ceva vreme.– P\i [i-atunci ce tot face?Fl\c\ul [i cu feti[cana intr\ [i ei `n

curte. }\ranca se duce [i la ei.– A]i venit la po[talion? Po[talionul

\sta nu mai pleac\.– Nu mai pleac\?, `ntreab\ fl\c\ul.– Nu pleac\?, zice [i fata.– Eu a[tept aici de mai bine de dou\

ceasuri [i pare c\ nu mai pleac\. P`n’ laora[ ne mai ia vreo trei ceasuri. C`te cea-suri or fi acu’? Om ajunge p`n’ la pr`nz laora[?

– Pr`nz de-ar fi, se bag\ `n vorb\ dom-nul de ]ar\. }\ranca face st`nga-mprejurc\tre el:

– Crede]i c\ ne-apuc\ pr`nzu’? Mi-e c\moare p`n-atunci. Crede]i c\ ne-apuc\pr`nzu’?, [i izbucne[te iar `n pl`ns. Apoi,brusc, fuge p`n\ la u[a brut\riei:

– Mai e? Pleac\ cur`nd po[talionu’?Vizitiul cel coco[at st\ tol\nit cu jocul

de [ah sub cap. F\r\ s\ se mi[te, ridic\ nu-mai capul `n direc]ia brut\resei, care spal\un taler de lemn:

– Mai dureaz\ p`n\-s gata g\lu[ti-le-alea?

7.

C`nd o pleca po[talionul? Transpira]iapasagerilor s-a uscat deja. Dar po[talionulc`nd o pleca? Nimeni nu [tie. Singurelecare [tiu s`nt g\lu[tile care au `nceput, `nfine, s\ se umfle pe soba din brut\rie. {iasta din cauz\ c\ vizitiul cel coco[at nu sesimte `mp\cat cu sine p`n\ nu [tie c\ el ecel dint`i care atinge g\lu[tile, mania astaa cur\]eniei cost`ndu-l ani lungi de celibat.

8.

Ceasul de perete al sta]iei de po[talionbate de zece. De pe soba din buc\t\rie seridic\ aburi.

Crati]a clocote[te: boloboc, boloboc.Vizitiul coco[at taie ni[te otav\. L`ng\ el,calul bea ap\ din plin. Boloboc, boloboc.

9.

Calul a fost `nh\mat la po[talion. }\-ranca e prima `n cabin\ [i [i-a fixat dejaprivirea `n direc]ia ora[ului.

– ~mbarcarea, spune scurt vizitiul.Cu grij\, ca s\ nu alunece pe treapta

cabinei, cei cinci c\l\tori se urc\ l`ng\]\ranc\.

Vizitiul cel coco[at `[i umple chimirulcu g\lu[tile umflate puse la r\cit pe tale-rul de lemn [i se a[eaz\ comod pe b\ncu]adin fa]a cabinei. Trompeta sun\. Biciulplezne[te.

Din puroiul bubelor de pe coapsa calu-lui se `n\l]\ `n zbor musca cu ochi mari. ~[ia[eaz\ pe acoperi[ul tr\surii corpul a c\ruivia]\ [i-o salvase numai cu pu]in timp `na-inte din p`nza de p\ianjen [i `ncepe s\ selegene `n ritm cu cabina.

Po[talionul gone[te sub soarele fier-binte. Las\ `n urm\ drumul m\rginit decopaci, trece de c`mpurile vaste de faso-le* [i se strecoar\ `n p\durea care unduie`n v`nt `ntre lanurile de in [i livezile deduzi. Verdele p\durii se oglinde[te tre-

mur`nd `n boabele de sudoare adunate pefruntea calului.

10.

~n tr\sur\, limbari]a domnului de ]ar\face cuno[tin]e cu repeziciune. Numai b\-ie]elul, prins viguros de st`lpul cabinei, seuit\ cu ochi juc\u[i la locurile pe l`ng\care trece.

– Mami, pere, pere!– Da, mami, pere...Pe capr\, biciul se opre[te. }\ranca se

uit\ la l\n]i[orul ag\]at de cing\toareadomnului de ]ar\.

– C`te ceasuri s\ se fi f\cut? E trecutde pr`nz? P`n’ ajungem la ora[, sigurtrece de pr`nz.

Trompeta po[talionului nu mai sun\.Cu burdihanul umplut p`n\ la refuz deg\lu[tile `nghi]ite p`n\ la ultima, cu co-coa[a arcuit\-n sus `nc\ [i mai mult, vizi-tiul mo]\ie pe capr\. {i pe c`nd el pico-te[te, musca cu ochi mari se holbeaz\ lalivezile de peri `mpietrite `n dep\rtare, last`ncile din p\m`nt ro[u devenite stacojii`n b\taia necru]\toare a soarelui de miezde var\ [i care `[i `nfig v`rfurile c\tre cer,la r`urile `nvolburate care se i]esc pe ne-a[teptate pe sub po[talion, [i ascult\ lascr`[nitul ro]ilor pe drumul de munte. Eae singurul pasager care [tie c\ vizitiulmo]\ie. Zboar\ de pe acoperi[ul cabineipe capul alb, c\zut `n piept al vizitiului [iapoi pe spatele calului, de unde `ncepe s\ling\ boabele de sudoare.

Po[talionul se apropie de culme. Blocatde ochelarii de cal, animalul nu vede dec`tdrumul care i se `ntinde `naintea ochilor.Docil, `ncepe s\ fac\ cotul, dup\ cummerge drumul. Dar, singur, nu [tie s\ `[i ia`n considerare propriul volum [i l\]imeacabinei po[talionului. Una dintre ro]i iesede pe drum. {i, brusc, calul se pr\v\le[te lap\m`nt tras `n jos de greutatea c\ru]ei. C`tai clipi, musca se ridic\ `n zbor. {i de aco-lo de sus prive[te la po[talionul [i la calul`n c\dere liber\ c\tre fundul pr\pastiei.Pentr-un moment, ]ipetele ascu]ite alecalului [i oamenilor, apoi, din albia uscat\a r`ului, lini[te des\v`r[it\ din movila deom [i de cal [i de sc`ndur\. Singur\, per-fect odihnit\ acum [i cu for]e proaspete `naripi, musca cu ochi mari se `nal]\ calm\c\tre t\rii.

Traducere din limba japonez\ de

GEORGE {IPO[

* azuki (Phaseolus angularis), plant\ anual\, dinaceea[i familie cu fasolea, care este cultivat\ `n prin-cipal `n Asia.

YOKOMITSU RIICHI (1898-1947) este unul dintre

promotorii {colii Neo-sensualiste (shinkankaku-ha) `nliteratura japonez\, `mpreuna cu Kawabata Yasunari [iKataoka Teppei. ~ntemeietorii mi[c\rii `[i propuneau s\elimine conven]iile literaturii clasice [i-au g\sit inspira]ia`n mi[c\rile avangardei europene. Chiar dac\ `n final[coala lor nu a produs un stil unitar emblema scriituriilor r\m`n efectele vizuale. Considerat unul dintre corifeiimodernismului din Japonia, printre cele mai faimoasescrieri ale lui Yokomitsu se num\r\ romanul Shaghai,publicat `n episoade `ntre 1928 [i 1931, `n care autorul seconcentreaz\ asupra unui grup de str\ini (japonezi, ru[i)

care tr\iesc in Shanghai. Obsesia autorului cu imaginile `mprumutate din cinemaeste mai mult dec`t vizibil\ `n Musca (Hae, 1923), asemuit\ de majoritatea anali[tiloroperei lui Yokomitsu cu un scenariu de film.

Musca

17Literatur\/i TIMPUL

noiembrie 2006

N\scut `n 1927 `n Rochester, statul New York, `ntr-ofamilie de fermieri, John Ashbery a devenit una dintrefigurile marcante ale poeziei americane a anilor ’70 [icel mai important reprezentant al unui grup pe care JohnBernard Mayers l-a numit „{coala de la New York“1.De[i `n copil\rie [i-a dorit s\ devin\ pictor, Ashbery adebutat la cincisprezece `n prestigioasa revista de poezie„Poetry“. Universitatea a urmat-o la Harvard, iar maste-ratul [i l-a luat de la Columbia, de unde a absolvit `n1951. La mijlocul anilor ’50, poetul american (deja cudou\ volume publicate la acel moment) se mut\ `nFran]a cu o burs\ Fullbright, unde va sta timp de 10 ani[i unde `ncepe s\ `[i traduc\ unele dintre poemele dinlimba englez\. Din 1965, dup\ `ntoarcerea `n StateleUnite, Ashbery [i-a continuat activitatea de poet [i criticde art\, lucr`nd la publica]ii precum „New York“ sau„Newsweek“, dup\ ce `n Europa scrisese pentru edi]iaeuropean\ a „New York Herald Tribune“.

Printre cele mai importante premii cu care a fost ono-rat de-a lungul carierei sale artistice, Pulitzer-ul din1975 este f\r\ `ndoial\ cel mai renumit, dar Ashbery sepoate m`ndri [i cu alte distinc]ii majore `n via]a unuipoet, precum National Book Award sau National BookCritics Circle Award, [i ele cucerite `n acela[i an crucialal activit\]ii sale literare, 1975, c`nd [i-a [i publicat celmai cunoscut volum de poezie: Self-Portrait in a ConvexMirror. Activitatea literar\ a lui John Ashbery num\r\dou\zeci [i trei de volume de poezie, dar [i publicistic\,critic\ de art\, eseuri, dramaturgie [i poeme `n proz\.

Poezia lui Ashbery s-a remarcat de la `nceputurilecarierei sale printr-o perpetu\ c\utare de noi modalit\]ide exprimare literar\, care au dus adeseori la formul\ricriptice [i au f\cut din poemele lui un puzzle greu derezolvat cu ajutorul modalit\]ilor consacrate de lectur\.Versurile lui Ashbery curg pe r`nduri `ntregi [i deshid, dela r`nd la r`nd, g`nduri sau imagini care par s\ preocupeconstant vocea narativ\, `ndoieli, nelini[ti, false cre-din]e. Un critic scria `n 1998: „Poezia lui nu ne placepentru c\ ofer\ `n]elepciune `n form\ condensat\, ci pen-tru c\ exist\ `n versurile lui o promisiune vag\ [i miste-rioas\ care ne aminte[te c\ vom avea `ntotdeauna un vii-tor [i un sens `n via]\ c\tre care s\ ne `ndrept\m“2.

Ast\zi, John Ashbery pred\ la Bard College `n NewYork [i `[i `mparte timpul `ntre New York [i Hudson. V\prezent\m `n traducere fragmente din dou\ dintre poe-mele lui Ashbery care s`nt publicate pe Internet. Ce epoezia (What is Poetry) a fost publicat pe website-ulModern American Poetry (http://www.english.uiuc.e-du/maps) [i se afl\ online la http://www.writing.u-penn.edu/~afilreis/88/what-is-poetry.html. Trebuie s\ fiesofisticat (It Must Be Sophisticated), a ap\rut `n revista„Conjuctions“ a Bard College, nr. 19 din toamna lui 1992[i se afl\ online la http://www.conjunctions.com/ar-chives/c19-ja.htm.

Ce e poezia

Ora[ul medieval, cu friz\Cu b\ie]i din Nagoya? Z\pada

Care a venit c`nd i-am cerut noi s\ ning\?Imagini furmoase? ~ncercarea de a evita

Ideile, cam ca `n poemul \sta? Dar ne~ntoarcem la ele ca la so]ii, p\r\sind-oPe amanta pe care o dorim? AcumVor trebui s\ o cread\

A[a cum noi am crezut-o. La [coal\Ne-au piept\nat toate g`ndurile:

Ce-a r\mas e-un c`mp.~nchide ochii [i ai s\-l sim]i kilometri `n juru-]i

Acum deschide-i pe o sub]ire c\rare vertical\.Poate c\ o s\ ne dea – ce? – ni[te flori `n cur`nd?

Trebuie s\ fie sofisticat (fragmente)

Se afl\ poduri `n case vechi`n care plute[te-ndoiala cu privire laefectul coroziv al orbirii de noapte: mai preciss`nt victimele acesteia direct conectate la o seriede evenimente care se petrec altundeva? {i dac\ da,atunci ar trebui s\ ne eliber\m de asem\n\rile

cu specialitatea noastr\. Cele spuse `ncas\ au avut o influen]\ nea[teptat\ asupra unuia dintre

mul]iimartori cu forme apetisante. {i, a[a cum fac de obicei

damele,a `nceput s\-i previn\ pe absolut to]iinterlocutorii de r\ul ce avea s\ vin\. Te treze[ti`ntr-o zi [i ei au [ters-o. Sau a fost

`ntotdeauna gol ca acum? E greu s\-mi amintesc vremea c`nd nu era. Poatec\ memoria `]i joac\ feste? Poate c\ nu a existat niciodat\ o persoan\ pe nume Lisa Martins?Poate c\ nu mai e nici o [ans\ c`nd te ridicis\ parcurgi ultimul kilometru `n pantofi Enna Jettick,

[i ei trag jaluzelele repede ca s\ te uite.Odat\ uitat e ca [i cum ai fi murit,`n orice caz. {i cine s\ te ajute acum?Po]i foarte bine s\ fi c\zut `n fundul unei f`nt`ni`n Sahara. Ei nu [tiu c\ tr\ie[ti,sau c\ via]a ]i-a fost orice numai exemplar\ nu

c`nd ]i-a venit vremea s\ tr\ie[ti.Prezentul cel la mod\ continu\ s\ domneasc\asupra trecutului u[or ru[inos.Domni[oarele de onoare-]i s`nt risipite `n v`nt.N-ai chef s\ m\n`nci de pr`nz. Poateo plimbare [i-o cea[c\ de ceai mai t`rziu?

O s\ te vedem la sf`r[itul lunii!i-au strigat. {i-acum continu\ s\ tic\ie,trebuie s\ fie un mister acolo,fire-ar. O s\-l g\sesc chiar de mi-o lua toat\ noaptea[i vreun alt copoi poate s\-i vin\ de hac.Pe mine m-au angajat ca intermediar. Tura mea s-a

terminat

{i dac\ ar fi s\ v\ dau un sfat, ar fi s\verifica]i plutele, matri]ele. E u[or de zis cine s-o fi t`rguitpentru clemen]\ `n absen]a ta, l\s`ndu-te s\ ]iigeanta c`nd te-ai `ntors, f\r’ de odihn\,gata s\ `ncepi [coala, dar aerul negru al vagabondului,

ce cu promisiunea negativ\ a prim\verii. B\ie]ii `nc\ `[i mai repet\ rolurile`nc\ n-au venit, [i de faptnici nu e treaba mea. I-a spus masa scaunului. Pe mine m-au `nchis aici. At`ta [tiu,pe cuv`nt. […]

[…] V`ntul `ntoarce o pagin\din vechiul tom, apoi alta [i alta, cur`ndle frunz\re[te prea repede pentru a-l opri.

Oricum nu e nimic `n ea. E timpul s\ ne mut\mla o alt\ frontier\ dincolo de friza transparent\de frunze, arme, barje, acolo unde a-nceput el. […]

Nu-mi vine s\ cred c\ s`nt aici`n aceast\ republic\ minuscul\ croit\ din mai multe

principate

`n conflict. E probabil `ndeajuns c\ am fost interogatla limita performan]ei mele. C\ acum s`nt `n siguran]\ferit de propriul meu sang-froid [i de o mul]ime de al]ii,c\ simpla uitare poate salva cincizeci [i trei de vie]i,c\ ei pot s\-]i `mpart\ puterea [i s\ continue s\ se uitepiezi[ `n sus. Pentru c\ p`n\ la urm\ noi s`ntem cei trei

ini]iali, pre[edintele, vice-pre[edintele [i trezorierulclasei noastre. {i am fost forma]i pentru a da `napoivreo datorie obscur\ [i pentru a fi lua]i sumarde la [coal\ [i da]i p\rin]ilor no[tri.Asta conteaz\ apoi, [i mai t`rziu. Nimeninu spune c\ trebuie s\ tr\ie[ti urm`nd principii; ce s`nt ele

de fapt?

Ce conteaz\ care dintre ei s-a apropiat mai mult`n sala `ntunecat\ copios, dac\ to]ivroiau doar s\ te t`rasc\ pe tine c\tre lumin\s\ te priveasc\ clipind un minut, [i s\ treac\ mai departe,

[i ei,c\tre arenele largi, fiecare `n v`nt,`n nisip, trestii, cresc`nd? Pentru c\ [i dac\

nu te pedepse[te pe tine `n mod exact, lucrul a fosttr\it pe deplin, iar experien]a `ncercat\.O ce carte s\ citesc acumoare? toate s`nt noi, [i vechic`nd `mi scriu numele pe tipar. Uite,`nc\ una necitit\, ne scris\. Acum trebuie s-alegi.

(Pagin\ realizat\ de GEORGE {IPO[)

1 ~ntr-un articol publicat `n 1961 `n „Nomad“. (informa]ie preluat\ dela http://www.kirjasto.sci.fi/ashber.htm, ca [i majoritatea datelor biogra-fice despre Ashbery din acest material). Printre alte nume de seam\ ale{colii de la New York se num\r\ James Schuyler, Frank O’Hara, BarbaraGuest [i al]ii.

2 Nicholas Jenkins, „The New York Times“, 4 ianuarie 1998, citat deaceea[i surs\ de mai sus.

John Ashbery: Un poet al necuvintelor

© www.famouspoetsandpoems.com.

Where Shall I Wander: New Poems, HarperCollins Publishers, 2005

Est-VestTIMPUL18

noiembrie 2006

IOANA BAETICA

‘unde odat\ coloni[ti din capul Corintconstruit-au

`ntre dou\ porturi marile lor fortifica]ii’(Ovidius – Metamorfoze)

~n Sicilia s`nt zeci de dealuri. Acelea[idealuri care apar `n primele poezii pasto-rale. Printre dealuri, lumea s-a a[ternut cao ap\. Peste indigeni au venit cuceritoriigreci, iar peste greci romanii [i arabii [i,mai apoi normanzii. {i acum mai vin ara-bii, dar nu `n flote beligerante, ci `n b\rcigonflabile `n care `ncap, `nghesui]i, cam30 de tunisieni – s\ zicem. Cu c`t mai micib\rcile, cu at`t mai bine: nu risc\ s\ fiedetectate de radare. {i trebuie s\ traverse-ze cei vreo 100 de km de Mediteran\, caredespart t\r`mul nefericirii de cel al ferici-rii, c`t de rapid posibil, c\ci nu-[i pot per-mite s\ ia la bord prea multe merinde sauap\ potabil\. Asta citeam `ntr-un ziar localdin Siracusa ast\ var\. {i tot atunci amv\zut Tetto (Acoperi[ul), un film deVittorio de Sica f\cut prin anii ’50. ~nfilm, doi tineri `ncerc\ s\-[i construiasc\ ocas\ pe coclaurile de la marginea Romeipostbelice [i, fiindc\ n-au acte de proprie-tate pe teren, totul trebuie terminat `ntr-osingur\ noapte p`n\ s\ vin\ patrula dediminea]\ a poli]iei [i s\ le d\r`me co[me-lia. Regulamentul spune c\, dac\ exist\ ou[\ [i ea este `nchis\, n-ai cum s\-i daiafar\ pe oameni din cas\ dec`t `n urmaunui proces. {i, cum procesele de acestgen erau cu sutele la ora aceea `n oricaremare ora[ al Italiei, nimeni nu se mai sin-chise[te s\ mai deschid\ `nc\ unul. A… [iacoperi[ul. Trebuia s\ ai [i acoperi[ la cas\p`n\ diminea]a. A[a [i cu imigran]ii din]\rile arabe. Trebuie `ntr-o singur\ noaptes\ treac\ de la un continent la altul, de la olume la alta, p`n\ diminea]a, c`nd vizibili-tatea devine riscant\. Odat\ ajun[i, dac\s`nt totu[i repera]i la ancorare, cer azil po-litic. {i apoi s`nt salva]i: a[teapt\ ca auto-rit\]ile italiene s\ fac\ imposibilul: adic\s\ rezolve ni[te chestiuni care le dep\[esc.Timpul trece, `n casa din film se va na[te[i copilul, va cre[te – tunisianul `[i va g\side lucru `n vreun restaurant, se va `mprie-teni cu rom=nul care c`nt\ la acordeon laacela[i restaurant. S`nt `n siguran]\. Poli]iaare de lucru cu crima organizat\ [i nu-[ibate capul cu ni[te muncitori la negru. {ide ce s\ nu spunem: Sicilia [i mai alesora[ele cu ie[ire la mare s`nt turistice. Dintrei cl\diri, una e restaurant [i alta pensiu-ne cu diverse stele. Poate [i domnul poliz-zioto sau sora nevestei sale are o pizzeriamic\ [i nu le stric\ o m`n\ de lucru ieftin\.{i rom=nul [tie s\ c`nte at`t de frumosCioc`rlia la vioar\… nu-i spune `nc\Cioc`rlia, pentru c\ n-a descoperit terme-nul `n italian\. ~i spune simplu ucellino.Adic\ p\s\rica. {i la terasele `n[irate peOrtigia – partea insular\ a Siracusei –domnii consumatori de calmari [i tot felulde sirene pr\jite `n ulei de m\sline spundoar at`t: ‘fammi l’ucellino!’ [i rom=nul[tie despre ce e vorba.

M-am luat cu vorba trec\toare [i-amuitat s\ spun de ce scriu articolul acesta.Din dou\ motive: unu, pentru c\ am r\massub vraja ora[ului Siracusa; [i doi: `l scriuca s\ felicit. Acum 7 ani, `n portul ora[uluiPortopalo, din sudul Siciliei, ni[te cadavreumane neidentificate au fost aduse devaluri la mal. Vreo 30. Oamenii le-austr`ns gr\mad\, le-au analizat circumspec]i[i-au decis c\ s`nt arabi. Peste [apte ani,adic\ `n iunie 2004, iat\, apare `n ziarprima [tire despre acest fapt divers. Feli-cit\rile mele umile pentru un record demanipulare a mass-mediei, care n-a maifost dep\[it dec`t `n regimurile totalitare.

Scopul secund al acestui articol fiindatins, m\ pot mi[ca acum pu]in mai liberprintre r`nduri. Printre r`ndurile cu tarabeale pie]ei cu pe[te din Siracusa, se afl\ [i otarab\ cu m\rgele [i p\l\rii de pai. V`n-z\torul e un Algerian care nu vrea s\ lasedin pre] sub nici o form\. {i care nu se arebine cu vecinul de tarab\, un sicilianneao[. ~n timp ce `ncercam s\-l conving c\un [irag de pietre de r`u nu face 8 euro,algerianul se certa `n paralel cu italianul.Ceva despre spa]iul de trecere dintre celedou\ tarabe pe care algerianul `l suprima-se cu ni[te p\l\rii expuse `n v`nt. Replicafinal\ a italianului: ‘va fa’n culo,! O meg-lio; va nel tuo paese!“ (du-te-n p… m\tii!Sau [i mai bine: du-te `napoi `n ]ara ta!).S\ mai comentez? […]M-am dus sa m\ plimb printre fur-

nale. Citisem `n Tucidide despre r\zboaie-le grecilor cu romanii, care se `nt`mplauprin zona aceea acum vreo 2.200 de ani [i`n cartea asta era [i o hart\ a cet\]ilor gre-ce[ti din zon\. {i eu voiam s\ ajung, defapt, la ruinele unei astfel de cet\]i,Castelo Euryalos, care se pare c\ a servitla vremea ei drept punct de observa]ie a`ntregii coaste sud-estice. {i-am g\sit rui-nele, c\]\rate pe v`rful unui deal, cu o pri-veli[te superb\. Ba se vedea [i sus-numitulvulcan Etna cu un nori[or sub]ire de gazie[indu-i din crater. {i se vedea [i sus nu-mita f\bricu]\ cu ni[te [uvoaie multicolorede gaz ie[indu-i din furnale. „Uite acolounde ancoreaz\ acum petrolierul \la i-ascufundat Arhimede pe romani cu inven]iaaia a lui – macaraua aia care ag\]a ambar-ca]iunile [i le r\sturna!“ mi-a zis J. {i-amluat-o la vale pe ni[te str\du]e pe care`nflorise lev\n]ica, spre furnale. Str\du]eleaveau nume de chimi[ti industriali, unamai mare purta numele celui care a proiec-tat m\g\oaia cu furnale, c`te un economistetc. {i o `nfund\tur\ abia vizibil\ se numeaArhimede. Au construit-o dup\ r\zboi,normal. {i dup\ r\zboi Italia era at`t dehot\r`t\ s\-[i dezvolte industria, `nc`t nimi-curi precum ni[te ruine vechi de dou\milenii nu le-au stat `n cale. A[a s-a n\scutceea ce se nume[te `n englez\ resquearcheology. ~n rom=n\ habar n-am cum sespune. „Pe scurt, `nainte s\ construie[ti oautostrad\ sau o f\bricu]\ chemi ni[te ar-heologi care sap\ repejor [i mai apuc\ s\g\seasc\ c`te un ciob, dou\ `nainte s\ vin\basculantele [i macaralele. Cam toat\ ar-heologia de dup\ cel de-al doilea r\zboimondial, `n statele Europei de vest, eresque arheology“, m\ lumineaz\ J. Iarf\bricu]a noastr\ a fost [i ea, ca multe alte-le, construit\ peste ruine grece[ti.

Uite c\ vorbesc despre Siracusa [i, `nloc s\ spun ce e mai interesant, spun ce emai trist. ~n Siracusa a pl`ns Sf`ntaFecioara cu lacrimi de s`nge. Asta pe lasf`rsitul anilor ’70 d.C. {i siracusanii, `ntrucomemorarea lacrimilor sfinte, au ridicat

o catedral\ mare (Madonna delle lacri-me), care din afar\ arat\ ca o nav\ spa]ial\sau ca un cornet de `nghe]at\, f\cut\ din –cum s\ le spun… un fel de coloane dinciment care se unesc `n v`rf. ~ntre ele –sticl\. Din\untru `ns\ efectul e spectacu-los: lumina p\trunde din toate direc]iile cani[te lame de cu]it care se unesc fix `nlocul unde e expus\ madonella – statuiapl`ng\gios\. Tot `n Siracusa, pe partea in-sular\, exist\ ni[te coloane mult mai inter-esante. Le vezi dac\ treci pe l`ng\ Cate-drala Santa Lucia, care a fost construit\ `nsec. VII, astfel `nc`t s\ `ncorporeze ruineleunui templu antic grec dedicat zei]eiAtena, care templu, la r`ndul s\u, fost-aconstruit pe ruinele unui mai vechi templu(sec 6 `.C.). ~n timpul domina]iei arabe,respectivul hibrid a servit drept moschee.Mai pe urm\ a redevenit loca[ cre[tin subdomina]ia normand\. La cutremurul din1693, Sfintei Lucia i s-a pr\bu[it fa]ada,a[a c\ are acum una baroc\ de secolXVIII. Dac\ tot am amintit, Santa Lucia epatroana spiritual\ a orasului, `ntruc`t peacele locuri [i-a g\sit sf`r[itul, ucis\ de unPap\ r\u. Caravaggio, care a locuit o vre-me `n Siracusa, a pictat un tablou cu moar-tea sfintei, care se afl\ `n muzeul local deart\. ~n tablou, `n jurul moartei `ntinse pep\m`nt, se afl\ c`]iva oameni de r`nd, cuprivirea `nce]o[at\, doi solda]i [i Papa, ca-re `ntinde peste mul]ime un bra] mortificant[i mortificat. Am remarcat c\ doar oameniide r`nd `[i ]in m`inile `mpreunate. Moa[telesfintei se afl\ `n prezent la Vene]ia, `ns\ orelicv\ oarecare din trupul ei e expus\ `nfelul acela la limit\ `ntre morbid [i sacru –`ntr-un relicvariu de argint din catedrala cucoloane grece[ti antice.

Dac\ ie[i din aceast\ catedral\ `ntr-o zioarecare de duminic\, dup\ slujb\, po]iasista la nun]i incredibile. Oameni mul]i,`mbr\ca]i `n haine scumpe [i fine, cuma[ini de lux, se prefac c\ s`nt veseli, `ntimp ce un mire [i o mireas\ fal[i se s\rut\pe treptele catedralei, se prefac c\ s`ntferici]i `ntre a[a-zisele rude [i a[a-zi[iiprieteni. ~n fiecare duminic\ se petrecacolo nun]i neadev\rate, care servesc capublicitate pentru rochii de mireas\ [i cos-tume de mire. Ele s`nt mai degrab\ frivo-le, ei – cu ochelari de soare – s`nt mai de-grab\ ni[te oameni de afaceri duri. S`nt cuto]ii – manechine ale unor case de mod\.Proaspe]ii fals-c\s\tori]i se plimb\ apoiprin portul unde ancoreaz\ vasele de croa-zier\ [i tot felul de yachturi, unde continu\s\ fie filma]i [i fotografia]i `n timp ce-[i[optesc la ureche unul altuia planuri deviitor neadev\rate.

~n acest port, `n fiecare zi mai aparec`te o ambarca]iune venit\ din cele mai`ndep\rtate col]uri ale lumii. Un yachtlibanez l-a `ntrecut prin lux [i dimensiunepe cel mai mare pe care-l v\zusem vreo-dat\, [i care era britanic. ~ntr-o dup\-a-miaz\ au ancorat canadienii. Cinci. Tat\lde origine britanic\, mama eschimos\ [itrei b\ie]i rezulta]i. Yachtul lor, mai mult ogr\din\ plutitoare dec`t un yacht, era plincu c\r]i `n vreo cinci limbi diferite [i cudiverse instrumente muzicale. B\ie]ii maimari, gemeni, s\ fi avut cam 17 ani, d\-deau spectacole pentru trec\tori de peurma carora tr\ia toat\ familia. Nimic ne-obi[nuit p`n\ acum, doar c\ natura specta-colelor nu e una oarecare. De la exerci]iide karate [i dueluri cu sabia, de la dansuripapua[e [i ritualuri extatice neozeelande-ze, p`n\ la interpret\ri excelente la orgaelectronic\ din Bach sau Schumann –

gemenii `[i uimeau asisten]a. Asta da glo-balizare.

Siracusa a fost fondat\ `n 734 `.C. dec\tre grecii din Corint. ~n 486 `.C. Hieron,tiranul din Gela, a c`[tigat puterea [i a`nceput expansiunea cet\]ii spre interiorulSiciliei. Sicilienii au r\bdat dictatura c`t aur\bdat-o, dar prin 466 `.C. a fost revolu]ie`n toat\ regula, cu abolire de tiranie cu ins-tituire de regim democratic. ~n 413 `.C.,siracusanii `i `nfrunt\ pe atenieni, iar `ntimpul lui Timoleo [i al lui Agathocles sedeschid culmile splendorii pentru cetateaSiracusa. ~n secolul III `.C., Hieron alII-lea semneaz\ un tratat de alian]\ cuRoma `mpotriva Carthaginei, `n primulr\zboi punic. Cu toate mecanismele inge-nioase ale lui Arhimede (oglinzi carepuse-n plin soare aprindeau flota roman\,macaralele mai sus men]ionate), Siracusacade sub st\p`nire roman\. Acum `ncepedeclinul cet\]ii. A[a zice papirusul. Maivin [i go]ii peste ei, s\rmanii, prin 493d.C. ~n 535 d.C., generalul Belisarius cu-cere[te cetatea [i aceasta devine astfelparte din Imperiul Bizantin. ~n 878, anco-reaz\ islamul [i localnicii fug s\ se as-cund\ pe insula Ortigia. Normanzii desca-lec\ prin 1081. ~n anii ce urmeaz\,Siracusa e o cetate cu rol strategic `n con-frunt\rile dintre Anegini [i Aragoni. Etnaerupe [i cutremur\ totul din temelii `ndou\ r`nduri: 1542 & 1693. La nici 30 deani distan]\ descinde epidemia de cium\.

Mie cel mai tare mi-a pl\cut deDyonisos B\tr`nul, care a domnit `n seco-lul IV `.C. era un tiran de mare clas\, cu tottac`mul: accese de paranoia (zicea c\lumea organizeaz\ comploturi `mpotrivasa [i prin urmare numai ficele sale aveauvoie s\-l b\rbiereasc\, [i nici acestea cu unbrici ca lumea, ci cu ni[te coji de nuc\ as-cu]ite ca nu cumva s\-i ia g`tul), grando-manie ([i-a `n[usit mantia de aur de peumerii statuii lui Zeus [i-a pus `n loc unade l`n\), plus c\ se credea mare scriitor [itot compunea poezioare stupide. {i expre-sia „sabia lui Damocles“ tot lui `i apar]ine.Damocles era un curtean de-al s\u, camnesupus, [i Dyonisos B\tr`nul a ag\]at `ntr-o zi de un fir din coad\ de cal o sabie, fixdeasupra capului acestuia. S\ mai spun [ic\ l-a trimis pe Platon la plimbare c`ndvestitul filosof a ap\rut prin zon\? DarPlaton nu s-a l\sat. A mai descins o dat\ `nSiracusa, mai t`rziu, pe timpul luiDyonisos cel t`n\r, fiul nebunului [i urma[la fel de tiranic la tron. E[u`nd s\-lconving\ pe noul tiran de validitatea prin-cipiilor statului s\u utopic, Platon e trimisla plimbare a doua oar\. Dialogul respec-tiv apare `n Republica.

Siracusa i-a mai g\zduit [i peArchimede, cum spuneam, pe Theocrates,care cic\ s-a n\scut [i el `n cetate, peXenophon [i Simonides. {i pe mine & J.,vara trecut\.

Lui J. cel mai mult i-a pl\cut povesteaF`nt`nii Arethusa, care se afl\ `n Ortigia.Arethusa era una dintre nimfele zei]eiDiana. Iritat\ de repetatele demonstra]ii dedragoste ale v`n\torului pe nume Alpheus,i-a cerut ajutorul zei]ei. Aceasta a trans-format-o pe nimf\ `ntr-un r`u, ca s\ se poa-t\ strecura nev\zut\ pe sub p\m`nt [i s\ iz-vorasc\ apoi limpede `n Ortigia. Alpheus,care nu era prost, s-a f\cut [i el un r`u sub-teran, a trecut Marea Ionic\ [i a ie[it lasuprafa]\ tot `n Ortigia, amestec`ndu-[iapele cu cele ale Arethusei. Ca s\ veziunde te poate duce iubirea…

Flash-uri cu ochiul liber din Siracusa

19Eseu TIMPUL

noiembrie 2006

AL. ANDRIESCU

Spre Bizan]ul vene]ian

Re`ntor[i la Bibione, am fost `nv\lui]ide aceea[i atmosfer\ ap\s\toare, efectulunor zile neobi[nuit de [terse. G`ndurile`mi zburau tot mai mult [i mai intens laVene]ia, a[tept`nd cu mare ner\bdare s-orev\d. Cum n-am plecat imediat, mi-amfolosit timpul `n dou\ feluri. {tiind de laIa[i c\ ne vom opri pe ]\rmul M\riiAdriatice, mi-am luat cu mine un ghidistoric, alc\tuit cronologic, pe date exacte,selectate ingenios, din care mi-am extrastoate reperele vechi grece[ti de pe coastar\s\ritean\ a Adriaticii, mai ales pe celebizantine, de la Vene]ia p`n\ `n sudulItaliei1. ~n acest spa]iu se preg\te[te mira-culos o lume nou\, care nu mai e, `n tota-litate, nici greac\, mici roman\, ci bizan-tin\, din Constantinopol, Tesalonic, Atenala Vene]ia [i dincolo de Ravenna, ca s\schi]ez doar harta ora[elor mai importanteprin care am trecut, de-a lungul timpului,ca simplu c\l\tor printr-o lume captivant\.E o hart\ mai mult sentimental\ dec`t unaistoric\. Grani]ele imperiului, extinse deJustinian `n secolul al VI-lea abia se`ntrez\resc `n aceste r`nduri `n care admi-ra]ia autorului, ne`nso]it\ de pasiunea spe-cialistului istoric sau istoric al artelor, esteabsorbit\ total de frumuse]ea artei bizanti-ne, a mozaicurilor `n primul r`nd.

Ceea ce m-a f\cut s\ m\ simt cu ade-v\rat `n Italia, c`t am stat claustrat laBibione, a fost un mic ora[, destul deaproape de sta]iunea `n care m\ aruncasehazardul. Portogruaro – cum se nume[tea[ezarea aceasta dat`nd de la `nceputulEvului Mediu, cu o arhitectur\ remarca-bil\ [i vestigii romane `n jur – este ignoratde ghidurile turistice uzuale [i abia luat `nseam\ de cele mai mari, cum ar fiBaedeker sau Michelin. Fermec\toarealocalitate este a[ezat\ pe un r`ule] pe carese mai `nv`rt `nc\ ro]ile unor mori vechi,`ntr-un peisaj romantic, cu poduri [i vege-ta]ie, care te invit\ nu numai `n trecutulmedieval, ci [i `n cel roman, lucru de alt-fel obi[nuit [i specific Italiei. Casele vechi`[i expun, pe str\zile `nguste, fa]adelerenascentiste discrete, care-mi aminteaude cele din Vene]ia. ~n ora[ul din lagun\ele s`nt mult mai fastuoase. Varietatea sti-lurilor (gotic, renascentist [i baroc) se urc\pe o scar\ istoric\ ampl\, opulen]a artistic\deovedindu-se mai durabil\ dec`t cea eco-nomic\, dob`ndit\ cu puterea armelor, aflotei [i a abilit\]ii diriguitorilor. ~n mic,Portogruaro se poate m`ndri `ns\ cu trecu-tul [i monumentele sale. Casele cu arcade,bine conservate, decoreaz\ str\zile `ngriji-te. Prim\ria (sec. XIV – XV) [i campanilaaplecat\ (nu chiar ca aceea din Pisa) ada-ug\ acestui peisaj urban vechi o impun\-toare [i, paradoxal, gra]ioas\ monumenta-litate. Regret c\, la ora c`nd am trecut peacolo, muzeul ora[ului era `nchis. ~mpre-jurul Vene]iei s`nt numeroase vestigiilebizantine, pavimente [i mozaicuri (cums`nt cele de la Sf`nta Maria din Murano),

`n stil roman bizantin. Muzeul dinPortogruaro promitea mai ales „vestigiiromane“, cu adaosul „[i cre[tine“2. ~ntrecele cre[tine s\ nu fie nimic bizantin?R\scolit de cele v\zute la Portogruaro,care-mi treziser\ amintiri vene]iene puter-nice, sper s\ reg\sesc c`t mai cur`ndBizan]ul c\lc`nd pe dalele din San Marco.

Vene]ia de aur

Iat\-ne, `n sf`r[it, `n vapora[ul care neduce, de la parcarea unde am l\sat ma[ina,p`n\ la debarcaderul din apropierea Pie]eiSan Marco, cel mai important punct deatrac]ie al Vene]iei. ~n lumina puternic\ asoarelui, ora[ul `[i dezv\luie `ntreagasplendoare. Vocabularul pare deodat\s\rac [i r\m`i stupefiat c\ nu po]i rosticuv`ntul cel mai potrivit pentru a-l defini.Nu te mul]ume[te nici un termen, autoh-ton, francez sau italian. Chiar [i un adjec-tiv ca magnific, at`t de bogat `n sensurisuperlative, nu acoper\ aceast\ ireal\`ngem\nare a apei cu cerul [i arhitectura.Okeanos `]i vine p`n\ la picioare, deloc`nsp\im`nt\tor, `ntr-o joac\ nevinovat\ deporumbei [i `ngeri. Catedrala [i PalatulDogilor vin s\ `nt\reasc\ aceast\ imaginea sacrului m\rturisit de dalta [i penelularti[tilor. Cred c\ Vene]ia are [i prioritatea,printre at`tea altele, celui mai mare pro-cent de pictori, mai ales, dar [i sculptori,din lume, concentra]i pe o suprafa]\ rela-tiv mic\, `ntre cele dou\ bucle pe care leface [erpuitorul Canal Grande, peste carese arcuie[te, cam pe la mijloc, `mpodobit`n marmor\, Ponte del Rialto. De o parte [ide alta a Marelui Canal, pe toat\ suprafa]ape care o str\bate, se `n[ir\ palate fastuoa-se, cu fa]ade aurite ce-]i luau ochii alt\-dat\, cum ar fi Ca’d’Oro (Casa de Aur), `nstil gotic (secolul al XV-lea). ~n GalleriaFranchetti de aici se afl\ tablouri deTiziano, Tintoretto, Mantegna, Carpaccio,Signorelli [i mul]i al]ii, italieni [i str\ini(van Dyck). Peste drum, ca s\ zic a[a, te`nt`mpin\ Palazzo Pésaro, `ntr-un barocvene]ian captivant (1710) cu celebra saGalleria d’Arte Moderna.

~n 1970 intram pentru prima oar\, sin-gur [i cu sfial\, `n aceast\ `mp\r\]ie a arte-lor [i a apelor. Din apropierea G\rii SantaLucia, am urcat, la alegere, `ntr-un vapo-ra[ (vaporetto) cu care am str\b\tut `njum\tate de or\ artera principal\ de ap\ aVene]iei, Canal Grande, pentru a ajunge `nPia]a San Marco, trec`nd prea repede pel`ng\ at`tea palate, biserici, muzee, cumpu]ine se mai v\d ast\zi `n lume. Chiar dea doua zi, am f\cut drumul invers, pornindpe jos din Pia]a San Marco spre cel\lalt

cap\t al canalului, aproape zi de zi, pepor]iuni limitate, pentru a putea cuprinde`ntreaga suprafa]\ desenat\ de acel S `n-tors, cum apare pe hart\ celebrul CanalGrande. {i pentru c\ am vorbit mai multde galeriile de art\, nu pot s\ nu men]ionezaici, la sf`r[itul primului meu contact cu[arpele de ap\ cu solzi de str\lucite palate,Accademia delle Belle Arte, pe parteadreapt\ a canalului, instalat\ `ntr-o vechem\n\stire, Santa Maria della Carità (sec.XV). Pot fi admira]i `n aceast\ galerie to]ivechii pictori vene]ieni din secolele XIV –XV, de la Paolo [i Lorenzo Veneziano p`n\la Gentile Bellini [i Carapaccio. ~ntr-untablou remarcabil poate fi v\zut\ o proce-siune religioas\ `n Pia]a San Marco, a[acum o vedea pictorul `n anul 1496. Cuimaginea aceasta cobor din vaporetto,admir pia]a, a[a cum se `nf\]i[a ea `n 1970,[i m\ `ndrept spre Catedrala San Marco, `ncare se odihne[te, din anul 823, evanghe-listul Marcu.

„Imperiul“ vene]ian

Pot fi `ntrebat, dup\ dep\narea at`toramintiri personale din Italia anilor ’70 –’71, pe unde am pierdut Grecia, r\pit `nmod special de comorile [i farmeculindescriptibil al Vene]iei? Cred c\ tocmaiaici este r\spunsul. F\r\ averea Bizan]ului[i f\r\ comer]ul cu coloniile grece[ti de laPontul Euxin, Asia Mic\ p`n\ `n Alexandriadin Egipt, nu ar fi existat fala Vene]iei [i arfi fost p\cat. Aceast\ `mbinare `ntre dou\civiliza]ii, una european\, de esen]\ occi-dental\, pe ruinele Imperiului Roman, [iuna oriental\, greac\ sau grecizat\, dinTaurida [i p`n\ `n Egipt, din epoca eroic\ ar\sp`ndirii rapide a cre[tinismului, nu amputea vorbi de ceea ce ne-am obi[nuit s\numim stilul vene]ian `n artele plastice, `narhitectur\ [i literatur\. Vene]ia, `n perioa-da ei de `nflorire, ajunge s\ st\p`neasc\ [is\ controleze `ntreaga Mediteran\ orien-tal\. Din toate p\r]ile, din Adriatica, deve-nit\ un fel de „Mare Veneziana“, de petoate coastele Greciei, din Morea(Peloponez), Creta [i Cipru (Candia) dinAlexandria, care a devenit un importantcentru religios cre[tin [i p`n\ `n `ndep\rta-tul Constantinopol, `n care se acumulase omare parte din bog\]iile Bizan]ului [i aleOrientului, curg spre Vene]ia avu]iileat`tor popoare, smulse de crucia]i cu mij-loace mai mult sau mai pu]in curate. S\pomenim doar jaful crucia]ilor din 1204,printre care se aflau [i vene]ienii, la c\-derea Constantinopolului `n m`inile lor.

Leg\turile vene]ienilor cu grecii s`ntvechi, din anul c`nd republica dogilor se

consolideaz\, `n secolul al IX-lea [i, f\r\s\ fie imperiu, are propor]iile unui adev\-rat imperiu3 maritim, cum a fost numit, cuapogeul `n secolul al XV-lea. Bazilica SanMarco (1063 – 1073) m\rturise[te, pringrandoarea sa, o astfel de preten]ie. Cump\[e[ti `n Piazzetta, venind dinspre CanalGrande, te `nt`mpin\ coloana de granit culeul `naripat al lui San Marco, emblemarepublicii. Acest simbol al puterii, adus dela Constantinopol, ca at`tea opere de art\,`]i opre[te de`ndat\ aten]ia. Aici, la cate-drala San Marco, istoria, arta [i religia se`mpletesc pentru a servi acela[i ]el. Ele-nismul [i bizantinismul s`nt sursele pecare se `ntemeiaz\ admira]ia cu care pri-vim ast\zi partea cea mai veche a acestuimonument, construit `n stil grec, pestecare se a[eaz\, mai t`rziu, `n secoleleurm\toare, c`nd sufer\ transform\ri, ele-mente renascentiste.

Povestea `ncepe odat\ cu aducereamoa[telor apostolului Marcu de laAlexandria la Vene]ia, `n secolul al IX-lea.Despre acest evanghelist avem mai pu]inedate dec`t despre contemporanii s\i cucare a colaborat (Petru [i Pavel). Cert estec\ `ntre anii 63 – 64 era la Roma4. ~nc\ la`nceputul secolului al XX-lea C.Diaconovici consemna `n Enciclopedia sa`n trei volume5, care poate fi consultat\ [iast\zi cu folos, o dat\ apropiat\: „El a`nso]it pe Sf. Petru la Roma, unde [i-ascris evanghelia (`ntre 54 – 62) grece[te“6.Cercet\rile moderne confirm\, cu u[oarediferen]e, aceea[i dat\ precum [i redacta-rea `n limba greac\ a Evangheliei luiMarcu7. Dac\ s-a ap\sat destul de multasupra activit\]ii sale la Roma, ca secretarpe l`ng\ apostolul Petru, r\m`n multe lo-curi destul de neclare `n biografia sa dedup\ acest episod roman. MitropolitulBartolomeu Valeriu Anania se exprim\foarte limpede asupra activit\]ii lui Marcu`n preajma lui Petru: „Aceast\ din urm\calitate explic\ prezen]a lui Marcu laRoma `n jurul anului 63 sau 64, precum [ifaptul c\, acolo fiind, el [i-a scrisEvanghelia la cererea cre[tinilor din Italia[i din capitala imperiului roman“8.

~n ambele surse lipsesc datele biografi-ce de dup\ elaborarea de c\tre Marcu aEvangheliei sale, `n atmosfer\ roman\ [i`n rela]ia cu Petru. Asupra Sf`ntuluiMarcu, martirizat `n Alexandria din Egipt,personalitate a Orientului [i a Greciei,re`nhumat `n bazilica San Marco dinVene]ia, vom reveni `ntr-unul din numere-le viitoare ale revistei.

1 Vezi Stelian Brezeanu, O istorie a ImperiuluiBizantin, Editura Albatros, Bucure[ti, 1981.

2 Baedeker, L’Italie du Nord, Bruxelles, 1955, p.139.

3 Vezi Italie, Les guides Michelin, 1967, p. 235,„L’empire vénitien“.

4 „L’origine romaine du livre, après la persécu-tion de Néron en 64, est assez communément admi-se. Quelques mots latins grécisés, plusieurs tour-nures latines peuvent servir d’inices. Du moins lesouci d’expliquer les coutumes juives“. Toate aces-tea conduc la ipoteza c\ evanghelia `n greac\, scris\de Marcu la Roma, se adresa teritoriilor neevree[ti:„le livre est destiné à des non-Juifs, hors dePalestine“. (La Bible, traduction œcuménique, édi-tion intégrale TOB, Les Éditions du Cerf, Paris,1988, p. 2386.

5 C. Diaconovici, Enciclopedia rom=n\, Asocia-]iunea pentru Literatura Rom=n\, tomul I, 1898,tomul II, 1900, tomul III, 1904, Editura Krafft, Sibiu.

6 C. Diaconovici, op. cit., t. II, p. 359.7 Vezi argumentele lingvistice din La Bible, citat\

la nota 4. 8 Biblia sau Sf=nta Scriptur\, Edi]ie jubiliar\ a

Sf=ntului Sinod, Editura Institutului Biblic [i deMisiune al Bbisericii Ortodoxe Rom=ne, Bucure[ti,2001, p. 1496.

~n c\utarea Greciei (II)

Basilica San Marco

Ancheta TimpulTIMPUL20

noiembrie 2006

MIHAELA ARSENESCU

WERNER1. Cel pu]in p`n\ la aceast\ dat\, trupa

Na]ionalului nu a avut ocazia s\ cunoasc\,s\ consulte sau s\-[i exprime p\rerea des-pre titlurile din actualul repertoriu. Ne a-fl\m sub semnul lui „v\z`nd [i f\c`nd“. Totce se [tie este inten]ia de a promova c`tevaproiecte: unul referitor la valorificareaprestigiului profesional al societarilor,altul aflat sub genericul comunism – post-comunism. {i c`teva propuneri individualeale regizorilor invita]i (s-au vehiculat nu-me de prestigiu ca Tompa Gábor sauAlexander Hausvater). Sper c\ TeatrulNa]ional `[i va respecta mai accentuat sta-tutul `n ceea ce prive[te calitatea reperto-riului [i a folosirii trupei, c\ va elaborastrategii bine cump\nite de stabilire atarget-ului educa]ional sau a categoriilorde adresabilitate [i c\ nu va neglija necesi-tatea (dac\ tot ne apropiem inevitabil derigoarea de tip european) ca trupa s\ poat\cunoa[te programul repertorial pe `ntreagastagiune, cu termene precise [i cu proiectemajore care s\ o valorifice pe deplin, re-aduc`nd-o `n peisajul teatral na]ional [ichiar impun`nd-o interna]ional.

2. Din p\cate, Teatrul Na]ional din Ia[inu se mai afl\ `n prima sfer\ de interes va-loric pe plan na]ional, „r\cirea“ rela]iilorcu criticii importan]i [i lipsa unor specta-cole competitive care s\ poat\ figura `npaleta festivalurilor teatrale de anvergur\na]ional\ au afectat uneori interesele pro-fesionale ale trupei ie[ene care nu merit\,dup\ opinia mea, s\ se piard\ `n anonima-tul indus de o blazare timpurie. Bunele in-ten]ii ale „proasp\tului“ manager general,un regizor de incontestabil prestigiu pro-fesional vor reu[i poate, s\ refac\ punteade comunicare `ntre realiz\rile trupei [iexigen]ele „centrului“. Faptul c\ domnulHadji-Culea poate privi actul teatral dininterior (`n calitate de „ produc\tor“ avizat)mi se pare a fi un avantaj; c`t despre resur-sele manageriale la `ndem`n\ pentru oreflectare exterioar\ favorabil\, cred c\domnia sa [tie bine cum s\ le utilizeze [i num\ `ndoiesc c\ o va face.

3. Re]eta e, pe c`t de simpl\, pe at`t dedificil de realizat (`n condi]iile impuse de„exilul“ `ndelungat al trupei): „produse“teatrale (foarte) bune, „v`ndute“ bine, prin-tr-o promovare de excep]ie. Cred c\ actua-la echip\ de management teatral ie[ean vaaplica aceast\ lege simpl\ de marketing,reu[ind s\ ignore arhibanalizatele scuze re-feritoare la „greaua mo[tenire“ sau la„condi]iile nefavorabile“… Doamne ajut\!

4. E firesc s\ ne sim]im dezr\d\cina]i;teatrul este pentru noi o a doua cas\ [i nu-iu[or s\ te sim]i tolerat, mult\ vreme de-acum `ncolo, pe la „rude“ sau prieteni.Sper `ns\ c\ vom dep\[i „exproprierea“temporar\ cu ajutorul `n]eleg\tor al unorconduc\tori de institu]ii teatrale ata[a]itrupei, al autorit\]ilor locale [i, mai ales, cusuportul afectiv al publicului nostru cre-dincios… Se va `nt`mpla ca `n dragoste:cine te iube[te, te urmeaz\ oriunde!

5. Strict birocratic, da. Artistic, hot\r`tnu. Abia dup\ absolvirea [colii de teatru ̀ n-cepe adev\rata calificare: prin multe ore detrud\ pe sc`ndura scenei, `nsufle]ite de fla-c\ra unei pasiuni pe via]\ [i binecuv`ntatesau nu de capricioasa doamn\ {ans\…

6. Teatrul Na]ional din Ia[i a fost o„mam\“ bun\, `n ultimii ani, pentru tineriidramaturgi rom=ni. Ba chiar, ca orice ma-m\ orbit\ de dragoste, le-a `ng\duit unoradintre ei s\-[i monteze singuri textele.Demers nu `ntotdeauna `n favoarea calit\]iispectacolului sau a ridic\rii standarduluiprofesional al trupei. C`t despre moda fu-ribund\ a folosirii cu orice pre] `n texteletinerilor dramaturgi a unui limbaj frust,(f\r\ a avea vreo motiva]ie artistic\), a-ceast\ mod\ va trece cu siguran]\, l\s`ndloc unei teatralit\]i de bun\ calitate. Spunasta pentru lini[tea publicului ie[ean, caresuport\ mai greu „zburd\lniciile“ expre-siilor excesiv neao[e. ~n rest, numai debine [i de frumos…

EMIL CO[ERU1. Stagiunea 2006-2007 `ncepe excelent

cu Zbor deasupra unui cuib de cuci, `nregia lui Marius Oltean. ~n compara]ie cucelelalte stagiuni ale Teatrului Na]ional dinIa[i, cred c\ e bine. Nu po]i niciodat\ [ticum va fi o stagiune. ~]i propui s\ ias\ bine,dar p`n\ `n iarn\ se poate „descompune“totul sau invers. Deocamdat\ e bine.

2. Fluctueaz\. A fost o perioad\ cu c`te-va premii ob]inute, a urmat apoi o alune-care. Acum o s\pt\m`n\, la Festivalul g\l\-]ean de comedie, Pe]itoarele a „`nc\lzit“sala, [i Sapdaru a luat premiul de regie.Totul e o problem\ de conjunctur\. S`ntmulte de discutat…

3. Despre marketing trebuie discutat cual]ii. Pe mine m\ intereseaz\ partea artisti-c\. Joc [i juc\m [i cu foarte pu]ini specta-tori. Categoric, e foarte important\ „vin-derea“ unui spectacol – dar trebuie s\ [ti [ice s\ vinzi.

4. Nu va afecta. Totul e g`ndit de di-rectorii Teatrului [i de ceilal]i responsabilide institu]ii culturale ale ora[ului s\ mearg\bine. Totul e sub control.

5. Diploma de teatru, la noi, deocam-dat\ e util\. Mai trebuie noroc, o institu]ie[i regizori importan]i la timpul potrivit.

6. Nu managementul artistic favorizea-z\ dramaturgul t`n\r ci ceea ce scrie acesta.S`nt promova]i de propria lor oper\ dra-matic\. Ca profesor la Universitatea deArte „George Enescu“, sec]ia Actorie, nuprea am `nt`lnit texte de tineri dramaturgiinteresante pentru montare nici pentrulicen]ele studen]ilor nici pentru a fi jucatepe scena profesionist\.

C\t\lin Mihuleac e un dramaturg ta-lentat a c\rui pies\ „Feti]a cu litere“ o voimonta cu studen]ii.

BOGDAN ULMU1. Nu cunosc actualul repertoriu, deci

nu-l pot compara...2. Gri: nici alb\, nici neagr\. Nu [tiu de

ce. Sau chiar dac\ [tiu, nu e colegial s-ospun.

3. {i-aici e dificil de r\spuns: Hadji-Culea e nou; a venit `ntr-o perioad\ grea aNa]ionalului; cum `i po]i pretinde una saualta, c`nd situa]ia NU e normal\ ?!...

4. O va afecta; dar c`t... nimeni nu [tie!S\ sper\m c\ nu mult. ~ns\ o trup\ dificil\p`n\-n m\duva oaselor, cum e echipa ie[ea-n\, nu cred c\ va sta lini[tit\, taman acum,c`nd s-a ivit un motiv gras, suplimentar, dearuncat cu nemul]umiri `n popula]ie!...

5. Nu. Dar aici exist\, de peste o juma’de secol, o trifurcat\ tradi]ie: oameni cudiplom\, f\r\ talent; oameni cu talent, f\r\diplom\; oameni cu diplom\ [i talent.Avem exponen]i din toate, din p\cate; saudin fericire...

6. Senza]ia mea e c\ `ntrebarea e, acum,inutil\: Peca {tefan sau Caraman, Crudu [i

dna Esinencu, s`nt juca]i cu mai mult saumai pu]in r\sunet dec`t Everac, Lovinescu,I.D. S`rbu, Mazilu, Naghiu, D. Solomon,D.R. Popescu. Deci, cred c\-s sus]inu]i c`ttrebuie. Ar urma s\-i mai sus]inem [i peBlaga, Radu Stanca, V. Anania...

GABRIELA HAJA1. E imposibil\ compararea celor dou\

stagiuni, de vreme ce e dificil de aflat cerepertoriu cuprinde actuala stagiune. Oricec\utare pe net s-a dovedit zadarnic\… To-tu[i, la ancheta revistei „22“ nr. 832 (15februarie 2006 – 21 februarie 2006) referi-toare la repertoriul stagiunii trecute, TNdin Ia[i a r\spuns onorabil, chiar dac\ a-precierile valorice au fost l\sate `n seamacititorului.

2. – 3. Imaginea teatrului ie[ean nu enici mai bun\, nici mai proast\ dec`t a altorteatre „de provincie“. Oricine vrea s\-[ipromoveze imaginea trebuie, mai `nt`i, s\[i-o construiasc\ [i, fiindc\ vorbim despreteatru, s\ [i-o regizeze, astfel `nc`t s\ ob]in\un efect pozitiv. Ceea ce am aflat prin me-diatizarea audio-vizual\ e faptul c\ avemun nou director al TN Ia[i, c\ spectacoleles-ar putea s\ se desf\[oare `ntr-un cort –interesant\ perspectiv\ – dar nu [tiu `n cem\sur\ [i realizabil\, c`t\ vreme iernileie[ene nu se pot numi bl`nde! – pentru c\sala mare a na]ionalului necesit\ serioaseconsolid\ri. Deocamdat\ reprezenta]iile auloc `n spa]ii `nchiriate.

~ntorc`ndu-m\ asupra imaginii, care nue foarte clar\ [i nici vizibil\, cred ca un siteal teatrului ie[ean ar fi foarte binevenit [inu tocmai greu de realizat. Acolo s-ar pu-tea afi[a repertoriul na]ionalului, pentru `n-ceput cel actual [i cele din ultimii ani(pentru partea istoric\ e nevoie de cerceta-re, dar rezultatele ar ad\uga mult la pers-pectiva de ansamblu asupra institu]iei tea-trale ie[ene, demonstr`ndu-i importan]a [iimpactul cultural), programul spectacole-lor, date despre regizori, actori, scenografi,imagini [i, eventual, `nregistr\ri, fie [i par-]iale, ale unor spectacole. Dac\ s-ar alc\tuiun portal dedicat teatrului ie[ean `n ansam-blu, ar fi interesant de g\sit acolo informa-]ii despre formele alternative de teatru dinIa[i, despre realiz\rile artistice ale studen-]ilor de la Universitatea de Arte „G. Enescu“etc. Impactul ar fi imediat, cu at`t mai multcu c`t s-ar putea crea un forum `n care to]icei interesa]i de fenomenul teatral s\intervin\ cu p\reri critice sau laudative,sugestii [i… reclama]ii.

Pe de alt\ parte, modul de promovarevizual\ a spectacolelor – marile „steaguri“de p`nz\, legate de gardurile cet\]ii – nu

mai au nici un farmec… S`nt ieftine, e de`n]eles. Totu[i, m-a[ bucura ca, pe l`ng\autor [i regizor, s\ pot afla [i distribu]iapiesei (Chiar scris\ cu litere mici! }ine deo anumit\ strategie pragmatic\: posibilulspectator se va opri s\ deslu[easc\ mesajul;va `nt`rzia [i, poate, va reflecta pu]in…).

Despre management nu m\ pronun]. Eo cestiune de ordin intern.

4. Nu [tiu. R\m`ne de v\zut.5. Nu diploma `l face pe actor, precum

nici pe filosof barba…6. Autorii tineri ar trebui s\ se sus]in\

singuri mai `nt`i. S\ scrie piese foarte bune,s\ le promoveze – exist\ libertatea cuv`n-tului, accesul la mediatizare nu e imposibil– [i atunci vom dori s\ le vedem reprezen-tate textele. Cu ner\bdare chiar. Iar cei careau un cuv`nt de spus `n privin]a manage-mentului artistic vor fi sensibili la acestorizont de a[teptare…

ALEX ACIOB|NI}EI1. Eu a[ compara actualul repertoriu cu

cele ale stagiunilor din anii ’80. Reperto-riul Na]ionalului ie[ean este din ce `n cemai pu]in ofertant. Mont\rile `]i dau im-presia c\ te provoac\ s\ le sanc]ionezi, nus\ le re]ii drept valori recente.

2. Imaginea actual\ a TNI este discuta-bil\. Mai s`nt persoane at`t din mediul ar-tistic, c`t [i din alte medii care re]in ima-ginea valoroas\ a TNI. În schimb, mul]i nucunosc cum este TNI ast\zi.

3. TNI nici nu are propriu-zis un de-partament de marketing cultural. Se ocup\c`nd Secretariatul Literar, c`nd dou\ anga-jate. TNI trebuie s\ manifeste o ofensiv\publicitar\, dar s\ aib\ [i produse culturalecare s\ poat\ sus]ine aceast\ ofensiv\.

4. Perioada de [antier nu poate dec`t s\ad`nceasca criza actual\.

5. Categoric nu. Este aceea[i gre[eal\ pecare o fac mul]i cu absolven]ii de filosofie;`i numesc filosofi. Or, filosofii s`nt rari [is`nt acei intelectuali capabili sa creeze unsistem de g`ndire. La fel [i cu actorii.

6. S`nt sus]inute piese de slab\ cate-gorie. Este l\udabil\ ini]iativa AteneuluiT\t\ra[i de a sus]ine piesa „Evangheli[tii“de Alina Mungiu-Pippidi. Iat\ un text bun,cu o posibilitate garantat\ de a aduce pu-blicul ̀ n sal\. {i este textul unui debutant ̀ ndramaturgie. TNI-ul nu a `ncurajat astfelde reprezenta]ii. S-a rezumat la produc]iimediocre, ce nu au rezistat pentru maimulte stagiuni.

Anchet\ realizat\ de MARIA-ELENA C+MPEAN

„Oricine vrea s\-[i promoveze imagineatrebuie, mai `nt`i, s\ [i-o construiasc\“

1. A început stagiunea teatral\. ~n raportcu repertoriile din anii trecu]i, cum vi separe cel de anul acesta?2. Care este imaginea Teatrului Na]ionalie[ean în ]ar\?3. Ce nu s-a f\cut [i ce se poate face înmarketingul [i managementul TeatruluiNa]ional din Ia[i?4. În ce fel va afecta desf\[urarea specta-colelor perioada de [antier a na]ionalului?5. O diplom\ de abslovent de teatru e deajuns pentru a numi pe cineva actor?6. Managementul artistic favorizeaz\montarea unor piese apar]inînd drama-turgilor tineri? În ce m\sur\ sînt ace[tiasus]inu]i?

Avizierul Teatrului Na]ional Ia[i

21Arte TIMPUL

Dinu Ol\ra[u – „Dol\ra[u“, cuml-au numit unii, sau „Spiridu[ulFolkului“, cum i-au spus al]ii – urc\pe scene mici, adesea slab lumina-te, `nso]it mereu de o chitar\ [i unbra] de c`ntece scrise de cur`nd. Ju-c\u[ [i grav totodat\, `[i poate uimispectatorii prin melodiile sale, `ncare tonurile melancolice [i izbuc-nirile de vitalitate [i virtuozitate se`mbin\ `n chip fericit.

În 1983, „Spridu[ul“ [i-a publi-cat prima carte, D\ruit eternit\]ii pefereastr\. Au urmat: Traficul detransparen]\ (`n 1997), Frenetic (`n1998), In [i Caietele prim\verii,Caietele verii, Caietele toamnei [iCaietele iernii (`n 2001).

Primul s\u album, V\rs\tor, acirculat „la negru“ `n toata ]ara(pentru c\ nu a beneficiat de o lan-sare pe pia]a muzical\). În 1998, la„Tempo Music“, lanseaz\ albumulPur [i simplu, iar `n 2001, albumulVi-za-vi, ap\rut la „Intercont Mu-sic“. Pu]in [tiu, poate, c\ `n ultimii[ase ani, D. Ol\ra[u a scris [i textepentru arti[ti, cum ar fi cei de laA.S.I.A., Pas\rea Colibri, PHOENIX,Ducu Bertzi, Marcela Buruian,Corina D\nil\, Indiggo.

Un fapt deloc neglijabil e c\muzica sa este promovata indirect`ntr-un mediu, s\-l numim under-ground, de foarte mul]i arti[ti tinericare se identific\ `n mare m\sur\ cuceea ce propune Dinu Ol\ra[u.

Pute]i fi aproape de „Spiridu[“,vineri seara, 24 noiembrie 2006, laCasa de Cultur\ a Studen]ilor. Valansa cel mai recent disc al s\u, Alt-cumva, ̀ n cadrul Festivalului de Mu-zic\ Folk „Serile Folk Moldavia“.

V\ a[tept\m!

FFEE

SSTT

IIVVAA

LL

noiembrie 2006

RUXANDRA ANTON

De[i conducerea teatrului de laBoto[ani (director Traian Apetrei, directorartistic Volin Costin) `ncearc\ de maimul]i ani, abia anul acesta au reu[it primaedi]ie a Zilelor Teatrului ,,Mihai Eminescu“,desf\[urate `ntre 7 [i 10 octombrie. ~nt`m-plarea a f\cut ca evenimentul s\ coincid\cu deschiderea stagiunii, dar [i cu forumuldirectorilor de teatru din ]ar\. Putem spunec\ Teatrul ,,Mihai Eminescu“ [i Memoria-lul Ipote[ti au fost pentru trei zile centrulde greutate al teatrelor din ]ar\, `ntruc`t auavut loc [i primele discu]ii ce vor punebazele Asocia]iei Directorilor de Teatrudin Rom=nia. Forumul la care au partici-pat peste dou\zeci de directori de teatru,dar [i deputatul de Boto[ani, actorul, regi-zorul [i autorul volumului Maidane cuteatru, Mihai M\laimare, al\turi de jur-nali[ti, actori, regizori [i critici de teatru, adezb\tut tema Teatrul `ntre iner]ie [ireform\, viz`nd posibilitatea rela]ion\rii`ntre institu]iile teatrale din ]ar\, dar [ianaliza proiectului Ordonan]ei Guvernuluide modificare a Legii 504/2004 (privindinstitu]iile teatrale, companiile de specta-cole sau concerte, precum [i activitatea deimpresariat artistic). Interesul st`rnit dediscu]ii a f\cut ca acestea s\ continue p`n\seara t`rziu, chiar [i `n timpul meselor,fiind `ntrerupte doar de programul spec-tacolelor – se pare c\ ele se vor amplificala Bra[ov.

Invita]ii au avut parte `n acele frumoasezile de toamn\ t`rzie [i de o revigorarespiritual\, `n buna pace a m`n\stirii de laVorona, `n casa renumitului artist popularIon }ugui, cel care a creat m\[tile de laspectacolul Ivan Turbinc\, pe malul la-cului, `n casa copil\riei lui Eminescu,reconstruit\ la ini]iativa lui Nicolae Iorga,sau `n bisericu]a din spatele casei undemai exist\ cristelni]a `n care a fost botezatpoetul. Poate c\ toate astea au f\cut s\apar\ spontan spectacolul de poezie pescena amfiteatrului din curtea de laIpote[ti, unde au recitat actorii: ElviraPlaton R`mbu, Angela Tanko, AdrianG\zdaru, Adriana P`rvu, Kadri Özcan(director [i actor la Teatrul Dramatic dinTrabzon, Turcia), Anca Buc[\.

***

Dar s\ vedem ce s-a `nt`mplat [i `ns\lile de spectacol, pentru c\ tot atunci s-ainaugurat [i sala Atelier, tip studio, undevor avea loc spectacole neconven]ionale.Primul spectacol a fost unul potrivitpentru aceast\ sal\: Iubiri inaccesibile dePaul Emond, `n regia lui R\zvan Popa, cuTeatrul Na]ional Bucure[ti. Un text binescris, imprevizibil ca poveste, despre unpsihopat care, p`n\ la finalul spectacolu-lui, c`nd `i ucide pe ceilal]i doi protago-ni[ti, las\ impresia unui ins timorat, timid,un `nsingurat la maturitate doar fiindc\ n-areu[it s\ ias\ de sub tutela mamei sale(numai dac\ se g`nde[te la ea `i [i audetocurile pe sc\ri, b\t`nd ca ni[te ciocane!).~ntr-un decor sumar, improviza]ia unuicol] dintr-un fast-food, chelneri]a (CristinaDeleanu) `l serve[te cu o bere, dar `i asi-gur\ [i o discret\ companie lui Caracala(Eugen Cristea), care-[i pl`nge e[eculvie]ii sale – acela de a fi ignorat de toatefemeile. ~ntre timp, apare [i B\rbatul cufa]a `ns`ngerat\ (Orodel Olaru), refugiataici dup\ ce a fost atacat `n strad\ de ungrup de revolta]i, care-[i toarn\ [i el, pate-

tic [i precipitat, necazul cu iubita lui. Din-colo de schema textului, nu se `nt`mpl\mai nimic, totul curge `n acela[i ritm, cuaceea[i tonalitate, plat din punct de vedereregizoral [i actoricesc (`n afar\ de OrodelOlaru care mai anim\ pu]in atmosfera).Punctul vulnerabil al mont\rii este lipsaunui joc aspru, care s\ scoat\ `n fa]\detaliile, tensiunea [i nervozitatea ce ducla m\cel.

La sala mare, a urmat premieraboto[\nenilor cu A dou\sprezecea noaptede Shakespeare, `n regia lui Gelu Badea.~naintea premierei, actorilor SilviaBr\descu, Elena Coriciuc Ligi, IonPl\e[anu, Dumitru P\unescu, Ioan Apostoli[i lui Boris Perevoznic li s-a acordat titlulde Societar de Onoare al Teatrului „MihaiEminescu“ Boto[ani. Dar s\ vedem ce-afost cu premiera: scenografia lui MihaiPastramagiu [i regia lui Gelu Badea auadus `n spectacol de toate pentru to]i (clo-set verde, trabant roz, o lun\ uria[\,umbrele din stuf, [ezlonguri, ponton, unMalvolio-clovn, o Viola `nh\mat\ tottimpul la un geamantan etc., totul `nmor-m`ntat `ntr-o cortin\ de celofan). Numaipe Shakespeare l-au uitat afar\ sau poatec\ era la closet! Dar cortina transparent\ s-a tras [i nebunia a `nceput: primul semn afost acela c\ personajele nu se privesc;oare cui vorbesc ele?! Dar nu e acesta sin-gurul efect special, singurul truc al regi-zorului: de c`te ori intr\ Malvolio `n scen\,are un pas special, de parc\ s-ar preg\ti s\danseze can-can – dup\ spectacol chiaram r\mas cu acest tic, nu puteam s\ fac unpas f\r\ s\-l reproduc pe Malvolio [i nueram singura. Apoi: Olivia [i Viola `[i`nf\[oar\ fa]a `n basmale ro[ii [i simuleaz\un dialog abstract, cu tent\ senzual\, alandroginilor, iar cei doi fra]i, c`nd sere`nt`lnesc, nu se `mbr\]i[eaz\, ci `[i smulgc`te un fir de p\r `n joac\, de parc\ abia s-ar fi v\zut ieri, ceea ce banalizeaz\ mo-mentul. Cam aceasta ar fi fi[a unui spec-tacol unde ,,c\r\rile b\tute“ au fostasfaltate c`t mai original, astfel `nc`t s\ nuduc\ nic\ieri! M\car dac\ era un hibrid, totmai f\ceam rost m\car de o pereche deaplauze. A[a!, mare necaz pe actorii care[i-au dat [i sufletul pe o sc`ndur\nisipoas\, fiindc\ asta s-a v\zut [i pot s\dau nume: Lenu[ Teodora Moraru,Bogdan Muncaciu, Gheorghe Frunz\,Cezar Amitroaiei.

***

A doua zi `ns\, spectacolul IvanTurbinc\ (adaptarea dup\ Creang\ [i regiade Ion Sapdaru), a pl\tit oalele sparte dinA dou\sprezecea noapte. Un spectacol pecare `l mai v\zusem [i pe care, oric`t l-a[povesti, nu l-a[ `ntrece; o revela]ie de tea-tru etnologic! Lucrul fascinant nu e po-vestea, pe care Sapdaru a `mbog\]it-o cualte pove[ti, nu umorul [i morala implici-te, c`t procedeele tehnice de transpunere:imagini spectaculoase date de intersec-tarea dintre elementul scenografic (MihaiPastramagiu), cel regizoral, jocul actori-lor, ilustra]ia muzical\ [i coregrafiaVictoriei Bucun. Toate conduc spre undiscurs complex, poematic. Daniel Badalejoac\ un Ivan irezistibil, foarte uman [isolidar, cu b\[c\lia rom=nului iste], prins`ntre descuraj\rile vie]ii.

Cel\lalt spectacol al boto[\nenilor afost Ultimul Su]]o de Dumitru Crudu, `nregia lui Alexandru Vasilache. Montareaf\cut\ la Boto[ani `mi aminte[te deToamna Patriarhului de Gabriel GarciaMárquez, prin viziunea suprarealist\, de

parabol\ extins\ pe mai multe planuri:caractere umane, evenimente politice ac-tuale, dar [i perioada neagr\ a dictaturii.Su]]o este g\sit mort `n closetul din curte,iar surugiul pune `n aplicare planul diabo-lic de a-i ascunde moartea [i de a face totulca [i cum ar fi `n via]\, pentru ca el [i slu-gile s\ nu-[i piard\ privilegiile. La [edin]adivanului pentru viitorul Valahiei, s`ntfolosite filmele mai vechi cu Su]]o ]in`nddiscursuri pe care operatorul le modific\dup\ cum bate v`ntul politic al aleg\torilorpentru c\ ,,Nu conteaz\ c\ e hoit, impor-tant este s\-l aleag\!“. Finalul spectaculosevoc\ [i mitul conform c\ruia Ceau[escun-ar fi murit, de fapt: Su]]o apare viu [itriumf\tor la bra]ul so]iei sale, iar sluganecredincioas\ `[i prime[te pedeapsa.Marius Rogojinschi este foarte eficient [ipotrivit rolului prin for]a de interpretarecare creeaz\ un Su]]o arogant, vicios [imediocru.

***

Ultimul spectacol al acestei `nt`lniri afost al oaspe]ilor de la Teatrul ,,Bacovia“din Bac\u: Pro[tii sub clar de lun\ deTeodor Mazilu. Ion Sapdaru are o ideeinedit\ pentru spa]iul teatral `n montareaacestei piese: toat\ povestea este mutat\`ntr-un studio de televiziune [i transfor-mat\ `n talk-show, unde textul lui Maziluse potrive[te ca o m\nu[\ [i, `n plus, are oputernic\ tent\ de demistificare a mass-media vizuale, aici cu ]int\ precis\ asupraseriei de emisiuni ap\rute ca ciuperciledup\ toate ploile din ’89 `ncoace, care ma-nipuleaz\ periculos la nivelul identit\]ii [ial personalit\]ii individului. Se impuneaun asemenea demers venit de oriunde, cuat`t mai bine c\ a venit din teatru!, fiindc\majoritatea rom=nilor, din mai toateclasele sociale, stau cu gura c\scat\ ore `n[ir la aceste show-uri, f\r\ s\ con[tientize-ze impactul pe care numai tratatele depsihologie `l poate cuantifica, iar arta `lpoate descrie.

~naintea `nceperii spectacolului, se iauvederi din sal\ [i se proiecteaz\ pe unecran lat pe scen\. Magia vizualului seinstaleaz\, nu r\m`ne dec`t s\ apar\ pre-zentatoarea [i s\ anun]e cazul [i necazul,dar [i regulile jocului. Dup\ ce elementulinteractiv a fost stabilit, putem intra cubocancii `n via]a lui Gogu, a Ortansei, aClementinei, a lui Emilian, fiindc\ psiho-logul de serviciu [tie destule proverbe cares\-i ajute pe neferici]ii ce-[i deap\n\ po-vestea, iar acolo unde via]a adev\rat\ nuseam\n\ cu cea din proiectul emisiunii(asta ar cobor` rating-ul ei, nu?), intervinactorii, care aduc teatrul `n teatru [i nelumineaz\ cu ce am `n]eles dar nu trebuias\ `n]elegem. Tema propus\ de emisiuneeste ,,dac\ po]i s\ iube[ti un om care fur\“,motiv pentru care este pus pe ,,tapet“, par-don!, pe sticl\, ,,cazul Gogu“, ho] iubit dedou\ femei, proasp\t eliberat din `nchisoa-re, ocazie cu care s-a hot\r`t s\ se fac\ omcinstit. Dezbaterea conduce c\tre multefire sociale, `ntinse ca `ntr-o fabul\ [i ex-tirpate ca `ntr-o emisiune de divertisment,fiindc\, la final, c`nd cineva din sal\ `n-treab\ ce s-a mai `nt`mplat cu eroii, pre-zentatoarea anun]\ non[alant c\ ,,Nu nemai intereseaz\, emisiunea a luat sf`r[it!“.Am vorbit mai mult despre acest spectacoltocmai pentru mesajul lui care pune peg`nduri [i provoac\ atitudinea social\. Din-colo de toate, evenimentul de la Boto[ani afost reu[it [i nu pot dec`t s\ doresc ca ZileleTeatrului ,,Mihai Eminescu“ s\ devin\s\rb\toare tradi]ional\!

Reu[ite [i „c\r\ri b\tute“,asfaltate c`t mai original

Zilele Teatrului ,,Mihai Eminescu“

22 ArteTIMPUL

noiembrie 2006

Noi `n Rom=nia, validate de c`tevadecenii `n Occident. A[a s-ar putea definio parte a artelor vizuale. Europa Vestic\ [icele dou\ Americi de]in, `n general, o re-]et\ sigur\ a artelor exponen]iale. Descrisede unii conservatori ca arte efemere, noileexpresii vizuale ce `[i fac loc [i la noi prinanumite galerii de art\ nu dispun `nc\ der\spunsul unui corp critic bine specializat.Profesori de arte plastice sau diver[i inte-lectuali `mbrac\ ocazional haina de critic`ncerc`nd s\ creioneze, mai mult emo]io-nal dec`t [tiin]ific portretul unei expozi]ii.Ca o scuz\ salvatoare, ace[tia invoc\spontaneitatea intelectual\ [i libera circu-la]ie a valorilor, provoac\ sentimentul de„nu se poate altfel“, specul`nd „s\r\cia se-mantic\“ [i „caracterul experimental“ alartelor efemere. Intelectualul rom=n carese arunc\ `n acest joc, convins c\ este mul-tilateral dezvoltat [i satisf\c`nd incon[tientvanitatea unui Ceau[escu `nc\ existent sebucur\ de un r\spuns mecanic din parteaunui public al galeriilor de art\. ~n lipsacriticilor profesioni[ti, specializa]i pe artevizuale contemporane, publicul se mul]u-me[te cu pl\cerea de a re`nt`lni vorbitorivalida]i de comunitate, de a le repeta `ng`nd unele fixisme de limbaj, de a le re-asculta pove[tile de via]\ cu trimitere vag\spre opera ce tot ]ip\ dup\ un comentariuspecializat. Nu o aud dec`t pu]ini. {i aceiade multe ori „nu au ce face“.

S\ lu\m cazul unui vernisaj desf\[uratla `nceputul lunii octombrie [i g\zduit deGaleria ie[ean\ U. A. P. „Cupola“. Doi ar-ti[ti, so] [i so]ie. Al\turi de ei, al]i arti[ti,profesori de arte plastice, public de dife-rite v`rste [i nelipsi]ii pi[cotari ce sper\ s\-[i asigure un pr`nz t`rziu pe cheltuiala or-ganizatorilor. Vernisajul expozi]iei „Aici,Acum“ se desf\[oar\ dup\ un scenariu ti-pic. Arti[tii `[i comenteaz\ propriile opere,se reped inevitabil subiectiv `n propriilelor emo]ii, scutur`ndu-se public de chinul

acumulat `n realizarea expozi]iei, iar cri-ticii de ocazie – arti[ti sau profesori fac unsport din „a ad\uga ceva“. Arti[tii-autorisunt c`t de c`t one[ti cu ei `n[i[i. Nici uncurent normal de opinie nu cere creato-rilor s\ devin\ criticii proprilor produc]ii.Ceea ce se `nt`mpl\ „aici, acum“ ca [i laalte expozi]ii de acest tip seam\n\ cu uncaz imaginar `n care, de exemplu, un scri-itor cunoscut din anii ’20 [i-ar fi `nre-gistrat pe disc de patefon un raport criticdespre propriul s\u roman, subliniindulterior c\ acesta reprezint\ cel mai indicatcurent critic pentru cartea sa. Trec`nd pes-te aceast\ anomalie la mod\ `n Rom=niade azi, s\ nu sc\p\m din vedere valoareareal\ a unei astfel de expozi]ii. Se `nt`mpl\rar ca o expozi]ie de arte vizuale non-conformiste s\ aib\ [i acele subimagini,autoportrete `n sine, prin care poate s\comunice un limbaj estetic nedistorsionatsau nesupus interpret\rilor haotice.

Artele vizuale contemporane `[i tr\iescmomentul. Ele `nsele sunt de moment ceeace nu le face mai pu]in valoroase dec`t altearte „rezistente“ prin materialul lor consti-tutiv. Expozi]ia „Aici, Acum“ a r\mas con-servat\ `n material foto-video [i ea `ntre-ge[te colec]iile de acest tip. Cum intrai `nGaleria „Cupola“ erai poftit s\ te tope[ti`ntr-o p\dure deas\ [i aproape transparent\din franjuri de plastic. Fiecare era marcatcu caractere runice [i era de apreciatmunca de detaliu depus\ de ati[tii plasticiDraga [i Damian Popa. Sunt genul dearti[ti care prefer\ s\ impun\ limbaje [i nus\ reproduc\. De[i metodele lor par simple,proiec]ia expozi]iei `n ochii publicului areo cantitate suficient\ de original. Odat\ie[it din acea p\dure, d\deai peste un p\tratde iarb\ pe care erai invitat s\ te a[ezi.Deasupra ta cerul care `[i modifica culorile`n func]ie de venirea apusului. Dac\ tr\geaicu ochiul la ferestrele galeriei, constatai

sincronul dintre apusul obi[nuit [i celproiectat pe un ecran de deasuprap\tratului de iarb\. Mai `ncolo, alt ecran pecare se proiecta mi[carea soarelui [i luniide-a lungul unei zile mai scurte de o or\. Oimagine superb\ era aceea a soarelui abiar\s\rind, proiect`nd un efect de lumin\asem\n\tor cu Steaua lui David.

Ceea ce a lipsit vernisajului a fost operforman]\ sus]inut\ care s\ pun\ `n jocmai bine instala]iile construite de Draga [iDamian Popa. Unii ezit\ s\ numeasc\ art\instala]iile din materiale diverse `nso]indmontajele foto-video. Timpul trece at`tpeste sceptici, c`t [i peste cei ce accept\noi forme de expresie ale imaginii. Timpulfixeaz\ sau schimb\. Chiar [i unele valorisunt detronate. Aici r\s\ritul de soare,acum apusul. E doar un joc de cuvinte a[acum probabil peste mul]i ani se va vorbide bipolarizarea european\ ce are acelea[icomponente. (A. A.)

Aici R\s\rit, Acum Apus

ALEX ACIOB|NI}EI

Al doilea an de film sonor.Episodul 30

Dup\ un an foarte bogat `n filme ar-tistice, 1931 aduce o compensa]ie a jur-nalului de actualit\]i. Exista o concuren]\extrem de benefic\ `ntre principalele casede produc]ie rom=ne[ti: „Indro-Film“,„Ciro-Film“, „Soremar“ [i „Carpathia“.Ultima `ncepuse deja s\ exceleze `njurnalul sonor de actualit\]i. Cu un genericfoarte apropiat de cel al casei fran]uze[ti„Pathé News“, Carpathia Jurnal Sonoravea un stil jurnalistic matur pentru aceavreme, titlurile sale p\str`nd o anumit\obiectivitate. Foarte rar se `nt`mpla cajurnalul casei Carpathia s\ fac\ parti-pris-uri politice. Chiar textele comentatorilorreferitoare la regele Carol al doilea nuerau marcate de slug\rnicie, a[a cum ade-seori se va `nt`lni peste ani la casa de filmea statului, „Oficiul Na]ional al Cinemato-grafiei“ (O. N. C.). „Carpathia“ avea oline echilibrat\ [i `n timpul campaniilorelectorale. Este interesant s\ constat\mast\zi modul sec `n care erau formulate[tirile despre c`[tig\torii [i perdan]iialegerilor. Totu[i, o anomalie pe care toatecasele de filme o aveau era confuzia destulde frecvent\ `ntre reportaj pentru jurnal deactualit\]i [i documentar de scurt metraj.Aceast\ anomalie se va prelungi [i `n anii’40. Un exemplu ar fi jurnalul de actuali-t\]i nr. 36 pe anul 1946 al O. N. C. Dup\c`teva [tiri adaptate contextului acelui an,

`ncepe un reportaj foarte bine lucrat darcare `]i d\ senza]ia c\ nu se mai termin\.Reportajul, av`nd parfum de documentar,descrie vechea cetate a Devei. Cu sigu-ran]\, v\ da]i seama de ce se prefer\ unsubiect ca acesta `n anul electoral 1946. O.N. C.-ul nu mai prididea s\-i creeze oimagine perfect\ lui Petru Groza, pre-mierul `n func]ie.

La fel de lung\ este [i o a[a-zis\ [tiredin 10 mai 1931 a casei „Soremar“. Ziuaregalit\]ii prilejuie[te operatorului [i pro-duc\torului Leo Schwedler evocarea per-sonalit\]ii regelui Carol I. Se folosescfoarte multe imagini de arhiv\, dat`nd dela `nceputul secolului. Ast\zi, la peste 70de ani de la acea [tire, pare un experimentinteresant s\ ascul]i vocea comentatoruluicare spune cu elegan]\: „Iat\ imaginifoarte vechi `nf\]i[`ndu-l pe monarh pe ca-lul s\u, uit`ndu-se majestuos [i autoritarc\tre ofi]erii g\rzii regale. Un singur gestal augustei sale `nf\]i[\ri punea `n mi[caregarda c\lare.“ Era [i semnul c\ cinemato-grafia rom=n\ avea deja o istorie, `n anul1931 s\rb\torindu-se 26 de ani de la pri-mul film rom=nesc.

~n zona filmului de fic]iune, num\rulproduc]iilor este mai mic dec`t `n anul pre-cedent. Sonorul de abia descoperit `i ten-teaz\ pe produc\tori s\ realizeze filmemuzicale iar dou\ titluri notabile s`ntMonologul lui P\cal\ [i Dou\ arii, ambelesub bagheta regizoral\ a operatorului IosifBertok. Un film muzical care a marcat anii’30 a fost Aur, regizat de Jean Mihail.Toate documentele amintesc de acest filmca fiind comparabil cu produc]iile holly-woodiene iar impresia l\sat\ publicului aputut fi testat\ [i de mine. ~n copil\rie, la

sf`r[itul anilor ’80 `i auzeam pe mul]i b\-tr`ni fredon`nd „Tu e[ti aurul meu“ saualint`ndu-[i so]iile a[a. Mi se p\rea un alintcam stupid, normal, f\ceam parte dintr-ocu totul alt\ genera]ie. Cercet`nd am\nun-]it mi-am dat seama c\ acea genera]ie are]inut `n memoria colectiv\ refrenul mu-zical al filmului. Pur [i simplu, a prinsfoarte tare la public. Filmul Aur avea doiprotagoni[ti: Mania Manin [i StroeAthanasiu – un gigolo tipic al anilor ’30,preferat de Jean Mihail `n majoritatea fil-melor sale; pe Stroe Athanasiu `l vomre`nt`lni `n filmul Trenul Fantom\ (1933).Era un film `n care replicile fuseser\privilegiate, ac]iunea gravit`nd `n jurulcelor doi `ndr\gosti]i. Ace[tia treceau prinmai multe `nt`mpl\ri fantastice, visau c\ seafl\ `n alte lumi. Celelalte roluri, reduse cadimensiune erau `mbr\cate de actoricelebri ca Tantzi Elvas, P. Stoian [i IonConstantinescu. ~n film, ap\reau foartedes c`nt\re]ii Jean Moscopol [i EmilMarinescu. Produc]ia Aur a fost distins\ `nSUA cu un premiu pentru scenariul sem-nat de Gemi Mihail Zamfirescu [i VictorRodan care era [i produc\tor.

Un alt film demn de men]ionat alanului 1931 este co-produc]ia rom=no-francez\ Rom=nia, ]ara dragostei. Sepoate spune c\ acest film a aprins multespirite declan[`nd din nou ideea cenzurii,a[a cum se `nt`mplase `n 1927 cu filmulLache `n harem (regia Horia Igiro[anu).Rom=nia, ]ara dragostei fusese un proiectini]iat de casa fran]uzeasc\ „Gaumont“,iar non-conformismul scenariului a provo-cat chiar sentimente na]ionaliste. Ideea ge-neral\ a filmului era c\ rom=nii s`nt ona]iune extrem de iub\rea]\ [i ultimele

scene ale peliculei de 1600 metri creionauv\dit exagerat un mare grup de `ndr\gos-ti]i care se s\rutau senzual. Scenele dedragoste se consumau `n diferite medii, laConstan]a, la Bucure[ti, `ntr-o p\dure,l`ng\ luxoasa piscin\ a hotelului bucure[-tean Lido, la ]ar\ etc. Dialogurile erauscurte iar scenele dinamice, de tip flash.La premiera bucure[tean\ de la cinemato-graful „Trianon“ s-a `nt`mplat o scen\deloc simpatic\, provocat\ de OctavianGoga. C`nd genericul final desf\[ura peecran numele realizatorilor, scriitorul s-aridicat `n picioare, cu p\l\ria `n m`n\,strig`nd c\ este „o ru[ine [i o batjocur\ laadresa na]iei rom=ne!“. Scriitorul a conti-nuat s\ ]ipe c\ `l d\ `n judecat\ pe regizorulpeliculei, parizianul Camille de Morlhon`n „numele bunilor rom=ni“. OctavianGoga, pe l`ng\ prejudec\]ile sale la careavea tot dreptul – eram o ]ar\ liber\, nu? –obi[nuise grupurile mondene cu opiniilesale na]ionaliste. S\ fi fost aceast\ reac]ietrezit\ [i de componen]a echipei de actori?Posibil. Dintre rolurile importante, doardou\ erau jucate de actori rom=ni: MihailDaia (care semnase [i coloana sonor\) [iEmilia Naftaliu-Ionescu. Al\turi de ei,parizienii Renée Veller, Suzy Pierson,Raymond Destac [i Pierre Nay. Ceea ce uitascriitorul era simplu: pe afi[ul filmuluiRom=nia, ]ara dragostei scria co-produc]ie.

Excese, ritmuri normale, re]ete co-merciale. Acesta este anul cinematografic1931, prin cele mai notabile produc]ii alesale. ~n episodul urm\tor ne vom situa lapolul opus. Vom analiza o capodoper\ acomediei rom=ne[ti, av`nd un protagonistpe m\sur\: Constantin T\nase.

Filmul rom=nesc `ntre 1905 [i 1948

23AccenteTIMPUL

noiembrie 2006

Rom=nia de pecentur\ (IV)

MIHAI CONSTANDACHE

A[tept cu ner\bdare s\ intr\m `n UniuneaEuropean\.

P`n\ acum, ne distram doar laalegerile parlamentare (cele localen-au nici un haz, iar `n ceea ce pri-ve[te alegerile preziden]iale... prefers\ m\ ab]in s\ comentez). Luptelepentru un fotoliu c\ldu] de senatorsau deputat, cu [p\gi de 50000 deeuro, vor fi un f`s fa]\ de ce urmea-z\. Abia a[tept s\ ascult discursurileeuroparlamentarilor no[tri! Sunt cu-rios, cum se doarme `ntr-un fotoliueuropean: e mai cald, e mai moale, emai pufos? Are bl\ni]\ roz?

O doamn\ foarte important\ap\rea des la TV cu geanta Vuittonpe bra]. Acum c`teva zile, am aflattot de la TV ca dac\ n-ai po[et\Vuitton adev\rat\, nu d-aia de latarab\ de la Obor, nu e[ti femeie. {imerit\ s\ str`ngi din din]i [i s\ dai3000 de euro pe o geant\ din asta,care ia ochii oricui.

Dar noi, b\rba]ii ce ne facem?Presupun c\ f\r\ Ferrari nu te po]inumi b\rbat. ~mi doresc ca europar-lamentarilor no[tri s\ li se cumperedin banii no[tri de contribuabilieuropeni m\car dou\ Ferrari, iar[oferi]ele s\ fie SPP-iste blonde. Cuceva trebuie s\ le rupem gura [i s\ne b\g\m `n fa]a bulg\roilor!

Da, abia a[tept s\ intr\m `nUniunea European\. S\ v\d lupte, s\curg\ s`nge `n timpul alegerilor. S\aud discut`ndu-se despre p\trunde-rea mititeilor [i a ]uicii pe pia]aagroalimentar\ european\, despreimportan]a unei strategii coerente `nintegrarea rromilor pe pia]a muncii,despre achizi]ionarea de c\tre anu-mi]i investitori a trusturilor de pres\din Anglia – ca s\ nu mai scrie ur`tdespre noi... Despre garantareasecurit\]ii fondurilor de pensii,despre...

De fapt, nu-mi pas\. Chiar nu-mipas\! M\ trezesc `n fiecare dimi-nea]\ cu acelea[i speran]e: c\ nu voimai fi `mpins `n troleibuz, c\ nu voimai fugi pe trecerea de pietoni dincauza [oferilor `ntotdeauna maigr\bi]i dec`t mine, c\ nu va mai tre-bui s\-mi calculez banii pentru a-miajunge 30 de zile pentru covrigi, c\nu m\ voi mai preface c\ nu audc`nd b\tr`nii `mi cer o mie de lei, c\nu m\ voi mai enerva c`nd afludespre salariile altora...

Dar cel mai important, cu acela[isperan]e: c\ `mi va fi mai bine, c\,prin absurd, ne va fi mai bine... C\nu `mi va mai fi ru[ine. {i vreau s\z`mbesc.

Da, a[tept cu ner\bdare s\ intr\m`n Uniunea European\.

LLAA MMAARRGGIINNEEAA RR~~NNDDUURRIILLOORR

Cine cite[te un roman de HarukiMurakami ajunge, `n cele din urm\, s\ leciteasc\ pe toate. F\r\ s\ se repete, scriito-rul japonez, n\scut `n 1949, este recognos-cibil imediat prin unitatea de teme [i prinstil. Greu de spus `n ce const\, exact,seduc]ia acestui romancier: haloul de sin-gur\tate al personajelor sale principale,mereu `n c\utare de sine, g\sind `ntotdeau-na pe cineva `nc\ mai interesant dec`t ei`n[i[i (un copil precoce, un adolescent, ofemeie misterioas\), c\l\toriile, multiple [iduc`nd, toate, undeva dincolo de real. De-taliile aproape pointiliste despre ac]iunile[i gesturile personajelor fac s\ creasc\ cre-dibilitatea unui tablou `n care am putea tr\ip`n\ la urm\ oricare dintre noi, dincolo degrani]ele – aparente – care ne despart.

Haruki Murakami posed\ o cultur\european\ [i occidental\, `n general, uimi-toare. Este chiar `ndr\gostit de aceast\ cul-tur\ at`t de diferit\ de ceac\reia `i apar]ine, iar felul `ncare evoc\, `n romanele sale,jazz-ul, filmele lui J. L. Godardsau literatura greac\ antic\,bun\oar\, este remarcabil.Ultimul s\u roman, publicat `n2002, se nume[te Kafka pemalul m\rii, [i a ap\rut, anulacesta, la Editura Polirom, `ntraducerea Iulianei Oprina.

Ca [i celelalte romane alesale, acesta este o construc]iesavant\ `n care se `ntretaie pla-nuri de diverse tipuri: spa]iale(fuga lui Kafka [i traiectoria luiNakata), temporale (prezentulopus unor evenimente din 1944) [i, mai ales, o lume de „aici“,[i o lume de „dincolo“, o reali-tate a[a-zis obiectiv\, [i unasubiectiv\, un t\r`m al visu-lui… cu ochii deschi[i!

~ntr-un interviu, scriitorulobserva: „Eroii mei se `mpart`ntotdeauna `ntre lumea spirite-lor [i cea a realit\]ii… Spre de-osebire de cultura european\ [ide cea cre[tin\, `n care lumeade «dincolo» este foarte `nde-p\rtat\, fiind `mp\r]it\ `n dou\[i unde nu exist\ dec`t un sin-gur Dumnezeu, `n culturanoastr\ exist\ o multitudine:lumile s`nt legate unele de alte-le, intr\ `n comunicare, `n rezo-nan]\. Te po]i duce «dincolo» [ipo]i reveni. Dar revii, obigatoriu,schimbat“ (revista Transfuge,febr. 2006, trad. din limba fran-cez\ ne apar]ine, S.G.).

Nara]iunea principal\ din Kafka pemalul m\rii `l are ca erou pe un t`n\r, penume Kafka Tamura. B\iatul [tie c\ mama[i sora lui au fugit de acas\ [i se hot\r\[teca, `n ziua `n care va `mplini 15 ani, s\ fu-g\ [i el. Tat\l, un sculptor celebru, cu careb\iatul nu avea nici o comunicare, va muri`n mod misterios, asasinat, la pu]in\ vremedup\ aceea. Micul Kafka se refugiaz\ `ntr-o bibliotec\ privat\ din ora[ul Takamatsu,cu complicitatea lui Oshima, angajat albibliotecii [i `ntruchipare a ambiguit\]ii,c\ci, dup\ spusele sale, el nu este „nicib\rbat, nici femeie“. „Te duc la bibliotec\[i o s\ devii parte din ea“, `i spune b\iatu-lui acest hermafrodit generos, figur\ foar-te nonconformist\ de maestru electiv!

Directoarea bibliotecii este doamnaSaeki, c\reia i-a murit iubitul demult, lav`rsta de 20 ani. Ea fusese c`nt\rea]a demare succes a unui singur c`ntec, care d\[i titlul romanului. Kafka crede c\ doamnaSaeki ar putea fi mama sa… ~n cel\laltplan, simultan ca desf\[urare temporal\, `lg\sim pe Nakata, un b\tr`n retardat mintal,dar capabil s\ vorbeasc\ cu animalele. ~[idatoreaz\ handicapul, ca [i `nzestrarea,unui eveniment din copil\rie, din anii ’40,

c`nd ceva misterios a c\zut din cer [i aavut efecte paradoxale asupra unor copii,printre care se afla [i el. Nakata `[i c`[tig\existen]a recuper`nd pisici r\pite de unserial-killer al pisicilor, pe nume JohnnieWalker! Reu[e[te chiar s\ `l ucid\ pe aces-ta, `ntr-o scen\ antologic\, de thriller.

Anti-erou, Nakata poate vorbi [i cu opiatr\, care e magic\, este „piatra de intra-re“, care-l c\l\uze[te c\tre aceea[i biblio-tec\ din ora[ul Takamatsu, pentru c\ mi-siunea lui este s\-i vesteasc\ doamneiSaeki sf`r[itul. Am`ndoi nu mai s`nt „`n-tregi“, au doar „jum\tate de umbr\“, cumspune el, cealalt\ jum\tate fiind pierdut\de Nakata odat\ cu acel eveniment din co-pil\rie, iar de doamna Saeki, odat\ cumoartea iubitului ei, `n urm\ cu 30 ani.

Tabloul ag\]at pe peretele birouluidoamnei Saeki devine o posibil\ punte deleg\tur\ `ntre lumi: b\iatul din tablou, carest\ la malul m\rii, este [i iubitul din ado-

lescen]\ al femeii, dar [i t`n\rul KafkaTamura. Ca `n celebrul film al fra]ilor Joel[i Nathan Coen, Barton Fink, realitatea [iirealitatea se `ntrep\trund, iar un tablou depe perete pare c\ prinde via]\, c\ plonjeaz\`n real. Ce `i leag\ pe ace[ti doi eroi estedorin]a lor imens\ de evadare: doamnaSaeki credea, la 15 ani, c\ exist\ un loc pelume „`n care timpul nu trece“ [i c\ exist\o „piatr\ de intrare“ pentru acel loc. Fugalui Kafka de acas\ are dou\ cauze: perso-najul dore[te s\-[i g\seasc\ mama [i sora,dar vrea mai ales s\ scape de Profe]iatat\lui (profe]ie absolut oedipian\).

Acest adolescent pirpiriu, care se si-le[te s\ fac\ exerci]ii fizice, s\ devin\ mairezistent, are calit\]i [i aspira]ii de erou debasm modern: „Ceea ce vreau eu, for]a pecare o vreau eu, nu este una prin care `n-ving sau pierd. Nu `mi doresc ni[te pere]icare s\ resping\ o putere din exterior. Ce`mi doresc eu este o for]\ care s\ absoarb\aceast\ putere din afar\ [i s\-i reziste, ofor]\ care s\ reziste `n t\cere `n fa]a ne-drept\]ii, a nenorocului, a triste]ii sau ane`n]elegerii“. ~n c\m\ru]a lui din biblio-teca Komura, b\iatul este vizitat noapteade o fat\ de 15 ani, proiec]ie oniric\ adoamnei Saeki din trecut. Dar tot acolo `l

viziteaz\, `ntr-o stare de vis, [i doamnaSaeki, femeia de 50 ani, cu care b\iatulface dragoste. Este doamna Saeki cu ade-v\rat mama lui Kafka? Ar exista argumen-te textuale `n favoarea acestei ipoteze.Ceea ce conteaz\ cu adev\rat este experi-en]a tr\it\ de erou `n traiectoria sa ini]ia-tic\. El descoper\ iubirea, al\turi de ofemeie care `ntr-o lume `i este iubit\, iar`ntr-alta `i este mam\. Aceste lumi s`ntcompatibile [i comunic\ `ntre ele, ca `ntoate romanele lui Murakami, `n specialgra]ie unui personaj feminin. „Am obser-vat c\ ele [femeile] au o adev\rat\ puterede medium, put`nd, deci, s\ faciliteze dia-logul `ntre planuri de realitate aparentfoarte `ndep\rtate“, spune scriitorul `ninterviul acordat revistei fran]uze[ti.

Apare `n roman [i un personaj episodic,Corbul, nimic altceva dec`t un alter ego allui Kafka, un eu mai `n]elept, mai maturdeja, care `l avertizeaz\ de la `nceput, ase-

menea unui Oracol, c\ aventu-ra sa va fi „ca o furtun\ denisip“, din care important estec\ va ie[i schimbat. Nu [timadev\ratul prenume al eroului,pentru c\ acela de „Kafka“ esteales de el `nsu[i: („kafka“`nseamn\ „corb“ `n limba ceh\,iar personajul se simte „ca uncorb r\t\cit“). Semnifica]ia maiprofund\ ar fi aceea c\ numelepare a deveni sinonim cu „sin-gur“, „singur, ca Franz Kafka“,dup\ cum `[i intitula o carteMarthe Robert.

C\l\toria lui Kafka Tamura`l va aduce, `n cele din urm\,`napoi, dar maturizat. Corbul `lva felicita pentru cum s-a des-curcat [i-i va promite c\ se vatrezi „`ntr-o lume nou\“. Dac\`nainte de a fugi de acas\,b\iatul voia s\ [tearg\ urmelemo[tenirii sale familiale („nupot s\ alung din mine genelelor. Ar `nsemna s\ m\ alung pemine din\untrul meu“) dup\aceast\ c\l\torie, el se vaaccepta a[a cum este: „Nu s-a`nt`mplat nimic r\u“. Nu areu[it s\ `nving\ timpul, dar aaflat care este valoarea aminti-rilor: „Dac\ tu m\ ]ii minte, to]iceilal]i pot s\ m\ uite“, aude elvocea doamnei Saeki, de din-colo de moarte. Corbul `ivorbe[te iar ca un Oracol:„Timpul at`rn\ cu greutate asu-pra ta, ca un vis vechi, plin det`lcuri… Nu vei putea sc\pa

niciodat\ de el, chiar de-ar fi s\ ajungi lamarginea lumii. Dar dac\ a[a e s\ fie, e[tinevoit s\ mergi p`n\ la marginea lumii.S`nt lucruri pe care nu po]i s\ le faci dec`tdac\ ajungi p`n\ acolo“. Destinul trebuie,a[adar, acceptat.

Secretul scriitorului (dac\ exist\ unul)const\ `n scrutarea zonelor ascunse, pro-funde ale fiin]ei umane. Cobor`rea (`nsem-n`nd cale [i condi]ie a cunoa[terii) sedovede[te a fi o tem\ esen]ial\ `n proza sa.~n Cronica p\s\rii-arc, de pild\, eroulcoboar\ `ntr-o f`nt`n\ p\r\sit\, pentru amedita. „Trebuie s\ mergi p`n\ la ce e maiad`nc `n tine `nsu]i, s\ g`nde[ti `n modulcel mai radical cu putin]\.“, m\rturise[tescriitorul `n interviul pomenit mai devre-me. „Este, poate, o metafor\ a scrisului,aceast\ f`nt`n\ - un loc `ntunecat, str`mt,care permite apoi s\ str\ba]i zidul [i s\ajungi la suprafa]\ [i la complexitate.“ Unroman scris de Haruki Murakami are,poate, mai mult farmec dec`t o poveste din„1001 de nop]i“, are puterea de a-i desco-peri cititorului dimensiunea aproape mira-culoas\ a celor aparent simple [i de a-l`ndemna spre visare.

SERENELA GHI}EANU

Micul Kafka din Japonia

noiembrie 2006

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescuLiviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)Andreea Grinea (Udine)William Totok (Berlin).Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Editori:

Actualitate cultural\:Bogdan Suceav\Daniel David

Critic\:Radu Andriescu

Literatur\:{erban Axinte

Eseu:Lauren]iu Ursu

Arte:Alex Aciob\ni]ei (film)Maria-Elena C=mpean (teatru)

Literatur\/i:George {ipo[

Colaboratori:

Adrian BotezRadu Pavel GheoGabriela HajaElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.ro

E-mail: timpul@yahoo.com

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu (10.000 lei vechi)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:

Liviu Antonesei (pre[edinte)

Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Avangarda la Ia[i

Experimentalismul e absolut necesar `ndescoperirea noului `n art\. Acestea [imulte alte idei au f\cut obiectul discu]iilorla cea dint`i edi]ie a Festivalului de neo-avangard\, desf\[urat la Ia[i `n organi-zarea Asocia]iei Feed Back [i a revistei deexperiment literar Feed back, pe 15 [i 16noiembrie. Dup\ deschiderea fulminant\,cu totul atipic\, `n tramvaiul de epoc\, cuun happening (poeme avangardiste, mani-feste, anun]uri) realizat de actori ai teatru-lui „Luceaf\rul“ [i de regizorul OvidiuLaz\r, `n podul `mpodobit avangardist alCasei Pogor, sub coordonarea teoreticia-nului Marin Mincu, au avut loc discu]iifurtunoase pe tema festivalului Avangarda[i neoavangarda azi. Au vorbit: MiljurkoVukadinovic (Serbia), Gaal Aron (Ungaria),Leo Butnaru (Republica Moldova), LiviaCotorcea, Liviu Ioan Stoiciu, GeorgeMihalcea, Ion Cocora, Liviu Antonesei,Paul Bogdan, Lucian Vasiliu, VasileSpiridon, Vasilian Dobo[, Marius Marian{olea, Isabela Vintil\, Ioana Cistelecan,Ovidiu Vintil\, Gheorghe Vidican, BogdanUlmu (de mare interes prezentarea peDVD a neoavangardismelor teatrale dinVreau s\ num\r stelele de Ion Sava), C\linCocora [.a.

Lansarea antologiilor literare Avangar-da rus\, realizat\ de Leo Butnaru, [i Avan-garda s`rb\, a lui Miljurko Vukadinovic,ambele apari]ii elegante, bogat ilustrate culucr\ri ale avangardei plastice din acelespa]ii culturale, editate de Princeps Edit,constituie proba c\, dac\ frumoaselespectacole avangardiste trec, operele caatare s`nt menite s\ dureze.

Manifestul boierismului, cel mai noumanifest avangardist din Europa, semnatde Paul [i Ioana Bogdan, Radu Herinean [iMarius Marian {olea, citit de MariusMarian {olea, a provocat un viu interes.Happeningul C\r]ile nu ard al luiMiljurko Vukadinovic, fan [i practicant alKlokotrismului, a st`rnit `ndelungi a-plauze. Dou\ spectacole neoavangardiste,Sperietoarea de Gheorghe Hibovski, cuMaria [i Gheorghe Hibovski (teatrul „Tan-dem“ din Piatra Neam]) [i ~l cunoa[te]i?de Eugen Ionesco (premier\ na]ional\), cutinerele actri]e Alina Popescu [i TaniaGanea, ambele premiate pentru crea]ieteatral\ experimental\. La fel de intere-sant\ a fost expozi]ia t`n\rului pictor [igrafician Felix Aftene, curtat de cele maiimportante galerii de art\ din Europa [iAmerica, care a provocat admira]ia invita-]ilor la Festival, iar incendierea piramideisubculturii (manele, art\ kitsch, pornocul-tur\ etc.), din Parcul Copou, s-a constituit`ntr-un gest specific avangardist, vizionatde sutele de persoane aflate `n parc.

Organizatorii festivalului au acordatPremiul de excelen]\ pentru contribu]iaadus\ la cunoa[terea avangardei rom=ne[ticriticului [i teoreticianului Marin Mincu.Premiile „Barbu Fundoianu“ pentru proz\(Alexandru Gavri[), dramaturgie (C\linCiobotari), poezie (Dana AlexandraPopa), eseu (Monica Bo]iu) [i critic\literar\ (Ioana Cistelecan), precum [iPremiul special al festivalului, „VictorBrauner“, pentru plastic\ (Felix Aftene),acordate `ntr-o atmosfer\ solemn\, au fosturmate de premiile pitoresc avangardiste,sub titulatura „La vie `n roz“, oferite `naplauzele galeriei, scriitorilor: Liviu IoanStoiciu (pentru iscusin]a de a duce la cap\t12 sinucideri ratate); Gaal Aron (pentruperforman]a de a vorbi foarte bine limbarom=n\ f\r\ a o cunoa[te); Liviu Antonesei(pentru ging\[ia de a purta cea mai marep\l\rie din Ia[i); Bogdan Ulmu (pentru[tiin]a de a juca un spectacol `n absen]a ac-torilor); Horia Zilieru, (pentru performan-]a de a lansa o carte pierdut\ `naintea pu-blic\rii); Miljurko Vukadinovic (pentrupromovarea avangardei `n pielea goal\).

Noi, „conservatorii“ de la Timpul, `ifelicit\m pe organizatori [i a[tept\m edi]iaviitoare!

Arte vizuale. Evenimentplastic [i literar la BCU

Iat\, Biblioteca central\ Universitar\mai face un pas pe calea spre transforma-rea `ntr-o institu]ie de cultur\ iradiant\ [imultidimensional\. De c`teva s\pt\m`ni, aoferit ora[ului o nou\ sal\ de expozi]iepentru artele plastice. Astfel, pe l`ng\ lan-s\rile de carte [i publica]ii – [i nou\ neplace s\ lans\m revista acolo, `n cocheta

sal\ Ha[deu! –, pe l`ng\ conferin]ele [idezbaterile culturale organizate cu regula-ritate, pe l`ng\ toate activit\]ile desf\[uratede institu]iile generos g\zduite de cl\direaoferit\ ora[ului de Ferdinand I ~ntregitorul– British Council, Sala German\, edituraPrinceps Edit, cafeneaua literar\, BCU neprilejui[te acum [i bucurii ale ochiului.Sala, aproximativ p\trat\, cu dou\ nivelela diferen]\ de un metru `ntre ele, unite deo scar\ ampl\, sal\ „`nc\lzit\“ de lemnulantreului, al ferestrelor [i al balustradei,pare s\ fi fost construit\ special de arhi-tectul interbelic pentru aceast\ destina]ie!Iluminarea general\ [i focalizat\, g`ndit\de plasticianul Mircia Dumitrescu [i spon-sorizat\, ca [i amenajarea `ntregului spa-]iu, de firma ce asigur\ managementul noiis\li de expozi]ie, „Eleusis“, este perfect\.

Avem, prin urmare, o nou\ [i foarteelegant\ sal\ de expozi]ie la Ia[i, g\zduit\de una din cele mai active institu]ii cul-turale ale ora[ului – [i este excelent c\ dl.Al. C\linescu nu s-a mul]umit cu simplafunc]ie de depozitare [i informare! –, iaractivitatea acesteia a debutat exploziv, cugrafica regretatului Constantin Baciu [isculptura animalier\, `n bronz [i lemn, alui Mircia Dumitrescu. De altfel, cel dinurm\ a fost prezent `n toate dimensiunileevenimentului – a aranjat exponatele, ag`ndit primul album Constantin Baciu,lansat cu acest prilej, dar [i extraordinarulvolum bibliofil – ilustra]ii de ConstantinBaciu, Ioan G`nju [i Mircia Dumitrescu,coper]i de lemn, serie numerotat\ etc. –,„Mar[ul spre stele“ de Mihai Ursachi, oexcelent\ selec]ie realizat\ de doamna AnaCojan. Cele dou\ apari]ii editoriale aucompletat extraordinar omagierea celordoi arti[ti disp\ru]i, dar au fost [i omagiiaduse artei `n general. Domnii Emil Stratan,custodele s\lii, [i Mircia Dumitrescu, cu-ratorul benevol al expozi]iilor organizatela „Eleusis“ au promis c\ ne vor rezervac`te o astfel de surpriz\ cel pu]in lunar.Vom sta cu ochii pe ei! De asta [i s`ntemaproape vecini!

TIMPUL

Sarcofagul de h`rtie