MINISTERUL EDUCA ŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCA ŢIE FIZIC Ă ŞI SPORT

FACULTATEA PROTEC ŢIE, PAZĂ ŞI SECURITATE

CATEDRA PROTECŢIE, PAZĂ ŞI SECURITATE

TEZĂ DE LICENŢĂ

TEMA

SERVICIUL DE INFOMAŢII ŞI SECURITATE CA ORGAN

DE OCROTIRE A NORMELOR DE DREPT

Autor: Parcalaba Toma

Studentul anului III, grupa 305

Conducător ştiin ţific: Igor Bîcu,

Lector universitar.

CHIŞINĂU, 2014

2

CUPRINS

Abrevieri ............................................................................................................... 3

Introducere ............................................................................................................5

CAPITOLUL I. CONSIDERA ŢII GENERALE PRIVIND SERVICIUL

DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE ............................................................... 8

1.1 Noţiuni generale privind securitatea, ordinea publică, normă de

drept, organ de ocrotire a normelor de drept .............................................. 8

1.2 Retrospectiva istorică ................................................................................ 11

1.3 Locul şi rolul Serviciului de Informaţii şi Securitate în cadrul

organelor de drept a Republicii Moldova ..................................................18

1.4 Cadrul juridic şi principiile de activitate .................................................. 23

CAPITOLUL II. SERVICIUL DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE –

ORGAN DE OCROTIRE A NORMELOR DE DREPT ............................... 30

2.1 Structura Serviciul de Infomaţii şi Securitate şi atribuţiile acestuia ......... 30

2.2 Drepturile şi obligaţiile Serviciului de Informaţii şi Securitate................. 40

2.3 Serviciul de Informaţii şi Securitate ca subiect al activităţii

speciale de investigaţii .................................................................................... 45

2.4 Ofiţerul de informaţii al Serviciului de Informaţii şi Securitate ............... 49

CAPITOLUL III. PROCESUL DE REFORMARE A SERVICIULUI

DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE ............................................................. 55

3.1 Ameninţările prezente la adresa securităţii statului .................................. 55

3.2 Reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate ....................................... 58

Concluzii şi propuneri ....................................................................................... 64

BiBliografie ........................................................................................................ 66

Anexe

3

Abrevieri

A.S.I. – Activitatea Specială de Investigaţie;

Alin. – aliniat;

Art. – articol;

C.I.A. - Central Intelligence Agency;

C.S.I. – Comunitatea Statelor Independente;

C.S.S. - Comitetul Securităţii de Stat;

Cap. – capitol;

CC – Cod Contravenţional;

CP – Cod Penal al Republicii Moldova;

CPP – Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova;

DEX – Dicţionar explicativ;

Ed. – editura;

etc. – şi altele;

EUROPOL – European Police (Poliţia europeană);

Ex. – exemplu;

G.P.S. - Global Positioning System (Sistem de poziţionare global);

Ibidem - Tot de acolo, din aceiaşi sursă bibliografică;

INTERPOL – International Police (Poliţia internaţională);

K.G.B. – "КГБ" este abrevierea în limba rusă a Комите�т госуда�рственной

безопа�сности (Comitetul Securității Statului);

lat. – limba latină;

M.O. – Monitorul Oficial;

M.S.N. - Ministerului Securităţii Naţionale;

N.A.T.O. – Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord;

N.K.V.D. – „НКВД” este abrevierea în limba rusă a Народный комиссариат

внутренних дел (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne);

Nr. – număr;

O.N.U. – Organizaţia Naţiunilor Unite;

4

O.S.C.E. – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;

p. – pagina;

pct. – punctul;

R.M. – Republica Moldova;

R.S.S.Moldova - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească;

S.I.E. – Serviciul de Informaţii Externe;

S.I.S. – Serviciul de Informaţie şi Securitate;

S.R.I. – Serviciul Român de Informaţii;

Serviciu – Serviciul de Informaţii şi Securitate;

ş.a. – şi altele;

U.R.S.S. - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste;

изд. – издательство (editură);

Стр. – страница (pagină);

5

Introducere

Serviciile de infomaţii constituie o temă aparte, cu un element specific pentru

populaţie; acestea fiind privite ca unele cu un statut cert şi în acelaşi timp criticată,

deoarece realizează activităţi care utilizează, conform legii, unele metode cu caracter

de restrîngere a unor drepturi şi libertăţi.

Actualitatea temei. Actualitatea temei reiese din necesitatea de cunoştinţă cu

instituţia de stat care se ocupă cu asigurarea securităţii naţionale. Cunoaşterea despre

aspectul Serviciului va ajuta viitorii specialişti în domeniu să elaboreze noi metode

analitice, metode de serviciu, fiind activitatea lor pusă direct proporţional cu

avansarea tehnologică şi apariţia nevoiei de cercetare în ramuri slab cunoscute sau a

celor noi apărute. Infracţionalitatea evoluiază permanent ameninţînd prin diverse

forme sănătatea şi viaţa oamenilor, totodată ne fiind combătută la timp şi în mod

profesionist, ca urmare apar pericolele şi ameninţările la adresa securităţii statului.

Obiectul de studiu al lucrării. Obiectul de studiu al lucrării constituie Serviciul

de Informaţii şi Securitate, competenţa acestuia ca organ de ocrotire a normelor de

drept. Obiectele activităţii Serviciului în esenţă pot fi definite astfel: apărarea

democraţiei şi ordinii constituţionale, precum şi a celorlalte valori supreme garantate

de Constituţie; realizarea obiectivelor de securitate naţională, protejarea şi

promovarea intereselor strategice ale Republicii Moldova; protejarea exercitării

neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a siguranţei

cetăţeanului în cadrul statului de drept; apărarea împotriva agresiunii armate,

terorismului, crimei organizate, subminării intereselor economice naţionale, a

sabotajelor, şi a altor acţiuni şi fenomene care periclitează funcţionarea normală a

instituţiilor democratice; susţinerea informativă şi contrainformativă a forţelor armate

ale RM şi a misiunilor acestora pe teritoriul naţional şi în afara graniţelor.

Scopul lucrării constă în analiza spectrelor de activitate a S.I.S., generalizarea

aspectelor acestuia în pragul reformării contemporane. De asemenea scopul fiind

studiul profund pentru a gasi neajunsurile şi, deja, soluţiile la adresa particularităţilor

6

Serviciului. Acesta are nevoie de modificări în legislaţie pentru a fi într-un picior cu

instituţiile internaţionale.

Obiectivele. Ţinînd cont de realizarea scopului propus, de actualitatea temei, de

cercetare a organului, mi-am propus realizarea următoarelor obiective:

1. Caracterizarea Serviciului de Informaţii şi Securitate în raport cu alte organe ce

desfăşoară activitatea de securizare naţională.

2. Studierea metodelor şi mijloacelor aplicate în vederea îndeplinirii sarcinilor.

3. Demonstrarea relaţiei dintre Serviciului de Informaţii şi Securitate şi alte

servicii secrete a altor state, colaborarea prin tratate internaţionale.

4. Rolul Serviciului de Informaţii şi Securitate în Concepţia securităţii naţionale a

Republicii Moldova.

5. Stabilirea de competenţă a ameninţărilor şi pericolelor la adresa securităţii

naţionale.

Nivelul de cercetare ştiin ţific. Prin această lucrare am încercat să pătrund în

esenţa activităţii Serviciului, a aplicării metodelor şi procedeelor speciale de către

ofiţeri. Am studiat un număr semnificativ de acte legislative, literatură juridică de

specialitate. A fost utilizată literatura publicată de către cunoscuţii scriitori precum

Dumitru Roman, T. Vîzdoagă, Bloşenco Magda, Burghelea Emil etc. Am studiat

următoarele acte: Constituţia, Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Legea cu

privire la Serviciul de Informaţii şi Securitate, Legea cu privire la statutul ofiţerului

de informaţii, Legea privind organele securităţii statului etc.

Metodele de cercetare. Dintre diversele metode de investigaţie ştiinţifică am

recurs la următoarele: metoda analizei (diverse comentarii, comparaţii, descrieri,

analiza istoriografiei problematice în cauză din diferite monografii); metoda

problematică – mi-am permis colectarea informaţilor şi studierea documentelor din

bibliotecă; metoda observaţiei – am conturat tabloul real actual al particularităţilor

pericolelor şi ameninţărilor, principiilor de activitate, serviciilor de securitate.

Cuprinsul lucr ării. Prezenta lucrare cuprinde trei capitole.

7

În Capitolul I o atenţie am atras explicării noţiunilor care se vor utiliza în lucrare,

aspectul istoric al Serviciului, evenimentele ce ţin de apariţie, dezvoltare (din

perioada lui Ştefan cel Mare pîna la momentul actual). Locul Serviciului de

Informaţii şi Securitate în R.M., printre alte intituţii de asigurare a securităţii publice,

a ordinii publice. Am caracterizat actele prin prisma cărora are loc activitatea

Serviciului şi definirea principiilor de îndeletnicire.

Capitolul II debutează cu analiza structurii Serviciului şi atribuţiilor de îndeplinire.

Urmează cu demonstrarea drepturilor şi obligaţiilor S.I.S., caracterizarea activităţii

speciale de investigaţii, a actelor legislative de bază şi statul ofiţerului de informaţii –

drepturile, obligaţiile, interdicţiile ş.a.

Capitolul III cuprinde definirea ameninţărilor prezente asupra securităţii naţionale

la care Serviciul atrage atenţia în vederea lichidării acestora prin diverse metode, una

din ele fiind şi procedura de reformare a Serviciului, actualizarea la necesităţile

prezente a actelor legislative privind atribuţiile acestuia, în vederea amilionării

riscurilor de apariţie a pericolelor asupra constituţionalităţii statale, drepturilor şi

libertăţilor cetăţenilor, secrutităţii naţionale.

8

CAPITOLUL I. CONSIDERA ŢII GENERALE PRIVIND SERVICIUL

DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE

„ Credinţă Patriei”

Motto

1.1 Noţiuni generale privind securitatea, ordinea publică, normă de drept,

organ de ocrotire a normelor de drept

Sarcini primordiale ale organelor de ocrotire a normelor de drept sînt: apărarea şi

realizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor

acestora, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, asigurarea supremaţiei

legii, executarea ei exactă şi uniformă în scopul consolidării legalităţii, menţinerea

ordinii publice şi asigurarea securităţii publice, asigurarea exerciţiului drepturilor

persoanelor fizice şi juridice şi ocrotirea intereselor legitime ale acestora1.

Securitatea reprezintă starea individului şi a colectivităţii, a naţiunii în absenţa

riscurilor, ameninţărilor, pericolelor, agresiunilor la adresa valorilor şi intereselor

naţionale şi garantarea că ele nici într-un caz nu vor fi prejudiciate.

Securitatea naţională prezintă una din priorităţile fundamentale ale statului.

Asigurarea securităţii naţionale presupune garantarea integrităţii teritoriale,

suveranităţii şi independenţii statului. Dimplomatul Henry Kissinger menţionase că

“politica externă începe cu securitatea”, adică principala prerogativă de politică

externă a statului este securitatea naţională. Securitatea naţională conţine două

elemente esenţiale: protejarea statului-naţiune, a integrităţii teritoriale; apărarea

suveranităţii naţionale a statului. Securitatea denotă capacitatea statului de apărare

atît a teritoriului cît şi a populaţiei de pe acest teritoriu. Conform lui Hans

Morgenthau, securitatea naţională este conceptul fundamental al statelor, este

“minimul irecuzibil pe care dimplomaţia trebuie să-l apere cu o putere adecvată fără

compromis”2.

1 Roman D., Vîzdoagă T., Oganele de Ocrotire a Normelor de Drept. Chişinău: Ed. Cartier, 2001, p.18 2 Panainte P., Gorincioi R., Rotari I., Securitatea naţională - imperativ strategic. În Jurnalul Academic, Nr.9/2008, p.3

9

Securitatea:

• etimologic provine din lat. „securitas”, însemnînd - fără grijă, serenitate, linişte

sufletească;

• „lipsa relativă a războiului” (Ian Bellany, 1981);

• „în sens obiectiv, măsoară absenţa ameninţărilor la adresa valorilor dobîndite,

iar într-un sens subiectiv, absenţa temerii că asemenea valori vor fi atacate”

(Arnold Wolfers);

• „absenţa pericolului” (Arnold Wolfers);

• „capacitatea de a face faţă agresiunii externe” (Giacomo Luciani, 1989);

• „păstrarea trăsăturilor tradiţionale de limbă, cultură, de identitate naţională,

religioasă şi de obiceiuri” (securitatea societala, Waever, 1993).

Ordinea publică este o stare de drept şi de fapt care permite realizarea şi

menţinerea echilibrului bazat pe consensual social necesar funcţionării optime a

ansamblului social în condiţiile reglementărilor juridice interne în vigoare,

consacrării, apărării şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

cetăţenilor, avutului public şi privat, a celorlalte valori supreme în scopul promovării

şi afirmării progresului social într-o societate democratică.

Într-o altă definiţie se susţine că “ordinea publică este echilibrul realizat între

diferite forţe pe care instinctul social le-a reunit sau realizat în grup”. De asemenea

se impune să remarcăm că ordinea publică este un echilibru rezultat în urma

interacţiunii unor forţe reunite ori realizate în cadrul unui grup ca urmare a evoluţiei

acestuia. În viziunea filozofului Hops – odinea publică reprezintă un contract social

încheiat între fiecare persoană şi stat prin care persoana cedează o parte din drepturi

în schimbul asigurării protecţiei sale; atît timp cît nici una din părţi nu şi-a încălcat

angajamentele - în societate există ordine publică.

În urma prezentării acestor idei şi concepte referitoare la ordinea publică, se

înţelege starea de legalitate, de echilibru şi pace socială prin care se asigură liniştea

publică, siguranţa persoanei, sănătatea şi morala publică a cărei menţinere, potrivit

10

principiilor şi normelor statornicite prin Constituţie, se realizează prin măsuri de

constrîngere.

Ordinea publică moldovenească, parte componentă a securitaţii naţionale şi a

ordinii publice europene este o stare de fapt din domeniul social, proiecţie a ordinii de

drept în organizarea şi desfăşurarea activităţii publice de stat şi reflectă modul de

respectare a normelor de conduită cuprinse în legislaţie.

Norma juridică, ca element constitutiv al dreptului, este o regulă de conduită,

instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este

asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. Definiţia se completează cu

explicarea scopului, şi anume: de a asigura convieţuirea socială, orientînd

comportarea oamenilor în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale potrivit

idealurilor şi valorilor ce guvernează societatea respectivă.

Norma juridică trebuie definită ca o regulă de comportare, generală şi

impersonală, tipică, strict determinată şi obligatorie, stabilită cu scopul de a apăra, a

consolida, a dezvolta şi a promova raportul şi rînduiala socială favorabilă şi

convenabilă majorităţii şi, totodată, de realizare a acelei finalitaţi pe care o urmăreşte

norma juridică. Normele juridice alcătuiesc structura internă a dreptului analizat ca

un ansamblu de elemente constitutive fiind cele mai mici părţi componente ale

sistemului dreptului inclusiv a normelor sociale. Scopul normelor juridice în

societate, este de a impune şi de a promova o asemenea conduită a oamenilor care să

asigure realizarea finalităţii sistemului social dat, atît în interiorul ţării, cît şi în

relaţiile cu alte state.3

Termenul "organ" (cu semnificaţie politico-juridică), în latină „organum” -

presupune un grup de persoane care îndeplineşte o funcţie politică, socială,

administrativă etc.4 Prin urmare, "organ de ocrotire a normelor de drept" poate fi

definit ca un grup de persoane sau o instituţie ce îndeplineşte funcţia ocrotirii

normelor de drept prin forma prevăzută de lege. Termenul "organe de ocrotire a

3 Bloşenco M, Teoria generală a dreptului. Cahul: S.n., 2010, p.33-34 4 DEX. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 1998 // http://dexonline.ro/definitie/organ (vizitat 08.04.2014)

11

normelor de drept", utilizat în actele juridice normative ale Republicii Moldova,

include de regulă, numai organele speciale ale statului învestite cu atribuţii care

asigură respectarea normelor juridice, şi anume: instanţele judecătoreşti, Procuratura

şi organele de poliţie. Astfel, prin lege, termenul - "organe de ocrotire a normelor de

drept" se foloseşte în sens restrîns, referindu-se doar la organele statale, care

tradiţional asigură legalitatea şi ordinea de drept. Organele de ocrotire a normelor de

drept sunt organe de stat şi organizaţii publice (nestatale), care, în conformitate cu

legea, înfăptuiesc activităţi diverse prin caracterul şi mijloacele de restabilire a ordinii

legale, interacţionînd în scopul respectării stricte a Constituţiei R.M. şi a altor legi de

către toţi subiecţii de drept, al apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime

ale cetăţenilor, asociaţiilor, societăţii şi statului.5

Prin urmare, în plan general - Serviciul de Informaţii şi Securitate reprezintă un

organ de ocrotire a normelor de drept, atribuţiile căruia constituie luarea unor măsuri

prevăzute de lege în scopul protecţiei suveranităţii, independenţei şi integrităţii

teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-

ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva

activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine,

împotriva atentatelor criminale ale unor grupări sau indivizi aparte.

1.2 Retrospectiva istorică

Existenţa umană, în ansamblul ei, este de neconceput fără informaţie. Aceasta a

avut din cele mai vechi timpuri, o valoare a cărei importanţă şi dimensiune sunt

practic imposibil de cuantificat. Pe parcursul istoriei informaţia a devenit arma

perfectă în apărarea statalităţii tuturor popoarelor lumii. Dorinţa de a prezice viitorul

a transformat procesul de culegere şi protecţie a informaţiilor într-un meşteşug, iar

serviciile de cercetare şi contrainformare au devenit treptat un atribut instituţional,

indispensabil pentru existenţa comunităţilor umane. Excepţie de la acest proces nu a

constituit nici istoria organelor securităţii naţionale.

5 Roman D., Vizdoaga T., Oganele de Ocrotire a Normelor de Drept. Chişinau: Ed. Cartier, 2001, p.21-26

12

Majoritatea istoricilor susţin ideea că perioada de aur pe care a înregistrat-o

Moldova în epoca domniei lui Ştefan cel Mare, anii 1457 - 1504, a rezultat expres din

faptul că Domnitorul a reuşit să instituie un sistem de cercetare modern, analogic

altor curţi monarhice din acea epocă. Prin obiectivele urmărite şi angrenajul

informativ instituit, Ştefan cel Mare a contribuit la asigurarea stabilităţii şi

echilibrului ţării, indentificînd soluţii reale în faţa unor ameninţări inevitabile. În

perioada domniei sale, graţie procesului de cercetare şi contrainformare, Domnitorul

a obţinut victorii în 34 de războaie din totalul celor 36. Datele atît de necesare

proveneau de la persoane delegate special, patrioţi anonimi, a caror contribuţie la

victoriile diplomatice şi cele de pe cîmpurile bataliilor au ramas necunoscute

oştenilor moldoveni, învingători la Baia, Vaslui, Cozmin, memoria cărora s-a pastrat

relativ în letopiseţe6. Sursele scrise ale epocii de referinţă remarcă printre cercetaşii

curţii domneşti pe logofatul Isac, solul lui Ştefan cel Mare şi Bogdan III în Polonia;

Stanciu, membru în Sfatul Domnesc (1467-1479) trimis de Ştefan în 1468 în Polonia,

iar în 1475 - în Ungaria; logofătul Tautu prezent în 1497 şi 1499 în Polonia, iar în

1504 - în Turcia.7 Preluînd experienţa otomană şi valorile sociale respective, care

selectau cadrele informative indiferent de originea socială, domnia lui Ştefan cel

Mare a adus un plus de stabilitate şi echilibru în zbuciumul ţării resimţit în a doua

jumatate a sec. XV. Abia peste 20 de ani după moartea lui Ştefan cel Mare a fost

fondat Ordinul Iezuiţilor şi lojele masonice, care au constituit primele reţele

informative.

Revenind peste veacuri la realităţile mileniului trei, ne convingem că informaţia,

ca instituţie, ramîne un atribut incontestabil şi indispensabil pentru asigurarea bunei

funcţionalităţi a oricărei formaţiuni statale. În statele democrate, serviciile de

informaţii au devenit parte a organizării sociale moderne, activitatea lor fiind

legitimată prin adaptarea cadrului legal care recunoaşte că deţinerea de informaţii

6 Letopiseţul Ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara // http://ro.wikisource.org/wiki/Letopise%C8%9Bul_%C8%9B%C4%83r%C3%A2i_Moldovei,_de_c%C3%A2nd_s-au_desc%C4%83lecat_%C8%9Bara (vizitat 06.05.2014) 7 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://test.sis.md/md/sendmail/istorie (vizitat 08.04.2014)

13

verificate şi evaluări informative echidistante este o condiţie a stabilităţii şi asigurării

securităţii ţării.

Istoria contemporană conţine suficiente exemple care definesc rolul serviciilor

secrete ale Republicii Moldova în etapele de dezvoltare a ţării ca stat independent,

suveran şi integru. Proclamarea independenţei naţionale a Republicii Moldova s-a

produs în condiţiile catalizării situaţiei politico-sociale la etapa dezintegrării fostei

U.R.S.S.. În scurt timp, după adoptarea la 23 iunie 1990 a Declaraţiei de

suveranitate8, sub egida Comisiei parlamentare pentru securitatea statului şi

problemele militare, au fost iniţiate activităţi legislative în scopul creării şi plasării

organelor naţionale de securitate într-un cadru de funcţionare legală. Exista

necesitatea de a constitui o structură nouă, cu sarcini, competenţe şi responsabilităţi

clar definite în conformitate cu principiile dezvoltării societăţii democratice. Un

imperativ devenise exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii serviciilor

secrete, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, asigurarea transparenţei

vizavi de activitatea instituţiei, deschiderea către societatea civilă şi opinia publică.

Drept urmare a încercărilor din exterior de a stăvili valul de Renaştere Naţională

în Republica Moldova, către începutul anului 1991, societatea era fragmentată pe

criterii etnico-ideologice, iar asupra ţării plana pericolul dezintegrării teritoriale.

Pentru a face faţă cerinţelor situaţiei politico-operative, noua conducere a C.S.S. al

R.S.S.Moldova s-a văzut obligată să activeze cu eficienţă maximă. Evenimentele din

august 1991, cînd aşa numitul Comitet de Stat pentru stări excepţionale a încercat să

blocheze începutul transformărilor democratice din U.R.S.S., au constituit un

moment cardinal în istoria serviciilor secrete moldoveneşti. Prin Decretul

Preşedintelui Republicii Moldova nr. 196 din 9 septembrie 1991 este lichidat

Comitetul Securităţii de Stat, în baza lui fiind creat Ministerul Securităţii Naţionale –

organ cu atribuţii majore în apărarea statalităţii moldoveneşti9.

8 Legea R.M. privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, Nr.619 din 27.08.1991 publicată în M.O. al R.M. Nr.11-12 din 30.12.1991 9 Roman D., Vîzdoagă T., Oganele de Ocrotire a Normelor de Drept. Chişinău: Ed. Cartier, 2001, p.192

14

În vederea garantării unei funcţionalităţi eficiente a instituţiei, au fost întreprinse

activităţi de ordin organizatoric şi operativ. Desfăşurarea măsurilor informative şi

contrainformative era însoţită de procesul selectării minuţioase a efectivului în baza

principiilor fidelităţii intereselor naţionale şi calificării profesionale înalte – garanţii

fundamentale în soluţionarea calitativă a sarcinilor de competenţă care, pe parcurs,

deveneau tot mai complexe şi mai importante pentru existenţa Republicii Moldova.

În aceste condiţii, ca obiectiv de bază, devenise sarcina păstrării integrităţii teritoriale

a ţării, contracarării şi anihilării aspiraţiilor separatiste. Activităţi complexe au fost

desfăşurate în vederea păstrării jurisdicţiei funcţionării organelor constituţionale în

estul şi sudul ţării, unde luaseră amploare tendinţe de separare teritorială.

Un adevărat examen de maturitate civică şi profesională pentru colaboratorii

Ministerului Securităţii Naţionale a constituit participarea în 1992 la acţiunile militare

pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova, în

perioada conflictului declanşat pe Nistru cca 150 de ofiţeri şi-au confirmat

profesionalismul şi capacitatea de a face faţă celor mai dificile sarcini. Condiţiile de

extremă tensiune politico-socială necesitau decizii argumentate, subordonate

soluţionării celor mai stringente probleme.

În virtutea atribuţiilor funcţionale, efectivul operativ a desfăşurat activităţi

informative şi operaţiuni speciale pentru a asigura conducerea supremă a ţării cu date,

necesare contracarării tentativelor de separare teritorială şi păstrării raioanelor de est

în componenţa Republicii Moldova. Angajaţii Ministerului şi-au îndeplinit cu cinste

datoria faţă de Patrie, curajul şi bărbăţia multor dintre ei fiind menţionate cu înalte

distincţii de stat10.

Odată cu încetarea confruntării militare de la Nistru, sarcini majore, cu un alt

conţinut, au fost înaintate organelor securităţii statului. Noua conducere a

Ministerului Securităţii Naţionale plasează accentul pe activităţi planificate şi de

perspectivă în vederea identificării şi anihilării la timp a factorilor interni şi externi

care constituiau pericol pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a

10 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://test.sis.md/md/sendmail/istorie (vizitat 08.04.2014)

15

ţării. Un astfel de obiectiv rezida în realizarea dezideratului „Unui stat puternic – un

serviciu special puternic”.

Activităţi operative complexe sunt realizate pe direcţia apărării regimului

constituţional. Ca argumente de bază devin cunoaşterea şi evaluarea profundă a

situaţiei, realizarea în comun cu alte autorităţi a acţiunilor menite să nu permită

alunecarea proceselor interne în albia extremismului şi confruntărilor sociale

violente, care se puteau solda cu grave consecinţe politice, economice şi umane.

Subiect de preocupare constantă pentru Minister devine situaţia din raioanele de est

cu scopul de a contribui la reintegrarea lor în cîmpul constituţional republican, evitînd

activităţile destabilizatoare din partea formaţiunilor paramilitare.

În conlucrare cu alte autorităţi abilitate, M.S.N. activează în vederea contracarării

terorismului internaţional şi a extremismului, precum şi formelor de manifestare ale

acestora. Curmarea tentativelor de constituire în ţară a structurilor clandestine de

sorginte neofascistă şi legionară s-a răsfrînt benefic asupra stabilităţii interne şi a

procesului de consolidare civică. Pe căi operative au fost contracarate mai multe

încercări de constituire în republică a infrastructurilor, destinate susţinerii

terorismului internaţional.11

Subunităţile contrainformative îşi intensifică activitatea în scopul identificării şi

curmării acţiunilor informativ-subversive ale serviciilor secrete străine. Sarcini de

importanţă naţională devin protejarea contrainformativă a Forţelor Armate şi

asigurarea inviliolabilităţii frontierei de stat. Reorganizarea Detaşamentului trupelor

de grăniceri, precum şi realizarea unor activităţi complexe la hotarele ţării au condus

la minimizarea riscurilor generate pentru securitatea naţională şi regională: migraţia

ilegală, traficul ilicit cu produsele supuse controlului internaţional, alte manifestări

ale criminalităţii transnaţionale. În interacţiune coordonată cu organele de drept s-au

realizat activităţi de combatere a criminalităţii organizate în sectorul economic şi

financiar-bancar, fenomene caracteristice perioadei de tranziţie. Paşii întreprinşi au

11 Hotărîrea Guvernului cu privire la funcţiile de bază şi structura Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova Nr. 510 din 16.09.1991 publicată în M.O. al R.M. Nr.000 din 30.12.1991

16

permis contracararea filierelor de contrabandă, tentativelor de însuşire frauduloasă a

patrimoniului public ş.a. De asemenea, au fost desfăşurate activităţi

contrainformative complexe în transporturi, comunicaţii, energetică şi alte sectoare

vitale ale economiei naţionale.

Prin adoptarea Legii securităţii statului12 şi Legii privind organele securităţii

statului13 au fost definitivate sarcinile şi competenţele autorităţilor publice în acest

domeniu de activitate. În noiembrie 1999 Ministerul Securităţii Naţionale este

reorganizat în Serviciul de Informaţii şi Securitate, coordonarea instituţiei fiind

delegată Preşedintelui Republicii Moldova, iar controlul asupra activităţii –

legislativului moldovenesc.14

Ulterior, sistemul organelor securităţii naţionale a fost în permanentă reformare,

vectorul de bază fiind optimizarea structurii şi modificarea obiectivelor funcţionale în

contextul evoluării situaţiei politico-operative din ţară şi de peste hotare. Totodată,

una din sarcinile primordiale ale reformării a constituit racordarea atribuţiilor şi

funcţiilor serviciilor secrete moldoveneşti cu rigorile statului de drept şi ale

comunităţilor informative moderne. Mondializarea relaţiilor umane în toate

domeniile, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, noile tehnici şi evoluţia

ştiinţei, impulsionarea instituţiilor democratice, interdependenţa progresivă a statelor

şi apariţia unor noi manifestări ale puterii economice, cu consecinţe politice şi sociale

au condus la transformarea instituţiilor publice atît interne, cît şi internaţionale. În

acest context, serviciile de informaţii, cu atribuţii în planul securităţii naţionale şi

internaţionale, au dobîndit o nouă dimensiune. Procesul de consolidare şi afirmare

politică a statului moldovenesc abilitează serviciile sale speciale cu sarcini şi

responsabilităţi tot mai largi. O atenţie deosebită se acordă stabilirii şi promovării

contactelor cu serviciile speciale străine în vederea prevenirii şi contracarării

12 Legea R.M. privind securitatea statului, Nr.618-XIII din 31.10.1995 publicată în M.O. al R.M. Nr.10-11 din 13.02.1997 13 Legea R.M. privind organele securităţii statului, Nr.619-XIII din 31.10.1995 publicată în M.O. al R.M Nr.10-11 din 13.02.1997 14 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753-XIV din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M. Nr.156 din 31.12.1999

17

proceselor care periclitează securitatea naţională şi regională, realizării schimbului de

informaţii operative şi planificării măsurilor comune în vederea asigurării securităţii

statului.

Fiind unul din atributele fireşti ale statului moldovenesc, instituţia şi-a impus

propriul său stil de afirmare profesională, utilizînd eficient întregul spectru de

activităţi deschise şi acoperite pentru a asigura securitatea de stat a Republicii

Moldova. În condiţiile distrămării U.R.S.S., cînd problema pregătirii cadrelor era de

competenţa Moscovei, am fost obligaţi să întreprindem activităţi urgente pentru a

asigura pregătirea cadrelor în republică. Astfel, în anul 1992, pe lîngă M.S.N. a

început să funcţioneze Centrul de instruire a cadrelor, corpul profesoral-didactic al

căruia, la rînd cu pedagogi, a întrunit lucrători practici experimentaţi. Ulterior, în

2002, centrul a fost reformat în Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate. Prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124 din 10 februarie 2009, Institutului

Naţional de Informaţii şi Securitate i s-a conferit numele „Bogdan, Întemeietorul

Moldovei”. Pe parcursul anilor corpul profesoral-didactic a contribuit la educarea

noilor generaţii de apărători ai intereselor supreme ale ţării.15

La 22 mai 2008 de către Parlamentul R.M. este adoptată noua Concepţie a

securităţii care stabileşte liniile directorii pentru securitatea naţională, valorile şi

principiile generale ce urmează a fi protejate de stat şi societatea Republicii Moldova.

Necesitatea modernizării Serviciului rezultă şi din prevederile Strategiei Securităţii

Naţionale, a Planului individual de acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova –

N.A.T.O., precum şi a Programului de activitate al Guvernului R.M. „Integrare

Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pentru anii 2009-2013, care au

impulsionat decizia de a racorda atribuţiile şi funcţiile S.I.S. cu rigorile societăţii

democratice de drept şi ale comunităţilor informative moderne. În procesul demarat

de reformă a sectorului de securitate, devine cert faptul că ţara noastră are nevoie de

stabilitate şi securitate suficientă pentru asigurarea durabilităţii şi dezvoltării statului.

15 http://facultateadrept.ru/oond/89-organele-de-men355inere-a-ordinii-securit259355ii-publice-351i-securit259355ii-statului.html (vizitat 08.04.2014)

18

Un rol important constituie încurajarea şi participarea în acest proces a societăţii

civile, mass-mediei, organizaţiilor de apărare a drepturilor omului şi organismelor

internaţionale relevante.

Apreciind evoluţia în timp, indiferent de abrevierea pe care au purtat-o organele

de securitate, ofiţerii de informaţii au manifestat dintotdeauna devotament faţă de

interesele naţionale ale Republicii Moldova (vezi Anexa Nr.3). Deviza „Credinţă

Patriei", înscrisă pe drapelul Serviciului de Informaţii şi Securitate, constituie o

obligaţie şi, totodată, o chemare la îndeplinirea conştientă, pînă la sacrificiu, a

datoriei sfinte faţă de cetăţean, popor şi ţară. Conform doctrinei naţionale şi a

practicii ţărilor democratice, activitatea serviciilor secrete poartă un caracter politic

neutru. Obiectivitatea şi imparţialitatea reprezintă condiţiile de bază care asigură

evaluarea corectă a pericolelor la adresa securităţii de stat, indiferent de originea

acestora.

Adevăratele servicii secrete au conştiinţa că apără o cauză dreaptă: interesul

suprem al poporului. Aşadar, nu există în lume o armă mai bine dotată, mai

imbatabilă şi intangibilă, decît conştiinţa umană care îşi serveşte cu Onoare şi

Credinţă Patria.

1.3 Locul şi rolul Serviciului de Informa ţii şi Securitate în cadrul organelor de

drept a Republicii Moldova

Cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea (contracararea) reprezintă, în esenţă, cele

trei funcţii majore ale securităţii.

Cunoaşterea ameninţărilor, ca funcţie, presupune obţinerea şi deţinerea de date şi

informaţii cît mai precise şi în detaliu despre anumite preocupări sau orice fel de

planuri şi acţiuni pregătite, organizate sau desfăşurate ce pot pune în pericol

securitatea.

Această funcţie reprezintă şi o principală modalitate, sine qua non (combinaţie

certă), de realizare a securităţii naţionale, prin care se asigură aflarea planurilor şi a

obiectivelor strategice, operative sau tactice ale serviciilor de spionaj străine, ale

19

organizaţiilor, grupărilor sau persoanelor din ţară ori din străinătate îndreptate contra

intereselor naţionale, regionale, globale.

Acţiunile prin care se urmăreşte lezarea intereselor Republicii Moldova pot fi

directe (prin obiective ce vizează nemijlocit valorile pe care le apără sistemul

legislativ) sau indirecte (prin urmărirea sistematică a unor scopuri de natură a leza

valorile statal-naţionale şi/sau universale).

Fără cunoaşterea ameninţărilor interne şi externe, nu se poate elabora şi urmări o

strategie a apărării şi, mai ales, nu se poate ajunge la prevenirea şi înlăturarea lor cu

minimum de efort material şi uman, dar cu eficienţă maximă.

Cunoaşterea, ca funcţie a securităţii, mai semnifică şi concentrarea la maximum a

inteligenţelor, coordonarea a tot ceea ce este valoros în domeniul material şi spiritual,

direcţionarea acestora spre sistemul imunitar al statului.

Funcţia de cunoaştere a factorilor de risc interni şi a vulnerabilităţilor interne,

înseamnă obţinerea de date şi informaţii, care poate juca un rol deosebit de important

în realizarea securităţii naţionale. Generalul Titus Gârbea, cu o bogată experienţă în

domeniul activităţii de informaţii, spunea că: „Nevoia de informaţii (adică de

cunoaştere - n.n.) este cu atît mai mare cu cît ele trebuie să suplinească inferioritatea

şi slăbiciunile de alt ordin. Informaţiile trebuie să fie invers proporţionale cu aceste

slăbiciuni. Vreau să spun că un popor mai slab demografic şi cu armată mai puţin

numeroasă trebuie să apeleze mai mult la iscusinţă în conducere, la o mai completă

şi mai sigură informaţie şi la o mai rafinată contrainformaţie”16.

Prevenirea, este cea de a doua funcţie a securităţii. Ea implică preîntîmpinarea,

adică împiedicarea producerii sau continuării unor activităţi, fapte, evenimente ce pot

leza interesele şi valorile fundamentale ale statului. Istoria militară demonstrează că

„este mai uşor să previi ocupaţia inamică decît să alungi invadatorul”. La fel pot fi

percepute lucrurile şi pe frontul secret. Prin această funcţie se atrage atenţia, se

analizează, se informează în prealabil, cu privire la orice fapte, fenomene, activităţi

ori evenimente ce constituie sau pot constitui pericole ori riscuri la adresa securităţii.

16 Burghelea E., Direcţia Informaţii Militare între ficţiune şi adevăr. Bucureşti: S.n., 1994, p. 94

20

Prevenirea constituie, de asemenea, forma principală de realizare a securităţii

naţionale. Ea constă în preîntîmpinarea ameninţărilor sau a materializării lor, prin

acţiuni politice, economice, juridice, culturale, administrative, educative, lezarea

efectivă a valorilor naţionale. Concret, măsurile de prevenire a ameninţărilor la

adresa securităţii naţionale nu se realizează în mod nemijlocit de către serviciile şi

structurile comunităţii informative a statului, ci de către organele de stat competente,

cărora le sunt puse la dispoziţie datele necesare în acest sens (organele legislative,

executive sau juridice). Pe baza acestor date pot fi iniţiate măsuri concrete de:

preîntîmpinare a unor astfel de acţiuni şi fenomene; reglementare a unor aspecte

specifice; reorganizarea unor activităţi; trimiterea în judecată şi condamnarea

persoanelor vinovate de săvîrşirea faptelor penale etc.

Înl ăturarea (contracararea) ameninţărilor este a treia funcţie a securităţii. Ea

vizează cu precădere contracararea, îndepărtarea, anihilarea sau diminuarea efectelor

unor acţiuni deja produse sau aflate în diverse faze de desfăşurare.

Funcţia de înlăturare a ameninţărilor se realizează în cadrul strict legal, prin

respectarea dreptului internaţional umanitar în materie de securitate şi a legilor

interne.

În Republica Moldova îşi desfăsoară activitatea de asigurare a ordinii publice şi

securităţii publice, prevenirea infracţiunilor / încălcărilor de drept, menţinerea

neîncetată a pacii şi lini ştii, asigurarea bunăstării viitoarelor generaţii şi restabilirea

după cazurile ilicite – următoarele instituţii de drept:

1) Serviciul de Informaţii şi Securitate.

2) Ministerul Afacerilor Interne.

3) Centrul Naţional Anticorupţie.

4) Serviciul Vamal.

5) Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat.

6) Ministerul Aparării.

7) Departamentul Instituţiilor Penitenciare / Ministerul Justiţiei.

21

Locul S.I.S. din toate aceste instituţii de stat îl putem desprinde din înputernicirile

prescrise în legislaţie. Conform art.14 din Legea privind organele securităţii statului,

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova este organul de stat

specializat în domeniul asigurării securităţii statului. Acesta emite ordine, dispoziţii,

instrucţiuni, dă indicaţii privind asigurarea securităţii statului a căror executare este

obligatorie pentru sistemul organelor securităţii statului.

Serviciul de Informaţii şi Securitate este o instituţie fundamentală a sistemului

siguranţei naţionale, fondată pe baza constituţională, iar activitatea Serviciului este

coordonată de către Preşedintele Republicii Moldova, în limitele competenţei sale, şi

este supusă controlului parlamentar.

S.I.S. constituie o structură viabilă, aptă să depisteze, preîntîmpine şi contracareze

orice acţiune care, din punct de vedere legislativ, prezintă un anumit pericol pentru

securitatea statului, societăţii, sau persoanei. Serviciul de Informaţii şi Securitate îşi

orientează activitatea în direcţia depistării oportune a oricăror acţiuni, săvîrşite atît în

teritoriul ţării, cît şi din străinătate, care pot submina statalitatea, suveranitatea şi

integritatea teritorială a Republicii Moldova, pot afecta interesele ei politice,

economice şi defensive.

Serviciul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit din subunităţile

aparatului central al Serviciului şi organele lui teritoriale. Efectivul Serviciului este

stabilit şi aprobat de Parlament la propunerea directorului Serviciului. Organele

teritoriale sînt subordonate direct conducerii Serviciului. Amplasarea lor poate să nu

corespundă cu împărţirea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.17

În general, S.I.S. menţine în vizorul său întreaga situaţie operativă din ţară,

întreprinde un spectru larg de măsuri adecvate, menite să asigure securitatea

regimului constituţional.

În cadrul activităţilor sale, S.I.S. a reuşit să anihileze înfăptuirea unui şir de

ameninţări cu răfuială fizică, la adresa unor înalţi demnitari de stat; au fost identificaţi

17 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M Nr.156 din 31.12.1999

22

autorii unor texte anonime, cu apeluri la vrajbă interetnică, şovinism (ideologie şi

politică de aţîţare a urii şi duşmăniei între naţiuni şi popoare, de propagare a ideii

superiorităţii unei naţiuni asupra altora, de promovare a exclusivismului şi

intoleranţei naţionale)18, acţiuni extremiste, acte de terorism. Persoanele depistate, au

fost sancţionate prin măsuri profilactice de ordin preventiv. Pe parcursul operaţiunilor

operative de investigaţie, au fost descoperite şi ridicate cantităţi mari de arme de foc,

grenade, mine, muniţii.

Obţinerea informaţiilor pertinente în limitele rezonabile de timp despre evoluţii cu

pericol pentru securitatea naţională este esenţială pentru menţinerea ordinii

constituţionale şi securităţii interne a Republicii Moldova. În vederea ripostării

eficiente ameninţărilor la adresa securităţii, Serviciul de Informaţii şi Securitate

dezvoltă o cooperare internaţională şi pe interiorul ţării.

Cooperarea internaţională la care participă Serviciul de Informaţii şi Securitate

este importantă pentru obţinerea de informaţii despre situaţiile de criză pe plan

regional, combaterea terorismului, prevenirea proliferării armelor de distrugere în

masă, traficului ilegal de arme, droguri şi fiin ţe umane.19

În contextul politicii de integrare a Republicii Moldova, Serviciul îşi propune

aderarea la platformele informative regionale, stabilirea şi promovarea relaţiilor

bilaterale şi multilaterale cu instituţiile de profil de pe arena internaţională. Scopul

urmărit în această interacţiune este orientat spre realizarea intereselor fundamentale

de securitate naţională şi implicarea activă a S.I.S. în crearea unui climat adecvat de

securitate regională şi europeană, avînd ca finalitate promovarea imaginii Republicii

Moldova nu doar în calitate de consumator, dar şi generator de securitate.

Serviciul de Informaţii şi Securitate de comun acord cu organele de drept

activează în vederea prevenirii infiltrării crimei organizate în domeniul politic şi în

activitatea autorităţilor publice.

18 DEX. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2009 // http://dexonline.ro/definitie/%C8%99ovinism (vizitat 08.04.2014) 19 Hotarîrea Consiliului şefilor de state al C.S.I. cu privire la Programul de colaborare al statelor-membre ale C.S.I. în combaterea terorismului şi altor forme violente de manifestare a extremismului pentru anii 2014-2016, Nr. 3123 din 11.02.2013, avizat la 01.03.2013 // http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)

23

1.4 Cadrul juridic şi principiile de activitate

Cadrul juridic al activităţii Serviciului de Informaţii şi Securitate îl constituie :

� Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994.

� Legea privind activitatea specială de investigaţii din 29.03.2012.

Prezenta lege reglementează măsurile speciale de investigaţii, modalitatea de

dispunere şi de efectuare a acestora, precum şi efectuarea controlului asupra

legalităţii lor.

� Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova din

23.12.1999.

Prezenta lege stabileşte scopul, cadrul juridic, principiile, direcţiile de activitate,

împuternicirile, forţele şi mijloacele Serviciului de Informaţii şi Securitate al

Republicii Moldova, precum şi modalităţile de exercitare a controlului şi de

supraveghere a activităţii lui.

� Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate din 19.07.2007.

Prezenta lege reglementează statutul juridic al ofiţerului de informaţii din

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, stabileşte modul de

îndeplinire a serviciului special prin contract în funcţia de ofiţer de informaţii,

regimul disciplinar, drepturile, obligaţiile, interdicţiile, protecţia şi răspunderea lui.

� Legea securităţii statului din 31.10.1995.

Securitatea statului este parte integrantă a securităţii naţionale. Prin securitatea

statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a

ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi

defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii

informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva

atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte.

� Legea privind organele securităţii statului din 31.10.1995.

Prezenta lege stabileşte menirea, cadrul juridic al activităţii, sistemul şi principiile

de organizare şi de funcţionare a organelor securităţii statului, modul de exercitare a

controlului şi supravegherii asupra activităţii lor.

24

� Legea pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova

din 22.05.2008.

Concepţia securităţii naţionale a Republicii Moldova este un document care

reflectă evaluarea generală a mediului de securitate pe plan naţional şi internaţional în

care operează Republica Moldova şi care defineşte scopul securităţii naţionale, liniile

directorii de bază pentru securitatea naţională, valorile şi principiile generale ce

urmează a fi protejate de statul şi de societatea moldovenească.

� Legea cu privire la combaterea terorismului din 12.10.2001.

Prezenta lege determină cadrul juridic şi organizatoric al activităţii de combatere a

terorismului în Republica Moldova, modul de coordonare a activităţii structurilor

specializate pentru combaterea terorismului, a acţiunilor întreprinse de autorităţile

publice centrale şi locale, de asociaţiile şi organizaţiile obşteşti, de persoanele cu

funcţii de răspundere şi de unele persoane aparte, precum şi drepturile, obligaţiile şi

garanţiile persoanelor în legătură cu desfăşurarea activităţii de combatere a

terorismului.20

� Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării

terorismului din 26.07.2007;

� Legea privind contracararea activităţii extremiste din 21.02.2003;

� Legea cu privire la secretul de stat din 27.11.2008;

� Legea cu privire la conflictul de interese din 15.02.2008.

Prezenta lege reglementează incompatibilităţile şi restricţiile impuse persoanelor

care exercită funcţii de demnitate publică, funcţii publice sau alte funcţii prevăzute în

prezenta lege, soluţionarea conflictelor de interese, precum şi modul de prezentare a

declaraţiei cu privire la conflictul de interese.

� Legea cu privire la petiţionare din 19.07.2004;

� Legea comunicaţiilor electronice din 15.11.2007;

� Legea privind securitatea aeronautică din 05.04.2007;

20 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/legislatie/acte-legislative (vizitat 06.05.2014)

25

Precum şi alte acte normative precum:

� DECRET privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informaţii şi

Securitate al Republicii Moldova nr. 923-VII din 20.12.2013 Monitorul

Oficial nr.304-310/844 din 27.12.2013 (vezi Anexa Nr.1,2 fig.1,2);

� Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii

Moldova din 10.10.2013;

� Hotărîrea Parlamentului "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la

Drapelul şi Însemnul unic ale Serviciului de Informaţii şi Securitate al

Republicii Moldova" din 30.07.2001;

� Decretul Preşedintelui "Privind aprobarea uniformei şi a însemnelor distinctive

ale ofiţerilor de informaţii şi securitate" din 12.06.2008;

� Decretul Preşedintelui "Privind confirmarea componenţei Colegiului

Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova" din 17.01.2013;

� Decretul Preşedintelui "privind acordarea Drapelului de luptă Serviciului de

Informaţii şi Securitate" din 08.09.2001;

� Hotărîrea Guvernului "Pentru aprobarea Regulamentului privind desfăşurarea

activităţilor de instalare, operare, gestionare, mentenanţă şi/sau lichidare a

reţelelor de comunicaţii electronice la frontiera de stat" din 12.08.2008;

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la aprobarea Planului de măsuri pentru

modernizarea şi eficientizarea protecţiei fizice a obiectivelor de importanţă

vitală şi a celor ce prezintă pericol sporit contra unor eventuale atacuri

teroriste pe anii 2008-2010" din 07.07.2008;

� Hotărîrea Guvernului "Privind Centrul Antiterorist al Serviciului de Informaţii

şi Securitate" din 13.11.2006;

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la mijloacele speciale ale Serviciului de

Informaţii şi Securitate" din 21.08.2007

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului

informaţional geografic cu destinaţie specială al Serviciului de Informaţii şi

Securitate" din 01.09.2004;

26

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la crearea Institutului Naţional de Informaţii

şi Securitate" din 10.09.2002;

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la sistemele speciale de telecomunicaţii ale

Republicii Moldova" din 11.06.2002;

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la crearea Sistemului de telecomunicaţii al

autorităţilor administraţiei publice" din 26.07.2004;

� Hotărîrea Guvernului "Cu privire la centrele de certificare a cheilor publice"

din 05.09.2005;

� Hotărîrea Guvernului "Pentru aprobarea Regulamentului privind ordinea de

aplicare a semnăturii digitale în documentele electronice ale autorităţilor

publice" din 13.02.2013.21

De asemenea activitatea S.I.S. se desfăşoară şi în conformitate cu acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte.22

Ca şi orice organ de drept, activitatea sa trebuie executată conform unor principii

fundamentale. În literatura de specialitate se afirmă că principiile de organizare şi

funcţionare a organelor securităţii statului pot fi definite ca nişte reguli pe care se

întemeiază activitatea acestora, relaţiile cu alte autorităţi ale statului, cu persoane

fizice/juridice.

Romanii spuneau : « Ordo est anima rerum » - ceea ce înseamncă că ordinea este

sufletul tuturor lucrurilor. Principiile generale stau la baza asigurării securităţii şi

ordinii precum şi la baza reglementărilor riguloase a relaţiilor sociale. Normarea

activităţii acestor organe se realizează prin elaborarea unui ansamblu de reguli,

prescripţii, obligaţii, constrîngeri, restricţii. Scopul fundamental al organelor

securităţii civile şi ordinii publice constă în asigurarea desfăşurării vieţii sociale în

conformitate cu normele juridice.

Princpiile de activitate a Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt următoarele :

21 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/legislatie/acte-legislative (vizitat 06.05.2014) 22 Acord cu privire la colaborarea în domeniul pregătirii specialiştilor subdiviziunilor antiteroriste în instituţiile de învăţămînt ale organelor competente ale statelor-membre CSI, semnat la Aşgabat la 5 decembrie 2012, Nr. 3124 din 11.02.2013, avizat la 22.02.2013 // http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)

27

1. Principiul legalit ăţii . Regulă esenţială care impune respectarea legii

fundamentale şi a celorlalte acte normative existente de către Serviciu;

măsurile şi mijloacele utilizate de către acesta sunt exhaustive şi pot fi

completate doar prin modificarea legii. Atribuţiile sunt prevăzute de Legea 753

din 23.12.1999 privind S.I.S. al R.M., iar drepturile şi oligaţiile antrenate în

desfăşurarea acţiunilor – vor respecta acest principiu.

2. Principiul respectării drepturilor şi libert ăţilor omului . Unele din scopurile

Serviciului - asigurarea supremaţiei legii, asigurarea securităţii şi lini ştei

publice, iar funcţionarea acestora le sunt stabilite în drepturi şi obligaţii.

Constituţia R.M. prevede că demnitatea umană cu drepturile şi libertăţile ei,

libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptate – sunt valorile supreme

garantate în stat. Aceste valori vor putea fi încălcate doar în caz de excepţie şi

conform unei proceduri strict legiferate. În caz că persoana crede că drepturile

ei au fost lezate de Serviciu, aceasta poate să se adreseze la Procuratura

Generală, Judecător de Instrucţie.

3. Principiul egalităţii. Articolul 16 din Constituţia Republicii Moldova prevede

că: « Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor

publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie,

sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială ». Serviciul

trebuie să ţină cont de acest principiu, deoarece dreptul la egalitate este dreptul

tuturor fiinţelor umane de a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu respect şi

consideraţie şi de a participa în condiţii de egalitate la orice aspect al vieţii

economice, sociale, politice, culturale sau civile. Toate fiinţele umane sînt

egale în faţa legii şi au dreptul la protecţie şi beneficii egale.23

4. Principiul umanismului . Întreaga reglementare juridică are menirea să apere,

în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societăţii, drepturile şi

libertăţile acesteia. Serviciul nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice

23 Lazăr T., Colesnic V., Vişanu N., Principiul egalităţii şi nondiscriminării . Chişinău: Ed. Tipografia Centrală, 2012, p.2-3

28

sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la

pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Acest principiu este

interpretat în sensul că întreaga activitate priveşte omul, ca valoare supremă,

chiar şi atunci cînd acesta ajunge să fie infractor.24 De aceea s-au efectuat

analize profunde în întocmirea listei de mijloace tehnice speciale şi procedee

de executare a atribuţiilor Serviciului cu scopul de a nu cauza suferinţe fizice şi

nici să înjosească persoana.

5. Principiul nepartinit ăţii şi deidiologizării. Ofiţerul de informaţii nu este în

drept de a face parte dintr-un partid politic cu motivul posibilei problemei –

abuzului de serviciu, excesului de serviciu etc. O dată cu angajarea în funcţie,

acesta devine o persoană apolitică, însă acceptă cursul de progres şi

transformare a statului după voinţa poporului (prin rezultatele alegerilor

parlamentare, referendumurilor etc.). De asemenea ofi ţerul capătă valoarea de

una non-religioasă, deoarece în timpul îndeplinirii funcţiilor de bază, nu i se

permite implimentarea obiceiurilor, semnalmentelor şi procedeelor din religie

(de exemplu: precum efectuarea religiei la răsăritul soarelui – după Coran, ceea

ce ar putea să-l încurce pe ofiţer la concentrarea sarcinii puse de către

conducere; budismul – ofiţerul nu va putea efectua masurile de constrîgere

asupra infractorului, deoarece religia nu acceptă aplicarea violenţei asupra

organismelor vii, fiindcă aceştia sunt reîncarnaţiile ulterioare a oamenilor etc.).

Ofiţerului de informaţii se interzice propagarea vreunei atitudini faţă de religie,

aderarea la cultele religioase care încalcă ordinea publică, bunele moravuri,

afectează exercitarea funcţiei sau contravin normelor deontologice. Ofiţerul de

informaţii are dreptul, în afara timpului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu,

să practice cult religios şi să participe la ritualuri religioase;

6. Principiul oportunit ăţii. Principiul prevede că din toate metodele şi

mijloacele legale trebuie să fie alese cele care în situaţia respectivă, sunt cele

mai potrivite, iar forţa fizică şi arma de foc să fie utilizate proporţional

24 Codul Penal al R.M., Nr.985-XV din 18.04.2002 publicată în M.O. al R.M. Nr.128-129 din 13.09.2002

29

pericolului. Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc,

precum şi intensitatea aplicării se determină de către subiectul legii în

dependenţă de circumstanţele situaţiei concrete, de tipul şi gradul de pericol,

precum şi de caracteristicile individuale şi identitatea persoanei împotriva

căreia urmează a fi aplicate.25

7. Principiul conspiraţiei, îmbinării metodelor şi mijloacelor de activitate

deschisă şi acoperită. Acest principiu exprimă caracterul complex al

atribuţiilor Serviciului cînd se cere realizarea imediată a unor măsuri pentru

pregătirea şi desfăşurarea descoperirii infracţiunilor pe urme proaspete. În alte

situaţii, informaţiile vor fi colectate dor prin metode secrete. Acest principiu

respectă selectarea anumitor procedee de obţinere a informaţiei, aplicarea

regulilor de exploatare a mijloacelor, respectarea restricţiilor în munca cu

confidenţe.

8. Principiul cooperării cu alte autorit ăţi de stat. Acest principiu presupune

efort comun al tuturor organelor statului. Cooperarea – coordonarea în timp şi

spaţiu, pe misiuni, a tuturor colaboratorilor şi mijloacelor într-un proces pentru

realizarea eficiantă a cauzei.

9. Principiul asigurării securităţii statului f ără a prejudicia securitatea altor

state. Principiul dat presupune antrenarea colaboratorilor în vederea securităţii

statului, în aşa fel, ca consecinteţe sau însăşi aceste acţiuni să nu aducă statelor

vecine prejudicii (ameninţări, pericole) din diverse domenii, precum economic,

energetic, militar, politic.

25 Legea R.M. privind modul de aplicare a forţei fizice,a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, Nr.218 din 19.10.2012 publicată în M.O. al R.M. Nr.254-262 din 14.12.2012

30

CAPITOLUL II. SERVICIUL DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE – ORGAN

DE OCROTIRE A NORMELOR DE DREPT

2.1 Structura Serviciului de Informaţii şi Securitate şi atribu ţiile acestuia

Serviciul de Informaţii şi Securitate este structurat în mai multe ramuri, fiecare

avînd propria sa îndeletnicire, scopul fiind acelaşi – asigurarea securităţii statului.

Conform art.8 Legii 753 cu privire la S.I.S. al R.M., direcţiile de activitate ale

Serviciului pentru îndeplinirea atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat sunt:

a) activităţi informative;

b) activităţi contrainformative;

c) combaterea infracţiunilor ale căror urmărire penală sînt atribuite, conform

legislaţiei, Serviciului. Alte atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii pot fi

acordate Serviciului prin legi şi alte acte normative.26

Prin urmare S.I.S. desfăşoară următoarele:

� Activitatea informativ ă externă.

Activitatea informativă externă desfăşurată de S.I.S. are drept scop realizarea

măsurilor sistemice orientate spre: culegerea, analiza, procesarea şi evaluarea

informaţiilor relevante în raport cu securitatea naţională, îndreptate spre identificarea

şi prevenirea activităţilor, individuale şi/sau de grup, care pot periclita independenţa,

integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova; submina autorităţile de stat; precum

şi pune în pericol fundamentele economice ale statului.

Cumulul datelor cu caracter informativ extern sunt necesare pentru adoptarea

deciziilor relevante şi eficiente în ceea ce priveşte realizarea intereselor naţionale în

domeniul securităţii Republicii Moldova.

De asemenea, sunt desfăşurate măsuri de culegere, analiză, procesare şi evaluare a

informaţilor politice, economice, ştiinţifice/tehnologice ce ţin de state şi organizaţii

străine, alianţe politice şi economice, grupuri şi persoane, în special cele care

26 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M. Nr.156 din 31.12.1999

31

demonstrează intenţii, potenţial, planuri ascunse sau activităţi clandestine îndreptate

împotriva securităţii naţionale. De menţionat, că totalitatea acţiunilor din cadrul

activităţii informative externe nu poartă caracter de infracţiune şi duc în sine intenţii

exclusiv paşnice.

Activitatea informativă externă reprezintă procedură cu caracter secret şi/sau

public, efectuată de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,

cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de

informaţii necesare cunoaşterii, depistării, prevenirii şi contracarării riscurilor şi

ameninţărilor la adresa securităţii Republicii Moldova, diminuării ori înlăturării

consecinţelor în cazul materializării acestora, protejării şi promovării intereselor

naţionale, precum şi pentru îndeplinirea altor atribuţii ce ţin de asigurarea securităţii

de stat.27

Ofiţerii de informaţii sunt obligaţi să acţioneze independent de orice interese

partizane, subordonîndu-şi conduita profesională exclusiv valorilor şi intereselor

naţionale. Activitatea de informaţii pentru securitatea naţională are caracter de secret

de stat28. Informaţiile din domeniul securităţii naţionale nu pot fi comunicate decît în

condiţii speciale prezente de legislaţie.

� Activitatea contrainformativ ă (Contraspionaj).

Serviciul de Informaţii şi Securitate desfăşoară activităţi de contraspionaj întru

descoperirea şi contracararea aspiraţiilor informativ-subversive străine ce afectează

securitatea ţării. Monitorizarea riscurilor derivate din activitatea serviciilor de

informaţii străine pe teritoriul naţional constituie o prioritate a preocupărilor

instituţionale. Deoarece contraspionajul este o activitate discretă, de cele mai multe

ori succesele obţinute rămîn în taină.

Nu trebuie să uităm că ţinta principală a unei activităţi de spionaj este fiinţa umană

care, prin statutul şi atribuţiile profesionale, deţine acces la informaţiile de interes

27 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/activitatea-informativa-externa (vizitat 06.05.2014) 28 Legea R.M. privind secretul de stat, Nr.245 din 27.11.2008 publicată în M.O. al R.M. Nr.45-46 din 27.02.2009

32

pentru o entitate străină, care poate influenţa luarea unor decizii sau deveni canal de

transmitere a unor mesaje în detrimentul intereselor ţării.

Activitatea contrainformativă constă din ansamblul măsurilor, acţiunilor,

operaţiunilor şi procedeelor desfăşurate de către Serviciu în scopul protejării

procesului de decizie politico-statal, protejării instituţiilor statului şi a societăţii faţă

de riscurile şi ameninţările la adresa securităţii Republicii Moldova, identificării

intenţiilor, planurilor şi obiectivelor activităţii subversive, spionajului sau a crimei

organizate ce periclitează securitatea statului, prevenirea, contracararea sau

neutralizarea materializării acestora, studierea organizării, metodelor, capacităţilor şi

caracteristicilor părţii adverse, urmate de acţiuni de depistare, prevenire şi

contracarare.29

Contraspionajul este componenta specializată a activităţii contrainformative prin

care se identifică planurile şi obiectivele spionajului şi se asigură prevenirea,

contracararea sau neutralizarea acţiunilor acestuia. Metodologia operativă defensivă

se bazează pe studiul organizării, metodelor, capacităţilor şi caracteristicilor

mijloacelor părţii adverse, urmate de prevenire şi contracarare, combinate cu măsuri

specifice de securitate; cînd acţiunea ostilă este iminent periculoasă se aplică măsurile

prevăzute de lege.30

Activităţile pe linia contrainformaţiilor militare sunt orientate în vederea realizării

într-o concepţie unitară a măsurilor de identificare, prevenire şi anihilare a factorilor

cu potenţial de periclitare pe dimensiunea militară a securităţii de stat a Republicii

Moldova.

Drept prioritare constituie activităţile de competenţă desfăşurate în scopul

asigurării protecţiei faţă de factorii subversivi din exterior şi interior, precum şi

contracarării acţiunilor ce au drept scop prejudicierea intereselor securităţii Republicii

Moldova, cum ar fi: spionaj, trădare de Patrie, tentative de transmitere ale unor date

29 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/contraspionaj (vizitat 06.05.2014) 30 Notă informativă la proiectul Legii privind activitatea contrainformativă şi activitatea informativă externă // http://www.sis.md/ro/transparenta-decizionala/nota-informativa-proiectul-legii-privind-activitatea-contrainformativa-si (vizitat 06.05.2014)

33

ce cad sub incidenţa informaţiilor clasificate ş.a. Consolidarea unei centuri de

siguranţă sub aspect contrainformativ în componentele Forţelor Armate ale

Republicii Moldova contribuie la asigurarea climatului naţional, cît şi a celui regional

de securitate.

Desfăşurarea activităţii informative/contrainformative în alte scopuri decît cele

menţionate de prezenta lege nu se admite. Desfăşurarea activităţii informative/

contrainformative cu încălcarea legislaţiei atrage după sine răspundere.

Activitatea de informaţii/contrainforma ţii are drept obiective:

(a) apărarea democraţiei şi ordinii constituţionale, precum şi a celorlalte valori

supreme garantate de Constituţie;

(b) realizarea obiectivelor de securitate naţională, protejarea şi promovarea

intereselor strategice ale Republicii Moldova;

(c) protejarea exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului, a siguranţei cetăţeanului în cadrul statului de drept;

(d) apărarea împotriva agresiunii armate, terorismului, crimei organizate,

subminării intereselor economice naţionale, a sabotajelor, şi a altor acţiuni şi

fenomene care periclitează funcţionarea normală a instituţiilor democratice;

(e) susţinerea informativă şi contrainformativă a forţelor armate ale RM şi a

misiunilor acestora pe teritoriul naţional şi în afara graniţelor.

� Asigurarea securităţii informa ţionale.

Spaţiul cibernetic ajunge să reprezinte o platformă confortabilă pentru pregătirea

şi efectuarea crimelor informatice, a actelor de terorism cibernetic şi a altor acţiuni,

menite să afecteze, direct sau indirect, securitatea naţională. Astfel, penetrarea

sistemelor informaţionale sau de comunicaţii electronice ale autorităţilor

administraţiei publice şi ale altor instituţii şi întreprinderi de stat sau private, în cadrul

cărora se gestionează informaţie sensibilă, poate duce la compromiterea

confidenţialităţii, integrităţii sau disponibilităţii acestei informaţii, şi, prin urmare, la

cauzarea prejudiciilor financiare sau de altă natură, inclusiv la afectarea securităţii

statului. De asemenea, penetrarea sistemelor informatice aferente infrastructurii

34

critice ale Republicii Moldova poate duce la obţinerea controlului neautorizat asupra

acestor sisteme, şi, în consecinţă, la afectarea proceselor economice, sociale, politice,

informaţionale, militare etc.

Totodată, natura globală a sistemelor informaţionale şi a reţelelor de comunicaţii

electronice, precum şi natura transnaţională a criminalităţii informatice necesită o

coordonare strînsă între toate instituţiile responsabile atît la nivelul naţional, cît şi la

nivel global.31

În acest context, una dintre misiunile primordiale este prevenirea şi combaterea

agresiunilor din mediul virtual, intern sau extern, îndreptate spre sistemele

informatice şi de comunicaţii electronice de importanţă statală. Această misiune este

realizată, în conformitate cu legislaţia în vigoare, prin intermediul următoarelor

procese operaţionale:

a. elaborarea propunerilor privind asigurarea securităţii informatice, elaborarea

şi promovarea politicii de stat şi exercitarea controlului în domeniul asigurării

protecţiei informaţiei atribuite la secretul de stat în spaţiul cibernetic;

b. crearea, asigurarea funcţionării şi securităţii sistemelor guvernamentale de

comunicaţii electronice, elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale

în domeniul creării, administrării şi asigurării funcţionării şi securităţii

sistemelor speciale de comunicaţii electronice;

c. asigurarea conducerii ţării, a ministerelor, departamentelor şi a altor autorităţi

publice, inclusiv şi în străinătate, conform Nomenclatorului întocmit de

Guvern, cu legătură guvernamentală, cifrată, secretă şi cu alte tipuri de

telecomunicaţii, organizarea şi asigurarea siguranţei exploatării lor;

d. depistarea emiterilor radio ale mijloacelor radioelectronice emiţătoare a căror

activitate periclitează securitatea de stat.32

� Asigurarea securităţii economice.

31 Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, Nr. 14529 din 17.07.2013, avizat la 31.07.2013 // http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014) 32 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-informationale (vizitat 06.05.2014)

35

Valorificarea informaţiilor se efectuează preponderent de către instituţiile cu

putere decizională din ţară, prin măsuri administrative, legislative, penale şi

contravenţionale, economice, politice şi sociale.

Activităţile sunt efectuate în vederea obţinerii informaţiilor utile şi indispensabile

la securizarea atributelor economice de bază ale ţării, cum este suveranitatea

economică şi financiară, apărarea, precum şi promovarea intereselor economiei

naţionale, în ţară şi în exterior. În acest scop, prin investigaţii şi măsuri speciale, sunt

identificaţi preventiv factorii din interiorul ţării şi din exterior, care se prezintă a avea

direcţionări şi efecte cu caracter distructiv.33

Principale segmente ale securităţii economice, monitorizate şi protejate, sunt

securitatea energetică, financiară, bancară şi nebancară, securitatea ramurilor

strategice ale economiei naţionale şi a întreprinderilor de importanţă vitală, inclusiv

prin prevenirea situaţiilor excepţionale.

În acelaşi timp, sunt realizate activităţi de prevenire şi combatere a crimei

organizate transfrontaliere şi a finanţării mişcărilor cu caracter extremist-terorist.

Manifestările de corupţie de asemenea pot constitui obiect de investigaţie, dacă

afectează direct sau indirect securitatea naţională.34

� Combaterea terorismului.

Un domeniu distinct de activitate îl constituie implementarea politicilor naţionale

de protecţie antiteroristă, investigarea operativă şi coordonarea activităţilor de

combatere a acestui fenomen. Fiind o structură cu capacităţi anticipative consolidate

şi capacilităţi de răspuns, Serviciul are drept sarcină de bază prevenirea şi combaterea

terorismului - unul dintre cele mai grave riscuri la adresa securităţii naţionale şi

internaţionale.

Componenta informativă asigură culegerea informaţiilor privind evoluţiile

purtătoare de risc, în contextul aspiraţiilor regionale ale structurilor terorismului

33 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-economice (vizitat 06.05.2014) 34 Legea R.M. cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, Nr.190 din 26.07.2007 publicată în M.O. al R.M nr.141-145 din 07.09.2007

36

internaţional şi manifestărilor elementului radical-extremist intern. Subunităţile

specializate planifică şi realizează activităţi de prevenire şi descoperire a

ameninţărilor ce vizează pregătirea de acte teroriste.

Centrul Antiterorist al S.I.S. este organul responsabil de coordonarea tehnică a

măsurilor de prevenire şi combatere a terorismului desfăşurate de către autorităţile

publice competente. Sarcinile de bază sînt evaluarea ameninţărilor teroriste la

securitatea naţională, acumularea şi analiza informaţiilor despre starea şi tendinţele de

extindere a fenomenului, asigurarea unui schimb pertinent de informaţii cu

autorităţile care desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a terorismului,

inclusiv din străinătate.35

Detaşamentul cu Destinaţie Specială „Alfa" al Serviciului de Informaţii şi

Securitate este o subunitate specializată, cu sarcini în combaterea terorismului pe

teritoriul ţării, precum şi în localizarea, curmarea actelor de terorism împotriva

cetăţenilor R.M. aflaţi peste hotare, anihilarea activităţii infracţionale a grupărilor de

crimă organizată, eliberarea ostaticilor şi reţinerea criminalilor daţi în urmărire.

Evenimentele de impact care au avut loc în diferite ţări ale lumii au făcut necesară

reorganizarea subunităţii în vederea corelării activităţii cu noii factori de risc pentru

securitatea Republicii Moldova.36

Apărarea împotriva actelor de terorism se realizează prin:

1. identificarea, monitorizarea şi evaluarea constantă a riscurilor şi ameninţărilor,

respectiv a vulnerabilităţilor de această natură pe coordonatele securităţii

naţionale;

2. protejarea teritoriului statului naţional, a populaţiei şi obiectivelor autohtone, a

rezidenţilor şi obiectivelor străine faţă de actele de terorism şi faptele asimilate

acestora;

35 Acordul statelor-membre ale C.S.I. privind colaborarea în scopul asigurării tehnico-materiale a organelor competente în domeniul combaterii terorismului şi altor forme violente de manifestare a extremismului, semnat la Aşgabat la 5 decembrie 2012, Nr. 3125 din 11.02.2013, avizat la 22.02.2013 // http://www.justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014) 36 Pagina oficială a Serviciului de Informaţii şi Securitate // http://sis.md/ro/combaterea-terorismului (vizitat 06.05.2014)

37

3. protejarea cetăţenilor şi obiectivelor moldoveneşti din exterior de activităţi

subsumate ori asociate terorismului;

4. prevenirea implicării cetăţenilor moldoveni şi a rezidenţilor străini din R.M. în

activităţi subsumate ori asociate terorismului internaţional;

5. participarea la eforturile internaţionale de prevenire şi combatere a terorismului.

În literatura de specialitate se vorbeşte de trei nivele de combatere a terorismului:

I. Nivelul unu - politic şi diplomatic:

- Negocieri;

- Schimburi în relaţiile diplomatice;

- Sancţiuni;

- Opţiuni militare;

II. Nivelul doi – abordarea antiteroristă:

- Analiza pericolului;

- Culegerea de informaţii;

- Studierea părţilor vulnerabile;

- Protecţia obiectivelor şi demnitarilor;

- Siguranţa acţiunilor;

- Siguranţa personalului;

- Siguranţa fizică;

III. Nivelul trei – reacţii tactice:

- Acţiuni contrateroriste;

- Acţiuni de răspuns;

- Reacţii tactice;

- Negocieri în problema ostaticilor;

- Lovituri de răspuns;

Prin urmare, analizînd direcţiile de activitate, putem caracteriza atribu ţiile

Serviciului, care sunt menţionate în Art.7 Legii 753 privind S.I.S. :

38

a) elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de măsuri

orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea următoarelor acţiuni care,

conform legislaţiei, periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei:

� acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orînduirii

constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi

integrităţii teritoriale a ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în

detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor

constituţionale ale omului);

� activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea de

acţiuni militare împotriva ţării sau la declanşarea războiului civil;

� acţiunile militare sau alte acţiuni violente care subminează temeliile

statului;

� acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor publice

legal alese;

� acţiunile care favorizează apariţia de situaţii excepţionale în transport,

telecomunicaţii, la unităţile economice şi cele de importanţă vitală;

� spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie secret de stat altor

state, precum şi obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie

secret de stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau structuri

anticonstituţionale;

� trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfăşurarea

de activităţi ostile împotriva Republicii Moldova;

� acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor

şi pun în pericol securitatea de stat;37

� pregătirea şi comiterea atentatelor la viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea

persoanelor oficiale supreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii

publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;

37 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M Nr.156 din 31.12.1999

39

� sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă, substanţe explozive,

radioactive, otrăvitoare, narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu

acestea, producerea, folosirea, transportarea şi păstrarea lor ilegală, dacă

prin aceasta se aduce atingere intereselor de asigurare a securităţii de stat;

� constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care periclitează securitatea de

stat sau participarea la activitatea acestora;

b) protecţia secretului de stat, exercitarea controlului privind asigurarea păstrării

şi prevenirii scurgerii informaţiilor ce constituie secret de stat şi altor informaţii

importante pentru stat;

c) crearea, asigurarea funcţionării şi securităţii sistemelor guvernamentale de

telecomunicaţii, elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale în domeniul

creării, administrării şi asigurării funcţionării şi securităţii sistemelor speciale de

telecomunicaţii;

d) desfăşurarea activităţii de combatere a terorismului, finanţării şi asigurării

materiale a actelor teroriste;

e) asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor efectuate prin intermediul

reţelelor de comunicaţii electronice, cu utilizarea unor mijloace tehnice speciale,

conectate, în caz de necesitate, la echipamentul furnizorilor de reţele şi/sau servicii de

comunicaţii electronice.38

Obţinerea informaţiilor pertinente în limitele rezonabile de timp despre evoluţii cu

pericol pentru securitatea naţională este esenţială pentru menţinerea ordinii

constituţionale şi securităţii interne a Republicii Moldova. În vederea ripostării

eficiente ameninţărilor la adresa securităţii, Serviciul de Informaţii şi Securitate

dezvoltă o cooperare internaţională şi pe interiorul ţării.

Cooperarea internaţională la care participă Serviciul de Informaţii şi Securitate

este importantă pentru obţinerea de informaţii despre situaţiile de criză pe plan

38 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M Nr.156 din 31.12.1999

40

regional, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă, traficului ilegal de

arme, droguri şi fiin ţe umane.

2.2 Drepturile şi obligaţiile Serviciului de Informaţii şi Securitate

În societatea omenească acţiunile omului sunt determinate de trebuinţele sale.

Aceste acţiuni, individuale sau şi comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă

limitate pentru că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în

conflict cu cele ale altuia, ceea ce ar putea dăuna însăşi existenţei societăţii.39

Diversitatea şi complexitatea relaţiilor sociale fac necesară organizarea şi

reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de oameni, pentru a face

posibilă convieţuirea în cadrul societăţii. Dreptul unui om poate fi îngrădit şi prin

abuz, exercitat de o altă persoană sau grupă de persoane.

Serviciul de Informaţii şi Securitate în vitutea atribuţiilor sale are drepturi şi

obligaţii menţionate în Legea Nr.753 privind S.I.S. din 1999. Prin urmare Serviciul

are dreptul :

a) să efectueze, în conformitate cu legislaţia, măsuri operative de investigaţii;

b) să întreprindă măsuri de profilaxie a infracţiunilor, care, conform legislaţiei, ţin

de competenţa Serviciului;

c) să antreneze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, în mod deschis sau secret

(inclusiv şi în calitate de colaboratori netitulari), persoane, cu acordul acestora, în

vederea contribuirii la îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin Serviciului. Împuternicirile

colaboratorilor netitulari sînt stabilite prin actele departamentale ale Serviciului;

d) să folosească, în bază de contract sau înţelegere verbală, în limitele necesare

pentru efectuarea măsurilor operative de investigaţii, încăperile de serviciu, alte

bunuri ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat, ale formaţiunilor

militare, precum şi încăperile şi alte bunuri ale cetăţenilor;

e) să utilizeze, în caz de extremă necesitate, în interes de serviciu, mijloacele de

telecomunicaţii ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de

39 http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept (vizitat 13.05.2014)

41

proprietate, precum şi ale asociaţiilor obşteşti şi cetăţenilor, cu consimţămîntul

acestora;

f) să utilizeze, în cazurile care nu suferă amînare, mijloacele de transport ale

întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate,

precum şi ale asociaţiilor obşteşti, cetăţenilor, cu excepţia celor ce aparţin instituţiilor

străine şi persoanelor cu imunitate diplomatică. La cererea proprietarilor mijloacelor

de transport, Serviciul le compensează, în modul stabilit de legislaţie, cheltuielile sau

prejudiciile pricinuite;

g) să efectueze reţinerea administrativă a persoanelor care au comis delicte ce ţin

de tentativa de pătrundere şi de pătrunderea pe teritoriul pus sub pază specială al

obiectivelor cu regim special şi al altor obiective păzite, precum şi să controleze

actele de identitate ale acestor persoane, să le ceară explicaţii, să efectueze

percheziţia lor corporală, controlul şi ridicarea obiectelor şi actelor ce le aparţin;

h) să întocmească procese-verbale cu privire la contravenţii administrative

(Proiectarea sau producerea fără scop de comercializare, deţinerea sau utilizarea

ilegală a mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei;

Încălcarea regulilor de import, export, proiectare, producere şi comercializare a

mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei, nerespectarea

altor condiţii de licenţiere; Încălcarea regimului secret în cadrul autorităţilor publice

şi al altor persoane juridice; Secretizarea/desecretizarea neîntemeiată a

informaţiilor)40;

i) să înainteze autorităţilor publice, administraţiei întreprinderilor, instituţiilor şi

organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate, precum şi asociaţiilor obşteşti,

indicaţii executorii privind înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care contribuie la

realizarea ameninţărilor securităţii de stat.

j) să obţină, pe gratis, de la autorităţile publice, întreprinderi, instituţii şi

organizaţii, indiferent de tipul de proprietate, informaţii necesare pentru exercitarea

atribuţiilor ce revin Serviciului;

40 Codul Contravenţional al R.M., Nr.218-XVI din 24.10.2008 publicată în M.O. al R.M. Nr.3-6 din 16.01.2009

42

k) să elaboreze coduri de stat şi mijloace tehnice de cifrare, să execute lucrări de

cifru în cadrul Serviciului, precum şi să exercite controlul asupra respectării

regimului de secretizare la manipularea informaţiilor cifrate în cadrul subdiviziunilor

de cifru ale autorităţilor publice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor,

indiferent de tipul de proprietate;

l) să creeze, în modul stabilit de legislaţie, întreprinderi, instituţii, organizaţii şi

subdiviziuni necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului şi pentru

asigurarea activităţii lui;

m) să antreneze, de comun acord cu Ministerul Afacerilor Interne, forţele şi

mijloacele acestuia la acţiuni de asigurare a securităţii de stat;

n) să creeze subdiviziuni publice şi acoperite cu destinaţie specială în scopul

executării atribuţiilor ce revin Serviciului;

o) să efectueze expertize criminalistice şi de altă natură, precum şi cercetări ce ţin

de competenţa Serviciului;

p) să detaşeze în autorităţile publice, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii de

stat, în modul prevăzut de Guvern, şi în cele private cu acordul conducătorilor

acestora, ofiţeri de informaţii şi securitate pentru a ocupa funcţii în cadrul lor, aceştia

continuînd să îndeplinească serviciul special;

q) să stabilească relaţii cu serviciile speciale şi organele de drept străine;

r) să încheie, în modul stabilit şi în limitele competenţei sale, acorduri

internaţionale;

s) să dispună de reprezentanţi oficiali ai Serviciului în ţări străine, de comun

acord cu serviciile speciale sau cu organele de drept ale acestor ţări, în scopul

combaterii mai eficiente a infracţiunilor cu caracter internaţional;

t) să întreprindă măsuri pentru asigurarea securităţii proprii;41

u) să se folosească, în scop conspirativ, de acte care codifică identitatea

persoanelor cu funcţii de răspundere, apartenenţa departamentală a subdiviziunilor,

41 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M Nr.156 din 31.12.1999

43

organizaţiilor, încăperilor şi mijloacelor de transport ale organelor care exercită

activitate operativă de investigaţii, precum şi identitatea persoanelor care colaborează

cu aceste organe în mod confidenţial;

v) să desfăşoare cercetări ştiinţifice pe probleme ce ţin de securitatea de stat;

w) să creeze grupuri de lucru în componenţa ofiţerilor de informaţii şi securitate şi

specialiştilor invitaţi de la alte autorităţi publice pentru desfăşurarea cercetărilor pe

probleme importante ce ţin de asigurarea securităţii de stat;

x) să efectueze pregătirea şi reciclarea personalului Serviciului, inclusiv în

străinătate, să pregătească, în bază de compensare sau gratuit, cadre pentru serviciile

speciale străine.

Nu este admisă utilizarea drepturilor acordate Serviciului pentru îndeplinirea unor

obligaţii care nu sînt prevăzute de legislaţie, în caz contrar, asupra ofiţerului se va

răsfrînge următoarele sancţiuni disciplinare: mustrarea; mustrarea aspră;

retrogradarea; prevenirea despre necorespundere parţială funcţiei; eliberarea din

serviciu.

Serviciul de Informaţii şi Securitate este obligat:

a) să informeze Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul şi alte

autorităţi publice asupra problemelor ce ţin de interesele securităţii de stat;

b) să obţină date informative în interesul asigurării securităţii Republicii Moldova,

sporirii potenţialului ei economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, creării condiţiilor

pentru promovarea politicii ei externe şi interne;

c) să descopere, să prevină şi să contracareze activitatea informativă şi subversivă

a serviciilor şi organizaţiilor speciale străine, precum şi a unor persoane aparte,

orientată spre prejudicierea securităţii Republicii Moldova;

d) să descopere, să prevină şi să contracareze infracţiunile ale căror urmărire

penală ţin, conform legislaţiei, de competenţa Serviciului, să caute persoanele care au

comis ori sînt suspectate de comitere a unor atare infracţiuni;42

42 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M Nr.156 din 31.12.1999

44

e) să întreprindă măsuri de asigurare contrainformativă a Ministerului Apărării,

Ministerului Afacerilor Interne, altor formaţiuni militare, create în condiţiile legii,

precum şi a organelor de control şi vamale;

f) să asigure conducerea ţării, a ministerelor, departamentelor şi a altor autorităţi

publice, inclusiv şi în străinătate, conform Nomenclatorului întocmit de Guvern, cu

legătură guvernamentală, cifrată, secretă şi cu alte tipuri de telecomunicaţii; să

organizeze şi să asigure siguranţa exploatării lor;

g) să asigure, în limita competenţei sale, siguranţa obiectivelor complexului

defensiv, sistemului financiar-bancar, energetic, de transport şi telecomunicaţii şi a

obiectivelor de importanţă vitală, a sistemelor informaţionale şi de telecomunicaţii, a

cercetărilor ştiinţifice;

h) să exercite controlul privind asigurarea păstrării informaţiilor ce constituie

secret de stat; să participe la elaborarea şi realizarea măsurilor de protejare a

informaţiilor ce constituie secret de stat în autorităţile publice, formaţiunile militare,

la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, indiferent de tipul de proprietate; să

întreprindă, în modul stabilit, măsuri legate de accesul cetăţenilor la informaţiile ce

constituie secret de stat;

i) la cererea conducătorilor autorităţilor publice, în condiţiile legii, să verifice şi să

ofere date cu privire la persoanele ce urmează a fi încadrate în autorităţile publice;

j) să întreprindă, în comun cu alte autorităţi publice, măsuri de asigurare a

securităţii instituţiilor Republicii Moldova situate pe teritoriul altor state şi a

cetăţenilor ei aflaţi în străinătate;

k) să participe, în limita competenţei sale şi în colaborare cu Poliţia de Frontieră

din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la asigurarea controlului frontierei de

stat a Republicii Moldova;

l) să acorde, prin forţe şi mijloace disponibile, inclusiv tehnice, sprijin organelor

afacerilor interne şi altor organe de drept la combaterea criminalităţii;

m) să depisteze emiterile radio ale mijloacelor radioelectronice emiţătoare a căror

activitate periclitează securitatea de stat;

45

n) să participe, în conformitate cu legislaţia, la soluţionarea problemelor ce ţin de

acordarea şi retragerea cetăţeniei Republicii Moldova, intrarea/ieşirea în/din ţară a

cetăţenilor republicii, şi a străinilor, precum şi de respectarea regimului de şedere a

străinilor în ţară;

o) să menţină în stare bună pregătirea de mobilizare a Serviciului, să formeze

necesităţile şi să ţină evidenţa rezervelor efectivului;

p) în limita competenţei sale, să planifice, să desfăşoare activităţi şi să prezinte

organelor abilitate informaţiile necesare pentru asigurarea securităţii militare a

statului;

q) la declararea stării de asediu sau de război, în limita competenţei sale, să

coordoneze cu Statul Major General al Forţelor Armate măsurile de menţinere a

regimului stării de asediu sau de război şi să participe la asigurarea operaţiilor de

apărare a ţării.43

2.3 Serviciul de Informaţii şi Securitate ca subiect al activităţii

speciale de investigaţii

Activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau

public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor

tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi

combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea

drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea

infracţiunilor.44

Sarcinile activităţii speciale de investigaţii sînt:

a) relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea infracţiunilor şi

identificarea persoanelor care le organizează şi/sau le comit;

43 Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.753 din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M Nr.156 din 31.12.1999 44 Legea R.M. privind activitatea specială de investigaţii, Nr.59 din 29.03.2012 publicată în M.O. al R.M nr.113-118 din 08.06.2012

46

Relevarea atentatelor criminale – descoperirea unor semne faptelor ilicite deja

comise, în curs de săvîrşire, în faza de pregătire sau tentativă care prezintă un prericol

social sporit prin intermediul forţei şi mijloacelor A.S.I.;

Prevenirea infracţiunilor, în sens strict, este reacţia privind măsuri de drept penal

împotriva făptuitorului; în sens larg – promovarea unor politici de înlăturare a

înfracţiunilor, cauzelor şi condiţiilor de încălcare a legii, prevenirea lor fiind un

succes în lupta cu criminalitatea;

Curmarea – intervenţia organelor de specialitate în cazul infracţiunii neconsumate

la etapa de pregătire sau tentativă şi împiedicarea producerii faptelor ilicite (cel mai

des are loc reţinerea în flagrant a făptuitorului).

Identificarea persoanelor – stabilirea personalităţii la comiterea nemijlocită a

infracţiunii în cazul participaţiei acesteia.

b) descoperirea şi cercetarea infracţiunilor ;

Descoperirea infracţiunii cuprinde măsuri organizaţional-operative, criminalistice,

procesuale, penale – desfăşurate în temeiul legii de către organele abilitate cu aceste

atribuţii, soluţionarea cauzei penale întru-un proces echitabil, astfel ca orice persoană

care a săvîrşit infracţiunea, să fie condamnată, iar persoanle nevinovate să nu fie trase

la răspundere penală.

Cercetarea infracţiunilor - activitate desfăşurată de organele de urmărire penală

pentru strîngerea şi verificarea probelor cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni şi

pentru descoperirea şi prinderea infractorului.45

c) căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de

organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori se eschivează

de la executarea pedepsei;

Persoanele dispărute fără urmă ori acelea ce se exhivează, sunt căutate prin

intermediul mai multor mijloace şi procedee, chiar şi apelînd la Biroul Naţional

Central INTERPOL46, EUROPOL47, SELEC, CCPESE;

45 DEX. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2009 // http://dexonline.ro/definitie/cercetare (vizitat 08.04.2014)

47

d) depistarea bunurilor provenite din activităţi ilegale şi colectarea probelor

privind aceste bunuri;

e) colectarea de informaţii despre posibile evenimente şi/sau acţiuni ce ar

putea pune în pericol securitatea statului.

Apărarea intereselor statului vizează acţiuni ce pun în pericol securitatea statului

altele decît cele prevăzute de legea penală şi încriminate deinfracţiuni. Obiectivul

securităţii naţionale al Republicii Moldova este de a asigura şi apăra independenţa,

suveranitatea, integritatea teritorială, ordinea constituţională, dezvoltarea

democratică, securitatea internă şi a consolida statalitatea Republicii Moldova, care

constituie un proces identic cu cel de edificare a identităţii naţionale a poporului

Republicii Moldova.

În calitate de subiect al A.S.I., Serviciul devine titular de drepturi şi obligaţii

stabilite de Legea 59 privind A.S.I. După volumul exercitării A.S.I., Serviciul de

Informaţii şi Securitate are un volum deplin de exerciţiu. În scopul organizării şi

realizării activităţii speciale de investigaţii, subdiviziunile specializate din cadrul

S.I.S. efectuează activitatea specială de investigaţii prin prisma competenţelor:

� a crea sisteme informaţionale pentru a asigura realizarea sarcinilor

activităţii speciale de investigaţii;

� a încheia acorduri cu privire la folosirea încăperilor de serviciu, a

locuinţelor, a mijloacelor de transport, a bunurilor întreprinderilor,

instituţiilor, organizaţiilor, unităţilor militare, precum şi a altor bunuri ale

persoanelor fizice şi juridice;

� a confecţiona şi a folosi, în cadrul efectuării măsurilor speciale de

investigaţii, acte care codifică identitatea persoanelor cu funcţii de

răspundere, a subdiviziunilor, organizaţiilor, încăperilor şi mijloacelor de

transport, precum şi identitatea colaboratorilor confidenţiali;

46 HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la Biroul central naţional Interpol din Republica Moldova Nr. 294 din 10.05.1995 publicată în M.O. al R.M. Nr.033 din 15.06.1995 47 Strategic cooperation agreement between the Republic of Moldova and The European Police Office // https://www.europol.europa.eu/sites/default/files/flags/moldova.pdf (vizitat 13.05.2014)

48

� a achiziţiona mijloace tehnice speciale, cum ar fi: aparate de înregistrare

video şi audio, de fotografiat, alte mijloace tehnice moderne pentru

obţinerea în secret a informaţiei;

� a înfiinţa, în modul stabilit de lege, întreprinderi, organizaţii şi subdiviziuni

în vederea soluţionării sarcinilor.48

Pentru realizarea sarcinilor A.S.I., conform art.18 Legii 59 privind activitatea

specială de investigaţii şi art.132² al Codului de Procedură Penală, Serviciul poate

efectua următoarele măsuri speciale de investigaţii :

a) cu autorizarea judecătorul de instrucţie, la demersul procurorului:

� cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură

supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de

filmat;

� supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură

înregistrarea;

� interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;

� reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor

poştale;

� monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;

� monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia

financiară;

� documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi

localizarea sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală (G.P.S.) ori

prin alte mijloace tehnice;

� colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;

b) cu autorizarea procurorului :

� identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de

comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic;

48 Legea R.M. privind activitatea specială de investigaţii, Nr.59 din 29.03.2012 publicată în M.O. al R.M nr.113-118 din 08.06.2012

49

� urmărirea vizuală;

� controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate;

� investigaţia sub acoperire;

� supravegherea transfrontalieră;

� livrarea controlată;

� colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;

� cercetarea obiectelor şi documentelor;

� achiziţia de control;

c) cu autorizarea conducătorului subdiviziunii specializate:

� chestionarea;

� culegerea informaţiei despre persoane şi fapte;

� identificarea persoanei.49

Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sînt: actele

procesuale de dispoziţie ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale

judecătorului de instrucţie în cauzele penale aflate în procedura acestora; interpelările

organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate

cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; cererile de comisie

rogatorie ale organelor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele

internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Procurorul coordonează, conduce şi controlează efectuarea măsurii speciale de

investigaţii sau desemnează un ofiţer de urmărire penală pentru realizarea acestor

acţiuni. În cazurile infracţiunilor flagrante, precum şi atunci cînd există circumstanţe

ce nu permit amînare, procurorul este în drept să autorizeze masurile speciale de

investigaţii ce stă în competenţa judecătorului de instrucţie, însă este obligat în decurs

de 24 de ore să prezinte materialele şi argumentarea necesităţii efectuării autorizaţiei,

prin urmare juedcătorului de instrucţie îi rămîne să confirme legalitatea efectuării

acestor acţiuni, dacă aşa şi sunt.50

49 Codul de Procedură Penală al R.M., Nr.122-XV din 14.03.2003 publicată în M.O. al R.M. Nr.104-110 din 07.06.2003 50 Ibidem

50

2.4 Ofiţerul de informaţii al Serviciului de Informa ţii şi Securitate

Ofiţerul de informaţii este persoana angajată în bază de contract în Serviciul de

Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova care desfăşoară, în condiţiile legii,

activitate specializată în vederea exercitării atribuţiilor Serviciului, efectuează

asigurarea logistică şi juridică a acestei activităţi, selecţia, formarea, specializarea şi

perfecţionarea ofiţerilor de informaţii. Domeniile de activitate ale ofiţerilor de

informaţii şi funcţiile încadrate cu aceştia sînt stabilite prin acte normative ale

Serviciului.

Condiţiile de angajare în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt

următoarele: de a atinge vîrsta de cel puţin 21 de ani şi are capacitate deplină de

exerciţiu; să fie cetăţean al Republicii Moldova şi nu deţine cetăţenia unui alt stat; să

fie devotată Republicii Moldova; să aibă pregătire profesională, calificare, stare de

sănătate, capacităţi fizice şi psihologice necesare ocupării funcţiei; să corespundă

criteriilor de securitate; să posede limba de stat; se obligă, pînă la angajare în

Serviciu, să renunţe, după caz, la calitatea de membru al unui partid, al unei alte

organizaţii social-politice, de membru al unui organ de conducere sau de fondator al

unui agent economic, precum şi la orice altă calitate incompatibilă cu statutul de

ofiţer de informaţii.

Candidatul este supus unui examen medical complex de o comisie specializată din

cadrul instituţiei medico-sanitare a Serviciului, din contul bugetului de stat, pentru a

se stabili aptitudinea lui de îndeplinire a serviciului în funcţia de ofiţer de informaţii.

Verificarea de securitate are loc cu acordul candidatului şi se extinde asupra

soţiei/soţului, rudelor pînă la al doilea grad inclusiv, precum şi asupra unor alte

persoane care domiciliază împreună cu candidatul. Refuzul de a fi verificat are ca

efect neangajarea în funcţia de ofiţer de informaţii.51 Procedura verificării de

securitate se stabileşte prin act normativ al Serviciului şi presupune verificarea

datelor din evidenţele şi înregistrările operative, criminale şi de altă natură, testarea

51 Legea R.M. privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Nr.170 din 19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007

51

obligatorie a candidatului la detectorul comportamentului simulat (poligraf)52,

verificarea datelor cuprinse în declaraţia cu privire la venituri şi la proprietate,

culegerea de informaţii pe care legea le desemnează ca reprezentînd obstacole în

vederea numirii într-o funcţie sau desfăşurării anumitelor activităţi, precum şi

examinarea unor alte informaţii în vederea constatării eligibilit ăţii candidatului pentru

îndeplinirea funcţiei de ofiţer de informaţii şi pentru lucrul cu informaţii secrete.

La angajare în Serviciu, ofiţerul de informaţii depune următorul jurămînt: „Eu,

(prenumele şi numele), conştient de drepturile şi obligaţiile ce-mi revin în calitatea

de ofiţer de informaţii, jur să fiu devotat Patriei mele Republica Moldova, să

respect Constituţia şi legile ţării, să apăr şi să promovez valorile şi interesele

naţionale ale Republicii Moldova, să apăr securitatea naţională, onoarea şi

prestigiul Serviciului de Informaţii şi Securitate, drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului, să păstrez cu stricteţe secretul activităţii şi misiunilor

încredinţate.”

La angajare în Serviciu, persoana ia cunoştinţă, contra semnătură, de normele

deontologice53 ale ofiţerului de informaţii şi securitate. Ofiţerul de informaţii şi

securitate:

� va exercita profesia cu patriotism, ataşament faţă de valorile şi interesele

naţionale ale Republicii Moldova, în condiţiile respectului deplin faţă de

drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;

� va desfăşura activitatea cu profesionalism, responsabilitate şi bună credinţă;

� va acţiona în conformitate cu prevederile legale şi cu exigenţele profesiei;

� nu va lua parte la nici o activitate ilegală şi nu se va angaja în acte care

discreditează titlul de ofiţer de informaţii şi securitate sau autoritatea

Serviciului de Informaţii şi Securitate;

52 Legea R.M. privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), Nr.269 din 12.12.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.57-58 din 20.03.2009 53 Legea R.M. privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Nr.170 din 19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007

52

� va contribui la îndeplinirea obiectivelor legitime ale Serviciului de

Informaţii şi Securitate;

� nu se va implica în nici o activitate sau relaţie contrară intereselor

Serviciului de Informaţii şi Securitate capabilă să afecteze evaluarea

obiectivă a faptelor la care se referă informaţiile;

� nu va accepta nici un fel de promisiune sau avantaj care ar putea afecta

integritatea sa morală şi exercitarea profesiei;

� nu va utiliza metode de tortură, de pedepse sau tratamente inumane ori

degradante;54

� va continua să-şi perfecţioneze pregătirea profesională, eficienţa şi calitatea

activităţii de serviciu.

Ofiţerul de informaţii are următoarele obligaţii 55:

� să respecte Constituţia şi legile Republicii Moldova, drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului;

� să acţioneze cu competenţă, responsabilitate şi devotament pentru asigurarea

securităţii naţionale, apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a

ţării, pentru protejarea şi promovarea valorilor şi intereselor naţionale ale Republicii

Moldova, chiar în condiţiile unei ameninţări pentru viaţa, sănătatea şi proprietatea sa;

� să respecte jurămîntul depus şi normele deontologice ale ofiţerului de

informaţii;

� să îndeplinească în bune condiţii atribuţiile funcţiei;

� să fie disciplinat şi vigilent, să manifeste iniţiativă şi perseverenţă;

� să respecte principiile, normele şi regulile specifice activităţii Serviciului;

� să asigure protecţia secretului de stat şi altor informaţii cu accesibilitate

limitată, a surselor de obţinere a acestora, să păstreze secretul activităţii desfăşurate;

� să-şi perfecţioneze în permanenţă pregătirea profesională;

54 Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante // http://www.cpt.coe.int/lang/rom/rom-convention.pdf (vizitat 15.05.2014) 55 Legea R.M. privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Nr.170 din 19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007

53

� să depună declaraţie cu privire la venituri şi proprietate, în modul şi în

condiţiile prevăzute de lege;

� să declare orice donaţie, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea

funcţiei;

� să cunoască şi să întreţină în stare regulamentară tehnica şi armamentul din

dotare, să păstreze şi să administreze eficient patrimoniul încredinţat.

Ofiţerul de informaţii este obligat să execute ordinele şi dispoziţiile şefilor

superiori, cu excepţia cazului în care consideră că ordinul sau dispoziţia sînt ilegale.

În acest caz, ofiţerul de informaţii prezintă în scris un raport motivat. El este obligat

să execute un ordin repetat scris, dar nu poartă răspundere de consecinţele executării,

cu excepţia cazurilor cînd comite o infracţiune. Răspunderea pentru consecinţele

executării unui ordin ilegal o poartă persoana care a dispus executarea.

În cazul în care consideră că prin executarea unui ordin sau a unui ordin repetat

scris ar comite o infracţiune, ofiţerul de informaţii nu trebuie să-l îndeplinească,

informînd în scris conducerea Serviciului şi Comisia parlamentară pentru securitatea

naţională, apărare şi ordine publică56.

În caz de eliberare din serviciu, persoana este obligată să păstreze secretul de

stat şi alt secret protejat de lege, secretul surselor de informaţii, al activităţilor

desfăşurate. Această obligaţie se menţine pe durata de secretizare a informaţiei.

Ofiţerului de informaţii are următoarele restricţii 57:

a) dreptul la libera circulaţie. Deplasarea ofiţerului de informaţii pe teritoriul

Republicii Moldova şi peste hotarele ei se autorizează în modul stabilit în act

normativ al Serviciului;

b) libertatea conştiinţei. Ofiţerului de informaţii se interzice propagarea vreunei

atitudini faţă de religie, aderarea la cultele religioase care încalcă ordinea publică,

bunele moravuri, afectează exercitarea funcţiei sau contravin normelor deontologice.

56 Comisia pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică // http://www.parlament.md/StructuraParlamentului/Comisiipermanente/tabid/84/CommissionId/2/language/ro-RO/Default.aspx (vizitat 14.05.2014) 57 Legea R.M. privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Nr.170 din 19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007

54

Ofiţerul de informaţii are dreptul, în afara timpului de îndeplinire a obligaţiilor de

serviciu, să practice cult religios şi să participe la ritualuri religioase;

c) libertatea opiniei şi a exprimării . Ofiţerului de informaţii se interzice să

exprime în public opinii contrare intereselor securităţii naţionale a Republicii

Moldova, să prezinte public, fără aprobarea directorului Serviciului, informaţii care

privesc activitatea Serviciului ori au legătură cu ea;

d) dreptul de a fi ales şi de a desfăşura activităţi politice, cu excepţia dreptului la

vot. Opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. La locul de serviciu

al ofiţerului de informaţii se interzice propagarea ideilor de natură să determine

ofiţerii să încalce neutralitatea politică;

e) libertatea întrunirilor. Ofiţerului de informaţii se interzice să participe la

mitinguri, demonstraţii, manifestări, procesiuni, la alte întruniri cu caracter politic ori

sindical, altele decît cele la care se îndeplinesc obligaţiile de serviciu;

f) dreptul la asociere în partide şi în alte organizaţii social-politice;

g) dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate, precum şi dreptul la grevă.

Ofiţerului de informaţii este interzis:

� să iniţieze, să dea şi să transmită dispoziţii ilegale;

� să îndeplinească alte funcţii decît cele în care este numit sau detaşat, să

desfăşoare alte activităţi remunerate, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice şi

de creaţie care nu împiedică îndeplinirea obligaţiilor de serviciu. Ofiţerul de

informaţii poate fi desemnat în calitate de membru de comisie, consiliu, grup de

lucru, permanente sau ad-hoc, cu acordul conducerii Serviciului;

� să desfăşoare sau să fie implicat în orice fel în activitate de întreprinzător, să

acorde sprijin altor persoane în astfel de activităţi, să fondeze societăţi comerciale,

cooperative şi organizaţii necomerciale şi să participe la administrarea lor. Ofiţerul de

informaţii poate îndeplini funcţia de membru al consiliului de administraţie din

întreprinderile de stat, funcţia de fondator al căreia o exercită Serviciul;

� să utilizeze informaţii, mijloace şi metode specifice activităţii Serviciului în

alte scopuri decît cele de serviciu;

55

� să facă uz de calitatea ori de activitatea profesională pentru obţinerea de

avantaje pentru sine sau pentru alte persoane;58

� să accepte fără acordul Preşedintelui Republicii Moldova distincţii ale statelor

străine, ale organizaţiilor internaţionale şi străine;

� să săvîrşească alte fapte interzise persoanelor încadrate în serviciul public.

58 Legea R.M. privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Nr.170 din 19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007

56

CAPITOLUL III. PROCESUL DE REFORMARE A SERVICIULUI DE

INFORMA ŢII ŞI SECURITATE

3.1 Ameninţările prezente la adresa securităţii statului

Ameninţarea reprezentă un pericol potenţial, exprimat prin cuvinte sau gesturi,

care are autor, scop, obiectiv şi o ţintă.59

Vulnerabilitatea este o caracteristică externă a securităţii, evidenţiind punctele

slabe. Aceasta este pasivă şi ţine de aşezarea geografică, mărimea teritoriului,

populaţia, etc.

Riscul - posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol. Dacă vulnerabilitatea se

defineşte trategic, riscul se evaluează din punct de vedere politic.

Starea de securitate-insecuritate se poate defini în urma analizei vulnerabilităţilor,

riscurilor şi ameninţărilor. Ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale

sunt următoarele:

1) Conflictul transnistrean şi prezenţa militară străină pe teritoriul Republicii

Moldova.

Prezenţa ilegală a forţelor armate străine pe teritoriul ţării şi fenomenul

separatismului politic, care a generat apariţia conflictului transnistrean şi pierderea

controlului asupra raioanelor de est reprezintă o ameninţare continuă la adresa

independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi securităţii naţionale a Republicii

Moldova. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale populaţiei, care locuieşte pe malul

stîng al rîului Nistru sunt violate sistematic de structurile regimului separatist. Lipsa

controlului din partea autorităţilor constituţionale moldoveneşti pe segmentul

transnistrean al frontierei moldo-ucrainene pe de o parte favorizează contrabanda

mărfurilor, afectînd serios securitatea economică a ţării, iar pe de altă creează condiţii

pentru crima organizată transfrontalieră şi trafic ilegal de arme, droguri şi fiin ţe

umane.

59 DEX. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2009 // http://dexonline.ro/definitie/amenintare (vizitat 08.04.2014)

57

Ameninţările de ordin militar sunt legate de prezenţa ilegală în raioanele de est ale

Republicii Moldova a formaţiunilor şi tehnicii militare străine, precum şi de

activitatea uzinelor ce confecţionează producţie cu destinaţie militară fără ca acest

proces să fie monitorizat şi contabilizat de către instanţele abilitate ale Republicii

Moldova.

Staţionarea trupelor militare şi armamentului rusesc pe teritoriul Republicii

Moldova contravine prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, angajamentelor

internaţionale şi voinţei cetăţenilor ţării, constituind un factor de presiune politică şi

ameninţare majoră la adresa securităţii naţionale a ţării. Prezenţa militară străină pe

teritoriul Moldovei favorizează consolidarea regimului separatist.

Demilitarizarea prevede retragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii

Moldova, lichidarea formaţiunilor paramilitare şi structurilor de securitate ale

regimului neconstituţional, înlocuirea actualei operaţiuni de menţinere a păcii cu o

misiune multinaţională de observatori civili şi militari, constituită în conformitate cu

standardele O.N.U. şi O.S.C.E.60

De asemenea, se impune desfăşurarea unei inspecţii internaţionale la stocurile de

armament ale Federaţiei Ruse şi organizarea sub auspiciile O.S.C.E. a monitoringului

la uzinele din complexul industrial-militar din regiune.

2) Ameninţarea privind crima organizată.

Crima organizată, inclusiv cea transfrontalieră, are tendinţa de a se îmbina cu

activitatea organizaţiilor teroriste şi proliferarea armelor de distrugere în masă.

Persistenţa factorului criminogen creează condiţiile necesare pentru activitatea

teroristă şi proliferarea de armament. În absenţa controlului asupra raioanelor de est şi

a segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, fenomenul crimei

organizate devine o ameninţare crescîndă la adresa securităţii naţionale a Republicii

Moldova. Acest factor de risc poate produce, de asemenea, efecte negative la nivel

sub-regional şi regional.

60 Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa // http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_pentru_Securitate_%C8%99i_Cooperare_%C3%AEn_Europa (vizitat 14.04.2014)

58

Pericolul creşterii influenţei crimei organizate transfrontaliere asupra societăţii

moldovene combinat cu fenomenul corupţiei, precum şi eventuala penetrare a crimei

organizate în sfera politică, serviciile sociale şi economia ţării poate submina

funcţionarea principiului supremaţiei legii în stat şi, implicit, securitatea naţională a

Republicii Moldova.61

3) Ameninţarea privind terorismul internaţional.

Pe fundalul descreşterii ameninţărilor de ordin militar la adresa securităţii

internaţionale, sporesc ameninţările neconvenţionale, în particular globalizarea

fenomenului terorismului internaţional şi pericolul proliferării armelor chimice,

biologice, radioactive şi nucleare, inclusiv obţinerea acestora de către actorii non-

statali.

Diminuarea ameninţării privind terorismul internaţional şi prevenirea proliferării

armelor de distrugere în masă va fi posibilă doar prin realizarea unor acţiuni

coordonate şi rapide la nivel internaţional, care reclamă şi participarea Republicii

Moldova, în virtutea angajamentelor sale internaţionale. Adiţional la acţiunile

întreprinse în contextul cooperării internaţionale, Republica Moldova implementează,

pe plan intern, măsuri antiteroriste.

4) Ameninţările din domeniul tehnologiilor informaţionale.

Instabilitatea sau disfuncţionalitatea sistemelor informaţionale pot să reprezinte

ameninţări accentuate la adresa securităţii naţionale. Dezvoltarea progresivă a

sistemelor electronice de informaţii din Republica Moldova şi gradul înalt de

interconexiune cu sistemele informaţionale internaţionale, facilitează activitatea

factorului criminogen în sfera informaţională şi sporeşte vulnerabilităţile sistemelor

respective, inclusiv în sferele de importanţă primordială pentru securitatea

naţională.62

Odată cu creşterea rolului tehnologiilor informaţionale în sectoarele private şi

public, creşte rolul lor în securitatea şi apărarea statului şi a cetăţenilor săi, mai ales,

61 Legea R.M. pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, Nr.112 din 22.05.2008 publicată în M.O. al R.M. Nr.97-98 din 03.06.2008 62 Ibidem

59

ţinînd cont de faptul că, în sfera tehnologiilor informaţionale, nu există frontiere de

stat. Totodată, creşte şi necesitatea de a asigura securitatea şi administrarea eficientă a

sistemelor informaţionale naţionale, precum şi de a proteja drepturile şi libertăţile

fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova.

Avînd în vedere computerizarea rapidă a ţării, securitatea informaţională va fi

asigurată la nivel juridic şi organizaţional prin reducerea factorilor principali de risc,

precum efectele viruşilor informatici, funcţionarea defectuoasă a computerelor şi

softurilor, neglijenţa sau rea-voinţa utilizatorilor şi conectarea neautorizată a

persoanelor terţe. Pentru depozitarea securizată a bazei de date de importanţă

naţională este necesară crearea arhivelor şi stocurilor de documente electronice.

În scopul prevenirii crimelor informatice şi a ameninţărilor faţă de securitatea

internă, care ar putea fi generată de vulnerabilitatea sistemelor tehnologiilor

informaţionale, precum şi a asigurării securităţii bazelor de date şi a registrelor, sunt

necesare întreprinderea măsurilor organizaţionale şi de securitate fizică. În caz

contrar, crimele informatice pot căpăta o formă periculoasă a crimei organizate de

rînd cu traficul ilegal de arme şi droguri.

Pentru ca sistemul de stat de apărare să funcţioneze corespunzător în caz de criză

sau război şi ca statul să poată transmite la timp şi eficient fluxul de informaţii,

inclusiv cele clasificate, dintre Republica Moldova şi lumea externă, este imperativ

de a institui capacităţile naţionale necesare pentru efectuarea schimbului securizat şi

stocare a informaţiilor.

3.2 Reforma Serviciului de Informaţii şi Securitate

Iniţierea unui proces amplu de reformare a sectorului justiţiei şi a organelor de

ocrotire a normelor de drept impune, în mod obiectiv, realizarea proceselor de

modernizare şi reformare a altor sectoare, din domeniul securităţii naţionale.63

Sistemul organelor securităţii statului este în permanentă reformare, vectorul de

bază fiind optimizarea structurii şi modificarea obiectivelor funcţionale în contextul

63 DEX. Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2009 // http://dexonline.ro/definitie/reforma (vizitat 08.04.2014)

60

evoluării situaţiei din ţară şi de peste hotare şi în raport cu principalele ameninţări de

securitate. În acest sens, una din sarcinile primordiale ale reformării constituie

racordarea atribuţiilor şi funcţiilor serviciului special moldovenesc la rigorile statului

de drept şi ale comunităţilor informative moderne, asigurînd, concomitent,

transparenţa în activitate şi consolidarea controlului democratic asupra activităţii

Serviciului. Mondializarea relaţiilor umane în toate domeniile, dezvoltarea rapidă a

mijloacelor de comunicare, noile tehnici şi evoluţia ştiinţei, impulsionarea instituţiilor

democratice, interdependenţa progresivă a statelor şi apariţia unor noi manifestări ale

puterii economice, cu consecinţe politice şi sociale, sînt principalii factori de

impulsionare a transformării instituţiilor publice, atît naţionale, cît şi străine, în

special a serviciilor de inteligenţă, dobîndind noi dimensiuni.

Actualmente, principalele riscuri la adresa securităţii naţionale cunosc evoluţii

considerabile, fapt ce a determinat asumarea de către Republica Moldova a anumitor

responsabilităţi în vederea consolidării mediului regional european şi general de

stabilitate. În acest sens, Serviciul urmează să se adapteze conceptual şi funcţional,

inclusiv prin armonizarea cadrului legislativ, implementarea unor procedee moderne

în activitatea informativă şi contrainformativă, la modelul serviciilor speciale din

statele cu democraţie consolidată.

Proiectul planului de acţiuni este structurat în 3 compartimente, corespunzător

celor 3 obiective generale stabilite în proiectul strategiei de reformare a Serviciului de

Informaţii şi Securitate64:

1) Asigurarea independenţei în activitatea Serviciului.

Respectarea principiului independenţei în activitate presupune, în primul rînd,

asigurarea unui cadru juridic corespunzător. În acest sens, reieşind din specificul

activităţii Serviciului se propune elaborarea unui proiect de Lege privind activitate

informativă şi contrainformativă. Acest act legislativ este indispensabil pentru un

64 HOTĂRÎRE Parlamentului privind aprobarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova pentru anii 2014–2018, Nr. 230 din 10.10.2013 publicată în M.O. al R.M. Nr.243-247 din 01.11.2013

61

serviciu special, deoarece, funcţiile acestuia se axează, în special pe aspectul de

culegere a informaţiilor, identificare a ameninţărilor şi riscurilor, şi prevenirea unor

consecinţe nefaste pentru securitatea Republicii Moldova. În acest context, palierul

de acţiune al S.I.S., formele, metodele, mijloacele utilizate se deosebesc esenţial de

specificul activităţii altor organe de ocrotire a normelor de drept.

De asemenea, Legea privind activitatea specială de investigaţii nu acoperă tot

spectrul de acţiune a unui serviciu special, fiind orientată, în mare parte spre

asigurarea ordinii publice.

De asemenea, urmează a fi revizuit întreg cadrul legislativ-normativ ce

reglementează activitatea S.I.S. (Legea securităţii statului, Legea privind organele

securităţii statului, Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii

Moldova, Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Legea privind

sistemul de salarizare în sectorul bugetar, alte acte legislative şi normative), în

vederea reglementării conceptului de „securitate naţională”, determinării şi delimitării

certe a competenţelor Serviciului, în raport cu alte autorităţi, asigurării independenţei

Serviciului, stabilirii misiunii acestuia, definirii funcţiilor de coordonare şi evaluare a

activităţii Serviciului, exercitate de către Preşedintele Republicii Moldova, stabilirii

unui mecanism clar de realizare a controlului Parlamentar, revizuirea mandatului

conducerii Serviciului, în sensul specificării condiţiilor legale de numire/destituire

din funcţie, elaborarea unei noi simbolici a Serviciului65 etc.

Independenţa în activitate a Serviciului urmează a fi asigurată şi prin instituirea

unor măsuri ce ar exclude factorul corupţional al efectivului S.I.S., inclusiv prin

asigurarea cu salarii decente a ofiţerilor de informaţii, instituirea unor garanţii sociale

şi juridice echivalente restricţiilor şi interdicţiilor impuse în temeiul exercitării

funcţiei, verificarea integrităţii ofi ţerilor de informaţii, etc.

2) Eficientizarea capacităţilor institu ţionale pe domeniile principale de

activitate şi de asigurare a acestora.

65 DECRETUL Preşedintelui R.M. privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.923-VII din 20.12.2013 publicată în M.O. al R.M. Nr.304-310/844 din 27.12.2013

62

Pentru a putea aprecia eficienţa activităţii funcţionale a S.I.S. este necesar de a

monitoriza în permanenţă activităţile desfăşurate. În acest scop va fi creat un nou

mecanism intern de evaluare în dinamică a funcţionalităţii S.I.S., care va fi

implementat de către o subunitate desemnată în acest sens. Avînd în vedere evoluţia

fenomenelor ce influenţează mediul de securitate, serviciile speciale moderne au

nevoie de mai multă flexibilitate pentru a-şi ajusta capacităţile la necesităţile de a

răspunde corespunzător cerinţelor de asigurare a securităţii naţionale.

Reieşind din prevederile Legii securităţii statului şi Legii privind organele

securităţii statului, structura Serviciului este aprobată de către Guvern. Aceste

prevederi, şi-au pierdut actualitate, încă din momentul reorganizării Ministerului

Securităţii Naţionale în Serviciul de Informaţii şi Securitate. Prin Legea nr. 753-XIV

din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate, s-a stabilit că

activitatea S.I.S. se coordonează de către Preşedintele Republicii Moldova. În acest

context, consider oportun aprobarea structurii Serviciului prin Decret al Preşedintelui,

care va putea fi modificată în funcţie de necesitatea de mobilizare a capacităţilor pe

un segment sau altul de activitate, în limita efectivului aprobat de către Parlament.

Concomitent, pe lîngă ajustarea structurii S.I.S. la condiţiile mediului de securitate,

pentru a asigura eficienţa şi promptitudinea în procesul de gestionare a riscurilor şi

ameninţărilor la adresa securităţii Republicii Moldova este necesară şi dotarea

corespunzătoare a S.I.S. cu mijloace tehnico-materiale.

De asemenea, un aspect, nu mai puţin important, ce deseori condiţionează

succesul unui serviciu special, ca generator de securitate, ar fi conjugarea eforturilor

atît pe plan naţional cît şi pe plan internaţional. În acest fapt, urmează a fi materializat

prin sporirea şi diversificarea mecanismelor de interacţiune ale S.I.S. cu alte autorităţi

publice naţionale, în limita competenţelor acestora, precum şi cu partenerii străini

(structuri de informaţii şi securitate, agenţii şi servicii de informaţii şi securitate ale

altor state)66.

66 КРАТКИЙ ОБЗОР НЕКОТОРЫХ СЕКРЕТНЫХ СЛУЖБ (Caracteristica de bază a unor servicii secrete) // http://www.agentura.ru/library/hirschmann/part7 (vizitat 15.05.2014)

63

Optimizarea capacităţilor de monitorizare a fluxurilor informaţionale şi

adaptarea la dinamica provocărilor actuale – în cadrul acestui obiectiv specific se

propune de a reglementa un nou sistem de planificare şi determinare a direcţiilor

prioritare sub aspect informativ şi contrainformativ, de către beneficiarii legali de

informaţii (spre exemplu: stabilirea unei liste de priorităţi pe termen scurt şi/sau

mediu, ori a unui „caiet de sarcini” pentru S.I.S., elaborat în conformitate cu

competenţele legale ale Serviciului).

În procesul de reformare a S.I.S., o atenţie deosebită va fi acordată pregătirii

profesionale a efectivului. În acest sens, urmează a fi reformat Institutul Naţional de

Informaţii şi Securitate „Bogdan Întemeietorul Moldovei”, inclusiv prin revizuirea

statutului juridic, structurii, dotarea acestuia cu materiale didactice necesare,

cooperarea cu experţii din diferite domenii ce prezintă interes pentru securitatea

naţională, cu centrele de instruire specială ale altor state, etc.

De asemenea, se intenţionează de a crea o platformă de cooperare în plan ştiinţific

cu experţii nominalizaţi, precum şi cu centrele academice, în vederea

efectuării/elaborării unor studii tematice.

3) Responsabilizarea şi controlul democratic asupra Serviciului.

Serviciul recunoaşte necesitatea de dezvoltare a mecanismelor de comunicare cu

societate şi, în acest context, pentru a asigura o pîrghie eficientă de informare, se

propune crearea, în cadrul S.I.S. a unui Centru de comunicare şi relaţii publice.67

Menirea acestui Centru va fi, în special, informarea corectă şi obiectivă a societăţii

asupra problemelor de securitate de interes public, inclusiv prin: organizarea

conferinţelor de presă, briefingurilor de informare, publicarea articolelor tematice în

mass-media şi altor evenimente publice de rezonanţă mediatică, elaborarea şi editarea

unor materiale informative (broşuri, reviste, pliante, cărţi, monografii, etc.).

67 HOTĂRÎRE Parlamentului privind aprobarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova pentru anii 2014–2018, Nr. 230 din 10.10.2013 publicată în M.O. al R.M. Nr.243-247 din 01.11.2013

64

De asemenea, se propune reconfigurarea paginii web a Serviciului, crearea unei

baze de date video/foto despre evenimentele publice desfăşurate, actualizarea

resurselor multimedia ale Serviciului, sensibilizarea opiniei publice asupra viziunilor

strategice în domeniul securităţii naţionale, etc.

De asemenea se propune a dezvolta şi consolida relaţii de cooperare a Serviciului

cu societatea civilă, mass-media, mediul academic şi universitar, etc. În acest context,

se intenţionează organizarea unor evenimente, cum ar fi: vizite de familiarizare la

Serviciu, seminare, conferinţe, mese rotunde pe marginea tematicilor specifice

asigurării securităţii naţionale, traininguri şi seminare de profil, destinate

reprezentanţilor media, societăţii civile, blogosferei, liderilor de opinie, mediului de

experţi, cu privire la consolidarea opiniei publice în spiritul statului de drept şi a

valorilor de securitate naţională.

65

Concluzii şi propuneri

Analizînd cadrul juridic al Serviciului, caracteristicile acestuia şi competenţa,

precum şi comunităţilor informative a marilor puteri ale lumii, precum cele din

S.U.A. - Central Intelligence Agency (C.I.A.), Federaţia Rusă – Федеральная

служба безопасности (Ф.С.Б.), ca fiind apreciate de majoritatea autorilor precum

sunt cele mai eficiente şi performante, şi cele din vecinătate (Romînia – S.R.I.,

S.I.E.), am putut să fac o diferenţă dintre acestea şi S.I.S. – caci prin diferenţă se

observă neajunsurile, lipsurile etc.

Ca elemente care generează puterea şi eficienţa serviciilor secrete enunţate şi care

pot fi adoptate şi în Republica Moldova pentru eficientizarea comunităţii de

informaţii au fost identificate următoarele:

� Cadrul legislativ se modifică periodic, pentru a fi adaptat noilor evoluţii ale

mediului de securitate şi pentru a putea contracara ceea ce mulţi numesc astăzi

ameninţări asimetrice (expresia se referă la mijloace sau tactici utilizate de către state,

grupuri teroriste sau indivizi cu scopul de a fortifica atacurile împotriva duşmanilor

mult mai puternici, evitînd o confruntare directă).

� Cauza succesului celor 3 servicii secrete străine prezentate constă inclusiv în

modul în care au reuşit să-şi atragă colaboratorii, astfel: la americani pe primul rînd

este situată retribuţia materială, totul fiind doar „o afacere”; la români, faţă de

americani, este necesitate de contribuţie din partea statului, pe primul loc fiind, după

părerea mea, crearea sentimentului apartenenţei la o organizaţie elitistă, în care intră

doar persoanele într-adevăr cu abilităţi; la ruşi este simţită încă specificul K.G.B.-

ului, una dintre legendarile servicii secrete din sec. XX a U.R.S.S.

În cele din urmă, vin cu următoarele propuneri :

� propun ajustarea grilei de salarizare a ofiţerilor şi specialiştilor S.I.S. cu cea a

altor instituţii de asigurare a securităţii statului în scopul egalării nivelurilor de

salarizare, ceea ce va favora apropierea la standartele internaţionale, condiţionarea

ofiţerilor de implimentare mai profundă în activitatea sa, lichidarea posibilelor riscuri

de luare de mită ş.a.;

66

� principiul conspirativităţii a activităţii informative interne şi externe este unul

absolut necesar, însă Serviciul nu poate să se ascundă în spatele acestuia. E necesară

crearea unui centru, menţionat anterior, în vederea informării cetăţenilor

(contribualilor) despre - unde şi în ce scop se cheltuie banii lor. De asemenea solicit a

fi fondate mai multă literatură de specialitate unde s-ar găsi informaţii mai profunde

în ceea ce ţine de Serviciu, critici şi comparaţii privitor la competenţa altor organe.

Dat fiind faptul că prin modificările operate în CPP şi în Legea nr.753-XIV din 23

decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al R.M., prin Legile nr.

177-XVI şi nr. 178-XVI din 22 iulie 2005, Serviciul de Informaţii şi Securitate nu are

statut de organ de urmărire penală, se impune completarea art.24 din Legea nr. 216-

XV din 29 mai 2003 cu privire la sistemul informaţional integral automatizat de

evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit

infracţiuni, pentru a asigura accesul Serviciului la informaţia cu caracter criminal şi la

alte informaţii utile, conţinute în banca centrală de date pentru îndeplinirea

atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii naţionale, desfăşurarea activităţii de

combatere a terorismului, a crimei organizate transnaţionale, propun:

� a reîntoarce în competenţa Serviciului urmărirea penală, deoarece ne

aflăm în cursul european şi luînd în consideraţie că majoritatea serviciilor

secrete din lume au urmărire penală, ar fi bine să ne aliniem la standardele

internaţionale.

� a dezvolta tema aceasta mai profund, cu detalii noi apărute în ceea ce ţine

de legislaţie, deja în calitate de masterand.

67

Bibliografie

I. Legi şi alte acte normative

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94 publicată în M.O. al R.M. Nr.1 din

12.08.1994;

2. Codul Contravenţional al R.M., Nr.218-XVI din 24.10.2008 publicată în M.O. al

R.M. Nr.3-6 din 16.01.2009;

3. Codul Penal al R.M., Nr.985-XV din 18.04.2002 publicată în M.O. al R.M.

Nr.128-129 din 13.09.2002;

4. Codul de Procedură Penală al R.M., Nr.122-XV din 14.03.2003 publicată în

M.O. al R.M. Nr.104-110 din 07.06.2003;

5. Legea R.M. privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, Nr.619

din 27.08.1991 publicată în M.O. al R.M. nr.11-12 din 30.12.1991;

6. Legea R.M. privind organele securităţii statului, Nr.619-XIII din 31.10.1995

publicată în M.O. al R.M nr.10-11 din 13.02.1997;

7. Legea R.M. privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,

nr.753-XIV din 23.12.1999 publicată în M.O. al R.M. nr.156 din 31.12.1999;

8. Legea R.M. privind modul de aplicare a forţei fizice,a mijloacelor speciale şi a

armelor de foc, nr.218 din 19.10.2012 publicată în M.O. al R.M nr.254-262 din

14.12.2012;

9. Legea R.M. privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, nr.170 din

19.07.2007 publicată în M.O. al R.M. nr.171-174 din 02.11.2007;

10. Legea R.M. privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat

(poligraf), nr.269 din 12.12.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.57-58 din 20.03.2009;

11. Legea R.M. pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii

Moldova, nr.112 din 22.05.2008 publicată în M.O. al R.M. nr.97-98 din 03.06.2008;

12. Legea R.M. cu privire la Sistemul informaţional integral automatizat de evidenţă

a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, Nr.216

din 29.05.2003 publicată în M.O. al R.M. nr.170-172 din 08.08.2003;

68

13. Legea R.M. privind activitatea specială de investigaţii, nr.59 din 29.03.2012

publicată în M.O. al R.M nr.113-118 din 08.06.2012;

14. Legea R.M. privind secretul de stat, nr.245 din 27.11.2008 publicată în M.O. al

R.M nr.45-46 din 27.02.2009;

15. Legea R.M. privind securitatea statului, nr.618-XIII din 31.10.1995 publicată în

M.O. al R.M. nr.10-11 din 13.02.1997;

16. DECRETUL Preşedintelui R.M. privind unele simboluri corporative ale

Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Nr.923-VII din

20.12.2013 publicată în M.O. al R.M. Nr.304-310/844 din 27.12.2013

17. HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la funcţiile de bază şi structura Ministerului

Securităţii Naţionale al Republicii Moldova Nr. 510 din 16.09.1991 publicată în M.O.

al R.M. Nr.000 din 30.12.1991;

18. HOTĂRÎREA Guvernului cu privire la Biroul central naţional Interpol din

Republica Moldova Nr. 294 din 10.05.1995 publicată în M.O. al R.M. Nr.033 din

15.06.1995;

19. HOTĂRÎRE Parlamentului privind aprobarea Strategiei de reformare a

Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi a Planului de acţiuni

pentru implementarea Strategiei de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate

al Republicii Moldova pentru anii 2014–2018, Nr. 230 din 10.10.2013 publicată în

M.O. al R.M. nr.243-247 din 01.11.2013.

II. Manuale, monografii, cursuri, tratate

1. Bloşenco M, Teoria generală a dreptului. Cahul: S.n., 2010, 122 p.

2. Burghelea E., Direcţia Informaţii Militare între ficţiune şi adevar. Bucureşti:

S.n., 1994, 264 p.

3. Lazăr T., Colesnic V., Vişanu N., Principiul egalităţii şi nondiscriminarii.

Chişinau: Ed. Tipografia Centrală, 2012, 24 p.

4. Roman D., Vizdoagă T., Oganele de Ocrotire a Normelor de Drept. Chişinau:

Ed. Cartier, 2001, 279 p.

69

III. Edi ţii periodice, culegeri, articole

1. Panainte P., Gorincioi R., Rotari I., Securitatea naţională - imperativ strategic.

În Jurnalul Academic, Nr.9/2008, 22 p.

IV. Surse internet

1. http://agentura.ru/library/hirschmann/part7 (vizitat 15.05.2014)

2. http://cpt.coe.int/lang/rom/rom-convention.pdf (vizitat 15.05.2014)

3. http://dexonline.ro/definitie/%C8%99ovinism (vizitat 08.04.2014)

4. http://dexonline.ro/definitie/amenintare (vizitat 08.04.2014)

5. http://dexonline.ro/definitie/cercetare (vizitat 08.04.2014)

6. http://dexonline.ro/definitie/organ (vizitat 08.04.2014)

7. http://dexonline.ro/definitie/reforma (vizitat 08.04.2014)

8. https://europol.europa.eu/sites/default/files/flags/moldova.pdf (vizitat

13.05.2014)

9. http://facultateadrept.ru/oond/89-organele-de-men355inere-a-ordinii-

securit259355ii-publice-351i-securit259355ii-statului.html (vizitat 08.04.2014)

10. http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)

11. http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)

12. http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)

13. http://justice.gov.md/pageview.php?l=ro&idc=398 (vizitat 15.05.2014)

14. http://parlament.md/StructuraParlamentului/Comisiipermanente/tabid/84/Com

missionId/2/language/ro-RO/Default.aspx (vizitat 14.05.2014)

15. http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept (vizitat 13.05.2014)

16. http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_pentru_Securitate_%C8%99

i_Cooperare_%C3%AEn_Europa (vizitat 14.04.2014)

17. http://ro.wikipedia.org/wiki/Serviciul_de_Informa%C8%9Bii_%C8%99i_Secu

ritate (vizitat 14.05.2014)

70

18. http://ro.wikisource.org/wiki/Letopise%C8%9Bul_%C8%9B%C4%83r%C3%

A2i_Moldovei,_de_c%C3%A2nd_s-au_desc%C4%83lecat_%C8%9Bara

(vizitat 06.05.2014)

19. http://sis.md/ro/activitatea-informativa-externa (vizitat 06.05.2014)

20. http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-economice (vizitat 06.05.2014)

21. http://sis.md/ro/asigurarea-securitatii-informationale (vizitat 06.05.2014)

22. http://sis.md/ro/combaterea-terorismului (vizitat 06.05.2014)

23. http://sis.md/ro/contraspionaj (vizitat 06.05.2014)

24. http://sis.md/ro/istoric (vizitat 14.05.2014)

25. http://sis.md/ro/legislatie/acte-legislative (vizitat 06.05.2014)

26. http://sis.md/ro/transparenta-decizionala/nota-informativa-proiectul-legii-

privind-activitatea-contrainformativa-si (vizitat 06.05.2014)

27. http://test.sis.md/md/sendmail/istorie (vizitat 08.04.2014)

28. http://wikimapia.org/7909425/ro/Serviciul-de-informa%C5%A3ii-%C5%9Fi-

securitate-al-RM-S-I-S (vizitat 14.05.2014)

71

Anexe

72

Anexa Nr. 1

Fig.1

STEMA

SERVICIULUI DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE

AL REPUBLICII MOLDOVA 68

68 DECRETUL Preşedintelui R.M. privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, nr.923-VII din 20.12.2013 (M.O. al R.M. nr.304-310/844 din 27.12.2013)

73

Anexa Nr. 2

Fig.2

EMBLEMA

SERVICIULUI DE INFORMA ŢII ŞI SECURITATE

AL REPUBLICII MOLDOVA 69

69 DECRETUL Preşedintelui R.M. privind unele simboluri corporative ale Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, nr.923-VII din 20.12.2013 (M.O. al R.M. nr.304-310/844 din 27.12.2013)

74

Anexa Nr.3

Directorii serviciilor de informa ţii ale Republicii Moldova: 1. Generalul Nicolae Sazîkin (1940-1941) – comisar al poporului pentru

afaceri interne din R.S.S.Moldovenească;

2. Generalul Iosif Mordoveţ (1944-1955) – comisar al poporului pentru

Securitatea Statului (N.K.V.D.) din R.S.S.Moldovenească;

3. Colonelul Andrei Procopenko (1955-1959) – preşedinte al Comitetului

Securităţii de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;

4. Generalul Ivan Savcenko (1959-1966) – preşedinte al Comitetului

Securităţii de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;

5. Generalul Piotr Civertko (1966-1975) – preşedinte al Comitetului

Securităţii de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;

6. Generalul Arcadi Ragozin (1975-1979) – preşedinte al Comitetului

Securităţii de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;

7. Generalul Gavriil Volkov (1979-1989) – preşedinte al Comitetului

Securităţii de Stat (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;

8. Generalul Gheorghe Lavranciuc (1989-1990) – ministru şi preşedinte al

Comitetului Securităţii Statului (K.G.B.) din R.S.S.Moldovenească;

9. Generalul Tudor Botnaru (1990-1991) – ministru al securităţii naţionale

(preşedinte al Comitetului pentru Securitatea Statului);

10. Colonelul Anatol Plugaru (1991-1992) – ministru al securităţii naţionale

(preşedinte al Comitetului pentru Securitatea Statului);

11. Generalul Vasile Calmoi (1992-1997) – ministru al securităţii naţionale;

12. Generalul Tudor Botnaru (1997-1999) – ministru al securităţii naţionale;

13. Valeriu Pasat (1999) – ministru al securităţii naţionale;

14. Valeriu Pasat (1999-2001) – director al S.I.S.;

15. Generalul Ion Ursu (2001-2007) – director al S.I.S.;

16. Artur Re şetnicov (2007 - 2009) – director al S.I.S.;

75

17. Gheorghe Mihai (2009 - 13 octombrie 2011) – director al S.I.S.;

18. Valentin Dediu (18 octombrie 2011 - 25 octombie 2012) – director interimar

al S.I.S.;

19. Mihai Balan (25 octombie 2012 - prezent) – director al S.I.S.;70

70 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serviciul_de_Informa%C8%9Bii_%C8%99i_Securitate (vizitat 14.05.2014)

76

Anexa Nr. 4

ETAPELE DE BAZĂ ALE CONSTITUIRII ORGANELOR DE SECURITATE

ALE REPUBLICII MOLDOVA

1. Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, nr.196 din 9 septembrie, 1991

Comitetul Securităţii de Stat al Republicii Moldova este desfiinţat şi în baza

acestuia este creat Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova.

2. La 16 septembrie 1991 Guvernul Republicii Moldova aprobă atribuţiile de bază

şi structura M.S.N., iar la 6 aprilie, 1992 – Regulamentul M.S.N. al Republicii

Moldova.

3. La 31 octombrie 1995 Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legile cu privire

la securitatea statului şi cu privire la organele securităţii de stat ale Republicii

Moldova. Aceste legi au fost promulgate la 31 ianuarie 1997 de Preşedintele

Republicii Moldova dl Petru Lucinschi.

4. La 9 septembrie 1997 cu prilejul împlinirii a 6 ani de la crearea M.S.N. al

Republicii Moldova, printr-un Decret prezidenţial, a fost proclamată sărbătoarea

profesională – Ziua lucrătorilor securităţii de stat a Republicii Moldova.

5. Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.217-14 din 12.12.1998, s-a

decis elaborarea unor acte normative, privind reglementarea reorganizării

M.S.N.

6. La 16 noiembrie 1999 prin Legea Republicii Moldova nr.676-XIV, Ministerul

Securităţii Naţionale este reorganizat în Serviciul de Informaţii şi Securitate

(S.I.S.) al Republicii Moldova.

7. La 23 decembrie 1999, Parlamentul Republicii Moldova emite Legea nr.753-

XIV, cu privire la Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

8. 2000, 18 ianuarie – din componenţa SIS este retras Departamentul Trupelor de

Grăniceri al RM şi reorganizat într-o autoritate publică.

77

9. La 3 martie, 2000, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, este aprobată

noua structură a S.I.S. al Republicii Moldova.

10. 2002, 10 septembrie - prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1192,

în cadrul Serviciului, în baza Centrului de Instruire al SIS, este înfiinţat Institutul

Naţional de Informaţii şi Securitate, cu statut de instituţie de învăţămînt superior.

11. 2005, 22 iulie – prin Legea nr.177- XVI pentru modificarea Legii nr. 753 – XIV

din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii

Moldova, au fost expuse într-o redacţie nouă atribuţiile Serviciului, fiind exclusă

competenţa de efectuare a urmăririi penale.

12. 2006, 13 noiembrie - în baza Hotărîrii Guvernului RM nr.1295 este creat Centrul

Antiterorist al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,

organ abilitat cu dirijarea, coordonarea şi realizarea măsurilor de combatere a

terorismului.

13. 2007, 19 iulie - de către Parlamentul Republicii Moldova este aprobată Legea

nr. 170 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate.

14. 2009, 10 februarie - prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124,

Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate, i se conferă numele „Bogdan,

Întemeietorul Moldovei”.

15. 2010, 13 februarie – în baza Hotărîrii Guvernului RM nr. 84 cu privire la

transmiterea unei întreprinderi de stat, Centrul de Telecomunicaţii Speciale

(CTS) trece din gestiunea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii

Moldova în gestiunea Cancelariei de Stat (CTS a fost creat în subordinea SIS la

11 iunie 2002 – prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 735 cu privire

la sistemele speciale de telecomunicaţii ale Republicii Moldova – întru

protejarea informaţiilor importante pentru stat, crearea, administrarea şi

asigurarea funcţionării şi dezvoltării sistemelor naţionale speciale de

telecomunicaţii).71

71 http://wikimapia.org/7909425/ro/Serviciul-de-informa%C5%A3ii-%C5%9Fi-securitate-al-RM-S-I-S (vizitat 14.05.2014) şi http://sis.md/ro/istoric (vizitat 14.05.2014)