Theodor Capidan - Limba si cultura

8/7/2019 Theodor Capidan - Limba si cultura

1/21


2/21

2 LlMBA SI CULTURA

besc de obicei doua perioade de desvoltare: una de acumulare,alta de prelucrare a materialului lingvistie cu ajutorul cul-turii. Nenumarate sunt cazurilc cand cultura unui popora fost promovata cu ajutorul limbii: in antichitate, Romaniiau imprumutat, prin Iimba, cultura elena. Irnpreuna eu ea,ei au primit ceva si din limba greadi; insa, ca oameni cum-paniti, s'au marginit numai 1a ceea ce le trebuia: au impru-mutat unele cuvinte si s'au servit de forma interna a altora.Mai tarziu, ei, la randul lor, au exercitat, prin limba, 0inraurire culturala asupraaltor popoare. Astfel, la Germani,aceasta inraurire se vede astazi in multirnea imprumutu-rilor lexicale din limba latina. La noi, Rornanii, cultura,sub forma ei spirituala, ne-a venit, in cea mai mare parte,dela Franeezi. La inceput, ea a fost incetatenita, prin limba,de straturile superioare din societatea noastra, care vorbeauili scriau frantuzeste. De fapt, limba noastra, din formapopulara, a ajuns un instrument de cultura superioara,numai dupa ce ne-am creat 0 proza literara, Ea s'a formatinmare parte sub inraurirea limbii franceze. Urmele acesteiinrauriri in limba noastra se vad astazi in numarul preamare de neologisme franceze.

Exemplele de interdependenta intre limba ~i cultura s'arputea inmulti la infinit. Fapt este ca, in 1atura spirituala,printre mijloacele care au contribuit la crearea si inaintareaculturii, un rol hotaritor l-a jucat ~i limba. lata de ce, inrandurile ce urrneaza, ne vom ocupa cu evolutia.si rolul ei,ca factor de creatie in cultura nationala,

Limba . In viata de relatie, individ ~i societate au creatun mijloc de intelegere care este limba. Ea reprezinta to-talitatea expresiilor verbale, pe care 0 colectivitate de in-divizi si le-a insusit spre a inlesniinteiegerea intre ei. Limba


3/21

LIMBA 3

nu exista ca ceva deosebit in sine, ci totdeauna in mijloculunei societati. In aceasta calitate, ea s'a produs din clipain care omul a simtit nevoia de a se apropia pe calea spiri-tului de semenii sib. Plecand dela aceasta realitate, rezultaca, la fel ca orice alta activitate omeneasca, limba, ca actindividual, se infi'iti~aza sub doua aspecte: unul spiritual,care apare in continut si constituie propriu zis fondul limbii,altul material, in forma. Ambele sunt atat de solidare intreele, incM unul nu poate exista fara celalalt. In aceasta dublainfati~are, limba reprezinta un act de sinteza, in care spi-ritul se uneste cu expresia, dand nastere vorbirii.

Cum ~i sub ce forma s'a putut realiza, la inceput, prinmijlocirea graiului articulat, apropierea dela spirit la spirit,scapa cercetarilor noastre. In privinta aceasta stim numai caevolutia limbii a mers paralel eu evolutia vietii ornenesti.De aici rezulta legatura ei intima eu viata, pe care 0 reproducesub toate formele ei. Ca si viata, limba, incepand dela formacea mai simpla, a ajuns, prin contributia colectiva a tuturora,Ia forma cea mai complexa. Din aceasta cauza cu greusepoate imagina c a ea ar fi existat vreodata intr'un punct al

_- desvoltarii sale ca ceva eomplet, ci numai ca un procesincontinua evoluare.

Aceasta treptata devenire a limbii, in care totul s'a sue-cedat pe rand, se poate observa atunci cand incercam sao studiem sub forma in care se infati~aza intr'un momentdat (static), sau in timpul desvoltarii ei (diacronic). Dinpunctul de vedere static, orice popor de cultura dispune demai muIte forme de limba : populara, in felul cum 0 cu-noastern rin straturile inferioare, foarte colorata, insa eumijloace de expresie reduse; comuna, asa cum se vorbestela orase, cu mijloace mai bogate; in fine, literara, intrebu-injata mai mult de lumea intelectuala, in care tendinta de


4/21

4 LIMBA st CULTURAa impresiona simtul artistic al vorbitorului, printr'o alegerede cuvinte si expresii mai ingrijita si mai nuantata apareevident a *). Din punet de vedere diacronic, evolutia limbiidela 0 epoca la alta arata forme variate, fiecare cu modi-ficarile ~i mijloacele de expresie deosebite. lata de ce viataei se caracterizeaza printr'un proces de necontenita des-fa~urare.

Acest proces la om, spre deosebire de animal, a inaintatpe baza evolutiei cerebrale atat de departe, incat cu dreptcuvant se poate spune ca, sub raportul vietii spirituale,omul a reusit sa iasa din randul celorlalte animale, ajun-gand cununa creatiei, numai dupa ce s'a facut stapan peun e 1t e, pentru munca prin care i~i asigura mijloacele deexistenta, si pe g r a i u I art i c u 1a t, ca organ al gan-dirii eficiente in relatie cu lumea inconjuratoare,

Constatarea de mai sus este de altfel intarita si de pa-rerea pe care invatatii si-au putut-o face despre antropoide.Acestea, desi, dupa om, ocupa, pe scara fiintelor, treptelecelemaiinalte.totu~inupotajungelagraiularticulat.cutoate ca ele au, la fel ca oamenii, perceptii si reprezentari,de asemenea dispun de anumite organe din aparatul fona-tor, cu ajutorul carora ar putea produce sunete. Lipsite deputerea de a gandi, limbajul lor reflex nu poate lua formaunei vorbiri constiente compusa din cuvinte, ca semne cuvaloare simbolica, cu ajutorul carora ar putea evoca unobiect sau 0 notiune,

Acest proces psihologic este cu putinta numai la omsi constituie, in viata interna, semnul distinetiv care deo-sebeste pe om de animale. Pe de alta parte, stim .ca faracuvinte nu exista notiuni, fara notiuni nicio gandire, iar Hira

*) Despre limba populara, comuna, si literara vezi la p. 56.


5/21

LIMBA 5

Iimba rucio viata spirituala mai inalta. lata de ee graiularticulat la om reprezinta al doilea semn caracteristic care11deosebeste de animal.Sub acest raport putem afirma c a limba, in felul cumse prezinta, ca un sistem gramatical complet si coerent,alcatuit din cuvinte, forme si constructiuni gramaticale,, , .reprezinta minunea puterii de creatie a spiritului omenesc.Cu ajutorul ei, noi putem exprima prin viu grai sau in scristoate reprezentarile ce le avem in minte, precum ~i tot ceeace vrem, gandim si simtim, Din aceasta rezulta ca limba,ca expresie a spiritului ~i ca mediu de intelegere intre indivizi,nu reprezinta numai un produs al mintii dar :;;ial tuturorfacultatilor care constituie sufletul omenesc. De aceea, laproducerea fonemelor din care se formeaza cuvintele dintr'olimba, alaturi de functiunile fiziologice ale organului nostrufonator, iau parte si cele psihologice, plecand, cum am spus,dela toate acele resorturi sufletesti, care formeaza viatanoastra interna.

In felul acesta ajungem sa legam limba de sufletul orne-nesc si sa avern astfel in expresia noastra zilnica grai ~isuflet . Nu exista un mijloc mai desavarsit prin supletea sifineta lui, pentru comunicarea starilor noastre sufletesti,decat graiul omenesc.

Plecand dela acest dublu aspect al limbii, intelegemusurinta eu care ne putem avanta in anumite impre-jurari in sfere atat de inalte, creindu-ne 0 lume proprie,lumea spiritului nostru. Daca la aceasta mai adaogam sipartea de emotie ce simtim cand vorbim. vom tntelege eala producerea actului vorbirii, care se face prin apliearealimbii, noi nu trebuie sa. tinem seama numai de simpla for-mulare a ideilor, dar si de raportul ce exista intre aeestea ~isensibilitatea noastra, lata de ee, la oriee plasmuire verbala,


6/21

LIMBA;;! CULTURA

ala'turi de elementullogic, intervine si elementul afectiv caredinamizeaza insufland viata expresiei. Vorbirea, la randulei, ca actiune interioara, este in stare sa aprinda pasiunileprovocand, in anumite imprejurari, cele mai puternice ex-plozii chiar in sufletul indivizilor lipsitide temperament.

Sub aceasta forma atat de complexa, limba nu repre-zinta, cum am spus, numai minunea puterii de creatie aspiritului omenesc, dar si cea mai scumpa mostenire a unuipopor. Nimie nu deosebeste mai bine un popor de alteledecat limba pe care 0 vorbeste.Daca ar fi sa-si piarda tot ceea: ce caracterizeaza viatalui, preeum: ocupatiunea, traditiile, datinele, obiceiurile sicelelalte, insa continua sa-~i pastreze numai limba, in eazulacela el ramane totusi deosebit de alte popoare. Atuneiinsa cand el i~i pier de limba ~i pastreaza toate celelaltemosteniri, din clipa aceea 19ipierde pur si simplu si fiinta.Din aceste motive se poate spune ca nu cxista un semn maicaracteristic, dupa care un individ sau un popor ar putea fiidentificati mai bine, ca limba pe care 0 vorbesc. Ea esteadevarata lor patrie. Transmisa din generatie in generatie,limba ne duce inapoi cu mii de veacuri. Este destul sa-icunoastem cuiva numai graiul, spre a-I putea descoperineamul, tara si tinutul din care face parte.

Exista astazi atatea populatiuni fara traditie istorica, alcaror treeut poate fi reconstituit numai pe temeiul Iaptelorde limba.o limba este 0 traditie. Vointa pentru traditie este unelement de baza al naturii omenesti. Ea este legea staruintii.In niciun alt domeniu al stiintelor care se ocupa cu evolutiaculturii omenesti, cum sunt: istoria, arheologia, etnografia,etc., durataei tenacitatea traditiei nu se pastreaza intr'o rna-sura atat de mare, cum se arata in limba pe care 0 vorbim,


7/21

FUNCTIUNEA BIOLOGIC!\. A LIMBII 7

o proba despre aceasta ne ofera evolutia de doua ori mile-nara a limbii noastre materne. Raspandita pe un teritoriuatat de vast, cu dialecte care se vorbesc in tinuturi izolatela aproape omie de km departe de patria-muma, ea n'asuferit, in structura ei gramaticala, aproape de loc sau foarteputin din partea limbilor straine cu care s'a amestecat. Dinaceste motive, si stiinta l.imbii,atat ca studiu p r inc i palcat si ca obiect au x il ia r pe langa celelalte disciplineculturale, capata 0 valoare extraordinar de mare, atuncicand este Iolosita dupa regulele unei metode.stiintific bineprobate. In particular, cand este vorba de mtamplari isto-rice, ea ne permite sa tragem concluzii foarte utile, cu loca-lizari si cronologii aproximative.

Funetiunea blologiea a l imbi i . Dad insa, sub scutul tradi-tiei, limba, in cursul desvoltarii sale, este Ierita de inrauririmai importante in sistemul ei gramatical, din contra, inlexic, ea primeste cuvinte straine, al caror numar, cateodata,intreee cu mult pe acela al cuvintelor indigene. In cazulacesta ea nu cedeaza, spre a fi inlocuita cu alta.o limba, oricat de amestecata ar fi, pastreaza un fondindigen care se transmite din generatie in generatie. Aceastatransmisiune se face din vointa si sentimentul individului dea vorbi limba lui traditionala. Daca anumite cuvinte si, ,ehiar constructii sintactice dispar cu timpul, fiind inlocuitecu altele straine, fonemele si, in particularyformele grama-ticale se pastreaza mai mult.

Aceasta rezistenta a fondului indigen plead, pe de 0parte, dela b a z a de a.r tic u I a tie *) pe care individulvorbitor si-o formeaza prin imitatie, inca din copilarie, in

*) Despre baza de iarticulatie vezi lap. 16.


8/21

8 LlMBA ~I CULTURA

limba auzita dela parinti, pe de alta, dela sub s t rat u Is u fie t esc din care i~i iau nastere cele mai nuantatemodificari din limba. Aceste schimbari se produc in vir-tutea unui principiu, care reguleaza echilibrul intre celedoua tendinte din limba, anume: una de i nova r e, alta den i vel are, care se gasesc in continua activitate. El areca punct de plecare for m a i n t ern a a limbii.

De ad urmeaza ca, intr'o limba, nu cuvintele propriu zissunt acelea care se modifica mai intai, ci dispozitia sufle-teasca a individului vorbitor. Ea este aceea care provoacaschimbarea in forme noi a cuvintelor obisnuite, Fapt esteca atat baza de articulatie cat si substratul sufletesc stauin stransa legatura cu firea si temperamentul individuluivorbitor, iar toate laolalta imprima limbii acel caracterdistinctiv, specific, care se vede in ceea ce de obicei numimg e n i u 1 unei Iimbi,

Plecand dela aceste consideratiuni, limba nu mai poatefi privita ca un simplu organism, ci ca 0 fun c j i u n e.Aceasta functiune nu se explica numai prin conformatiaanatomica si functiunea fiziologicii a organului nostruvocal, ci si prin partea de suflet pe care fiecare din noi 0pune in vorbire. Fiecare individ are lim b a j u 1 lui, de-terminat de un anumit potential afectiv, in care .accentuljoaca un rol hotaritor pentru armonia intonatiei, din carerezulta r i t m u 1, acest element fiziologic fundamental,care imprima limbii un caracter particular.

Dar limba, ca functiune, sub impulsul celor doi factori,fiziologic ~i psihic, s'ar opri pe loc, daca aplicarea ei nu s'arface in functie de relatie sociala. Fiindca, daca este adevaratca individul vorbitor creeaza limba, tot atat de adevarateste cii societatea este aceea care 0 perfectioneaza. Ea alegesau respinge rnodificarile ce se nasc in Iimba, dupa cum ele


9/21

FUNCTIUNEA BIOLOGIC}. A LIMBlI 9

se potrivesc sau nu cu sistemul creat de colectivitate. Efortulintelectual ce stii la baza vorbirii se produce numai dindorinta individului de a comunica cu semenii sai. In condi-tiunile acestea, cuvantul, ca fenomen psiho-fiziologic, n'arputea gasi 0 tntrebuintare colectiva dedit numai dad. seincadreaza in sistemul verbal elaborat de societate.

In cazul acesta, fireste, ne gacim in domeniul psihologieisociale, iar limba, privita ca un sistem de valori, de normesi 'de raporturi, reprezinta 0 institutie supraindividuala,obiectiva si sociala, a carei existenta este asigurata prinrealitatea ei functionala.

Plecand dela aceasta conceptie sociologica, ne putem la-muri faptul de ce in limba, ca expresie a spiritului ~ica instru-ment de inalta cultura, nu se oglindeste numai felul parti-cular de a gandi si simti al unui popor, dar ~i intreaga luistructura sociala. Si, intru cat, sub presiunea unor fenomenedin aiara, contopiri de unitati sociale pot avea loc in sanulaceleiasi colectivitati lingvistice, limba, care are un caracterdiscontinuu inevolutia ei istorica, poarta intotdeauna urmeleacelor fenomene. Ele se vad in tot felul de inovatii raspan-dite prin imp rum u t.

Acest factor, socotit printre agentii externi, joaca un rolhotaritor in biologia limbii. Din cauza lui, cuvinte si formedin fondul indigen dispar fara urma. In caz de b il in g v i-t ate, adeseori dispare si limba. Cand 0 limba substituiepe alta, de obicei incepe cu patura suprapusa, Numai dupa, aceasta vine si poporul, care trece, mai intai, in stare de biling-vitate, dupa aceea in alta de monolingvitate cu limba ameste-cata, apoi dispare. Sub acest raport se poate spune c a aproapenu exista popor care s a nu-si fi schimbat odata limba. Lanoi, Romanii, limba daca a fost inlocuita de limba latina,pe care 0 vorbim astazi. Cu toate acestea, se presupune c a ,


10/21

10 LIMBA ~I CULTURA

odata cu inlocuirea unei limbi, nu se pierd anumite obisnuintearticulatorii din limba disparuta, Ceva mai rnult, tendintevechi din limba inlocuita apar in limba rnvatata. In cazulacesta se vorbeste de ereditate In limba, de rasunetul sub-stratului proetnic, in fine, de revenirea unor capacitati saufacultati, in virtutea carora particularitati de pronuntarestraveche apar In limba noua, si asa mai departe. '

In esenta, intreg edificiul lingvistic se intemeiaza peaceste trei principii: f i z i 0 log i c, psi h o l 0 g ic, sisoc ia 1 . Ele activeaza uniform in toate limbile, in ,cepriveste directiunile generale, insa deosebit in materiali-tatea lor. Pe temeiul acestor principii, dar mai ales a celordoua din urma, psihologic -limba ca expresie ~ si social-limba ca mediu de intelegere - se lamuresc cauzele efi-ciente care detcrrnina c ar act e r u 1 fiecarei limbi in parte.

Forma interna a limbii. Acest caracter sta In stransalegatura eu forma intern a a limbii. Ea este elementulviu, care leaga intim limba de individ. Daca ar lipsiaceasta legatura, atunei limba ar fi un organism indepen-dent, in felul limbilor artifieiale, pentru invatarea careia arfi deajuns memoria.

Forma intern a reprezinta propriu zis fondul limbii, intrucat se interneiaza pe 0 deosebire de gandire si, in aceastacalitate, poarta, pentru orice popor din lume, peeetea ori-ginalitatii lui nationale,

Prin limba noi ne putem da seama de ceea ce suntemIn mijlocul celorlalte popoare si, tot prin limba, reusim sapregatim sufletul generatiilor mai tinere pentru 0 culturasi 0 civilizajie proprie. Limba este tot ceea ce apartinernaimult unei natiuni: in limba se reflecta sufletul ei ~i tot in ease oglindeste intreaga realitate a vietii nationale.


11/21

FORMA INTERNA. A LIMB! [ 11

Daca astazi se stie ca nu exista 0 relatie intre limba-sirasa, in schimb, legatura apare evidenta intre limba ~inatiune. Toti cati vorbim aceeasi limba, ne bucuram deaceeasi civilizatie, suntem partasi la aceeasi cultura sitindem sa ne facem aceeasi educatie nationala,

Acest nou aspect allimbii in relatie cu natiunea, forrneazapentru cei ce se ocupa cu studiul ei in scoala una dintreproblemele cele mai grele. In scoala incepe sa se luminezespiritul elevilor pentru prirnirea ideilor generale, si tot inscoala incepe sa se afirme orientarea lor pentru viata. Obiectulcare le ajuta la aceasta operatiune este, de sigur, limbamaterna. Ea Iorrneaza spiritele, contribuie la precizareaideilor si ajuta la desvoltarea judecatii.

In aceasta inalta functiune, in care este yorba desprecele mai importante manifestari ale sufletului unei natiuni,problema limbii apare sub 0 forma atat de cornplicata,incat se pare ca niei popoarele eu 0 cultura si civilizatie maiinaintata n'au reusit sa gaseasca intotdeauna metoda ceamai potrivita, pentru 0mai sigura orientare la predarea eiin scoala. Faptul apare cu atat mai regretabil cu cat, pentruniciun alt obiect de invatamant, nu s'au scris si spus lu-cruri mai frumoase ca pentru studiul limbii nationale. Cutoate -acestea valoarea ei pentru educatia noastra nationalaa tuturora a fost mai mult laudata decat inteleasa t (Weis-gerber).

Revenind la forma interna a limbii, oricum am inter-preta-o, ea deterrnina felul de a gandi al Iiecarui popor inparte. Aceasta se vede mai bine la insusirea unei limbistraine. Dupa ce am invatat-o, noi ne-am astepta ca, odataeu insusirea ei, sa si put em gandi in ea. Cu toate acesteacazurile sunt foarte rare. Cei mai multi 0 vorbesc dupa ti-parul pe care li-l ofera limba materna, Faptul acesta se


12/21

12 LIMBA ~I CULTURA

observa chiar la limbile inrudite. Astfel, cei mai multi dintrenoi, Romanii, vorbesc frantuzeste, gandind romaneste,

Cand rnvatam 0 limba straina, noi tinern seama, deobieei, numai de modificarile ei de afara. Niciodata nu negandim la transformarile ei interne. Ce este mai diu, nicistiinta limbii nu s'a prea ocupat de aceasta lature a vorbirii.Din aceste motive, intampinam mari greutati atat la in-vatarea limbilor straine cat ~i la traducerea operelor literare.Aceste greutati provin din faptul c a , daca in schimbarileexterne, de forma, ne putem orienta pe baza unor normestabilite, in .cele interne, de continut, n'avem aceasta posi-bilitate. Ultimele raman necunoscute.

Din aceste motive, esentialul la diversitatea ce se pro-duce in viata limbilor nu trebuie cautat numai in mate-rialul sonor, ci ~i in acela al continutului. In aceasta ultimaoperatie a vorbirii, apare, pentru fiecare pOpOI"in parte, unanumit fel de a concepe lumea, 0 anumita men t a lit ate.In ea se arata propriu zis divergentele de esenta si de valoarece exista separat in orice limba. lata dece nu numaisemnele externe deosebesc 0 limba de alta, dar si felul par-ticular de a vedea lumea al Iiecarui popor in parte.

Aceastii deosebire nu se iveste numai dela 0 limba laalta, dar, cateodata, $i la un grup de mai multe limbi laolalta,care, genetic, nu arata legatura intre ele. Cazul eel mai tipicni-l ofera graiurile vorbite in sud-estul european, din careface parte ~i limba noastra, Ele, nefiind legate prin inrudire,arata 0 a fin ita t e, in sensul ca aproape in toate seivesc in forma lor intern a unele coincidente si, prin aceasta,formeaza un grup pentru sine, pe care lingvistii l-au numit uniune lingvistica sud-est europeana . Ca sa ne dam seamadespre ele, este destul sa aratam ca, spre a putea trece invorbire dela una la alta, astfel cum ar fi bunaoara din limba


13/21

FORMA INTERNA A LlMBIl 13

romana in limba albaneza, sau din albaneza in limba greaca,etc., de cele mai multe ori ajunge sa schimbam numai cu-vintele, fara a fi nevoie sa gandim in fiecare din ele in parte,spre a alege expresiile cele mai potrivite. In felul acestaajungem sa obtinem, sub raportul forrnei interne, 0 altalimba eu euvintele schimbate. Aceasta noua posibilitate, inevoluarea unui grup de limbi, arata cii principiul desvoltariilocale poate inlocui cateodata pe acela al inrudirii,

In virtutea aceluiasi principiu, afinitatea mai multorlimbi se arata uneori si in forma externa a limbii. Astfel,alaturi de uniunea lingvistica sud-est europeana, mai avemo uniune Iingvistica eurasiana . Aceasta din urrna se caracte-rizeaza prin faptul c a deosebirea intelesului la cuvinte seproduce gratie diferentierii fonologice ce exista intre conso-nantele tari si intre cele moi. Un cuvant ca gorka (pronuntatcu k tare) are inteles deosebit de acelasi cujvant gork ' a (pro-nunjat cu k' inmuiat). Partea interesanta la aceasta deosebirede sens consta in faptul c a , in cuprinsul Eurasiei, ea searata la toate limbile, fara deosebire de origine, incepanddela Samoezi care traiesc pe tihmurile Oceanului glacial, lamiazanoapte, pfma la Kara-Kirgizi din stepele ridicate alePamirului, la miazazi. Ele au desvoltat in consonantisrn,pe temeiul unei tendinte comune si fara referire la origine,acelasi sistem de diferentiere fonologidi (Jakobson).

Revenind la uniunea lingvistica sud-est europeana ,trebuie s a recunoastem ca ea are la temelie acelasi fel de a, ,gandi asupra lucrurilor din afara si aceeasi conceptie despreviata, din care, mai tarziu, s'a creat pentru toti aceeasi men-talitate. La aceasta uniune a contribuit nu mai putin sibaza de articulatie. Un balcanic, atunci cand se face stapanpe una din limbile sud-est europene, reuseste, mai u~or de-cat altul, sa dea sistemului fonetic directia din limba inva-

2"


14/21

14 UMBA :;;1 CCLTURA

tata. Din aeeste motive se poate afirrna eu multa probabi-litate, cji prima - men tal ita tea -s' a putut forma subinfluenta aceleiasi culturi ~i civilizatii, a doua - b a z a deart ic u l a tie - prin bilingvism si promiscuitate.

Modificari le dill limba, Dar limba vorbita sau scrisa,nu ramane aceeasi. Ea se schimba in orice clipa, luand formedeosebite. Este destul sa citirn cateva pagini din literaturaveche, spre a ne da seama de modificarile la care a fostsupus graiul nostru numai in cursul catorva veacuri. Ele searata si pentru intervale mai mici. Asttel, limba din primajumatate a seeolului al XIX-lea se deosebeste de cea pe careo vorbim astazi, dupa cum cea de azi se va deosebi de limbacare va fi vorbita mai tarziu. Aceasta diversificare se pro-duce peste tot, dar mai ales in elementul sonor, f 0 n e mel e,care variaza in pronunjare dela un individ la altul. In pri-vinta aceasta se poate spune ca nu exista vorbitor care sareproduca un fonem de doua ori la fel.

Toate aceste modificari reprezinta manifcstarile si reali-zarile unor ten din 1 - e.

Dintre acestea unele se mostenesc, altele se nasc incursul desvoltarii, sub impulsiunea unor factori interni sauexterni. Este destul sa stim ca, pe temeiul acestui principiu,oricare ar fi faza in care se gaseste 0limba, ea reprezinta, cuanumite modificari, continuarea fazei precedente. Astfel,limba noastra, care este 0 forma noua a limbii latine, pa-streaza anumite tendinte mostenite dela aceasta, dar care,in fond, vin din indoeuropeana, din care deriva limbalatina.

Faptul acesta probeaza c a , sub raportul s t rue t u-r a 1, limba noastra nu reprezinta numai 0 forma a limbiilatine, care s'a vorbit ell aproape doua mii de ani inainte,


15/21

MODIFICXRILE DIN LIMB." 15

cieste continuarea limbii indoeuropene, care se vafi vorbit cutrei milenii inainte de limba latina. Astfel, la noi, este 0 ten-dinta de a nu se pronunta consonantele finale la sfarsitul.cuvintelor latinesti. Ea se continua ~i astazi in cuvintele-romanesti. Aici nu discutam cauzele care au deterrninat pro-ducerea acestui fenomen. Ceea ce intereseaza in primul randeste sa stim ca ea este straveche, intru cat se arata in celemai muIte limbi indoeuropene. 0 alta tendinta tot atat deveche la noi, de astadata din domeniul morfologiei, estepierderea cazurilor la flexiunea nominala, Fenomenul aparein greaca si latina, insa impulsiunile au plecat din limba,indoeuropeana. Tot in morfologie, la noi, spre deosebire decelelalte limbi romanice, vechea tendinta indoeuropeana dea marca raporturile dintre cuvinte prin partea lor finala,des i n e n t a, se continua pana astazi, Ea singura explicade ce, la flexiunea norninala, in vreme ce in celelaIte limbiromanice articolul se pune inainte, cum avem bunoara ill frole [rere, in limba romana, din contra, dupa: [raie-le.

Toate aceste rnodificari ce se produc in continuu in Iimbase succed fara incetare si constituie insasi existenta ei., "

CauzeJe care provoacs modificarile din limba, Cauzelecare dau nastere la tot felul de diversificari stau in naturaindividului vorbitor. Ele sunt, cum am spus, multe siexplicarea lor este destul de anevoioasa. Aici ne multumimsa aratarn di peste tot puterile generatoare de inovare ~inivelare yin din doua directiuni deosebite: una interna avandca izvor substratul sufletesc, alta externa avand ca elementhotaritor factorul social. Prirnele sunt imperceptibile ~i seobserva la intervale mari, ultimele apar mai evidente si potfi surprinse cu mai multa usurinta. Toate se raspandesc prinimitatie in lirnba cu destula regularitate, mai ales di ele nu se


16/21

16 LIMBA $1 CULTURA

produe in cuvinte, cum pare la prima vedere, ci in felul cumse articuleaza fonemele din cuvinte.

Prin urmare, modificarile stau in legatura cu pozijiafunctionala a organelor de articulatio, ale carer tendinjeconstituie propriu zis ceea ce de obicei numim b a z a deart ic u l a ti e a unei limbi.

Faptul acesta a facut pe lingvistii din perioada primelorcercetari sa creada c a , la fel cu corpurile organizate, ele senasc in virtutea unor legi, carora lise uneste si conceptulde cauzalitate. Din aceste motive ei au creat, sub influent astiinjelor naturale, termenul lege fonetica I), pentru schim-barile de natura fiziologica, si analogie I), pentru acele denatura psihologica. Astazi, prin lege fonetica se intelege 0simpHi formulare care defineste modificarea produsa inarticulatia unui fonem (Meillet). Este de fapt 0 regula incare se fixeaza modificarea efectua t a o 0 astfel de formulareavem, bunoara, cand spunem di I latin, intre doua vocale,se schimba in rornaneste in r : SALEM (ac. lui SAL) da ro-maneste sare. Tot a~a s indoeuropean, intre dona vocale,se transtorma in latineste in r iar in greceste dispare. Astfel,un cuvant indoeuropean ca *ausosa, in Iimba latina a dataurora, iar in greceste (eol.) a6(i)~, cu acelasi Inteles.

D a c a , din aceasta definitie, s'a evitat dinadins termenul. regula intrebuintat in gramatica empirica, aceasta s'afacut mai mult din consideratii cu caracter metodologicsi spre a releva caracterul oarecum g e n era I si con -~Stan t al transformarilor din limba. In felul acesta, Ie-gea fonetica I) reprezinta formularea unei modificari probataIa cat mai muIte cuvinte, iar exceptia II, constatarea uneiabateri ill cuprinsul unei legi (Pagliaro).Revenind la cauzele careproduc diversificarile in limba,mai intai trebuie sa stim ca, la un cuvant socotit ca mijloc


17/21


18/21

18 LlMBA !71CULTURA

ajutorul ei ceva din sufletul nostru, in care primatul desentiment domina vorbirea curenta.

In aceasta inalta functiune, limba reprezinta 0 actiunespirituala care se identifica cu expresia. Aceasta expresie,prin trecerea ei dela individ la individ, primeste cate cevadin licarirea si viata spirituala a fiecaruia. In orice caz, eaplead. dela v 0 r b ire a in div id u ala.

Spre a putea intelege rolul acestor creatiuni individualein modificarile graiului, trebuie sa cunoastem dubla functiunea limbii: ca institutie sociala i reprezentata printr'un sistemgramatical, pe care fiecare din noi 11avem in constiinta, sica vorbire individuala I), realizata prin aplicarea concretaa acestui sistem (F. de Saussure). Aceasta aplicare este, inprimul rand, activitate pur intuitiva, prin urmare arta cafond, care, unita cu expresia ca forma, da nastere limbii.

Grice individ care exprima 0 impresie individuala, creeazaintuitiuni, prin urmare produce forme de limbaj. Fiecaredin ele i~iare valoarea ei artistica, asupra careia este chematasa judece critica estetica, dar mai ales stiinta expresiei indi-viduale, care este s til i s tic a. De fapt stilistica esteadevarata ~tiinta a limbajului, intru cat ea reprezinta con-tributia individuala a Iiecarui vorbitor, iar esenta limbiinu este decat activitate interioara, intuitiune, Insa limbadin creatiune individuala poate deveni colectiva. In cazulacesta ea, CU 0 intrebuintare obiectiva, nu este arta ci tehnicasupusa evolutiei, Cu ea se ocupa gramatica istorica, faravalorificare estetica (Vossler).

Factorul estetic apare, cum am spus, numai la apli-carea individuala a limbii, adica atunci cand limba devine1i111b a j. Si, deoarece, in aceasta aplicare, ian parte totiindivizii vorbitori prin creatiunile lor proprii, usor se poateinchipui cat de m~lt ar castiga studiullimbii noastre materne,


19/21

CAUZELE CARE PROVOACA MODIFICARILE DIN LIMBA 19

ca institutie spirituala, daca, urmarind directia acestor con-tributii, s'ar cerceta cu mai multa staruinta bogatiile deresurse de care ea dispune.Aceste resursesunt multe.

Una din ele, care joaca un rol important in modifica-rile din limba, este ex pre s i v ita tea.

Ea exista peste tot in vorbire si reprezinta una din pro-blemele cele mai interesante pentru studiul trasaturilorcaracteristice din structura unei limbi, sub raportul sem-niiicatiilor si al valorii. Astfel, fonemele, privite ca valoris i m b 0 Iice dar mai ales e x pre s iv e, ne descoperaunele virtualitati in fonologia limbii poetice care, in modacustic, produc in noi un anumit ton de sentimente.

Nu intru aici intrun domeniu atat de delicat din fono-logia limbii, de tearna sa nu alunec intr'o expunere unila-terala, Ma multumesc sa afirm numai ca, cu toate greuta-tile ce comporta acest fel de speculatiuni, care, cateodata,duc la abstract si incertitudine, contributiile aduse, acum inurma, de D. Caracostea in aceasta directie, formeaza 0 etapain studiul creativitajii estetice a limbii noastre materne.

In afara de foneme, expresivitatea in limba se arataaproape la orice fel de schimbare ce se produce in cuvintesi forme gramaticale.

Expresiv si schimbator sunt notiuni care aproape c a seidentiiica in producerea faptelor de Iimba, Omul primitiv,cand a incercat pentru intaia data sa se serveasca degraiul articulat, se presupune c a a ales formele cele mai ex-presive. Noi nu cunoastem acest grai. jndeoam insa dinresturile de limba ce ne-au ramas din vechiul sistem indoeu-ropean, din care putem deduce aproape cu siguranta castramosii nostri de acum patru cinci mii de ani, pentrufiecare expresie gramaticala, aveau 0 forma de limba deose-


20/21

20 LlMBA st CULTURAbita, Dad in limbile moderne, bunaoara, si chiar in cele maimuIte din limbile clasice, cineva cunoscand 0 singura formaverbala, poate numi pe toate celelalte, in limba indoeuro-peana primitiva, aceasta nu era atat de u~or.In ea aproape fie-care forma deriva dela 0 tulpina deosebita. Aceasta deosebirede forme provenea de sigur din necesitatea unei vorbiri maiexpresive.

Diferentierea limbilor indoeuropene din una singura s'allrodus, de sigur, din mai muIte motive, insa unul dintreele a fost si expresivitatea. Dad pentru notiunea de lup Romanii se multumeau cu forma lupus, atat in intre-buintare articulata cat si nearticulata, iar daca Grecii, laaceeasi expresie derivata din aceeasi radacina, mai adaogaula inceput si un pronume demonstrativ, care, mai tarziu, adevenit articol, spunand 0 A U Y . O C ; pentru simplul A U X . O C ; ,aceasta 0faceau de SigUTnumai din cauza unei mai pronun-tate expresivitati.

De altfel, Grecii antici, dupa cum se stie, in toate plas-muirile lor verbale, erau mult mai expresivi decat Romanii.In privinta aceasta este deajuns sa ne referim la cuvin-tele compuse. Procedeul indoeuropean al compozitiei verbalenu s'a pastrat pretutindeni in aceeasi proportie. El lipsestein limba latina in masura in care se intalneste bunaoarain indiana, in slava, in germanica, dar mai ales in greaca.In aceasta din urma exista forme de ornament si de ex-presie, cum rar se intalnesc in celelalte limbi.

Sa ne gandim bunaoara la denominatia greaca cu numeca: 11EpLx.A~c; peste masura de glorios , , ETeOx.A~c ; unulcare are adevarata glorie , ~ L O X . A ' t j C ; inzestrat cu glorie-dela Ze('c; , ' H p O O O T O C ; darul zeitei Hera , etc. etc., (Solmsen).Din aeest fel de denominatie rezulta ca toata antroponoma-.stica elena, prin compozitia ei eu forme ornamentale, in care


21/21

Theodor Capidan - Limba si cultura

Documents

Transcript of Theodor Capidan - Limba si cultura