Textul Pe Fragmente

8/17/2019 Textul Pe Fragmente

1/6

1.De cinci zile încoace, Dikomes o caută pe Ursula. O caută prin marile noianuri de apă, pe

lîngă ărmuri, în golfuri, o caută pretutindeni. Trimitea semnale disperate tocmai în Mareaț

Neagră, totodată i în aceea Ro ie, i în acea l!ă, i în acea "gee, i în acea de Marmură#ș ș ș ș ș

primea răspunsuri contradictorii i $agi. %&iar i Nardus, !ătr'nul delfin ce înfruntă sti&iaș ș

mării atîtea zeci de ani, cînd a auzit de Ursula, n(a găsit dezlegarea cea mai !ună, ci amormăit ce$a prin somn, în doi peri. )ar $icleanul de *!rog, după năra$ul său zeflemitor, a

fluierat a pagu!ă# cică a a i pe dincolo, Ursula o fi nimerit în mre+ele pescarilor, acum oș ș

admiră pu!licul la circ sau la mena+erie. %u toate acestea, Dikomes rămînea la con$ingerea

că într(o zi o $a auzi pe Ursula, îi $a deslu i $ocea, dintr(un meleag de apă.ș

-."l parcurgea întinderi $aste, nă!oite de talazuri sau calme, însorite, se cufunda în

adîncuri, se strecura printre alge. i urmărea rîsul de trengări ă al Ursulei, ce(i trezea înș ț

toată făptura un fior de neconceput. Oc&ii ei catifela i, mîngăietori, parcă îi răsăreau mereuț

dintr(o !ul!oană misterioasă. Totdeauna îi făcea plăcere s(o $adă, candidă i sprintenă, lîngăș

el. /cum înota singur, n(a$ea !ucuria $alurilor i dacă îng&i ea $reun pe te, îl îng&i ea fărăș ț ș ț

poftă0. Odată se opri lîngă ni te stînci i căscă gura distrat. O sepie îl împro că cu cernealăș ș ș

în oc&i, de(a tre!uit să i(i spele $re(o cîte$a $rîste de înot. )e i la la suprafa ă tocmai cerulș ș ț

era senin ar fi tras un pui de somn la căldura soarelui. Dar î i puse înotătoarele în mi careș și o luă spre Marea Nordului. 2oate, aici, prin lungile i întortoc&eatele fiorduri, o fi adus(o peș ș

Ursula c&eful &oinărelilor.

2rin amintiri îi trecea ca o um!ră diafană silueta Ursulei, pe care ar fi recunoscut(o

dintre sute de afaline. %urios lucru, fiin a dragă i(a dispărut în zare, însă indefinitul dor oț ț

scoate în fa a oc&ilor tăi. Ursula l(a făcut să în eleagă multe lucruri pe care înainte le treceaț ț

cu $ederea. Dimine ile, în deose!i, erau nespus de atrăgătoare cînd apa, mai stră$ezie decîtț

oricînd, scăpăra în lumină. 2luteau alături, cu capetele rezemate de auroră. Ursula se +uca iș

rîdea din spumele sclipinde ale mării în$ol!urate, i de rîsul ei se trezea pînă i calcanul deș ș

pe fundul cu mîl.


2/6


3/6

1.Dikomes nimeri su! ploaie. 2icăturile răpăiau, săreau ca gîzele, !e icau toatăș

suprafa a apei. "l înota în mugetul ploii, în $aierul mării, înainte. 7erăstrăul fulgerului sfîr iaț ș

cerul i se cufunda în mare !u!uind a supărare, întinsele noianuri se nelini tiră i ele, dinș ș ș

străfunduri se ridicară nămoluri întunecate, mînia i tur!area apei n(a$eau margine. poiș

ploaia se potoli, se strămută în alt loc, sclipi soarele pe cerul spălat, dar talazurile aprige totcontinuau să urle. Dikomes ostenise. 8ăsi un golf ca să stea în ti&nă o $reme oarecare. iș

c&i!zuia itinerarul de mai departe.

%um stătea a a pe gînduri, deslu i de la distan e mari o $oce somnoroasă, !ineș ș ț

cunoscută. i semnala Nardus, !ătrînul delfin care trăia în Marea %arai!ă i nu pleca nicăieriș

de ani de zile. Dikomes făcu imediat legătura, era gata să(l asculte din aceste meleaguri

nordice de apă. Nardus se trezise c&iar acum i, încă a!urit de somn, se străduia să( iș ș

amintească de ce$a, de parcă !î+!îia prin întuneric. 2ro!a!il de asta i(a trimis semnale lui

Dikomes.

.

-. ( Măi Dik, măi. Mai între!at ce$a i am uitat.ș

( Da, !ătrîne Nardus. Te(am între!at dacă n(ai $ăzut(o pe Ursula.

( N(am $ăzut(o, măi păcătosule. 2entru asta făcea să mă treze ti din somn9ș

( O caut de cîte$a zile.

( :un mire ce i(a pierdut logodnica.ș

( *!rog zice că ar fi prins(o ni te pescari în mre+ele lor.ș

( *!rog te in$idiază că ai o mireasă tînără i te zădără. Ursula e atît de ireată că mai curîndș ș

pescarii $or nimeri în mre+ele ei.

( i totu i, !ătrîne Nardus, $reau să aflu unde(i.Ș ș

( Multe se întîmplă în lumea asta pe care nu le tim.ș

( Mi(e teamă să nu se ade$erească presupunerea lui *!rog. muri de +ale i dor.ș ș

( Măi flăcăule, nu mai fi i tu ca o actinie ce se z!în uie mereu. Dacă Ursula a fost prinsă deș ț

pescari, acum trăie te într(un !azin smăl uit i are de toate cît îi pofte te inima.ș ț ș ș

( Nu în eleg despre ce !azin aduci $or!a.ț

( Oamenii prind delfini i îi !agă în !azine cu apă.ș

( De ce9 Oare marea n(are apă9

( i deprind să $ie uiască în apa încălzită de calorifer. i în$a ă să facă tot felul de scamatoriiț ț în circuri. Dar mai cu seamă le studiază lim!a.

( ;im!a ce(o $or!esc delfinii9

( Da.

( %e le tre!uie9

( Oamenii fac multe lucruri pe care ei însi i nu tiu la ce le tre!uie.ș ș

( nainte lim!a ce(o $or!esc delfinii nu era studiată.

( n !a!ilonul ling$istic de pe pămînt doar lim!a delfinilor mai lipse te.ș

( %iudat.

( %e( i pare ciudat, măi Dik9 n$ă a ii au descoperit că între creierul delfinului i creierulț ț ț ș

omului nu(i o mare deose!ire. :a c&iar al nostru, adică al delfinilor, are mai multe


4/6


5/6

-. ine oc&ii desc&i i i se uită la lume. De sute, de mii de ani delfinul se străduie săȚ ș ș în eleagă $ia a oamenilor. )(a $ăzut pe oameni clădind cetă i, construind coră!ii de lemn,ț ț ț înăl înd temple zeilor înc&ipui i, scriind căr i, cîntînd la &arpe i întrecîndu(se la +ocurileț ț ț șolimpice. 2ricepe ce $or!esc oamenii de pe ărm i le g&ice te gîndurile de la distan ă.ț ș ș ț

Oamenii îi sunt atît de apropia i, încît îi consideră din aceea i familie cu dînsul. n definiti$,ț șpoate i delfinii, în depărtate timpuri, au fost oameni, însă mai tîrziu au e$oluat în fiin eș țac$atice9 Oare nu(i $erosimilă i o e$olu ie in$ersă9 Delfinul ine oc&ii desc&i i i caută săș ț ț ș ș în eleagă lumea. Un lucru nu(l pricepe# de ce oamenii se încaieră în răz!oaie i se ucid unulț șpe altul9 n zadar încearcă delfinul să comunice oamenilor nedumerirea i durerea lui. ;eștrimite semnal după semnal, dar c&emările lui se pierd în împără ia apelor. Oamenii auțin$entat telegrafia fără fir, au descoperit tele$iziunea, $or!esc prin radio, z!oară în spa iulțcosmic, fotografiază planetele pe fa ă i pe dos, însă n(au a+uns să prindă semnaleleț șdelfinilor, semnale insistente între pămînt i apă. Delfinul ine oc&ii desc&i i i se întristeazăș ț ș șcă nu(i auzit.

1.Dikomes înotă către Marea Neagră. colo s(au născut i el, i Ursula. nota cu energieș ș întreită.


6/6

-.Moartea lui *!rog îl zgudui. l pa te i pe el o nenorocire mîine sau poimîine9 5a pieri ca oș ș!ă ică de spumă9 5a cădea la fund, acoperit de sedimentul scoicilor9

Textul Pe Fragmente

Documents

Transcript of Textul Pe Fragmente