Compania Texaco

Amazonul ecuadorian este una dintre cele mai diversificate biologic păduri din lume și este casa pentru aproximativ 5 % dintre speciile de pe Pamant. [. . .] La 3.048 metri sub albia Amazonului se afla una dintre cele mai importante resurse ale Ecuadorlui: depozite bogate de petrol brut.  De 20 de ani companiile petroliere americane, conduse de Texaco, au extras titei/petrol de sub Amazon în parteneriat cu guvernul Ecuadorului. Compania americană Texaco, a doua cea mai mare companie petrolieră americană și a șasea la nivel mondial, a funcționat în Ecuador din 1964 până în 2002. . În octombrie 2001, Texaco a definitivat o fuziune cu Chevron. Chevron si Texaco sunt acum cunoscute ca Chevron Texaco Corporation. Texaco a săpat sute de puțuri în nordul Amazoniei ecuadoriene. Ei au construit 400 de site-uri de foraj și sute de kilometri de drumuri și conducte, inclusiv o conductă care se extinde pe o distanta de 280 mile de-a lungul Anzilor. Mari porțiuni de pădure au fost taiate la ras pentru a face loc acestor facilități.Catastrofa ecologica produsa de Texaco a fost numita Cernobil-ul Amazaonului.

Sistemul de extracţie a petrolului folosit de Texaco în Ecuador a fost proiectat, construit și operat prin folosirea unor tehnologii ieftine, care nu corespundeau standardelor de protecţie a mediului încă de la bun început. Acest lucru a dus la poluarea sistematică a întregii zone amazoniene timp de aproape trei decenii. Într-o zonă de pădure tropicală de aproximativ trei ori mai mare decât Manhattan-ul, Chevron (Texaco) a instalat 350 de sonde de petrol, iar la plecarea din țară (în 1992), a lăsat numai puţin de 1000 de gropi pline de deșeuri toxice. În timpul ploilor abundente, multe dintre aceste gropi de deşeuri s-au scurs în pârâuri şi râuri, care au devenit astfel poluate, făcând imposibilă folosirea apelor de către populaţia locală. Prin manipularea deșeurilor sale toxice din Ecuador, se spune că Texaco ar fi făcut o economie de circa 3 dolari pe baril de petrol produs. Cum Texaco a extras în cei aproape 30 de ani circa 1,7 miliarde de barili de petrol, aceasta înseamnă că ea a câştigat cel puţin 5 miliarde de dolari din nerespectarea normelor de mediu, o sumă absolut fabuloasă!

Oficialitatile estimează că doar conducta principală singura a deversat mai mult de 16.8 milioane galoane de petrol în Amazon pe o perioada de 18 ani. Scurgeri din conducte secundare nu au fost estimate sau înregistrate; Cu toate acestea, conducte terțiare mai mici arunca 10.000 galoane de petrol pe săptămână în Amazon, iar gropile de producție arunca aproximativ 4.3 milioane de galoane de deșeuri toxice și produse chimice de tratare în râurile, paraiele și în apele subterane ale pădurii în fiecare zi. 

Criticii acuză că Texaco a ignorat predominant standardele industriei de petrol care stipuleaza reinjectarea deșeurilor adânc în pământ. Râurile și lacurile au fost contaminate cu titei și petrol, metale grele, cum ar fi arsenic, cadmiu, cianura, plumb, mercur , solvenți industriali otrăvitoari și concentrații letale de clorură de sodiu, precum și alte substanțe chimice foarte toxice. Singurul tratament al acestor substante chimice avut loc atunci când compania petrolieră

a ars gropi de deșeuri pentru a reduce conținutul de petrol. Sătenii raportează că substanțele chimice se intorc in natura sub forma de ploaie negra, poluand ceea ce mai rămâne din puțina apă dulce. Ceea ce nu este ars se infiltrează prin pereții necăptușiti ai carierelor în apele subterane. Bovinele sunt găsite cu stomacul putrezit , culturile sunt distruse, animalele salbatice au plecat din pădure și peștii dispar din lacuri și râuri. Oficialii din domeniul sanatatii si liderii comunitari reclama adulti si copii cu diformități, eruptii cutanate, dureri de cap, dizenterie, infecții, boli respiratorii și o rata disproporționat de mare de cancer. În 1972, Texaco a semnat un contract care stipuleaza transferarea tuturor operațiunilor sale la compania petrolieră națională ecuadoriana, Petroecuador, pana in 1992. Petroecuador a moștenit echipament învechit, conducte ruginite și nenumărate site-uri de deșeuri toxice. Estimările independente plasează costul de curățare a carierelor de producție la 600 milioane de dolari. Din 1995 până în anul 1998, Texaco a cheltuit 40 milioane dolari pe operațiuni de curățare în Ecuador. În schimbul acestor eforturi, guvernul Ecuadorului a renunțat la creanțele viitoare împotriva companiei.

Numeroase acorduri internaționale - inclusiv Declarația de la Stockholm din 1972 privind mediul uman, semnata de peste 100 de țări, inclusiv Statele Unite și Ecuador - identifica dreptul la un mediu curat și sănătos ca un drept fundamental al omului și interzice companiilor, atât de stat cat si private , punerea în pericol a nevoilor generațiilor prezente și viitoare. Reclamanții din Ecuador și Peru, inclusiv mai multe triburi indigene, au depus procese de miliarde de dolari împotriva Texaco în instanțele de judecată din SUA sub revendicările Acordului Comercial de Combatere a Contrafacerii(ACTA). Adoptată în 1789, legea a fost proiectata pentru a oferi acces non-cetățenilor la instanțele din SUA în cazurile care implică o încălcare a dreptului internațional. Texaco susține că acest caz ar trebui să fie judecat în Ecuador. Cu toate acestea, sistemul judiciar ecuadorian este de notorietate corupt [.. .] si nu are infrastructura necesară să se ocupe de caz (de exemplu, orașul în care cazul va fi judecat nu dispune de un tribunal). Texaco si-a apărat acțiunile sale, argumentând că aceasta(compania) este în deplină conformitate cu legislația din Ecuador și că a avut aprobarea deplina a guvernului din

Ecuador.

În mai 2001, judecătorul US District ,Jed Rakoff ,a respins aplicabilitatea ACTA și a respins cazul pe motiv de forum non conveniens. Judecătorul Rakoff a susținut că, deoarece " Texaco nu a intreprins în Statele Unite nici o activitate poluanta in mod semnificativ" , cazul ar trebui judecat în Ecuador și Peru

Încasând profituri uriașe și neavând nici un pic de respect pentru victimele monstruoasei sale încălcări a contractului, compania Texaco a părăsit Ecuadorul în 1992. La acel moment, locanicii s-au organizat pentru a cere daune la nivelul pagubelor produse mediului și al dramelor umane la care s-a ajuns ca urmare a politicii lipsită de scrupule a companiei americane. În 1993 localnicii au creat un front: Frontul Apărării Amazoniei. Această organizație, nu guvernul ecuadorian, s-a bătut neîncetat și a sfârșit prin a obține ca un tribunal ecuadorian să judece faptele în 1997. Ca fapt divers, Texaco a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a împiedica ținerea

procesului pe teritoriul Statelor Unite (cum vroia inițial Frontul), americanii fiind siguri că un tribunal ecuadorian va fi mai iertător, mai „docil”.

Sentința a fost dată abia în 2011. Și a fost implacabilă: Chevron (Texaco) era condamnată să plătească 9,6 miliarde de dolari și să-și ceară public scuze într-un termen de 6 luni, și dacă acest lucru nu se întâmpla în cele 6 luni, pedeapsa s-ar fi dublat. Chevron (Texaco) a refuzat cu încăpățânare să-și ceară scuze sau să-și accepte responsabilitatea, în ciuda sentinței și a amplorii catastrofei, ceea ce a însemnat că pedeapsa a crescut conform sentinței, compania fiind condamnată într-un final să plătească daune de 18 miliarde de dolari.