Teza Rezumat[1]3

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Rezumatul Tezei de Doctorat

Contabilitate, fiscalitate şi evaziune fiscală

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. EUGENIU ŢURLEA

DOCTORAND:

SILVIA(MARINESCU) LĂZĂRESCU

BUCUREŞTI

2009

Academia de Studii Economice – Bucureşti

Contabilitate, fiscalitate, evaziune

1

REZUMAT

Cuprinsul Lucrării

Introducere

Cap.1 Contabilitate –ştiinţa care generează informaţiile şi metodele pentru controlul

activităţilor economico-financiare. Informaţia contabilă – definire şi analiză

1.1 Documente contabile şi justificative surse principale de informaţii.

1.1.1Întocmirea şi arhivarea electronică a documentelor financiar-contabile

1.1.2 Informaţia contabilă şi mecanismul cerere – ofertă.

1.2 Situaţiile financiare

1.2.1 Structura situaţiilor financiare

1.2.2 Politici contabile şi note explicative

1.3. Raportări financiare-clasificări internaţionale

Cap.2 Fiscalitate- sistem de pârghii legislative şi reguli administrative care ajută la

funcţionarea mecanismului contabil şi al celui de control financiar

2.1 Interdependenţa informaţiei contabile cu sistemul fiscal

2.2. Sistemul fiscal. Particularităţi

2.3. Fiscalitatea şi macroeconomia

2.4. Sistemul fiscal în Uniunea Europeană

Cap. 3 Evaziunea fiscală - creaţie ingenioasă contabilă neregăsită în legislaţia fiscală

3.1 Relaţia dintre contabilitate şi evaziunea fiscală

3.1.1 Contabilitatea creativă – subterfugiu contabil ?

3.1.2 Performanţa financiară – influenţe

3.1.3 Considerente interne şi internaţionale privind practica evazionistă

3.2 Evaziunea fiscală,,legală” contravenţională

3.3.Conceptul de infracţiune versus evaziune



2

3.4 Evaziunea fiscală la nivel microeconomic

3.4.1 Forme de manifestare

3.4.2 Forme specifice de evaziune fiscală în domeniul accizelor.

3.5 Evaziunea fiscală la nivel macroeconomic

3.5.1.Evaziune versus fiscalitate

3.5.2 Abordarea multidimensională a TVA

3.5.3 Zona de risc în ceea ce priveşte apariţia fraudei TVA

3.5.4. Frauda carusel-definire, participanţi, derulare

3.5.5. Preţurile de transfer

3.5.6. Alte practici de“evitare fiscală” şi metode de contracarare a acestora

3.6. Analiza swot a evaziunii fiscale

3.7. Arierate bugetare

Cap.4 Controlul fiscal. Interferenţe şi conexiuni

4.1 Controlul fiscal la nivel microeconomic

4.1.1 Caracteristici temporale şi spaţiale ale controlului fiscal

4.1.2 Controlul în domeniile cu risc major de evaziune

4.2. Controlul fiscal la nivel macroeconomic

4.3. Controlul fraudei carusel

4.4. Măsuri generale de combaterea fraudei fiscale

4.5. Metodologii şi proceduri de control fiscal

Cap. 5 Estimare şi prognoza macroeconomică

5.1. Estimarea conformării fiscale şi a evaziunii la nivel macroeconomic

5.2. Estimarea veniturilor bugetare - prognoza macroeconomică

5.2.1.Caz practic- Estimarea taxei pe valoare adăugate

5.2.2.Caz practic – Estimarea accizei



3

5.3. Indicatori macroeconomici (de politică fiscală)

5.4.Estimarea fraudei fiscale pe categorii de contribuabili

5.5. Impactul strategiilor fiscale asupra conformării

5.5.1. Estimarea efectului strategiilor agenţiei asupra nivelelor de conformare

5.5.2. Estimarea efectului schimbărilor organizaţionale asupra nivelelor de conformare

5.6. Costurile conformării contribuabililor

Cap.6.Concluzii

Propuneri

1.Contabilitatea , limbaj comun al tuturor ţărilor

2.Reproiectarea controlului fiscal

3.Scăderea fiscalităţii

4.Consolidarea reformei în administraţia fiscală

5.Dezvoltarea unor domenii conexe fiscalităţii

6.Îmbunătăţirea colaborării interne şi internaţionale

Anexe

Cuvinte-cheie

Eficacitatea administrativă, Eficienţa administrativă, Conformare asistată, Continuum-ul

conformării, Costul conformării, Cadru de măsurare a conformării, Sistem informatic de măsurare a

conformării, Conformarea la executare, Conformare forţată, Conformarea voluntară facilitată,

Conformarea la declarare, Indicatori de conformare cu evaluarea impactului, Indicatori de

conformare macro, Frauda în reţea(frauda carusel), Evaziunea fiscală, Control fiscal, Discrepanţa

fiscală, Planificare fiscală, Neconformare fiscală, Optimizare fiscală, Prognoza macroeconomică,

Estimare bugetară

Sinteza lucrării Prin conţinutul ei, teza de doctorat, realizează o cercetare amplă a informaţiilor contabilităţii

cu elementele de fiscalitate, îmbinare orientată spre acţiunea de prevenire şi combatere a evaziunii

fiscale. Analizată din prisma utilităţii, această lucrare se recomandă ca o cercetare ştiinţifică

serioasă, plină de reflecţii şi analize care încearcă să acopere o paletă largă de subiecte economice.



4

Lucrarea, după cum chiar titlul menţionează, a dezvoltat cele trei paliere, contabilitatea,

fiscalitatea şi evaziunea fiscală, atât individual din punct de vedere microeconomic şi

macroeconomic, dar şi în relaţii de interdependenţă, căutând o conexiune intrinsecă a celor trei

elemente care nu pot exista individual. Conceptele şi definiţiile utilizate aspiră către acea înţelegere

a teoriei în măsură să ordoneze logic-cauzal, ansamblul de cunoştinţe studiate, dobândite şi preluate

din sursele documentare.

Corespunzător obiectivelor şi direcţiilor de cercetare propuse, contribuţiile proprii prezentate

într-o manieră personală, regăsite în cadrul tezei de doctorat, sunt:

- clasificarea şi prezentarea în sinteză a principalelor caracteristici ale informaţiilor contabile şi rolul

important al acestora în identificarea şi limitarea acţiunilor de evaziune fiscală;

- cercetarea şi analiza politicilor contabile, respectiv impactul acestora asupra raportărilor financiare

interne şi internaţionale;

- prezentarea sistemului fiscal românesc, relaţia internă şi internaţională cu informaţia contabilă;

- detalierea fenomenului de evaziune fiscală pe de o parte teoretic, din punct de vedere legislativ, iar

pe de altă parte practic, cu particularităţile actuale interne şi internaţionale;

- analiza fenomenului de evaziune fiscală din punctul de vedere al celor mai importante impozite şi

taxe indirecte (taxa pe valoare adăugată şi accizele) cu exemplificări din practica internă şi externă,

cazuri supuse unor rigori legislative internaţionale (frauda carusel, preţurile de transfer);

- reflectarea rolului controlului fiscal în combaterea fenomenului de evaziune la nivel

microeconomic dar şi la nivel macroeconomic, atât din punct de vedere teoretic cât şi practic, cu

exemplificări de măsuri, tehnici, proceduri şi metodologii specifice acestui domeniu;

- prezentarea activităţii de estimare şi planificare macroeconomică, importanţa informaţiilor

contabile reale pe toate palierele de analiză, ca bază de pornire în redactarea unor strategii

economice;

- prezentarea de metode de estimare a veniturilor bugetare, indicatori de măsurare a performanţelor

calitative şi cantitative ale unei administraţii moderne, cazuri practice pentru estimarea taxei pe

valoare adăugate şi pentru accize;

- impactul factorilor interni, externi, decizionali şi politici asupra activităţilor de estimare bugetară

cu exemplificări de situaţii similare din administraţiile europene şi internaţionale performante;

- prezentarea unor cazuri practice atât în ceea ce priveşte frauda carusel şi estimarea a două

principale impozite indirecte, taxa pe valoare adăugată şi accizele, impozite cu grad ridicat de risc

fiscal;



5

- propunerea de măsuri şi tehnici pentru activitatea de control şi analiză macroeconomică, care în

opinia specialistului ar putea să îmbunătăţească substanţial relaţia cu contribuabilii şi să crească

eficienţa activităţii din administraţiile fiscale române.

Prin problematica abordată am dorit ca teza de doctorat, să redea o paletă largă de analize

ce îmbină aspectele teoretice cu cele practice legate de contabilitate, ca bază de furnizare a

informaţiilor contabile, cele legate de fiscalitate, domeniul legislativ de operare a statului şi

impactul celor două asupra contribuabililor, respectiv evaziunea fiscală, un efect nedorit dar

contracarat de măsuri coercitive şi sancţionatorii.

Capitolul 1 a încercat prezentarea contabilităţii ca o ştiinţă care generează informaţiile şi metodele

pentru controlul activităţilor economico-financiare, unde informaţia contabilă este principala sursă

utilizată în procesul de management, proces care permite examinarea critică a modului de utilizare a

resurselor materiale, umane şi naturale, în scopul luării deciziilor optime. Informaţia financiară, este

produsul final al sistemului contabilităţii întreprinderii care îşi găseşte locul atât în contabilitatea de

gestiune – prin deciziile conducerii companiei – cât şi în contabilitatea financiară (generală) – prin

documentele de sinteză şi raportare: bilanţ, cont de profit şi pierdere, tabloul trezoreriei.

Numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de normele legale în

vigoare, documentele pot constitui bază a înregistrărilor în contabilitate.

Informaţia contabilă, rezultat al unui sistem de principii şi reguli relative omogene, rămâne

“asul” din mâneca diferitelor grupuri de utilizatori(statul, băncile, investitorii, partenerii comerciali,

salariaţii şi sindicatele, managerii, analiştii financiari, presa), cu un grad ridicat de credibilitate în

raport cu celelalte surse informaţionale de pe raza de activitate a companiei, contabilitatea fiind

adesea percepută drept un veritabil “arbitru” între oferta de informaţii pe de o parte şi varietatea

cerinţelor informaţionale aparţinând fiecărei categorii de utilizatori, de cealaltă parte.

Pornind de la relaţiile dintre situaţiile financiare, bilanţul contabil, contul de profit şi

pierdere, fluxurile de trezorerie, modificările capitalului propriu cu politicile contabile, analiza

evidenţiază impactul acestora asupra informaţiilor contabile şi documentelor financiare, modul de

constituire al acestora şi evoluţia lor în perioada de existenţă a unei societăţi.

La finalul capitolului s-a încercat o prezentare a sistemele naţionale de contabilitate şi a

celor patru modele contabile internaţionale respectiv abordarea macroeconomică, abordarea

microeconomică, contabilitatea ca disciplină independentă de guverne şi contabilitatea uniformă, cu

identificarea particularităţilor de conţinut şi a modalităţilor de aplicare diferite ale fiecăreia dintre

acestea.

Capitolul 2 analizează fiscalitatea, pentru început la nivel intern, drept sistemul de pârghii

legislative şi reguli administrative care ajută la funcţionarea mecanismului contabil şi al celui de



6

control financiar. După prezentarea principalelor funcţii şi politici fiscale utilizate de către stat în

practica curentă pentru funcţionarea mecanismului bugetar, se tratează distinct partea de colectare a

impozitelor şi taxelor, ponderea acestora în produsul intern brut (PIB) în perioada 2004-2008.

La nivelul Uniunii Europene, pe de o parte politica fiscală se împarte în doi piloni: fiscalitatea

directă, care rămâne la nivelul competenţei fiecărui stat membru şi fiscalitatea indirectă, care

cuprinde libera circulaţie a mărfurilor şi prestările de serviciu iar pe de altă parte reglementările

legislative europene în domeniul impozitării pot fi grupate în două categorii : impozitarea

persoanelor juridice şi impozitarea persoanelor fizice.

Capitolul 3 face o prezentare a evaziunii fiscale pornind de la contabilitatea creativă, respectiv

intervenţiile specialiştilor contabili asupra raportărilor financiare şi a structurii tranzacţiilor pentru a

altera raportările financiare, continuă cu exemple de modalităţi de manipulare contabilă,

dezvoltă, evaziunea fiscală "tolerată", licită şi se opreşte la frauda fiscală de tip infracţional cu

tehnicile practice adaptate la uzanţele actuale.

Noua definiţie a conceptului de evaziune fiscală, aprobată prin Legea nr. 241 din 15 iulie

2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, permite delimitarea clară a infracţiunilor de

contravenţii, acestea din urmă rămânând fapte cu abatere mai puţin gravă şi legiferate de către

legiuitor la finele fiecărui act normativ important (cod fiscal, cod de procedură fiscală, legea

contabilităţii, s.a.), fiind sancţionate cu amenzi în funcţie de gravitatea efectelor produse şi de

intenţia făptuitorului.

La nivel european, mecanismului de funcţionare a sistemelor fiscale naţionale privind TVA

şi de îmbunătăţire a procedurilor administrative implementate în vederea creşterii eficienţei

colectării TVA, se urmăresc de către Comisia Europeană prin măsurarea impactului

evaziunii/fraudei TVA la scară naţională.

Cercetarea continuă cu prezentarea şi detalierea elementelor noi apărute de la 01 ianuarie

2007, respectiv livrare intracomunitară, achiziţie intracomunitară, fiecare dintre ele cu un regim

fiscal diferit şi frauda de tip carusel care reprezintă arhetipul de frauda cu TVA intra-comunitară.

Reglementările fiscale conforme cu directivele europene, aplicabile de la 1 ianuarie 2007 au

introdus în mediul economic european dar şi românesc o altă noutate în materie de relaţie

economică, respectiv operaţiunile triunghiulare şi regulile privind TVA aferente acestora.

Preţurile de transfer (denumite şi « de cesiune internă ») sunt preţuri artificiale pentru

tranzacţii intra-firmă, cu scopul de a minimiza obligaţiile fiscale la scară globală.

Frauda este considerată în prezent ca fiind unul din cele mai importante riscuri la care este

expusă o organizaţie, în strânsă legătură cu riscurile de piaţă, de credit, juridice sau de imagine.

Arierate bugetare constituite reprezentă obligaţii bugetare restante de natura impozitelor,



7

taxelor şi accesoriilor aferente acestora, datorate în cursul anului de referinţă de către contribuabili

şi calculate ca fiind restante de către organele fiscale competente.

Dacă în primele capitole ale lucrării am încercat să definim relaţia dintre contabilitate,

fiscalitate şi evaziunea fiscală din viziuni micro şi macroeconomice în capitolul 4 legătura dintre

cele trei domenii va fi chiar pârghia de reglare a acestora, respectiv controlul fiscal care va fi

analizat din aceleaşi perspective interne şi internaţionale.

Controlul fiscal la nivel microeconomic prezintă formele inspecţiei fiscale respectiv

inspecţia fiscală generală şi inspecţia fiscală parţială, iar ca proceduri şi metode de control fiscal

controlul inopinat şi controlul încrucişat. Controlul poate fi operativ, preventiv sau ulterior şi se

desfăşoară la sediul, domiciliul sau reşedinţa contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după

caz. De asemenea sunt prezentate rezultatele controlului atât cantitativ cât şi calitativ pe o perioadă

de patru ani cu aspectele cele mai importante, o evoluţie a numărului de contribuabili din România,

cu date şi detalii în anexe.

În ceea ce priveşte controlul fiscal la nivel macroeconomic, ţinta cercetării a fost modalitatea

de combatere a fraudei fiscale, o problemă care preocupă intens Comunitatea Europeană datorită

erodării veniturilor fiscale în statele membre, cu impact direct asupra creşterii poverii fiscale pentru

angajaţi.

Partea finală a capitolului pune accentul pe elaborarea de ghiduri şi tematici de inspecţie

fiscală în sprijinul inspectorilor fiscali şi omogenizării procedurilor de control.

Capitolul 5 ,,Estimare şi prognoză macroeconomică’’ încearcă să prezinte pe de o parte o

necesitate a relaţiei dintre contabilitate - fiscalitate –evaziune în sensul că estimarea corectă atât a

nivelului veniturilor bugetare cât şi a nivelului fraudei şi aplicarea măsurilor corecte pentru

eradicarea acesteia din urmă, pot să determine nivelul corect al surselor fiscale colectate pe care se

poate baza o analiză macroeconomică de buget, iar pe de altă parte, poate constitui o propunere

pentru stabilirea corectă a demersurilor de eficientizare a activităţii fiscale.

Sunt definite noţiuni precum conformarea fiscală, neconformarea, optimizarea fiscală,

indicatori macroeconomici şi două cazuri practice de estimare (pentru TVA şi accize), recomandări

cu privire la metodele, tehnicile, abordările de estimare şi instrumentele utilizate în mod obişnuit de

către agenţiile de administrare a veniturilor, impactul strategiilor fiscale asupra elementelor de

macroeconomie şi asupra costurilor administraţiilor.

De obicei, diagnoza macroeconomică se aplică, pe de o parte, veniturilor din taxe pentru

administraţiile publice, în conformitate cu definiţiile de contabilitate care sunt conforme criteriilor

contabile ale Sistemului European de Contabilitate(SEC 95) şi pe de altă parte, încasărilor din taxe

în conformitate cu principiile contabilităţii publice. După intrarea în vigoare a Tratatului de



8

Maastricht, statele membre au revizuit procedurile de evaluări şi prognoză, sistemul public de

contabilitate fiind capabil să măsoare rezultatul politicilor economice şi fiscale ale ţărilor.

Propunerile inserate în capitolul 6 se axează pe două idei principale: reducerea costul

conformării atât pentru contribuabili cât şi pentru administraţia fiscală şi stabilitatea fiscală şi

echitabilă, o condiţie esenţială pentru predictibilitatea sistemului fiscal şi de afaceri din ţara noastră.

În ambele cazuri ar trebui să se realizeze o creştere a conformării voluntare şi implicit reducerea

evaziunii fiscale.

1.Contabilitatea, un limbaj comun pentru toate ţările

În zilele noastre contabilitatea a devenit o problema publică şi chiar mai mult o problemă

politică, generată tocmai de repartizarea cheltuielilor publice între contribuabili.

Standardele internaţionale de raportare financiară de contabilitate privilegiază, fără să

menţioneze explicit teoria entităţii, dar în cuprinsul acestora, se regăsesc şi elemente specifice

teoriei societăţii-mamă. În contrapartidă Directiva a VII-a europeană a neglijat aspectele doctrinare

şi astfel în cadrul acesteia, nu se regăsesc aspecte cu privire la teoriile consolidării. În ţara noastră

reglementările contabile au la baza prevederile Directivei a VII-a completate cu tratamente din

standardele internaţionale de contabilitate.

În analiza informaţiilor contabile trebuie să se pornească pe de o parte de la structura moştenită

anterior respectiv obiectivele şi caracteristicile calitative ale informaţiilor contabile, elementele

situaţiilor financiare şi recunoaşterea acestora, bazele de evaluare, entitatea de raportare, modul de

prezentare al informaţiilor financiare, aspecte procedurale iar pe de altă parte trebuie să se coreleze

cele patru principii: inteligibilitatea, relevanţa, fiabilitatea şi comparabilitatea informaţiei contabile.

2. Reproiectarea controlul fiscal.

Întărirea capacităţii de control fiscal presupune dezvoltarea unui sistem de schimb de informaţii,

de colectare şi analiză a informaţiilor, perfecţionare şi implementare a procedurilor de analiza a

riscului şi a unui sistem computerizat de analiză a riscului pentru selectarea contribuabililor ce vor

face obiectul inspecţiilor fiscale. În acest sens sunt necesare următoarele:

- asigurarea suportului informatic şi elaborarea unui sistem informaţional referitor la identificarea

contribuabililor, selectarea declaraţiilor depuse de către aceştia, analiza activităţii derulată prin

sucursale, puncte de lucru, identificarea plăţilor şi a obligaţiilor faţă de bugetul consolidat.

Informatizarea întregii structuri şi a procedurilor derulate de control, similar celor existente în ţările

Uniunii Europene, este mai mult decât necesară şi ar genera o revoluţionare a controlului fiscal în

administraţia românească, prin existenţa unor programe informatice performante, diferenţiate pe

domenii de activitate şi care să fie compatibile cu cele ale contribuabililor astfel încât odată



9

încărcate cu datele contabile ale contribuabililor, acestea să poată fi procesate la birou şi să reflecte

exact rezultatele contabile şi financiare ale societăţilor verificate.

Aceste programe ar avea ca efecte verificarea exactă a înregistrărilor contabile, scurtarea

perioadei de verificare la contribuabili, reducerea volumului de hârtie verificat, solicitat şi xeroxat,

modernizarea procedurilor de control, lipsa unor verificări încrucişate, şi reducerea timpului efectiv

de control la contribuabil.

- instruirea personalului pentru exploatarea şi utilizarea sistemului informaţional astfel creat;

- dezvoltarea în interiorul controlului fiscal a unei funcţii de investigare şi informaţii în vederea

prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale;

- planificarea controalelor fiscale la marii contribuabili astfel încât acestea să se încadreze în limita

termenelor de prescripţie, pentru a putea recupera la timp toate obligaţiile fiscale datorate de către

aceştia;

Pe de altă parte, se impune creşterea calităţii actului de inspecţie fiscală, prin elaborarea de

ghiduri de inspecţie fiscală care să reglementeze interpretarea şi aplicarea unitară a legislaţiei

fiscale, schimbarea misiunii controlului fiscal în sensul de a încuraja contribuabilii pentru

conformarea voluntară, determinarea justă şi profesională a obligaţiilor fiscale şi asistarea

contribuabililor în timpul controlului în vederea cunoaşterii şi aplicării corecte a legislaţiei fiscale

prin:

- conştientizarea contribuabililor asupra eficienţei şi avantajelor conformării voluntare în declararea

şi achitarea obligaţiilor fiscale;

- îmbunătăţirea relaţiilor de control cu contribuabilii verificaţi, accentuându-se latura de îndrumare

a acestora pe linia aplicării legislaţiei financiar – fiscale, încurajarea pentru conformarea voluntară

la plata obligaţiilor către bugetul general consolidat şi respectarea disciplinei fiscale;

- utilizarea controalelor ca o piedică în calea fenomenului non conformării şi încălcării prevederilor

legislaţiei fiscale prin selectarea celor mai productive cazuri pentru control, mediatizarea

rezultatelor cu respectarea secretului fiscal, aplicarea cu severitate a măsurilor de coerciţie

prevăzute de lege;

- tratarea contribuabilului ca un partener al administraţiei fiscale şi nu doar ca un simplu plătitor de

impozite si taxe;

În acest sens propunerea noastră este aceea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

trebuie să adopte o abordare personalizată a conformării similară cu cea dezvoltată de OECD, o

abordare care este axată pe client şi care să fie sprijinită de un cadru de management al riscurilor.

3.Continuarea scăderii fiscalităţii



10

Menţinerea nemodificată a cotelor la principalele impozite, lărgirea bazei de impunere la cele

indirecte şi continuarea politicii guvernului de reducere graduală a cotelor contribuţiilor sociale

constituie măsuri pentru asigurarea predictibilităţii fiscale şi sustenabilităţii bugetului general

consolidat.

La nivel european cel mai neatractiv factor fiscal este considerat volumul legislaţiei şi al taxelor.

Considerăm în acest sens că politica fiscală trebuie să reprezinte un instrument pentru

schimbările pozitive şi de dezvoltare durabilă care să se construiască pe principii solide precum:

simplificarea sau reducerea taxelor, stabilitatea impozitelor, eficienţă fiscală, competitivitate şi

performanţă administrativă.

4.Consolidarea reformei administraţiei fiscale

Dacă dorim să combatem efectiv evaziunea fiscală şi frauda, este esenţial să se elaboreze reguli

şi regulamente care să acorde Administraţiilor Fiscale suficiente competenţe pentru a-şi îndeplini

responsabilităţile şi a-şi exercita controlul.

În acest sens modernizarea managementului general al administraţiei fiscale, trebuie să permită

conducerea activităţii pe bază de obiective şi indicatori de performanţă, raţionalizarea modului de

organizare a structurilor de administrare în teritoriu, întărirea funcţiei de audit intern, înfiinţarea

sistemelor informaţionale pentru examinarea profilurilor de risc ale contribuabililor şi realizarea

unei baze de date comprehensive. O bază de date comprehensivă, va fi fundamentală pentru

măsurarea şi monitorizarea conformării şi a altor indicatori macroeconomici pentru persoanele

fizice şi cele juridice.

Propunerile pentru aceste deziderate ar fi: furnizarea contribuabililor a instrumentelor necesare şi a

soft-urilor gratuite, informarea şi monitorizarea acestora, colectarea şi recuperarea creanţelor

bugetare, pregătirea profesională continuă a funcţionarului fiscal.

5. Dezvoltarea unor domenii conexe fiscalităţii

Pornind de la o propunere a planului Marshall aplicată şi dezvoltată de către OECD din 1972,

termenul de „fiscalitatea ecologică” s-a asociat principiului „poluator-plătitor” şi este perceput ca

o limită a creşterii economice, fără obstacole. Dacă la început a vizat ca poluatorul trebuie să-şi

asume toate cheltuielile relative generate de măsurile luate şi care influenţează mediul înconjurător

recent studiile au scos în evidenţă relaţia pozitivă directă între taxe şi creşterea economică pe

termen lung.

La conferinţa de la Kyoto din 1997, această teorie a dorit ca veniturile obţinute datorită taxelor

de mediu să contribuie la diminuarea altor taxe, spre exemplu a impozitului pe salariu, fapt ce ar

avea ca efect stimularea angajaţilor. Scopul acestei taxe este acela de a proteja calitatea mediul



11

înconjurător (reducerea emisiilor) şi de a crea noi locuri de muncă prin banii colectaţi pentru

protejarea mediului.

Politica fiscală abordată de guverne afectează considerabil schimburile (tranzacţiile) şi modifică

comportamentul individual şi social, iar instituţiile statului sunt primele chemate să dea exemplu în

politica fiscală de mediu.

6. Îmbunătăţirea colaborării interne şi internaţionale

Cercetarea efectuată în lucrare a relevat faptul că diminuarea amplorii evaziunii fiscale depinde şi

de o mai bună colaborare şi conlucrare între factorii implicaţi în procesul de cercetare şi control şi

monitorizare a activităţii societăţilor comerciale.

Orice administraţie puternică trebuie să întărească şi să diversifice colaborarea atât pe verticală

cât şi pe orizontală şi să înţeleagă că fără această formă de comunicare nu va putea evolua şi

progresa. Astfel ea trebuie să dezvolte şi să remodeleze informatic prin intranet şi internet,

legăturile atât în interiorul Agenţiei Fiscale, între direcţiile generale/direcţiile de specialitate din

minister, direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale cât şi în exterior cu alte instituţii

publice centrale şi locale ale administraţiei de stat sau internaţionale.

De asemenea Administraţia trebuie să urmărească continuu şi să menţină relaţia cu alte

departamente statale de care este legată prin circuitul legislativ cum ar fi Departamentul Naţional

Anticorupţie, Curtea de Conturi, Autoritatea de Control a Guvernului, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul de Interne şi Ministerul de Justiţie, Institutul Naţional de

Statistică, Comisia Naţională de Prognoză, Oficiul Registrului Român.

Utilizarea unor metode informatice standardizate şi performante va permite realizarea de către

statele membre Uniunii Europene a unui schimb mai rapid de informaţii în toate domeniile şi va

genera o reducere substanţială a costurilor financiare, umane şi de timp.

Considerăm de asemenea necesară accentuarea de către administraţia fiscală a cooperării

administrative şi a schimbului de informaţii cu Statele Membre ale Uniunii Europene, pentru

implementarea reglementărilor comunitare, care privesc metodologiile şi procedurile de lucru, dar

şi sistemele informatice pentru schimbul de informaţii pe linie de TVA si accize.

Concluzii

În final, ca un corolar al întregului material cred că este necesară o sinteză a liniilor de acţiune

care vizează în principal o serie de modificări legislativ - specifice cât şi de mentalităţi, respectiv:

- o nouă abordare, lipsită de demagogie, de creştere a competitivităţii prin performanţă, în orice

domeniu de activitate, pe criteriul competenţei profesionale efective, practice şi teoretice ;

- orientarea către rezultate, prin introducerea mecanismelor de analiza diagnostic, monitorizare şi

evaluare economică la fiecare nivel ierarhic ;



12

- dezvoltarea activităţii de planificare şi estimare macroeconomică începând de la nivelul costurilor

şi până la nivelul resurselor necesare fiecărui palier economic;

- reproiectarea integral a sistemului de control fiscal prin redactarea de proceduri, metode şi

metodologii clare şi exacte pentru fiecare domeniu de specialitate, proceduri specializate şi

informatizate, care ar permite pe de o parte accesul rapid la situaţiile contabile ale agenţilor

economici, iar pe de altă parte scurtarea timpului de control la sediul acestora;

- continuarea procesului de informatizare al tuturor activităţilor administraţiilor publice, finalizarea

centralizării bazei de date şi interconectarea sistemelor IT cu cele ale caselor de asigurări sociale

(CNPAS,CNAS,ANOFM) în sensul integrării complete a colectării contribuţiilor sociale în ANAF,

pentru a creşte performanţa privind veniturile fiscale colectate şi pentru a reduce atât costurile

administrative cât şi sarcina contribuabilului;

- asigurarea unei continuităţi şi consecvenţe în activitatea de control, de redactare legislativă şi de

prevenire, pentru a putea conduce la prezentarea rapidă a rezultatelor îndeplinirii strategiilor

abordate şi la reducea corupţiei în sistemului administrativ;

- organizarea periodică de sesiuni de lucru între reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice -

A.N.A.F şi membri ai profesiilor liberale contabili autorizaţi, auditori, consultanţi fiscali, avocaţi

pentru a urmări impactul fiscalităţii asupra mediului de afaceri şi a prelua sau atenua de ambele

părţi efectele pozitive şi/sau negative ale măsurilor legislative fiscale şi contabile adoptate.

Având în faţă oportunitatea utilizării fondurile europene pentru creşterea investiţiilor, România are

datoria, prin specialiştii din toate domeniile, să dovedească capacitatea de renaştere permanentă,

asemenea păsării pfeonix, demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, inteligenţa cenuşie uriaşă,

de care dispune.

Teza Rezumat[1]3

Documents

Transcript of Teza Rezumat[1]3