The Crystal Palace-Arhitectura Inginerilor

Odata cu revolutia industriala, metalul a devenit tot mai comun, atat ca si disponibilitate, pret, posibilitati de productie, tehnologii deimbinare si nu in ultimul rand, persoane capabile sa proiecteze lucrari metalice. Noile materiale si tehnologii au dus la prefabricare si standardizare. Ele au deschis calea unor noi abordari ideologice in arhitectura, de care era acuta nevoie in urma evolutiei sociale. Deja cu un secol in urma se largise nevoia de spatii arhitecturale, ea cuprinzand acum nu doar palate, biserici si locuinte, ci si o serie de alte programe si institutii publice, cum ar fi: burse, birouri, galerii comerciale, spitale, penitenciare, scoli, gari mari, universitati, biblioteci municipale, pavilioane expozitionale si muzee.Spre deosebire de structurile de piatra sau caramida, ce fusesera utilizate de arhitecti pana in sec XIX, stiinta metalului si a sticlei era familiara unei caste profesionale total diferite: inginerii. Pentru a rezolva aceste structuri metalice, a aparut disciplina numita statica, care cuplata cu disciplina inginereasca fundamentala, rezistenta materialelor, a permis inginerilor sa proiectezeconstructiifara precedent ca performanta si deschideri.Pe de alta parte, inca din 1772 in Anglia se utiliza metalul, de exemplu la podul Coalbrookdale, ca un simbolavant la lettreal noii ere industriale. Impreuna cu alte poduri, gari, hale industriale etc., aceste constructii au atras atentia arhitectilor progresisti si cultivati. Ei au vazut in aceste structuri o solutie tehnica si estetica pentru noile programe de ahitectura ale capitalismului si o alternativa la arhitecturile istoriste. In academii, aceste structuri metalice nu erau considerate arhitectura, ci simple exercitii ingineresti. Totusi, arhitectura acestor umbrele de sticla cu sasiu de fonta a