Colegiul Tehnic "Domnul Tudor"Drobeta Turnu Severin, judeţul MehedinţiStrada I. C Brătianu Nr 7Tel/fax 0252/313745; ldltudor@yahoo.com

Suport de curs

Curriculum la decizia școlii ”Texte funcționale și utilitare”Clasa a IX-a A

Prof. Colonelu Luciana

Așa cum sculptura folosește ca material piatra, lemnul, bronzul etc., așa cum muzica este o arta a sunetelor sau pictura se folosește de culori si pânza, literatura este o arta a cuvântului. La origine, text însemnă țesătură" (lat. textus), structura, îmbinare, rețea de semne. Elemente ale situației de comunicare

Situația de comunicare cuprinde mai mulți factori, inventariați de către lingvistul si teoreticianul literar de origine rusa Roman Jakobson. Orice situație de comunicare presupune următoarele instanțe ale comunicării:

Transmițătorul sau emițătorul, cel care emite discursul, care adresează un mesaj; Destinatarul sau receptorul, cel care primește, recepționează discursul; cei doi poli ai comunicării, Emițătorul si Receptorul, cel care emite mesajul poate fi apoi receptor si invers, exact ca intr-un dialog in care cel ce întreabă poate fi la rândul lui întrebat;

Mesajul- obiectul comunicării, ceea ce are de spus, de transmis Emițătorul -idei, sentimente, sfaturi, aprecieri, conținuturi științifice sau literare etc;Contextul sau referentul la care trimite emițătorul, realitatea despre care vorbește discursul - aceasta poate fi concreta, o realitate obiectiva, imediata sau una abstracta ori îndepărtata in timp/spațiu;

Codul- comun emițătorului si destinatarului, pentru ca aceștia sa poată coda si decoda mesajul. Poate fi un cod verbal - limba comuna: romana, franceza, engleza s.a. - sau un cod nonverbal - sisteme de comunicare precum alfabetul Morse, semnele de circulație, gesturile celor care nu pot vorbi, lumina unui far care semnalizează cale libera" etc);

Canalul -legatura, conducta materiala sau psihologica dintre emitator si receptor, care face posibila comunicarea - poate fi reprezentat de: distanta dintre doi sau mai multi vorbitori, legatura telefonica, reteaua de Internet s.a.). Comunicarea poate fi directa, atunci cand emitatorul si receptorul se afla fata in fata, sau indirecta, atunci cand se efectueaza la distanta, de regula in scris sau prin mijloace audio-video. intr-o posibila schema. Fiecare dintre ei determina o anume functie a comunicarii, care poate fi dominanta la un moment dat, intr-o situatie de comunicare specifica.

Astfel, pot fi stabilite urmatoarele funcții: Functia emotiva, (sau expresiva) este centrata pe Emitator si are scopul de a transmite

informatii despre acesta, de a evidentia starile sale afective sau reactiile sufletesti. Se exprima prin: interjectii, tonalitate, mijloace stilistice ca epitetele, anumite expresii etc. Exemplul pe care il da Roman Jakobson este al unui actor rus care a reusit sa redea aproape 40 de situatii emotionale prin simpla rostire diferita a sintagmei asta-seara". Functia conativa, (sau persuasiva sau retorica) este centrata pe Receptor si isi gaseste exprimarea indeosebi prin vocativ si imperativ. In exemplul: Matei, inchide usa! accentul cade pe Receptor, care trebuie sa raspunda la rugaminte/porunca. Functia referentiala este axata pe Context (ReferenT). Aceste trei prime functii pot fi usor raportate la cele trei persoane ale pronumelui: persoana intai, care vorbeste, eu (EmitatoruL), persoana a ll-a, care asculta, tu (ReceptoruL) si persoana a lll-a, despre care se vorbeste - el/ea (Referentul).

Functia fatica, pune in evidenta canalul de transmisie, Contactul si poate fi identificata in cazurile in care Emitatorul verifica, de exemplu, stabilirea legaturii telefonice: Alo, alo!Ma auzi?". Uneori, aceasta functie este indeplinita de gesturi, de mentinerea

contactului vizual cu interlocutorul sau de raspunsul your message has been sent" din contul de e-mail.

Functia metalinguala, se exercita asupra Codului si este vizibila mai ales in enunturi de tipul Amerge este un verb la modul infinitiv" sau Ce inseamna incomprehensibila". Este utilizata frecvent in lingvistica, gramatica, istoria limbii.

Functia poetica, se axeaza pe Mesaj, mai exact pe forma acestuia. Atentie!Functia poetica nu trebuie confundata cu poezia, ea se regaseste in toate actele de limbaj, cu precadere in literatura, dar este evidenta in poezie. Mecanismul enuntului obisnuit presupune existenta a doua axe: una orizontala, a selectiei, unde se gasesc paradigmele (clasele de termenI) - de exemplu, paradigma tanar" cuprinde adolescent, copil, copilandru, flacau, pusti", si alta verticala, a combinarii. Selectia se realizeaza pe baza unor principii de echivalenta (sinonimie, antonimie s.a.), iar combinarea se bazeaza pe contiguitate (alaturare). Functia poetica, asa cum arata Jakobson, instituie echivalenta ca principiu constitutiv al secventei: un vers dintr-o poezie ar fi, asadar, o succesiune (secventa) de unitati metrice echivalente. Tot astfel devin posibile metaforele, de genul copilul-floare" sau figurile fonetice, cum ar fi aliteratia.

Si literatura este un mod de a comunica, inseamna comunicare. Instantele comunicarii se regasesc si in cazul unui text epic, cu unele deosebiri. Astfel, in planul realitatii, autor = Emitator, cititor = Receptor, cu observatia ca rolurile nu mai sunt intersanjabile, adica cel care citeste n-are cum sa se confunde cu autorul sau sa preia din atributiile acestuia. In interiorul textului fictional, aceasta relatie se stabileste intre narator si ascultator [naratorul regasit in formule de genul: si acum, dragi cititori").

In lirica subiectiva domina functia emotiva, pentru ca se transmit informatii despre Emitator, stari afective ale subiectului care spune eu", marcat textual prin forme ale eului liric".

In proza realista domina functia referenfiala, prin care se ofera informatii despre o intreaga lume, despre contextul" social-istoric al unei epoci, al unui univers fictional.

Textul literar si textul non-literar Comunicarea literara se realizeaza, de fapt, prin intermediul textului. Literatura (in forma

ei scrisa) este, deci, intotdeauna text. Nu insa si invers. Adica un prospect de medicamente este doar un text, nu si un text literar: functia lui este aceea de a informa si el nu are valoare estetica, singura care defineste textul literar. Textul literar inseamna text + valoare estetica.

Esteticul este deci valoarea fundamentala a literaturii si cea care ii confera autonomie. Exista si opere care pot fi analizate si din punct de vedere al valorii lor morale, etice sau documentare, asa cum sunt jurnalele intelectualilor detinuti politic in perioada comunista in Romania (jurnalul fericirii de N. Steinhardt), in care doar valoarea artistica, estetica, nu da seama de intreaga lor importanta.

Esteticul este, de fapt, o relatie intre elementele din compozitia operei, in functie de gen si specie: conflicte, structura, constructia personajelor, figuri de stil, incadrarea motivelor etc. Scopul este de a placea cititorului, de a emotiona, de a starni emotia estetica. Literatura este o lume a textelor si a fapturilor ficfionale, a personajelor. La limita, tot ceea ce este literatura este fictiune, adica inventie, fabulatie, lumi posibile". Exista insa grade diferite de fictionalitate: un roman SF sau o nuvela fantastica au un grad sporit de fictionalitate, pe cand poezia lirica se apropie de gradul zero de fictionalitate.

Stilurile funcţionale Stilurile funcţionale sunt forme particulare ale limbii literare, specializate în a asigura

comunicarea în condiţii specifice. În limba română, există cinci mari stiluri funcţionale: oficial(juridico-

administrativ), ştiinţific, jurnalistic (publicistic), beletristic (artistic sau literar) şi colocvial.

Stilul tehnico - stiintific - indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii . Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in lucrari si documente stiintifice si tehnice ) , monologul oral ( in prelegeri , ex puneri , sau comunicari ) , dialogul oral ( in cadrul colocviilor , seminariilor si dezbaterilor stiintifice ) . 23633smk72vch4j

Caracteristici :

- corectitudinea : in comunicare sunt preferate variantele literare ale sistemelor limbii ; -obiectivitatea : comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ; accentul cade pe

comunicare de notiuni , cunostinte , idei etc. , astfel ca functia limbajului este cognitiva ; dintr-un text stiintific lipseste cu desavarsire afectivitatea ; autorul , cel care transmite un asemenea mesaj , nu se implica in comunicare , prezinta un adevar stiintific de necontestat , iar receptarea se face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului , gandirii abstracte , logice .

- accesibilitatea:comunicarile se disting prin claritate , prin precizie si proprietate ; formularile , frazele sunt clare , precise iar topica frazei este fireasca fara inversiuni ; ele sunt insotite adesea de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele , diagrame , schite fotografii harti etc. ;

- terminologia : fiecarui domeniu ii este proprie o anumita terminologie ( limbaje stiintifice ) . Termenii utilizati sunt monosemantici . Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe ( antebrat , contraofensiva ) sau compuse cu sufixoide si prefixoide ( biolog , geografie etc. ) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri , simboluri , semne conventionale , formule stereotipe .

Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim : - analiza stiintifica ( filozofica , economica , politica , botanica etc. ) ; - studiul stiintific ; - comunicarea stiintifica ; - referatul stiintific ; eseul stiintific . B. Stilul oficial ( administrativ ) indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor

oficial. In ordinea frecventei si a importantei apar urmatoarele madalitati de comunicare : monologul scris ( in documente si acte oficiale ), monologul oral ( cuvantari in ocazii oficiale, dialogul scris ( corespondenta oficiala ), dialogul oral ( in relatiile oficiale dintre institutii si public ). La nivel morfologic predomina: verbele impersonale si verbe personale folosite impersonal (Se anunta prin prezenta"), verbele la diateza reflexiv-pasivo [Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal"), verbele la timpul viitor cu valoare imperativa (Casatoria nu se va incheia daca"), verbele la modul infinitiv cu valoare imperativa [A nu se apleca in afara.), substantivele provenite din infinitive lungi [incuviintare, cerere, prevedere, instiintare etc), adverbele si locutiunile adverbiale [in mod obligatoriu, in mod necesar), prepozitiile si locutiunile prepozitionale [in scopul, in vederea, referitor / in conformitate cu etc.)

La nivel sintactic se folosesc grupuri predicative cu verbele a trebui si a putea (incuviintarea se poate da de catre)

La nivel stilistic sunt frecvente cliseele lingvistice specifice (va rog sa binevoiti a aproba, va anuntam prin prezenta, Drept care am incheiat prezentul proces-verbal etC), coordonarea in fraza ca principala modalitate de organizare a discursului (Barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani, / iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani"), elipsa predicatului/verbului copulativ [parcarea interzisa), respectarea unor reguli de prezentare grafica (vezi cererea, procesul-verbal, curriculum vitae etc.)

La nivel lexical este utilizata o terminologie specifica: cerere, certificat, adeverinta, proces-verbal, declaratie, instiintare, referat etc.

Caracteristici : - stricta respectare a normelor limbii literare : corectitudinea fonetica , gramaticala ,

ortografica , lexicala si grafica ; - caracter obiectiv , impersonal ; comunicarile ( scrise sau orale ) sunt neutre expresiv ,

lipsite de incarcatura afectiva ; - accesibilitatea , claritatea si precizia : comunicarile oficiale nu permit decat o singura

interpretare ; - absenta oricarei nuante afective , prezenta formalismului , a exprimarii rigide ; lipsesc

lexicul afectiv , mijloacele de expresie figurata , epitetele apreciative . - specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice de

tipul : ,,Subsemnatul ..... ; ,, In conformitate ...,, ;,, Conform hotararii ...,, etc. - predomina : formele verbale impersonale , verbele la viitor , diateza reflexiva ,, se vor

lua masuri,, ; ,, se aduce la cunostinta ,, etc. Compuneri cu destinatie oficiala

- DAREA DE SEAMA ; - PROCESUL - VERBAL ; - PLANUL DE MUNCA ; - NOTA INFORMATIVA; - RAPORTUL ; - DECLARATIA ; - REFERATUL ; - MEMORIUL DE ACTIVITATE ; - AUTOBIOGRAFIA ; CEREREA ;

C. Stilul beletristic , care are un domeniu propriu de manifestare : domeniul esteticului . El se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca epresie a unui continut determinat , este unica si irepetabila .

CARACTERISTICI - Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea

realul sau ceea ce este considerat ca real ( in cazul unui fals , destinatarul reactioneaza mai devreme sa mai tarziu ) , in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor ; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e vorba de fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la,, ceea ce spune,, , ci si la ,, cum spune ,, ;

- Deschiderea spre toate mijloacele de expresie , indiferent carui stil functional ar apartine ; se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel incat in opera literara apar

deopotriva : regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ; - dintre modalitatile de comunicare : monologul scris ( literatura culta ) , monologul oral (

, ultima fiind insotita si de mijloace extralingvistice de expresie ( melodica , gestica , dans si mimica ) ;

- in naratiuni predomina timpul trecut ( perfectul compus in alternanta cu perfectul simplu ) , pe cand in descriere , poezie , proza poetica , predomina prezentul .

Compuneri pe baza de texte literare - ANALIZA LITERARA ; - COMENTARIUL LITERAR ; - CARACTERIZAREA ; - PARALELA ; - SINTEZA TEMATICA ; -- RECENZIA ; - COMUNICAREA STIINTIFICA SAU DE SPECIALITATE etc .

D. Stilul publicistic este stilul prin care publicul este informat , influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice , economice , artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si publicatii ) , monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral ( dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri consemnate scris ) .

Caracteristici : - contopirea celor 2 componente - intelectuala si afectiva , tranzitiva ( obiectiva ,

informativa ) si reflexiva ( subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de informare si formare de convingeri ;

- caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene ; - apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri , datorita ariei tematice foarte mare si

largi pe care o cuprinde mass-media ; - dintre trasaturile proprii beletristicii , amintim : receptivitatea la termenii ce denumesc

notiuni noi ( neologisme ) , preocuparea pentru inovatia lingvistica ( creatii lexicale proprii ) , utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor ; titluri eliptice , adeseori formate dintr-un singur cuvant , constructii retorice ( repetitii , interogatii , enumeratii , exclamatii

etc. ), utilizarea larga a sinonimelor ; tendintele de aglomerare sintactica ; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative.

Compuneri - ARTICOLUL ; - CRONICA ; - REPORTAJUL ; - FOILETONUL ; - INTERVIUL ; - MASA - ROTUNDA ; - STIREA ; - ANUNTUL PUBLICITAR etc .

F. Stilul colocvial ( familiar , cotidian - practic , vorbit , oral ) este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , intr-un anumit mediu socio-profesional . Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris ( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari si anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) .

Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii.

Caracteristici : - naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor,,

reguli,, - factori de constrangere si control in alte stiluri ale limbii ; - continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare . Economia se manifesta

prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate , precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat . Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin utilizarea zicalelor , proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze .

- incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia directa a starilor emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar . Lingvistic , aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a cuvintelor peiorative , a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc.

- inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de procedee : porecle , contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur ( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, ) unitati neologice ( Curat murdar ! ,, ) .

Calitatile generale ale stilului:Claritatea - exprimarea limpede, coerenta a gandurilor si sentimentelor. Claritatea

vorbirii este determinata de logica gandiriiProprietatea - corelarea perfecta dintre intentiile vorbitorului, contextul comunicarii,

continutul si forma discursului (ex. Este respectata proprietatea stilului in propozitia A«Trenul stationeaza.A», dar este incalcata in propozitia A«Ceasul a stationat.A» pentru ca verbele a stationa si a sta nu sunt sinonime in toate contextele comunicafionale) Corectitudinea - respectarea normelor gramaticale, ortografice, ortoepice si de punctuatie in organizarea comunicarii.

Precizia - economia mijloacelor lingvistice in exprimarea ideilor si sentimentelor (evitarea abaterilor de Ia subiect, a reluărilor, repetițiilor inutile) Puritatea - utilizarea doar mijloacelor lingvistice admise de norma literara (nu se folosesc arhaisme, regionalisme, elemente de argou, jargon etc.) Alte stiluri amintite în lucrările de specialitate (tratate în tabelul de mai sus în cadrul stilului oficial sau colocvial):

1.stilul oratoric—cuprinde compuneri destinate pentru a fi rostite în faţa unei adunări; sunt folosite procedeele specifice tehnicii vorbirii libere, în public pentru convingerea auditoriului; poate fi oficial sau neoficial; tipuri de texte: alocuţiunea, toastul, cuvântarea sau discursul.

2.stilul epistolar (-scrisoare-)—ilustrează trăsăturile specifice necesare redactării unei scrisori. Stilul epistolar familiar conţine corespondenţă privată: scrisori familiale, de dragoste, de mulţumire, de condoleanţe, telegrame, bilete, felicitări, e-mailuri. Stilul epistolar oficial conţine corespondenţă de interes administrative şi juridic: scrisori de afaceri, oferte de serviciu, buletine de expediţie, cereri, reclamaţii, curriculum vitae etc.;

Observaţii!Corespondenţa literară constă în schimbul de scrisori dintre două personalităţi

culturale. Uneori, aceste ultime tipuri de scrisori pot fi adresate unor persoane fictive, cu scopul de a expune părerile proprii ale expeditorului asupra unor probleme cu caracter general legate de moravurile sociale, momente istorice sau politice mai importante, de artă sau de idei literare.

Deşi scrisorile literare sunt destinate sau redactate de către personalităţi, expeditorii au în vedere şi posibilitatea publicării acestora, întrucât adesea conţin referiri la actul creaţiei. Ele se situează undeva la confluenţa stilului beletristic cu stilul epistolar familiar şi cu cel epistolar oficial.

Epistola a devenit şi o specie pur literară. Corespondenţii pot fi, în acest caz, fie reali (de pildă, în secolul al XIX-lea, scrisorile lui Ion Ghica către prietenul său Vasile Alecsandri, care sunt un pretext pentru memorialistica celui dintâi), fie fictivi. Destinatarul este în acest caz colectiv, căci textul se adresează publicului. Secolul al XVIII-lea impune romanul epistolar, al cărui conflict se conturează numai din ce îşi comunică în scrisori mai multe personaje.

Epistola este o specie literară care aparţine în general poeziei didactice, în care se tratează, sub forma unei scrisori, o temă filosofică, morală, artistică etc. Au scris epistole Voltaire, Boileau, Grigore Alexandrescu, Montesquieu (Scrisorile persane, genul epic), Mihai Eminescu (Scrisoarea I etc. ţinând de genul liric).

Memorialistica este o specie literară de graniţă. Cuprinde consemnarea retrospectivă a unor împrejurări şi evenimente cărora autorul le-a fost martor (sau evenimente la care autorul a fost actant, le-a trăit) în cursul vieţii sale. Definindu-se ca preocupare la frontiera dintre literatura confesivă şi istorie, memorialistica prezintă în primul rând un interes documentar, care apare câteodată dublat şi de unul artistic, în funcţie de talentul de evocare al naratorului. Accentual nu cade pe persoana autorului, ca în autobiografie, ci pe faptele şi evenimentele de care acesta a avut prilej să ia cunoştinţă direct, la un moment dat. O formă particulară a memoriilor este constituită din însemnările de călătorie.

Memorialistica poate fi citită şi ca relatare factuală (adevărată sau falsă), dar şi ca text ficţional (nici adevărat, nici fals). Ea devine lectură literară din momentul în care adevărul celor relatate nu îl mai interesează decât în mică măsură pe cititor. Totodată, memoriile pot constitui o importantă sursă documentară. În acest caz, cititorul se preocupă să restituie imaginea corectă a evenimentelor relatate.

Dintre textele memorialistice se detașează jurnalul și memoriile. Acestea utilizează tehnici specifice: introspecția, analiza, confesiunea (jurnalul), evocarea, retrospectiva, retrospecția, exclamațiile și interogațiile retorice, decupajul (memoriile), povestirea, descrierea, monologul, dialogul. Apare exprimarea la persoana I, subiectivitatea (exprimarea propriilor impresii, opinii, viziune asupra existenței).

Memorii lucrare beletristică cu caracter evocator, conţinând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieţii autorului, şi la care a luat parte (ex. Lumea prin care am trecut de Ioan Slavici, Hronicul şi cântecul vârstelor de Lucian Blaga.) Utilizând evocarea, retrospectiva, retrospecția, memoriile nu se supun, în mod obligatoriu, unei cronologii. Autorul poate extrage din evenimentele trăite întâmplările, stările, sentimentele semnificative care i-au marcat existența.

Jurnal caiet în care o persoană îşi notează regulat reflecţiile sale asupra evenimentelor cărora le este martoră, asupra acţiunilor sale. Astfel de texte au fost publicate în măsura în care aparțineau unor personalității ale vieții culturale, științifice. Jurnalul se mai caracterizează prin prezența clișeelor de limbaj (indicarea zilei, lunii, anului, uneori a orei, la care s-a făcut consemnarea), prezentarea unor evenimente semnificative sau banale din viața autorului, în mod cronologic, situația inedită în care autorul este în același timp și narator și personaj, frecvența (uneori zilnică) a consemnărilor, ceea ce are drept consecință, în general, un interval foarte scurt între timpul narării, al consemnării evenimentelor, stărilor și timpul narat, al desfășurării lor efective.

Au scris pagini memorabile de jurnal: Stendhal, Tolstoi, Andre Gide, Titu Maiorescu. În secolul al XX-lea, jurnalul intim a fost mult cultivat, datorită gustului pentru autenticitatea documentului, pentru comunicarea neliterarizată a experienţelor subiective de cunoaştere. Mircea Eliade, Mihail Sebastian şi Camil Petrescu, autori ai unei proze de natură confesivă, bazată pe autenticitatea trăirilor personale, îşi ţin un jurnal al existenţei cotidiene.

Modele de texte funcționaleSCRISOAREA este o comunicare scrisă trimisă cuiva prin poştă sau prin intermediul

unei persoane. I. SCRISOAREA FAMILIALĂ: se trimite rudelor, comunicându-se informaţii din

viaţa de familie.O scrisoare are următoarea structură: Exemplu de scrisoare

Data şi locul Iaşi, 3 ianuarie 2000

Formula de adresare Dragi părinţi,

Conţinutul lucrării Noi am călătorit bine cu trenul. În gară ne-au aşteptat

Ionuţ şi Sergiu. Ce bucuroşi am fost când am ajuns cu toţii în casa

bunicilor! Ne-a întâmpinat Lăbuş care ne-a recunoscut imediat şi

s-a bucurat nespus de sosirea noastră. Aici ne simţim foarte bine. A nins din belşug şi

totul e acoperit de un văl argintiu. Am făcut în grădină un

om de zăpadă. Ne-am jucat mult, mergem des la derdeluş, de Anul

Nou am împodobit un frumos brăduţ. Într-o zi bunicul ne-a dus în pădure, unde am

poposit la casa pădurarului. Bunica mi-a dăruit o carte care îmi place foarte

mult. Vă iubim mult! Sosim pe 4 ianuarie. 4. Formula de încheiere şi Cu drag, semnătura Mihai şi Alexandru

Data şi locul se trec în dreapta sus. Scrisorile se încheie cu formule

specifice: Cu drag, Cu respect, Cu dragoste, Din toată inima, Salutări, Vă salut etc.

Alte formule de început: Iubite prieten, Dragă mamă, Stimate domn, Domnule, Iubite bunic, Stimate domnule profesor etc.

Limbajul unei scrisori trebuie să fie clar, corect, concis.

Scrisul trebuie să fie frumos iar aranjarea în pagină să fie corectă.

II. SCRISOAREA DE FELICITARE cuprinde cuvinte frumoase adresate unei anumite persoane sau instituţii cu ocazia unui eveniment deosebit.

12 noiembrie 2000, Tg. NeamţIubită prietenă,

Nu am fost surprinsă când am aflat că ai luat examenul de capacitate cu note foarte mari. Ştiu că ai avut un an greu, că ai învăţat mult şi că meriţi din plin rezultatele obţinute. Te felicit din toată inima, îţi transmit multă sănătate, vacanţă plăcută, multă fericire şi succese în continuare!

A ta prietenă, V a l e n t i n a

INVITAŢIA este textul în care se transmite într-un stil protocolar, rugămintea de a participa la o serbare, banchet, aniversare, adunare etc.

În redactarea unei invitaţii se urmăreşte: alegarea formulei de adresare şi a frazei introductive;adoptarea tonului şi stilului neutru;evitare formulelor stereotipe;evitarea informaţiilor inutile;evitarea greşelilor;aşezarea textului în pagină.

Invitaţiile oficiale au o structură diferită:

- antetul Colegiul Tehnic Ion Creangă Tg. Neamţ - formula de adresare Domnului Primar al oraşului Tg. Neamţ

- formula introductivă Stimate Domnule Primar,

- conţinutul invitaţiei Elevii Colegiului Tehnic Ion Creangă Tg. Neamţ au plăcerea de a vă

invita la sărbătorirea a 141 de ani de existenţă a şcolii noastre. Manifestările

vor avea loc în ziua de 21 mai 200, începând cu orele 10oo în curtea şcolii.

Sperăm să ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră.

Cu respect, ….

Localitatea Tg. Neamţ, 5 mai 2001

CEREREA este o compunere prin care cineva se adresează unei persoane cu atribuţii oficiale, solicitând rezolvarea unei probleme de interes personal.

Avem plăcerea să vă informăm că pe data de

21 mai 2003 Colegiul Tehnic Ion Creangă va sărbători

141 de ani de existenţă.

Se întocmeşte astfel:

Formula de adresare Domnule Director,Numele, prenumele, statutul social (adresa) Subsemnatul Ionescu Tudor, elev al Colegiului

Tehnic Ion Creangă Tg. Neamţ, solicit aprobarea de a frecventa cursurile de

calculatoate desfăsuratesolicitantului: în acest an în Şcoala noastră. Locul şi data întocmirii cererii:Semnătura solicitantului Oglinzi, Tudor

Ionescu 25 noiembrie 2000Cui se adresează cererea precizând funcţia celui solicitat şi instituţia pe care o Domnului Director al Colegiului Tehnic Ion

Creangă Tg. Neamţconduce.

TELEGRAMA este o compunere foarte scurtă cu ajutorul căreia se transmit ştiri urgente, întâmplări împortante, evenimente sau se împărtăşesc gânduri şi sentimente.

Conţinutul ei se formulează concis şi clar, renunţându-se uneori la cuvintele de legătură. TAXA Transmis

__________________________Cuvinte ______ Lei _______ Data __________ Ora

______________Primitor_____________________ Transmiţător____________________

Din_____ No. ____ ctg. _______ cuv. _________ Data ___________ Ora ______

(indicaţii speciale: urgent, fulger) Adresa Popescu Vasile Strada Mihai Eminescu, Bl. M. 14, Sibiu

Sosesc mâine cu rapidul de 15 30 Ionuţ

(Adresa expeditorului) : Ionuţ Popescu Strada Ion Creangă, nr. 65, Cluj

PROCES -VERBAL

Încheiat astăzi 17. 03. 2010., în cadrul şedinţei cu părinţii elevilor clasei a v-a B.La şedinţă sunt prezenţi 10 părinţi din totalul de 17, un număr de 5 părinţi lipsind

motivat , iar restul de2 părinţi, nemotivat .Pe ordinea de zi se află :

disciplina elevilor rezultatele la învăşătură pe semestrul Iorganizarea excursiei de 1 iunie

Părinţii au luat la cunoştinţă problemele de disciplină şi rezultatele de la învăţătură de pe semestrul I, şi au propus ca bunurile deteriorate să fie achitate de părintii copiilor care se fac vinovaţi de distrugeri.

În ceea ce priveşte învăţătura au hotărât ca să supravegheze mai atenţi copii acasă şi să-i trimită la pregătirile suplimentare organizate de profesorii de limba română şi matematică, în incinta şcolii.

Excursia de 1 iunie va fi sponsorizată în parte de părinţi şi în parte de firma de transport SC. Transport. În excursie ca însoţitori vor participa: dirigintele clasei Matei Carmen şi părinţii Ionescu Ioan şi Popescu Adela.

Drept care s-a încheiat prezentul proces -verbal .

Întocmit de, ParticipanţiGeorgescu Elena

PROCES -VERBALÎncheiat azi 17.03.2010 de către elevul de serviciu pe şcoală, Constantinescu Mihai,

din clasa a X-a.Am constatat că în clasa a IX-a, la ora 10.00, elevul Mitică Marius a distrus voit, într-un

acces de furie, o bancă, în care a dat cu piciorul.Martori la acest eveniment au fost colegii săi de clasă Maria Tudorescu şi Ionel Tănase,

care l-au recunoscut drept făptaş, declarâd că, elevul Mitică Marius, s-a enervat pe colega lor Maria Tudorescu, pentru că acesta nu a vrut să-l lase să copieze tema la matematică.

Pentru rezolvarea situaţiei am chemat profesorul de serviciu care l-a certat pe elevul Mitică Marius şi l-a dus în faţa Consiliului profesoral.

Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.

SEMNĂTURAConstantinescu Mihai

Bibliografie: BACIU GOT, Miorița-LUNGU, Rodica, Limba și literatura română. Bacalaureat 2008

și admitere în învățământul superior, București, Editura Corint, 2007.ENE, Alina, Limba și literatura română. Bacalaureat. 30 de variante pentru proba orală

după modelul MEN, București, Editura Niculescu, 2014PUȘCAȘ, Felicia, Comunicarea. Limba și literatura română: subiecte, teorie,

exemplificări, aplicații, Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2004.