TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT · 2016-02-23 · toxic acut după administrarea per os a unei...

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARADFACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII, INGINERIE ŞI INFORMATICĂ

TEZĂ DE DOCTORATREZUMAT

Conducător ştiinţific,Prof. univ. dr. AUREL ARDELEAN

Doctorand,GEORGE-CIPRIAN PRIBAC

- ARAD 2012 -

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII, INGINERIE ŞI

INFORMATICĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Conducător ştiinţific,

Prof. univ. dr. AUREL ARDELEAN

Doctorand,

GEORGE-CIPRIAN PRIBAC

- ARAD 2012 -

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE NATURII, INGINERIE ŞI

INFORMATICĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

STUDII STRUCTURAL – FUNCŢIONALE

PRIVIND EFECTELE UNOR EXTRACTE

BIOACTIVE DE TRIGONELLA SP. ASUPRA

FICATULUI, SUPRARENALELOR,

PANCREASULUI ŞI A UNOR ORGANE

HEMATO- ŞI LIMFOPOIETICE

Conducător ştiinţific,

Prof. univ. dr. AUREL ARDELEAN

Doctorand,

GEORGE-CIPRIAN PRIBAC

- ARAD 2012 -

1

CUPRINS

Cuvinte-cheie ........................................................................................................................ 2

Lista de abrevieri ................................................................................................................. 2

1. Introducere ................................................................................................................. 4

2. Acţiunea biologică a produsului Trigonella semen .................................................. 4

3. Scopul cercetărilor experimentale ............................................................................ 6

4. Materiale și Metode .................................................................................................... 7

5. Testarea efectului administrării extractelor de Trigonella foenum-graecum

asupra unor parametrii biochimici și hematologici la şobolani Wistar, în condiţii

normale și în intoxicația cu etanol .................................................................................... 14


asupra ficatului la şobolani Wistar, în condiţii normale și în intoxicația acută cu etanol17


asupra ficatului la şobolani Wistar, în condiţii normale și în intoxicația cronică cu

etanol ................................................................................................................................... 21

8. Testarea efectelor administrării de Trigonella foenum graecum asupra măduvei

hematogene la șobolani Wistar în condiții normale și în intoxicația cu etanol ............. 24

9. Testarea efectelor administrării de Trigonella foenum graecum asupra

suprarenalelor la șobolani Wistar în condiții normale și în intoxicația cu etanol ........ 28

10. Testarea efectelor administrării de Trigonella foenum graecum asupra timusului

la șobolani Wistar în condiții normale și în intoxicația cu etanol .................................. 31


asupra unor parametrii hematologici, biochimici și enzimatici la şobolani Wistar, în

condiţii normale și în diabetul indus experimental cu streptozotocină ......................... 35

12. Studiu comparativ privind efectele asupra pancreasului la şobolani Wistar, în

condiţii normale și în diabetul indus experimental cu aloxan și streptozotocină și

tratați cu Trigonella ........................................................................................................... 38

13. Concluzii ................................................................................................................... 43

14. Noutățile pe care le aduce această teză ................................................................... 46

15. Bibliografie selectivă ................................................................................................ 48

16. Lucrări publicate şi comunicate din cadrul tezei de doctorat ............................... 57

2

CUVINTE-CHEIE: Trigonella foenum-graecum, șobolani Wistar, ficat, suprarenale,

pancreas, timus, măduvă hematogenă, etanol, streptozotocină, aloxan, diabet zaharat

LISTA DE ABREVIERI

ADH – alcool-dehidrogenaza

ADN – acid dezoxiribonucleic

AG – acizi grași

Ald-DH – acetaldehid-dehidrogenaza

Arg – arginină

AMV – acid mevalonic

ARNm – Acid ribonucleic mesager

ASAT – Aspartat aminotransferaza (similar TGO, GOT, AST)

AST – Aspartat aminotransferaza (similar TGO, GOT, ASAT)

ATP – adenozin trifosfat

BCT – chemotripsină bovină

BT – tripsină bovină

EGF – factorul de creştere epidermal

FACA – fatty acil-CoA

CCl4 – tetraclorura de carbon

CoA – coenzima A

CT – colesterol total

CYP2E1 – citocrom P450 2E1

FAD – flavin adenin dinucleotid

FMN – flavin mononucleotid

G-6-PDH – glucoza-6-fosfat dehidrogenaza

GA-3 – Acid giberelic

GOT – transaminaza glutamil oxaloacetica serica (similar TGO, AST, ASAT)

GSH – glutation

HCT – chemotripsină umană

HDL – High Density Lipoprotein

HDL-C – HDL colesterol

HLA – Human leukocyte antigen

HT – tripsină umană

i.m. – intra-muscular

i.p. – intra-peritoneal

IL – interleukina

Ile – izoleucină

INR – raportul normalizat internaţional

LDL – Low Density Lipoprotein

3

LDL-c – LDL colesterol

Leu – leucină

Lys – lizină

Km – constanta Michaelis

LDH - lactatdehidrogenaza

MDH - malatdehidrogenaza

MEOS – sistemul enzimatic oxidant microzomal

NAA – Acid 1-naftalenacetic

NAD+ – nicotinamid adenin dinucleotid

NADP+ – nicotinamid adenin dinucleotid fosfat

NADH – nicotinamid adenin dinucleotid redus

NIDDM – diabet zaharat non-insulinodependent

Phe – fenilalanină

RE – reticul endoplasmatic

RER – reticul endoplasmatic rugos

REN – reticul endoplasmatic neted

s.c. – subcutanat

SDF – fibre dietetice solubile

TFI – inhibitori de tripsină obținuți din Trigonella

TG – trigliceride

TGF-β1 (transforming growth factor-β1

TGO – transaminaza glutamil oxaloacetica serica (similar GOT, AST, ASAT)

TNF – factorul de necroză tumorală

TP – timpul de protrombină

Tyr – tirozină

VHC – virusul hepatitei C

VLDL – Very Low Density Lipoprotein

4

1. INTRODUCERE

Prin această teză de doctorat am urmărit obținerea unor rezultate în ceea ce

privește efectele induse de administrarea produsului vegetal de Trigonella foenum-

graecum. Am urmărit aceste efecte asupra structurii şi funcţiei unor organe ale şobolanilor

Wistar, în trei condiţii experimentale: în condiţii normale fără intervenţia prealabilă a unor

agenţi experimentali, în intoxicația cu etanol și în diabetul indus experimental. În cazul

testării efectelor hepatoprotectoare am ales etanolul, deoarece este cunoscut în literatura de

specialitate prin efectele sale hepatotoxice. În cazul inducerii experimentale a diabetului,

am ales testarea comparativă cu streptozotocină și aloxan.

În acest scop am urmărit parametrii structurali, ultrastructurali şi fiziologico-

biochimici din ficat, suprarenale, pancreas, măduva hematogenă și timus, la şobolani

Wistar, în cele trei condiţii experimentale: normale, după administrarea de etanol și după

administrare de streptozotocină sau aloxan.

Studiile s-au axat în principal pe investigaţii structurale şi ultrastructurale ale

organelor menţionate anterior, deoarece în literatura de specialitate lipsesc astfel de date

experimentale.

Cercetările experimentale efectuate au fost realizate pentru stabilirea unor evetuale

efecte ale acțiunii produsului vegetal Trigonella foenum-graecum asupra structurii şi

funcţiilor ficatului, pancreasului, suprarenalelor, măduvei hematogene și a timusului, atât în

condiţii normale, cât şi în condiţii de intoxicaţie cu alcool şi diabet indus experimental.

2. ACŢIUNEA BIOLOGICĂ A PRODUSULUI TRIGONELLA SEMEN

Datorită compoziţiei chimice atât de bogate în substanţe esenţiale, seminţele de

schinduf constituie un bun stimulent neuromuscular, dotat şi cu proprietăţi afrodisiace.

Mult utilizată în trecut, această valoroasă specie medicinală şi cu o remarcabilă valoare

nutritivă rămâne însă insuficient valorificată în prezent.

În Japonia s-a studiat acţiunea antiinflamatoare a unor medicamente neprelucrate

(crude) indoneziene tradiţionale (Ohsumi K, 1995). Extractele în apă fierbinte obţinute din

opt medicamente indoneziene crude – printre care şi cel provenit din Trigonellae semen –

au fost testate pentru efectele antiinflamatoare (Ohsumi K, 1995). S-a stabilit că toate

extractele au avut un efect inhibitor asupra eliberării de histamină induse de campusul

48/80 de către celulele ghindei, precum şi asupra edemului labelor de şobolan provocat de

caragen. Mai mult, iler-ul cu cel mai puternic efect antiinflamator stabilit în toate

materialele testate a prezentat un efect inhibitor. Iler-ul a arătat, de asemenea, o acţiune de

superoxid, produsă de sistemul xantin-oxidază (Ohsumi K, 1995).

Cercetători egipteni de la Centrul Naţional de Cercetări din Cairo au evaluat

biologic efectul mixturii de ceaiuri utilizate ca hipoglicemiant la şobolani (El Shabrawy

OA, Nada SA, 1996). Acţiunea hipoglicemiantă a unui ceai compus din mai multe plante

(printre plantele experimentate s-a utilizat și Trigonella foenum-graecum) larg utilizate în

Egipt a fost studiată la şobolanii normali şi la cei cu diabet. Nu a fost observat nici un efect

5

toxic acut după administrarea per os a unei cantităţi de preparat până la 25 g/kg.

Medicamentul a fost administrat în doze zilnice, unice, de 0,5-1,5 g/kg, prin gavaj, timp de

o lună. Glucoza serică, creatinina şi bilirubina totală au fost reduse în mod semnificativ, în

timp ce activitatea transaminazelor serice (AST şi ALT) nu a fost alterată în urma

tratamentului (El Shabrawy OA, Nada SA, 1996).

Efecte hipoglicemiante asemănătoare ale prafului de seminţe de Trigonella şi

ale extractelor din Trigonella au fost testate pe un lot de şobolani normali şi diabetici (Ali

L şi colab., 1995). Atât pulberea obţinută din seminţe, cât şi extractul de metanol şi

reziduurile rămase după procesare, au demonstrat puternice efecte hipoglicemiante la

administrarea în combinaţie cu glucoza. Extractul apos din reziduurile rămase a prezentat o

acţiune hipoglicemiantă intensă în diferite contexte prandiale. Fracţiunea de fibre dietetice

solubile (SDF) nu a modificat nivelul glucozei din sângele şobolanilor nediabetici şi nici

din sângele celor cu diabet zaharat non-insulinodependent (NIDDM) supuşi la înfometare.

Totuşi, la administrarea în combinaţie cu glucoza, extractele au arătat un puternic efect

hipoglicemiant la şobolanii NIDDM. Analiza chimică a relevat faptul că, în compoziţia

SDF, elementul major îl constituie galactomananul. Rezultatele confirmă implicarea SDF în

efectul hipoglicemiant al seminţelor de schinduf (Ali L. et al., 1995).

Studii efectuate prin administrarea de Trigonellae semen asupra lipidelor serice la

şobolanii normali şi cei diabetici au fost realizate în India (Khosla şi colab., 1995). Pulberea

de seminţe crude şi prăjite a fost administrată la şobolani normali şi la şobolani cu diabet

indus prin administrarea de alloxan, în doze minime de 2 g/kg şi maxime de 8 g/kg. Atât

seminţele prăjite, cât şi cele neprăjite, au determinat la şobolanii normali o scădere

semnificativă a unor lipide serice, cum ar fi colesterolul total, trigliceridele, lipoproteinele

cu densitate mică şi foarte mică (LDL, respectiv VLDL). La şobolanii diabetici a scăzut

nivelul colesterolului şi a crescut cel al lipoproteinelor cu densitate mare (HDL) (Khosla şi

colab., 1995). Prin urmare, doze între 2 şi 8 g/kg corp de Trigonellae semen, administrate

oral şobolanilor normali şi celor cu diabet indus de aloxan, produc o scădere semnificativă a

glucozei serice, efectul hipoglicemiant fiind dependent de doză (Singal N, 1995).

Efectul hipercolesterolemiant a fost observat în urma unor experienţe realizate

prin tratarea şobolanilor cu un extract-etanol derivat din schinduf şi prin urmărirea acţiunii

acestuia asupra absorbţiei de acid biliar şi a nivelului colesterolului (Stark A., Madar Z.,

1993). În urma purificării extractului brut de etanol a rezultat o componentă cu proprietăţi

hemolitice. În produsul dializat s-au identificat, de asemenea, saponine, a căror prezenţă a

fost stabilită prin cromatografie în strat subţire. Experienţele de laborator au demonstrat că

extract-etanolul poate inhiba absorbţia de taurocholat şi de oxycholat într-o manieră

dependentă de doză. În două experienţe independente cu privire la alimentaţie, şobolanilor

hipercolesterolemici le-a fost administrat extract-etanolul timp de patru săptămâni.

Reducerea colesterolului plasmatic a variat între 18% şi 26% şi s-a observat o tendinţă de

scădere a concentraţiei hepatice de colesterol. Aceste rezultate indică faptul că schinduful

conţine elemente hipercolesterolemiante, probabil saponinele, care interacţionează cu

sărurile biliare în tractul digestiv (Stark A., Madar Z., 1993).

6

3. SCOPUL CERCETĂRILOR EXPERIMENTALE

Cercetările experimentale prezentate în această teză de doctorat au constat în

urmărirea efectelor induse de administrarea produsului vegetal de Trigonella foenum-

graecum asupra structurii şi funcţiei unor organe ale şobolanilor Wistar, în trei condiţii

experimentale: în condiţii normale fără intervenţia prealabilă a unor agenţi experimentali, în

intoxicația cu etanol și în diabetul indus experimental. În cazul testării efectelor

hepatoprotectoare am ales etanolul, deoarece este cunoscut în literatura de specialitate prin

efectele sale hepatotoxice. În cazul inducerii experimentale a diabetului, am ales testarea

comparativă cu streptozotocină și aloxan.

Pentru a putea realiza scopul propus am urmărit efectele administrării produsului

vegetal asupra unor parametri structurali, ultrastructurali şi fiziologico-biochimici din ficat,

pancreas, suprarenale, măduva hematogenă și timus, la şobolani Wistar, în cele trei condiţii

experimentale: normale, după administrarea de etanol și după administrare de

streptozotocină. Studiile s-au axat în principal pe investigaţii structurale şi ultrastructurale

ale organelor menţionate anterior, deoarece în literatura de specialitate lipsesc astfel de date

experimentale.

Am ales să investighez în primul rând ficatul şobolanilor Wistar, în două condiţii

experimentale (normal și cu etanol), cu scopul de a surprinde eventualele proprietăţi

stimulatoare ale extractelor vegetale asupra ficatului normal sau hepatoprotectoare în urma

administrării de etanol. În acest sens, datele din literatura de specialitate ne relevă faptul că

etanolul afectează în primul rând fagocitoza şi producerea de citokine (Enomoto şi colab.,

2001). Radicalii liberi rezultaţi din metabolizarea etanolului activează celulele Kupffer,

stimulând sinteza şi eliberarea TNFα. Celulele Kupffer conţin canale de Ca2+

ce sunt

activate de Ca2+

(Decker, 1990 citat de Enomoto şi colab., 2001), iar tratamentul cronic cu

alcool facilitează deschiderea acestor canale.

Am investigat de asemenea posibile efecte hipoglicemice şi acţiunea Trigonella

sp. asupra pancreasului endocrin. Seminţele de Trigonella au efecte hipoglicemice prin

stimularea secreţiei insulinice glicemic-dependentă din celulele beta pancreatice (Ajabnoor

MA et al., 1988), şi prin inhibarea activităţilor alfa-amilazei şi sucrazei (Amin R et al.,

1987), două enzime intestinale implicate în metabolismul carbohidraţilor.

Studiile experimentale efectuate și prezentate în capitolele următoare ale

tezei, au fost realizate pentru descifrarea efectelor induse de acţiunea produsului

vegetal Trigonella foenum-graecum asupra structurii şi funcţiilor ficatului,

pancreasului, suprarenalelor, măduvei hematogene și a timusului, atât în condiţii

normale, cât şi în condiţii de intoxicaţie cu alcool şi diabet indus experimental. În

urma acestor investigaţii experimentale, consider că am suficiente dovezi

experimentale pentru o potenţială acțiune hepatoprotectoare, hipoglicemiantă,

hipolipemiantă şi hipocolesterolemiantă. Prin prisma acestor observații, Trigonella

semen pare a fi o plantă medicinală care ar putea fi folosită, în perspectivă, pentru

producerea unor nutraceutice cu acțiune antidiabetică și hepatoprotectoare.

7

4. MATERIALE ȘI METODE

4.1. MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE ÎN STUDIUL

PARAMETRILOR BIOCHIMICI ÎN INTOXICAȚIA CU ALCOOL

Material biologic

Animalele de experienţă au fost şobolani albi din rasa Wistar, masculi adulţi, în

greutate de 200±20 g, menţinuţi pe tot parcursul experimentului în condiţii zooigienice

corespunzătoare: temperatură şi umiditate constantă, ritm lumină/întuneric 12/12 ore, dietă

Larsen (cu sau fără adaos de Trigonella), acces liber la apă, respectiv la soluţia de etanol.

Manipularea animalelor s-a efectuat cu blândeţe, fără a le produce stres sau durere, iar

sacrificarea s-a făcut sub anestezie.

Protocol experimental

Cercetările au fost efectuate pe un model experimental in vivo, în care animalelor

li s-a administrat în paralel etanol şi pulbere de seminţe de Trigonella. Şobolanii au fost

grupaţi în 4 loturi (n=20):

lot martor (M) care a primit dieta standard şi apă ad libitum;

lot tratat numai cu etanol (EtOH), 10% (v/v), în apa de băut şi care a

consumat de asemenea dieta standard;

lot care a primit etanol ca şi lotul precedent, iar hrana a conţinut 5% făină

de seminţe de schinduf (EtOH+T5%);

lot care a primit de asemenea etanol şi 10% făină de seminţe de schinduf

în hrană (EtOH+T10%).

Durata tratamentului a fost de 4 săptămâni, după care animalele au fost sacrificate

şi s-a recoltat sângele, precum şi probe de ţesut hepatic, pentru determinări morfologice şi

biochimice.

Tehnici de lucru

Numărarea hematiilor şi leucocitelor. Determinarea numărului de elemente

figurate din sânge se bazează pe numărarea directă, la microscop a celulelor dintr-un volum

cunoscut de lichid care a fost diluat în prealabil într-o proporţie cunoscută. Diluarea

prealabilă este necesară în vederea evitării coagulării lui şi pentru a permite numărarea

elementelor figurate, care sunt foarte multe într-un volum mic de sânge.

Executarea frotiului de sânge. Examenul morfologic al sângelui implică realizarea

unui frotiu în doi paşi: întinderea frotiului și colorarea May-Grünwald-Giemsa.

Formula leucocitară. Formula leucocitară reprezintă raportul procentual al

leucocitelor de pe un frotiu de sânge. În examinarea frotiului, se foloseşte obiectivul de

imersie al microscopului numărându-se în total 200 de elemente sau mai multe din care se

face procentajul fiecărei clase de leucocite: neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite şi

monocite.

Volumul globular – hematocritul. În practică termenul hematocrit, semnifică

procentul volumului eritrocitar din sângele integral. Se umple un tub de microhematocrit cu

8

sânge, prin capilarizare şi se închide la ambele capete cu un chit special, după care se

centrifughează 10 minute. Se citeşte cu ajutorul unei linii gradate.

Dozarea hemoglobinei. Metoda fotocolorimetrică pentru dozarea hemoglobinei

este mai precisă decât metoda Sahli şi se pretează pentru determinări în serii mari de probe.

Prin tratarea probelor de sânge cu reactivul Drabkin, majoritatea formelor de hemoglobină

(cu excepţia sulfhemoglobinei) se transformă într-un derivat stabil – cianmethemoglobina

(neinfluenţată de proteinele plasmatice), care este apoi determinat prin metoda

fotocolorimetrică.

Determinarea glicemiei s-a făcut colorimetric, prin metoda Somogy-Nelson.

Principiul metodei se bazează pe faptul că hidroxidul cupric este redus de către glucoză la

oxid cupros, care reduce la rândul său reactivul arseno-molibdenic în albastru de molibden,

a cărui culoare se poate măsura prin fotometrare, la λ = 710 nm.

Determinarea glucozei din ţesut. Pentru determinarea glucozei tisulare se

procedează identic, utilizând 0,1 ml omogenat tisular, obţinut din omogenizarea a

aproximativ 200 mg ţesut în 2,0 ml tampon fosfat. Rezultatele se exprimă în mg glucoză/g

ţesut.

Determinarea proteinemiei s-a făcut fotocolorimetric după metoda Gornall.

Metoda se bazează pe faptul că proteinele şi peptidele dau cu ionul Cu++

în mediu alcalin un

complex de culoare violetă (reacţia biuretului), care se fotometrează la 540 nm.

Determinarea proteinelor totale din ţesut s-a efectuat ca mai sus, utilizând 0,1 ml

dintr-un omogenat de volum şi compoziţie cunoscute.

Determinarea glicogenului tisular. Glicogenul dintr-o cantitate cunoscută de ţesut

(aprox. 50 mg) se izolează, se purifică şi se dizolvă în 1 ml H2O, după care se dezvoltă

reacţia de culoare cu fenol şi H2SO4. Dacă se obţine o coloraţie prea intensă, care nu se

poate fotometra, se reia cu o cantitate mai mică de soluţie de glicogen, în H2O (se face o

diluţie). Coloraţia portocalie obţinută se fotometrează la λ = 489 nm.

Colesterolul seric a fost determinat pe baza reacţiei cu clorură ferică: colesterolul

în prezenţa acidului sulfuric concentrat şi a acidului acetic glacial, reacţionează cu clorura

ferică prin formarea unui complex colorat în violet, a cărui extincţie se citeşte la λ = 550

nm.

Determinarea colesterolului tisular s-a făcut prin metoda descrisă mai sus,

utilizând în loc de ser, acelaşi volum de omogenat tisular.

Determinarea transaminazelor serice. Transaminazele ALAT (alanin-

aminotransferaza) şi ASAT (aspartat-aminotransferaza) catalizează reacţia de transfer a

grupării amino de la un alfa-aminoacid la un alfa-cetoacid (ASAT transformă acidul

aspartic în acid oxalilacetic, iar ALAT-ul transformă alanina în acid piruvic). Cetoacidul

format reacţionează în mediul alcalin cu 2,4-dinitrofenilhidrazina şi formează 2,4-

dinitrofenilhidrazona de culoare roşie, care se determină fotometric.

Determinarea transaminazelor hepatice (din omogenat) s-a făcut prin aceeaşi

metodă, utilizând în loc de ser 0,1 ml omogenat tisular. Formula de calcul este valabilă

9

pentru ASAT (unde incubarea a durat 60 min). Pentru ALAT, unde incubarea a durat doar

30 min, valoarea obţinuta se mai înmulţeşte cu 2.

Lactat-dehidrogenaza (LDH) poate fi determinată din ser sangvin sau din

omogenat tisular. Reactivul conţine: tampon fosfat disodic (50 mM, pH 7,5), NADH+H+

(0,1 mM) şi piruvat (1 mM). Se calculează volumul fiecărui reactant astfel încât volumul

total de reacţie să fie de 2000 μl, din care 1900 μl reactiv şi 100 μl ser sau omogenat tisular.

Reacţia este declanşată în cuva spectrofotometrului, prin adăugarea probei (ser sau

omogenat tisular) care conţine enzima. Lungimea de undă la care se face citirea este de 365

nm; se urmăreşte scăderea concentraţiei NADH din mediul de reacţie (scăderea extincţiei)

prin citiri succesive la intervale de un minut, atâta timp cât reacţia se desfăşoară

aproximativ liniar (4-5 min.).

4.2. MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE ÎN STUDIUL

PARAMETRILOR HEMATOLOGICI, BIOCHIMICI ȘI ENZIMATICI ÎN

DIABETUL INDUS EXPERIMENTAL

Animale de experienţă

În experimentul nostru au fost utilizaţi şobolani Wistar, masculi (200±20g)

crescuţi în condiţii standard, în număr relevant/lot pentru a putea elimina valorile aberante

şi pentru a putea interpreta statistic rezultatele. Şobolanii au fost grupaţi în 5 loturi (n=20):

lotul martor (M), care a primit o dietă standard şi apă ad libitum;

lotul diabetic (D), la care a fost indus diabetul şi care a consumat de

asemeni dieta standard;

lotul la care a fost indus diabetul ca şi la lotul precedent, dar hrana a

conţinut 5% făină de schinduf (D+T5%);

lotul la care a fost indus diabetul şi căruia i-a fost administrat 10% făină

de seminţe în hrană (D+T10%);

lotul la care a fost indus diabetul şi căruia i s-a administrat pulbere de

Ganoderma 1g/kg furaj (D+G).

Manipularea animalelor s-a efectuat cu blândeţe, fără a le produce stres sau durere,

iar sacrificarea s-a făcut sub anestezie.

Inducerea diabetului. Înainte de inducerea diabetului, şobolanii au fost înfometaţi

peste noapte. Animalele au primit i.v. în vena codală o doză unică de STZ (60 mg/kg),

proaspăt dizolvată în soluţie de citrat de Na 10mM (pH = 4,5). Şobolanii din lotul martor au

primit i.v. o cantitate de citrat de Na proporţională cu greutatea lor. Pentru a preveni şocul

hipoglicemic care se instalează la aproximativ 4-8 ore de la administrarea STZ (Lanzen,

2008) şobolanii au primit fiecare câte 1 ml glucoză 33% i.p la 30 de minute de la

administrarea STZ.

Tratamentul şi colectarea probelor. Pe toată perioada tratamentului, greutatea şi

glicemia animalelor a fost monitorizată periodic. Pentru verificarea glicemiei, sângele a fost

colectat din sinusul orbital (Parasuraman şi colab., 2010) cu ajutorul tubuşoarelor de

microhematocrit. După 4 săptămâni, animalele au fost sacrificate şi s-a recoltat sângele,

10

precum şi probe de ţesut hepatic pentru determinări morfologice şi biochimice. Pentru

determinările de ultrastructură au fost colectate probe de ţesut hepatic, renal şi pancreatic.

Metode și tehnici utilizate pentru determinarea parametrilor hematologici şi

tisulari hepatici. Totalitatea parametrilor determinaţi a fost schematizată în tabelul 1,

aceştia fiind grupaţi în 3 categorii: hematologici – morfologici, hematologici – biochimici şi

tisulari hepatici.

Urmărirea parametrilor hematologici morfologici din sângele periferic al

animalelor a fost necesară pentru a putea stabili dacă pulberile testate posedă calitatăţi

hematopoetice şi/sau imunostimulatoare. Numărul de hematii, hemoglobina şi hematocritul

ne indică modul în care este afectat sau stimulat metabolismul fierului, ştiindu-se că

seminţele de schinduf conţin mult fier.

Cercetările experimentale au cuprins şi investigarea unor parametri biochimici

sanguini şi hepatici. Pentru determinarea efectului hipoglicemiant şi hipocolesteroleminat

a fost monitorizată glicemia şi colesterolemia. Metabolismul glucidic a fost urmărit prin

cuantificarea: glicogenului, glucozei tisulare, precum şi prin măsurarea activităţii enzimelor

ASAT, ALAT şi LDH din ţesutul hepatic. Posibila fluidizare a membranelor, precum şi

creşterea permeabilităţii membranare poate fi confirmată sau nu de prezenţa în ser a

enzimelor: LDH, ALAT, a căror activitate a fost de asemenea determinată.

Tabel VI-3

Parametri hematologici şi tisulari hepatici

Hematologici Tisulari hepatici

morfologici biochimici

Nr. de hematii Glicemia Glicogenul

Nr. de leucocite LDH Glucoza

Formula leucocitară ASAT, ALAT Colesterolul total

Hematocritul LDH

Hemoglobina ASAT, ALAT

4.3. MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE ÎN STUDIILE DE

STRUCTURĂ ȘI ULTRASTRUCTURĂ ÎN INTOXICAȚIA CU ALCOOL

Studiile de structură și ultrastructură s-au realizat în colaborare cu colectivul de

cercetare din cadrul Centrului de Microscopie Electronică, Universitatea Babeș-Bolyai

Cluj-Napoca. Cercetǎrile experimentale s-au efectuat pe şobolani albi Wistar, masculi, în

greutate de 180-200 grame. Am realizat un model experimental in vivo, în care animalelor

li s-a administrat concomitent etanol în apa de bǎut şi pulbere din seminţe de Trigonella în

hranǎ. Animalele de experienţǎ au fost grupate în patru loturi, fiecare lot constituit din câte

20 şobolani, astfel:

- Lotul martor (M), care a primit o dietǎ standard şi apǎ ad libitum.

- Lotul animalelor tratate numai cu etanol (EtOH), cǎrora li s-a administrat

etanol 10% (v/v), în apa de bǎut, şi care au consumat de asemenea dieta standard.

11

- Lotul animalelor care a fost tratat cu etanol ca şi la lotul precedent, iar hrana a

conţinut o dozǎ de 5% fǎinǎ din seminţe de Trigonella (EtOHTri5)

- Lotul animalelor care a fost tratat cu etanol şi o dozǎ de 10% fǎinǎ din

seminţe de Trigonella (EtOHTri10).

Durata experimentului a fost de 31 zile în intoxicația acută, respectiv 90 zile în

intoxicația cronică, dupǎ care animalele au fost sacrificate şi recoltate fragmente de ficat

care au fost procesate adecvat în vederea efectuǎrii investigaţiilor structurale şi

ultrastructurale.

Menţionǎm cǎ toate animalele au fost inaniţiate timp de 24 ore înainte de

sacrificare.

Pentru investigațiile ultrastructurale, fragmentele de ţesut recoltate, din fiecare

animal tratat, imediat dupǎ sacrificare, au fost prefixate într-o soluţie de glutaraldehidǎ

2,7% în tampon fosfat 0,1M, ph 7,2, timp de 2 ore la temperatura de 4°C.

Probele au fost apoi spǎlate în 4 bǎi succesive, la distanţǎ de câte o orǎ între ele, cu

tampon fosfat 0,15M, la 4°C. In continuare s-a procedat la postfixarea lor într-o soluţie de

acid osmic (OsO4) 1% în tampon fosfat 0,15M, ph 7,2, timp de 90 de minute la 4°C,

urmatǎ de trei spǎlari cu tampon fosfat 0,15M, ph 7,2, la câte 15` fiecare baie.

Fragmentele de ţesut au fost supuse apoi unui preoces de deshidratare, prin

trecerea lor în bǎi cu acetonǎ de concentaţii succesiv crescǎtoare (30%, 50%, 70%, 80%,

90% şi de trei ori 100%), câte 30 minute în fiecare baie. In continuare probele au fost

inflitrate treptat cu rǎşinǎ sinteticǎ Epon 812, la început în amestec de 1/3, 1/1, 3/1 rǎşinǎ

epoxidicǎ cu acetonǎ, în final fiind incluse în capsule speciale şi trecute în etuvǎ la 50°C

pentru 72 de ore, în vederea polimerizǎrii rǎşinii. Dupǎ polimerizare blocurile conţinând

probele au fost supuse modelǎrii.

Pentru investigaţiile electronomicroscopice, sectiunile ultrafine de 30-60 nm au

fost obtinute la un ultramicrotom de tip Leica UC6, cu un cuţit de diamant de tip Diatome

Ultra 35°, care au fost culese pe grile electrolitice cu 100-200 Mesh, fiind ulterior dublu

contrastate cu o soluţie alcoolicǎ 50% acetat de uranil suprasaturat şi citrat de plumb în apǎ

distilatǎ, ph12. In final, secţiunile au fost examinate la microscopul electronic de tip FEI

Tecnai G2 Spirit TWIN / BioTWIN de la Centrul Internațional de Microscopie Electronică

“George Emil Palade” din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, imaginile

fiind înregistrate digital cu ajutorul unei camere de tip Mega Wiew III.

Aceste metodologii sunt în acord cu metodologiile clasice utilizate de marea

majoritate a cercetǎtorilor în investigaţiile cu ajutorul microscoapelor electronice de

transmisie – TEM (Ploaie si Petre, 1979; Weakley, 1981; Hayat, 2000; Pavelka si Roth,

2005).

4.4. MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE ÎN STUDII

STRUCTURALE ȘI ULTRASTRUCTURALE DIN DIABETUL INDUS

EXPERIMENTAL

12

Reactivi. Toţi reactivii utilizaţi au provenit de la firma Sigma-Aldrich

ChemieGmBH.

Materialul vegetal a fost obtinut de la firma Solaris Plant din Bucuresti si a constat

in pulbere de schinduf obtinuta prin macinarea semintelor. Pulberea din ciuperca de

Ganoderma a fost obtinuta de la firma S.C. Vita Crystal Research S.R.L., din Miercurea

Ciuc.

Experimentele s-au efectuat pe sobolani albi Wistar, masculi adulţi, in greutate de

180-200 g, care au fost mentinuti in conditii igienice, asiguranduli-se un ciclu

lumină/întuneric de 12/12 ore si apa ad libitum. In hrana standard furnizata de firma S.C.

Siamond Prod. S.R.L., Cluj- Napoca, s-a adaugat sau nu, dupa caz, pulbere de schinduf 5%

sau 10%, respectiv de Ganoderma 1‰.

Diabetizarea sobolanilor s-a realizat prin administrarea i.p. a unei doze unice de

alloxan (200 mg/kg corp, dizolvata in PBS), respectiv streptozotocina (170 mg/kg corp,

dizolvata in solutie de citrat de sodiu 10 mM).

Dupa 30 de minute de la introducerea agentului diabetogen, s-a administrat i.p.

animalelor cate 1 ml solutie salina de glucoza 33%, pentru evitarea producerii unui soc

hipoglicemic. La 3 si 5 zile dupa diabetizare, a fost determinată glicemia şi au fost selectati

pentru continuarea experimentului numai sobolanii cu o glicemie de peste 200 mg/dL, deci

numai cei consideraţi diabetici.

Au fost organizate 9 loturi, fiecare cuprinzând câte 20 animale, astfel:

1. lotul de control (C), cu sobolani netratati;

2. lotul sobolanilor diabetizati cu alloxan (AD) si

3. lotul sobolanilor diabetizati cu streptozotocina (STZ), care au primit in

continuare timp de 30 de zile dieta standard si apa ad libitum ;

4. lotul sobolanilor diabetizati cu alloxan, care au primit in continuare hrana

standard, dar suplimentata cu pulbere de Trigonella in procent de 5% (AD-T5);

5. lotul sobolanilor diabetizati cu streptozotocina, care au primit in continuare

hrana standard, dar suplimentata cu pulbere de Trigonella in procent de 5% (STZ-T5);

6. lotul sobolanilor diabetizati cu alloxan, care au primit in hrana standard un

supliment de pulbere de Trigonella la in procent de 10% (AD-T10);

7. lotul sobolanilor diabetizati cu streptozotocina si hraniti cu supliment de

pulbere de Trigonella 10% furajul standard (STZ-T10);

8. lotul sobolanilor diabetizati cu alloxan si hraniti cu supliment de pulbere de

Ganodema 1‰ in furajul standard (AD-G);

9. lotul sobolanilor diabetizati cu streptozotocina si hraniti cu supliment de

pulbere de Ganoderma 1‰ in furajul standard (STZ-G);

Dupa 30 zile de tratament, animalele au fost sacrificate si de la fiecare animal s-au

prelevat rapid fragmente din pancreas, care au fost procesate in mod adecvat pentru studiile

de microscopie electronica.

Mentionam ca toate animalele au fost inanitiate timp de 24 ore inainte de

sacrificare.

13

Pentru investigatiile ultrastructurale, fragmentele de pancreas recoltate imediat

dupa scarificare, au fost prefixate intr-o solutie de glutaraldehida 2,7% in tampon fosfat

0,1M, pH 7,2, timp de 2 ore la temperatura de 4ºC. Probele au fost apoi spalate in 4 bai

succesive, la interval de cate o ora intre ele, cu tampon fosfat 0,15 M, la 4ºC. In continuare

s-a procedat la postfixarea lor intr-o solutie de acid osmic (OsO4) 1% in tampon fosfat 0,15

M, pH 7,2, timp de 90 de minute la 4ºC, urmată de trei spalari cu tampon fosfat 0,15 M, pH

7,2, la cate 15'. Fragmentele de tesut pancreatic au fost supuse apoi unui proces de

deshidratare, prin trecerea lor in bai cu acetona de concentratii succesiv crescatoare (30%,

50%, 70%, 80%, 90% si de trei ori 100%), cate 30 minute in fiecare baie. In continuare

probele au fost infiltrate treptat cu rasina sintetica Epon 812, la inceput in amestec 1/3, 1/1,

3/1 rasina epoxidica in acetona, in final fiind incluse in capsule speciale si tinute in etuva la

50ºC pentru 72 de ore, in vederea polimerizarii rasinii. Dupa polimerizare, blocurile

continand probele au fost supuse modelarii. Pentru investigatiile electronomicroscopice,

sectiunile ultrafine de 30-60 nm au fost obtinute la un ultramicrotom de tip Leica UC6, cu

un cutit de sectionare din diamant, tip Diatome Ultra 35º. Sectiunile au fost culese pe grile

electrolitice de 100-200 Mesh, fiind ulterior dublu contrastate cu o solutie alcoolica 50%

acetat de uranil suprasaturat si citrat de plumb in apa distilata, pH 12. In final, sectiunile au

fost examinate la microscopul electronic de tip FEI Tecnai G2 Spirit TWIN/Bio TWIN de

la Centrul International de Microscopie Electronica al Universitatii de Vest “Vasile

Goldis”, Arad, imaginile fiind inregistrate digital cu ajutorul unei camere de tip Mega

Wiew III.

Aceste metodologii sunt in acord cu cele clasice, utilizate de marea majoritate a

cercetatorilor in microscopia electronică de transmisie (TEM), (Ploaie si Petre, 1979;

Wekley, 1981; Hayat, 2000; Pavelka si Roth, 2005).

4.5. PRELUCRAREA STATISTICĂ A DATELOR

Prelucrarea statistică a rezultatelor a cuprins următoarele etape: calcularea mediei

aritmetice a valorilor individuale; calcularea erorii standard; calcularea testului de

semnificaţie t a lui Student; stabilirea indicelui de probabilitate p cu ajutorul

tabelelor uzuale, pe baza valorii lui t şi a gradelor de libertate.

Testul de semnificaţie t al lui Student

Pentru a putea aprecia caracterul real, sau accidental al variaţiilor valorii medii a

diferiţilor indici studiaţi în cadrul metodelor experimentale realizate, s-a impus calcularea,

pentru fiecare caz în parte, a testului de semnificaţie.

Pe baza valorilor lui t şi cea a gradelor de libertate, am stabilit indicele de

probabilitate p din tabelele uzuale. Variaţiile care au valori ale lui 0 p au fost

considerate semnificative, din punct de vedere statistic, după cum urmează: p 0,1

parţial semnificativ (NS);

Variaţiile care au valori ale lui p < 0,05 au fost considerate semnificative, din

punct de vedere statistic, după cum urmează:

P 0,05 semnificativ (*);

14

P 0,01 distinct semnificativ (**);

P 0,001 foarte semnificativ (***).

5. TESTAREA EFECTULUI ADMINISTRĂRII EXTRACTELOR DE

TRIGONELLA FOENUM-GRAECUM ASUPRA UNOR PARAMETRII

BIOCHIMICI ȘI HEMATOLOGICI LA ŞOBOLANI WISTAR, ÎN CONDIŢII

NORMALE ȘI ÎN INTOXICAȚIA CU ETANOL

Este cunoscut faptul că un consum exagerat de etanol induce proliferarea masivă

de radicali liberi, cu alterarea structurilor membranare (Lieber, 2000), deprimarea

sistemelor antioxidante, în special a celui glutation-dependent (Tsukamoto şi Lu, 2001;

Lieber, 2002), în paralel cu diminuarea sintezei şi exportului de proteine din ficat (Willis şi

colab., 2002). Hiperglicemia şi hipercolesterolemia (Carrasco şi colab., 2001) însoţesc de

asemenea intoxicaţia etilică.

În acest context oferit de literatura de specialitate, mi-am propus investigarea

potenţialului hepatoprotector al pulberii din seminţe de Trigonella foenum-graecum, pe

fondul intoxicaţiei etilice.

În vederea investigării posibilelor efecte hepatoprotectoare ale seminţelor de

schinduf, au fost determinaţi câţiva parametri hematologici şi biochimici (serici şi hepatici)

la şobolanii care au primit un supliment de făină de schinduf în hrană, pe fondul intoxicaţiei

etilice subcronice.

5.1. PARAMETRII HEMATOLOGICI

Numărul de hematii nu a prezentat modificări semnificative la loturile tratate,

comparativ cu lotul martor. Cu toate acestea, se remarcă o tendinţă de creştere a numărului

de hematii la lotul EtOH şi o tendinţă de revenire spre valoarea martor la loturile cu

Trigonella.

Hematocritul a crescut semnificativ în toate loturile tratate, comparativ cu

martorul, în paralel cu numărul crescut de hematii. Creşterea numărului de hematii la lotul

EtOH este însoţită în mod firesc de o creştere a volumului globular total, dar şi de o

„umflare” a hematiilor, ca urmare a alterării permeabilităţii membranare.

Concentraţia hemoglobinei a crescut nesemnificativ în cazul loturilor EtOH şi

Trigonella 5%, faţă de lotul martor; singurul lot la care s-au obţinut modificări

semnificative statistic a fost lotului cu Trigonella 10%, comparativ atât cu martorul, cât şi

cu lotul EtOH.

Numărul total de leucocite a crescut semnificativ la animalele care au primit doar

etanol, ştiut fiind că intoxicaţia etilică se asociază cu procese inflamatorii hepatice, care

sunt declanşate de activarea macrofagelor fixate ale ficatului (celulele Kupffer) şi continuă

cu invazia neutrofilelor şi limfocitelor. Se observă o scădere uşoară, comparativ cu lotul

EtOH, a numărului de leucocite la lotul tratat cu Trigonela 5%, iar în cazul lotului tratat cu

Trigonella 10%, valoarea se apropie mult de cea a lotului martor.

Formula leucocitară. Etanolul a indus o scădere semnificativă a neutrofilelor

circulante, precum şi o creştere procentuală spectaculoasă a limfocitelor. Prezenţa pulberii

15

de schinduf în furaj a determinat o creştere spectaculoasă a neutrofilelor, chiar peste

valoarea înregistrată la animalele martor, precum şi o restaurare a numărului de limfocite, la

ambele concentraţii de schinduf în furaj. Trigonella a stimulat astfel imunitatea nespecifică

şi a restaurat la valoarea de control celulele imunităţii specifice.

5.2. PARAMETRII BIOCHIMICI

Concentraţia glicogenului hepatic şi a glucozei din ficat evoluează în paralel.

Reducerea rezervelor de glicogen la animalele intoxicate cu alcool se poate observa şi la

lotul care a primit 5% Trigonella, iar în cazul lotului cu 10% există o uşoară tendinţă de

revenire la valorea lotului martor.

Glicemia nu prezintă modificări semnificative la nici unul din grupurile

experimentale, cu excepţia grupului EtOH, unde se observă o uşoară scădere, ca urmare a

unei insuficiente absorbţii intestinale a glucozei şi inhibării gluconeogenezei (Lieber, 2000;

2001). Numeroase lucrări (Yadav şi colab., 2004; Siddiqui şi colab., 2005; Preet şi colab.,

2005) au evidenţiat acţiunea hipoglicemiantă a seminţelor de Trigonella. În acest sens, am

verificat dacă în condițiile noastre experimentale putem detecta o acțiune hipoglicemiantă.

Colesterolemia şi colesterolul hepatic nu au confirmat, în modelul nostru

experimental, efectul hipocolesterolemiant al schindufului semnalat de alţi autori

(Srinivasan, 2006; Reddy şi Srinivasan, 2009; Belguith-Hadriche şi colab., 2010). Este

demn de menţionat că autorii citaţi mai sus au lucrat pe animale în care a fost indusă

experimental hipercolesterolemia, anterior tratamentului cu schinduf.

Proteinemia nu a prezentat modificări notabile, valorile fiind similare la toate

grupurile experimentale. Etanolul administrat la şobolani timp de o lună nu a crescut

semnificativ concentraţia proteinelor sanguine. Acetaldehida, produsul imediat al

metabolizării etanolului, şi malondialdehida ce rezultă din peroxidarea lipidelor, formează

aducţi proteici, complexe stabile cu proteinele intracelulare. Din acest motiv şi datorită

modificării permeabilităţii membranei plasmatice, proteinele nu mai pot fi exportate şi se

acumulează în celulele hepatice, în stadii incipiente ale intoxicaţiei cu etanol.

Prin urmare, dacă lotul EtOH a avut o concentraţie semnificativ crescută a

proteinelor totale hepatice, tratamentul cu 5% făină de schinduf în dietă a scăzut

semnificativ acest parametru, aducându-l spre valoarea martor. Doza mai mare de

Trigonella a avut acelaşi efect, dar mult mai slab, astfel încât valoarea proteinelor rămâne

încă semnificativ crescută faţă de martor.

5.3. PARAMETRI ENZIMATICI

Transaminazele serice şi hepatice.

ALAT serică nu a prezentat modificări semnificative statistic, la toate loturi

valorile încadrîndu-se în limitele fiziologice. O valoare semnificativ redusă a activităţii

enzimei s-a înregistrat numai la lotul EtOH+T5%, corelată şi cu o concentraţie redusă a

glucozei hepatice.

16

ASAT serică este semnificativ crescută sub influenţa consumului de etanol, ceea

ce denotă prezenţa alterărilor membranare. La loturile care au primit Trigonella în dietă

acest efect nu este prezent, fiind un argument pentru efectul protector al compuşilor

bioactivi asupra sistemului de membrane.

ASAT hepatică a înregistrat valori scăzute semnificativ numai la loturile cu

Trigonella, atât comparativ cu lotul martor, cât şi cu lotul EtOH.

Tabel VII-7

Tabel sinoptic al modificării parametrilor hematologici şi biochimici, induse de

seminţele de schinduf, pe fondul intoxicaţiei etilice subcronice, la şobolani

17

Lactat dehidrogenaza serică şi hepatică. Există o uşoară creştere, nesemnificativă

la lotul EtOH faţă de lotul martor. Prezenţa făinii de schinduf în dietă, în concentraţia de

10%, a determinat o scădere semnificativă a activităţii LDH, chiar şi pe fondul administrării

de etanol.

În scopul realizării unui tablou general al potenţialelor proprietăţi

hepatoprotectoare ale seminţelor de Trigonella, a fost alcătuit un tabel sinoptic, cuprinzând

evoluţia tuturor parametrilor investigaţi (tabelul VII-7).

Lipsa modificării unui parametru este notată cu 0, creşterea valorii sale cu semnul

(+), iar scăderea valorii, cu semnul (-). Lotul EtOH este comparat numai cu lotul de control,

iar cele două loturi care au primit în hrană Trigonella sunt comparate cu lotul de control şi

cu lotul EtOH. Modificările semnificative statistic sunt marcate cu dreptunghiuri pline.

Prin acest studiu am propus investigarea potenţialului hepatoprotector al pulberii

din seminţe de Trigonella foenum-graecum, pe fondul intoxicaţiei etilice în vederea

stabilirii dozei optime de Trigonella şi a modului de administrare; stabilirii duratei adecvate

de tratament; investigarea efectelor fiziologice şi metabolice.

Majoritatea parametrilor investigaţi au fost modificaţi favorabil de seminţele de

schinduf, pe fondul intoxicaţiei etilice.

Efecte edificatoare au fost înregistrate în special în cazul formulei leucocitare şi a

activităţilor enzimatice. De remarcat este şi creşterea concentraţiei de hemoglobină, în cazul

dozei mari de Trigonella.

De asemenea, cele două doze de schinduf au determinat modificări de acelaşi sens,

totuşi mai intense în cazul dozei de 10%.

Rezultatele obţinute in vivo sunt în concordanţă cu datele in vitro obţinute de alţi

cercetători şi demonstrează calităţile hepatoprotectoare ale seminţelor de Trigonella,

utilizate ca supliment alimentar în scopul prevenirii/ameliorării dereglărilor funcţionale

induse de intoxicaţia etilică.


TRIGONELLA FOENUM-GRAECUM ASUPRA FICATULUI LA ŞOBOLANI

WISTAR, ÎN CONDIŢII NORMALE ȘI ÎN INTOXICAȚIA ACUTĂ CU ETANOL

6.1. STUDII ULTRASTRUCTURALE ALE FICATULUI ȘOBOLANILOR DIN

LOTUL MARTOR

Examinarea ţesutului hepatic normal ne relevă o structură parenchimală cu

hepatocitele dispuse în cordoane celulare regulate. Fiecare hepatocit prezintă în zona

centrală câte un nucleu (Fig. VIII-1 si VIII-3), mai rar doi nuclei de formă sferică şi cu

diametrul cuprins între 5 şi 7 µm. Conturul nucleilor este uniform, iar în cariolimfă se

găsesc câte 1 până la 3 nucleoli net structuraţi (Fig. VIII-1, VIII-3).

Canaliculii biliari sunt normal constituiţi, având lumenul mic şi delimitat de mulţi

microvili (VIII-3). Membranele celulelor vecine, în apropierea canaliculilor biliari, sunt

legate prin joncţiuni intercelulare de tipul zonelor occludens sau „tight junctions” (Feldman

şi colab., 1978).

18

Fig. VIII-1. Hepatocitele prezintă în zona

centrală câte un nucleu, mai rar doi nuclei

de formă sferică.

Fig. VIII-3. Mitocondriile sunt foarte

numeoase, prezintă o electrondensitate

medie şi sunt sferice sau uşor alungite.


LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ (EtOH)

Datele examinǎrilor electronomicroscopice confirmǎ pe cele observate prin studiul

la microscopul optic, prezentându-ne în plus detalii asupra efectelor alcoolului la nivel

subcelular.

Un alt efect al alcoolului este evidenţiat la nivelul formei şi conturului nuceilor,

mulţi pierzându-şi forma sfericǎ, iar conturul lor este neuniform (Fig. VIII-6). In citoplasma

acestor hepatocite, aflate preponderent în apropierea zonei centrolobulare, mitocondriile au

matricea slab electrondensǎ, rarefiatǎ, sugerând o diminuare a participǎrii lor la

metabolismul energetic. De asemenea, in aceste hepatocite, ca o reacţie de apǎrare

împotriva acţiunii toxice a etanolului, se remarcǎ o proliferare de reticul endoplasmic neted

(REN). Se mai evidenţiazǎ şi faptul cǎ reticulul endoplasmic granular (REG) are

canaliculele dilatate, la fel şi spaţiul perinuclear, sugerând o diminuare a procesului de

sinteze proteice (Fig. VIII-6). Demn de remarcat este şi faptul cǎ alcoolul a indus o depleţie

de glicogen, acesta fiind aproape absent în hepatocite.

Celulele Kupffer, respectiv macrofagele ficatului, prezintǎ o relativ intensǎ

activitate pentru captarea şi distrugerea structurilor alterate de influenţa alcoolului (Fig.

VIII-8). În lumenul capilarelor sinusoide s-au observat neutrofile, prezenţa acestora

indicând clar un proces de inflamaţie la nivelul ficatului.

19

Fig. VIII-6. Lot tratat cu alcool (EtOH).

Reticulul endoplasmic granular (REG) are

canaliculele dilatate, la fel şi spaţiul

perinuclear.

Fig. VIII-8. Lot tratat cu alcool (EtOH).

Celulele Kupffer, prezintǎ o relativ intensǎ

activitate.


LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI TRATAȚI CU TRIGONELLA

5% (EtOHTri5)

La lotul tratat cu etanol și Trigonella 5%, se remarcǎm prezenţa la marea

majoritate a nucleilor hepatocitelor, a formei sferice şi contur uniform (VIII-10). În doar

puţine cazuri conturul nuceilor este uşor neuniform.

De asemenea, picǎturile lipidice sunt în numǎr foarte mic la nivelul majoritǎţii

hepatocitelor (VIII-10), iar în hepatocitele in care sunt ceva mai numeroase, ele se aflǎ la

periferia acestora (Fig. VIII-10), sugerând tendinţa de tranzit spre sinusoide sau celulele Ito.

Se remarcǎ însǎ faptul cǎ lipidele lipsesc sau sunt foarte puţine la nivelul celulelor Ito (Fig.

VIII-11), ceea ce indicǎ o foarte bunǎ metabolizare a lor. De asemenea, fǎina din seminţe

de Trigonella a protejat prezenţa glicogenului în hepatocite (Fig. VIII-10). Efectul

hepatoprotector al fǎinii seminţelor de Trigonella este evidenţiat şi prin faptul ca prezenţa

REN este discretǎ, iar mitocondriile, REG şi canaliculii biliari sunt normal structuraţi.

Fig. VIII-10. Picǎturile lipidice sunt în

numǎr foarte mic la nivelul hepatocitelor,

iar în hepatocitele in care sunt ceva mai

Fig. VIII-11. Lipidele lipsesc sau sunt

foarte puţine la nivelul celulelor Ito.

20

numeroase, ele se aflǎ la periferia acestora.


LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI TRATAT CU TRIGONELLA

10% (EtOHTri10)

Și la acest lot se remarcǎ prezenţa majoritaţii hepatocitelor normal structurate, cu

nuclei sferici, contur uniform şi nucleoli evidenţi (Fig. VIII-13). REG este prezent sub

formǎ de profile înguste cu dispunere paralelǎ, propice sintezelor proteice (Fig. VIII-13).

REN îşi evidenţiazǎ prezenţa doar relativ puţine hepatocite. Prezenţa microparticulelor de

glicogen este de asemenea evidentǎ, în unele hepatocite formând chiar plaje de glicogen

(Fig. VIII-13).

Celulele Kupffer sunt foarte active, supraîncǎrcate cu detritusuri celulare

încorporate şi pe cale de digestie prin acţiunea numeroşilor lizozomi prezenţi (Fig. VIII-15)

indicând reacţia de apǎrare a ficatului înpotriva acţiunii nocive a alcoolului.

Din datele de mai sus rezultǎ clar cǎ pulberea din seminţele de Trigonella

poate prezenta un efect hepatoprotector asupra ficatului alcoolic, efect care este uşor

mai evident în cazul dozei de 5%, indicându-se posibilitǎţi pentru utilizǎri terapeutice.

Pentru o mai bună evidențiere a acestui efect am realizat un studiu privind intoxicația

cronică cu etanol, tratat concomitent cu Trigonella, studiu prezentat în capitolul

următor.

Fig. II-13. Prezenţa microparticulelor de

glicogen este de asemenea evidentǎ, în unele

hepatocite formând chiar plaje de glicogen

Fig. II-15. Celulele Kupffer sunt foarte

active, supraîncǎrcate cu detritusuri

celulare încorporate.

21


TRIGONELLA FOENUM-GRAECUM ASUPRA FICATULUI LA

ŞOBOLANI WISTAR, ÎN CONDIŢII NORMALE ȘI ÎN INTOXICAȚIA

CRONICĂ CU ETANOL


LOTUL MARTOR

Studiile ultrastructurale asupra ficatului șobolanilor din lotul martor prezinta un

aspect de ansamblu cu hepatocite avand nuclei sferici si contur regulat si lipsite aproape

complet de picaturi lipidice (fig. IX-1). Hepatocitele prezintă nucleu sferic avand doi

nucleoli, cu multe mitocondrii si REG in citoplasma, fara picaturi lipidice, care se gasesc

depozitate doar in celula Ito (fig. IX-2).

Se observa dispunerea in profile inguste, paralele, a REG, prezenta de

microparticule de glicogen si canalicului biliari cu lumene inguste si delimitate de microvili

(fig. IX-2), prezenta de glicogen, lipsa de lipide din citoplasma si acumularea acestora la

nivelul celulelor Ito.

Fig. IX-1. Ficat martor. Aspect de ansamblu

cu hepatocite avand nuclei sferici si contur

regulat si lipsite aproape complet de picaturi

lipidice.

Fig. IX-2. Hepatocitele prezintă nucleu

sferic avand doi nucleoli, cu multe

mitocondrii si REG in citoplasma, fara

picaturi lipidice.


LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ (EtOH)

Se remarca o acumulare de lipide in toate hepatocitele (Fig. IX-3) si nu doar la o

parte din ele, asa cum a fost cazul dupa o alcoolizare de numai 30 zile. Faptul ca la nivelul

celulelor Ito nu sunt semnalate lipide, indica cu claritate o metabolizare defectoasa a

lipidelor care se vor acumula in hepatocite, fiind impiedicate sa fie tranzitate prin celulele

Ito sau in capilarele sinusoide.

In asemenea zone se observa acumulari de resturi ale unor hepatocite distruse,

alaturi de hematii cu structura alterata (Fig. IX-6). In aceste zone se remarca, de asemenea,

aparitia si acumularea unor fascicule de colagen, ceea ce sugereaza inceperea unui proces

de fibrogeneza (Fig. IX-6).

22

Fig. IX-3. Ficat sobolani alcoolizati 90 zile.

Se remarca o acumulare de lipide in toate

hepatocitele.

Fig. IX-6. Aparitia si acumularea unor

fascicule de colagen, ceea ce sugereaza

inceperea unui proces de fibrogeneza.


LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI TRATAȚI CU TRIGONELLA 5%

(EtOHTri5)

S-a remarcat faptul ca alterarile provocate de alcoolizarea cronica asupra

hepatocitelor a fost mai drastica decat cea evidentiata prin alcoolizarea timp de 30 zile.

Drept rezultat, tratamentul cu faina de Schinduf in doza de 5%, nu a putut asigura decat o

hepatoprotectie partiala si mai slaba decat in cazul sobolanilor alcoolizati 30 de zile.

Astfel, se observa ca sunt inca hepatocite in care persista acumularile de lipide, in

timp ce in altele acestea lipsesc, (Fig. IX-7). Canaliculii biliari, in multe cazuri sunt dilatati

si lipsiti de microvili, dar la alte hepatocite sunt normal structurate (Fig. IX-10). Prezenta

glicogenului este discreta, semn ca sinteza cu acumularea sa este inca deficitara (Fig. IX-

10). La nivelul celulelor Ito se remarca o prezenta moderata de lipide, ceea ce corelat cu

prezenta lipidelor in unele hepatocite, sugereaza faptul ca metabolizarea lor nu a fost

complet favorizata de tratamentul cu faina de Trigonella 5%. Mentionam si faptul ca

celulele Kupffer prezinta o buna activitate pentru acumularea, distrugerea si eliminarea

unor structuri alterate in cursul alcoolizarii.

Semnalam insa si prezenta a relativ numerosi lizozomi secundari si tertiari in

aproape toate hepatocitele (Fig. IX-10), cu mult mai numerosi decat in hepatocitele

ficatului sobolanilor alcoolizati timp de numai 30 zile. Prezenta lor, alaturi de proliferearea

REN, indica o sustinuta activitate pentru eliminarea efectelor nocive ale actiunii de lunga

durata a alcoolului, activitate datorata fara indoiala capacitatii hepatoprotectoare a fainii de

Schinduf. Se pare insa ca tratamentul cu faina de Schinduf in doza de 5%, nu este suficient

pentru a contracara efectele nocive ale alcoolului administrat timp indelungat, asa cum s-a

reusit in alcoolizarea de 30 zile.

23

Fig. IX-7. Se observa ca sunt inca

hepatocite in care persista acumularile de

lipide, in timp ce in altele acestea lipsesc.

Fig. IX-10. Prezenta a relativ numerosi

lizozomi secundari si tertiari in aproape

toate hepatocitele.


LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI TRATAT CU TRIGONELLA

10% (EtOHTri10)

Studiul electrono-microscopic al ficatului sobolanilor acestui lot, dovedeste ca

actiunea hepatoprotectoare a fainii semintelor de Schinduf administrata in doza de 10% in

hrana animalelor, este mult mai eficienta decat in cazul administrarii in doza de 5%.

Marea majoritate a hepatocitelor prezinta o ultrastructura apropiata de normal, fapt

evidentiat de forma sferica a nucleilor si cantitatea foarte mica de picaturi lipidice (Fig. IX-

12). Exista doar relativ putine hepatocite care sunt dublu nucleate, iar nucleii sunt ovalari

(Fig. IX-11).

Mitocondriile sunt numeroase si normal structurate, fapt evident in toate imaginile

obtinute. REG este present sub forma de pachete cu profile inguste si dispuse paralel, in

timp REN are o prezenta discreta. Printre mitocondrii sunt evidente microparticule de

glicogen (Fig. IX-11).

Canaliculii biliari au diametrul ingust si doar partial sunt tapetati cu microvili (Fig.

IX-11, IX-12), aceasta fiind o dovada a fpatului ca reabsorbtia unor elemente din bila este

usor deficitara.

Picaturile lipidice, asa cum cum am mentionat, sunt in numar relativ mic si dispuse

spre polul vascular sau depozitate in celulele Ito (Fig. IX-12), ceea ce semnifica o buna

metabolizare a lor, apropiata de starea normala.

Datele prezentate mai sus indica faptul ca faina de Schinduf administrata in doza

de 10% in hrana sobolanilor, concomitent cu alcoolizarea timp de 90 zile, isi dovedeste

actiunea sa hepatoprotectoare, asigurand o functionare aproape normala a hepatocitelor,

mai eficienta decat in cazul administrarii dozei de 5% faina de Schinduf in hrana.

24

Fig. IX-11. Ficat alcoolizat 90 zile si tratat

cu faina de schinduf in doza de 10%. Printre

mitocondrii sunt prezente microparticule de

glicogen.

Fig. IX-12. Marea majoritate a hepatocitelor

prezinta o ultrastructura apropiata de

normal, fapt evidentiat de forma sferica a

nucleilor si cantitatea foarte mica de picaturi

lipidice.

Alcoolizarea cronica de 90 zile induce alterari mai pronuntate in ultrastructura

hepatocitelor decat cea de 30 zile, alterari care sunt mai dificil de contracarat. Daca in cazul

alcoolizari de 30 zile ambele doze de Schinduf au putut asigura o hepatoprotectie care a

permis o functionare normala a hepatocitelor, in cazul alcoolizari cronice de 90 zile,

hepatoprotectia asigurata de doza de 5% a fost insuficienta fiind doar partiala si numai doza

de 10% a putut asigura o hepatoprotectie care a permis functionarea hepatocitelor aproape

de normal, dar nu asa de eficient ca in cazul alcoolizari de 30 zile.

8. TESTAREA EFECTELOR ADMINISTRĂRII DE TRIGONELLA FOENUM

GRAECUM ASUPRA MĂDUVEI HEMATOGENE LA ȘOBOLANI

WISTAR ÎN CONDIȚII NORMALE ȘI ÎN INTOXICAȚIA CU ETANOL

8.1. STUDII ULTRASTRUCTURALE ASUPRA MĂDUVEI HEMATOGENE A

ȘOBOLANILOR DIN LOTUL MARTOR

Țesutul mieloid este majoritar în măduva hematogenă deoarece din el se dezvoltă

seriile celulare care vor da naștere la eritrocite, megacariocite cu trombocite și leucocitele

polimorfonucleare (neutrofile, eozinofile și bazofile).

Țesutul hematoformator mieloid își are originea în celulele reticulare

nediferențiate denumite hemocitoblaste, din care se dezvoltă celelalte serii celulare.

Seria eritrocitară. Hematiile au ca bază de pornire niște celule cu diametrul de 20-

25 µm, numite proeritroblaști, celule cu nucleu mare, predominant eucromatic, din care vor

lua naștere treptat, eritroblaștii bazofili, policromatofili și acidofili sau oxifili.

25

Seria trombocitară (trombopoieza). Începe cu megacarioblastul, care este o celulă

cu diametrul de 15-25 µm, din care se va dezvoltă megacariocitul trombogen, o celulă

uriasă, cu nucleu polilobat sau fragmentat.

Seria granulocitară își are originea în mieloblast, o celulă de dimensiuni mai mici

decât hemocitoblastul ințial. Din mieloblast se dezvoltă promielocitul, care este socotita

“cap de serie” pentru dezvoltarea eozinofilelor (Fig. X-20), bazofilelor (Fig. X-21) si

neutrofilelor.

Fig. X-20. Lot martor (M). Eozinofile cu

nucleu bilobat si caracterizate prin prezenta

in citoplasma a unor granulatii de forma

elipsoidala sau discoidala, care prezinta o

zona centrala slab electrondensa si doua

zone periferice intens electrondense.

Fig. X-21. Lot martor (M). Bazofile, celule

cu nucleu in forma de potcoava sau de litera

“S”. În citoplasmă au numeroase granulații

electrondense mari și aproximativ de formă

sferică.


ȘOBOLANILOR DIN LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ (EtOH)

Comparativ cu lotul martor, de referință, se constată ca etanolul in doza

administrata de noi timp de 30 zile, a indus o serie de modificari negative evidente la nivel

ultrastructural, asupra celulelor maduvei hematogene.

Imaginile cu proeritroblasti avand structura normala sau aflati in diviziune sunt

relativ rar observate. In schimb, in tot mai multe cazuri apar eritroblasti cu citoplasma

vacuolizata, sau eritroblasti distrusi ireversibil (Fig. X-28).

Procesul de trombogeneza este de asemenea afectat. La o parte din

megacariocitele care apar normal structurate, se remarca faptul ca zona lor periferica este

lipsita de continutul granular, astfel ca trombocitele respective consideram ca sunt inactive

sau cu slaba capacitate de coagulare a sangelui. In plus, sub influenta etanolului o parte

dintre megacariocite se dezintegreaza (Fig. X-31) si este posibil ca fragmentele lor

dispersate sa poate functiona ca trombocite deoarece ele contin la interior si granulatiile

specifice (Fig. X-31).

26

Din seria granulocitara apar rari mieloblasti, celule sferice cu citoplasma densa si

numeroase organite celulare, in special cisterne de REG, ribosomi si complex Golgi foarte

activ in eleborarea unor granulatii.

Fig. X-28. Lot EtOH. Eritroblasti distrusi

ireversibil. Imaginile de ansamblu din unele

zone ale maduvei hematogene, evidentiaza

foarte multe celule cu structura alterata in

diferite grade.

Fig. X-31. Lot EtOH. O parte dintre

megacariocite se dezintegreaza si este

posibil ca fragmentele lor dispersate sa

poate functiona ca trombocite deoarece ele

contin la interior si granulatiile specifice.


ȘOBOLANILOR DIN LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI

TRATAȚI CU TRIGONELLA 5% (EtOHTri5)

Analiza imaginilor obtinute prin examinarea probelor acestui lot, comparativ cu

imaginile obtinute de la la lotul tratat cu etanol si lotul martor, indica asigurarea doar

partiala a unei protectii contra afectiunilor cauzate de etanol.

Astfel, se constata o asigurare doar partiala a densitatii populatiei celulare a

maduvei hematogene, deoarece exista inca zone din maduva unde celulele prezinta rarefieri

si vacuolizari (Fig. X-38) si chiar aparitia de celule distruse.

Celule seriei eritrocitare, in special diferitele tipuri de eritroblaste, par a fi putin

mai reduse ca numar comparativ cu cele de la lotul martor, desi structura lor apare normala.

Prezenta reticulocitelor si a hematiilor este evidenta (Fig. X-40), ceea ce inseamna ca

procesul de eritropieza se desfasoara relativ normal.

Seria trombocitara, reprezentata de megacariocite, se pare ca este mai numeroasa

decat la loturile martor si cel tratat cu etanol (Fig X-40). Majoritatea megacariocitelor sunt

normal structurate (Fig. X-40), iar in citoplasma se gasesc sintetizate numeroase granule

enzimatice in timp ce procesul de delimitare a viitoarelor trombocite este in curs de

desfasurare. Totusi, nu s-a observat emiterea de prelungiri periferice si eliberarea de

trombocite decat in mica masura (Fig. X-40), probabil din cauza ca aceste megacariocite nu

sunt complet maturate.

27

Referitor la seria granulocitara, remarcam desfasurarea aproape normala a acestui

proces. Sunt prezente promielocite, din care se dezvolta mielocitele seriilor neutrofile,

eozinofile si bazofile.

Fig. X-38. Lot EtOHTri5. Zone din

maduva hematogena unde celulele prezinta

rarefieri si vacuolizari. Prezenta de

reticulocite si hematii, sugerând faptul că

procesul de eritropoieza se desfasoara relativ

normal.

Fig. X-40. Lot EtOHTri5. Seria

trombocitara, reprezentata de

megacariocite, este mai numeroasa decat la

loturile martor si cel tratat cu etanol.




Studiul ultastructural la acest lot s-a efectuat comparativ cu lotul martor, cu lotul

sobolanilor tratati cu etanol, precum si cu lotul sobolanilor tratati cu faina de Trigonella in

doza de 5%. Aceasta analiza comparativa releva per ansamblu ca faina de Trigonella

administrata in hrana sobolanilor in doza de 10% si concomitent cu etanol 10% in apa de

baut, timp de 30 de zile, asigura o protectie ceva mai buna decat in cazul administrarii dozei

de 5%.

Seria eritrocitara cuprinde in majoritate eritroblaste normal structurate chiar daca

in unele zone ale maduvei apar si usoare rarefieri ale populatiei hematogene.

Seria trombocitara evidentiaza marea majoritate a megacariocitelor ca fiind normal

structurate, dar se gasesc si rare megacariocite care prezinta vacuolizari in citoplasma si

dilatare a spatiului perinuclear, asemanator cu ceea ce s-a semnalat si la lotul precedent.

Seria granulocitara se remarca prin prezenta unor mielocite neutrofile si eozinofile

normal structurate, din care se dezvolta relativ numeroase neutrofile si eozinofile (Fig. X-

53). Se remarca de asemenea prezenta unor bazofile normal structurate alaturi de neutrofile

si eozinofile (Fig. X-54).

28

Fig. X-53. Lot EtOHTri10. Relativ

numeroase neutrofile si eozinofile normal

structurate.

Fig. X-54. Lot EtOHTri10. Se remarca

prezenta unor bazofile normal structurate

alaturi de neutrofile si eozinofile.

9. TESTAREA EFECTELOR ADMINISTRĂRII DE TRIGONELLA FOENUM

GRAECUM ASUPRA SUPRARENALELOR LA ȘOBOLANI WISTAR ÎN

CONDIȚII NORMALE ȘI ÎN INTOXICAȚIA CU ETANOL

9.1. STUDII ULTRASTRUCTURALE ASUPRA SUPRARENALELOR

ȘOBOLANILOR DIN LOTUL MARTOR

Celulele zonei fasciculate sunt celule poligonale dispuse in cordoane celulare.

Fiecare celula are aproximativ in centrul ei cate un nucleu predominant eucromatic si de

forma sferica, cu contur regulat, rareori cate doi nuclei, cu cate un nucleol evident in

cariolimfa (Fig. XI-11). In citoplasma se gasesc relativ numeroase granule

electrontransparente, foarte asemanatoare picaturilor lipidice (Fig. XI-11), care reprezinta

produsul hormonal glucocorticoidic, de natura steroidica, gata de a fi secretat in sangele

capilarelor cu care se invecineaza fiecare celula. Dintre organitele celulare, mitocondriiile

sunt cele mai abundente. Ele au forma sferica, sunt relativ uniforme ca diametru si au

cristele tubulare, o caracteristica intalnita numai in celulele zonei fasciculate a

suprarenalelor (Fig. XI-12). Reticulul endoplasmic rugos este dicret reprezentat, comparativ

cu reticulul endoplasmic neted (REN), care este prezent sub forma de mici vezicule aflate

in toata citoplasma printre mitocondrii (Fig. XI-12). Exista de regula un singur complex

Golgi aflat langa nucleu, prezenta lui fiind indicata de un grup de cateva granule lizosomale

electrondense. In citoplasma mai sunt prezenti si relativ putini lizosomi primari si

secundari, evidenti sub forma unor granule electrondense (Fig. XI-11, XI-12). Ribosomii se

gasesc raspanditi in matricea citoplasmatica, atat sub forma libera cat si asociati in

polisomi.

29

Fig. XI-11. Lot M. In citoplasma mai sunt

prezenti si relativ putini lizosomi primari si

secundari, evidenti sub forma unor granule

electrondense.

Fig. X-12. Lot M. Mitocondriiile sunt

abundente, cu forma sferica, relativ

uniforme ca diametru si cu criste tubulare.


ȘOBOLANILOR DIN LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ (EtOH)

Etanolul a indus modificari importante, care au afectat forma si conturul nucleilor.

Se observa ca nucleii au forme anormale si conturul neregulat (Fig. XI-14, XI-16). Multi

dintre ei au cromatina electrondensa, deci sunt hipercromatici si sunt pe cale de a deveni

picnotici (Fig. XI-16). In plus, la mare parte din ei spatiul perinuclear este dilatat (Fig. XI-

16).

Etanolul a afectat serios sinteza hormonilor glucocorticoizi, fapt evidentiat prin

prezenta a foarte putine picaturi lipidice hormonale in citoplasma (Fig. XI-14). De

asemenea, sunt afectate mitocondriile, care au matricea rarefiata si sunt de diametre diferite

(Fig. XI-14, XI-16).

Rezulta faptul ca etanolul a indus modificari alterative asupra ultratructurii

celulelor zonei fasciculate, prin care s-a diminuat sinteza si sectretia hormonilor

glucosteroizi.

Fig. 14. Lot EtOH. Nuclei cu contur

neregulat, hipercromatici, cu spatiul

perinuclear dilatat.

Fig. 16. Lot EtOH. Este evidenta prezenta

unui numar relativ mare de lizosomi.

30




Așa cum s-a remarcat și în urma studiilor structurale, se constată că și la nivel

ultrastructural sunt porțiuni din corticosuprarenale în care celulele zonei fasciculate sunt, fie

lipsite de picături lipidice hormonale (Fig. X-22), fie acestea sunt în număr foarte mic, iar

în alte porțiuni acestea sunt mai numeroase, apropiindu-se de normal (Fig. X-21). În plus,

faptul că administrarea în hrană a pulberii de Trigonella în doza de 5% nu a reușit să

asigure o protecție contra etanolului, se poate vedea și după aspectul nucleilor, care doar la

relativ puține celule și-a păstrat forma sferică (Fig. X-21).

In cazul zonelor unde celulele au aspect apropiat de normal, numarul picaturilor

lipidice este relativ mare (Fig. X-21), iar mitocondriile sunt normal structurate (Fig. X-22),

cu toate ca nucleii nu si-au pastrat aspectul sferic si densitatea cromatinei existente in

conditii normale, decat in putine cazuri (Fig. X-21).

Aceste date, demonstrează faptul că doza de 5% administată zilinic în hrană, nu

asigură o protecție adecvată contra efectelor nocive ale etanolului, ci doar arată o tendință

de îmbunătățire a acestei protecții.

Fig. X-21. Lot EtOHTri5. Numarul

picaturilor lipidice este relativ mare, iar în

unele cazuri, nucleii si-au pastrat aspectul

sferic si densitatea cromatinei existente in

conditii normale.

Fig. X-22. Lot EtOHTri5. Mitocondriile

sunt normal structurate, cu toate ca nucleii

nu si-au pastrat aspectul sferic si densitatea

cromatinei existente in conditii normale.




Analiza ultrastructurala a celulelor zonei fasciculate confirma pe deplin rezultatele

obtinute din studiul sectiunilor semifine la microscopul optic. In citoplasma marii majoritati

a celulelor zonei fasciculate, sunt prezente relativ numeroase picaturi lipidice hormonale

(Fig. XI-25, XI-26), ceea ce demonstreaza ca activitatea metabolica a acestor celule pentru

31

sinteza si secretia de hormoni glucocorticoidici se apropie mult de o functionare normala.

In ajutorul acestei afirmatii pledeaza si faptul ca marea majoritate a mitocondriilor au forma

si structura normala (Fig. XI-25 si XI-26), iar microveziculele de REN sunt numeroase,

ceea ce inseamna ca procesele de sinteza hormonala sunt intense (Fig. XI-25 si XI-26).

Remarcam totusi faptul ca efectul nociv al etanolului este inca prezent in mica

masura, evidentiat prin aceea ca nu toti nucleii celulelor si-au pastrat forma sferica si

conturul uniform (Fig. XI-25), dar cariolimfa lor este predominat eucromatica, indicand

participarea lor activa la metabolismul celular specific acestor celule (Fig. XI-25).

In concluzie, administrarea in hrana a dozei de 10% faina din seminte de

Trigonella a reusit sa asigure o buna protectie contra efectelor nocive ale etanolului.

Fig. XI-25. Lot EtOHTri10. Marea

majoritate a mitocondriilor au forma si

structura normala.

Fig. XI-26. Lot EtOHTri10.

Microveziculele de REN sunt numeroase,

ceea ce inseamna ca procesele de sinteza

hormonala sunt intense.

10. TESTAREA EFECTELOR ADMINISTRĂRII DE TRIGONELLA

FOENUM GRAECUM ASUPRA TIMUSULUI LA ȘOBOLANI WISTAR ÎN

CONDIȚII NORMALE ȘI ÎN INTOXICAȚIA CU ETANOL

Timusul, ca organ limfoid, este responsabil pentru producerea limfocitelor

circulante si limfocitelor T. Limfocitopoieza este conoscuta ca o activitate a timusului care

are loc in timpul vietii fetale si vietii postnatale timpurii. Plasmocitele si mielocitele, de

asemenea sunt formate intr-un numar mic si in timus. La adult, acest organ limfoid continua

sa fie o importanta sursa de limfocite mici, in special daca individul respectiv a suferit o

dereglare a organelor limfoide din cauza iradierii sau utilizarii chimioterapiei (Peette si

colab., 1995, Luo si colab., 1996, Craciun si colab., 1999).

Până în prezent nu există studii care să evidențieze efectele acestui produs vegetal

asupra structurii și ultrastructurii timusului.

32

10.1. STUDII ULTRASTRUCTURALE ASUPRA TIMUSULUI ȘOBOLANILOR

DIN LOTUL MARTOR

Pentru o buna intelegere a modificarilor care au loc in timusul supus unor

tratamente experimentale si pentru a facilita compararea dintre structurile cu modificari

alterative cu structurile normale, vom descrie in detaliu ultrastructura corticalei timusului

normal la sobolani tineri in varsta de 30-40 zile.

Timocitele corticalei timice. Aspectul caracteristic dominant al corticalei il

reprezinta continutul sau in numeroase timocite, dens impachetate, cunoscand faptul ca in

corticala se gasesc aproximativ 95% din totalul timocitelor din timus. Aceste timocite, in

functie de stadiul dezvoltarii si diferentierii lor pot fi: mari, medii si mici (Fig. XII-14).

Celulele epiteliale reticulare. Dupa cum se cunoaste de mai mult timp, aceste

celule alcatuiesc elementele stabile ale timusului care, prin prelungirile lor formeaza o retea

tridimensionala in ochiurile careia se gasesc timocitele, ce reprezinta populatia celulara

mobila, majoritara in corticala timusului (Bloom si Fawcett, 1975; Burkitt si colab., 1993;

Olah si colab., 1975; Stevens si Lowe, 1982).

Macrofagele corticalei. Spre deosebire de marea majoritate a cercetarilor efectuate

pana in 1990, care considerau ca macrofagele timusului au numai functie fagocitara, relativ

recent s-a demonstrat ca in timus sunt doua tipuri de macrofage, care prezinta atat o functie

fagocitara cat si una imunologica (Chan, 1994; Nabarra si Andrianarison, 1991; Phillippart

si Dourov., 1995; Stevens si Lowe, 1982).

In timus sunt prezente si plasmocite, cu un foarte numeros REG care ocupa tot

volumul celulei, iar printre canaliculele si cisternele acestuia se observa si prezenta

mitocondriilor. De asemenea, se gasesc si mastocite, care au citoplasma incarcata cu

garnulatii electrondense specifice (Fig. XII-18).

Fig. XII-14. Timocitele mari au caractere de

limfoblaste si se gasesc dispuse

preponderent la periferia lobulilor timici.

Fig. XII-18. Mastocite cu citoplasma

incarcata cu granulatii electrondense

specifice.


DIN LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ (EtOH)

33

Etanolul administrat zilnic in apa de baut, timp de 30 zile in doza de 10% (v/v), a

indus modificari alterative asupra structurii timusului, modificari care au afectat functia

normala a acestuia.

Celulele reticulare, fie au citoplasma rarefiata si nuclei dilatati, fie au in

citoplasma mitocondriile si cisternele REG, dilatate (Fig. XII-25), ceea ce sugereaza o

afectare a activitatii lor metabolice. Sunt zone din timus, in special in cele din aporoierea

regiuniii cortico-medulare, in care apar relativ multe timocite cu nuclei picnotici si o

prezenta semificativa de fibre de colagen (Fig. XII-26).

In concluzie, se poate afirma faptul ca etanolul a indus modificari care au afectat

structural si functional capacitatea metabolica a timusului prn depletia populatiei timocitare,

blocarea sau incetinirea proceselor de multiplicare, cresterea ratei de distrugere a

timocitelor si fibrozarea partiala a timusului.

Fig. XII-25. Lot EtOH. Celulele reticulare cu

mitocondrii si cisterne REG dilatate.

Fig. XII-26. Lot EtOH. Timocite cu

nuclei picnotici si o prezenta semificativa

de fibre de colagen.


DIN LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI TRATAȚI CU

TRIGONELLA 5% (EtOHTri5)

Comparativ cu lotul tratat numai cu etanol, se remarca faptul ca faina din seminte

de Trigonella administrata in doza de 5%, a asigurata o relativ buna protectie a timusului

contra efectelor nocive induse de etanol, cu toata ca o parte din alterarile datorate etanolului

se mentin inca si la acest lot.

Densitatea populatiei timocitelor zonei corticale este in cea mai mare parte

apropiata de cea a timusului lotului martor (Fig. XII-30), dar in zona subcorticala se

remarca faptul ca sunt relativ putine limfoblaste, care prin procese de diviziune genereaza

noi timocite cu structura normala.

Macrofagele sunt relativ numeroase si active pentru captarea timocitelor distruse si

digerarea lor (fig. XII-36).

34

Fig. XII-30. Densitatea populatiei

timocitelor zonei corticale este in cea mai

mare parte apropiata de cea a lotului martor.

Fig. XII-36. Macrofagele sunt relativ

numeroase si active pentru captarea

timocitelor distruse si digerarea lor.


DIN LOTUL CU INTOXICAȚIE ALCOOLICĂ ȘI TRATAȚI CU

TRIGONELLA 10% (EtOHTri10)

Comparativ cu cele loturile precedente, analiza imaginilor obtinute de la acest lot

demonstreaza faptul ca nu sunt diferente semnificative intre aspectele ultrastructurale ale

celor doua loturi la care s-a administrat faina din seminte de Trigonella in cele doua doze

diferite.

Influenta actiunii nocive a etanolului este resimtita prin existenta unor fascicule de

colagen prezente printre relativ numeroase plasmocite ce au structura usor alterata (Fig.

XII-41), dar mai ales prin prezenta a numeroase macrofage, foarte active in fagocitarea si

distrugerea timocitelor moarte si a altor structuri alterate (Fig. XII-42).

Existenta acestui proces inflamator a permis o diferentiere in functie de doza de

tratament cu faina din seminte de Trigonella, deoarece era de asteptat ca influenta nociva a

etanolului sa fie anihilata intr-un grad mai mare la tratamentul cu doza de 10%, deoarece

este clar ca acest produs vegetal si-a dovedit in mai multe cazuri studiate de noi un efect

benefic mai insemnat la o doza mai mare administrata.

Fig. XII-41. Lot EtOHTri10. Fascicule de

colagen prezente printre relativ numeroase

Fig. XII-42. Lot EtOHTri10. Numeroase

macrofage, foarte active in fagocitarea si

35

plasmocite ce au structura usor alterata. distrugerea timocitelor moarte si a altor

structuri alterate.


TRIGONELLA FOENUM-GRAECUM ASUPRA UNOR PARAMETRII

HEMATOLOGICI, BIOCHIMICI ȘI ENZIMATICI LA ŞOBOLANI WISTAR, ÎN

CONDIŢII NORMALE ȘI ÎN DIABETUL INDUS EXPERIMENTAL CU

STREPTOZOTOCINĂ

Pentru a putea stabili dacă făina din seminţele de schinduf (Trigonella foenum-

graecum) şi suplimentul nutritiv de Ganoderma au efecte benefice în tratarea şobolanilor

diabetici, sunt necesare metode şi tehnici biochimice complexe, care implică atât urmărirea

unor parametri hematologici, cât şi a unor parametri biochimici şi enzimatici determinaţi

din sânge, ser şi ţesutul hepatic.

Este cunoscut faptul că diabetul are ca prim simptom creşterea glicemiei, însoţită

de obicei de alte dereglări ale metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, printre care

hipocolesterolemia ocupă un loc important. Pe de altă parte, există studii care atestă efectul

hipoglicemiant, antidiabetic al făinii din seminţele de Trigonella (Srinivasan, 2006; Losso

şi colab., 2009; Broca şi colab., 2004, etc.)

În acest context oferit de literatura de specialitate, ne-am propus investigarea

potenţialului antidiabetic al făinii de seminţe de schinduf, la şobolani diabetizaţi cu

streptozotocină (STZ).

Pulberea de Ganoderma lucidum a fost folosită în acest studiu ca și control pozitiv

al acțiunii hipoglicemiante.

11.1. PARAMETRI HEMATOLOGICI – MORFOLOGICI

Ca urmare a instalării diabetului indus de STZ, toate aceste valori au scăzut,

comparativ cu cele de la lotul martor. Numărul eritrocitelor a fost restaurat la valori

normale prin acţiunea tuturor celor trei tipuri de tratamente. Se cunoaşte că seminţele de

Trigonella au un conţinut ridicat de fier 20-25mg/100g (Srinivasan, 2006), cu

biodisponibilitate ridicată, ce poate fi utilizat pentru sinteza hemoglobinei. Fierul este de

asemenea prezent şi în compoziţia pulberii de Ganoderma (Wasser, 2005).

Hematocritul a suferit modificări semnificative la toate loturile experimentale mai

punţin la cel tratat cu Ganoderma. Scăderea numărului de hematii la lotul diabetic este

însoţită şi de o scădere a hematocritului. Loturile tratate cu schinduf prezintă o creştere

semnificativă peste valorile loturilor M şi D. Această creştere se datoreză în principal

creşterii numărului de hematii. Lotul tratat cu Ganoderma nu prezintă modificări

semnificative comparativ cu loturile martor şi diabetic.

Concentraţia hemoglobinei a prezentat modificări semnificative: astfel, la lotul

D+T5% este modificată semnificativ faţă de lotul diabetic iar valoarea acesteia se apropie

36

de cea a lotului martor. Concentraţia de Trigonella 10% pare a avea cel mai puternic efect

asupra sintezei hemului.

Formula leucocitară iniţială a fost realizată înainte de momentul injectării şi nu

prezintă variaţii foarte mari între loturile tratate, totuşi diferenţele care au apărut pot fi puse

pe seama variabilităţii indivizilor.

Numărul total de leucocite a fost semnificativ scăzut de diabet, ştiut fiind faptul

că în diabet sistemul imunitar este scăzut şi că acesta este asociat cu diverse alte afecţiuni

care duc ca scăderea imunităţii. Pentru lotul care a primit Trigonella 5% se observă o

scădere foarte semnificativă faţă de lotul martor, rezultând că această doză nu este

suficientă pentru a restabili funcţia imunitară.

Loturile care au primit Trigonella 10% şi Ganoderma prezintă o creştere

semnificativă a numărului total de leucocite comparativ cu lotul martor, iar valorile aceastor

loturi se apropie mai mult de valoarea de control. Se poate spune ca Trigonella 10 % si

Ganoderma stimulează mult funcţia imunitară, pe când Trigonella 5% aproape că nu are

efect asupra ei. Este dovedit că atât Trigonella (Srinivasan, 2006), cât şi Ganoderma (Sliva,

2003) au efecte puternice de stimulare a sistemului imunitar, îndeosebi datorită conţinutului

ridicat de polizaharide.

Formula leucocitară descrie, pe fondul scăderii numărului total de leucocite,

evoluţia celor cinci grupe de celule albe. Diabetul a indus o creştere a neutrofilelor

circulante cu excepţia lotului D+T10% şi o scădere semnificativă în loturile tratate cu

Trigonella 10% şi Ganoderma. Din rezultatele obţinute se pare că atât Trigonella dar mai

ales Ganoderma stimulează imunitatea nespecifică dar o suprimă pe cea specifică, dovadă

fiind numărul scăzut de leucocite.

11.2. PARAMETRI BIOCHIMICI

Glicemia a suferit modificări extrem de mari; dacă lotul diabetic prezenta la

finalul experimentului o glicemie de 432 mg glucoză/dL sânge, fiind foarte semnificativ

crescută faţă de lotul martor, loturile tratate prezintă o glicemie care variază între 100-

130 mg glucoză/dL sânge. Valorile loturilor tratate sunt extrem de semnificative

comparativ cu lotul diabetic şi se apropie de valorile fiziologice caracteristice speciei şi

vârstei animalelor.

Concentraţia glicogenului hepatic şi a glucozei din ficat evoluează în paralel.

Deprimarea rezervelor de glicogen este cel mai bine evidenţiată la lotul D+T5% unde

scăderea este semnificativă atât faţă de martor cât şi faţă de diabet. La loturile D+G şi în

special la T+D10% există o tendinţă de revenire faţă de valorile martor, însă aceasta nu este

asigurată statistic.

Concentraţia glucozei hepatice rămâne semnificativ scăzută numai la loturile

D+T5% şi D+G, comparativ cu lotul martor şi diabetic; tendinţa de restaurare este evidentă

numai la concentraţia de Trigonella 10%.

Colesterolul hepatic a prezentat valori scăzute faţă de martor la toate loturile cu

diabet (tratat şi netratat), deşi această modificare este asigurată statistic numai la D+T10%.

37

Dacă un asemenea comportament este de aşteptat în cazul loturilor care au primit produsele

fitoterapeutice, nu îl putem explica în cazul lotului D, ştiut fiind că hiperglicemia diabetică

este de obicei însoţită şi de hipercolesterolemie. Determinarea concentraţiei serice a

colesterolului va duce probabil un plus de informaţie privind acest compus.

În paralel cu glicemia, a fost monitorizată săptămânal şi greutatea animalelor.

Aceasta a fost puternic afectată în diabet, fenomen cunoscut atât în patologia umană cât şi

în cazul diabetului experimental: imposibilitatea celulelor de a beneficia de glucoză ca

sursă energetică conduce spre catabolizarea lipidelor şi a proteinelor. Spre deosebire de

majoritatea parametrilor biochimici, care au cunoscut o ameliorare evidentă ca urmare a

administrării produselor fitoterapeutice, greutatea a continuat să scadă semnificativ la toate

loturile de animale diabetice, în timp ce la lotul martor s-a menţinut cvasiconstantă.

11.3. PARAMETRI ENZIMATICI

Transaminazele serice şi hepatice.

ALAT serică a avut valori ridicate la lotul diabetic şi semnificativ crescute la cel

tratat cu Trigonella 5%, comparativ cu martorul, în schimb Trigonella 10% a inhibat

activitatea enzimei, valoarea fiind semnificativ scăzută comparativ cu lotul diabetic şi mai

apropiată de valoarea martor.

ALAT hepatică. Pe fondul diabetului activitatea acestei enzime este uşor

crescută, valorile obţinute sunt crescute la toate loturile diabetice comparativ cu lotul

martor, creşterea fiind semnificativă doar în cazul loturilor tratate cu Trigonella.

ASAT serică a fost semnificativ scăzută în cazul diabetului, singurul lot la care a

apărut o creştere semnificativă a activităţii enzimei în ser fiind lotul tratat cu Trigonella 5%.

Deşi creşterea a fost foarte semnificativă la acest lot comparativ cu cel diabetic, valoarea

activităţii s-a apropiat de cea a lotului martor, ceea ce indică posibila inhibare a acestei

enzime pe fondul diabetului.

ASAT hepatică a înregistrat valori scăzute semnificativ numai la loturile

Trigonella 5% şi 10% faţă de lotul control şi doar Trigonella 5% mai prezintă scădere

semnificativă faţă de lotul diabetic.

Lactat dehidrogenaza serică şi hepatică

Activitatea enzimei a fost semnificativ scăzută la loturile diabetice comparativ cu

lotul martor. Excepţie face lotul D+T5% care prezintă o activitate a acestei enzime

asemănătoare cu cea întâlnită la lotul martor. Principiile active din seminţele de Trigonella

se pare că restaurează fluiditatea bistratului lipidic, fapt observat doar la doza de 5%, în

schimb doza de 10% şi cea de Ganoderma par a nu influenţa foarte mult această fluiditate

mai degrabă ducând la o rigidizare a membranelor care şi aşa sunt rigide pe fondul

diabetului.

În urma acestui studiu, putem afirma că doza optimă de Trigonella foenum-

graecum nu a putut fi stabilită, deoarece anumite efecte benefice revin dozei de 5%, iar

altele dozei de 10% sau în unele cazuri amândurora.

38

Funcţia imunitară, care pe fondul diabetului este scăzută, prezintă o tendinţă de

stimulare, în special la lotul tratat cu Trigonella 10%.

Datele prezentate indică faptul că Trigonella participă de asemenea la menţinerea

nealterată a stării redox, iar în anumite doze stimulează activitatea enzimelor studiate,

aducâd valorile acestora la niveluri asemănătoare cu ale lotului de control.

12. STUDIU COMPARATIV PRIVIND EFECTELE ASUPRA

PANCREASULUI LA ŞOBOLANI WISTAR, ÎN CONDIŢII NORMALE ȘI ÎN

DIABETUL INDUS EXPERIMENTAL CU ALOXAN ȘI STREPTOZOTOCINĂ ȘI

TRATAȚI CU TRIGONELLA

În ultimele decenii, cercetarile in vivo referitoare la actiunea extractelor vegetale

au cunoscut o continua dezvoltare, o atentie deosebita fiind acordată plantelor cu actiune

antidiabetica. Astfel, este bine cunoscut rolul benefic al extractului din frunze de afin

(Vaccinium myrtillus) in scaderea glicemiei la pacienti diabetici (Craciun si colab., 1999).

Efectele acestui extract au fost comparabile cu acelea ale altor produse fitoterapeutice

hipoglicemiante, asa cum sunt Hipogalegin si Normogluc (Tamas si colab., 1997).

In acest context, prezentul studiu si-a propus sa investigheze la nivel

ultrastructural, actiunea antidiabetica a pulberilor de schinduf si de Ganoderma, asupra

celulelor beta pancreatice de la sobolani diabetizati cu aloxan si streptozotocina.

Ganoderma lucidum este o ciuperca utilizata de secole în medicina orientala,

datorita proprietatilor sale antitumorale, imunomodulatoare, hipocolestrolemiante si mai

ales hipogliceminate. Nu există studii ultrastructurale privind actiunea antidiabetica a aceste

ciuperci. Ganoderma a fost introdusa in acest studiu pentru a constitui controlul pozitiv al

testarilor.

12.1. STUDII ULTRASTRUCTURALE ALE PANCREASULUI SOBOLANILOR

DIN LOTUL MARTOR

Celulele beta pancreatice au de regula forma piramidala si sunt localizate in

centrul insulelor Langerhans, fiind inconjurate de celule de tip Alfa (Bloom si Fawcett,

1975; Pavelka si Roth, 2005; Mihail si Craciun, 1981, 1982; Kis si Craciun, 1981; Hornet,

1992). Celulele Beta contin in citoplasma numeroase granule insulinice aflate in doua stadii

de maturare: granule mature, avand diametrul de 250 – 300 nm, cu continutul electrondens,

de forma tetragonala sau hexagonala si inconjurat de un halou periferic (Fig. XV-1, XV-3);

granule imature, cu continut insulinic slab electrondens si cu un halou redus sau absent

(Watari si colab., 1970; Bloom si Fawcett, 1975; Mihail si Craciun, 1982). Structura

continutului garnulelor este paracristalina, cu o periodicitate de 9 nm (Watari si colab.,

1970). De regula, in mod normal, celulele Beta contin in citoplasma numeroase granule

mature (Fig. XV-1, XV-3), gata de a fi secretate in torentul sanguin in caz de necesitate

fiziologica, respectiv in capilarele cu care un pol al celulelor este totdeauna in contact

intim.

39

Celulele Beta au in citoplasma cate un nucleu de forma sferica sau ovalara (Fig.

XV-1), mitocondrii, reticul endoplasmatic granular (REG) si complex Golgi, toate aflate

intr-o stare de activitate normala.

Fig. XV-1. Celula contine numeroase

granule de secretie. Bara = 1 µm.

Fig. XV-3. Se remarca haloul caracteristic si

forma poligonala a continutului granulelor

(x 21,000).

12.2. STUDII ULTRASTRUCTURALE ALE PANCREASULUI ȘOBOLANILOR

DIN LOTUL DIABETIZAT CU ALOXAN

Este evident faptul ca numarul granulelor de secretie este foarte redus (Fig. XV-4,

XV-5) sau granulele sunt golite de continutul insulinic, astfel ca multe granule au aspect de

vezicule (Fig. XV-4), sugerand faptul ca sinteza de proinsulina si insulina a fost inhibata.

Multe celule Beta prezinta zone de vacuolizare in citoplasma, majoritatea datorate

dilatarilor cisternelor REG si a spatiului perinuclear (Fig. XV-4 si XV-5). Date similare au

fost raportate si de Burton si Vensel (1996); Zafirova si colab. (1991), la animale tratate cu

aloxan.

Fig. XV-4. Multe granule de secretie sunt

goale. Spatiul perinuclear este dilatat si

conturul nucleului este neuniform (x

11,400).

Fig. XV-5. Cisternele REG sunt dilatate si

dispuse in retea. Se remarcă putine granule

de secretie. Bara = 2µm.

40


DIN LOTUL DIABETIZAT CU STREPTOZOTOCINĂ

Diabetizarea cu streptozotocina a produs alterari severe in celulele Beta, evidente

prin zone de vacuolizari si de lize in intreaga citoplasma si lipsa aproape totala a granulelor

de secretie (Fig. XV-10, XV-11). In unele celule nucleul este picnotic, mitocondriile sunt

dilatate si vacuolizate, iar cisternele REG si ale complexului Golgi sunt prezente numai sub

forma de vezicule de diferite marimi (Fig. XV-10). Printre aceste elemente veziculare, care

ocupa aproape in intregime volumul celulei, se observa si rare granule beta insulinice.

Consider că actiunea diabetogena a streptozotocinei se datoreaza alterarilor

ireversibile cauzate celulelor Beta, asa cum am descris mai sus, fapt confirmat de datele

similare raportate de alti aurtori (Junod si colab., 1967; Rerup si Taraing, 1969; Brosky,

1969; Evans si colab., 1965; Lazar si colab., 1968; Thomas, 1971). Aceste modificări au

condus la inhibarea sintezei si blocarea secretiei de insulina (Arison si colab., 1967;

Rakieten si colab., 1963).

Fig. XV-10. Celula Beta cu avansat proces

de alterare (stanga), iar celula Alfa prezinta

un aspect normal.Bara =2µm.

Fig. XV-11. Mitocondriile si cisternele

REG sunt complet vacuolizate si inactive.

Nucleul este picnotic. Bara = 5µm

12.4. STUDII ULTRASTRUCTURALE ALE PANCREASULUI SOBOLANILOR

DIN LOTUL DIABETIZAT CU ALOXAN SI TRATAT CU TRIGONELLA 5%

Analiza imaginilor ultrastructurale indica faptul ca faina de schinduf adaugata în

proporţie de 5% in dieta şobolanilor diabetizaţi cu aloxan, a indus o protectie semificativa

fata de actiunea distructiva a aloxanului asupra celulelor Beta. Efectul protector este

manifest în grade diferite. În unele celule, sunt prezente dilatari ale cisternelor REG si ale

spatiilor perinucleare, evidentiind inca actiunea aloxanului (Fig. XV-18), dar granulele beta

insiulinice sunt prezente intr-un numar semificativ, in special mature (Fig. XV-18, XV-21),

dovedind ca sinteza de insulina este activa. Notam faptul ca o parte dintre celulele Beta au

citoplasma electrondensa, cu profile ale REG inguste si dispuse paralel, propice sintezelor

proteice, mitocondrii cu structura normala si complex Golgi activ, ceea ce dovedeste un

metabolism intens al acestor celule, confirmat şi prin prezenta a numeroase granule beta

insulinice (Fig. XV-21).

41

Fig. XV-18. Celule Beta din pancreasul

endocrin al sobolanilor tratati cu aloxan si

cu faina de Trigonella 5 % (AD-T5); Desi

influenta aloxanului este inca evidenta

(cisterne REG si spatiul perinuclear dilatate,

sunt vizibile relativ multe granule de

secretie. Bara = 2µm.

Fig. XV-21. Celule Beta in pancreasul


pulbere de Trigonella 5 % (AD–T5); Unele

celule care au citoplasma electrondensa

prezinta numeroase granule de secretie.

Bara = 2µm.


DIN LOTUL DIABETIZAT CU STREPTOZOTOCINĂ ȘI TRATAT CU

TRIGONELLA 5%

Comparativ cu lotul diabetizat (STZ), la care streptozotocina a impiedicat sinteza

insulinei si constituirea granulelor de secretie, se constata ca suplimentul alimentar de 5%

faina de Trigonella a asigurat pastrarea in celulele Beta a numeroase garnule insulinice,

dovedind efectul ei antidiabetic (Fig. XV-22, XV-25).

Efectul protector, antidiabetic manifestat la acest lot de faina de Trigonella 5%,

este ceva mai slab exprimat decat in celulele beta insulinice ale sobolanilor hraniti tot cu

dieta de 5% Trigonella, dar diabetizati cu aloxan.

Sinteza, maturarea si impachetarea in granule de secretie a insulinei este mai

tardiva. Continutul insulinic din fiecare granula are un diametru mai mic, in timp ce haloul

multor granule este dilatat, avand grosimea de 400 – 500 nm comparativ cu grosimea

normală de 250 – 300 nm (Fig. XV-25).

Aceste date confirma faptul ca diabetizarea cu streptozotocina a fost mult mai

drastica decat cea cu aloxan. In aceste conditii, efectul antidiabetic al fainii de Trigonella, la

lotul STZ-T5 a fost mai greu exprimat dacat in cazul diabetizarii cu aloxan.

42

Fig. XV-22. Lot tratat cu streptozotocina si

Trigonella 5%. (STZ-T5). Elemente REG si

Golgi dilatate. Prezenta relativ moderata de

granule de secretie. Bara = 2 µm.

Fig. XV-25 Lot tratat cu streptozotocina si

Trigonella 5%. (STZ-T5). Detaliu privind

granule de secretie cu haloul dilatat sau cu

continut insulinic nematurat. Bara = 5 µm.


DIN LOTUL DIABETIZAT CU ALOXAN ȘI TRATAT CU TRIGONELLA

10%

Efectul protector al fainii de schinduf estre mult mai evident in cazul suplimentarii

hranei sobolanilor cu un procent de 10% din acest ingredient. Efectele negative ale

alloxanului sunt mult diminuate si ramase evidente doar prin dilatari moderate ale

cisternelor REG, ale complexelor Golgi si ale spatiilor perinucleare (Fig. XV-27, XV-28),

sau prin existenta unor nuclei fie cu contur neregulat (Fig. XV-27), fie de forma atipica

(Fig. XV-28). In citoplasma celulelor Beta predomina insa existenta a numeroase granule

insulinice, majoritatea aflate in stare matura, deci gata pentru a fi eliminate in sange (Fig.

XV-27 si XV-28). Dintre organitele celulare, mitocondriile sunt numeroase si normal

structurate (Fig. XV-27 si XV-28), iar complexul Golgi este activ (Fig. XV-28). Se poate

afirma ca sinteza de insulina este activa, chiar daca ea nu este la capacitate maxima. Date

similare au fost raportate si de Mihail si Craciun (1981) in cazul pancreasului endocrin de

porumbel epifizectomizat si in cazul pancreasului endocrin al sobolanilor tratati cu

anabolizantul Madiol (Kis si Craciun, 1981).

Fig. XV-27. Celulă Beta din pancreasul Fig. XV-28. Celula Beta si capilar la

43


cu faina de Trigonella 10 % (AD-T10). Bara

= 2µm.

sobolan diabetizat cu aloxan si tratat cu

Trigonella 10 % (AD-T10); celula Beta are

o intensa activitate secretorie. Bara = 2 µm.


DIN LOTUL DIABETIZAT CU STREPTOZOTOCINĂ ȘI TRATAT CU

TRIGONELLA 10%

Suplimentarea hranei sobolanilor diabetizati cu streptozotocina, cu un procent de

10% faina din seminte de Trigonella , a indus un efect protector asupra celulelor Beta, mult

mai evident decat in cazul suplimantarii hranei cu un procent de 5% din acest ingredient si

chiar ceva mai bun decat in cazul lotului diabetizat cu aloxan (AD-T10).

In celulele Beta sunt numeroase granule de secretie, majoritatea in stare matura si

fara halou dilatat (Fig. XV-30, XV-32). Sinteza activă de insulina este atestata de prezenta

a relativ numeroase complexe Golgi in fiecare celula, la nivelul lor fiind maturate si

impachetate granulele insulinice (Fig. XV-30, XV-32).

Fig. XV-30. Complex Golgi (G) foarte activ

in elaborarea granulelor de secretie. Bara =

2 µm.

Fig. XV-32. Mitocondrii normal structurate

(M) si complex Golgi (G) foarte activ in

elaborarea granulelor de secretie. Bara = 1

µm

13. CONCLUZII

Putem concluziona că majoritatea parametrilor investigaţi au fost modificaţi într-

un mod favorabil de administrarea pulberii obținută din seminţele de Trigonella foenum-

graecum, pe fondul intoxicaţiei etilice sau a diabetului indus experimental.

1. Studiile de microscopie electronicǎ asupra ficatului confirmǎ rezultatele

investigaţiilor efectuate pe secţiunile semifine la microscopul optic, astfel cǎ aspectele

ultrastructurale prezentate şi descrise la ficatul martor, sunt în cea mai mare parte regǎsite

acum, indicând efectul hepatoprotector al fǎinii din seminţe de Trigonella, faţǎ de alterǎrile

provocate hepatocitelor ficatului de şobolan tratat numai cu alcool. Comparând efectul

hepatoprotector al pulberii de schinduf administrată concomitent în hrana șobolanilor

44

intoxicați cu alcool, se poate afirma că un posibil efect hepatoprotector este mult mai

evident și eficient în cazul alcoolizării timp de 30 zile, decât în cazul alcoolizării cronice.

2. În urma studiului realizat pe pancreas, putem spune că doza optimă de

Trigonella foenum-graecum nu a putut fi stabilită, deoarece anumite efecte benefice revin

dozei de 5%, iar altele dozei de 10% sau în unele cazuri amândurora. Funcţia imunitară,

care pe fondul diabetului este scăzută, prezintă o tendinţă de stimulare, în special la lotul

tratat cu Trigonella 10% prin modificarea formulei leucocitare. Scăderea glicemiei la

loturile tratate cu Trigonella este foarte semnificativă, fiind datorată în special conţinutului

de 4-OH-Ile din aceste seminţe.

3. Prin studiile de structură realizate asupra măduvei hematogene, se

observă că după 30 de zile de administrare a etanolului administrat în doză de 10%, a indus

modificări ușoare, reversibile. Administrarea pulberii din semințe de Trigonella în doză de

5% în hrana șobolanilor, a refăcut în bună măsură densitatea populației celulare din măduva

hematogenă, dar în același timp a condus la creșterea semnificativă a numărului de lipide și

a numărului de megacariocite. Administrarea de Trigonella în proporție de 10%, relevă

aceeași situație ca în cazul concentrației de 5%; în plus, se remarcă prezența a numeroase

eritrocite la nivelul sinusurilor.

4. În cazul studiul realizat pe suprarenale, la lotul tratat cu Trigonella 5%,

comparativ atât cu lotul martor cât și cu lotul tratat cu etanol, se constată că există zone din

corticosuprarenală cu celule ce conțin foarte puține granule hormonale și a căror nuclei sunt

polimorfi, asemanator cu cei de la lotul alcoolizat, în timp ce în alte zone celulele posedă

granule hormonale, iar nucleii au tendința de a deveni sferici. În concluzie, administrarea în

hrană a dozei de 10% pulbere din semințe de Trigonella a reușit să asigure o bună protecție

contra efectelor nocive ale etanolului.

5. În ceea ce privește acțiunea semințelor de Trigonella asupra timusului,

analiza imaginilor obținute ne arată faptul că pulberea din seminte de Trigonella

administrata zilnic in hrana in doza de 5%, a asigurat o relativ buna protectie contra

efectelor negative induse de consumul de alcool. Prin analiza imaginilor de microscopie

optică, se poate spune ca nu sunt deosebiri semificative referitoare la protectia antialcoolica

a timusului intre cele doua doze de faina de Trigonella administrate. În studiile de

ultrastructură pe timus, se remarca faptul ca pulberea din seminte de Trigonella

administrata in doza de 5%, a asigurat o relativ buna protectie a timusului contra efectelor

nocive induse de etanol, cu toata ca o parte din alterarile datorate etanolului se mentin inca

si la acest lot.

6. La loturile la care s-a indus diabetul experimental, am studiat acțiunea

produsului vegetal prin studii de ultrastructură a ficatului, a pancreasului și am urmărit și

evoluția unor parametri hematologici, biologici și enzimatici. Astfel, în cazul loturilor la

care s-a indus diabet experimental, analiza imaginilor ultrastructură a relevat la nivelul

ficatului, faptul că în cazul diabetizării cu streptozotocină, aceasta induce modificari mai

drastice la nivelul ficatului decat aloxanul, iar tratamentul cu faina de Trigonella in doza de

5% administrata in hrana, a fost mai putin eficient decat in cazul diabetizarii cu aloxan,

45

alterarile specifice fiind, fie mentinute, fie doar usor ameliorate. În concluzie, în cazul

diabetizării șobolanilor cu streptozotocină, protecția ficatului este doar parțial realizată prin

administrarea făinii de Trigonella în doza de 10%, comparativ cu ficatul șobolanilor

diabetizați cu aloxan, unde a existat o protecție aproape completă prin administarea aceleași

doze timp de 30 de zile.

7. Cercetările efectuate pe pancreas, în urma diabetizării (comparativ cu

aloxan și streptozotocină) și tratării cu Trigonella 5% și 10% indică faptul că pulberea de

schinduf adăugată în proporţie de 5% in dieta şobolanilor diabetizaţi cu aloxan, a indus o

protectie semnificativă față de acțiunea distructivă a aloxanului asupra celulelor Beta.

Efectul protector al fainii de schinduf este mult mai evident in cazul suplimentarii hranei

sobolanilor cu un procent de 10% din acest ingredient. În concluzie, pulberea din seminte

de Trigonella, a avut o actiune protectoare asupra celulelor Beta diabetizate, atat cu aloxan

cat si cu streptozotocina. Efectul protector cel mai evident, in cazul diabetizarii cu aloxan, a

fost asigurat prin administrarea in hrana standard a pulberii de Trigonella in procent de

10%. Și în cazul diabetizarii cu streptozotocina, efectul protector cel mai bun a fost asigurat

de faina de Trigonella administrata in procent de 10%.

8. Alți parametri urmăriți pentru evaluarea efectelor administrării de

Trigonella în proporție de 5%, respectiv de 10% au cuprins parametri hematologici-

morfologici, biochimici și enzimatici. Astfel, în cazul parametrilor hematologici, s-a

constat faptul că numărul eritrocitelor a fost restaurat la valori normale prin acţiunea

ambelor concentrații de Trigonella. Hematocritul a suferit modificări semnificative la toate

loturile experimentale. Loturile tratate cu schinduf prezintă o creştere semnificativă peste

valorile celorlalte loturi. Concentraţia hemoglobinei a prezentat modificări semnificative:

astfel, la lotul diabetizat și tratat cu Trigonella 5% este modificată semnificativ faţă de lotul

diabetic iar valoarea acesteia se apropie de cea a lotului martor. Concentraţia de Trigonella

10% pare a avea cel mai puternic efect asupra sintezei hemului.

9. Parametri biochimici relevă faptul că glicemia a suferit modificări

extrem de mari; dacă lotul diabetic prezenta la finalul experimentului o glicemie de 432 mg

glucoză/dL sânge, fiind foarte semnificativ crescută faţă de lotul martor, loturile tratate

prezintă o glicemie care variază între 100-130 mg glucoză/dL sânge. Valorile loturilor

tratate sunt extrem de semnificative comparativ cu lotul diabetic şi se apropie de valorile

fiziologice caracteristice speciei şi vârstei animalelor.

10. Parametri enzimatici au cuprins transaminazele și LDH serice şi

hepatice. ASAT (aspartat-aminotransferaza) şi ALAT (alanin-aminotransferaza) sunt alături

de LDH (lactat dehidrogenaza) markeri ai integrităţii membranare. ALAT serică a avut

valori ridicate la lotul diabetic şi semnificativ crescute la cel tratat cu Trigonella 5%,

comparativ cu martorul, în schimb Trigonella 10% a inhibat activitatea enzimei, valoarea

fiind semnificativ scăzută comparativ cu lotul diabetic şi mai apropiată de valoarea martor.

ASAT serică a fost semnificativ scăzută în cazul diabetului, singurul lot la care a apărut o

creştere semnificativă a activităţii enzimei în ser fiind lotul tratat cu Trigonella 5%. ASAT

hepatică a înregistrat valori scăzute semnificativ numai la loturile Trigonella 5% şi 10%

46

faţă de lotul control şi doar Trigonella 5% mai prezintă scădere semnificativă faţă de lotul

diabetic. Activitatea LDH serică a fost semnificativ scăzută la loturile cu diabet comparativ

cu lotul martor. Excepţie face lotul tratat cu Trigonella 5% care prezintă o activitate a

acestei enzime asemănătoare cu cea întâlnită la lotul martor.

Datele prezentate indică faptul că Trigonella participă de asemenea la

menţinerea nealterată a stării redox, iar în anumite doze stimulează activitatea

enzimelor studiate, aducâd valorile acestora la niveluri asemănătoare cu ale lotului de

control. Astfel, rezultatele pledează în favoarea utilizării seminţelor de Trigonella ca

supliment alimentar, în scopul prevenirii alterărilor celulare şi ameliorării funcţiei

hepatice, pancreatice, suprarenale, a hematopoiezei, a sistemului imunitar și ca un

adjuvant în tratamentul diabetului zaharat de tip 2.

14. NOUTĂȚILE PE CARE LE ADUCE ACEASTĂ TEZĂ

1. Alcoolizarea cronică de 90 zile induce alterări mai pronunțate în

ultrastructura hepatocitelor decât cea de 30 zile, alterări care sunt mai dificil de contracarat.

Dacă în cazul alcoolizării de 30 zile ambele doze de schinduf au putut asigura o

hepatoprotecție care a permis o funcționare normală a hepatocitelor, în cazul alcoolizării

cronice de 90 zile, hepatoprotecția asigurată de doza de 5% a fost insuficientă, fiind doar

parțială și numai doza de 10% a putut asigura o hepatoprotecție care a permis funcționarea

hepatocitelor aproape de normal, dar nu așa de eficient ca în cazul alcoolizării de 30 zile.

2. Prin studiile de structură realizate asupra măduvei hematogene, analiza

imaginilor obținute prin examinarea lotului tratat cu Trigonella 5%, comparativ cu

imaginile obținute de la la lotul tratat cu etanol și lotul martor, indică asigurarea doar

parțială a unei protecții contra afecțiunilor cauzate de etanol. Studiul ultastructural la lotul

tratat cu Trigonella 10% s-a efectuat comparativ cu celelalte loturi. Această analiză

comparativă relevă per ansamblu că pulberea de Trigonella administrată în hrana

șobolanilor în doză de 10% și concomitent cu etanol 10% în apa de baut, timp de 30 de zile,

asigură o protectie ceva mai bună decât în cazul administrării dozei de 5%.

3. În cazul studiul realizat pe suprarenale, putem afirma faptul că

tratamentul cu doza de 5% făină de Trigonella a fost insuficient pentru contracararea

efectelor nocive cauzate de etanol, existand doar o mică acțiune alcoolo-protectoare.

Analiza imaginilor, în cazul lotului tratat cu Trigonella 10%, demonstrază cu claritate

faptul ca dublarea concentrației de Trigonella administrata în hrana șobolanilor, a reușit să

contracareze în mare măsură acțiunea nocivă a etanolului.

4. În ceea ce privește acțiunea semințelor de Trigonella asupra timusului,

până în prezent nu există studii care să evidențieze efectele acestui produs vegetal asupra

structurii și ultrastructurii timusului. Se poate spune ca protectia fata de etanol este

asigurata cam intr-un procent de 70% de catre doza de 5% faina din seminte de Trigonella.

Comparativ cu celelalte loturi, analiza imaginilor obtinute de la lotul cu Trigonella 10%

demonstreaza faptul ca nu sunt diferente semnificative intre aspectele ultrastructurale ale

47

celor doua loturi la care s-a administrat faina din seminte de Trigonella in cele doua doze

diferite.

5. Analiza de ansamblu a tuturor imaginilor obținute pe ficat, în cazul

diabetului indus experimental, indică faptul că dublarea dozei de pulbere din seminte de

Trigonella, adica 10% administrata în hrana șobolanilor diabetizați cu streptozotocină, a

îmbunătățit ultrastructura hepatocitelor și respectiv funcția hepatică, comparativ cu ceea ce

s-a constatat în situația administrării dozei de 5%. Aceasta stare de fapt este, însă, sub

nivelul constatat in cazul administrarii aceleiasi doze sobolanilor diabetizati cu aloxan. Inca

odata se confirma faptul ca severitatea diabetizarii cu streptozotocina este mai greu de

anihilat dacat in cazul diabetizarii sobolanilor cu aloxan.

6. În urma diabetizării (comparativ cu aloxan și streptozotocină) și tratării

cu Trigonella 5% și 10%, cercetările efectuate pe pancreas, suplimentarea hranei

sobolanilor diabetizati cu streptozotocina, cu un procent de 10% pulbere din seminte de

Trigonella, a indus un efect protector asupra celulelor Beta, mult mai evident decât în cazul

suplimentării hranei cu un procent de 5% din acest ingredient si chiar ceva mai bun decât în

cazul lotului diabetizat cu aloxan. In general, efectele protectoare asupra celulelor Beta, ale

pulberii din seminte de Trigonella, sunt mai evidente dupa diabetizarea sobolanilor cu

aloxan decat dupa diabetizarea cu streptozotocina.

7. În cazul parametrilor hematologici, se poate spune ca Trigonella 10%

stimulează mult funcţia imunitară, pe când Trigonella 5% aproape că nu are efect asupra ei.

Interesantă este evoluţia eozinofilelor, a căror pondere a scăzut semnificativ la lotul diabetic

şi a fost de asemenea semnificativ restaurată, spre valoarea martor, la loturile diabetice

tratate. În contextul inducerii diabetului, creşterea procentuală a eozinofilelor, la animalele

diabetice tratate, reprezintă un efect benefic al preparatelor de Trigonella.

8. În urma analizei parametrilor biochimici am observat că intensitatea

efectului hipoglicemiant, a dat rezultatul cel mai bun cu Trigonella în proporție de 5%.

Concentraţia glicogenului hepatic şi a glucozei din ficat evoluează în paralel. Deprimarea

rezervelor de glicogen este cel mai bine evidenţiată la lotul diabetizat și tratat cu Trigonella

5% unde scăderea este semnificativă atât faţă de martor cât şi faţă de diabet. Concentraţia

glucozei hepatice rămâne semnificativ scăzută numai la lotul cu Trigonella 5%, comparativ

cu lotul martor şi diabetic; tendinţa de restaurare este evidentă numai la concentraţia de

Trigonella 10%. Colesterolul hepatic a prezentat valori scăzute faţă de martor la toate

loturile cu diabet (tratat şi netratat).

9. În cazul parametrilor enzimatici, principiile active din seminţele de

Trigonella se pare că restaurează fluiditatea bistratului lipidic, fapt observat doar la doza de

5%, în schimb doza de 10% pare a nu influenţa foarte mult această fluiditate mai degrabă

ducând la o rigidizare a membranelor care şi aşa sunt rigide pe fondul diabetului. Funcţia

imunitară, care pe fondul diabetului este scăzută, prezintă o tendinţă de stimulare, în special

la lotul tratat cu Trigonella 10%.

48

15. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Abdel-Barry JA, Abdel-Hassan IA, Jawad AM, Al-Hakiem MHH. Hypoglycaemic

effect of aqueous extract of the leaves of Trigonella foenum-graecum in healthy

volunteers. East Mediterr Health J 2000; 6:83–88.

2. Ai AL, Bolling SF. The use of complementary and alternative therapies among

middle-aged and older cardiac patients. Am J Med Qual 2002; 17:21–27.

3. Ardelean A., 2009, Biologia moleculară a medicamentului, Ed. Vasile Goldiş,

University Press, Arad;

4. Ardelean A., Hermenean A., Craciun C., Pribac G.C., Studii structurale si

ultrastructurale la nivelul timusului sobolanilor Wistar tratati cu extracte de

Echinacea . In Analele SNBC, Vol.IX, 1, Cap. 2, 193 – 201, 2004.

5. Ardelean A., Miclaus V., Craciun C., Craciun V., Hermenean A. Histological

studies concerning the action cyclophosphamide on the hemetopoietic system of

Wistar rats. Current Problems in Cellular and Molecular Biolgy, V, 171 – 179,

2000

6. Ardelean A., Mohan Gh., 2006, Botanică sistematică, Ed. Vasile Goldiş,

University Press, Arad;

7. Ardelean A., Mohan Gh., 2008, Flora medicinală a României, Ed. ALL, Bucureşti;

8. Ardelean A., Pribac, G., Hermenean A., Czapar M., Mathe E., Mos L., Cotoraci

C., Bulzan O., Craciun C., Cytostatic and cytotoxic effects of Trigonella foenum

graecum (fenugreek) seed extract. Stud. Univ. „V. Goldis”, Life Sci. Ser., 20, 1,

25-30, 2010.

9. Aremu M.O., Basu S.K., Gyar S.D., Goyal A., Bhowmik P.K., Datta Banik S.,

Proximate composition and functional properties of mushroom flours grom

Ganoderma spp., Omphalotus olearinus (DC.) Sing. and Hebeloma mesophaeum

(Pers.) Quel. Used in Nasarawa State, Nigeria, Mal. J. Nutr., 15 (2), pp. 233-241,

2009.

10. Arias I.M., The liver biology and pathology. Fifths edition. Ed. Wiley- Blackwell,

2009.

11. Bacon R.B., O’Grady J.G., Di Bisceglie M.A., Lake R.J., Comprehensive clinical

hepathology, second edition, Ed. Elsevier Mosby, 2006.

12. Bain B.J. Blood cells. Practical guide. Fourth edition. Blackwel Publ., 2006

13. Bain B.J., Clark D.M., Lampert I.A., Wilkim B.S. Bone marrow pathology. Thirth

edition. Blackwel Science, 2001

14. Baptiste-Roberts K., Barone B.B., Gary T.L., Risk factors for type 2 diabetes

among women with gestational diabetes: a systematic review, Am. J. Med., 122

(3), pp.207-214, 2009.

15. Boyer D.T., Wright T.L., Manns P.M., Hepatology. A text book of liver disease.

Fifth edition, vol. I. Ed. Saunders – Elsevier, 2006.

16. Brasch E., Ulbricht C., Kuo G., Szapary P., Smith M., Therapeutic applications of

fenugreek, Altern. Med. Rev., 8, pp. 20-27, 2003.

49

17. Broca C., Breil V., Cruciani-Guglielmacci C., Manteghetti M., Rouault C.,

Derouet M., Rizkalla S., Pau B., Petit P., Ribes G., Ktorza A., Gross R., Reach G.,

Taouis M., Insulinotropic agent ID-1101 (4-hydroxyisoleucine) activates insulin

signaling in rat, Am. J. Physiol. Endocrinol. Metab., 287, pp. 463-471, 2004.

18. Broca C., Gross R., Petit P., Sauvaire Y., Manteghetti M., Tournier M., Masiello

P., Gomis R., Ribes G., 4-Hydroxyisoleucine: experimental evidence of its

insulinotropic and antidiabetic properties, Am. J. Physiol. Endocrinol. Metab.,

277, pp. 617-623, 1999.

19. Broca, C., Breil, V., Cruciani-Guglielmacci, Manteghetti, M., Rouault, C.,

Derouet, M., Rizkalla, S., Pau, B., Petit, P., Ribes, G., Ktorza, Gross, R., Reach,

G., Taouis, M., Insulinotropic agent ID-1101 (4-hydroxy-isoleucine) activates

insulin signaling in rat, Am. J. Physiol. Endocrinol. Metab., 287, 463-471, 2003.

20. Broca, C., Breil, V., Cruciani-Guglielmacci, Manteghetti, M., Rouault, C.,

Derouet, M., Rizkalla, S., Pau, B., Petit, P., Ribes, G., Ktorza, Gross, R., Reach,

G., Taouis, M., Insulinotropic agent ID-1101 (4-hydroxyisoleucine) activates

insulin signaling in rat, Am. J. Physiol. Endocrinol. Metab., 287, 463-471, 2003.

21. Broca, C., Gross, R., Petit, P., Sauvaire, Y., Manteghetti, M., Tournier, M.,

Masiello, P., Gomis, R., Ribes, G., 4- Hydroxy-isoleucine: experimental evidence

of its insulinotropic and antidiabetic properties, Am. J. Physiol, Endocrinol.

Metab., 277, 617-623, 1999.

22. Brodie B.B., Butler W.M. , Horning M.G. Alcohol-induced trigliceride

deposition in liver through derangement of fat transport. Am. J. Clin. Nutr.

9:432-435, 1991.

23. Butt AA, Michaels S, Greer D, Clark R, Kissinger P, Martin DH (2002), Serum

LDH level as a clue to the diagnosis of histoplasmosis. AIDS Read 12 (7): 317–

21.

24. Cabrera O., Berman D.M., Kenyon N.S., Ricordi C., Berggren P.O., Caicedo A.,

The unique cytoarchitecture of human pancreatic islets has implications for islet

cell function, Proc. Natl. Acad. Sci., 103, pp. 2334 – 2339, 2006.

25. Ciobanu C., Ardelean A., Rusu M. A., Craciun C., Puică C., Silaşi R., Roman I.,

Barbu-Tudoran L., Tămaş M., Cercetări histologice, histoenzimatice, histochimice

şi electronomicroscopice privind influenţa unui extract bioactiv de Berberis

vulgaris asupra ficatului şi rinichiului şobolanilor intoxicaţi cu CCl4, Analele

SNBC, vol. VIII, 131 - 158, 2003.

26. Ciobanu C., Craciun C., Ardelean A., Rusu M. A., Puică C., Roman I., Barbu-

Tudoran L., Tămaş M., Silaşi R., Investigaţii structural-funcţionale privind

efectele extractului hidroalcoolic de Chelidonium mayus asupra ficatului şi

rinichiului şobolanilor intoxicaţi cu CCl4. Analele SNBC, vol. VIII, 104-130,

2003.

27. Craciun C., Ardelean A., Craciun V., Miclaus V., Barbu-Tudoran L., Structural

and ultrastructural modifications induced by simultaneous treatments with

50

dermocorticoids and Propranolol in the adrenal glands. In: Current Problems in

Cellular and Molecular Biology, vol. V, chap. III, pp. 225-245, Ed. Risoprint,

Cluj-Napoca, 2000

28. Craciun C., Kis E., Sandu V.D., Paşca C., Puică C., Crăciun V., Madar I.,

Comparative studies of the adrenal cortex structure and ultrastructure in mature

rats treated with topical dermocorticosteroids, Studia Univ. Babeş-Bolyai,

Biologia, XLVI, 1, 91-98, 2001.

29. Craciun C., Miclaus V., Craciun V., Histological and electronmicroscopical

studies concerning the action of some glucocorticoids upon the pancreas of

prepubertal rats, before and concomitantly with the beta-adrenoreceptors blocking.

2000, In: Current Problems in Cellular and Molecular Biology, vol. V, chap. III,

pp. 194-224, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2000.

30. Craciun C., Rosioru C., Ultrastructural and biochemical modifications induced by

simultaneous treatments with dermocorticoids and Propranolol in the liver of rats.

In: Current Problems in Cellular and Molecular Biology, vol. V, chap. III, pp. 135-

165, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2000.

31. Davi B.A., Kamalakkannan N., Prince P.S., Supplementation of fenugreek leaves

to diabetic rats. Effect on carbohydrate metabolic enzime in diabetic liver and

kidney. Phytother. Res. 17, pp. 1231-1233, 2003

32. Dufour F – J., Clavan A. P. Eds., Siganilg Pathways in liver diseases. Second

edition. Ed. Springer, 2010.

33. Englisch W, Beckers C, Unkauf M, Ruepp M, Zinserling V. Efficacy of artichoke

dry extract in patients with hyperlipoproteinemia. Arzneimittelforschung 2000;

50:260–265.

34. Florea A., Craciun C., Melitina, componenta majora a veninului de albine si

principalul compus activ al acestuia. Studia Univ. Babeş-Bolyai, Biologia, XLIX,

2, 105 – 116, 2004.

35. Florea A., Craciun C., Reacţii ale organismului la veninul de albine şi toxicitatea

acestuia. Studia Univ. Babeş-Bolyai, Biologia, XLVIII, 2, 103-114, 2003.

36. Florea A., Craciun C., Puica, C., Modificari structurale si ultrastructurale produse

in glandele suprarenale dupa administrarea experimentala a veninului de albine

(Apis mellifera L.). I. Glandele corticosuprarenale. Studia Univ. Babes-Bolyai,

Biologia, L, 2, 111-125, 2005.

37. Florea A., Craciun C., Puica, C., Modificari structurale si ultrastructurale produse

in glandele suprarenale dupa administrarea experimentala a veninului de albine

(Apis mellifera L.). II. Glandele medulosuprarenale. Studia Univ. Babes-Bolyai,

Biologia, L, 2, 127-136, 2005.

38. Florea A., Craciun C., Puică C., Gherghel P., Oprea M. C., Hepatotoxicitatea

veninului de albine. Studiu histologic şi ultrastructural. Studia Univ. Babeş-Bolyai,

Biologia, XLVIII, 1, 49-66, 2003.

51

39. Florea A., Puică C., Gherghel P., Oprea M.C., Crăciun C.,: Efecte morfo-

fiziologice produse la nivelul timusului prin administrarea subcronică a veninului

de albine. În: Analele Societăţii Naţionale de Biologie Celulară, Vol. VIII, Cap. II,

169-178, Ed. Risoprint Cluj-Napoca, 2003.

40. Ford ES, Giles WH, Dietz WH. Prevalence of the metabolic syndrome among US

adults: findings from the third National Health and Nutrition Examination Survey.

JAMA 2002;287:356-359.

41. Fortoul T.I., Gonzales – Villalava A., Pinon – Zarate G., Rodriguez – Lara V.,

Montano L.F., Sladivar – Osorio L. Ultrastructural megakariocyte modifications

after vanadium inhalation in spleen ad bone marrow. J. Electron Microscopy, 58,

6, 375 – 380, 2009.

42. Friedman S.L., Keeffe E.B., Handbook of liver disease. Second edition.

Ed. Churlchill Livingstone, 2004.

43. Gao Y., Zhou Sh., Chen G., Dai X., Ye J., Antibacterial and antiviral value of the

genus Ganoderma P. Karst. Species (Aphyllophoromycetideae): a review, Int. J.

Med. Mushrooms, 5 (3), pp. 235-246, 2003.

44. Gao Y., Zhou Sh., Huang M., Xu A., A phase I/II study of Ling Zhi mushroom

Ganoderma lucidum. (W. Curt.: Fr.) Lloyd (Aphyllophoromycetideae) extract in

patients with type II diabetes mellitus, Int. J. Med. Mushrooms, 6 (1), 2004.

45. Gong X, Bassel G.W., Wang A., Greenwood J.S., Bewley J.D., The Emergence of

Embryos from Hard Seeds is Related to the Structure of the Cell Walls of the

Micropylar Endosperm, and not to Endo-b-mannanase Activity, Annals of Botany,

96 (7): 1165–1173, 2005.

46. Gullo L., Alchool and chronic pancreatitis: leadind or secondary etiopathogenetic

role?. Suppl. 6, 68 – 72, 2005.

47. Gupta A, Gupta R, Lal B. Effect of Trigonella foenum-graecum (fenugreek) seeds

on glycaemic control and insulin resistance in type 2 diabetes mellitus: a double

blind placebo controlled study. J Assoc Physicians India 2001;49:1057-1061.

48. Handa T., Yamaguchi M.Y., Sono Y., Yazawa K.Y., Effects of fenugreek seed

extracts in obese mice fed a high-fat diet, Biosci. Biotech. Biochem., 69 (6), pp.

1186-1188, 2005.

49. Hayat, M.A., Principles and techniques of electron microscopy – Biological

applications, Cambridge University Press, Cambridge, 2000.

50. Hermenean A., Ardelean A., Crăciun C., Miclăuş V., Tămaş M., Efectele

administrării extractelor de Echinaceea asupra structurii şi ultrastructurii timusului

şobolanilor Wistar, consecutiv terapiei cu Ciclofosfamidă. În: Analele Societăţii

Naţionale de Biologie Celulară, Vol. VIII, Cap. II, 190-199, Ed. Risoprint Cluj-

Napoca, 2003.

51. Hermenean A., Ardelean A., Craciun C., Miclaus V., Tamas M., Aspectul

morfolocic al maduvei hematogene la sobolan dupa administrarea de extracte

vegetale obtinute din specii de Echinacea. Analele SNBC., IX, 1, 182 – 185, 2004

52

52. Hermenean A., Ardelean A., Crăciun C., Borşa M., Miclăuş V., Testarea

comparativă a efectului imunomodulator a două extracte de Echinacea în terapia

cu ciclofosfamidă la şobolani. În: Analele Societăţii Naţionale de Biologie

Celulară, Vol. VII, Nr. 1, Cap. III, 291-299, Ed. Risoprint Cluj-Napoca, 2002.

53. Hermenean A., Craciun C., Studiu structural si ultrastructural al timusului

sobolanilor prepuberi. Univ. V. Goldis Arad, Ser. Stiintele Vietii, 12, 139-154,

2002.

54. Hermenean A., Craciun C.: Reactii adverse induse de tratamentul cu Fluocinolon

Acetonid-N la nivelul timusului de sobolan. Studia Univ. V. Goldis Arad, Ser.

Stiintele Vietii, 12, 123-130, 2002.

55. Hermenean A., Craciun C.: Reactii adverse induse de tratamentul cu Locoid si

Dermovate la nivelul timusului de sobolan. Studia Univ. :V. Goldis” Arad, Ser.

Stiintele Vietii, 12, 131-138, 2002.

56. Hermenean Anca, Aurel Ardelean, Crăciun C. ; Adreanal glands morpho-

functional damages at wistar rats after chemeotaraphy adiministration ; Studia

Universitatis „Vasile Goldiş”, Arad, Seria Stiinţele Vieţii; 251-253, 2008.

57. Hermenean Anca, Aurel Ardelean, Crăciun C. ; Spleen structural damages and

tissular biochemical parameters disturbances at wistar rats after chimiotheraphy

administration ; Studia Universitatis „Vasile Goldiş”, Arad, Seria Stiinţele Vieţii;

255-258, 2008.

58. Holt R.I.G., Cockram C.S., Flyvbjerg A., Goldstein B., Textbook of Diabetes, 4th

edition, Wiley-Blackwell Publishing Ltd., UK, 2010.

59. Ibarra, A; He, K; Bai, N; Bily, A; Roller, M; Coussaert, A; Provost, N; Ripoll, C,

Fenugreek extract rich in 4-hydroxyisoleucine and trigonelline activates PPAR

alpha and inhibits LDL oxidation: Key mechanisms in controlling the Metabolic

Syndrome, Natural Product Communications, Vol. 3, Iss. 9, Pp. 1509-1513, 2008.

60. Kaplowitz N., DeLeve D.L., Eds., Drug- induced liver disease. Second edition.

Ed. Informahealthcare, New York – London, 2007.

61. Katso R., Okkenhaug K., Ahmadi K., White S., Timms J., Waterfield M.D.,

Cellular function of phosphoinositide 3-kinases: implications for development,

homeostasis, and cancer, Annu. Rev. Cell. Dev. Biol.,17, pp. 615 – 675, 2001

62. Kaviarasan, S., Ramamurti, N., Gunasekaran, P., Varalaksmi, E., Anuradha, C.V.,

Fenugreek (Trigonella foenum-graecum) seed extract prevents etanol-induced

toxicity and apoptosis in chang liver cells, Alcohol & Alcoholism, 41 (3), 267-

273, 2006.

63. Keithley J, Swanson B, Sha B, Zeller J, Kessler HA, Smith KY. A pilot study of

the safety and efficacy of Cholestin in treating HIV-related dyslipidemia. Nutrition

2002; 18:201–204.

64. Khan A.H., Pessin J.E., Insulin regulation of glucose uptake: a complex interplay

of intracellular signalling pathways, Diabetologia, 45, pp. 1475 – 1483, 2001.

53

65. Kis E., Crăciun C., Sandu V.D., Paşca C.: Efectul tratamentului topic cu

hidrocortizon-17-butirat asupra structurii şi ultrastructurii axului hipotalamo-

hipofizo-corticosuprarenalian la şobolanii albi prepuberi şi puberi. În: Probleme

curente de biologie celulară şi moleculară, Vol. VI, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca,

cap 3, pp.154-171, 2001.

66. Kis E., C. Crăciun: Atenuarea modificărilor structurale şi metabolice induse de

excesul glucocorticoidic prin Propranolol. Studia Univ. Babeş-Bolyai, Biologia,

XLVIII, 1, 67-80, 2003.

67. Kis E., Puică C., Sandu V.D., Paşca C., Crăciun C., Madar J.. A study on the

histological alterations of hypothalamic-hypophyseal-adrenal axis induced by

Dermovate – cream in Wistar prepubertal male rats. Evolution and Adaptation, 6,

199-206, 2000.

68. Krentz A., Insulin Resistance, Blackwell Publishing Ltd, Chinchester, West

Sussex UK, pp. 1-17, 2002.

69. Kuehnel W., Color Atlas of Cytology, Histology, and Microscopic Anatomy, 4th

edition, Wemding Appl., Germany, 2003.

70. Kuntz E., Kuntz D.H., Hepatology. Principles and practice. Second edition. Ed.

Springer, 2006.

71. Lambert JP, Cormier A. Potential interaction between warfarin and boldo-

fenugreek. Pharmacotherapy 2001;21:509-512.

72. Lanzen S., The mechanism of alloxan- and streptozotocin-induced diabetes,

Diabetologia, 51, pp. 217, 2008.

73. Liu EH, Turner LM, Lin SX, et al. Use of alternative medicine by patients

undergoing cardiac surgery. J Thorac Cardiovasc Surg 2000; 120:335–341.

74. Losso J., Holliday D., Finley J., Martin R., Rood J., Yu Y., Greenway F.,

Fenugreek Bread: A Treatment for Diabetes Mellitus, J. Med. Food, 12 (5), pp.

1046-1049, 2009.

75. Matsumoto H., Matsumoto I., Alcoholism: protein expression profiles in human

hippocampal model. Expert Rev. Proteomix 5, 321 – 331, 2008.

76. Naeim F., Rao N., Grody W. W. Hematopathology, Elsevier Ltd., 2008

77. Parasuraman S., Raveendran R., Kesavan R., Blood sample collection in small

laboratory animals, J. Pharmacol. Pharmacother., 1 (2), p. 90, 2010.

78. Pasca C., Craciun C., Ardelean A., Efecte secundare ale unor citostatice asupra

organismului. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2000.

79. Pasca C., Miclaus V., Craciun C., Ardelean A., Kis E., Sandu D., Craciun V.,

Papuc I., Structural and ultrastructural aspects of the rat thymus after Carboplatin

chemotherapy. In: Current Problems in Cellular and Molecular Biology, vol. V,

chap. III, pp.276-284, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2000

80. Paşca C., Crăciun C., Kis E., Sandu V.D.: Histological and ultrastructural studies

of the rats thymus after administration of epirubicin. Studia Univ. Babeş-Bolyai,

Biologia, XLVI, 2, 75-82, 2001.

54

81. Pavelka M., Roth J. Functional ultrastructure. Atlas of Tissue Biology and

Pathology. Springer., Wien., New York, 2005

82. Pessin J.E., Saltiel A.R., Signal pathways in insulin action: molecular targets of

insulin resistance, J. Clin. Invest., 106 (2), pp.165-169, 2000.

83. Prasanna M. Hypolipidemic effect of fenugreek: a clinical study. Indian J

Pharmacol 2000; 32:34–36.

84. Preet, A., Gupta, B.L., Yadava, P.K., Baquer, N.Z.: Efficacy of lower doses of

vanadium in restoring altered glucose metabolism and antioxidant status in

diabetic rat lenses, J. Biosci., 30(2), 221-230, 2005.

85. Pribac G. C., Constantin Craciun, Corina Rosioru, Aurel Ardelean, Maria Czapar,

Endre Mathe, Iuliana Simeoni, Aurelia Covaci, Cecilia Avram, Simona Damian,

Liana Mos, Experimental studies of fenugreek seed treatment on rats intoxicated

with ethanol, Studia Universitatis “Vasile Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii, Vol. 21,

supp. 1, 2011, pp. 13-22

86. Pribac G., Crăciun C., Roşioru C., Ardelean A., Simeoni I., Seminţele de

Trigonella foenum graecum (Schinduf) restaurează structura şi ultrastructura

ficatului alcoolic. Bul. SRBC NR. 38, 128, 2010.

87. Pribac, C.G., Ardelean, A., Hermenean, A.: Plante medicinale cu efecte

hipocolesterolemiante: Un studiu sistematizat, Studia Univ Vasile Goldiş Seria Şt.

Vieţii, Vol. 13, 31-35, 2003.

88. Pribac, C.G., Ardelean, A., Turcuş, V., Toma, C., Cotoraci, C., Moş, L., Crăciun,

C.: Data regarding the morphologic and chemical characterization of Trigonella

foenum-graecum seed. Studia Universitatis “Vasile Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii,

Vol. 18, vol. 1, pg. 119-126. 2008.

89. Pribac, C.G., Ardelean, A., Hermenean, A., 2006: Indicaţii treapeutice ale

Trigonella foenum-graecum, Studia Univ. Vasile Goldiş, Seria Şt. Vieţii, Vol. 16,

61-64, 2006.

90. Pribac, G., Craciun, C., Rosioru, C., Ardelean, A., Gaspar, M., Simeoni, I., Mos,

L., Ultrastructural studies on hepatoprotective effects of Trigonella foenum

graecum seeds in alcoholic rats. Ann. RSCB, XV, 2, 373-389, 2010.

91. Pribac, G., Craciun, C., Rosioru, C., Ardelean, A., Simeoni, I.: Ultrastructural

studies on hepatoprotective effects of Trigonella foenum-graecum seeds in

alcoholic rats, Annals of rom. Soc. Cell Biol., XV, 2, 2010.

92. Pribac, G., Craciun, C., Szoke-Nagy, T., Simeoni, I., Lang, C., Rosioru, C.,

Czapar, M., Mathe, E., Mos, L., Ardelean, A., A comparative ultrastructural study

of pancreatic Beta cells from diabetic rats treated with fenugreek seed flour or

ganoderma flour. Ann. RSCB, XVI, 1, 62-80, 2011.

93. Rosai Juan, Rosai and Ackerman's Surgical Pathology, 10th Edition, Mosby USA,

2011.

55

94. Rosioru C., Pribac G., Simeoni I., Craciun C., Ardelean A., Trigonella foenum

graecum (Sicklefruit fenugreek) seeds – A natural hepatoprotector that prevents

ethanol-induced toxicity. Annals of RSCB, vol. XV nr. 2, 390-399, 2010

95. Rusu M., Borsa M., Roman I.,Puica C., Implicarea radicalului liber CCl3 in

modificarea activitatii enzimatice la nivelul unor organe metabolice si imuno-

endocrine. Analele SNBC, VII, 1, 257-261, 2002.

96. Rusu, M.A, Tămaş, M., Roman, I.: Produsele fitoterapeutice testate în toxicoze

experimentale, Editura Todesco, Cluj-Napoca. 2007.

97. Rusu, M.A., Crăciun, C., Rusu, M., Puică, C.: Xenobiotice şi radicali liberi cu

tropism hepatic: hepatectomia chimică: studii experimentale, Editura Eikon, Cluj-

Napoca, 22-39, 2005.

98. Salimuddin, S.T. and Baquer, N.Z., Oral administration of orthovanadate and

Trigonella foenum-graecum seed powder restored the activities of mitochondrial

enzymes in tissues of alloxan-induced diabetic rats, Mol. Cell. Biochem., 247, 45-

53, 2003.

99. Salimuddin, S.T. and Baquer, N.Z., Oral administration of orthovanadate and

Trigonella foenum-graecum seed powder restored the activities of mitochondrial

enzymes in tissues of alloxan-induced diabetic rats, Mol. Cell. Biochem., 247, 45-

53, 2003.

100. Schar D., Echinacea – the plant that boost your immune system. Second Edition,

North Aftantic Books, Berkley, California, 2002.

101. Siddiqui, M.R., Taha, A., Moorthy, K., Hussain, M.E., Basir, S.F., Baquer, N.Z.,

Amelioration of altered antioxidant status and membrane linked functions by

vanadium and Trigonella in alloxan diabetic rat brains, J. Biosci., 30(4), 483-490,

2005.

102. Sogorescu E., Zamfirescu S., Anghel H.A., Electron microscopy observation of

the hepatic tissue ultrastructure after the acute intoxication with ethanol at rats.

Ann. RSCB, XV, 1, 105 – 112, 2010.

103. Srinivasan, K., Fenugreek (Trigonella foenum-graecum): a review of health

beneficial physiological effects, Food Rev. Internat., 22, 203-224, 2006.

104. Stevinson C, Pittler MH, Ernst E. Garlic for treating hypercholesterolemia. A

metaanalysis of randomised clinical trials. Ann Intern Med 2000; 133:420–429.

105. Sun A.Y., Simony A., Sun G., Serial review: alcohol, oxidative stress and cell

injury, Free radical biology and medicine, November 2002, Vol. 32, 9.4, 314-318,

2002.

106. Szapary PO, Wolfe ML, Bloedon LT, Fair MB, Berezich DJ, Cirigliano AJ, Rader

DJ. A double blind, randomised, placebo controlled clinical trial of standardized

guggul extract in patients with hypercholesterolemia. Complement Ther Med

2002;10:112.

107. Taniguchi C.M., Aleman J.O., Ueki K., Luo J., Asano T., Kaneto H., The

p85alpha regulatory subunit of phosphoinositide 3 – kinase potentiates c - Jun N -

56

terminal kinase - mediated insulin resistance, Mol. Cell. Biol., 27, pp. 2830 –

2840, 2007.

108. Taniguchi C.M., Emanuelli B., Kahn C.R., Critical nodes in signaling pathways:

insights into insulin action, Nat. Rev. Mol. Cell. Biol., 7, pp. 85 – 96, 2006.

109. Thakran S., Siddiqui M.R., Baquer N.Z., Trigonella foenum graecum seed powder

protects against histopathological abnormalities in tissues of diabetic rats, Mol.

Cell. Biochem., Kluwer Academic Publishers, 266, pp. 151-159, 2004.

110. Thirunavukkarasu, V., Anuradha, C.V., Viswanathan, P., Protective effect of

fenugreek (Trigonella foenumgraecum) seeds in experimental ethanol toxicity,

Phitoter. Res., 17, 737-743, 2003.

111. Tutunaru D., Ciocoiu M., Coman M., Groza. M., Bădescu M., Aspecte

morfofuncţionale hepatice în hepatopatia etanolică. Analele SNBC., XII, 52 – 56,

2007.

112. Vijayakumar, M.V., Singh, S., Chippa, R.R., Bhat, M.K., The hypoglycaemic

activity of fenugreek seed extract is mediated through the stimulation of an insulin

signalling pathway, Brit. J. Pharmacol., 146, 41-48, 2005.

113. Wasser S.P., Medicinal mushrooms as a source of antitumor and

immunomodulating polysacharides, Appl. Microbiol. Biotechnol., 60, pp. 258-

274, 2002.

114. Wasser S.P., Reishi or Ling Zi (Ganoderma lucidum), Encicloped. Diet. Suppl.,

Marcel Dekkerr, New York, pp. 603-622, 2005.

115. Watson R.T., Pessin J.E., Subcellular compartmentalization and trafficking of the

insulin - responsive glucose transporter, GLUT4, Exp. Cell. Res., 271, pp. 75-83,

2001.

116. Yadav, U.C.S., Moorthy, K., Baquer, N.Z., Effects of sodium-ortovanadate and

Trigonella foenum-graecum seeds on hepatic and renal lipogenic enzymes and

lipid profile during alloxan diabetes, J. Biosci., 29 (1), 81-91, 2004.

117. Zakim, D., Boyer, T., Wright, L. Manns, M.: Zakim and Boyer’s Hepatology. A

textbook of liver disease, Elsevier Inc, New York, vol.1, Fifth Ed., 564-593, 2006.

57

16. LUCRĂRI PUBLICATE ŞI COMUNICATE DIN CADRUL TEZEI DE

DOCTORAT

a. LUCRĂRI PUBLICATE IN EXTENSO DIN CADRUL TEZEI DE

DOCTORAT

1. George C. Pribac, Aurel Ardelean, Constantin Craciun, Constantin Puica, Corina

Rosioru, Aurelia Covaci, Cecilia Avram, Simona Damian, Endre Mathe, Maria

Czapar, Lucian Paiusan, Liana Mos, Coralia Cotoraci, Structural study on the effect

of Trigonella foenum graecum seeds on rats’ kidneys, Studia Universitatis “Vasile

Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii, Vol. 21, issue 2, 2011, pp. 269-274.

2. George Pribac, Constantin Craciun, Corina Rosioru, Aurel Ardelean, Maria Czapar,

Endre Mathe, Iuliana Simeoni, Aurelia Covaci, Cecilia Avram, Simona Damian,

Liana Mos, Experimental studies of fenugreek seed treatment on rats intoxicated

with ethanol, Studia Universitatis “Vasile Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii, Vol. 21,

supp. 1, 2011, pp. 13-22.

3. G. Pribac, C. Craciun, Corina Rosioru, A. Ardelean, Maria Czapar, Iuliana

Simeoni, Liana Mos, Ultrastructural studies on hepatoprotective effects of

Trigonella foenum graecum seeds in alcoholic rats, Annals of RSCB, pp. 373-389,

vol. XV, iss. 2, 2010.

4. G. Pribac, C. Craciun, T. Szoke-Nagy, Iuliana Simeoni, Camelia Lang, Corina

Rosioru, Maria Czapar, E. Mathe, Liana Mos, A. Ardelean, Comparative

ultrastructural study of pancreatic beta cells from diabetic rats treated with

fenugreek seed flour or ganoderma flour, Annals of RSCB, pp. 62-80, vol. XV, iss.

1, 2010.

5. Corina Rosioru, G. Pribac, Iuliana Simeoni, C. Craciun, A. Ardelean, Trigonella

foenum-graecum (sicklefruit fenugreek) seeds – a natural hepatoprotector that

prevents ethanol-induced toxicity, Annals of RSCB, pp. 390-399, vol. XV, iss. 2,

2010.

6. George-Ciprian Pribac, Aurel Ardelean, Violeta Turcus, Claudia-Crina Toma,

Coralia Cotoraci, Liana Moș, Constantin Craciun, Data regarding the morphologic

and chemical characterization of Trigonella foenum-graecum seeds, Studia

Universitatis "Vasile Goldis", Seria Stiintele Vietii, 18, 2008, pp. 119-126.

b. LUCRĂRI COMUNICATE DIN CADRUL TEZEI DE DOCTORAT

1. Ardelean A, Pribac G, Craciun C, Cotoraci C, Czapar M, Ultrastructural studies on

hepatoprotective effects of Trigonella sp. seeds on experimental alcoholic liver,

XXV. MicroCad International Scientific Conference 31 march-1 april 2011

Miskolc, Hungary, Abstract Book, ISBN 978-963-661-971-8, pp. 55-60, 2011

58

2. Pribac G, Ardelean A, Rosioru C, Mos L, Mathe E, Hepatoprotective effects of

Trigonella foenum-graecum seeds in ethanol-induced toxicity, XXV. MicroCad

International Scientific Conference 31 march-1 april 2011 Miskolc, Hungary,

Abstract Book, ISBN 978-963-661-971-8, pp. 61-66, 2011.

3. George Pribac, Constantin Craciun, Tiberiu Szoke-Nagy, Iuliana Simeoni, Camelia

Lang, Corina Rosioru, Maria Czapar, Endre Mathe, Corina Frandes, Liana Mos,

Aurel Ardelean, Ultrastructural study on pancreatic cells of experimental diabetic

rats treated with fenugreek seed flour, 19th Meeting of Balkan Clinical Laboratory

Federation, Bucuresti, 21-23 sept. 2011, Balkan Journal of Clinical Laboratory,

XIX, 11, 1, ISSN 1310-4543, pp. 23-42.

4. Aurel Ardelean, George Pribac, Constantin Craciun, Tiberiu Szoke-Nagy, Iuliana

Simeoni, Camelia Lang, Corina Rosioru, Maria Czapar, Endre Mathe, Coralia

Cotoraci, Liana Mos, Liver ultrastructural study of Trigonella foenum-graecum

seeds and ethanol-induced toxicity on Wistar rats, 19th Meeting of Balkan Clinical

Laboratory Federation, Bucuresti, 21-23 sept. 2011, Balkan Journal of Clinical

Laboratory, XIX, 11, 1, ISSN 1310-4543, p. 152.

5. Aurel Ardelean, George Pribac, Constantin Craciun, Liana Mos, Lucian Paiusan,

Corina Rosioru, Iuliana Simeoni, Marika Czapar, Vigh Szabolcs, Regina Domina,

Endre Mathe, Electron microscopy studies on hepatoprotective effects of fenugreek

seeds on experimental alcoholic liver, „Arad academic days” – 21st edition, Book

of Abstracts, ISSN 1224-3744, p. 29, 2011

6. George Pribac, Aurel Ardelean, Liana Mos, Coralia Cotoraci, Corina Rosioru,

Constantin Craciun, Iuliana Simeoni, Marika Czapar, Endre Mathe, Fenugreek

seeds – a natural hepatoprotector that prevents ethanol-induced toxicity, „Arad

academic days” – 21st edition, Book of Abstracts, ISSN 1224-3744, p. 28, 2011

7. George Pribac, Aurelia Covaci, Mirela Ardelean, Simona Damian, Cecilia Avram,

Regina Domina, Vigh Szabolcs, Maria Czapar, Endre Mathe, Liana Mos, Coralia

Cotoraci, Constantin Craciun, Corina Rosioru, Constantin Puică, Aurel Ardelean,

Structural and ultrastructural studies on the effect of seeds of Trigonella foenum

graecum on alcoholized rats kidney, 3rd International Congress and 29th Annual

Scientific Session of Romanian Society for Cell Biology, June 8-12, 2011, Arad-

Szeged, Bulletin of Romanian Society for Cell Biology, no. 39, June 2011, ISSN

1584-5532, p. 38.

8. George Pribac, Iuliana Simeoni, T. Szöke-Nagy, Camelia Lang, Camelia Muntean,

I. Uţiu, Alexandra Mantu, Alina Filip, Mihaela Crişan, C. Crăciun, A. Ardelean,

Corina Roşioru, Trigonella foenum-graecum seeds protect against ethanol chronic

toxicity in rats, 3rd International Congress and 29th Annual Scientific Session of

Romanian Society for Cell Biology, June 8-12, 2011, Arad-Szeged, Bulletin of

Romanian Society for Cell Biology, no. 39, ISSN 1584-5532, June 2011, p. 40

9. Aurel Ardelean, George Pribac, Constantin Craciun, Tiberiu Szoke-Nagy, Iuliana

Simeoni, Camelia Lang, Corina Rosioru, Maria Czapar, Endre Mathe, Coralia

59

Cotoraci, Liana Mos, Liver ultrastructural study of Trigonella foenum-graecum

seeds and ethanol-induced toxicity on Wistar rats, 19th Meeting of Balkan Clinical

Laboratory Federation, Bucuresti, 21-23 sept. 2011, Balkan Journal of Clinical

Laboratory, XIX, 11, 1, ISSN 1310-4543, p. 152.

10. Tiberiu Szöke-Nagy, George Pribac, Corina Roşioru, Iuliana Simeoni, Camelia

Lang, Alexandra Mantu, Mihaela Crişan, Alina Filip, Ioan Uţiu, Camelia Muntean,

Hypoglycemiant effects of fenugreek seeds (Trigonella foenum-graecum) in

streptozotocin-induced diabetic rats, 3rd International Congress and 29th Annual

Scientific Session of Romanian Society for Cell Biology, June 8-12, 2011, Arad-

Szeged, Bulletin of Romanian Society for Cell Biology, no. 39, ISSN 1584-5532,

June 2011, p. 41.

11. Ciprian Pribac, Aurel Ardelean, In vitro culture of Trigonella foenum-graecum

plantules and their anatomic characterization, EMC 2008 14th European

Microscopy Congress 1-5 September 2008, Aachen, Germania, Book of Abstracts,

SpringerLink, ISBN 978-3-540-85227-8, pp. 181-182, 2008.

TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT · 2016-02-23 · toxic acut după administrarea per os a unei...

Documents

Transcript of TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT · 2016-02-23 · toxic acut după administrarea per os a unei...