Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

CUPRINS


Prefaţă....................................................................................................................5

Capitolul I. Formularea medicamentelor...............................................................7(Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)

Capitolul II. Condiţionarea medicamentelor.......................................................17(Preparator universitar Anca Nicoară)

Capitolul III. Stabilitatea şi conservarea medicamentelor...................................29(Preparator universitar Anca Nicoară)

Capitolul IV. Calitatea medicamentelor. Asigurarea calităţii .............................39(Asistent universitar Mircea Hîrjău)

Capitolul V. Bipdisponibilitate. Bioechivalenţă..................................................53(Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)

Capitolul VI. Soluţii ............................................................................................63(Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)

Capitolul VII. Forme farmaceutice obţinute prin extracţiedin plante ....................................................................................86

(Şef de lucrări dr. Teodora Dalila Balaci)

Capitolul VIII. Forme farmaceutice parenterale.................................................99(Şef de lucrări dr. Teodora Dalila Balaci)

Capitolul IX. Vaccinuri şi seruri ...........i..........................................................123(Şef de lucrări dr. Teodora Datila Balaci)

Capitolul X. Preparate oftalmice ......................................................................130(Asistent universitar Cătălina Ancuţa Lazăr)

Capitolul XI. Aerosoli.......................................................................................142

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Tehnologie farmaceutică şi biofarmacie: teste de

autoevaluare pentru studenţi / prof. univ. dr. fâţm.Hârjău Victoria, prof. univ. dr. farm. LupuleasaDumitru, prof. univ. dr. farm. Dumitrescu Ana Măria,Iaşi: Editura Sf. Mina, 2007

Bibliogr.ISBN 978-973-7901-55-2

I. Hârjău, VictoriaII. Lupuleasa, DumitruIII.Dumitrescu, Ana Măria

615.014(075.8)(079.1)

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie(Şef de lucrări dr. Teodora Dalila Balaci)


PREFAŢĂ

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieCapitolul XIL Emulsii........................................................................................154

(Asistent universitar Emma Adriana Creţu)

Capitolul XIII. Suspensii ................'..................................................................175

(Asistent universitar Emma Adriana Creţu)

Capitolul XIV. Preparate semisolide pentru aplicarecutanată...................................................................................190

(Şef de lucrări Oana Mănescu)

Capitolul XV. Preparate rectale şi vaginale........................................................203(Asistent universitar Mirela Mitu)

Capitolul XVI. Pulberi .......................................................................................233(Preparator universitar Ana Andreea Stănescu)

Capitolul XVII. Capsule.....................................................................................250(Şef de lucrări Gabriel Şaramet)

Capitolul XVIII. Comprimate............................................................................262(Şef de lucrări Gabriel Şaramet)

Capitolul XIX. Forme farmaceutice cu eliberare modificată............................ 285(Asistent universitar Mircea Hîrjău)

Capitolul XX. Sisteme farmaceutice cu eliberare controlată. Sisteme detransport şi eliberare la ţintă ...................................................300

(Asistent universitar Mircea Hîrjău)

Lucrarea este destinată testării nivelului de cunoştinţe dobândite de

studenţii Facultăţii de Farmacie, la Disciplina de Tehnologie farmaceutică şi

Biofarmacie, pe parcursul anilor III- V.

Testele sunt axate pe tematica de curs şi de lucrări practice de la

această disciplină, în conformitate cu actuala programă universitară, şi oferă

studenţilor posibilitatea de aprofundare a principiilor de formulare şi a

tehnologiilor de obţinere a diverselor forme farmaceutice şi sisteme de

eliberare a substanţelor medicamentoase.

Modalitatea de concepere a testelor grilă urmăreşte stimularea

gândirii studenţilor, evitarea memorării răspunsurilor, precum şi completarea

deficienţelor în însuşirea noţiunilor teoretice şi practice acumulate din

domeniu.

Testele sunt elaborate pe baza unei bibliografii recente, unele dintre

referinţele indicate regăsindu-se în bibliografia recomandată pentru

susţinerea examenelor de licenţă şi de admitere la rezidenţial

Considerăm că lucrarea constituie un instrument util de autoevaluare

a pregătirii fiecărui student şi un sprijin real în îmbunătăţirea calităţii

acesteia.


Autorii


Capitolul I FORMULAREA

MEDICAMENTELOR

1. Preformularea se ocupă cu:A. studiul proprietăţilor secundare fîzico-chimice fundamentale

ale substanţei activeB. studiul proprietăţilor pulberii de substanţă activăC. studiul compatibilităţii substanţei active cu excipienţiiD. optimizarea formulăriiE. dezvoltarea clinică a medicamentului.

2. Etapele premergătoare formulării unui nou medicament sunt:A. descoperirea substanţei medicamentoase sau izolarea sa din

produşii naturaliB. stabilirea proprietăţilor acesteiaC. obţinerea unor cantităţi suficiente pentru formulareD. testarea preclinică şi clinicăE. nici una din etapele menţionate.

3. Proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţe active noi, studiate înfaza preformulării, sunt:

A. coeficientul de partajB. constanta de disociereC. solubilitateaD. presiunea osmoticăE. starea cristalină.

4. Punctul de plecare în formularea unui medicament nou, îl constituie:A. substanţele auxiliareB. materialul de condiţionareC. randamentul procesului tehnologicD. substanţa activăE. nici una dintre afirmaţii nu este corectă.

7


5. După modul de formulare, există mai multe grupe de medicamente:A. oficinale

8


B. alopateC. industrialeD. homeopateE. magistrale.

6. Formularea medicamentelor:A. se bazează pe proprietăţile fizico-chimice şi biofarmaceutice

ale ingredientelor active care le conferă efectul terapeuticB. se bazează doar pe cunoaşterea proprietăţilor biofarmaceutice

ale substanţei active *C. constă în stabilirea proprietăţilor fizico-chimice şi

farmacodinamice ale substanţei activeD. constă în alegerea celor mai potriviţi excipienţi, în funcţie de

forma farmaceuticăE. înseamnă stabilirea compoziţiei şi a formei farmaceutice.

7. Formularea unui medicament nou are în vedere o serie de factorilegaţi de:

A. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei medicamentoaseB. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoaseC. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei medicamentoaseD. biodisponibilitatea substanţei medicamentoaseE. nici una dintre afirmaţii nu este corectă.

8. Dacă substanţa activă prezintă polimorfism, pentru realizarea formeifarmaceutice cu eliberarea cea mai rapidă, se alege:

A. polimorful metastabilB. polimorful cu punct de topire mai micC. polimorful stabilD. polimorful mai solubilE. polimorful cu energie liberă mai mică.

9. Calea de administrare a unei substanţe medicamentoase se alege înfuncţie de:

A. biodisponibilitatea substanţei activeB. viteza de acţiune dorităC. higroscopicitatea substanţei activeD. durata tratamentuluiE. tipul de boală şi tipul de bolnav.

10. Calea de administrare orală (enterală) este:A. cea mai simplă cale de administrareB. folosită de către bolnavii inconştienţiC. folosită pentru administrarea comprimatelor, capsulelor,

preparatelor fluide de uz internD. folosită doar pentru acţiunea locală a substanţei activeE. folosită pentru acţiunea sistemică a substanţei active.

11. Căile parenterale se preferă când:A. se doreşte o acţiune locală a substanţei activeB. substanţa activă este inactivată pe calea oralăC. bolnavii sunt inconştienţi sau incapabili să folosească

medicaţia oralăD. se urmăreşte o absorbţie rapidăE. se doreşte o acţiune sistemică a substanţei active.

12. Calea rectală de administrare se foloseşte pentru:A. administrarea ovulelorB. acţiunea locală sau sistemică a substanţei activeC. ocolirea barierei hepaticeD. asigurarea unei absorbţii regulate şi previzibile a substanţei

activeE. administrarea supozitoarelor.

13. Pe calea vaginală se administrează substanţe active:A. sub formă de comprimate vaginale

99


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. utilizate mai ales pentru acţiune localăC. care au o absorbţie neregulatăD. sub formă de ovuleE. cu acţiune antipiretică.

14. Substanţele active administrate pe cale topică aparţin următoarelorclase terapeutice:

A. antisepticeB. antifungiceC. antiflatulenteD. antiinflamatoareE. emoliente şi protectoare.

15. Pentru aplicarea topică se folosesc următoarele preparate, sub formă

semisolidă:A. unguente, creme, pasteB. soluţii, emulsii, suspensiiC. emplastreD. spray-uriE. pudre.

16. Calea respiratorie de administrare a substanţelor medicamentoase:A. prezintă o suprafaţă mare de absorbţie *B. asigură fie o acţiune locală, fie o acţiune sistemică în funcţie

de diametrul particulelor substanţelor activeC. permite administrarea unor doze mari de substanţă activăD. permite administrarea de aerosoli, inhalaţii, pulverizaţiiE. poate prezenta o acţiune identică cu cea obţinută după

administrarea intravenoasă (numai după absorbţia la nivelulalveolelor pulmonare).

17. Substanţele auxiliare (excipienţii) din formularea medicamentelortrebuie astfel alese, încât:

A. să nu prezinte interacţiuni nedorite cu substanţa activă sauîntre ele

B. să fie lipsite de efect toxic şi/sau farmacologic

C. să nu influenţeze defavorabil caracteristicile biofarmaceuticeşi efectul terapeutic al preparatului

D. să nu interfereze dozarea ingredientului activE. să poată fi schimbaţi sub raport cantitativ de la o serie la alta

18. Substanţele auxiliare:A. transformă substanţa activă în formă farmaceuticăB. trebuie să fie inerte faţă de substanţa activăC. transportă substanţa medicamentoasă la locul de administrare

şi/sau acţiuneD. conferă acţiunea terapeutică a medicamentuluiE. trebuie să fie inerte faţă de recipientul de condiţionare

primară.

19. Substanţele auxiliare care acţionează datorită micşorării tensiuniisuperficiale, sunt:

A. antispumanţiiB. umectanţiiC. solubilizanţiiD. vâscozifianţiiE. emulgatorii.

20. Substanţele auxiliare care asigură stabilitatea fizico-chimicămedicamentului, aparţin următoarelor clase:

A. aromatizanţiB. antioxidanţiC. reglatori de pHD. conservanţi antimicrobieniE. coloranţi.

21. Funcţiile substanţelor auxiliare sunt următoarele:A. realizarea unei forme farmaceuticeB. divizarea dozei de substanţe medicamentoaseC. asigurarea acţiunii farmacodinamice a medicamentuluiD. ameliorarea biodisponibilităţii substanţei medicamentoaseE. asigurarea stabilităţii medicamentului.

910


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie22. Promotorii de absorbţie sunt substanţe auxiliare care:

A. favorizează transportul transmembranarB. ameliorează eliberarea substanţei activeC. asigură o acţiune prelungită a substanţei active

D. asigură stabilitatea fizică, chimică şi microbiologică asubstanţei active

E. cresc absorbţia substanţei active.

23. Excipientul este substanţa auxiliară care influenţează:A. realizarea formei farmaceuticeB. stabilitatea formei farmaceuticeC. biodisponibilitatea formei farmaceuticeD. promovarea medicamentuluiE. nici una dintre afirmaţii nu este corectă.

24. Materialul de condiţionare primară (recipientul) trebuie să fie:A. inert fizic şi chimic faţă de medicamentB. rezistent la variaţii mari de temperatură şi umiditateC. recuperabilD. cu rezistenţă mecanică satisfăcătoare


E. impermeabil faţă de lichide, gaze, microorganisme.

25. Materialul de condiţionare secundară a medicamentului:A. are influenţă directă asupra stabilităţii şi conservării

medicamentuluiB. facilitează manipularea medicamentuluiC. permite identificarea uşoară a medicamentuluiD. facilitează transportul medicamentuluiE. informează bolnavul asupra conţinutului.

26. Preparatele orale formulate ca lichide sunt recomandate copiilor,deoarece:

A. au o stabilitate mareB. se înghit uşor

C. pot fi diluate la dozajul corespunzător vârstei, greutăţii,suprafeţei corporale

D. pot fi aromatízateE. pot fi îndulcite.

27. Optimizarea formulării unei forme farmaceutice se poate faceintervenind:

A. la nivelul substanţei medicamentoaseB. la nivelul substanţelor auxiliareC. la nivelul conservăriiD. la nivelul procesului de fabricaţieE. la nivelul căii de administrare.

28. Formele farmaceutice care asigură un profil de eliberare modificată asubstanţei active, sunt:

A. forme cu eliberare intermitentă a substanţei active (formepulsate)

B. forme cU cedare controlatăC. forme cu eliberare prelungităD. forme cu eliberare la ţintăE. forme cu eliberare convenţională.

29. Modularea proprietăţilor biofarmaceutice a medicamentelor s-arealizat cu ajutorul următoarelor tipuri de substanţe active:

A. prodrug-uriB. precursori medicamentoşi

C. derivaţi bioreversibili analogiD. derivaţi hibriziE. substanţe cu constanta dieléctrica mare.

30. Derivaţii bioreversibili analogi sunt acele substanţe medicamentoase:A.care se obţin prin modificarea scheletului substanţei de bazăB. la care nu se modifică efectul biologic al substanţei de bază

C. cu tip de acţiune diferit faţă de cel al substanţei de bază

911


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. care se obţin prin eliminarea sau introducerea unor substituenţi

în molecula substanţei de bazăE. au un comportament farmacocinetic diferit fată de substanţa

de bază.

31. Prodrog-urile sau precursorii medicamentoşi sunt substanţe care:A.sunt biologic activeB. se obţin prin modularea structurii chimice a substanţei de bază

C. au activitate biologică numai „in vivo", ca rezultat al scindăriienzimatice sau neenzimatice pe cale enzimatică sauneenzimatică

D. înlătură proprietăţile nedorite ale substanţei de bază cum ar fiinstabilitatea gastrică, gustul amar, stabilitatea redusă

E. au o structură chimică bine determinată.

32. Formele farmaceutice moderne utilizează următorii vectorimedicamentoşi:

A. microsfere, microcapsuleB. matriţe inerte, hidrofobe, hidrofile

C. nanosfere, nanocapsuleD. vectori coloidali dirijaţi de anticorpi monoclonaliE. lipozomi.

33. Studiul activităţii farmacologice pe om (studiul clinic) a unuimedicament nou, se referă la:

A. acceptarea acestuia la indivizii sănătoşi în prima fază de studiuB. acceptarea acestuia la adulţi sănătoşi în a doua fază de studiuC. stabilirea eficacităţii acestuia la voluntari bolnavi în faza a

doua de studiuD. eficacitatea şi acceptabilitatea la un număr mare de bolnavi în

faza a treia de studiu

912


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. studierea cazurilor de utilizare particulară şi precizarea, în final, a

valorilor terapeutice a noului medicament.

34. Autorizarea şi/sau înregistrarea unui nou medicamentului la M.S., se face pe baza unei cereri, la care se anexează:

A. dosarul farmaceuticB. dosarul biochimicC. dosarul farmacologic preclinicD. dosarul toxicologic preclinicE. dosarul clinic. >

RĂSPUNSURI

1. A, B,C (1: 13,2:71)2. A, B, C, D (3: 7,8)3. A, B, C, E (1: 13, 2:71)4. D (1: 14,2: 72)5. A,C,E (1:9,2: 39)6. A, D, E (1: 14, 3: 7)7. A, B, C, D (1: 14)

8. A, B, D (1: 14)9. A, B, D, E (1: 15,2: 73)

10. A, C,E (1: 15,2: 157)11. B, C, D, E (1: 15,2: 158)12. B, C,E (1: 15, 2: 159)13. A, B,D (1:15,2: 168)14. A, B, D, E (1: 16)15. A, B, D, E (1: 16, 2: 160)16. A, B, D, E (2: 16,3: 160)17. A, B, C, D (4 : 37)18. A, B,E (1: 16,2: 50)19. A, B, C, E (2: 78)20. B, C, D (2: 79)21. A, B, D, E (2:51)22. A, B, E (2: 78)23. A, B,C (3: 75)24. A, B, D, E (1: 16,2: 84)25. B, C, D, E (1: 16)26. B, C, D, E (1: 17)27. A, B, D (1: 17,2:84)28. A, B, C, D (2: 18),29. A, C,D (2: 84)',30. A, B, D, E (2: 84)31. B, C, D, E (2: 84)32. A, C, D, E (1: 18,2: 86)33. A, C, D, E (1: 18)

14 13


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie34. A, C, D, E (1: 19)

14 14


Teste de -ulnare nentru studenţi - Tehnologe Farmaceutică si Biofannacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

16 15

BIBLIOGRAFIE

1 Ana Mana Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Curs de' Tehnică farmaceutică, voi. 1, Ed. Tehnică farmaceutică, voi. I, Ed.TehoplastCompanyS.R.L.,Bucureştt,1995 ; ;

2. D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutica, voi. 1, Ed.Polirom, Iaşi, 1997. . .

3. S. Leucuţa, Tehnologie farmaceutica industriala, Ed. Dacia, Cluj

4. X?0CF™;0^ ediţia a X-a, Ed. Medicală,

Bucureşti, 1993.

Capitolul II CONDIŢIONAREA

MEDICAMENTELOR

1. Precizaţi care dintre rolurile unui recipient de condiţionare primarăserveşte la marketingul medicamentului:

A. de protecţieB. esteticC. funcţionalD. de identificareE. de informare.

2. Care din următoarele aspecte reprezintă un dezavantaj pentru unrecipient de condiţionare?

A. rezistenţa pe un interval larg de temperaturăB. să reacţioneze fizic sau chimic cu produsul medicamentosC. rezistenţa la îmbătrânireD. rezistenţa mecanicăE. impermeabilitatea pentru gaze şi lichide.

3. Ce se înţelege prin rolul de protecţie al unui ambalaj de condiţionare?

A. protejarea contra şocurilor în timpul transportului şimanipulării

B. protejarea contra factorilor atmosferici care pot contribui ladegradarea medicamentului

C. protejarea contra impurităţilor care rezultă prindescompunerea substanţei active

D. protejarea faţă de microorganismele din mediuE. protejarea faţă de impurificări fizice, mecanice.

4. Menţionaţi tipul de recipient care împiedică pierderea apei decristalizare în cazul substanţelor eflorescente:

A. recipient bine închisB. recipient închis etanşC. recipient din material plasticD. recipient prevăzut cu sistem de picurareE. nici unul din tipurile mai sus menţionate.

5. Sticla de tip I (borosilicat) folosită ca ambalaj, prezintă următoarele

avantaje:A. inerţie chimicăB. transparenţăC. fragilitateD. masă specifică micăE. impermeabilitate la gaze şi vapori.

6. Sticla folosită ca ambalaj prezintă următoarele dezavantaje:A. poate ceda aciditate, în contact cu soluţiile apoaseB. are volum mareC. prezintă fragilitateD. este inertă fiziologicE. absoarbe substanţe medicamentoase şi auxiliare.

7. Sticla tip 1 este:A. sticla silico-calcicăB. sticla borosilicatC. sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică înaltăD. sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică moderatăE. sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică,joasă.

8. Recipientele din sticlă de tipul I:A. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcicăB. au rezistenţă hidrolitică înaltăC. se utilizează pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar

nu de uz parenteralD. sunt destinate a fi refoloşite, cu excepţia celor utilizate pentru

sânge umanE. au rezistenţă hidrolitică joasă.

9. Printre cele mai importante proprietăţi ale sticlei se numără:A. densitatea specifică micăB. sterilizabilitateaC. reactivitatea chimicăD. transparenţaE. lipsa fragilităţii.

10. Pentru condiţionarea sângelui de uz uman se folosesc recipienteobţinute din sticlă:

A. tipiB. tipiiC. tip IIID. tip IVE. nu contează tipul de sticlă.

11. Recipientele din sticlă silico-sodico-calcică sunt utilizate pentru:A. preparate parenterale neapoaseB. preparate injectabileC. pulberi de uz parenteralD. preparate lichide, semisolide, solide, dar nu de uz parenteralE. ambalaje de condiţionare secundară.

12. Sticla de tip III:A. este sticla silico-sodico-calcică, cu rezistenţă hidrolitică înaltăB. este sticla silico-sodico-calcică obişnuităC. se utilizează pentru obţinerea recipientelor destinate

preparatelor parenterale apoaseD. se utilizează pentru obţinerea recipientelor destinate

preparatelor parenterale neapoase şi pulberilor de uzparenteral

E. se utilizează pentru obţinerea recipientelor destinatepreparatelor lichide, semisolide, solide de uz neparenteral.

13. Recipientele din sticlă de tipul IV:A. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică obişnuităB. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică cu rezistenţă

hidrolitică înaltăC. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică cu rezistenţă

hidrolitică joasăD. se utilizează pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar

nu de uz parenteralE. se utilizează pentru preparatele parenterale.

14. Sticla silico-sodico-calcică cu rezistenţă hidrolitică înaltă este:A. sticla tip IB. sticla tip IIC. sticla tip II

D. sticla tip IVE. sticla silico-sodico-calcicâ care a fost supusă unui tratament de

suprafaţă.

15. Siliconarea sticlei are drept consecinţă:A. îmbunătăţirea aspectuluiB. îmbunătăţirea stabilităţii chimiceC. realizarea unei mai bune goliri a conţinutului din recipientD. îmbunătăţirea rezistenţei termiceE. îmbunătăţirea rezistenţei mecanice. \

16. Siliconarea sticlei se poate realiza:A. pe cale electroliticăB. pe cale umedăC. pe cale uscatăD. prin tratare cu diclordimetilsilanE. prin polimerizare.

17. Principalele proprietăţi mecanice ale materialelor plastice utilizatepentru condiţionarea medicamentelor sunt:

A. transparenţăB. densitate specifică mare

C. plasticitateD. elasticitateE. toate cele de mai sus.

18. Sunt false următoarele afirmaţii referitoare la materialele plastice:A. au volum mare şi greutate redusăB. au soliditate mecanică înaltăC. nu absorb substanţe medicamentoase şi auxiliareD. au rezistenţă mică la temperaturi înalteE. sunt fragile.

19. Precizaţi dezavantajele pe care le au materiale plastice folosite pentrucondiţionarea medicamentelor:

A. permeabilitate pentru gaze şi vapori de apăB. absorbţia unor componente ale medicamentelorC. pierderea unor componente volatile prezente în formularea

preparatuluiD. cedarea unor aditivi produsului medicamentos

j£5ţ£deautoevaluare pentru studenţi TVU I •

~ dent'~ Tehn "'"r'e Farmaceutică si^io fw^

E. fragilitate.

20. Materialele plastice utilizate pentru ambalarea medicamentelor, prezintă următoarele avantaje:

A. posibilitatea prelucrării sub diverse formeB. masă şi volum reduseC. impermeabilitate absolutăD. lipsa fragilităţiiE. aspect plăcut.

21. Principalele materiale termoplastice folosite pentru condiţionarea medicamentelor, sunt:

A. polietileneB. policlorură de viniiC. polistirenD. bachelităE. cauciucuri sintetice.

22. Nu fac parte din categoria polimerilor termoplastici:A. polietileneleB. polipropilena

C. policlorură de viniiD. poliuretaniiE. fenoplastele.

23. Din categoria elastomerilor, fac parte:A. nitrocelulozaB. acetat de celulozăC. cauciucuri naturaleD. cauciucuri sinteticeE. cauciucuri de siliconi.

24. Policarbonaţii se utilizează pentru fabricarea de:A. seringiB. flacoane de plasmăC. canule pentru perfuzieD. biberoane incasabile şi sterilizabileE. materiale medico-chirurgicale.

25. Referitor la polietilene, sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. sunt polimeri ai etenei, cu structură liniară sau ramificatăB. sunt puţin permeabile la gazeC. nu sunt inflamabiliD. nu sunt polimeri termoplasticiE. nu sunt polimeri termorezistenţi.

26. Polimerii termorezistenţi din care se prepară recipiente pentrucondiţionarea medicamentelor, sunt: ,

A. fenoplasteB. aminoplasteC. derivaţii celuloziciD. poliizoprenaE. siliconi.

27. Menţionaţi modificările materialului plastic survenite în urmaprocesului de îmbătrânire:

A. impermeabilizare la gazeB. fisurareC. opacifiereD. îngroşare

E. subţiere.

28. Precizaţi metalele folosite pentru fabricarea unor ambalaje primareale medicamentelor:

A. aluminiuB. cupruC. fierD. staniuE. oţelul inoxidabil.

29. Recipientele confecţionate din aluminiu, folosite pentru ambalareamedicamentelor, prezintă următoarele avantaje:

A. sunt uşoareB. au rezistenţă termică mareC. pot fi uşor etichetate printr-un proces de imprimare directăD. sunt fragileE. sunt uşor pliabile.

30. Aluminiul utilizat pentru fabricarea unor recipiente de condiţionareprimară a medicamentelor, prezintă următoarele avantaje:

A. masă specifică mareB. etanşeitateC. rezistenţă chimică înaltăD. posibilitatea inscripţionării directeE. opacitate la lumină.

31. Referitor la metalele utilizate ca materiale de condiţionare, sunt falseafirmaţiile:

A. au impermeabilitate absolutăB. nu se corodeazăC. nu prezintă absorbţie pentru substanţele medicamentoase şi

auxiliareD. au rezistenţă înaltă la substanţe chimiceE. sunt rezistente mecanic.

32. Precizaţi afirmaţiile adevărate referitoare la materialele celulozice:A. hârtia şi cartonul sunt utilizate în special ca materiale de

condiţionare primarăB. din categoria materialelor celulozice face parte şi celofanulC. cartonul oferă protecţie suficientă contra microorganismelor

D. cartonul este indicat pentru fabricarea de ambalaje pentrucondiţionare secundară

E. prin acoperirea hârtiei cu ceară, metale, materiale plastice estemărită rezistenţa acesteia la factorii de mediu.

33. Precizaţi care din următorii polimeri sunt utilizaţi pentru acoperireahârtiei folosită ca ambalaj:

A. polietilenaB. carbopolulC. poliacetaliiD. silicone \E. polistirenul.

34. Complecşii folosiţi pentru condiţionarea medicamentelor:A. sunt asocieri de mai multe filme sau pelicule de natură diferităB. au avantajul de a compensa inconvenientele fiecărui material

asociatC. se folosesc exclusiv pentru recipiente unidozăD. se utilizează pentru acoperirea interiorului unui recipientE. includ aluminiu asociat cu polietilena.

35. Dintre recipientele cu rol funcţional fac parte:A. recipiente presurizate cu valvă dozatoareB. blistereC. recipiente adaptate pentru inserţie în cavităţiD. benzi de hârtie termoformate pentru comprimateE. plachete termoformate pentru supozitoare.

>

36. Recipientele pentru condiţionarea comprimatelor şi capsulelor pot ficonfecţionate din:

A. sticlăB. hârtie înnobilatăC. plastomeriD. cartonE. metal.

37. Sistemul de condiţionare Bottlepack:A. se utilizează pentru condiţionarea aseptică a lichidelor în

recipiente de plastic transparente

B. formarea, umplerea şi sigilarea recipientelor au loc într-unciclu de operaţii succesive

C. etapele menţionate anterior se desfăşoară ca operaţii strict

delimitateD. recipientele se formează prin mularea prin injecţieE. recipientele se formează prin extruderea polimerului.

38. Tehnica blister de condiţionare:A. se utilizează frecvent pentru forme farmaceutice solideB. se utilizează cu precădere pentru preparate lichideC. constă în forţarea trecerii unui material plastic fluid între doi

cilindri paraleli, care se învârt la viteze diferiteD. constă în sudare sub vid şi la temperatură controlată a unei

folii de aluminiu peste o folie termoplastică deformată anteriorE. permite separarea individuală a dozelor.

39. Materialele utilizate pentru fabricarea blisterelor sunt:A. polivinilcloruraB. polivinilidenclorura

C. polipropilenaD. aluminiulE. policarbonaţii.

40. Ambalajele unidoză prezintă următoarele avantaje:A. identificarea cu uşurinţă a medicaţieiB. evitarea erorilor de administrareC. eliminarea contaminării în timpul manipulăriiD. posibilitatea fracţionării dozelorE. inventarierea uşoară.

41. Condiţionarea în doze unitare se poate folosi pentru:A. comprimateB. capsuleC. supozitoareD. picături oftalmiceE. unguente.

42. Indicaţiile de pe eticheta recipientului se referă la:A. numele întreprinderii producătoareB. denumirea şi concentraţia produsuluiC. procesul de obţinereD. termenul de valabilitateE. modul şi calea de administrare.

43. Ce menţiuni sunt înscrise în prospectul medicamentului?A. date farmacologiceB. metoda de determinare cantitativă a substanţei activeC. indicaţii, mod de administrareD. contraindicaţii, efecte secundareE. date despre unitatea producătoare şi regulile de bună practică

de fabricaţie respectate. ^

44. Alegeţi tipurile de recipiente de uz farmaceutic descrise de F.R.X,suplimentul din 2000:

A. unidozăB. multidozăC. bine închisD. sigilatE. nici unul din tipurile menţionate

Jeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica si iw,,™.,..-.

45. Prin recipient sigilat, se înţelege:A. un recipient bine închis care protejează conţinutul de

contaminarea cu substanţe străineB. un recipient închis prin topirea materialului recipientuluiC. un recipient conceput astfel, ca după fiecare deschidere, să-şi

recapete etanşeitatea când este închisD. un recipient cu dispozitiv de administrareE. un recipient care odată deschis îşi menţine caracteristicile

iniţiale '

46. Un recipient cu capac inviolabil:A. este prevăzut cu un dispozitiv de siguranţă pentru copiiB. împiedică deschiderea accidentală de către un copilC. este prevăzut cu un dispozitiv special care odată deschis îşi

pierde caracteristicile iniţialeD. sunt fabricate doar din sticlăE. se folosesc doar pentru condiţionarea preparatelor

farmaceutice lichide

47. Recipientul cu dispozitiv de siguranţă pentru copii:A. este un recipient sigilatB. are un dispozitiv care împiedică deschiderea accidentală de

către un copilC. are un dispozitiv care favorizează o manevrare uşoarăD. are diverse denumiri (click-clac, snap-safe, etc.)E. este destinat condiţionării preparatelor parenterale.

1. B2. B3. A, B, D, E4.B5.A, B, E

6.B,C7.B8. B,D9. B,D10. A11. A, C,D12. B,D13. A, C, D14. B, E15. B,C16. B, C,D17. C,D18. A, C,E19. A, B, C,D20. A, B, D, E21. A,B, C22. D, E23. C, D, E24. A, B, C, D25. A, B, E26. A, B27. B, C28. A, D29. A, B, C, E30. B, D, E 31.B,D32. B, D, E33. A, D

34. A, B, E35. A, C36. A, B, C, E

21


Jeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica si iw,,™.,..-.

RĂSPUNSURI

(2: 106) (2: 84) (2: 106) (3: 42)(3:40, 1:20-21)

(2: 115)(2:109)(2: 109)(2: 107, 108)(2: 109)(2: 109)

(2: 109)(2: 109)(2: 109)(2: 109)(2: 108, 109)(1:24)(2: 115)(1:23)(3:41, 1:23)(1:25)(2:11)

(1:27)(2: 112)(2: 111)(2:113)(3:41)(1:28)(3:40, 1:28) \ (1:28,2: 114) (2: 115)(1:28, 29,2: 114, 115) (2: 115) (2: 115) (2: 117) (2: 116)

22


Jeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica si iw,,™.,..-.26

Ü

23

Teste de autoevaluare pentru studenţi -

T ^te de autoevaluare nentru studenţi - Td^ m^. F^.euticâ si Biofarmacie Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

2428

(2: 110) (2:110) (2: 117) (3: 43) (1:30) (2: 117) (2: 117)(4: 105)(4: 105)(4: 105)(4: 105,2: 116)

BIBLIOGRAFIE

1. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău -Curs de Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutică, val l,Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti, 1995;

2. D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi 1, Ed.Polirom, Iaşi, 1997;

3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti,. 1983.4 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed.

Medicală, Bucureşti, 2004.

Capitolul III

STABILITATEA ŞI CONSERVAREA MEDICAMENTELOR

1. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la stabilitateamedicamentelor sunt prevăzute de F.R.X.?

A. un medicament este considerat stabil dacă, păstrat în condiţiicorespunzătoare, îşi păstrează neschimbate caracteristicile peperioada de valabilitate

B. pentru a asigura stabilitatea medicamentului producătorulpoate folosi procedee fizice, fizico-chimice sau chimice

C. pentru medicamentele realizate în industrie, pe etichetarecipientului trebuie să se prevadă data de fabricaţie şi data deexpirare

D. pentru medicamentele obţinute în farmacie, pe etichetarecipientului trebuie să se prevadă data de preparare

E. condiţiile speciale de conservare sunt prevăzute lamonografiile generale.

2. Referitor la perioada de valabilitate a medicamentelor, sunt adevărateafirmaţiile:

A. se mai numeşte durată de valabilitateB. se mai numeşte termen de valabilitateC. F.R.X impune ca, pentru medicamentele obţinute în farmacie,

pe eticheta recipientului să se prevadă termenul de valabilitateD. durata de valabilitate pentru medicamentele obţinute în

farmacie variază de la câteva zile la câteva luni, în funcţie detipul de formă farmaceutică

E. este perioada de timp caip se scurge de la preparare până ladata limită la care medicamentul corespunde încă exigenţelorstabilite oficial.

3. Dacă nu se prevede data de expirare, perioada de valabilitate a unuiprodus realizat în industrie este de:

A. 1 anB. 2 aniC. 3 ani

D. 4 aniE. 5 ani.

4. Precizaţi care din următoarele preparate realizate în receptură au operioadă de valabilitate scurtă, de câteva zile:

A. pulberiB. supozitoare

25

37. A, B, E38. A, D, E39. A, B, C, D40. A, B, C, E41. A, B, C,D42. A, B, D, E43. A, C, D44. A, B, D45. B46. C47. B

28

C. infuziiD. decocturiE. unguente. >

5. Preparatele care nu sunt prevăzute în Farmacopee, se consideră stabilepână când cantitatea de substanţă activă atinge limita de..............dincantitatea iniţială:

A. 50%B. 70%C. 75%D. 80%E. 90%.

6. Pentru preparatele farmaceutice cu un timp de conservare redus,

F.R.X prevede expresia:A. se prepară la cerereB. se prepară la nevoieC. se prepară în cantităţi miciD. se păstrează cel mult 3 zileE. se păstrează un timp nelimitat.

7. Factorii externi care influenţează stabilitatea medicamentelor sunt:A. solventulB. luminaC. aerulD. temperaturaE. microorganismele.

8. Aerul poate accelera descompunerea preparatelor farmaceutice,

datorită prezenţei:A. oxigenuluiB. dioxidului de carbonC. azotului

D. umidităţiiE. microorganismelor.

9.Conform F.R.X, prin conservarea medicamentelor în recipiente „bineînchise", se evită următoarele:

A. contaminarea cu produse solideB. contaminarea cu produse lichide

C. pierderea apei de cristalizareD. influenţa oxigenului din aer asupra conţinutuluiE. fixarea dioxidului de carbon de către unele componente.

10. Conform F.R.X, prin conservarea medicamentelor în recipiente„închise etanş", se evită următoarele:

A. contaminarea cu produse solide sau lichideB. contaminarea cu vapori sau gazeC. contaminarea cu microorganismeD. pierderea apei de cristalizareE. fotodegradarea.

11. Prin expresia „ferit de umiditate", F.R.X recomandă:A. păstrarea medicamentelor în recipiente bine închiseB. păstrarea medicamentelor în recipiente bine închise şi în

prezenţa unei substanţe deshidratanteC. păstrarea medicamentelor în recipiente închise etanşD. păstrarea medicamentelor în recipiente închise etanş şi în

prezenţa unei substanţe deshidratanteE. păstrarea la o umiditate relativă mai mică de 60 ± 5 %.

12. Conform F.R.X, prin expresia „ferit de lumină", se înţelege cărecipientele de sticlă trebuie să fie:

A. lăcuiteB. de culoare brun-închisăC. fabricate din sticlă neutaă în toată masaD. incolore, dar păstrate la întuneric, în dulapuri închiseE. siliconate.

13. Conform F.R.X, când se utilizează expresia „la loc răcoros",conservarea se face în următorul interval de temperatură:

A. 0-6° CB. 2-8°CC. 8-15°CD. 15-25°CE. 25-30°C.

14. Conform F.R.X, când se utilizează expresia „la temperatura camerei",conservarea se face în următorul interval de temperatură:

2628

A. 0 - 6° CB. 2-8°CC. 8-15°CD. 15-25°CE. 25-30°C.

15. Precizaţi modificările fizice care aduc prejudicii calităţiimedicamentelor:

A. modificarea gradului de dispersieB. volatilizarea unor lichideC. autooxidarea grăsimilor şi uleiurilorD. modificarea rezistenţei mecanice a comprimatelorE. hidroliza esterilor.

16. Modificările de natură fizică întâlnite la formele farmaceutice întimpul conservării se referă la:

A. creşterea rezistenţei comprimatelorB. modificarea consistenţei unguentelorC. separarea fazelor emulsiilorD. autooxidarea excipienţilor lipofili din supozitoareE. modificarea vâscozităţii siropurilor.

17. Modificările de natură chimică întâlnite la formele farmaceutice întimpul conservării, se referă la:

A. hidrolizaB. modificarea stării de agregare a formelor farmaceuticeC. absorbţia apeiD. oxidareE. fotoliză.

18. Referitor la modificările chimice ce se pot produce îh timpulconservării medicamentelor, sunt adevărate afirmaţiile:

A. principalele modificări chimice sunt reprezentate de: hidroliza, oxidare, racemizare, decarboxilare şi fotoliză

B. substanţele care conţin grupări labile ca: esteri, amide, lactone,lactame, sunt uşor oxidabile

C. unele reacţii chimice pot fi observate prin modificări alepreparatului farmaceutic (apariţia de precipitate, schimbareaculorii, etc)

D. uleiurile fixe sau volatile suferă procese de hidrolizaE. racemizarea duce de obicei la scăderea activităţii.

19. Principalii factori care influenţează oxidarea sunt:A. oxigenulB. luminaC. urmele de ioni metaliciD. substanţele cu acţiune sinergicăE. căldura.

20. Pentru a evita descompunerea oxidativă a medicamentelor, sefolosesc:

A. substanţe uşor oxidabile cu potenţial redox scăzutB. umplerea recipientelor sub gaz inertC. agenţi conservanţi antimicrobieniD. substanţe cu acţiune sinergicăE. captatori de radicali.

21. Care dintre următoarele substanţe se pot utiliza drept antioxidanţi?A. clorura de benzalconiuB. sulfîţiC. metioninăD. tiomersalE. tiouree.

22. Care dintre următorii compuşi se folosesc pentru stabilizareasistemelor lipofile?

A. tioureeaB. cisteinaC. tocoferoliD. esterii acidului galicE. acidul citric.

23. Precizaţi substanţele auxiliare, care, prezente în formulareapreparatelor farmaceutice, favorizează dezvoltareamicroorganismelor:

2728

A. zahărB. amidonC. gumă arabicăD. alcool benzilicE.: gelatină.

24. Precizaţi forma farmaceutică cea mai expusă contaminării microbienerapide:

A. pulberiB. soluţii alcooliceC. poţiuniD. unguenteE. supozitoare.

25. Substanţele cu acţiune sinergică potenţează acţiunea antioxidahţilorprin:

A. reducerea potenţialului redox al substanţelor activeB. regenerarea moleculei deja oxidateC. complexarea urmelor de metale greleD. descompunerea peroxizilor ca trepte intermediare ale oxidăriiE. crearea unui pH care frânează oxidarea.

26. Conservanţii antimicrobieni folosiţi în preparatele farmaceutice sealeg în funcţie de:

A. natura formei farmaceutice de stabilizatB. compatibilitatea cu componentele preparatuluiC. calea de administrareD. durata scurtă de acţiuneE. concentraţii care să nu producă efecte nedorite după

administrare.

27. Conform F.R.X, în dulapul Separanda se păstrează recipientele cusubstanţe: ;

A. anodineB. eflorescenteC. foarte activeD. stupefiante

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi

Biofarmacie E. toxice.

28. Conform F.R.X, în dulapul Venena se păstrează recipientele cusubstanţe:

« A. stupefianteB. activeC. foarte activeD. anodineE. toxice.

29. Conform F.R.X, recipientele cu substanţe toxice trebuie să aibăetichete:

A. cu inscripţie neagră pe fond albB. cu inscripţie albă pe fond negruC. cu inscripţie roşie pe fond albD. cu inscripţie albă pe fond roşuE. cu inscripţie verde pe fond alb.

30. Conform F.R.X recipientele cu substanţe foarte active trebuie să aibăetichete:

A. cu inscripţie neagră pe fond albB. cu inscripţie albă pe fond negruC. cu inscripţie roşie pe fond albD. cu inscripţie albă pe fond roşuE. cu inscripţie verde pe fond alb.

31. Actul farmaceutic de supradozare se admite la formele farmaceuticecare conţin:

A. substanţe greu de stabilizatB. substanţe ce trebuie dozate cu stricteţeC. forme „levo" ale substanţelor activeD. substanţe active cu indice terapeutic micE. antibiotice şi vitaminei

32.In cazul în care este admisă, supradozarea medicamentelor se practicăîn medie cu.....% faţă de valoarea declarată:

A. 10 -30%

2828

B. 15 - 35 %C. 20 -40%

D. 25 - 50 %

2928


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie E.

30-60%.

33. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la supradozarea medicamentelor:

A. procentul supradozării se stabileşte prin teste de îmbătrânirerapide sau foarte rapide

B. supradozarea se determină în urma a numeroase studii clinicepreliminare

C. supradozarea se efectuează diferenţiat, în funcţie de formafarmaceutică

D. supradozarea se realizează în vederea asigurării cantităţii desubstanţă medicamentoasă care să producă efectul terapeuticoptim, pe toată durata de utilizare

E. formele lichide care conţin antibiotice se pot supradoza cu 5%,faţă de valoarea declarată.

RĂSPUNSURI

l. A, B, C,D (4: 38)2. A, D, E (3: 34, 4: 35)3. E (1:33)4. C,D (3: 35)5. E (3: 37)6. B,C (4:39)7. B,C, D, E (1:34)8. A, B, D, E (3:35, 1:34)9. A, B (4: 38)10. A, B, C, D (4: 38)ll.B,C (4: 39)12. B, D (4: 39)13. C (4: 39)14. D (4: 39)15. A, B, D (3:36, 1:35)16. A, B, C, E (3: 36)17. A, D, E (2: 127, 129, 130)18. A, C, E (2: 127)19. A, B, C, E (1:37)20. A, B, D, E (1:37)21. B, C,E (1:37)22. C, D (1:27)23. A, B, C, E (3:37)24. C (3 37)25. B, C, D, E (1:27)26. A, B, C, E (1:38)27. C (4: 39)28. A, E (4: 38)29. B (4 38)30. C (4: 38)31. A, E (1:40)32. A (3:39, 1:40)

3730

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie33. A, B, C, D (2: 138)

3731

Teste de ...........1........irntn. ---f - T^"n1"gie Farmaceutică şi Biofarmacie_Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

3932

BIBLIOGRAFIE

l Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Cursde Tehnică farmaceutica, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutica, voi 1, Ed.

2. MS, Tonică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 19834. «^Sapce. Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureştt, 1993.

Capitolul IV

CALITATEA MEDICAMENTELOR. ASIGURAREA CALITĂŢII

1. Calitatea unui medicament reprezintă suma factorilor care contribuiela asigurarea:

A. stabilităţiiB. purităţiiC. eficacităţiiD. inocuităţiiE. costului redus.

2. Calitatea unui medicament industrial depinde de:A. materiile prime din formulareB. procedeele de fabricaţie aplicateC. recipientele de condiţionare folositeD. aplicarea unui sistem de asigurare a calităţii la nivelul fabricii

producătoareE. organigrama fabricii producătoare.

3. Asigurarea calităţii unui medicament este un concept larg care:A. se referă numai la controlul produselor intermediare şi al celor

finiteB. se referă la tot ceea ce poate influenţa calitatea

medicamentuluiC. reprezintă un ansamblu de măsuri luate de producător în

scopul de a asigura calitatea medicamentului

D. urmăreşte doar aprovizionarea cu materii prime de la furnizoricunoscuţi <

E. permite gestionarea calităţii de către producător.

4. Sistemul de asigurare a calităţii:A. include Regulile de bună practică de fabricaţie (RBPF)B. include Controlul calităţiiC. este elaborat independent de directivele europene în domeniuD. trebuie să confere şi să păstreze calitatea medicamentului pe

toată perioada de valabilitate


E. se referă doar la existenţa unor proceduri de autoinspecţie şi / sau

de audit de calitate care evaluează aplicarea şi eficacitatea sistemului.

5. Sistemul de asigurare a calităţii trebuie să garanteze, printre altele, că:A. medicamentele se fabrică în conformitate cu R.B.P.F.B. responsabilităţile manageriale sunt clar definiteC. reglementările privind aprovizionarea şi utilizarea materiilor

prime şi a materialelor de ambalare sunt corecteD. depozitarea, expedierea şi manipularea produselor

medicamentoase asigură menţinerea calităţii lor pe perioadade valabilitate

E. medicamentul poate fi eliberat pe piaţa farmaceutică fără amai fi necesar controlul calităţii sale.

6. Asigurarea calităţii unui medicament industrial înglobează aspecteprivind:

A. formulareaB. fabricaţiaC. condiţionareaD. distribuirea în reţeaE. prescrierea de către medic.

7. Regulile de bună practică de fabricaţie:A. sunt elemente ale Sistemului de Asigurare a CalităţiiB. se aplică preparatelor obţinute la receptură

C. sunt prevederi obligatorii în farmacopei

D. sunt recomandări pentru companiile de medicamente elaborate

de Autorităţile competenteE. garantează că produsele sunt fabricate şi controlate după

standarde de calitate corespunzătoare şi cerute prinSpecificaţiile produsului şi Autorizaţia de Punere pe Piaţă aprodusului.

8. Cerinţele de bază ale R. B. P. F. impun:A. definirea clară a procedeului de fabricaţieB. posibilitatea schimbării procedeului de fabricaţie descris la

obţinerea Autorizaţiei de Punere pe Piaţă, fără acordulAutorităţii competente

C. validarea etapelor critice ale procesului de fabricaţie

D. redactarea clară a procedurilor şi instrucţiunilor de lucru doar c°ntrolul produsului finit, pentru a demonstra calitatea acestuia.

9. Mijloacele necesare pentru aplicarea Regulilor de Bună Practică înFabricaţie includ:

A. local şi spaţii adecvateB. instalaţii şi servicii potriviteC. echipamente de producţie adecvateD. personal calificat şi instruit corespunzătorE. spaţii de fabricaţie corespunzătoare clasei de curăţenie A,

pentru toate tipurile de forme farmaceutice.

10. Cerinţele Regulilor de Bună Practică în Fabricaţie se referă şi la:A. modul de administrare a medicamentuluiB. instruirea personalului pentru efectuarea corectă a procedurilorC. înregistrarea tuturor rezultatelor din toate etapele de fabricaţieD. documentele de fabricaţie şi distribuţie care să reflecte

istoricul complet al unei serii de produsE. autorizarea desfăşurării studiului clinic al medicamentului.

11. Alegeţi factorii care pot afecta calitatea medicamentelor:A. instruirea regulată a personaluluiB. uzura echipamentelorC. procedee de preparare clareD. procedee de control nespecifice

E. slaba comunicare şi cooperare între compartimentele fabricii.

12. Validarea procedeelor tehnologice de obţinere a unui medicament decătre producător:

A. este facultativăB. este obligatorieC. implică controlul etapelbr criticeD. conferă încredere în proces şi produsE. dovedeşte că procedeul este reproductibil la fabricarea fiecărei

serii.

13. Controlul calităţii:A. este parte a Regulilor de Bună Practică FarmaceuticăB. nu are legătură cu regulile de bună fabricaţie

C. garantează efectuarea analizelor necesare asupra produsului

finit

D. verifică conformitatea produsului cu caracteristicileprestabilite în normele de calitate

E. nu se efectuează pe fiecare serie de produs.

14. Controlul calităţii medicamentelor industriale implică:A. acceptarea sau refuzul materiilor primeB. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor

intermediare din fabricaţie v

C. evaluarea caracteristicilor prestabilite ale produselor finiteD. evaluarea doar a produselor finiteE. estimarea stabilităţii medicamentului în timp.

15. Desfăşurarea activităţii în farmacia comunitară:

A. se face în conformitate cu Regulile de Bună Practică de

Fabricaţie

B. are loc în conformitate cu Regulile de Bună Practică în

Farmacie

C. se face cu respectarea prevederilor înscrise în farmacopeepentru fiecare formă farmaceutică

D. nu este reglementată prin intermediul unor reguli de bună

practică

E. are loc conform unor standarde impuse de Ministerul

Sănătăţii.

16. Controlul calităţii se defineşte prin:A. efectuarea pe eşantioane prelevate prin randomizare din

fiecare lot fabricatB. validarea etapelor critice de fabricaţieC. aplicarea unor metode şi teste specificeD. verificarea conformităţii produsului cu caracteristicile

prestabilite

E. exprimarea unei aprecieri sau judecăţi asupra calităţii

produsului.

17. Calitatea omogenă (uniformă) a unui lot (serii) de fabricaţie se obţine prin:A. controlul calităţii produsului finit

B. respectarea riguroasă a tuturor fazelor de fabricare şicondiţionare

C. utilizarea de materii prime perfect controlateD. controlul exclusiv al materiilor primeE. controlul exclusiv al mediului ambiant din incinta de

producţie.

18. Pentru asigurarea calităţii medicamentelor preparate în farmacie suntnecesare, conform Regulilor de Bună Practică de Farmacie:

A. un local corespunzătorB. o dotare adecvată pentru prepararea medicamentelorC. controlul de calitate al medicamentelor industriale existente în

farmacieD. respectarea condiţiilor de păstrare a produselor farmaceuticeE. o bună comunicare medic-farmacist.

19. Stabilitatea medicamentelor, unul dintre criteriile care definesccalitatea acestora, se referă la:

A. stabilitatea fizico-chimică a substanţei activeB. stabilitatea fizică a formei farmaceuticeC. stabilitatea microbiologică a formei farmaceuticeD. menţinerea conţinutului în substanţă activă în limitele

prestabiliteE. controlul biodisponibilităţii.

20. Regulile de Bună Practică de Fabricaţie descriu principiile de bazăprivind:

A. instruirea şi igiena personaluluiB. criteriile de promovare a personaluluiC. localurile şi echipamenteleD. producţiaE. documentaţia. \

21. Calitatea medicamentului este influenţată de:A. materii prime şi recipiente de condiţionareB. personalC. tehnologia de fabricaţieD. protocolul studiilor cliniceE. pacient.

22. Un medicament este corespunzător dacă după controlul calităţii:A. este identificată substanţa activă declarată pe etichetăB. conţinutul în substanţă activă reprezintă 80 % din cel declaratC. conţinutul în substanţă activă este cuprins în limitele prevăzute

în Specificaţii (normele de calitate)D. impurităţile chimice înrudite nu depăşesc limitele admiseE. după administrare, determină instalarea rapidă a acţiunii.

23. Controlul calităţii se referă, printre altele, la:A. prelevarea probelorB. controlul de laborator al produsului finitC. stabilirea Specificaţiilor de calitateD. validarea procesului tehnologicE. întocmirea documentaţiei de validare.

24. Rezultatele testelor efectuate în cadrul controlului calităţii unui

medicament se exprimă:A. prin aprecieri de tip „admis" sau „respins"B. numeric, prin valori aproximativeC. numeric, prin valori specificeD. doar printr-o concluzie generalăE. prin toate aceste modalităţi.

25. Validarea unui proces tehnologic, ca element de asigurare a calităţii:A. dovedeşte, în mod documentat, ştiinţific, că procedeul este sub

control

B. dovedeşte, în mod documentat, ştiinţific, că procedeul este

reproductibilC. este o etapă obligatorie în dezvoltarea farmaceutică a

produsului medicamentosD. este o etapă facultativă în dezvoltarea farmaceutică a

produsului medicamentosE. demonstrează că metodele de analiză pentru controlul calităţii

sunt specifice.

26. Controlul calităţii materiilor prime utilizate la fabricareamedicamentelor priveşte:

A. stabilirea identităţiiB. determinarea purităţiiC. ambalarea adecvată şi etichetarea corectăD. validarea metodelor analitice folosite în controlul produsului

finitE. validarea etapelor critice ale procedeului de fabricaţie a

produsului finit.

27. Controalele interfazice efectuate la fabricaţia unui medicament:A. se referă la controlul factorilor ambientali dintr-un local de

producţieB. se referă la controlul fiecărei etape a procesului tehnologic pe

parcursul desfăşurării acestuiaC. verifică calitatea produşilor intermediari obţinuţi în cursul

fabricaţiei

D. nu dovedeşte aplicarea corectă a ptocesului tehnologicE. nu are caracter obligatoriu.

28. Caracteristicile de calitate ale unui produs finit:A. se conferă în etapa de preformulareB. se conferă prin formulare şi preparareC. sunt prevăzute în monografii sau specificaţii de calitateD. sunt descrise în dosarul prin care se solicită obţinerea

Autorizaţiei de punere pe piaţă a produsului de cătreproducător

E. sunt stabilite doar în cursul validării proceselor tehnologice.

29. Care din următoarele afirmaţii privind caracteristicile de calitate aleunui produs medicamentos sunt adecvate:

A. trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în Specificaţiilede calitate

B. se menţin la toate loturile, în timpul producţiei pe scară largăC. se menţin doar până la eliberarea produsului către pacientD. se menţin pe toată perioada de valabilitate a produsului

farmaceuticE. pot varia semnificativ de la o serie la alta, în funcţie de

furnizorii materiilor prime.

30. Validarea unui procedeu tehnologic:A. se referă la controlul calităţii produsului finitB. este un program documentat ştiinţific de producător şi inclus

în documentaţia chimico-farmaceutică a produsului finit

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica şi Biofarmacie

C. demonstrează că procedeul sau părţi ale acestuia suntreproductibile şi robuste

D. demonstrează că procedeul sau părţi ale acestuia nu suntperturbate de mici schimbări în desfăşurarea procesuluitehnologic

E. se efectuează în conformitate cu reglementările oficiale în

vigoare.

31. Rezultatul final al validării unui proces tehnologic:A. nu garantează calitatea produsului finit v

B. conduce la un produs neuniform, dependent de variaţii miciale procesului tehnologic

C. conduce la un produs de calitate înaltăD. conduce la produse uniforme.şi reproductibile în producţia

industrialăE. stabileşte caracteristicile de validare ale metodelor analitice

folosite în controlul medicamentelor.

de validare a unui proces tehnologic: este impus producătorului de autoritatea competentă este propus de autoritatea competentă este propus de producătorconstă într-un plan scris în care va fi descris modul în care va fi condusă validarea conţine rezultatele validării.

33. Precizaţi sursele majore de erori sau variaţii în tehnologia depreparare a unui medicament care pot afecta calitatea acestuia:

A. metodele analitice de controlB. materiile primeC. personalul

D. aparatura / echipamentulE. metodele sau propedeele de lucru.

34. Procedeele de analiză folosite în controlul calităţii unui medicament,desemnând ansamblul de operaţii necesare analizei, includ:.

A. prepararea produselor intermediareB. validarea procedeelor tehnologiceC. prepararea de eşantioane, standarde de referinţă sau de lucru şi

reactivi


D. modul de lucruE. formule pentru calculul rezultatelor.

35. Un procedeu de analiză trebuie să aibă următoarele caracteristicianalitice:

A. fidelitateB. exactitateC. sensibilitateD. liniaritateE. rapiditate.

36. Normele de calitate după care se efectuează controlul calităţiimedicamentelor, sunt:

A. Farmacopeile naţionale şi / saU recunoscuteB. Norma internă (Specificaţia de calitate) a producătoruluiC. Normele de Bună Practică de FabricaţieD. Normele de Bună Practică FarmaceuticăE. Normele de Bună Practică Clinică.

37. Precizaţi variabilele tehnologice care au impact asupra calităţiicomprimatelor obţinute prin granulare umedă:

A. cantitatea de lichid de granulareB. timpul de granulareC. mărimea particulelor amestecului de comprimatD. gradul de polimerizare al excipienţilor folosiţiE. testul de dezagregare.

38. Testele de control al calităţii unui medicament prevăzute înfarmacopei sau Specificaţii (Norme) de control sunt, după caz:

32. Planul A. B.

A. fiziceB. chimiceC. microbiologiceD. biologiceE. termice.

39. Precizaţi determinările biologice prevăzute de F-R.X la controlulcalităţii perfuziilor:

A. pHB. uniformitatea volumuluiC. dozare

f46 47

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarm^i.

4048

D. impurităţi pirogeneE. sterilitate.

40. Contaminarea cu particule a aerului este relevantă pentru calitateamedicamentelor fabricate în:

A. boxe sterileB. săli curate (clean rooms)C. spaţii obişnuite de producţieD. compartimentele de recepţie a materiilor primeE. compartimentele de condiţionare secundară. \

41. Precizaţi probele de control oficinale pentru preparatele injectabile:A. pH-ul soluţiilorB. uniformitatea volumului preparatelor lichideC. uniformitatea volumului pulberilor pentru preparate injectabileD. uniformitatea masei pulberilor pentru preparate injectabileE. dizolvare.

42. Conform F.R..X, controlul calităţii picăturilor pentru ochi include,

după caz:A. aspectB. mărimea particulelorC. masa totală pe recipientD. apirogenitateE. sterilitate.

43. Conform F.R.X, controlul calităţii supozitoarelor include:A. descriereB. aspectC. friabilitateD. comportament la topire sau dizolvareE. punct de topire.

44. Controlul contaminării microbiene a produselor farmaceutice nesterileurmăreşte determinarea:

A. pirogenelorB. endotoxinelor bacterieneC. numărului total de microorganisme viabile aerobeD. lipsa unor microorganisme patogene

E. activitatea microbiologică a antibioticelor.

45. Determinarea numărului total de microorganisme aerobe dinpreparate farmaceutice se face prin:

A. testul LAL (Limulus Amoebocyte Lysate)B. însămânţare directă în mediul de culturăC. filtrare prin membranăD. teste biochimiceE. teste farmacodinamice.

46. Limitarea numărului de microorganisme viabile este aplicabilăpentru:

A. preparate injectabileB. preparate perfuzabileC. preparate oftalmiceD. forme peroraleE. preparate topice.

47. Calitatea microbiologică a preparatelor medicamentoaseA. nu contribuie la asigurarea purităţii acestoraB. este unul din factorii care asigură puritatea lorC. se asigură în mod diferenţiat, în funcţie de categoriile de

preparat, respectiv calea de administrareD. este influenţată de factori diferiţi, începând cu materiile prime

până la ambalarea produsului finitE. este dependentă doar de formularea medicamentului.

48. Puritatea unui medicament se referă la:A. absenţa doar a contaminării mecaniceB. lipsa contaminării microbiologice, chimice şi mecanice în

conformitate cu standardele, în funcţie de tipul de preparatC. prezenţa substanţei active în cantitatea declaratăD. menţinerea aspectului preparatuluiE. toate cele de mai sus.

49. Inocuitatea relativă a medicamentului se referă la:A. toleranţa sistemicăB. toleranţa localăC. absenţa toxicităţii sistemiceD. eficienţă terapeutică

E. biodisponibilitate reproductibilă.


50. în ţara noastră, prepararea medicamentelor se face în conformitate cu

următoarele ghiduri:A. Regulile de bună practică de laborator (GLP)B. Regulile de bună practică clinică (GCP)C. ISO 9000D. Regulile de bună practică de fabricaţie (GMP)E. Regulile de bună practică farmaceutică (GPF).

50

1.A,B,C,D2. A, B, C, D3. B, C, E4. A, B, D5. A, B, C, D6. A, B, C, D7. A, D, E8. A, C, D9. A, B, C, D10. B, C, D11. B, D, E12. B, C, D, E13. A, C, D14. A, B, C, E15. B, C, E16. A, C, D,E17. B,C18. A, B, D19. A, B, C,D20. A, C, D, E21. A, B,C22. A, C, D23. A, B, C24. A, C25. A, B, C26. A, B, C27. B, C28. B, C, D29. A, B, D30. B, C, D, E 31.C,D32. C, D33. B, C, D, E

autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie34. C, D, E35. A, B, C, D36. A, B

RĂSPUNSURI

(1:41,3: 143) (2: 666) (2:666,5: 18)

(1:41-42,2: 666-667,5: 18)(2: 666 - 667; 5: 18)(1:41,3: 145)(1:41 -42)(1:42,5: 18-19)(1:42)(5: 19)(2: 666)(2: 666)(1:42)(3: 147)(3: 146)(1:42,3:147)(3: 147)(3: 146)(3: 143)(1:42)(2: 667)(2: 667 - 668)(1:42)(2: 666)(1:42)(2: 668)(2: 666)(1:41-42)(2:669) \(2: 669)(2: 669)(2: 669)(2: 670)(3: 151)(3: 151)(3: 151)

51

autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie


(2: 672)(3: 147)(4: 493)(3: 147)(4: 513)(4:710-711)(4: 889-890)(4: 1081)(4: 1082 - 1083)(2: 88)(2: 75)(2:610)(2: 610)(3: 145)

BIBLIOGRAFIE

1. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Curs de Tehnică farmaceutică, voi. 1, Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti, 1995;

2. S. Leucuţa, - Tehnologiefarmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca,

2001;

3. Popovici Iuliana, D. Lupuleasa - Tehnologie farmaceutică, Voi. I, Ed.

Polirom, Iaşi, 1997;4. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,

1993;5. *** Agenţia Naţională a Medicamentului: Hotărârea Consiliului

ştiinţific nr. 17 / 09.12.1999. Reguli de Bună Practică de Fabricaţie.

Capitolul V

BIODISPONIBILITA TE. BIOECHIVALENŢĂ

1. Cantitatea de substanţă activă eliberată din doza existentă în formafarmaceutică şi viteza cu care se produce eliberarea, se definesc prinnoţiunea de:

A. disponibilitate biologică (biodisponibilitate)B. echivalenţă farmaceuticăC. disponibilitate absolutăD. disponibilitate relativăE. bioechivalenţă.

2. Biodisponibilitatea este maximă (100 %) în cazul administrării de:A. perfuziiB. injecţii i.m.C. soluţii de uz internD. injecţii i.v.E. injecţii s.c.

3. în faza biofarmaceutică, substanţa activă parcurge următoarele etape:A. eliberarea din forma farmaceuticăB. dizolvareaC. absorbţiaD. distribuţiaE. eliminarea.

4. In cazul comprimatelor, primul proces care are loc după administrare,pentru ca substanţa activă să fie disponibilă pentru absorbţie, este:A. dizolvarea substanţei active în fluidele gastrointestinaleB. ionizarea substanţei activeC. dizolvarea substanţei active în sângeD. dizolvarea substanţei active în epiteliul gastrointestinal

52 45


45. A, B46. A, B, C, D47. D, E48. A, B49. A, B, D50. A, B, C, E51. Ă, B, D52. C,D53. B, C54. D, E55. B, C, D56. B57. B, C58. D, E

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. dezintegrarea, fragmentarea - dezagregarea comprimatului.

5. Absorbţia nu este implicată când medicamentul este administrat peuna din următoarele căi:

A. oralăB. intravenoasăC. intramuscularăD. rectalăE. subcutanată.

6. Eliminarea substanţei medicamentoase din organism se face:A. prin ficatB. sub forma unuia sau mai multor metaboliţi în general inactiviC. cu viteză constantă independentă de viteza de absorbţieD. prin rinichi, intestin, plămâni, piele, salivăE. sub formă de metaboliţi şi / sau sub formă neschimbată.

7. Eliminarea substanţei medicamentoase din organism se caracterizeazăprin următorii parametrii farmacocinetici:

A. constanta vitezei de eliminareB. constanta vitezei de absorbţieC. perioada de înjumătăţireD. constanta vitezei de dizolvareE. „clearance-ul".

8. în faza farmacocinetică are loc transformarea „in vivo" a substanţeiactive, care parcurge următoarele etape:

A. absorbţiaB. dizolvareaC. distribuţiaD. eliberarea din forma farmaceuticăE. eliminarea (biotransformare şi excreţie).

9. Biodisponibilitatea absolută a unui medicament exprimată în procentereprezintă:

A. raportul dintre concentraţia sanguină a unui preparat dereferinţă şi cea obţinută prin administrarea formeifarmaceutice testate

B. raportul dintre concentraţia sanguină a unei soluţii orale cuaceeaşi cantitate de substanţă activă şi concentraţia sanguinărealizată după administrarea preparatului testat

C. raportul dintre concentraţia sanguină a medicamentului testatşi cea obţinută prin administrarea intravenoasă a unei soluţiicu acelaşi conţinut în substanţă activă

D. raportul dintre concentraţia sanguină a unui medicamentadministrat intravenos şi cea atinsă prin administrarea formeifarmaceutice testate, cu acelaşi conţinut în substanţă activă

E. raportul dintre concentraţia sanguină a medicamentului testatşi cea a unui preparat administrat rectal cu aceeaşi cantitate desubstanţă activă.

10. Cea mai utilizată metodă de evaluare a biodisponibilităţii este:A. măsurarea efectelor farmacologice - determinări efectuate pe

oameniB. măsurarea şi reprezentarea grafică a variaţiei concentraţiei

sanguine a substanţei medicamentoase în funcţie de timpC. determinarea concentraţiei de substanţă medicamentoasă la

locul de acţiuneD. determinarea vitezei de eliberare „in vitro" a substanţei

medicamentoase din forma farmaceuticăE. determinarea concentraţiei de substanţă activă în urină.

11.Lichidele utilizate pentru determinarea „in vitro" a vitezei dedizolvare pot fi:

A. plasmaB. apa distilatăC. soluţie de acid clorhidric 0,1 mol/l (suc gastric artificial)D. urinăE. soluţie izotonică de clorură de sodiu.

52 46


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie12. Studiile vitezei de dizolvare „in vitro" a medicamentelor sunt

folositoare în evaluarea biodisponibilităţii numai dacă sunt corelatecu:

A. dozarea substanţei medicamentoase din forma farmaceuticăB. studii „in vivo" 'C. studii preclinice la cel puţin trei specii de animale

D. teste de îmbătrânire acceleratăE. teste de dezagregare.

13. Factorii care influenţează biodisponibilitatea substanţei activedintr-un preparat medicamentos, sunt următorii:

52 47



«

54 48



A. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei activeB. tipul şi cantitatea substanţelor auxiliareC. procesul tehnologic folosit la preparareD. factorii fizici externiE. factorii fiziologici şi patologici.

14. Factorii specifici substanţei medicamentoase care influenţeazăbiodisponibilitatea, sunt:

A. solubilitatea, viteza de dizolvareB. constanta de ionizareC. polimorfismulD. mărimea particuleiE. polaritatea solventului.

15. Biodisponibilitatea unei substanţe administrate intern se măreşte prin:A. micronizareB. micşorarea suprafeţei specificeC. utilizarea de polimorfi metastabiliD. folosirea de derivaţi solubiliE. folosirea de polimorfi cu energie liberă scăzută.

16.Micronizarea măreşte tolerabilitatea şi biodisponibilitateamedicamentelor administrate intern, cu excepţia:

A. nitrofurantoineiB. aspirineiC. indometacinuluiD. digoxineiE. griseofulvinei.

17. în general, pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe activeadministrate intern, se recomandă:

A. folosirea de polimorfi metastabiliB. micşorarea gradului de dispersieC. folosirea de polimorfi cu energie liberă mai micăD. acoperirea cu peliculeE. reţinerea substanţei active într-o matriţă hidrófoba.

18. Polimorfii unei substanţe se diferenţiază prin:A. aranjament structuralB. presiune de vapori

C. compoziţie chimicăD. biodisponibilitateE. proprietăţi optice.

19. Un polimorf metastabil al unei substanţe farmaceutice secaracterizează prin:

A. un conţinut mai scăzut de energie liberăB. viteza de dizolvare mai mică în apăC. stabilitate mai mareD. biodisponibilitate inferioarăE. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.

20. Un polimorf metastabil al unei substanţe farmaceutice se diferenţiazăde polimorful stabil, corespunzător prin:

A. viteză de dizolvare mai mare în apăB. stabilitate mai mareC. biodisponibilitate superioarăD. punct de topire mai ridicatE. conţinut mai scăzut de energie liberă.

21. Forma anhidră a unei substanţe cristalizate se diferenţiază de ceahidratată prin:

A. viteză mai mare de dizolvareB. biodisponibilitate mai mareC. conţinut mai mare în energie internăD. eficacitate scăzutăE. nici unul dintre răspunsuri nu este corect.

22. Factorii fiziologici care influenţează biodisponibilitatea la absorbţiape cale orală sunt următorii:

A. mărimea suprafeţei de absorbţieB. cantitatea, compoziţia şi pH-ul fluidului intern în care se

produce cedarea '

49 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. complexarea substanţei active cu alţi constituenţi ai

medicamentuluiD. efectul „primului pasaj"E. starea de boală a pacientului.

23. Caracteristicile individuale care pot influenţa răspunsul terapeutic alunui medicament administrat perorai sunt:

A. sexulB. forma farmaceuticăC. vârstaD. starea patologicăE. motilitatea gastro-intestinală.

24. Factorii farmaceutico-tehnologici care pot influenţabiodisponibilitatea sunt:

A. tipul de formă farmaceutică 'B. procedeul de fabricaţieC. momentul administrării medicamentuluiD. constanta de disociere a substanţei activeE. tipul şi cantitatea substanţelor auxiliare.

25. Agenţii tensioactivi pot influenţa biodisponibilitatea substanţeloractive prin:

A. favorizarea umectăriiB. prelungirea timpului de evacuare a conţinutului stomacalC. modificarea permeabilităţii celulareD. complexareE. micşorarea constantei dielectrice a mediului.

26. Agenţii de vâscozitate utilizaţi pentru formele lichide, pot influenţabiodisponibilitatea substanţelor active prin:

A. descreşterea motilităţii intestinaleB. scăderea vitezei de dizolvare a substanţei activeC. micşorarea vitezei de golire a stomaculuiD. scăderea vitezei de deplasare a moleculei de substanţă activă

către membranele de absorbţieE. nici unul dintre răspunsuri nu este corect.

27. Viteza de eliberare a substanţei active din formele farmaceutice cuadministrare perorală scade, în general, în ordinea:

A. suspensii apoase - soluţii apoase - capsule - pulberi -comprimate - drajeuri

B. soluţii apoase - pulberi - suspensii - capsule - comprimate -drajeuri

C. soluţii apoase - suspensii apoase - drajeuri - comprimate -capsule - pulberi

D. drajeuri - comprimate - capsule - pulberi - suspensii apoase -soluţii apoase

E. soluţii apoase - suspensii apoase - pulberi - capsule -comprimate - drajeuri.

28. Două medicamente prezintă echivalenţă farmaceutică atunci când:A. conţin cantităţi identice din aceleaşi substanţe active,

prelucrate în forme farmaceutice de acelaşi tip (destinateaceleiaşi căi de administrare) şi care răspund aceloraşiexigenţe de calitate

B. produc aceleaşi efecte terapeuticeC. au aceeaşi viteză de absorbţieD. se administrează pe aceeaşi caleE. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.

29. Două tipuri de comprimate sunt bioechivalente atunci când:A. prezintă echivalenţă chimicăB. conţin substanţe active diferite care au aceeaşi acţiune

terapeuticăC. au aceleaşi substanţe auxiliareD. conţin cantităţi egale din aceleaşi substanţe medicamentoase şi

permit trecerea cu aceeaşi viteză a substanţelor active încirculaţia sanguină

E. sunt echivalente farmaceutice sau alternative farmaceuticecare, realizează aceleaşi concentraţii sanguine de substanţăactivă, cu viteze asemănătoare.

30. Precizaţi cazurile în care nu este necesară determinareabiodisponibilităţii:

A. forme farmaceutice cu eliberare prelungităB. forme farmaceutice cu eliberare întârziată

50 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. soluţii injectabileD. gaze pentru inhalaţie iE. medicamente cu aplicare locală, pe mucoase, care nu necesită

absorbţie, pentru a fi eficiente.

31. Produsele medicamentoase sunt considerate alternative farmaceuticedacă:

A. conţin aceeaşi entitate terapeuticăB. entitatea terapeutică diferă în forma chimică (sare, ester, etc.)

C. diferă sub aspectul formei farmaceuticeD. diferă în conţinutul în substanţă medicamentoasăE. sunt echivalente farmaceutic.

32. Alegeţi substanţele medicamentoase care pot crea problemebiofarmaceutice:

A. substanţe cu solubilitate mare în apăB. substanţe cu solubilitate redusă în apăC. substanţe cu viteză de dizolvare mareD. substanţe cu absorbţie limitată la un anumit segment al

tractului digestivE. substanţe cu metabolizare locală, rapidă.

33. Medicamentele generice:A. sunt denumite şi produse practic similareB. sunt denumite şi medicamente multisursă interschimbabileC. sunt alternative farmaceutice

, D. au aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă E. sunt bioechivalente cu produsul de referinţă.

Teste de autoevaluare r^ntri, ^lf1rilli T , . . ^-------E-J^g£SiizIghnolog,e Farmaceutica şi Biofarm »n,>

RĂSPUNSURI

(1:44)(4: 16, 1:45,3: 179,2:218)(2:44,3:163) '

(1:56,3: 164)(4: 16, 1:45,3: 165)(1:44,3: 165)(3: 165)(1:44,3: 165)(4: 16, 1:45,3: 179)(1:47,3: 181)(2: 225)(4: 15)

(4:19-20,1:51,3:186,2:232)(1:52-55,3: 186 - 190, 2-221)4.18- 19, 1:53,3:188 '

(2:18,1:53,3.187) (1:52-55,3: 186- 190) (4: 18, 1:53,3: 188)(4:18- 19,1:54,3:188)(1:54,3:188)(4: 18, 1:54,3: 189)(1:51,3: 192- 194)(4: 15)(1: 55-56, 3: 190- 192)(4:20,1:57,3:191)(1:58,3: 191)

(1:56,3: 191) (4: 16, 1:46) (4:16,1:46) » (5: 121) (5: 119) (5: 112) (5: 120)

BIBLIOGRAFIE

1. Ana Mana Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău - Curs de Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti ,1995 ;

,

2. S. Leucuţa - Farmacocinetica în terapia medicamentoasă,

Ed. Medicală, Bucureşti, 1989 ;

51 57


1. A2. A, D3. A, B4. E5. B6. B , D , E 7- A, C,E8. A,C,E9. C10. BI1.B.C.

12. B13. A, B, C, E14. A, B, C, D15. A, C, D 16: A17. A18- A,B,D,E19. E

20. A, C, D21. A, B,C22. A, B, D, E23. A,C,D,E24. A, B, E25. A, B, C,D26. A, B, C, D27. E28. A29. D, E30. C, D, E31. A, B,C,D32. B, D, E33. A, B, D, E

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie3. D. Lupuleasa, luliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. 1,

Ed. Polirom, laşi, 1997 ;4. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983

5. S. Leucuţa - Tehnologia farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca,

2001.

Capitolul VI

SOLUŢII

1. Soluţiile prezintă multiple avantaje ca formă farmaceutică, deoarece:A. se pot utiliza pe toate căile de administrareB. permit o dozare exactă a substanţelor activeC. oferă acţiune promptă şi biodisponibilitate mareD. pot fi îndulcite, aromatízate şi colorateE. au o stabilitate mare în timp.

2. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor se respectă următoarelereguli:

A. ordinea şi modul de dizolvare se efectuează în funcţie denatura şi proprietăţile substanţelor active

B. substanţele volatile se adaugă la sfârşitC. completarea cu solvent se face la volumul specificat (m/v)D. soluţia finală se filtrează dacă e cazulE. când se prepară soluţii cu substanţe puternic active sau toxice,

se vor folosi întotdeauna soluţii titrate.

3. Solubilitatea substanţelor conform F.R.X, se exprimă prin:A. cantitatea în grame de substanţă dizolvată în Îmi de solvent la

t° = 20 ± 2° CB. cantitatea în grame de substanţă dizolvată în 100 ml de solvent

la t° = 20 ± 2° CC. volumul de solvent (în mililitri) necesar pentru a dizolva

lgram substanţă solidă sau 1 mililitru substanţă lichidă la t°=20±2°C , . .

»

D. cantitatea de solvent necesară pentru a dizolva 100 gramesubstanţă solidă la t° = 20 ± 2° C

E. expresii: foarte uşor solubil, uşor solubil, solubil, etc.

4. Solvenţii utilizaţi la prepararea soluţiilor medicamentoase trebuie săîndeplinească condiţiile:

A. să prezinte inerţie fiziologică şi chimicăB. să aibă putere mare de dizolvareC. să fie puriD. sa aibă constantă dieléctrica micăE. să fie stabili.

5. Solvenţii indicaţi de F.R.X. ca fiind cei mai folosiţi, pentru prepararea

soluţiilor medicamentoase sunt:A. apaB. alcoolC. glicerolD. propilenglicol »E. uleiuri vegetale.

6. Conform F.R. X, supliment 2004, prin „apă distilată" se înţelege:A. apă purificată prin schimb ionicB. apă purificată prin electroosmozăC. apă purificată preparată prin distilareD. apă purificată prin osmoză inversăE. apă pentru preparate injectabile.

7. Care sunt metodele de obţinere a apei folosită ca solvent la preparareasoluţiilor?

A. distilareaB. demineralizareaC. adsorbţiaD. ultrafiltrareaE. osmoza inversă.

8. Conform F.R.X, prin „alcool" se înţelege:A. alcool absolutB. alcool concentratC. alcool diluatD. alcool de 96c

E. alcool de 70c.

52 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie9. Alcoolul este miscibil cu:

A. apaB. acetonaC. cloroformulD. eterulE. uleiurile grase.

10. Contracţia de volum care apare când alcoolul şi apa distilată suntamestecate se datorează în primul rând:

A. forţelor de atracţie Van der WaalsB. legăturilor covalenteC. legăturilor ioniceD. legăturilor de hidrogenE. schimbărilor de temperatură.

11. Care din următoarele soluţii alcoolice sunt prevăzute de F.R.X?A. soluţia alcoolică de camfor 10 % (spirt camforat)B. soluţia alcoolică de mentol 1 % (spirt mentolat)C. soluţia de clorură de amoniu anisatăD. alcoolul boricat 4 %E. soluţia alcoolică de iod- iodurat (tinctura de iod).

12. Următoarele afirmaţii referitoare la glicerol, ca solvent, suntadevărate, cu excepţia:

A. este higroscopicB. nu permite dezvoltarea microorganismelorC. se foloseşte mai ales pentru preparatele topiceD. este complet lipsit de acţiune terapeutică proprieE. la cald are putere de dizolvare mai mare.

13. Care din următoarele afirmaţii referitoare Ia propilenglicol nu estevalabilă?

A. este un lichid vâscos şi higroscopicB. asigură stabilitatea substanţelor uşor hidrolizabileC. se poate administra intern şi externD. este miscibil cu apa şi alcoolul etilicE. se transformă în organism în produşi toxici.

14. Propilenglicolul este miscibil cu:

A. apaB. alcoolulC. uleiul de parafinăD. glicerinaE. uleiul de floarea-soarelui.

15. Următoarele afirmaţii referitoare la uleiul de floarea-soarelui suntadevărate, cu excepţia:

A. este cel mai frecvent ulei vegetal folosit ca solventB. este un bun dizolvant pentru substanţe lipofile şi uleiuri

volatileC. este miscibil cu benzina, eterul, cloroformulD. este un bun dizolvant pentru substanţele hidrofileE. se poate administra intern şi extern.

16. Conform F.R. X, soluţiile titrate cu substanţe toxice şvi puternicactive se prepară în diluţie de:

A. 1 : 1B. 1 : 10C. 1 : 1000D. 50 : 100E. 1 : 100.

17. Următorii factori influenţează viteza de dizolvare:A. suprafaţa de contact solid / lichidB. constanta crioscopică a mediului de dizolvareC. difuziuneaD. agitareaE. temperatura.

18. Solubilizarea poate fi obţinută:A. prin introducerea de grupări hidrofile în molecula substanţelor

medicamentoase medicamentelorB. prin formarea de complecşi sau de asociaţii moleculareC. prin utilizarea de cosolvenţiD. prin înglobare în miceleE. prin salefiere.

19. Mărirea solubilităţii prin hidrotropie se bazează pe:

53 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. activarea punţilor de hidrogenB. formarea de complecşiC. formarea de săruriD. scăderea tensiunii interfacialeE. formarea de micele.

20. Prin complexare cu ciclodextrine se obţine o creştere a solubilităţiiunor medicamente ca:

A.glicozide cardiotoniceB.iodC.benzodiazepineD.prostaglandineE. vitamine liposolubile.

21. Care din următoarele proprietăţi fizice ale unei soluţii apoase desubstanţe tensioactive variază brusc când se realizează concentraţia micelară critică?

A. conductibilitateaB. indicele de refracţieC. tensiunea superficialăD. vâscozitateaE. presiunea osmotică.

22. Solubilizarea micelară se poate aplica în cazul:A. vitaminelor hidrosolubileB. hormonilor steroidieniC. substanţelor volatileD. antibioticelorE. antisepticelor.

23. Care din următoarele substanţe tensioactive sunt anionice?A. polisorbaţiB. alchilsulfaţiC. cremofori

" D. săruri cuaternare de amoniu E. săpunuri.

24. Care din următoarele substanţe tensioactive sunt neionice?A. polisorbaţi

B. alchilsulfaţiC. cremoforiD. săruri cuaternare de amoniuE. esteri ai zaharozei.

25. Care din următoarele substanţe se folosesc ca edulcoranti pentrupreparatele de uz intern?

A. zaharozaB. aspartamulC. zaharina sodicăD. lactozaE. sorbitomi.

26. Un conservant pentru soluţii trebuie să îndeplinească următoarelecondiţii: »

A. să fie eficient în concentraţii miciB. să împiedice multiplicarea şi creşterea microorganismelorC. să aibă spectru larg de acţiuneD. să fie netoxic, neiritant şi stabilE. să fie biodegradabil.

Care din următoarele soluţii medicamentoase sunt de uz intern?A. limonadeleB. poţiunileC. loţiunileD. soluţiile buvabileE. elixirele.

28. Administrarea soluţiilor pe cale bucală prezintă următoarele

avantaje:A. absorbţia rapidăB. evitarea primului pasaj hepaticC. evitarea inactivării substanţelor medicamentoase în sucurile

digestiveD. o dozare foarte exactă a substanţelor medicamentoaseE. administrare uşoară.

29. Care din următoarele soluţii de uz intern se conservă în recipiente

colorate?A. soluţia de clorură de amoniu anisată

54 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. soluţia apoasă de iod - ioduratC. siropul de mătrăgunăD. soluţia de acetat de amoniu 15 %E. soluţia de cloroform 0,5 %.

30.Temperatura de conservare a siropurilor este, conform F.R. X, de:A. 2-8°CB. 8- 15° CC. 15-25°CD. 30-40°CE. temperatura nu are importanţă la conservarea siropurilor.

31. Siropul simplu are concentraţia în zahăr:A. 40%B. 58%C. 64%D. 48%E. 70%.

32. Datorită invertirii zahărului în timpul conservării necorespunzătoare,siropul simplu prezintă:

A. un gust mai puţin dulce decât a fost iniţialB. o scădere a presiunii osmoticeC. un gust mai dulce decât a fost iniţialD. un aspect opalescentE. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este adevărată.

33. Obţinerea siropurilor prin dizolvarea zahărului în apă sau soluţiimedicamentoase, la rece, prezintă următoarele avantaje:

A. evitarea alterării substanţelor activeB. evitarea hidrolizei şi caramelizării zaharozeiC. mărirea vitezei de dizolvareD. mărirea vitezei de filtrare a siropuluiE. obţinerea de preparate limpezi.

34. Conform F.R.X, la Separanda se păstrează:A. siropul de balsam de ToluB. siropul de codeină 0,2 %C. siropul simpluD. siropul de mătrăgună

E. nici unul din siropurile de mai sus.

35. Următoarele siropuri sunt prevăzute ca monografii individuale înF.R.X, cu excepţia:

A. siropului simpluB. siropului de balsam dé ToluC. siropului de portocaleD. siropului de codeină 0,2 %E. siropului de mătrăgună.

36. Care din următoarele materiale se folosesc ca agenţi de clarificare a

siropurilor?A. hârtie de filtruB. talcC. celuloza microcristalină »D. caolinE. cărbune activ.

37. Pentru conservarea siropurilor cu concentraţie inferioară siropuluisimplu, F.R.X indică utilizarea de:

A. clorura de benzalconiu I %0

B. borat de fenilmercur 2 %oC. amestec Nipagin : Nipasol 9:1, în concentraţie de 1,5 %a

D. amestec Nipagin : Nipasol 3:1, în concentraţie de 1 %o

E. amestec Nipagin : Nipasol 1:9, în concentraţie de 1,5 %o.

38. Conform F.R.X, substanţele auxiliare folosite la preparareasiropurilor medicamentoase, sunt:

A. agenţi pentru corectarea gustuluiB. agenţi pentru corectarea mirosuluiC. agenţi pentru ajustarea pH-uluiD. agenţi pentru creşterea vâscozităţiiE. conservanţi antimicrobieni potriviţi.

39. Limonadele:A. sunt soluţii îndulcite şi aromatizate, destinate administrării

interneB. au solvent hidroalcoolicC. pot fi gazoase sau negazoase

55 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. se prepară la nevoieE. se păstrează timp scurt (1 -2 zile), la rece.

40. Componenta alcalină a soluţiei efervescente prevăzută de F.R. X

este:A. carbonat de sodiu

B. hidrogenocarbonat de sodiuC. acetat de sodiuD. fosfat disodicE. tartrat de sodiu.

41. Acizii organici folosiţi la prepararea limonadelor sunt:A. acid aceticB. acid citricC. acid oleicD. acidtartricE. acid lactic.

42. Componenta acidă a soluţiei efervescente prevăzută de F.R. X este:A. acidul clorhidricB. acidul fosforicC. acid citricD. acid lacticE. acid tartric.

43. Soluţia efervescentă (limonada gazoasă) se foloseşte pentruacţiunea:

A. laxativăB. antidiareicăC. antiacidăD. antiemeticăE. antiseptică.

44. Soluţia de citrat de magneziu prezintă acţiune:A. antiemeticăB. laxativ - purgativăC. antidiareticăD. antiacidă (

E. sedativă.

45. Soluţia de citrat de magneziu este cunoscută sub denumirea:A. soluţia SabouraudB. limonada RogeC. soluţia BurowD. poţiunea RiviereE. soluţia Lugol.

46. Care dintre următoarele afirmaţii despre apele aromatice sunt

adevărate?

A. sunt soluţii apoase de uleiuri volatile utilizate ca atare sau ca

vehiculB. se obţin prin dizolvarea directă a uleiurilor volatile în apăC. se obţin prin distilarea uleiurilor volatile cu vapori de apăD. sunt soluţii apoase de substanţe solide volatileE. sunt soluţii apoase saturate de uleiuri volatile.

47. Care dintre următoarele soluţii medicamentoase sunt de uz extern?A. loţiuniB. ape de gurăC. clismeD. elixireE. gargarisme.

48. Soluţiile în glicerina sunt preparate farmaceutice lichide:

A. obţinute prin dizolvarea substanţelor active în glicerina, la

rece sau la caldB. folosite pentru uz externC. care pot produce deshidratarea ţesuturilorD. care sunt lichide mai vâscoase decât soluţiile apoaseE. care sunt contaminate uşor de microorganisme.

49. Preparatele lichide vâscoase, destinate a fi aplicate pe gingii, pepereţii interni ai cavităţii bucale şi pe faringe, se mai numesc:A. colutoriiB. gargarismeC. pensulaţii

56 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. badijonajeE. ape de gură.

50. Care dintre următoarele preparate de uz extern sunt oficinale?A. soluţia SabouraudB. soluţia BurowC. soluţia apoasă de iod - ioduratD. soluţia alcoolică de iod - ioduratE. glicerina boraxată 10 %.

51. Administrarea endonazală pentru efect sistemic prezintă următoareleavantaje:

A. absorbţie rapidăB. evitarea primului pasaj hepaticC. evitarea inactivării substanţelor medicamentoase în sucurile

digestiveD. prejudicierea funcţiei ciliareE. uşurinţă Ia administrare.

52. Conform F.R.X, la prepararea picăturilor pentru nas se utilizeazăurmătoarele vehicule:

A. apa distilatăB. soluţia izotonică de clorură de sodiuC. uleiul de floarea - soarelui neutralizatD. uleiul de vaselinăE. soluţia izotonică de glucoza.

53. La prepararea picăturilor pentru nas se admite folosirea următoarelorvehicule, cu excepţia:

A. uleiului de floarea - soarelui neutralizatB. soluţiei izotonice de glucozaC. parafinei lichideD. mucilagului de metilceluloză 2 %E. soluţiei izotonice de clorură de sodiu.

54. Conform F.R.X, la prepararea picăturilor pentru nas se pot folosi casubstanţe auxiliare:

A. solubilizanţiB. agenţi pentru creşterea vâscozităţiiC. agenţi pentru ajustarea pH - uluiD. aromatizanţiE. conservanţi antimicrobieni potriviţi.

55. Conform F.R. X, pH -ui picăturilor pentru nas trebuie să fie cuprinsîntre:

56. Monografia „Otoguttae" din F.R.X cuprinde preparate dinurmătoarele forme farmaceutice:

A. soluţiiB. colutoriiC. emulsiiD. tincturi

E. suspensii.

57. Conform F.R.X, solvenţii cei mai folosiţi la prepararea picăturilorauriculare sunt: '

A. apaB. glicerolulC. alcoolul diluatD. propilenglicolulE. uleiul de parafină.

58. Conform F.R.X, pH - ul soluţiilor apoase pentru picăturileauriculare trebuie să fie cuprins între:

A. 7,0-8,0B. 5,0-7,5C. 4,5-8,5D. 4,0-6,0E. 6,0-9,0.

59. Apele de gură (spălaturile bucale):A. sunt soluţii apoase sau hidroalcoolice utilizate pentru clătirea

cavităţii bucaleB. au acţiune antiseptică, răcoritoare, dezodorizantăC. au o reacţie acidăD. au efect de scurtă duratăE. sunt soluţii concentrate care se diluează înainte de

administrare.

60. La prepararea tincturii de iod, descrisă de F.R.X, se folosesc:A. iodB. iodură de potasiu

57

între:A. 7,0- 8,5B. 6,0- 7,5C. 4,5- 7,5D. 4,5- 6,0E. 4,0- 5,5

.

57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. alcool de 95c

D. alcool de 70°E. alcool de 50c.

61. Soluţiile pentru gargarisme:A. sunt soluţii hidroalcoolice destinate spălării bucaleB. sunt soluţii apoase destinate gargarei, în scopul obţinerii unui

efect localC. se folosesc sub formă de soluţii concentrateD. când se prezintă ca soluţii concentrate, se diluează înainte de

întrebuinţareE. nu trebuie să fie înghiţite.

62. Soluţii pentru spălări auriculare:A. sunt destinate curăţirii conductului auditiv externB. se administrează sub formă de picăturiC. au un pH slab alcalinD. cele apoase trebuie să aibă un pH care să se încadreze în

limitele fiziologiceE. trebuie să fie sterile dacă se aplică înaintea unei intervenţii

chirurgicale

63. Soluţiile pentru spălări nazale:A. sunt în general soluţii apoase hipertoniceB. sunt în general soluţii apoase izotoniceC. au efect vasoconstrictorD. sunt utilizate pentru curăţarea foselor nazaleE. trebuie să fie sterile, când sunt destinate aplicării pe mucoasa

lezată.

64. Câte grame de perhidrol sunt necesare pentru a prepara 200 g apăoxigenată?

A. 3B. 10C. 5D. 20E. 50.

65. Câte grame de soluţie de rivanol \%o sunt necesare pentru a prepara400 g soluţie 0,5 %o?

A. 10

B. 50C. 200D. 100


E. 40.

66. Câte grame de CaC12 ■ 6H20 conţin 100 g soluţie stoc de clorură de

calciu?A. 0,1B. 10C. 25D. 50E. 95.

67. O soluţie de boratfenilmercur 0,002 % este o soluţie:A. 1 1000B. 1 10 000C. 1 20 000D. 1 50 000E. 1 : 100

000.

68. Care va fi concentraţia finală a unei soluţii de albastru de metilenobţinută prin diluarea până la 2000 g a 50 g soluţie 0,1 %?

A. 0,02%B. 0,01 %C. 0,0025%D. 0,001 %E. 0,0005%.

69. Câte grame de violet de genţiana 0,5 % sunt necesare pentru aprepara 500 g soluţie 0,01 %?

A. 1B. 5C. 10D. 50E. 100.

58 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie70. Care va fi concentraţia finală a unei soluţii de acetotartrat de

aluminiu dacă la 250 g soluţie 10 % se adaugă 1 kg de apă distilată?A. 2,00%B. 2,50%C. 1,30%D. 3,00%E. 0.55%.

71. Pe o prescripţie medicală se solicită eliberarea unui preparat careconţine 10 g CaC12 • 6 H20. Câte grame din soluţia stoc va folosifarmacistul?

A. 100B. 15C. 20D. 25E. 30.

72.La 50 g soluţie oficinală de acetat de amoniu, se adaugă 25 g apădistilată. Precizaţi concentraţia pe care o are soluţia finală:

A. 3,75%B. 7,5%C. 10%

D. 15%E. 5%.

73. Câte grame de soluţie titrată de sulfat de atropină l % sunt necesarepentru a prepara o prescripţie magistrală care necesită 4 mg sulfatde atropină?

A. 0,2B. 0,4C. 2D. 4E. 1.

74. Câte grame de soluţie de peroxid de hidrogen 3 % ar fi necesarepentru a prepara 120 g soluţie 1 % peroxid de hidrogen? Ce cantitatede apă se foloseşte la prepararea soluţiei respective?

A. 100,20B. 40,80 »C. 60,60D. 80,40E. 20,100.

75. Ce cantitate (g) de alcool concentrat este necesară pentru a seprepara 2 kg de tinctura de iod?

A. 872,1 gB. 912,5 g

59 57


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. 459gD. 918 gE. 541.

76. Ce cantităţi de alcool concentrat şi apă sunt necesare pentru aprepara 300 g alcool diluat?

A.. 202,5 g şi 97,5 gB. 67,5 g şi g 232,5 gC. 162,3 g şi 137,7 gD. 254,1 g şi 45,9 gE. 91,8 g şi 208,2 g.

77. Ce cantitate de zahăr (g) este necesară pentru a prepara 3 kg sirop

simplu.A. 2000B. 1500C. 2500D. 1440E. 1920.

78. Câte grame HC1 concentrat sunt necesare pentru a prepara 2 kg deHC1 diluat? (Conform F.R.X, HC1 concentrat = 36,5 %, iar HC1diluat =10%).

A. 74B. 548C. 600D. 1096E. 1500.

RĂSPUNSURI

1. A, B, C, D (3: 221-222)2. A, B, D, E (5: 849)3. C, E (5: 984)4. A, B,C, E (1:69)5. A, B, C, E (5: 849)6. C (2: 26)7. A, B, D, E (3:251-252)8. B, D (5: 36,98)9. A, B,C, D (3:263,2: 71)10. D (1: 71,3:263)11. A, E (5: 854, 860)12. D (1:72,3:264)13. E (1:70-71,3:264)14. A, B, D (1:73,3:264)15. D (1:74,3:265)16. B, E (5: 849)17. A, C, D, E (3:227- 239,276)18. A, B, C,D (1:81)19. A, B, D (1:82)20. A, C, D, E (1:82)21. A, B, C, D (1: 83)22. B, C, D, E (1:86)23. B, E (1:83)24. A, C, E (1:83)25. A, B, C, E (1: 105,3:269)26. A, B, C, D (3: 272)27. A, B, D, E (1:96,3:221)28. A, D, E (3:220)29. A, B, E (2:21-26) \30. B (5: 845)31. C (1: 100,3: 291)32. B, C, D (1:102,3:290)33. A, B (1: 100,3: 291)34. D (5: 845-849)35. C (5: 845-849)

6078


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie36. A, B, D, E (5: 101,3:296)

6178



77. E78. B

RĂSPUNSURI, CALCULE SOLUŢII.

64. DPerhidrolul este o soluţie de peroxid de hidrogen 30 %, iar apa oxigenată este o soluţie de peroxid de hidrogen 3 %. Se determină cantitatea de perhidrol necesară pentru obţinerea apei oxigenate astfel:30gH2O2----------------100 g perhidrol3 gH202---------------- x

x = 10 g perhidrol pentru 100 g soluţie Pentru 200 g soluţie sunt necesare 20 g perhidrol. Deci pentru a prepara 200 g apă oxigenată sunt necesare 20 g perhidrol şi 180 g apă distilată.

65. CI. Se determină cantitatea de rivanol conţinută în soluţia finală:1000 g sol.------------0,5 g rivanol400 g sol.------------ x

x = 0,2 g rivanolII.Se determină cantitatea de soluţie de rivanol 1 %0 care conţinecantitatea de rivanol rezultată la punctul I.1 g rivanol------------ 1000 g sol. I %00,2 g rivanol----------- x

x = 200 g sol. 1 %0

66. DSoluţia stoc de CaCl 2 1:1 înseamnă soluţie de clorură de calciu 50 %. Deci, 100 g soluţie stoc de CaCl 2-6 H20 conţin 50 g CaCl 2-6H20.

\

67. DSe determină cantitatea de soluţie corespunzătoare :0,02 g borat de fenilmercur-----------100 g sol .0,02 %

62 81

37. C(5: 845)38. A, B, D, E(5: 844)39. A, C, D, E(3: 298)40. B(5: 859)41. B, D, E(2:21,3:299)42. C(2: 22, 8: 859)43. D(2: 23)44. B(2: 26, 8: 868)45. B(2: 25)46. A, B, C, E(1: 103-104,4: 304)47. A, B, C, E(3: 221)48. A, B, C, D(2: 96)49. A, D(3: 340)50. B, D(5: 850, 866)51. A, B, C, E(3: 321)52. A, B,C,E(5: 823)53. C(3: 332-333)54. A, B, C, E(5: 823)55. B(5: 823)56. A, C, E(5: 716)57. A, B, C, D(5:716)58. B(5: 716)59. A, B, D, E(1: 111,2: 114,6:83,8)60. A, B, E(2:81,8:886)61. B, D, E(6:86)62. A, D, E(6: 82)63. B, D, E(6:126)64. D65. C66. D67. D68. C69. C70. A71.C72. E73. B74. B75. A76. A

Teste de autoevaluare neutru studenţi - Tehnologie FarmaceuticăjiBigfarrr^cie

1 g borat de fenilmercur------------- xx = 50 000 g soluţie 0,02% deci,

este o soluţie 1: 50 000.

63 81


68. C

I. Se determină cantitatea de albastru de metilen conţinută în cele 50

g soluţie 0,1 %.100 g sol. 0,1 %--------------0,1 g albastru de metilen50 g soluţie 0,1 %---------x

x = 0,05 g albastru de metilenII. Se determină concentraţia soluţiei finale :2000 g sol.-----------0,05 g albastru de metilen100 g sol.----------y \

y = 0,0025 g albastru de metilen

69. CI. Se determină cantitatea de violet de genţiana din soluţia finală :100 g sol.------------—0,01 g violet de genţiana500 g sol.--------------x

x = 0,05 g violet de genţianaII. Se determină cantitatea de soluţie de violet de genţiana 0,5 % careconţine cantitatea de violet de genţiana rezultată la punctul 1.0,5 g violet de genţiana--------------100 g sol. 0,5 %0,05 g violet de genţiana------------y

y = 10 g sol.0,5 %

70. A

I. Se determină cantitatea de acetotartrat de aluminiu din cele 250 g

soluţie 10 % :100 g sol.---------10 g acetotartrat de aluminiu250 g sol.---------- x

x = 25 g acetotartrat de aluminiuII. Se determină concentraţia finală :1250 g sol.( 1000 + 250 )---------------25 g acetotartrat de aluminiu

100 g sol.---------------------------------y

y = 2 %

71.CSoluţia stoc de clorură de calciu este soluţia de concentraţie 50 % sau 1: 1 Cantitatea de soluţie stoc corespunzătoare celor 10 g de clorură de calciu din prescripţia medicală va fi:50 g CaC12-6H20----------—100 g sol. stoc10gCaC12-6H2O--------------x


x = 20 g sol. stoc CaCl -6H20

72. EI. Se determină cantitatea de acetat de amoniu existentă în soluţiainiţială :100 g sol.------------15 g acetat de amoniu25 g sol.-------------x

x = 3,75 g acetat de amoniuII.Se determină concentraţia soluţiei finale de acetat de amoniu, dupădiluare cu apă distilată.75 g sol.( 25 + 50)------------3,75 g acetat de amoniu100 g sol.--------------------y

y = 5 %

73. BSoluţia titrată de sulfat de atropină 1 % conţine 1 g substanţă toxică în 100 g soluţie. Cantitatea de soluţie titrată corespunzătoare cantităţii de sulfat de atropină din prescripţia medicală va fi:1 g sulfat de atropină--------------100 g sol. titrată 1%0,004 g sulfat de atropină--------- x

x = 0,4 g sol. titrată 1% sulfat de atropină

74. BI. Se determină cantitatea de peroxid de hidrogen din soluţia depreparat, soluţia 1% H202 :lOOgsol.1 %----------1 gH202

82 64

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie120 g sol. 1 %---------x

x=l,2gH202II.Se determină cantitatea de soluţie de peroxid de hidrogen 3 %folosită la prepararea a 120 g soluţie 1 % :3 g H202 -------------- 100 g soluţie 3 %l,2gH202---------------y

y = 40 g soluţie peroxid de hidrogen 3% Cantitatea de apă folosită la prepararea soluţiei va fi: 120 - 40 = 80 g apă.

75. A

I. Tinctura de iod este o soluţie alcoolică oficinală, care conţine la 100 g soluţie: 2 g iod, 3 g iodură de potasiu şi 95 g alcool 50 c.

Cantitatea de alcool 50c necesară preparării a 2 kg de tinctură de iod este:100 g tinctură de iod--------95 g alcool 50 c2000g (2 kg) tinctură de iod----------x

x = 1900 g alcool 50c II. Pentru prepararea a 1000 g alcool de 50c din alcool concentrat, conform tabelului alcoolmetric II (pagina 1255) din F.R.X, sunt necesare 459 g alcool concentrat şi 541 g apă distilată. Cantitatea de alcool concentrat necesară preparării tincturii de iod va fi:1000 g alcool 50c----------459 g alcool 95 c (concentrat) *1900 g alcool 50c----------y

y = 872,1 g alcool 95c

76. APentru prepararea a 1000 g alcool de 70c din alcool concentrat, conform tabelului alcoolmetric II (pagina 1255) din F.R.X, sunt necesare : 675 g alcool concentrat şi 325 g apă distilată. Se determina cantităţile de alcool concentrat şi apă distilată necesare preparării a 300 g alcool diluat.

1000 g alcool 70c----------675 g alcool 95 c (concentrat)

300 g alcool 70c----------------- x -----------------------

x = 202,5 g alcool 95c y = 97,5 g apă distilată.

77. ESiropul simplu conţine în 100 g soluţie 64 g zahăr (are concentraţia de 64 %). Cantitatea de zahăr necesară preparării celor 3 kg sirop simplu va fi:100 g sirop simplu--------------64 g zahăr3000 g sirop simplu--------------x

x = 1920 g zahăr

78. BAcest calcul se face utilizând şi regula săgeţilor, care se poate aplica la diluarea unei soluţii mai concentrate cu o soluţie a aceleiaşi substanţe sau cu un solvent pur, în vederea obţinerii unei soluţii de o anumită concentraţie.

36,5 g HC1 10%---------------10 g HC1 concentrat


Biofarmacie 2000 g soluţie de preparat — x x = 548 gCantitatea de apă distilată = 2000 - 548 = 1452 g Dacă se solicită

volumul de HC1 concentrat necesar, se calculează conform formulei:V = M /p(pHCI= 1,18)V = 548 /1,18 = 464,4 ml HC1 concentrat.

BIBLIOGRAFIE

1. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjâu - Curs de Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehnică farmaceutică, voi 1, Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti, 1995;

2. Ana Măria Dumitrescu, D. Lupuleasa, Victoria Hîrjău, Paula Petcovici - Tehnică farmaceutică, Lucrări practice, An III semestrul II, Ed. Tehoplast Company S.R.L., Bucureşti, 1995;

82

325 g apă distilată

... ■'

65

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie3. D. Lupuleasa, luliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi 1, Ed. Polirom,

Iaşi, 1997;4. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 19835. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,

1993;6. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed.

Medicală, Bucureşti, 2004.i

Teste de autoevaluare nentru studenţi - Tchr -'-r» r^euticä ,j Biofarmacie

Capitolul VU

FORME FARMACEUTICE OBŢINUTE PRIN EXTRACŢIEDIN PLANTE

1. Conform F.R.X, soluţiile extractive apoase se prepară prjn:A. macerare *B. macerare repetatăC. percolareD. infuzareE. decocţie.

2. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, raportulprodus vegetal/solvent de 3 % se utilizează pentru:

A. florile de teiB. florile de muşeţelC. rădăcina de odoleanD. rădăcina de ciuboţica cuculuiE. rădăcina de ipeca.

3. Ca procedee de extracţie la cald a principiilor active din produsele

vegetale se utilizează:A. macerareaB. infuzareaC. digestiaD. decocţiaE. percolarea.

4. La prepararea soluţiilor extractive apoase este indicat gradul de

mărunţire la nivelul sitei V pentru:A. flori, frunze

B. rădăciniC. scoarţeD. produse vegetale care conţin alcaloiziE. produse vegetale care conţin glicozide.


5. Umectarea produselor vegetale cu alcool se realizează folosind:A. 3 părţi alcool diluat pentru 1 parte produs vegetalB. 1 parte alcool diluat pentru 1 parte produs vegetalC. 0,5 părţi alcool diluat pentru 1 parte produs vegetalD. 1 parte alcool concentrat pentru 1 parte produs vegetalE. 1,5 părţi alcool diluat pentru 1 parte ulei volatil.

6. Umectarea cu alcool diluat se aplică produselor vegetale ce conţin:A. alcaloiziB. uleiuri volatileC. mucilagiiD. glicozideE.. saponine acide.

7. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase, cantitateade produs vegetal care se ia în lucru, în cazul când nu este prevăzutăîn prescripţie, este în general de:

A. 12 g %B. 6 g %C. 5 g %D. 0,5 g %E. 0,25 g%.

8. Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin alcaloizi seface cu apă acidulată cu:

A. acid aceticB. acid citricC. acid clorhidricD. acid formicE. acid tartric.

9. Decocţia se foloseşte la extragerea principiilor active din:A. rădăciniB. ierburi

82 66

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. rizomiD. scoarţeE. frunze.

10. Precizaţi factorii dependenţi de produsul vegetal care influenţeazărandamentul extracţiei:

A. natura produsului vegetal supus extracţiei şi componenteleactive pe care le conţine

B. umiditatea produsului vegetalC. reacţia solventuluiD. gradul de mărunţireE. durata de extracţie.

11.Conform F.R.X, extracţia produselor vegetale care conţin saponineacide se face în prezenţă de:

A. o parte acid tartric pentru o parte produs vegetalB. 1,5 părţi acid clorhidric pentru o parte produs vegetalC. o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 părţi produs

vegetalD. o parte acid citric pentru o parte produs vegetalE. o parte hidrogenocarbonat de sodiu pentru o parte produs

vegetal.

12. Conform F.R.X, infuzarea se foloseşte la extragerea principiiloractive din următoarele produse vegetale:

A. floriB. scoarţeC. frunzeD. rizomiE. ierburi.

13. Gradul de mărunţire al produsului vegetal se stabileşte în funcţie de:A. structura produsului vegetalB. umiditatea produsului vegetalC. proporţia de produs vegetal faţă de solventD. natura substanţelor active conţinuteE. temperatura la care se face extracţia;

14. Umectarea produselor vegetale care conţin uleiuri volatile serealizează folosind:

A. apăB. alcool concentratC. eterD. alcool diluat


E. cloroform.

15. Precizaţi factorii dependenţi de condiţiile de lucru care influenţeazărandamentul extracţiei produselor vegetale:

A. agitareaB. natura solventuluiC. durata de extracţieD. pH-ul solventuluiE. temperatura de extracţie.

16. Macerarea ca metodă de extracţie se aplică:A. produselor vegetale care conţin principii active uşor alterabile

la caldB. produselor vegetale care conţin alcaloiziC. produselor vegetale care conţin taninuriD. produselor vegetale care conţin uleiuri volatileE. produselor vegetale care la cald cedează cantităţi mari de

substanţe balast.

17. Percolarea ca metodă de extracţie prezintă următoarele avantaje:A. permite epuizarea progresivă şi completă a produsului vegetalB. scurtează timpul de preparareC. necesită cantităţi minime de solventD. nu necesită o umectare prealabilăE. suprimă pierderile de lichid extractiv reţinut de reziduu.

18. Precizaţi procedeele de percolare modificată folosite în industriafarmaceutică:

A. repercolareaB. diacolareaC. macerarea circulantăD. evacolarea

82 67

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. mulcolarea.

19. Repercolarea se aplică mai ales produselor vegetale care conţin:A. mucilagiiB. alcaloiziC. glicozideD. uleiuri volatileE. saponine acide.

20. Evacolarea este o metodă de extracţie realizată cu ajutorul:A. presiuniiB. agităriiC. ultrasunetelorD. viduluiE. căldurii.

21. Modificările aduse operaţiei de percolare se justifică prin:A. ameliorarea randamentului de extracţieB. economisirea solventuluiC. simplificarea procesului tehnologicD. mărirea cantităţii de produs vegetal luat în lucruE. scurtarea duratei de lucru.

22. Principalele deosebiri între metodele de infuzare şi decocţie constau

în:A. proporţia de produs vegetal luată în lucruB. temperatura de extracţieC. natura solventuluiD. modul cum se face umectarea produsului vegetalE. temperatura soluţiei în momentul filtrării.

23. Tincturile prezintă următoarele avantaje:A. au un conţinut bine determinat în principii activeB. pot fi folosite la obţinerea extractelor fluideC. au o preparare rapidă comparativ cu soluţiile extractive apoaseD. au o concentraţie ridicată în principii active comparativ cu

extractele fluideE. au stabilitate mare comparativ cu soluţiile extractive apoase.

24. Precizaţi tincturile la prepararea cărora raportul produsvegetal/solvent este de 1:10:

A. tinctura AconitiB. tinctura BelladonnaeC. tinctura EucalyptiD. tinctura OpiiE. tinctura Valerianae.

25. Precizaţi tincturile oficinale la prepararea cărora raportul produsvegetal/solvent este de 1:5:

A. tinctura Aurantii pericarpiiB. tinctura AconitiC. tinctura BelladonnaeD. tinctura GentianaeE. tinctura Ratanhia.

26. Conform F.R.X, tincturile care au stabilitate redusă se prepară prin:A. macerareB. macerare repetatăC. dizolvarea extractelor uscateD. percolareE. diluarea extractelor fluide.

27. Precizaţi tincturile oficinale păstrate la Venena:A. tinctura AconitiB. tinctura EucalyptiC. tinctura OpiiD. tinctura BelladonnaeE. tinctura Anticholerina.

28. Conform F.R.X, extractele uscate au un conţinut în materii volatile decel mult:

A. 1 %B. 2 %C. 3 %D. 5 %E. 10%.

29. La prepararea extractelor uscate, prin operaţia de concentrare seurmăreşte:

A. obţinerea unui produs cu un anumit titru în principii active

82 68

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. obţinerea unui produs cu umiditate redusăC. asigurarea unei mai bune stabilităţiD. recuperarea solventuluiE. scurtarea timpului de lucru.


30. Pulberile folosite pentru aducerea extractelor uscate la titrul stabilit trebuie

să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să fie inerteB. să fie hidrosolubileG. să aibă densitate micăD. să fie anhidreE. să fie nehigroscopice.

31. Precizaţi care dintre următoarele preparate oficinale este un extract

moale: \A. extractul de beladonăB. extractul de cruşinC. extractul de rataniaD. extractul de odoleanE. extractul de mătrăgună.

32. Alcoolul este solventul utilizat la obţinerea următoarelor soluţiiextractive:

A. tincturiB. macerateC. infuziiD. alcoolaturiE. digestii.

35. Stabilizarea produselor vegetale proaspete presupune:A. distrugerea enzimelorB. îndepărtarea substanţelor balastC. păstrarea nemodificată a componentelor pe parcursul

depozităriiD. tratarea produsului vegetal proaspăt cu vapori fierbinţi de

alcoolE. extracţia selectivă a unor principii active.

36. Produsele vegetale pot fi caracterizate prin următoarele proprietăţifizico-mecanice:

A. umiditateB. conţinut în principii activeC. porozitateD. capacitate de îmbibare în prezenţa solventuluiE. solubilitate.

37. Pentru produsele vegetale utilizate la prepararea soluţiilor extractiveapoase, F.R.X prevede următoarele grade de mărunţire:

A. flori, frunze, ierburi: sita lB. rădăcina de alteea: sita IC. produse vegetale cu uleiuri volatile: sita ID. rădăcini, rizomi, scoarţe: sita IIE. produse vegetale cu alcaloizi şi glicozide: sita V.

38. Factorii dependenţi de solvent, care intervin în procesul de extracţiesunt:

A. capacitatea de îmbibareB. natura solventuluiC. gradul de mărunţireD. pH-ul mediuluiE. stabilitatea produsului vegetal.

i

39. Solventul utilizat la extracţie trebuie să îndeplinească următoarelecondiţii:

A. să fie chimic pur, stabil şi neutruB. să nu aibă capacitate de îmbibare a produsului vegetal

82 69

A.macerateB.digestiiC.infuziiD.tincturiE.decocturi.34. Grupaformelor farmaceutice extractive

cuprinde:A.soluţii extractive apoaseB.tincturiC.alcoolaturiD.mixturiE.extracte

vegetale.

33. Apa este solventul utilizat la obţinerea următoarelor preparate:

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. să aibă capacitate de dizolvare şi extracţie selectivă a

principiilor activeD. să poată fi recuperabil

E. să aibă o temperatură de fierbere scăzută şi o căldură de vaporizare cât mai mică.

40. Următoarele metode de extracţie reprezintă variante ale macerării:A. turboextracţiaB. macerarea dublă sau multiplăC. diacolareaD. vibroextracţiaE. evacolarea.

41. Următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de extracţie prinpercolare sunt adevărate:

A. se realizează epuizarea progresivă a produsului vegetal cusolvent

B. se aplică frecvent în industrieC. alimentarea cu solvent se efectuează pe tot parcursul operaţieiD. se poate utiliza ca solvent doar apa distilatăE. se realizează la temperatură ridicată.

42. Referitor la diacolare se poate afirma:A. este o metodă de extracţie care utilizează acţiunea presiuniiB. se utilizează percolatoare cilindrice, înalte şi subţiri, plasate în

serieC. circulaţia solventului éste foarte rapidăD. este o metodă de extracţie incompletăE. este indicată pentru prepararea extractelor fluide.

43. Extractele moi au, conform F.R.X, uñ conţinut în materii volatile de

cel mult:A. 1 %B. 2 %C. 5 %D. 10%E. 20%.

44. Solvenţii folosiţi la obţinerea extractelor vegetale sunt:A. apa acidulată sau alcalinizatăB. alcoolul diluatC. alcoolul acidulatD. eterul


E. glicerina.

45. Procedeele utilizate pentru fabricarea extractelor fluide sunt:A. macerareaB. macerarea repetatăC. infuzareaD. percolareaE. dizolvarea extractelor uscate corespunzătoare.

46. Conform F.R.X, la prepararea soluţiilor extractive apoase masa deprodus vegetal luat în lucru este de 0,5 % pentru:

A. rădăcina de ciuboţica cuculuiB. rădăcina de odoleanC. florile de muşeţelD. rădăcina de ipecaE. frunzele de digitala.

47. Următoarele afirmaţii referitoare la extractele fluide sunt valabile, cuexcepţia:

A. sunt lichide limpezi, colorate, cu mirosul si gustulcaracteristice componentelor

B. sunt miscibile cu solventul folosit la preparareC. se menţin limpezi în urma diluării cu apaD. se pot prepara şi prin dizolvarea extractelor uscateE. prin păstrare pot forma sedimente.

48. Extracţia cu apă se întâlneşte la obţinerea unor extracte, atunci cândse aplică:

A. decocţiaB. macerareaC. macerarea repetataD. infuzareaE. digestia.

82 70

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie49. La fabricarea formelor extractive se utilizează ca materii prime:

A. solvenţiB. produse vegetale

C. modificatori de pHD. agenţi de suspensieE. agenţi conservanţi.

82 71

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie50. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la metoda de dizolvare

extractivă prin digestie:

A. conduce la obţinerea unor forme farmaceutice extractive lichide,

semisolide si solide.B. utilizează cel mai frecvent uleiurile vegetale ca solvenţiC. temperatura de lucru este cuprinsă între 40 - 90°CD. procesul poate să dureze câteva zileE. nu necesită mărunţirea şi umectarea produsului vegetal supus

extracţiei. \

RĂSPUNSURI

1. A, D, E (3: 872)2. B,C, D (3: 872)3. B,C,D (2: 171, 181)4. D, E (1:366,3:872)5. C (1:367,3: 873)6. B (1:367,3: 872)7. B (3: 872)8. B, C, E (3: 873)9. A, C, D (1:373,3: 873)10. A, B,D (1:364,2: 163- 164)11. C (3: 873)12. A, C, E (3: 872)13. A, D (1: 366,2: 164)14. D (1:367,2: 165,3:872)15. A, C, E (1:369-370,2: 167)16. A, E (1:372,2: 169)17. A, C,E (1:376,2: 173)18. A, B, D, E (1:379-382, 2: 176)19. D (1:379,2: 176)20. D (1: 381,2: 178)21. A, B, E (1:379, 2: 176)22. B, E (2: 181)23. A, E (1:373, 2: 184)24. A, B, D (3:921,923, 927, 931)25. A, D, E (3:921,925, 929, 933)26. C, E (3:921)27. C, E (3: 925, 933)28. D (3:419)29. A, B, C, D (2: 192 - 193) »30. A, B, E (2: 193)31. D (3: 424)32. A, D (1:361 -362)33. A, C, E (1:361)34. A, B, C, E (1:359-360)35. A, C, D (1:364)

96 72


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie36. A, B, C, D (1:365)

96 73


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_37.A,B,D,E (3:872)38.B,D (1:367)39.A,C,D,E (1:367)40.A,B,D (1:374-376)41.A,B,C (1:376-379)42. A.B.E (1:380-381)43. E (3:419)44. A, B, C D 0^83,3:419) 45.A,B,D,E (1:383,3:419) 46. E (3:872)47 c (3:420-421)48.B,C (3:419)49. A, B, C,E (1:364)50.B,C,D (1:373)

BIBLIOGRAFIE

D Lupuleasa, luliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, vol. I, Ed.~ SL^—, E. Medula Bucăţi= *** Farmacopeea

Romana, ed. a X-a, bd. Memcaia, DU 9 1993.

Capitolul VIII FORME FARMACEUTICE

PARENTERALE

1. Următoarele prevederi din F.R.X, referitoare la medicamenteleinjectabile, sunt valabile, cu excepţia:

A. sunt sterile

B. se prezintă sub formă de soluţii, emulsii, suspensii sau pulberiC. sunt divizate în fiole sau flacoaneD. se administrează parenteralE. se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni indiferent de

calea de administrare.

2. Administrarea parenterală prezintă următoarele avantaje:A. biodisponibilitate superioară celei din preparatele peroraleB. dirijarea timpului de acţiune a medicamentului injectatC. evitarea inactivării de către ficat a unor substanţe activeD. este comodă, uşor acceptată de către pacientE. înlăturarea efectelor secundare asupra tractului gastro-

intestinal.

3. O soluţie hipotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:A. umflareB. hemolizăC. crenelareD. aglutinareE. toate fenomenele mai sus menţionate.

4. Amestecând o soluţie hipertónica cu eritrocite, acestea vor suferi unproces de: '

A. umflareB. hemolizăC. crenelareD. hidrolizăE. turgescenţă.

5. O soluţie izotonică produce asupra globulelor roşii fenomenul de:A. crenelareB. hemolizăC. aglutinareD. umflareE. nici una din afirmaţii nu este valabilă.

74

2.3.

99

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biófarmacie

TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_6. Metodele de sterilizare indicate de F.R.X sunt:

A. sterilizare cu aer caldB. sterilizare cu vapori de apă sub presiune \C. filtrare prin materiale poroaseD. încălziri repetateE. încălzire la 100°C timp de 30 de minute.

7. Conform F.R.X, sterilizarea la etuvă se aplică pentru:A. ustensile de porţelanB. pulberi termostabileC. instrumente şi ustensile de cauciucD. materiale de laborator de sticlăE. produse uleioase.

8. Conform F.R.X, sterilizarea soluţiilor injectabile în autoclav se face în

următoarele condiţii:A. la 115°C cel puţin 30 de minuteB. la 121°C timp de 15 - 20 minuteC. la 140°C timp de 10 minuteD. la 150°C timp de 5 minuteE. la 160°C timp de 5 minute.

9. Conform F.R.X, sterilizarea cu aer cald se face de obicei în .următoarele condiţii:

A. la 120°C timp de cel puţin 3 oreB. la 140°C timp de cel puţin 3 oreC. la 160°C timp de cel puţin 3 oreD. la 170°C timp de cel puţin 1 orăE. la 180°C timp de cel puţin 30 minute.

10. Conform F.R.X, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplică:A. soluţiilor injectabile termostabileB. pulberilor termostabile

C. articolelor de sticlă şi porţelan

D. solvenţilor organici anhidriE. pansamentelor chirurgicale.

11. Conform F.R.X, controlul calităţii soluţiilor injectabile include:A. examenul organoleptic: aspect, culoareB. determinarea pH-uluiC. uniformitatea volumuluiD. uniformitatea maseiE. determinarea sterilităţii.

12. Conform F.R.X, referitor la prepararea pe cale aseptică amedicamentelor parenterale sunt valabile următoarele afirmaţii:

A. se aplică la soluţiile ce conţin substanţe termostabileB. toate operaţiile se fac în camere sau boxe sterile, cu

echipament şi materii prime sterilizateC. se aplică la preparate care nu pot fi sterilizate în recipientul

finalD. se poate asocia cu folosirea de conservanţi antimicrobieniE. toate operaţiile se efectuează într-un ciclu continuu.

13. Medicamentele perfuzabile se diferenţiază de cele injectabile prinurmătoarele:

A. se administrează numai i.v.B. au drept vehicul numai apa distilată apirogenăC. este obligatoriu să fie sterileD. nu se admite folosirea de conservanţiE. sunt doar soluţii apoase sau emulsii U/A.

14. Conţinutul în substanţe active din preparatele perfuzabile, se exprimă,după F.R.X, astfel:

A. g/l (unităţi de masă pentru 1000 ml soluţie)B. mEq/ 1000 ml soluţie <C g/gD. mrnohVl000 ml soluţieE. calorii.

75 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_

15. Care dintre următoarele perfuzii se folosesc pentru aport de calorii?A. perfuzia de glucozaB. perfuzia cu clorură de sodiuC. perfuzia de sorbitolD. perfuzia de fructozăE. perfuzii cu lipide.

16. Care dintre următoarele perfuzii se folosesc în cazuri de acidoză?A. perfuzia de hidrogenocarbonat de sodiuB. perfuzia de lactat de sodiuC. perfuzia de clorură de amoniuD. perfuzia de acetat de sodiuE. perfuzia de sorbitol. \

17. Care dintre următoarele perfuzii sunt izoosmotice cu serul sanguin?A. perfuzia de glucoza 200 %oB. perfuzia de clorură de sodiu 9 %o

C. perfuzia de manitol 100 %oD. perfuzia de hidrogenocarbonat de sodiu 13 %o

E. perfuzia de sorbitol 50 %o.

18. Cea mai mare capacitate de reţinere a microorganismelor o au filtrele:A. Millipore (cu membrană)B. ChamberlandC. JenaD. SeitzE. Berkefeld.

19. Dezavantajele preparatelor injectabile sunt:A. necesită un personal calificat pentru administrareB. se evită bariera hepaticăC. se obţine un efect rapidD. necesită un proces tehnologic laboriosE. se lezează ţesuturile la administrare.

20. Vehiculele folosite la prepararea medicamentelor injectabile sunt:A. apa demineralizatăB. apa distilată pentru preparate injectabileC. uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizatD. solvenţii neapoşi miscibili sau nu cu apaE. uleiul de parafină sterilizat.

21. Referitor la calitatea emulsiilor parenterale, farmacopeea prevede:A. sa fie sterileB. diametrul particulelor fazei interne să nu depăşească 5 umC. să nu prezinte semne de separare a fazelorD. să fie stabile la temperaturi între 4°C şi 25°CE. să se evacueze în jet continuu prin acul de seringă nr. 16.

22. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile, F.R.X prevede:A. particulele în suspensie să fie de dimensiuni coloidaleB. particulele de substanţă solidă să fíe de maximum 50 umC. suspensia să fie omogenă pe toată durata conservăriiD. suspensia să se omogenizeze după o agitare de 1 - 2 minE. suspensia să corespundă probei de pasaj prin acul de seringă

nr.16.

23. Cel mai folosit agent de sterilizare cu gaz este:A. oxid de propilenB. aldehidă fórmicaC. P-propiolactonaD. oxid de etilenE. azot.

24. Perfuziile folosite în metabolismul reconstituant sunt:,A. perfuzii cu hidrolizate de proteineB. perfuzie Ringer lactatăC. perfuzie cu glucoza şi clorură de sodiuD. perfuzii cu lipideE. perfuzii cu aminoacizi.

25. Prezenţa pirogenelor în perfuzie provoacă, după administrare:

76 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_A. hemoliza eritrocitelorB. frisoane intense şi accelerarea pulsuluiC. creşterea temperaturii corpuluiD. hipertensiune arterialăE. modificarea pH-ului sanguin.

26. Avantajele preparatelor parenterale cu acţiune prelungită sunt:A. frecvenţa redusă de administrareB. administrare prin injectareC. siguranţa acţiunii terapeutice

D. sensibilizare la locul de injectareE. obţinerea unui efect terapeutic rapid.

27. Prelungirea acţiunii preparatelor injectabile se realizează prin:A. adaos de substanţe tensioactiveB. adaos de substanţe macromoleculareC. folosirea unui solvent lipofilD. folosirea de geluri lipofileE. folosirea de răşini schimbătoare de ioni.

28. Izotonizarea soluţiilor injectabile este obligatorie pentru:A. soluţii administrate în volume de 5 ml sau mai mariB. soluţii administrate în volume de cel mult 5 mlC. soluţii coloidaleD. soluţii administrate i.v., indiferent de volumE. soluţii administrate s.c, indiferent de volum.

29. Nu se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni în:A. preparate perfuzabileB. preparate injectabile administrate subcutanatC. preparate injectabile administrate intraocularD. preparate injectabile administrate intramuscularE. preparate injectabile administrate intrarahidian.

30.La prepararea soluţiilor injectabile se pot folosi ca substanţe auxiliare:A. solubilizanţi

B. agenţi de suspendare şi emulsionareC. antioxidanţiD. conservanţi antimicrobieniE. izotonizanţi.

31. Solvenţii anhidri miscibili cu apa, utilizaţi la preparareamedicamentelor injectabile, sunt:

A. alcoolul etilicB. glicerinaC. propilenglicolulD. glicofurolulE. oleatul de etil.

32. Alcoolul benzilic, utilizat ca solvent, prezintă următoarele avantaje:A. este miscibil cu apaB. este miscibil cu uleiurile vegetaleC. are acţiune antisepticăD. micşorează solubilitatea unor substanţeE. are acţiune anestezică de suprafaţă.

33. Apa utilizată la prepararea medicamentelor parenterale este:A. apa distilată pentru preparate injectabileB. apa demineralizatăC. apa distilată sterilizată pentru preparate injectabileD. apa purificatăE. apa potabilă.

34. Conservanţii antimicrobieni, adăugaţi în preparatele parenterale, sunt:A. alcoolul benzilicB. clorbutanolulC. tiomersalulD. nitratul de fenilmercurE. EDTA-disodic.

35. Sterilitatea este o condiţie obligatorie pentru:A. medicamente parenterale

77 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_B. aerosoli medicamentoşiC. medicamente ce se aplică pe răni, arsuri şi pielea sugarilorD. antibiotice şi produse opoterapiceE. medicamente oftalmice.

36. în grupa perfuziilor sunt incluse următoarele preparate:A. înlocuitori de sângeB. substituenţi de plasmăC. soluţii pentru hemodializă şi dializă peritonealăD. soluţii pentru osmotera^pieE. soluţii extractive.

37. Solvenţii utilizaţi la prepararea medicamentelor parenterale trebuie săîndeplinească următoarele condiţii:

A. să corespundă normelor de calitate din F.R.XB. să nu reacţioneze cu substanţele dizolvateC. să se absoarbă lent

D. să nu aibă acţiune farmacologică proprieE. să fie economici.

38. Pentru ajustarea pH-ului soluţiilor injectabile se recurge laurmătoarele amestecuri tampon:

A. acid citric - citrat trisodicB. acid boric - borat de sodiuC. acid acetic - acetat de sodiuD. carbonat monosodic - carbonat disodicE. acid oxalic - oxalat de sodiu. *

39. Se prepară soluţii injectabile cu pH acid pentru următoarele substanţe:A. sulfamideB. insulinaC. adrenalinăD. atropinăE. vitamina C.

40. Senzaţia de durere care apare la injectarea unei soluţii este cauzată de:A. presiunea osmotică diferită de a serului sanguinB. impurităţile pirogene prezente în soluţieC. pH-ul soluţiei mult diferit faţă de cel fiziologicD. natura substanţei medicamentoaseE. impurităţile mecanice prezente în soluţie.

41. Pentru calcularea cantităţii de izotonizant, se utilizează:A. formule bazate pe valoarea punctelor crioscopice ale soluţiilorB. formule cu coeficienţii de disociere stabiliţi de De VriesC. metoda echivalentului în clorură de sodiuD. formula lui YoungE. nomograme.

42. Printre metodele utilizate pentru depirogenare se numără:A. hidroliza acidă sau alcalinăB. tindalizareaC. adsorbţia fizică cu cărbune activD. distilareaE. ultrafiltrarea.

43. Filtrele cu membrană au următoarele denumiri comerciale:A. ChamberlandB. BerkefeldC. SchottD. MilliporeE. Jena.

44. Referitor la sterilizarea prin încălziri repetate sunt valabileurmătoarele afirmaţii:

A. se numeşte tindalizareB. este un procedeu prin care sunt distruse atât formele

vegetative cât şi cele sporulateC. se efectuează în trei perioade de încălzire succesive, separate

de intervale de 24 oreD. se asociază cu adausul de conservanţi

78 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_E. se aplică produselor foarte sensibile la căldură.

45. Sterilizarea prin încălziri repetate se mai numeşte:A. sterilizare în vapori fluenţiB. tindalizareC. sterilizare fracţionatăD. sterilizare discontinuăE. flambare.

46. Mecanismele filtrării prin microfiltre sunt:A. cernereaB. adsorbţiaC. capilaritateaD. sarcinile electriceE. coagularea.

47. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un conservant utilizat însoluţii injectabile sunt: <

A. să aibă acţiune bactericida şi fungicidăB. să nu coaguleze proteinele tisulareC. să nu fie toxicD. să fie activ în concentraţii mariE. să producă o sterilizare lentă.

48. Sterilizarea cu oxid de etilen se aplică pentru:A. materiale plasticeB. cauciucC. ace de seringăD. seringi de unică folosinţăE. truse de perfuzie.

49. Eficacitatea sterilizării cu oxid de etilen depinde de următorii factori:A. numărul şi natura germenilor de distrusB. tipul de formă farmaceutică supusă sterilizării *C. concentraţia în gazD. temperatură şi durata tratamentului

E. umiditatea relativă.

50. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la procedeul desterilizare prin căldură:

A. aparţine metodelor fizice de sterilizareB. este o metodă sigură şi economicăC. se aplică produselor termorezistenteD. se aplică oricărui tip de formă farmaceuticăE. nu necesită o aparatură specială.

51. Sensibilitatea microorganismelor la tratamentul termic este în funcţie

de:A. specia microbianaB. durata tratamentului termicC. temperaturăD. natura mediului în care se găsesc germenii microbieniE. forma farmaceutică supusă sterilizării.

52. Următoarele procedee se aplică produselor care pot fi sterilizate dupăcondiţionarea definitivă:

A. sterilizarea prin căldurăB. sterilizarea cu gazeC. sterilizarea prin radiaţiiD. filtrarea sterilizantăE. prepararea pe cale aseptică.

53. Următoarele procedee se aplică produselor care nu pot fi sterilizate după condiţionarea definitivă:

A. sterilizarea prin căldurăB. filtrarea sterilizantăC. sterilizarea cu gazeD. prepararea pe cale asepticăE. sterilizarea prin radiaţii.

54. Procedeele chimice de sterilizare includ:A. metodele termice

79 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_B. radiaţiile ultravioleteC. sterilizarea prin gazeD. filtrarea sterilizantăE. radiaţiile ionizante.

55. Printre procedeele fizice de sterilizare se numără:A. sterilizarea cu gazeB. filtrarea sterilizantăC. procedeul asepticD. sterilizarea cu radiaţiiE. sterilizarea prin căldură.

56. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la calea deadministrare intravenoasă:

A. se utilizează pentru o acţiune rapidăB. se utilizează pentru administrarea perfuziilorC. efectul farmacologic apare instantaneuD. nu este un mod de administrare traumatizantE. nu necesită respectarea unei asepsii riguroase la injectare.

57. In grupul medicamentelor parenterale sunt cuprinse:A. forme lichide injectabileB. forme lichide perfuzabfleC. pulberi pentru preparate injectabileD. implanteE. soluţii pentru alimentaţie artificială enterală.

58. Administrarea soluţiilor hipertonice de glucoza provoacă:A. hipoglicemieB. glicozurieC. deshidratare celularăD. diureză osmoticăE. pierderea apei şi electroliţilor.

59. Cele mai frecvente căi de administrare parenterale sunt:

A. intravenosB. intramuscularC. intraarterialD. subcutanatE. intraperitoneal. *

60. Distrugerea microorganismelor dintr-un preparat parenteral poate fi

efectuată prin:A. căldură umedăB. agenţi chimiciC. radiaţii ionizanteD. filtrare sterilizantăE. căldură uscată.

61.Care dintre următoarele metode de sterilizare nu este menţionată în

F.R.X?A. sterilizarea cu vapori de apă sub presiuneB. sterilizarea prin căldură uscatăC. sterilizarea fracţionată (tindalizarea)D. sterilizarea prin filtrareE. sterilizarea cu gaz.

62. în care din următoarele preparate parenterale se pot adăugaconservând ântimicrobieni, conform F.R.X?

A. preparate administrate intracisternalB. preparate administrate intracardiacC. preparate administrate periduralD. preparate administrate intramuscularE. preparate administrate subcutanat.

63. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la sterilizarea prin filtrare

nu este adevărată?A. metoda se foloseşte în cazul soluţiilor, suspensiilor sau emulsiilor

termolabile

80 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_B. filtrarea se efectuează prin filtre bacteriologice sterile sau prin

membrane filtrante sterileC. toate operaţiile se efectuează în condiţii asepticeD. filtrele sau membranele filtrante folosite nu trebuie să cedeze

din componentele lorE. filtrele sau membranele filtrante nu trebuie să interacţioneze

fizic sau chimic cu produsul de sterilizat.

64. Precizaţi care sunt soluţii perfuzabile cu substanţe energetice:A. soluţia perfuzabilă de glucozaB. soluţia perfuzabilă de Dextran 70 cu clorura de sodiuC. soluţia perfuzabilă de lactat de sodiuD. soluţia perfuzabilă de clorhidrat de argininăE. soluţia perfuzabilă de sorbitol.

65. Care dintre următoarele soluţii perfuzabile prevăzute de F.R.X estefolosită în caz de acidoză?

A. soluţia perfuzabilă de fructozăB. soluţia perfuzabilă de glucozaC. soluţia perfuzabilă de hidrogenocarbonat de sodiuD. soluţia perfuzabilă de clorura de sodiuE. soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă.

66. Care din următoarele perfuzii se folosesc în combaterea alcalozei?A. perfuzia de lactat de sodiuB. perfuzia de carbonat acid de sodiuC. perfuzia de clorhidrat de argininăD. perfuzia de clorura de sodiu cu adaus de clorura de potasiuE. perfuzia de glucoza.

67. Referitor la preparatele perfuzabile, sunt valabile următoareleafirmaţii: ,

A. sunt soluţii apoase sau emulsii U/AB. se administrează i.v., în volume de 100 ml sau mai mariC. la preparare se admite adausul conservanţilor ântimicrobieni

D. conţinutul în substanţă activă se exprimă, după caz, în unităţide masă/l soluţie, mmoli/1 soluţie, calorii

E. sunt preparate sterile şi apirogene.

68. Emulgatorii sintetici utilizaţi în formularea emulsiilor parenterale

sunt:A. polisorbaţiiB. pluroniciiC. guma arabicăD. lecitineleE. spanurile.

69. Referitor la implante sunt valabile următoarele afirmaţii:A. sunt preparate farmaceutice lichide v

B. permit obţinerea unui efect rapidC. se aplică pe cale s.c. sau i.m.D. sunt comprimate mici, sterile, care se introduc sub piele prin

incizareE. se obţin prin comprimare sau cristalizare.

70. Microemulsiile injectabile prezintă următoarele caracteristici:A. sunt sisteme omogene, cu grad mare de dispersieB. nu sunt stabile în timpC. se administrează pe cale i.v. sau i.m.D. se formează spontan, prin agitare lentăE. au diametrul particulelor cuprins între 100-500 Â.

71. Ca agenţi pentru mărirea vâscozităţii preparatelor parenterale se

utilizează:A. gelatinaB. dextraniiC. polisorbaţiiD. carboximetilceluloza sodicăE. polividona.

81 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_72. Dintre metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparat injectabil

fac parte:A. adăugarea de agenţi gelifianţiB. administrarea simultană a unui vasoconstrictorC. utilizarea de vehicule uleioaseD. formarea de complecşi cu solubilitate micăE. adăugarea de macromolecule.

73. Din grupa formelor parenterale cu acţiune prelungită fac parte:A. soluţii injectabile cu vehicule apoaseB. soluţii injectabile cu vehicule vâscoaseC. soluţii injectabile cu vehicule uleioaseD. suspensii apoaseE. implante.

74. Referitor la metoda de liofilizare aplicată la obţinerea unor produseparenterale uscate, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. este un proces ce se desfăşoară la temperatură foarte ridicatăB. se numeşte criodesicare sau criosublimareC. este o tehnologie de desicare la temperatură şi presiune

scăzuteD. constă în congelarea preparatelor şi apoi sublimarea gheţii sub

vidE. necesită echipament special de producţie.

75. Formele farmaceutice parenterale se condiţionează în următoarelerecipiente:

A. fiole de sticlăB. recipiente presurizateC. pungi de material plasticD. fiole-seringiE. flacoane multidoze.

76. Fiolele utilizate pentru condiţionare medicamentelor injectabile suntcontrolate sub următoarele aspecte:

A. capacitatea

B. rezistenţa la sterilizareC. rezistenţa mecanicăD. rezistenţa hidroliticăE. etanşeitatea.

77. Plastomerii utilizaţi la fabricarea recipientelor pentru condiţionareapreparatelor parenterale sunt:

A. polietilenaB. clorura de polivinilC. polietilenglicoliiD. polipropilenaE. polisorbaţii.

78. Următoarele teste pot fi utilizate pentru depistarea pirogenelor:A. metoda hematocrituluiB. testul LimulusC. urmărirea evoluţiei numărului de globule albe, după injectarea

soluţiei la iepuriD. testul încărcăturii microbieneE. măsurarea hipertermiei la iepure.

79. Pirogénele, a căror prezenţă nu este admisă în perfuzii,*sunt:A. bacterii gram-pozitiveB. bacterii gram-negativeC. virusuriD. endotoxine microbiene de natură lipopolizaharidicăE. fungi.

80. Sterilizarea este procesul care desemnează:A. producerea stării de sterilitateB. ansamblul de măsuri utilizate pentru a împiedica aportul

exogen de microorganisme sau viruşi într-un preparatmedicamentos

C. metoda prin care se urmăreşte distrugerea germenilor patogeniexclusiv cu ajutorul unor substanţe chimice

82 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_D. metoda prin care se urmăreşte distrugerea germenilor patogeni

exclusiv cu ajutorul unor agenţi fiziciE. operaţia prin care toate microorganismele vii, sub formă

vegetativă sau sporulată, sunt omorâte sau îndepărtate dinprodus.

81. Controlul sterilizării prin metode termice se realizează cu următoriiindicatori biologici:

A. Bacillus subtilis (var. niger)B. Candida albicansC. Bacillus stearothermophilusD. Escherichia coliE. Bacillus sphaericus.

82. Proprietăţile coligative ale soluţiilor sunt utile în determinarea:A. tonicităţiiB. pH-uIui

C. solubilităţiiD. sterilităţiiE. stabilităţii.

83. Soluţia perfuzabilă de clorura de sodiu compusă prevăzută de F.R.X, conţine următoarele substanţe:

A. clorura de sodiuB. clorura de potasiuC. clorura de calciuD. clorura de magneziuE. lactat de sodiu.

84. Analiza serului sanguin arată un deficit de 17 mEq K+. Să se calculeze cantitatea de clorura de potasiu necesară corectării acestui deficit. (M KCl = 74,5)

A. 7,45 gB. 2,52 gC. 1,26 gD. 0,0252 g

E. 0,126 g.

85. lonograma serului sanguin indică un deficit de 50 mEq Na+. Calculaţi cantitatea de hidrogenocarbonat de sodiu care conţine 50 mEq Na+ (M NaHCOj = 84).

A. 4,2 gB. 42 gC. 84 gD. 0,084 gE. 0,042 g.

86. lonograma serului sanguin indică un deficit de 50 mEq Na+. Calculaţi cantitatea de clorura de sodiu ,care conţine 50 mEq Na+. (M NaCl = 58,45)

A. 5,845 gB. 2,923 gC. 0,0584 gD. 11,69 gE. 29,23 g.


Biofarmacie 87. Pentru prepararea unei soluţii perfuzabile de clorură de

sodiu cu un conţinut de 10 mEq/1 se vor dizolva într-un litru de apă:

A. 0,0584 gNaClB. 0,5845 gNaClC. 5,8450gNaClD. 11,70 g NaClE. 20 gNaCl.

88. Câţi mEq Na+ se găsesc într-un litru de soluţie perfuzabilă de NaCl

9%o? (M NaCl = 58,45)A. 391B. 154C. 8D. 0,8E. 0,15.

83 99


TXte de autoevaluare ̂ «udenti - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie_89. Ionograma unui pacient arată un deficit de 30 mEq Na+. Ce volum (ml)

de soluţie perfuzabilă de NaCl trebuie administrat pentru înlăturarea acestui deficit? ( M NaCl = 58,45).

A. 195 mlB. 520 mlC. 1000 mlD. 1040 mlE. 1260 ml.

90. Un volum de 500 ml soluţie perfuzabilă conţine 2,97 g KC1. Câţi mEq K+ sunt prezenţi în această soluţie? (M KC1 = 74,5).

A. 19,8B. 39,8C. 78,5D. 147E. 150.

91. Selectaţi categoriile de preparate parenterale prevăzute de F.R.X,supliment 2004

A. preparate injectabileB. preparate perfuzabileC. concentrate pentru soluţii injectabile sau perfuzabileD. pulberi pentru preparate injectabile sau perfuzabileE. soluţii pentru irigaţii.

92. Prevederile oficiale referitoare la producţia preparatelor parenteralesunt (conf. F.R.X, supliment 2004):

A. se obţin din materii prime şi metode de preparare care leasigură sterilitatea şi evită contaminarea microbiana şicreşterea microorganismelor

B. apa utilizată trebuie să corespundă prevederilor de la apa vracpentru preparate injectabile (monografie ,Apă pentru preparateinjectabile")

C. alternativ, se poate folosi apa purificatăD. pentru un eventual conservant antimicrobian folosit în

formulare trebuie să-i fie demonstrată eficacitatea

E. nu există precizări de acest tip.

93. Conform F.R.X, supliment 2004, pe eticheta unui preparat parenteraltrebuie să se menţioneze:

A. locul fabricaţieiB. denumirea şi concentraţia conservanţilor antimicrobieni

adăugaţiC. în cazuri adecvate, că soluţia se utilizează după o filtrare finalăD. faptul că preparatul este lipsit de endotoxine bacteriene şi

pirogeneE. metoda de sterilizare aplicată.

94. Conform F.R.X, supliment 2006, prin apa pentru preparate injectabilese înţelege:

A. apa vrac pentru preparate injectabileB. apa sterilizată pentru preparate injectabileC. apa purificată vracD. apa purificată condiţionată în recipienteE. apa de înaltă puritate.

95. Apa vrac pentru preparate injectabile:A. se obţine prin distilare din apă destinată consumului uman sau

apă purificatăB. se obţine exclusiv prin osmoză inversă din apa potabilăC. se obţine prin ultrafiltrare din apă purificatăD. se foloseşte ca solvent la prepararea medicamentelor

parenteraleE. se foloseşte la dizolvarea sau diluarea substanţelor sau

preparatelor pentru administrare parenterală.

84 99


Jggţldeauţoevaluare pentm^udenţi - Tehnologie Farmaceutic, «i B,^^.

96. Apa sterilizată pentru preparate injectabile:A. se foloseşte ca solvent la prepararea medicamentelor cu

administrare parenteralăB. se foloseşte la dizolvarea sau diluarea substanţelor sau

preparatelor pentru administrare parenteralăC. este divizată în recipiente adecvate, închise şi sterilizate apoi la

cald în condiţii care să asigure calitatea corespunzătoareprivind endotoxinele bacteriene

D. poate conţine aditivi >E. trebuie să fie lipsită de orice aditiv.

97. Asupra apei sterilizate pentru preparate injectabile se fac următoareledeterminări:

A. aciditate/alcalinitateB. conductivitateC. vâscozitateD. sterilitateE. endotoxine bacteriene.

98. Care dintre următorii alcooli se pot utiliza în amestec cu apa, casolvenţi la prepararea medicamentelor parenterale:

A. alcool etilicB. alcool benzilicC. glicerolD. propilenglicolE. polietilenglicoli fluizi.

99. Latexurile injectabile:A. sunt sisteme terapeutice coloidale submicronice de polimeri

biodegradabili insolubili în apă, în care se disperseazăsubstanţe medicamentoase

B. se administrează doar pe cale i.v. pentru obţinerea unui efectrapid

C. se administrează prin injectare i.m.D. se obţin prin polimerizare in situ si prin dispersareE. prezintă fenomenul de sedimentare.

100. La obţinerea latexurilor injectabile se pot utiliza:A. etilceluloza

B. carboximetilceiuloza sodicăC. acidul polilacticD. acidul ascorbicE. copolimerul acidului polilactic cu acidul glicolic.

4

11985



RĂSPUNSURI

1. E (3:510-512)2. A, B, C, E (1: 394-395, 2: 105)3. A, B (1:431,2: 114)4. C (1:431,2: 114)5. E (1:431,2: 114)6. A, B, C (3: 1071 - 1073)7. A,B, D, E (3: 1072)8. A, B (3: 1072)9. C, D, E (3: 1072)10.A, C, E (3:1071 -1072)11.A, B, C, E (3:512-514)12. B, C, D, E (3:514,1071 - 1073)13. A, B, D, E (1:497,2: 133,3:492-493)14. A, B, D, E (3: 492)15. A, C, D,E (1:519)16. A, B, D (1:518)17. B, D, E (3: 504, 507, 508)18. A (1:421-422,2:121-122)19. A, D,E (1:395,2:106)20. B, C, D (2:107,3:512)21.A,B,C (3:493,512)22. D, E (3:512)23. D (1: 412-415, 2: 122, 3: 1072)24. A, E (1:520-523)25. B,C (1:427, 2: 123)26. A, C (2: 130)27. B, C,D (1:477,2:131 - 132)28. A (3:512)29. A, C, E (3:511)30. A, C, D, E (1:399,3:511)31. A, B, C, D (1:442)32.A, B, C, E (1:442)33.A, C (1:440)34.A, B,C, D (1:444)35.A, C, D,E (1:399)

36.A,B, C,D (1:394)37.A, B, D, E (1:440)38. A, C, D (1:437)39. B, C, D, E (1:436)40. A, C, D (1:436)41. A, B, C, E (1:434)42. A, C, D, E (1:429-430)43. D (1:422)44. A, C, D, E (1:411)45. B, C, D (1:411)46. A, B, C, D (1:421)47. A, B, C (1:416)48. A, B, D, E (1:414)49. A, C, D, E (1:414)50. A, B, C (1:402)51. A, B, C,D (1:402)52. A, B, C (1:402)53. B, D (1:402)54. C (1:401)55. B, C, D, E (1:401)56. A, B, C (1: 397)57. A, B, C, D (1: 394)58. B, C, D, E (2: 114)59. A, B, D (1: 397)60. A, B, C, E (1:401)61. C (3: 1071 - 1073)62. D, E (3: 511)63. A (1:421,3: 1071 - 1073)64. A, E (1:519-520)65. C (1: 515-518)66. C, D (1: 518)67. A, B, D, E (3:492-493)68. A, B (1:519)69. C, D, E (1:487)70. A, C, D, E (1:481) '71. A, B, D, E (1:477)72. A, C, E (1:477)73. B, C, D, E (1:477)74. B, C, D, E (1:474)

120 86


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie75. A, C, D, E (1:456)76. A, B, D, E (1:457)77. A, B, D (1:463)

120 87



78. B,C,E (1:493)79. D (1:428)80. A, E (1:399,3: 1071)81. A,C (3: 1072)82. A (2: 114)83. A, B,C (3: 504)84. C (1:513,515)85. A (1:513-514)86. B (1: 513-514)87. B (1:514)88. B (1:513)89. A (1:513)90. B (1:513)91. A,B,C,D (4: 136)92. A, B, D (4: 136-137)93. B, C, D (4: 137)94. A, B (5:313,347-364)95. A, D (5: 347)96. B, C, E (5: 354)97. A, B, D, E (5:355-357)98. A, C, D, E (1:441 -443)99. A, C, D (1:486-487)100. A, C,E (1:487)

BIBLIOGRAFIE

1. D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. I, Ed.

Polirom, Iaşi, 2001;2. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;

3. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993;

4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2004;

5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2006, Ed.


Capitolul IX VA

CCINURI ŞI SERURI

1. Vaccinurile se prepară pornind de la:A. germeni vii cu putere patogénica mareB. germeni vii atenuaţiC. germeni omorâţiD. anatoxineE. sânge provenit de la pacienţi bolnavi.

2. Vaccinurile preparate pornind de la germeni vii atenuaţi sunt:A. antipoliomielitic (oral)B. antitetanicC. antirabicD. antiholericE. antidifteric.

3. Pentru distrugerea microbilor utilizaţi la prepararea vaccinurilor seutilizează:

A. căldurăB. eter, iod, fenolC. radiaţiiD. fluorură de sodiuE. temperatură scăzută.

4. Vaccinurile se administrează pe următoarele căi:A. parenteralăB. orală

122 88

Farmaceutică şi Biofarmacie


C. intranazală 'D. intraocularăE. cutanată.

5. Vaccinurile realizează o imunoterapie:A. pasivăB. activăC. nespecificăD. specificăE. mixtă.

6. Printre vaccinurile antivirale se numără:A. vaccinul antirabicB. vaccinul antigripalC. vaccinul contra hepatitei BD. vaccinul antitetanicE. vaccinul contra oreionului.

X

7. Imunoserurile de origine animală pentru uz uman:A. se obţin din sânge prelevat de la specii animale neimunizateB. se obţin din serul sau plasma unor animale imunizateC. conţin imunoglobuline sau fragmente de imunoglobuline

purificateD. se prezintă sub formă de aerosoliE. sunt preparate lichide sau liofilizate.

8. Imunoserurile:A. sunt destinate administrării oraleB. sunt destinate administrării i.v. sau i.m., dacă este cazul, după

diluareC. sunt lichide limpezi sau opalescente, incolore sau galben palD. preparatele lichide pot prezenta turbiditateE. produsele liofilizate, după reconstituire, trebuie să aibă

aceleaşi caracteristici ca preparatele lichide.

9. Vaccinurile pentru uz uman pot fi constituite din:

A. organisme inactivate prin mijloace chimice sau fizice, carepăstrează proprietăţile imunogene adecvate

B. organisme vii, nevirulente în mod normal sau tratate pentruatenuarea virulenţei, care îşi menţin proprietăţile imunogenecorespunzătoare

C. antigene extrase din organismeD. antigene obţinute prin inginerie geneticăE. imunoglobuline purificate.

10. Pe eticheta vaccinurilor de uz uman se pot înscrie, printre altele,

următoarele menţiuni:A. doza recomandată şi calea de administrareB. condiţiile de conservareC. determinările cerute de farmacopeeD. denumirea şi concentraţia conservanţilor antimicrobieni

conţinuţiE. metoda de obţinere.

11.Anatoxinele:A. sunt toxine bacteriene modificate cu ajutorul căldurii şi a

fenoluluiB. au proprietăţi antigeniceC. nu determină în organism producerea de anticorpi specificiD. nu sunt toxiceE. se mai numesc toxoizi.

12.Anticorpii:A. sunt substanţe de natură proteicăB. sunt lipopolizaharideC. sunt doar imunoglobuline IgGD. se formează în organism în urma contactului cu un antigenE. reacţionează specific formând complexul antigen-anticorp.

13.Vaccinurile:A. sunt biopreparate sterile care conţin substanţe puternic

antigeniceB. sunt destinate prevenirii diferitelor boli (infecţii)

122 89



C. pot fi utilizate în unele cazuri pentru tratarea unor infecţiiD. sunt preparate obţinute din sânge care conţine doze mari de

anticorpiE. produc după administrarea în organism o imunizare pasivă.

14.Anatoxinele se utilizează pentru vaccinarea contra:A. gripeiB. difteriei •

C. poliomieliteiD. hepatitei BE. tetanosului.

15.Vaccinurile se prezintă sub formă de:A. soluţii coloidaleB. emulsii

122 90



9

124 91



rZ. suspensii ). pulberi liofilizate i. pudre.

16. Ca vehicule la prepararea vaccinurilor se folosesc:A. ser fiziologicB. soluţii tampon fosfatC. soluţii de glucozaD. soluţii hidroalcooliceE. solvenţi nemiscibili cu apa. »

17. In compoziţia vaccinurilor pot intra următorii conservândantimicrobieni:

A. hidrochinonăB. fenolC. formolD. tiomersalE. 2-fenoxietanol.

18. Referitor la seroterapie, sunt valabile următoarele afirmaţii:A. realizează o imunitate activăB. realizează o imunitate pasivăC. determină formarea de anticorpi în organismD. se poate utiliza atât în scop preventiv cât şi curativE. se utilizează pentru a neutraliza veninurile sau toxinele

ingerate.

19. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la imunoglobuline:A. sunt glicoproteine serice cu funcţie de anticorpiB. se grupează în 5 claseC. cea mai activă este gammaglobulinaD. se administrează oralE. se administrează în injecţii i.v. sau i.m.

20. Serurile terapeutice:A. sunt biopreparate sterile, lichide sau solideB. conţin anticorpi şi antitoxine

C. determină după administrarea în organism o imunizarenespecifică

D. determină după administrarea în organism o imunizare pasivă


E. se păstrează la temperatura camerei, timp de 3-5 ani.

21. Vaccinurile virale se prepară din:A. virusuri cultivate pe animale sau ouă embrionateB. virusuri care se dezvoltă pe culturi celulare sau ţesuturiC. virusuri care se dezvoltă pe culturi de celule modificate

geneticD. toxine a căror toxicitate este neutralizată prin mijloace fizice

sau chimiceE. sânge obţinut de la animale imunizate.

22. Vaccinurile pot fi adsorbite pe:A. fosfat de aluminiuB. fenolC. fosfat de calciuD. talcE. hidroxid de aluminiu.

23. La realizarea imunoserurilor:A. se folosesc animale sănătoase aparţinând unei specii aprobate

de autoritatea competentăB. imunizarea se face numai cu vaccinuri care conţin germeni viiC. recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă sau prin

plasmaforezăD. în timpul recoltării se asigură menţinerea sterilităţii produsuluiE. nu se admite adăugarea de conservant antimicrobian în timpul

recoltării.

24. Imunoserurile de origine animală pentru uz uman:A. sunt preparate lichide sau pulberi liofilizateB. se dizolvă complet în volumul de lichid menţionat pe etichetăC. au pH alcalinD. sunt condiţionate în recipiente bine închiseE. sunt preparate sterile.

92 92


25. Serul recoltat de la animale imunizate conţine:A. electroliţi

B. imunoglobulineC. plasmociteD. albumină

93 93

Jeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Binfan™,^


E. fibrină.

95 129

1


26. Seroterapia:A. dă o imunitate activă si specificăB. se foloseşte numai preventivC. are efect pe o perioadă scurtă de timpD. provoacă formarea de anticorpi în organismul primitoruluiE. poate fi folosită în cazuri de rezistenţă la antibiotice.

27. Serurile terapeutice se păstrează: >A. ferit de luminăB. la congelatorC. în recipiente bine închiseD. în recipiente sterile şi închise etanşE. la temperatură cuprinsă între 4-6°C.

1. B, C, D2.A,C3.A, B, D, E4. A, B, C5. B, D6. A, B, C, E7. B,C,E8. B,C,E9. A, B, C, D10. A, B, D11. A, B, D, E12. A, D, E13. A, B,C14. B, E15. A, C, D16. A, B, C17. B, C, D, E18. B,D,E19. A, B, C, E20. A, B, D21. A, B,C22. A, C, E23. A, C, D24. A, B,E25. A, B, D26. C, E27. A, D, E

RĂSPUNSURI

(1:538)(1: 538)(1:538)(1:541)(1: 543-544)(1: 543)(1:547-549,2: 231)(2: 231 -232, 237)(2: 300-301)(2: 309)(1:537)(1:537)(1:537-538)(1:538)(1:543)(1: 543)(1:543)(1:549)(1:548)(1: 547-549)(2: 301)(2: 305)(2: 232 - 234)(2:231 -239)(1:547)(1: 548-549)(1:548,2:236,239)

96 129

1


BIBLIOGRAFIE

D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi. I, Ed. Polirom, laşi, 2001;*** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2006, Ed. Medicală, Bucureşti, 2006.

97 129

1

Teste de: autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Capitolul X PREPARATE

OFTALMICE

1. Penetraţia medicamentelor la nivelul ochiului depinde de:A. solubilitatea substanţelor active >B. prezenţa agenţilor antimicrobieniC. integritatea corneeiD. tonicitatea soluţiilorE. activitatea de suprafaţă a substanţelor active.

2. Penetraţia prin cornee a alcaloizilor din picăturile pentru ochi este

favorizată de:A. crearea unui pH de maximă solubilitate a substanţei active,B. folosirea de sisteme tampon cu pH apropiat de neutralitateC. mărirea vâscozităţii soluţiilorD. utilizarea colirelor uleioaseE. adăugarea de conservanţi antimicrobieni potriviţi.

3. Substanţele tensioactive măresc viteza de pătrundere intraoculară a

medicamentului prin:A. mărirea solubilităţii substanţei activeB. mărirea vâscozităţii vehicululuiC. umectarea mai bună a corneeiD. mărirea stabilităţii în timp a soluţiei oftalmiceE. tamponarea soluţiei oftalmice.

4. Conform F.R. X, vehiculele utilizate la prepararea picăturilor pentruochi sunt:

A. apa proaspăt fiartă şi răcităB. apa pentru preparate injectabileC. parafina lichidăD. propilenglicolulE. uleiul de floarea soarelui neutralizat şi sterilizat.

5. Factorii externi de care depinde stabilitatea chimică a soluţiiloroftalmice sunt:

A. luminaB. temperaturaC. natura solventuluiD. aerulE. pH-ul soluţiei.

6. Factorii interni care influenţează stabilitatea chimică a soluţiiloroftalmice sunt:

A. natura solventuluiB. pH-ul soluţieiC. aerulD. natura substanţelor auxiliareE. contaminarea cu microorganisme.

7. Toleranţa soluţiilor oftalmice este optimă atunci când acestea au:A. temperatura apropiată de temperatura corpuluiB. pH-ul apropiat de pH-ul lichidului lacrimalC. particule solide în suspensieD. presiunea osmotică apropiată de cea a lichidului lacrimalE. vâscozitate de maxim 40 - 50 cP.

8. Toleranţa unui colir depinde de:A. natura şi concentraţia substanţei activeB. tonicitatea preparatuluiC. valoarea adecvată a pH-uluiD. realizarea apirogenităţiiE. folosirea unor solvenţi anhidri.

130 98



9. Ca substanţe izotonizante la prepararea colirelor se folosesc:A. clorura de sodiuB. azotat de potasiu •C. propilenglicolD. acidboricE. sorbitol.

10. în cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol în-A. asigurarea stabilităţii fizico-chimice a substanţei medicamentoase

B. asigurarea toleranţeiC. asigurarea penetraţiei prin cornee a substanţei activeD. conservarea antimicrobiana a preparatelorE. mărirea vâscozităţii preparatului.

11. Suspensiile apoase folosite în oftalmologie permit:A. sterilizarea la cald sau prin filtrare a preparatuluiB. administrarea unor substanţe insolubile în apăC. realizarea unei absorbţii rapide a substanţei activeD. realizarea unui efect prelungit ■

E. asigurarea unei stabilităţi fizice mărite comparativ cu soluţiile

oftalmice.

12. Pentru suspensiile oftalmice F.R.X prevede ca diametrul particulelorfazei dispersate determinat la microscop să fie de cel mult:

A. 10 um pentru 90 % din particulele examinate şi 50 um pentru10 % din particulele examinate

B. 25 um pentru 90 % din particulele examinate şi 50 um pentru10 % din particulele examinate

C. 50 um pentru 90 % din particulele examinate şi 100 (im pentru

10 % din particulele examinateD. 25 um pentru 50 % din particulele examinate şi 50 um pentru

50 % din particulele examinateE. 50 um pentru 50 % din particulele examinate şi 100 um pentru

50 % din particulele examinate.

13. Conform F.R.X, o soluţie oftálmica se poate prepara prin dizolvareasubstanţei active , în soluţii izotonice sterile:

A. când cantitatea de substanţă activă este sub 2 g % m/mB. când cantitatea de substanţă activă este peste 2 g % m/mC. când cantitatea de substanţă activă este sub 3 g % m/mD. când cantitatea de substanţă activă este peste 3 g % m/mE. în nici una din aceste situaţii.

14. Conform F.R.X picăturile pentru ochi ce conţin mai puţin de lg %(m/m) substanţă activă se prepară prin dizolvarea acesteia în:

A. apă distilatăB. apă distilată pentru preparate injectabileC. soluţii hipotonice sterileD. soluţii izotonice sterile


Biofarmacie E. soluţii hipertonice sterile.

15. Conform F.R.X, când substanţa activă dintr-un colir depăşeşteconcentraţia de lg % cantitate de substanţă necesară pentruizotonizare se calculează:

A. după formula trecută în monografia InjectabiliaB. folosind tabele cu scăderea punctului de congelareC. folosind tabele cu echivalenţi în NaClD. folosind metoda hematocritului modificatE. folosind diferite nomograme.

16. Care din următoarele colire este prevăzut în F.R.X?A. colir cu cloramfenicol 0,5 g %B. colir cu clorhidrat de pilocarpina 4 g %C. colir cu fizostigmină 0,25 %D. colir cu sulfat de atropină l g %E. colir cu protargol 2 g %.

17. Colimi oficinal în care boratul de fenilmercur se află în concentraţiede 1:100 000 este:

A. colimi de azotat de argintB. colimi de azotat de pilocarpina

130 99



C. colimi cu rezorcinăD. colimi cu cloramfenicolE. colimi cu sulfat de zinc.

18. Care din următoarele colire se eliberează cu eticheta „Otravă!"?A. colimi cu azotat de argintB. colimi cu sulfat de atropinăC. colimi cu azotat de pilocarpinaD. colimi cu rezorcinăE. colimi cu sulfat de zinc.

ì

19. Colirele care conţin sistemul tampon acid boric-tetraborat de sodiusunt:

A. colimi cu azotat de argintB. colimi cu sulfat de atropinăC. colimi cu azotat de pilocarpinaD. colimi cu rezorcinăE. colimi cu sulfat de zinc.

20. Conform F.R.X pentru izotonizarea colirului cu rezorcină seutilizează:

A. clorura de sodiuB. azotat de sodiuC. glucozaD. acid borieE. acid boric-tetraborat de sodiu.

21. Colinii oficinal cu nitrat de pilocarpina:A. conţine 4g % nitrat de pilocarpinaB. conţine 2g % nitrat de pilocarpinaC. se izotonizează cu clorura de sodiuD. se păstrează la VenenaE. are acţiune miotica.

22. Precizaţi agenţii antimicrobieni folosiţi la prepararea colirelor multidoză

menţionaţi în F.R.X:

A. borat de fenilmercurB. clorura de benzalconiuC. parahidroxibenzoat de metilD. diacetat de clorhexidinăE. alcool feniletilic.

23. Adăugarea de conservanti este contraindicată la:A. colire unidozăB. colire multidozăC. colire care se administrează pe corneea traumatizatăD. băi oculareE. unguente oftalmice.

24. Un conservant pentru uz oftalmie trebuie să posede următoarelecalităţi:

A. un spectru larg de acţiuneB. efect de duratăC. să nu fie sensibilizam sau alergicD. să fie eficace la concentraţii mariE. să fie solubil în apă.

25. Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni folosiţi pentruasigurarea sterilităţii colirelor se determină pe următoarelemicroorganisme:

A. Staphylococcus aureusB. Pseudomonas aeruginosaC. Escherichia coliD. Candida albicansE. Bacillus subtilis var. niger.

26. Asigurarea sterilităţii suspensiilor oftalmice se face prin:A. sterilizarea cu aer caldB. adaos de conservândC. sterilizarea cu oxid de etilenD. filtrarea bacteriologicăE. prepararea în condiţii aseptice.

27. Sterilitatea colirelor unidoză este asigurată prin următoareleprocedee:

A. sterilizarea cu vapori de apă sub presiune

130 100



B. filtrare sterilizantăC. preparare pe cale asepticăD. adăugarea de substanţe conservante antimicrobieneE. combinarea tuturor procedeelor de mai sus.

28. Agenţii de mărire a vâscozităţii soluţiilor oftalmice favorizează:A. mărirea tensiunii superficialeB. mărirea timpului de contact cu mucoasa ocularăC. toleranţa preparatelorD. eficacitatea preparatelorE. stabilitatea preparatelor la variaţii de temperatură.

29. Un agent de vâscozitate folosit la prepararea soluţiilor oftalmicetrebuie să îndeplinească următdarele condiţii:

A. să fie hidrosolubil şi să dea soluţii transparenteB. să aibă în soluţie acelaşi indice de refracţie cu lichidul lacrimalC. să nu reacţioneze cu substanţele active sau cu alte substanţe

auxiliare din formula colirelorD. să confere soluţiei oftalmice o n > de 50 cPE. să permită sterilizarea soluţiei oftalmice.


Biofarmacie 30. Ca agenţi de mărire a vâscozităţii soluţiilor oftalmice se

folosesc:A. metilcelulozaB. boratul de fenilmercurC. alcool polivinilicD. clorobutanolE. polivinilpirolidona.

31. Băile oculare:A. sunt denumite şi ape oftalmice sau loţiuni oculareB. sunt sterileC. pot fi soluţii sau suspensii *D. sunt izotonice şi izohidriceE. se prescriu în cantităţi de cel puţin 50 g.

32. Băile oculare se caracterizează prin:A. concentraţie mică de substanţă activăB. sterilitateC. izotonieD. vâscozitate crescutăE. limpezime.

33. Conform F.R.X, băile oculare se prescriu în cantităţi de cel puţin:A. 5 gB. 10 gC. 50 gD. 100 gE. nici una din valorile de mai sus.

34. Soluţiile tampon folosite ca vehicule pentru preparate oftalmice sunt:

A. soluţia de acid boric 1,9 g %B. soluţia de acid boric modificatăC. soluţia de clorură de sodiu 0,9 g %D. soluţia izotonică de fosfaţiE. soluţia de glucoza 5 g % .

35. Clorura de sodiu nu poate fi folosită pentru a realiza

izotonizarea

colirului cu azotat de argint deoarece:A. poate precipita clorura de argintB. va hidroliza azotatul de argintC. se va inactiva azotatul de argint

D.va precipita argintul metalicE. nici una din variantele prezentate mai sus.

36. Soluţiile oftalmice, în farmacie, se pot obţine sterile astfel:A.prin preparare pe cale asepticăB. prin filtrare sterilizantă

C. prin sterilizare cu căldură uscatăD.prin sterilizare la autoclav

130 101



E. prin sterilizare la 98 - 100° C, timp de 30 minute.

37. Soluţiile pentru băi oculare:A.sunt soluţii apoase sterileB.pot conţine excipienţi pentru ajustarea tonicităţii, vâscozităţii

sau pH-uluiC. pot fi formulate ca preparate unidoză sau multidoză

D.cele unidoză pot conţine conservanţi antimicrobieni potriviţiE. sunt destinate spălării ochiului sau impregnării pansamentelor

oculare

38. Eticheta soluţiilor pentru băi oculare trebuie să menţioneze:A.descrierea caracterelor organolepticeB. dacă preparatul este destinat unei utilizări unice

C. perioada limită de utilizare după deschiderea recipientului(maxim 4 săptămâni), în cazul preparatelor multidoză

D. dimensiunea maximă a particulelor de substanţă activăE. doza eliberată pe unitatea de timp

39. Pulberile pentru picături oftalmice şi băi oculare:A.sunt preparate condiţionate sub formă uscatăB. înainte de administrare se dizolvă sau se suspendă într-un

lichid corespunzătorC. condiţia de sterilitate este obligatorie

D.preparatele obţinute după dizolvare sau suspendare trebuie săfie apirogene

E. preparatele lichide obţinute trebuie să corespundă prevederiloroficinale referitoare la picăturile oftalmice sau soluţiile pentrubăile oculare

40. Preparatele oftalmice semisolide:A. se prezintă sub formă de unguente, creme sau sau geluri sterile

130 102


Teste de autoevaluare pentn, sfanţi - Tehnologie Farmaceutic.

B. au substanţe active dizolvate sau dispersate într+o bază deunguent corespunzătoare

C. trebuie să fie apirogeneD. sunt condiţionate în tuburi, sterilizate, pliabile,prevăzute cu o

canulăE. tuburile conţin maxim 1 Og de preparat.

41. Rp/Argenti nitratis 0,2 gAque q.s. ad 20 g v

M. f. collyrium isotonicum Ce cantitate de NaNCh este necesară pentru izotonizarea acestui colir?

(MNaN03 = 85)A. 0,080 gB. 0,16 gC. 0,80 gD. 1,00 gE. 1,60 g.

42. Ce cantitate de azotat de argint este necesară pentru a prepara osoluţie izotonică (M AgN03 = 169,9)?

A. 2,6%B. 1,3%C. 5,2%D. 4,5%E. 3,8 % .

43. Rp/Pilocarpini hydrochloridici 0,50 gProcaini hydrochloridici 0,20 gAque q.s. ad 40 g

Ce cantitate de clorură de sodiu este necesară pentru izotonizareaacestui. COlir (M clorhidrat dc pilocarpinâ = 244,72, M clortiidrat dc procainâ =

272,78, MNaCi= 58,45)?

A.

4,94%B.

1,97%C.

0,49 %D. 0, 197 %E.

0,12%.

1. A, C, D, E2. B,C, D3. A,C4. A, B, E5. A, B, D6. A, B, D7. A, B, D, E8. A,B,C9. A, B, D10. A, B, C ll.B, D12. B13. E

14. D15. A16. D17. C18. B, C19. B,C20. D21. B, D, E22. A, B, D23. A, C24. A, B, C, E25. A, B, C, D26. B, E27. A, B, C28. B, C, D29. A, B, C, E30. A, C, E31. A, B, D, E32. A, B, C, E

103 139


Teste de autoevaluare pentn, sfanţi - Tehnologie Farmaceutic. 33. C34. A, B, D35. A36. A, B, D, E

RĂSPUNSURI

(2: 139, 1:572, 573)(2: 139-140)(1:574)(3: 709)(1: 572)(1: 572)(2: 143, 1:572-573)(1:572-573)(1:567,576)(1:570)

(1: 589)(3:710)(3: 709)(3: 709)(3: 710)

(3: 711)(3: 713)(3: 711-713)(3:711-713)(3:713)(3: 712)(3: 710)(1:579)(1:577)(3:1091)(2: 157)(2: 157, 1:566)(2:150)(2: 151, 1: 576)i(1:576-577)(1:558)(2: 155- 156, 1:559)(3:711)(1:571)(3 : 712)(1: 566).

104 139



37. A, B, C,E (4: 131)38. B, C,E (4: 131-132)39. A, B, C, E (4: 132)40. A, B, D (4: 133)41. B

Se determină cantitatea de izotonizant după formula prevăzută de F.R. X:

0,2308-(Ci + CI il+.............)C=-----------------------------------xMr '

r

0,2308-( 10/169,9 x 1,5)C =-----------------------------------x 85 = 8,07 g NaN03

1,5

lOOOgcolir...............................8,07 g Na N0320 g colir................................x

x = 0,16gNaNO3

38. ASe determină cantitatea de azotat de argint necesară preparării unei soluţii izotonice cu ajutorul formulei:

0,2308 x MC%o =------------------

40 g colir.........0,5 g clorhidrat de pilocarpina.. .0,2 g clorhidrat deprocaină

1000 g colir........................................x g............................................y gx = 12,5 g clorhidrat de pilocarpina y = 5 g clorhidrat de procaină

Se determină cantitatea de izotonizant după formula prevăzută de F.R. X :

0,2308-(Ci+ CH1+.............)C-------------------------■.- - - -— x Mr

r

0,2308 - ( 12,5/244,72 x 1,5 + 5/ 272,78 x 1,5)C =--------------------------------------------------------------x 58,45

1,5C = 4,94 g NaCl

Se determină cantitatea de clorura de sodiu necesară izotonizării a 40 g colir.

1000 g colir...............4,94 g clorura de sodiu40 g colir...............z

z = 0,197 g clorura de sodiu

BIBLIOGRAFIE

140 105


0,2308 x 169,9C%o =-----------------------= 26,149 g azotat de argint

1,51000 g colir....................26,149 g azotat de argint100 g colir........................x

x = 2,6 g %

39. DSe calculează concentraţia celor două substanţe active corespunzătoare pentru 1000 g colir:

1. D. Lupuleasa, Iuliana Popovici - Tehnologie farmaceutică, voi 1, Polirom, Iaşi, 1997;

2. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;3. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală,

Bucureşti, 1993;4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment, Ed.


C

a

p

i

t

o

l

u

l

XI

AEROSOLI

1. Aerosolii farmaceutici se pot obţine prin următoarele metode:A. liofilizareB. precipitare >C. antrenare cu vapori de apă şi condensarea la nivelul căilor

respiratorii superioareD. dispersare cu aer sub presiune (cu ajutorul duzelor)E. dispersare cu un gaz propulsor.

2. Aerosolii cu aplicaţie topică prezintă următoarele avantaje:A. asigură o administrare rapidă şi comodăB. evită contactul manual cu suprafaţa tratatăC. realizează o repartiţie uniformă a substanţei active pe

suprafaţa tratatăD. necesită un proces tehnologic simpluE. au un preţ de cost redus.

3. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosolii de uz externsunt adevărate?

A. cele mai multe preparate sunt de tip sprayB. asigură o mai bună protejare a conţinutului faţă de mediul

externC. gazele propulsoare trebuie să aibă un punct de fierbere scăzutD. gazele propulsoare trebuie să aibă un punct de fierbere ridicatE. gazele propulsoare lichefiate trebuie să se evapore în

momentul trecerii prin orificiul de emisie.

4. Umplerea recipientelor pentru aerosoli se realizează:A. sub presiune la temperatura normalăB. la presiune normală şi temperatură normală

C. la presiune normală şi la temperaturi scăzute în instalaţiifrigorifice

D. sub presiune, la caldE. la vid.

5. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cugaze comprimate?

A. propulsorul poate fi: C02, N20, N2B. gazele comprimate pot fi parţial solubile sau

insolubile înprodusul dispersat

C. sunt puţin sensibili la variaţii de temperaturăD. presiunea în recipient rămâne constantă pe toată

durataeliberării conţinutului din recipient

E. presiunea din recipient permite eliberarea totală a conţinutului.

6. Gazele lichefiate utilizate ca propulsori trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:

A. să fie inerte din punct de vedere chimicB. să fie neinflamabileC. să aibă un punct de fierbere sub temperatura camereiD. să aibă un punct de fierbere mareE. să aibă capacitate bună de dizolvare.

7. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cudouă faze?

A. sunt constituiţi dintr-o fază gazoasă şi una lichidăB. după formarea aerosolului, propulsorul lichefiat se

aflăemulsionat ca fază internă într-o emulsie de tip U/A

C. pot fi obţinuţi cu gaze comprimate

D. pot fi obţinuţi cu gaze lichefiate, dacă acestea sunt miscibilecu substanţa activă

E. se recurge la adaos de cosolvenţi pentru a se asigura unamestec intim al substanţei active cu propulsorul.

8. Care dintre afirmaţii sunt valabile pentru aerosolii cu gaze lichefiate?A. presiunea din recipient este determinată de presiunea de vapori

a gazului propulsor, nu şi de cantitatea acestuiaB. propulsorii pot fi consideraţi ca făcând parte integrantă din

formulăC. presiunea în recipient rămâne constantă menţinându-se

echilibrul între porţiunea de propulsor lichefiat şi fracţiunea înstare de vapori

D. ca gaze lichefiate se folosesc în special derivaţi clorofluoruraţiai metanului şi etanului

E. se obţin printr-un proces tehnologic simplu şi sunt lipsiţi de

toxicitate.

9. Din categoria gazelor propulsoare lichefiate fac parte:A. azotB. freon 11C. argonD. freon 12E. freon 114.

10. Sub formă de aerosoli de inhalaţie se administrează:A. bronhodilatatoareB. antibioticeC. corticosteroiziD. antipireticeE. anestezice.

11. Dimensiunea particulelor pentru aerosolii de inhalaţie destinaţi a fi utilizaţi la nivelul alveolelor pulmonare trebuie să fie:

A. între 10-30 umB. între 30-50 umC. < 3 um

D. între 3-20 umE. >50um.

12. Valva este compusă din:A. cap de apăsareB. propulsorC. resortD. tub plonjorE. jiclor.

13. Valva are următoarele roluri:A. permite utilizarea conţinutului aflat sub presiuneB. asigură închiderea etanşă a recipientului

C. permite distribuţia conţinutului printr-o simplă

apăsare

mecanicăD. asigură dispersarea substanţei active în gazul propulsorE. toate cele mai sus menţionate.

14. Controlul calităţii aerosolilor se referă la:A. urmărirea calităţii substanţelor active si a propulsorilorB. urmărirea conţinutului în endotoxine bacterieneC. determinarea mărimii particulelor de substanţă activăD. viteza de emisieE. corectitudinea dozării.

15. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul aerosolilorpentru căile respiratorii?

A. produc un efect local asupra mucoaselor căilor respiratoriiB. pot conţine antibiotice, bronhodilatatoare,

antiinflamatoaresteroidiene şi nesteroidiene

C. se folosesc exclusiv pentru efect sistemic

D. conţin particule cu diametrul de ordinul micronilorE. sunt denumiţi şi aerosoli de inhalaţie.

16. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la aerosoli suntadevărate?

A. sunt dispersii de particule lichide sau solide într-un mediu dedispersie gazos

B. energia necesară dispersării poate fi produsă de un gazpropulsor

C. folosirea lor se bazează pe trei tipuri de expulzări: simplă, cuturbulenţă, cu turbulenţă şi expansiunea particulelor dispersate

D. fineţea dispersiei, omogenitatea şi stabilitatea nu prezintăimportanţă pentru calitatea preparatului

E. se folosesc exclusiv pentru aplicaţii în dermatologie.

17. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la gazele propulsoaresunt adevărate?

A. constituie faza elasticăB. pot fi gaze comprimateC. pot fi gaze lichefiate 'D. constituie forţa motrice a ansamblului presurizatE. exercită asupra conţinutului o presiune mai mică decât

presiunea atmosferică.

18. Propulsorii unui aerosol pot fi reprezentaţi de:A. gaze comprimateB. lichide sub presiune

C. gaze lichefiateD. oxigenE. toate cele mai sus menţionate.

19. în funcţie de diametrul particulelor, penetrarea aerosolilor de inhalaţie

se face astfel:

A. particulele mai mari de 30 um ajung în fosele nazale, faringe,

laringe

B. 20-30 um, ajung la nivelul traheei (

C. 10-20 um, ajung la nivelul bronhiilorD. 3-10 um, pătrund la nivelul alveolelor pulmonareE. < 3 fim, pătrund la nivelul alveolelor pulmonare.

20. Penetraţia aerosolilor în căile respiratorii depinde de:A. mărimea particulelor substanţei activeB. anatomia căilor respiratoriiC. mecanica respiratorieD. timpul de contact între aerosol şi suprafaţa mucoaseiE. agenţii de vâscozitate utilizaţi în formulare.

21. Aerosolii de inhalaţie prezintă următoarele avantaje:A. administrarea pulmonară necesită doze crescute în

comparaţie

cu alte căi de administrareB. absorbţia este foarte rapidăC. se evită efectul primului pasaj hepaticD. este posibilă localizarea şi acţiunea aerosolului Ia

anumiteniveluri ale căilor respiratorii

E. medicamentul este protejat faţă de agenţii exteriori.

22. Factorii care determină localizarea particulelor aerosolizate

în căile

respiratorii sunt:A. gradul de dispersieB. ritmul respiratorC. mişcarea ciliarăD. viteza şi tipul fluxului gazosE. circulaţia sanguină de la nivelul alveolelor pulmonare.

23. Gradul mare de instabilitate al aerosolilor este cauzat de:

A. vâscozitatea mică a mediului de dispersieB. diferenţa mică de densitate între faza dispersă şi mediul de

dispersieC. încărcătura electrică redusă a particulelor aerosolizateD. agregarea picăturilor mici în picături mai mariE. forma particulelor aerosolizate.

24. Freonul 12 conţine:A. 1 atom de fluorB. 2 atomi de fluorC. 1 atom de carbonD. 2 atomi de carbonE. 2 atomi de clor.

25. Freonul 114 conţine:A. 2 atomi de carbonB. 4 atomi de fluorC. 1 atom de fluorD. 2 atomi de clorE. 1 atom de carbon.

26. Gazele comprimate care intră în formularea aerosolilor presurizaţisunt:

A. fluorocarburiB. azotC. freoniD. protoxid de azotE. dioxid de carbon.

27. Recipientele pentru medicamentele presurizate sunt confecţionate din:A. oţel inoxidabilB. aluminiuC. plumbD. sticlă 'E. plastic.

28. Ştiind că denumirea freonilor este urmată de un număr format dindouă sau trei cifre, precizaţi semnificaţia primei cifre, începând de ladreapta la stânga (locul unităţilor):

A. numărul atomilor de carbonB. numărul atomilor de hidrogenC. numărul atomilor de clorD. numărul atomilor de fluorE. numărul atomilor de oxigen.

29. Referitor la preparatele de inhalat, sunt valabile următoarele afirmaţii:

A. sunt preparate lichide sau solideB. nu pot fi condiţionate în recipiente presurizateC. pot conţine gaze propulsoare, cosolvenţi,

conservanţi,

solubilizanţiD. pot fi condiţionate în recipiente unidoză sau muţtidozăE. se administrează pentru obţinerea unui efect local

sau

sistemic.

30. Despre preparatele farmaceutice presurizate se poate afirma:

A. sunt condiţionate în recipiente speciale, sub

presiunea unui

gazB. se prezintă sub formă de soluţii, emulsii, suspensiiC. conţinutul este eliberat din recipient sub formă de

aerosol saude jet lichid sau semisolid

D. preparatul nu se aplică pe pieleE. preparatul este eliberat din recipient cu ajutorul unei valve.

31. Gazele propulsoare folosite în cazul preparatelor farmaceutice

presurizate sunt:A. gaze lichefiate la presiune normalăB. gaze lichefiate sub presiuneC. gaze comprimateD. lichide cu punct de fierbere scăzutE. gaze supercritice.

32. Din categoria gazelor lichefiate sub presiune folosite ca gazepropulsoare în formularea preparatelor farmaceutice presurizate facparte:

A. hidrocarburi clorurateB. hidrocarburi fluorurateC. freoniD. hidrocarburi cu masă moleculară mareE. hidrocarburi cu masa moleculară mică (propan, butan).

33. Valva, ca dispozitiv de pulverizare:A. asigură închiderea etanşă a recipientului în stare de repausB. reglează eliberarea conţinutului în afara recipientului în cursul

folosirii aerosoluluiC. asigură o eliberare continuă, sau eliberează o cantitate dozată

de produs la o apăsare, după cazD. este confecţionată din oţelE. nu vine în contact direct cu produsul în momentul pulverizării.

34. Pe eticheta preparatelor farmaceutice presurizate trebuie să se înscrie:A. modul de obţinereB. modul de utilizareC. precauţiile care trebuie luateD. gazul propulsorE. cantitatea de substanţă activă pe doza pulverizată din

recipientele cu valvă dozatoare.

35. Spray-urile nazale:A. sunt formulate doar ca soluţiiB. sunt soluţii, emulsii sau suspensiiC. sunt condiţionate în recipiente unidoză

D. sunt în general condiţionate în recipiente multidozăE. recipientele pot fi presurizate sau cu nebulizator.

36. Spray-urile bucofaringiene:A. sunt soluţii, emulsii sau suspensiiB. sunt destinate obţinerii unui efect local sau sistemicC. se pulverizează sub limbăD. se pulverizează în cavitatea orală sau în faringeE. mărimea picăturilor trebuie să asigure depunerea

lor încavitatea orală sau în faringe, după caz.

37. Spray-urile auriculare: *A. sunt destinate administrării în conductul auditiv externB. trebuie să ajungă la nivelul timpanuluiC. sub formă de lichide sunt condiţionate în general în

recipienteunidoză

D. sub formă de lichide sunt condiţionate în general în recipientemultidoză

E. recipientele sunt prevăzute cu un aplicator adecvat.

38. Care dintre următoarele preparate pot fi formulate şi ca spume?

A. preparate auriculareB. preparate nazaleC. preparate vaginaleD. preparate pentru aplicaţii cutanateE. preparate rectale.

39. Spray-urile sublinguale:A. se administrează prin pulverizare sub limbă > .B. sunt destinate obţinerii unui efect localC. sunt destinate obţinerii unui efect sistemic

D. sunt condiţionate în recipiente cu atomizor (nebulizator) sau înrecipiente presurizate cu sistem de pulverizare

E. recipientele presurizate pot fi prevăzute cu valvă dozatoare.

40. Recipientele dozatoare de condiţionare a spray-urilor sublingualetrebuie să corespundă următoarelor prevederi:

A. gradul de fineţeB. uniformitatea maseiC. uniformitatea conţinutului , .D. uniformitatea dozei eliberateE. sterilitatea.

41. Conform F.R.X, supliment 2004, preparatele de inhalat administratesub formă de spray-uri se administrează cu dispozitive de tip:A. cupă dozatoareB. nebulizatorC. inhalator presurizat cu valvă dozatoareD. inhalator cu pulbere uscatăE. picurător.

42. Preparatele de inhalat prevăzute în F.R.X, supliment 2004:A. sunt preparate lichide sau solideB. sunt doar preparate solideC. sunt destinate administrării la nivelul faringeluiD. se administrează sub formă de vapori sau aerosoli la nivelul

plămânilorE. realizează un efect local sau sistemic.

43. Pe eticheta preparatelor de inhalat trebuie să se menţioneze:A. doza eliberată, în toate cazurileB. doza eliberată, cu excepţia preparatelor condiţionate în

recipiente cu valvă dozatoareC. numărul de doze eliberate din inhalator corespunzătoare dozei

minime recomandateD. denumirea conservanţilor antimicrobieni adăugaţi, când este

cazulE. denumirea gazului propulsor.

44. Preparatele lichide de inhalat şe clasifică în următoarele categorii:

A. preparate sub forme de spumeB. preparate destinate transformării în vaporiC. preparate dispersate prin intermediul nebulizatoarelorD. preparate condiţionate în inhalatoare presurizate cu

valvădozatoare

E. toate cele de mai sus.

45. Nebulizatoarele:A. sunt dispozitive care transformă lichidele în aerosoliB. realizează aerosolizarea cu ajutorul unui gaz sub presiuneC. realizează aerosolizarea cu ajutorul vibraţiilor ultrasoniceD. sunt cu funcţionare continuă sau cu valvă dozatoareE. acţionează prin transformarea în vapori a unor

solide introduseîn apă caldă.

46. Pulberile de inhalat:A. sunt preparate unidoză sau multidozăB. sunt administrate cu ajutorul inhalatoarelor pentru

pulberiuscate

C. se prezintă sub formă de sisteme cu doze precondiţionate saurezervor

D. sunt incluse în monografia „Preparate de inhalat" din F.R.X,supliment 2004

E. sunt incluse în monografia "Preparate farmaceuticepresurizate".

RĂSPUNSURI

1 C, D,

E (2: 202)

2. A., B,

C (1: 593, 2: 210-211)

3. A, B,

C,E (2:211)

4. A,C (1:606, 2: 209)5. A,

B,C (2: 206)

6. A, B,

C, E (2: 206)

7. A, C,

D, E (2:207 - 208)

8. A, B,

C, D (2: 206 - 207)

9. B, D,

E (1:598-599,2: 207)

10.

A, B,

C,E (1:597-598,2: 209)

11.

C (1:596, 2:210)

12.

A, C,

D, E (1:600, 2: 205)

13.

A, B,

C (2: 205)

14.

A, C,

D, E (1:608-609, 2: 209)

15.

A, B,

D, E (1:599,2: 209)

16.

A, B,

C (2:202-210)

17.

A, B,

C D (2: 206)

18 A, C (1: 598,2: 206)

.19.

A, B,

C,E (1:596,2:210)

20.

A, B,

C, D (2:210)

21.

B, C, D, E (1:593)

22.

A, B,

D (1:595 -597)

23.

A, C,

D (1:595)

24.

B, C, E (1:599)

25.

A, B,

D (1: 599)

26.

B, D,

E (1: 598,3: 109)

27.

A, B,

D, E (1:599-600, 2: 205)

28.

D (1:598, 2:207)

29.

A, C,

D, E (3: 94)

30.

A, B,

C E (3: 108)

31.

B, C, D (3: 109)

32.

B, C, E (3: 109)

33.

A, B,

C (3: 109)

34.

B, C, E (3: 110)

35.

B, D,

E (3: 123)

36.

A, D E (3: 89)


17. A n P ( i . c i \

BIBLIOGRAFIE

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001;

2. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;3. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală, Bucureşti, 2004.

Capitolul

XII

EMULSII

37. A, D, E38. C, D, E39. A, C, D, E40. B, C, D41. B, C,D42. A, D, E43. B, C, D44. B, C, D45. A, B, C, D46. A, B, C, D

(3:81) (3: 151, 165, 169) (3: 88) (3: 89-90) (3: 94) (3: 94) (3: 95 - 96) (3: 96) (3: 96 - 97) (3:102- 106)

1. Conform F.R.X, emulsiile de uz intern prezintă:A. aspect lăptos, omogenB. miros şi gust caracteristic componentelorC. consistenţă mai mult sau mai puţin vâscoasăD. emulgatorul dizolvat în faza internăE. dimensiunile particulelor sub 10 um.

2. Pentru emulsiile de uz intern F.R.X prevede că:A. sunt atât emulsii ulei în apă cât şi apă în uleiB. în compoziţia lor intră substanţe cu acţiune revulsivăC. sunt numai emulsiile ulei în apăD. pot conţine agenţi pentru corectarea gustului şi a mirosuluiE. cele administrate la sugari trebuie să fie sterile.

3. Conform F.R.X, linimentele:A. sunt destinate aplicării pe pieleB. sunt numai emulsii ulei în apăC. pot conţine substanţe cu acţiune analgezică sau revulsivăD. pot conţine săpunuriE. se conservă la rece.

4. La prepararea emulsiilor, conform F.R.X:A. substanţele active se dizolvă numai în faza internăB. completarea se face întotdeauna la volumC. se pot utiliza conservanţi antimicrobieni potriviţiD. se pot folosi agenţi pentru creşterea vâscozităţiiE. emulgatorul se dizolvă în faza externă.

5. Conform F.R.X, emulsiile:A. au aspect lăptos şi omogenB. sunt destinate administrării interne sau externe

C. diluate cu faza externă în proporţie de 1:10 trebuie să rămânăomogene

D. pot conţine stabilizanţiE. se conservă în recipiente închise etanş.

6. Pentru stabilizarea emulsiilor de uz intern F.R.X recomandă folosireade:

A. conservanţi antimicrobieniB. aromatizanţiC. edulcoranţiD. stabilizanţiE. agenţi pentru creşterea vâscozităţii.

7. Conform F.R.X, emulsia uleioasă conţine:A. ulei de floarea-soarelui 10 g %B. ulei de floarea-soarelui 5 g %C. gumă arabică 10 g %D. gumă arabică 5 g %E. gumă arabică 7,5 g %.

8. Referitor la conservarea emulsiilor F.R.X prevede:A. păstrarea la receB. păstrarea la temperatura de 8-15 °CC. păstrarea în recipiente bine închiseD. păstrarea ferit de luminăE. să se prepare la nevoie.

9. Emulsiile:A. nu se pot administra pe cale parenterala decât sub formă de

microemulsiiB. au, în general, diametrul particulelor fazei interne între 0,1 -

100 umC. nu pot fi administrate pe cale oralaD. au diametrul particulelor fazei interne de maxim 10 umE. sunt sisteme disperse eterogene.

10. Fenomenul Marangoni apare:

A. în faza incipientă de preparare a unei emulsiiB. numai la emulsiile multiple

C. la adăugarea emulgatorului tensioactiv care se adsoarbe lainterfaţa a două picături uleioase dispersate într-un mediuapos, ceea ce scade concentraţia din mediul apos


D. numai la utilizarea emulgatorilor naturaliE. în urma păstrării necorespunzătoare a emulsiilor.

11. Conform teoriei lui Bankroft privind mecanismul de emulsionare:A. filmul interfacial se formează prin adsorbţia orientată a

emulgatorului tensioactiv la interfaţăB. partea filmului interfacial pe care tensiunea este mai mare se

contractă, devine concavă şi încorporează cealaltă fazăC. tensiunea supeficială este egală pe ambele părţi ale filmului

interfacial v

D. tipul emulsiei depinde atât de natura emulgatorului cât şi desolubilitatea lui

E. emulgatorul emulsioneză faza în care nu se dizolvă.

12. Conform teoriei lui Harkins sau a penei, privind mecanismul deemulsionare:

A. moleculele de săpun emulgator adsorbite la interfaţă seorientează conform polarităţii

B. săpunurile metalelor polivalente formează emulsii U/AC. săpunurile metalelor monovalente se hidratează puternic la

gruparea hidrofilăD. moleculele de săpun emulgator au tendinţa de a se grupa

strânsE. săpunurile metalelor alcaline (Na, K) au un volum ionic mic

favorizând formarea emulsiilor A/U.

13. Conform teoriei filmului complex în care emulgatorul este un polimercare formează un film interfacial:

A. eficienţa emulgatorului depinde de capacitatea sa de a formaun film multimolecular coerent

B. compuşii macromoleculari determină creşterea vâscozităţiifazei externe din cauza moleculelor neadsorbite la interfaţă

C. pseudoemulgatorii (mucilagiile compuşilor macromolecularihidrofili) nu au proprietăţi superficiale semnificative

D. mucilagiile compuşilor macromoleculari hidrofili se folosescla prepararea emulsiilor A/U

E. rigiditatea filmului interfacial se datorează întrepătrunderiiramificaţiilor polimerului (efect steric) între cele două faze aleemulsiei.

14. Cerurile autoemulgatoare:A.sunt asocieri de emulgatori tensioactivi, polimeri hidrofili sau

un amestec al acestoraB. au putere emulgatoare mai mică decât emulgatorii tensioactiviC. legăturile între emulgatori sunt exclusiv de tip Van der WaalsD. formează un film complex, orientat, condensatE. de regulă unul dintre emulgatori este mai puternic şi determină

tipul de emulsie.

15. în cazul utilizării particulelor solide ca emulgatori:A.se formează numai emulsii de tip U/A

B. ele sunt umectate numai de faza apoasăC. particulele sunt umectate parţial de ambele fazeD. au dimensiuni mai mici decât picăturile fazei dispersateE. caolinul şi bentonita pot stabiliza emulsii A/U.

16. Conform teoriei lui Stokes referitoare la viteza de sedimentare aemulsiilor, sunt adevărate următoarele:

A.prin apropierea densităţilor celor două faze se scadestabilitatea

B.dacă vâscozitatea este mărită, fenomenele de instabilitate sevor manifesta în măsură mai redusă

C. stabilitatea emulsiilor creşte cu micşorarea concentraţiei fazeidispersate

D. în emulsiile mai diluate coliziunile dintre picături sunt maireduse

E. viteza de sedimentare depinde direct proporţional devâscozitatea mediului.

157117


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie17. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt valabile privind modul în care

densitatea fazelor influenţează stabilitatea emulsiilor:A.cu cât diferenţa de densitate a fazelor este mai mare,

stabilitatea emulsiei este mai mică;B. este importantă doar densitatea fazei externe;C. dacă densitatea fazei interne este mai mare decât cea a fazei

externe are loc sedimentarea;D. este de dorit apropierea densităţilor celor două faze;E. densitatea mare a unei faze uleioase poate fi micşorată prin

amestecarea cu ulei de floarea soarelui.18. Vâscozitatea mediului de dispersie influenţează stabilitatea emulsiilor

prin:A. creşterea volumului fazei interne ceea ce duce la creşterea

vâscozităţii emulsieiB. creşterea vâscozităţii mediului de dispersie ceea ce creşte

stabilitatea emulsieiC. folosirea de mucilagii pentru creşterea vâscozităţii fazei

apoase în emulsiile U/AD. modificarea sa pe parcursul stocării (

E. între vâscozitatea fazei externe şi vâscozitatea emulsiei nuexistă o legătură.

19. Tensiunea interfacială în cazul emulsiilor:A. este factorul cel mai important pentru stabilitateB. este redusă prin folosirea emulgatorilor tensioactiviC. poate fi scăzută şi în cazul folosirii pseudoemulgatorilorD. prin reducerea ei se menţine o energie superficială mareE. prin reducerea ei creşte stabilitatea emulsiei.

20. Stabilitatea emulsiilor:A. nu este influenţată de diametrul particulelor fazei interneB. este crescută prin încărcarea electrică a particulelor cu sarcini

de acelaşi felC. scade prin hidratarea emulgatorilor precum şi a picăturilor

fazei dispersateD. creşte în funcţie de gradul de hidratare a emulgatorilor şi a

particulelor fazei interne

E. creşte cu micşorarea concentraţiei fazei dispersate.

21. Despre instabilitatea emulsiilor se poate spune că:A. se poate manifesta doar prin coalescenţăB. cremarea este ireversibilăC. flocularea este un fenomen reversibilD. este reprezentată şi prin inversarea fazelorE. dezemulsionarea reprezintă distrugerea emulsiei.

22. Inversarea emulsiilor are loc în următoarele situaţii:A. la emulsiile preparate cu asociere de doi emulgatori, la modificarea

raportului concentraţiilor acestora

B. prin neutralizarea sarcinilor electriceC. prin scăderea proporţiei fazei dispersateD. prin schimbarea cationului unui săpun- emulgatorE. la reducerea temperaturii în intervalului intervalul 8-15°C.

23. în formularea emulsiilor:A. alegerea fazei uleioase se face dependent de calea de

administrareB. se recomandă folosirea coloizilor hidrofili spre a întârzia

sedimentarea sau cremareaC. alegerea emulgatorului depinde exclusiv de natura fazei

uleioaseD. alegerea fazei uleioase se face şi în funcţie de consistenţa

dorităE. alegerea emulgatorului se face şi în funcţie de natura

substanţelor de emulsionat.

24. Emulsiile de uz intern:A. sunt atât de tip A/U cât şi U/AB. sunt numai de tip U/AC. nu se folosesc la prepararea lor tensioactivi cationiciD. la prepararea lor se folosesc în general mucilagii sau

tensioactivi neioniciE. la prepararea lor erhulgatorul trebuie să fie neiritant şi netoxic.

157118


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie25. Despre emulsiile de uz extern este adevărat că:

A. sunt numai de tip U/AB. la prepararea lor nu se folosesc mucilagiiC. pot fi semisolideD. cele U/A sunt lavabileE. sunt în exclusivitate lichide.

26. Care dintre afirmaţiile privind următorii emulgatori sunt corecte?A. mucilagiile dau emulsii de tip U/AB. alcoolii superiori se folosesc mai ales pentru preparate de uz

externC. tensioactivii neionici sunt eficienţi într-un domeniu de pH de

3-10 fără a fi puternic influenţaţi de substanţele ioniceD. tensioactivii ionici sunt iritanţi

E. spânul 60 nu se asociază niciodată cu tweenul 60 deoarece sunt incompatibili.

27. Cu privire la proprietăţile reologice ale emulsiei:A. acestea trebuie să asigure proprietăţile de curgere în

conformitate cu caracteristice produsului formulatB. consistenţa emulsiilor injectabile trebuie să asigure curgerea

uşoară din acul de seringăC. nu este de dorit ca emulsiile să aibă o consistenţă mai ridicată

în timpul stocăriiD. emulsiile dermatologice au în general o consistenţă mai

ridicatăE. emulsiile cutanate prezintă proprietăţi tipice preparatelor de

tip plastic.

28. Conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor:A. trebuie să prezinte o acţiune cel puţin bacteriostatică şi

fungistaticăB. nipaginul şi nipasolul sunt frecvent folosiţi în emulsii de tip

A/UC. trebuie utilizaţi în cantitatea minimă care asigură concentraţia

inhibitoare minimă

D. se aleg ţinând seama de coeficientul de partiţie lipide/apăE. crezolul se foloseşte în emulsiile de tip U/A.

29.Cu privire la antioxidanţii utilizaţi la prepararea emulsiilor sunţadevărate următoarele afirmaţii:

A. se adaugă sub forma unor sisteme redoxB. au un potenţial redox mai mic decât al substanţei

medicamentoase pe care trebuie să o protejezeC. se folosesc în concentraţii între 0,001 -0,1 %D. butilhidroxianisolul este un antioxidant pentru faza apoasăE. metabisulfitul de sodiu este un antioxidant pentru faza

uleioasă.

30. Prepararea emulsiilor se poate face prin următoarele metode:A. metoda gumei umedeB. prin amestecarea celor două faze încălzite la temperaturi mai

mici decât temperaturile de topire a componentelorC. cu ajutorul agitatoarelor, mai ales în cazul unor amestecuri cu

vâscozitate scăzutăD. cu ajutorul malaxoarelor în cazul emulsiilor vâscoaseE. metoda gumei uscate sau continentală.

31.în cadrul tehnicilor particulare de preparare a emulsiilor intră:A. formarea „in situ" a unui săpun emulgatorB. liofilizareaC. folosirea unui corp gras autoemulsionabilD. metoda englezăE. coprecipitarea.

32.Dezaerarea emulsiilor se poate realiza:A. prin repaus la rece, în cazul emulsiilor fluideB. prin agitare lentă, în cazul emulsiilor fluideC. folosind vidul, în cazul emulsiilor fluideD. prin repaus la rece, în cazul emulsiilor semisolideE. folosind vidul, în cazul emulsiilor semisolide.

33.Tipul emulsiei se poate determina prin următoarele procedee:

157119


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. prin diluare cu faza internăB. cu ajutorul indicatorului Sudan III care colorează faza apoasăC. conductometric pentru emulsiile U/AD. prin fluorescentă numai pentru emulsiile A/UE. cu ajutorul albastrului de metilen care colorează faza apoasă.

34.în cadrul controlului emulsiilor se efectuează următoareledeterminări:

A. potenţialul zetaB. tipul emulsiei

C. gradul de dispersieD. stabilitateaE. mărimea particulelor. '

35.Cu ajutorul cifrei K propusă de Munzel prin care se defineşte numărulde particule obţinute prin emulsionarea unui gram de fază uleioasă,emulsiile pot fi considerate:

A. necorespunzătoare, la un coeficient >1B. inferioară, la un coeficient 100-500C. foarte bună, la un coeficient < 1

157120



D. bună, la un coeficient 20-50E. excelentă, la un coeficient 100-500.

D. cele U/A sunt lavabileE. nu se pot încorpora vitaminele liposolubile sub formă de

emulsii.

162 121



37. Referitor la prepararea emulsiilor F.R.X prevede că:A. emulsiile se completează la masă (m/m)B. emulgatorul se dizolvă în faza externăC. emulgatorul se dizolvă încă de la început în cele două fazeD. se face exclusiv prin metoda gumei uscateE. se pot adăuga solubilizanţi.

38. Conform F.R.X la prepararea emulsiilor se pot folosi şi substanţe

auxiliare printre care:A. agenţi pentru ajustarea pH-uluiB. conservanţi antimicrobieniC. agenţi pentru creşterea vâscozităţiiD. stabilizanţiE. solubilizanţi.

39. Următoarele afirmaţii referitoare la emulsii sunt valabile, cu excepţia:A. sunt preparate farmaceutice formate din două faze lichide

nemiscibileB. sunt destinate administrării interne sau externeC. au un aspect lăptos şi omogenD. diluate cu faza externă în proporţie de 1:10 trebuie să rămână

omogeneE. se conservă în recipiente închise etanş.

40.Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la emulsii sunt adevărate:

A. sunt preparate farmaceutice formate din două faze lichide

nemiscibileB. sunt sisteme eterogeneC. sunt sisteme omogene

41. Microemulsiile sunt un tip special de emulsii despre care se poatespune că:

A. diametrul picăturilor fazei interne este de aproximativ 10 umB. diametrul picăturilor fazei interne este de circa 0,05 umC. se mai numesc şi emulsii transparenteD. cele două faze au acelaşi indice de refracţieE. faza uleioasă trebuie să prezinte un indice de refracţie mult

mai mare decât faza apoasă.

42. Emulgatorii primari:A. reduc tensiunea interfacialăB. sunt molecule polare care se adsorb şi orientează la interfaţa

celor două lichide nemiscibileC. cresc vâscozitatea fazei externeD. se mai numesc şi pseudoemulgatoriE. pot stabiliza emulsiile numai în prezenţa emulgatorilor

secundari.

43. Pseudoemulgatorii acţionează ca stabilizanţi ai emulsiilor prin:A. mărirea diferenţei de densitate dintre fazeB. micşorarea suprafeţei de contact dintre fazeC. formarea de filme complexe interfacialeD. reducerea drastică a tensiunii interfacialeE. mărirea vâscozităţii mediului de dispersie.

44. Un emulgator primar poate forma şi stabiliza emulsia prin:A. adsorbţia şi orientarea la interfaţa celor două lichide

nemiscibileB. scăderea tensiunii interfacialeC- conferirea de sarcini electrice picăturilor fazei interneD. formarea unui film coerent în jurul picăturilor fazei interneE. corectarea diferenţei dintre densităţile fazelor.

45. Agenţii tensioactivi pot îndeplini şi alte roluri, printre care:A. umectanţiB. agenţi de îngroşare

C. solubilizanţiD. agenţi lianţi

162

parametri:A.stabilitatea la temperaturi sub -5 CB.observarea inversării fazelorC.determinarea vâscozităţiiD.stabilitatea la centrifugareE.aspectul prin examinare cu lupa.

36. în vederea determinării stabilităţii emulsiilor se verifică următorii

122


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. agenţi de spargere a spumei.

46. Tensioactivii acţionează ca emulgatori prin următoarele mecanisme:A. formează un film multimolecular la suprafaţa picăturilor fazei

interneB. cresc potenţialul zetaC. reduc potenţialul zetaD. scad tensiunea interfacială

E. formează un film monomolecular la suprafaţa picăturilor fazei

interne.

47. Coloizii hidrofili acţionează ca emulgatori prin următoarelemecanisme:

A. reduc apreciabil tensiunea interfacialăB. se concentrează în faza uleioasaă

C. formează un film multimolecular la suprafaţa picăturilor fazei

interneD. măresc vâscozitatea mediului de dispersie

E. formează un film monomolecular la suprafaţa picăturilor fazei

interne.

48. Ca agenţi de îngroşare, se pot folosi:A. alginaţiiB. cetilsulfatul de sodiuC. metilcelulozaD. guma arabicăE. carboximetilceluloza sodică.

49. Valoarea HLB a unei substanţe tensioactive reprezintă:A. raportul dintre partea lipofilă şi cea hidrofilă a substanţei

respectiveB. constanta dieléctricaC. solubilitatea în apă sau în uleiD. masa moleculară medieE. densitatea.

50. Pentru a forma emulsii stabile de tip A/U, un emulgator trebuie să

aibă o valoare HLB:

A. mai mică de 3B. între 3 şi 6C. între 1 şi 15D. cel puţin 6E. între 6 şi 10.

51. Pentru a putea fi folosiţi la prepararea emulsiilor medicamentoaseemulgatorii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să formeze complecşi stabili cu conservanţii utilizaţiB. să nu aibă acţiune farmacodinamică proprieC. pot avea acţiune farmacodinamică proprie, dar nu trebuie să

prezinte doze maxime sub 3 g conform FRD. să fie stabili în timpE. să fie eficace în concentraţii mici.

52. Vâscozitatea unei emulsii depinde în general de:A. vâscozitatea fazei externeB. concentraţia fazei interneC. mărimea particulelor fazei interneD. natura şi concentraţia emulgatoruluiE. metoda de preparare.

53. Vâscozitatea emulsiilor variază astfel:A. creşte cu scăderea concentraţiei emulgatoruluiB. scade la utilizarea pseudoemulgatorilorC. creşte în prezenţa tensioactivilor neioniciD. creşte la utilizarea coloizilor hidrofiliE. scade cu mărirea concentraţiei fazei dispersate.

54. Determinarea tipului de emulsie se poate face prin:A. testul diluăriiB. testul colorăriiC. testul conductibilităţii electriceD. determinarea vitezei de* separare a fazelorE. determinarea direcţiei de separare a fazelor.

55. Instabilitatea fizică a emulsiilor se manifestă prin:A. cremare

162 123


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. râncezirea fazei uleioaseC. dezemulsionareD. inversarea tipului de emulsie


E. peptizare.

56. Care dintre următorii emulgatori stabilizează emulsii de tip U/A?A. span 20B. tween80C. laurilsulfat de sodiuD. monostearat de glicerilE. stearat de sodiu.

57. Care dintre următorii emulgatori stabilizează emulsii de tip A/U?A. stearatul de sodiuB. gumă arabicăC. stearat de calciuD. carbopoliE. span 20.

58. Din grupa emulgatorilor anionactivi fac parte:A. stearat de amoniuB. stearat de calciuC. cetilstearilsulfat de sodiuD. laurilsulfat de sodiuE. clorura de benzalconiu.

59. Din grupa emulgatorilor cationactivi fac parte:A. monostearat de glicerilB. tween80C. stearat de trietanolaminăD. bromură de cetii trimetilamoniuE. clorură de benzalconiu.

60. Alegeţi emulgatorii cationactivi:A. cetilstearilsulfat de sodiu

B. bromură de cetii trimetilamoniuC. laurilsulfat de sodiuD. clorură de benzalconiuE. clorură de benzetoniu.

61. Care dintre următoarele substanţe stabilizează emulsii de tip A/U?A. săpun de trietanolamină

B. carbopoliC. polisorbaţiD. săpunuri de metale polivalenteE. spanuri.

62. Un emulgator care formează o emulsie de tip U/A se caracterizeazăprin:

A. solubilitate în lipideB. valoare HLB între 3 şi 6C. dipolmoment ridicatD. afinitate egală pentru ambele fazeE. valoarea HLB 8-16.

63. Care dintre substanţele de mai jos se pot folosi ca stabilizatori aiemulsiilor de tip U/A?

A. spanuriB. săpunuri de metale bivalenteC. săpunuri inverseD. gelatinăE. lanolină.

64. Săpunurile alcaline prezintă următoarele caracteristici:A. stabilizează emulsiile A/UB. se folosesc numai în emulsiile de uz externC. în apă se dispersează formând soluţii coloidaleD. la prepararea lor in situ acţiunea emulgatoare este mult mai

mică decât în cazul utilizării lor ca atareE. sunt sensibili la acţiunea electroliţilor.

65. Săpunurile metalelor polivalente prezintă următoarele caracteristici:

162 124


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. se folosesc atât pentru uz extern cât şi pentru uz internB. sunt insolubile în apăC. dau emulsii de tipul U/AD. sunt sensibile la valori de pH peste 7E. dau emulsii de tip A/U.

66. Laurilsulfatul de sodiu este un emulgator:A. neionogenB. de tip U/AC. de tip A/UD. anionactivE. amfifil.

67. Ca emulgatori, carbopolii prezintă următoarele carcteristici:A. favorizează formarea emulsiilor A/UB. nu influenţează vâscozitatea emulsiilorC. măresc vâscozitatea fazei apoaseD. sunt emulgatori anionactiviE. dau emulsii U/A.

>

68. Despre sărurile cuaternare de amoniu, sunt adevărate următoareleafirmaţii:

A. se mai numesc şi săpunuri inverseB. au acţiune antisepticăC. sunt emulgatori neionogeniD. formează emulsii U/AE. se utilizează în emulsiile pentru administrare orală.

69.Tweenul 80 prezintă următoarele caracteristici:A. este un emulgator U/AB. este un derivat naturalC. este compatibil cu electroliţiiD. este insolubil în apăE. se mai numeşte polisorbat 80.

70. Guma arabică acţionează ca emulgator prin:A. formarea unui film monomolecular în jurul picăturilor fazei

uleioase

B. formarea unui film multimolecular în jurul particulelor de uleiC. mărirea vâscozităţii fazei externeD. formarea unui film monomolecular în jurul picăturilor de apăE. mărirea tensiunii interfaciale.

71. Factorii care influenţează stabilitatea fizică a emulsiilor sunt:A. tensiunea interfacialăB. vâscozitatea fazei externeC. sarcina electricăD. presiunea osmoticăE. pH-ul fazei interne.

72. Pentru emulsiile parenterale se folosesc ca emulgatori:A. săpunuri inverseB. săpunuri de amineC. lecitinaD. ceruri emulgatoareE. polisorbaţi.

73. Conservanţii antimicrobieni folosiţi în formularea emulsiilor U/Asunt:

A. metilparabenB. propilparabenC. butilhidroxianisolD. tocoferolE. butilhidroxitoluen.

74. Conform F.R.X, la prepararea emulsiilor sunt valabile următoarele:A. emulgatorul se dizolvă in faza externăB. în faza externă se dispersează printr-o metodă adecvată faza

internăC. emulsia formată se completează cu faza internă la masa

prevăzutăD. se pot folosi substanţe auxiliareE. în emulsiile de uz extern se pot adăuga edulcoranţi şi

aromatizanţi.

75. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la guma arabică nu esteadevărată?

A. este un emulgator U/A

162 125


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. este anioanactivăC. formează un film multimolecular în jurul picăturilor de uleiD. intră în formularea emulsiei uleioaseE. este folosită la obţinerea emulsiilor de uz intern şi a celor de

uz extern. »

76. Cu privire la emulsiile pentru aplicaţii cutanate sunt adevărateurmătoarele afirmaţii:

A. sunt incluse în monografia „Preparate lichide pentru aplicarecutanată"

B. pot prezenta o coalescenţă a fazelor, dar să fie uşorredispersate prin agitare

C. se folosesc numai pentru absorbţia transdermică a substanţeloractive incluse

D. se pot prezenta şi sub formă de şampoaneE. pe etichetă trebuie declarat numele oricărui

conservantantimicrobian.

77. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru emulsiile pentruuz oral?

A. pot conţine, conservanţi antimicrobieni, antioxidanţi şi alţiexcipienţi v

B. nu trebuie să prezinte semne de coalescenţă a fazelorC. cele destinate administrării sugarilor trebuie să fie sterileD. pot fi condiţionate atât în recipiente unidoză cât şi multidoză

E. se păstrează în recipiente închise etanş.

78. Emulsiile nazale prezintă următoarele caracteristici:A. trebuie să fie sterile

j; B. se pot prezenta sub formă de picături sau spray-uri nazale

! C. cele unidoză conţin conservanţi antimicrobieni adecvaţi

D. se condiţionează numai în recipiente unidoză din cauzastabilităţii lor scăzute

E. recipientele sunt prevăzute cu un dispozitiv adecvat de" administrare.

'■{■ 79. Despre emulsiile parenterale este adevărat că:A. se prepară prin emulsionarea substanţelor

active în „Apa' pentru preparate injectabile"

B. nu trebuie să prezinte semne de coalescenţă a fazelorC. pot prezenta semne de coalescenţă a fazelor,

dar să fie uşor| redispersate prin agitare

D. trebuie să îndeplinească testul pentru endotoxine bacteriene:'■; E. cele perfuzabile trebuie să conţină conservanţi microbieni¡ t i atunci când volumul administrat este mai mic de 500 ml.

80. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru emulsiile rectale?

A. pot avea atât acţiune locală cât şi sistemicăB. nu trebuie să prezinte semne de coalescenţă a fazelorC. se condiţionează în recipiente de maxim 10 ml

D. se condiţionează în recipiente conţinând un volum de la 2 5 mlpână la 2000 ml

E. sunt condiţionate numai în recipiente unidoză.

i privire la emulsiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii:A. se condiţionează atât în recipiente multidoză cât şi unidozăB. excipienţii din formulare, în. concentraţiile utilizate să nu

provoace o iritaţie locală

162 126


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC se utilizează pentru acţiune locală, irigaţii sau diagnosticD. pot prezenta semne de separare a fazelor, dar sunt uşor

redispersate prin agitare

E. se utilizează atât pentru acţiune locală cât şi sistemică.

162 127



RĂSPUNSURI

1. A,B,C (3 : 388)2. C,D (3 :387-388)3. A,C,D (3 :387)4. C,D,E (3 : 387-388)5. A,B,C,D (3 -.387-388)6. A, D, E (3 : 388)7. A, D (3 : 388)8. B,C (3 :388)9. B, E (1 :463)10. A, C (1 :463)11. A, B, D, E (1 :464)12. A, C, D (1 :464)13. A, B, C, E (1 :465)14. A, D, E (1 :465)15. C,D (1 :465)16. B, C, D (1:465)17. A, C, D, E (1 :465)18. B, C,D (1 :465)19. A, B, C,E (1 :466)20. B, D, E (1 :465,466)21. C, D, E (1 :466)22. A, B, D (1 :466)23. A, B, D, E (1 :466,467)24. B, D, E (1 :467)25. B, C, D (1 :467)26. A, B, C, D (1 :468)27. A, B, D, E (1 :468)28. A, C, D (1 :468)29. A, C (1 :469)30. A, C, D, E (1 :470,471)31. A, C (1 :474)32. A, B, E (1 :474)33.C.E (1 :474)34. B, C, D, E (1 :474,475)35. D, E (1:474,475)

36. B, C, D, E (1 :475)37. A, B (3 : 387, 388)38. B, C, D (3 : 388)39. E (3 : 387)40. A, B, D (2:212,213)41. B, C,D (2 : 212)42. A, B (2 : 213)43. C, E (2 : 213)44. A, B, C, D (2 : 213)45. A, C, D, E (2 : 214)46. D, E (2:214)47. C, D (2:216)48. A, C, D, E (2:216)49. A (2:217)50. B (2 :217)51. B, D,E (2:219)52. A, B, C, D (2 :221)53. C, D (2:221)54. A, B, C, E (2 :222,223)55. A, C, D (2 : 223 - 225)56. B, C, E (2:225-235)57. C, E (2:225-235)58. A, B, C, D (2:225-235)59. D, E (2:225-235)60. B, D, E (2 : 225 - 235)61. D, E (2 : 230 - 236)62. C, E (2:214)63. C, D (2 : 233, 238, 239)64. B, C, E (2 : 229)65. B, E (2 : 230)66. B, D (2:231)67. C, D, E (2 : 232)68. A, B, D (2 : 233)69. A, C, E (2 : 235) '<70. B, C (2 :236)71. A, B,C (1 :465,466)72. C, E (1 :465)73. A, B (1 :468)74. A, B, D (3 : 387, 388)75. E (2 : 236, 237)

128 173


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie76. A, B, D, E (4: 110, 113)

129 173


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie77. A, D (4:114,116)78.B,E (4:120- 125)79. A, B (4:138- 140)80.A,D,E (4:149,150)81.B,C,D (4:163)

Capitolul XIII

SUSPENSII

174 130


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie

BIBLIOGRAFIE

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, ClujNapoca, 2001: moi.

2 V Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983, 3; *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,

1993'

4 *** ' farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2004.1. Cu privire la suspensiile pentru aplicaţii cutanate, sunt adevărate

următoarele afirmaţii:A. pot prezenta un sediment care este uşor redispersabil prin

agitareB. pot prezenta o coalescenţă a fazelorC. nu pot conţine conservând antimicrobieniD. după agitare se obţine o suspensie stabilă, care permite

administrarea unui preparat omogenE. nu pot prezenta un sediment.

2. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile pentru suspensiilepentru uz oral?

A. pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitareB. se pot prezenta şi sub formă de picături orale administrate în

volume mici, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzătorC. nu trebuie să conţină agenţi de suspendareD. se condiţionează numai în recipiente multidozăE. eticheta trebuie să menţioneze modul de obţinere a suspensiei.

3. Suspensiile utilizate ca preparate nazale:

A. sunt formulate sub formă de picături nazale sau spray-urinazale

B. sunt destinate instilării sau pulverizării în cavitatea nazalăC. se condiţionează numai în recipiente unidoză din cauza

stabilităţii lor scăzuteD. se condiţionează în general în recipiente multidozăE. pot să prezinte o coalescenţă a fazelor.

4. Picăturile oftalmice sub formă de suspensii pot conţine diferiţiexcipienţi printre care:

A. agenţi de ajustare a pH-uluiB. agenţi de ajustare a vâscozităţiiC. agenţi pentru ajustarea tonicităţiiD. agenţi pentru creşterea solubilităţii substanţelor activeE. stabilizanţi.

5. Pentru picăturile oftalmice sub formă de suspensii sunt valabileurmătoarele afirmaţii:

A. nu trebuie să prezinte sedimentB. nici o particulă nu trebuie să aibă dimensiunea maximă mai

mare de 90 um, în condiţiile determinăriiC. nu mai mult de 20 particule pot să aibă o dimensiune maximă

mai mare de 25 um vD. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieni

E.cele multidoză, după deschiderea recipientului, au o perioadămaximă de utilizare de 10 zile.

6.Despre suspensiile parenterale este adevărat că:A. se administrează sub formă de pefuzii numai în volume de

maxim 500 mlB. pot prezenta un sediment uşor redispersabil prin agitareC. cele unidoză nu conţin conservanţi antimicrobieniD. cele unidoză conţin conservanţi antimicrobieni dacă volumul

este mai mare de 15 mlE. nu trebuie să prezinte sediment.

174 131


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie7. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru suspensiile

rectale?A. conţin ca vehicul numai apă distilată proaspăt fiartă şi răcităB. se condiţionează în recipiente de până la 2000 mlC. pot prezenta sediment uşor redispersabil la agitareD. sunt condiţionate atât în recipiente unidoză cât şi multidozăE. sunt condiţionate în recipiente cu formă adaptată aplicării în

rect.

8. Cu privire la suspensiile vaginale sunt valabile următoarele afirmaţii:A. se condiţionează în recipiente unidozăB. nu trebuie să prezinte sedimentC. se utilizează pentru acţiune locală, pentru irigaţii sau pentru

diagnosticD. la fabricare trebuie luate măsuri care să asigure o mărime

controlată a particulelorE. nu trebuie să conţină agenţi de ajustare a vâscozităţii.

9. Conform F.R.X, suspensiile farmaceutice trebuie să prezinteurmătoarele caracteristici:

A. să fie opace, omogene după agitareB. să nu sedimenteze în timpC. particulele în suspensie să aibă diametrul de cel mult 1 OumD. sedimentul să se redisperseze după o agitare de 1-2 minuteE. să-şi menţină omogenitatea pe toată durata păstrării.

10. Cu privire la prepararea suspensiilor, F.R.X prevede:A. adăugarea de solubilizanţiB. aducerea substanţelor solide la un grad de fineţe avansat,

corespunzător sitei IXC. dispersarea substanţei solide în mediul de dispersie lichid

printr-o metodă adecvatăD. completarea la volumul prevăzut (m/V)E. adaosul de edulcoranţi şi aromatizanţi la suspensiile de uz

intern.

11. Referitor la mărimea particulelor solide din suspensii, F.R.X prevede:

A. 10% din particulele examinate trebuie să prezinte un diametrude cel mult 100 um

B. 90% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mult50 um

C. 90% din particulele examinate să aibă un diametru de maxim100 um

D. 10% din particulele examinate să aibă un diametru de cel mult180 um

E. 10% din particulele examinate să aibă un diametru de maxim50 um.

12. La prepararea suspensiilor, F.R.X admite adaosul substanţelorauxiliare, printre care: '

A. solubilizanţiB. agenţi de floculareC. conservanţi antimicrobieniD. corectori de pHE. umectanţi.

13. Conform F.R.X, trebuie să fie sterile suspensiile care se aplică pe:A. pielea sugarilorB. mucoasa bucalăC. plăgiD. arsuriE. mucoasa vaginală.

14. Pentru suspensiile farmaceutice, F.R.X prevede următoarele:A. conservarea în prezenţa substanţelor deshidratante cum ar fi

silicagelulB. la cele ce conţin substanţe puternic active sau toxice, masa

prelucrată sub formă de suspensie să nu depăşească dozamaximă pentru 24 h

C. calcularea dozelor maxime numai pentru 24 hD. condiţionarea în recipiente bine închiseE. păstrarea la rece.

15. F.R.X prevede pentru suspensiile injectabile următoarele:A. nu trebuie să prezinte sediment

174 132


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si BiofarmacieB. trebuie să corespundă probei de pasaj cu acul de seringă nr. 16C. trebuie să corespundă probei de pasaj cu acul de seringă nr. 25D. după preparare se filtrează prin materiale filtrante adecvateE. pentru verificarea aspectului suspensiilor injectabile uleioase

se admite o uşoară încălzire înainte de agitare.

16.Referitor la mărimea particulelor suspensiilor oftalmice, F.R.Xadmite:

A. un diametruexaminate

B. un diametruexaminate

C. un diametruexaminate

D. un diametruexaminate

E. un diametruexaminate.

17. Obiectivele urmărite la formularea suspensiilor farmaceutice sunt:A. reducerea fenomenului de creştere a cristalelorB. evitarea sedimentăriiC. asigurarea redispersării omogene, fără dificultate, a

sedimentului înainte de administrareD. asigurarea prelevării uşoare a dozei de medicamentE. evitarea floculării.

18. Printre avantajele pe care le prezintă suspensiile farmaceutice senumără:

A. prelucrarea substanţelor medicamentoase hidrofobe sub formăde preparate farmaceutice lichide

B. evitarea gustului neplăcut prin utilizarea substanţelormedicamentoase insolubile

C. reducerea degradării substanţelor medicamentoase în suspensiifaţă de soluţii

D. posibilitatea administrării parenterale a suspensiilor sub formăde perfuzii cu acţiune prelungită

E. posibilitatea administrării orale la copii, evitând înghiţireaformelor farmaceutice solide.

19. Prepararea suspensiilor se poate face prin următoarele metode:A. procedeul dispersăriiB. metoda precipităriiC. metoda condensăriiD. metoda continentalăE. metoda seringii.

20. Factorii care influenţează comportamentul particulelor în suspensiesunt:

A. polimorfismulB. structura cristalinăC. starea anhidră sau solvatatăD. forma amorfă ori cristalinăE. compresibilitatea.

21. Metoda precipitării de obţinere a suspensiilor se poate realiza prinprocedee diferite cum ar fi:

A. folosirea de tensioactiviB. modificarea pH-ului

C. modificarea solventuluiD. reacţia de dublă descompunereE. hidroliza.

22. O suspensie defloculată se caracterizează prin:A. particule dispersate în vehicul sub formă de entităţi individualeB. viteză de sedimentare mareC. forţe de atracţie mai mari decât cele de repulsie dintre particuleD. particulele mai mici rămase suspendate în mediul dispersat un

timp îndelungat <E. supernatant limpede.

23.Suspensiile defloculate se caracterizează prin următoarele:A. sediment porosB. sediment voluminos

174 133


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si BiofarmacieC. supernatant opalescentD. redispersare uşoarăE. sedimentul se formează încet.

24. Viteza de sedimentare este redată de ecuaţia lui Stokes pentruurmătoarele tipuri de suspensii:

A. concentrate (concentraţia solidului peste 2g%)B. cu particule sfericeC. cu particule aciculareD. cu particule aflate la distanţe foarte mici unele de alteleE. diluate.

25. Conform legii lui Stokes viteza de sedimentare a particulelor într-o

suspensie depinde de:A. pH-ul vehicululuiB. densitatea fazei interneC. suprafaţa specifică a soliduluiD. vâscozitatea mediului de dispersieE. raza particulelor suspendate.

26. Conform ecuaţiei lui Higuchi dedusă din ecuaţia lui Kozeny viteza desedimentare a particulelor în suspensii depinde de următorii factori:

A. porozitatea stratului de solidB. raza particulelorC. suprafaţa specifică a particulelorD. volumul mediului de dispersieE. diferenţa de densitate între faza internă şi externă.

27. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide în suspensiipoate fi obţinută prin:

A. creşterea gradului de dispersieB. creşterea vâscozităţii mediului de dispersieC. mărirea concentraţiei fazei interneD. încărcarea particulelor cu sarcini opuse în scopul îmbunătăţirii

atracţiei electrostatice dintre acesteaE. micşorarea gradului de dispersie.

28. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor sunt:

A. gradul de hidratare a particulelor dispersateB. gradul de solubilitate în apă a substanţelor greu solubileC. vâscozitatea fazei interneD. sarcina electrică a particulelorE. umectarea particulelor solide.

29. O suspensie floculată se caracterizează prin:A. viteză de sedimentare micăB. mediul de dispersie inclus între agregate de particule solideC. sediment voluminosD. supernatant opalescentE. redispersare uşoară a sedimentului.

30. Suspensiile floculate se caracterizează prin următoarele:A. particule nelegate puternic între eleB. particule suspendate ca entităţi individualeC. sediment aproape egal cu volumul suspensieiD. supernatant clarE. cimentarea în timp a sedimentului.

i

31. Flocularea suspensiilor se realizează prin:A. utilizarea substanţelor tensioactiveB. controlul sarcinilor electrice a particulelor folosind electroliţi

cu sarcini de semn contrar particulelor suspendateC. folosirea substanţelor hidrofobeD. utilizarea polimerilor hidrofiliE. adăugarea sistemelor tampon.

32. Referitor la flocularea prin intermediul electroliţilor, sunt valabileurmătoarele afirmaţii:

A. creşterea valenţei ionilor măreşte capacitatea de floculareB. ionii trivalenţi sunt de 10 ori mai eficienţi decât ionii

monovalenţiC. este o metodă foarte rar utilizatăD. se determină experimental prin măsurarea potenţialului zetaE. se obţine o floculare corespunzătoare la o concentraţie de 0,01-

0,1 milimoli per litru de ioni trivalenţi. >

174 134


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie33. Despre procedeul de obţinere a suspensiilor floculate utilizând

substanţe tensioactive este adevărat că:A. se poate realiza prin adăugarea în concentraţii progresiv

crescătoare a tensioactivilorB. particulele solide individuale nu trebuie acoperite integral cu

filmul agentului tensioactivC. particulele solide individuale trebuie acoperite integral cu

filmul agentului tensioactivD. se face atât cu ajutorul tensioactivilor neionici cât şi ioniciE. se poate realiza prin adăugarea tensioactivului într-o

concentraşie mare şi reducerea ulterioară a cantităţii sale prinprecipitare cu un agent corespunzător.

34. Ca tensioactivi neionici, la flocularea suspensiilor, se folosesc:A. carbopoliB. tweenuriC. spanuriD. săpunuri de rezineE. pluronici.

35. La formularea suspensiilor floculate trebuie respectate următoarele

reguli:A. se preferă flocularea cu ajutorul polimerilor hidrofili, aceasta

fiind cel mai uşor de realizatB. se verifică dacă agenţii conservanţi utilizaţi modifică

proprietăţile suspensieiC. se poate asocia un compus macromolecular hidrofil cu agentul

tensioactivD. se poate asocia un mucilag hidrofil cu electrolitulE. se urmăreşte pe cât posibil realizarea unei superfloculări cu

ajutorul electroliţilor.

36. în cadrul testelor de control al suspensiilor se efectuează şiurmătoarele determinări:

A. capacitatea de redispersare a suspensieiB. potenţialul zeta

C. mărimea particulelorD. vâscozitateaE. pH-ul.

37. Mărimea particulelor solide din suspensii se determină:A. prin procedeul aerosolizăriiB. folosind microscopul cu micrometru ocular etalonatC. cu ajutorul pipetei AndreasenD. utilizând numărătorul Coulter, în mediu lichidE. prin măsurarea potenţialului zeta.

38. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o suspensie satisfăcătoaresunt:

A. să fie cât mai vâscoasăB. substanţa suspendată să nu se depună prea repedeC. să curgă uşorD. să nu formeze sedimente compacteE. să nu fie prea vâscoasă.

39. Forţele de atracţie interparticulare care se opun dispersării particulelorsolide în suspensie pot fi reduse prin:

A. adsorbţia la suprafaţa particulelor a unor agenţi tensioactiviB. folosirea de umectanţi pentru pulberile liofobeC. utilizarea de utilaje performante care permit obţinerea unor

dispersii avansate (

D. adăugarea solvenţilor organici potriviţiE. adăugarea sistemelor tampon.

40. Referitor la relaţia dintre unghiul de contact şi umectarea uneiparticule solide în suspensii sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. lichidul udă complet solidul când unghiul de contact este de 90°B. umectarea se produce greu când unghiul de contact este mai

mare de 90°C. la un unghi de contact de 180° umectarea nu are locD. umectarea este parţială în cazul unui unghi de contact de 0°E. umectarea este totală când unghiul de contact este 0°.

174 135


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie41. Conform ecuaţiei lui Young, umectarea particulelor solide suspendate

într-un vehicul lichid este favorizată:A. prin creşterea unghiului de contactB. dacă tensiunea interfacială solid-lichid este cresţutăC. dacă tensiunea interfacială a solidului este micăD. dacă tensiunea interfacială a lichidului are valori scăzuteE. dacă tensiunea interfacială a solidului este mai mare.

42. Care dintre următoarele substanţe prezintă tendinţă de flotare în mediu

apos?A. cărbuneleB. sulfulC. oxidul de zincD. stearatul de magneziuE. carbonarul de magneziu

43. Ca umectanţi pentru substanţele hidrofobe se folosesc:A. glicerinaB. propilenglicolulC. siliconiiD. alcoolulE. dispersiile de polimeri hidrofili.

44. Creşterea cristalelor într-o suspensie este influenţată de:A. polimorfismB. pHC. temperaturăD. tratamente mecaniceE. existenţa unor cristale de mărimi variabile.

45. Procesul de creştere a cristalelor în suspensii este redus prin:A. creşterea vâscozităţii mediului de suspendareB. adăugarea antioxidanţilorC. reducerea energiei interfaciale între vehicul şi faza suspendată

D. folosirea de forme cristaline stabileE. utilizarea particulelor cu dimensiuni apropiate.

46. Suspensiile defloculate se caracterizează prin:A. sediment cu suprafaţă netedă, uniformăB. legături fizice sau chimice puternice între particuleC. particulele au cădere liberă, individualăD. grad de floculare apropiat de 1E. lipsa fenomenului de cimentare.

47. O suspensie floculată se remarcă prin:A. faza dispersă alcătuită din aglomerări de particuleB. supernatant limpedeC. redispersarea grea a sedimentului după agitareD. existenţa unor forţe între particulele suspendate de tip Van der

Waals sau LondonE. lipsa mediului dispersant între particulele solide.

48. Despre flocularea cu electroliţi a suspensiilor sunt adevărateurmătoarele afirmaţii:

A. variaţiile potenţialului zeta nu influenţează mărimea volumuluide sedimentare

B. concentraţia optimă de electoliţi folosiţi pentru flocularedepinde de tipul de ioni

C. electroliţii nu modifică potenţialul zeta acesta fiind avantajulutilizării lor

D. este metoda cea mai utilizată de floculare a suspensiilorE. se datorează neutralizării sarcinii electrice superficiale a

particulelor suspendate.

49. Tensioactivii neionici produc flocularea suspensiilor prin următoarelemecanisme: .

A. neutralizarea sarcinilor superficiale a particulelor solideB. aducerea potenţialului zeta la valori optimeC. formarea unui vehicul structuratD. producerea unui strat de solvatare în jurul particulelor

dispersateE. deplasarea planului de separare electrolitică către faza lichidă.

50. Mucilagul de gumă arabică 30% folosit ca agent de suspendare,prezintă următoarele avantaje:

A. nu este uşor atacat de microorganisme

174 136


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si BiofarmacieB. se poate utiliza atât în preparate de uz extern cât şi în cele de

uz internC. are capacitate de îngroşare foarte mare comparativ cu alţi

coloizi hidrofiliD. se foloseşte ca agent de suspendare numai în suspensii de uz

internE. este stabil la pH 5-9.

51. Mucilagul de metilceluloză 2% folosit ca agent de suspensie, prezintăurmătoarele caracteristici:

A. este stabil la variaţii mari de pH (3-11)B. nu precipită nici la concentraţii mari de electroliţiC. are caracter neionogenD. nu este uşor invadat de microorganismeE. prezintă vâscozitate structurată.

52. Despre veegum, folqsit ca agent de suspensie, sunt adevărateurmătoarele afirmaţii:

A. nu se asociază cu derivaţii de celulozăB. dispersiile prezintă fenomenul de tixotropieC. este un silicat de magneziu şi aluminiu purificatD. se dispersează în apă după o prealabilă îmbibareE. face parte din grupa montmorilonitelor.

53. Suspensiile de uz extern sunt denumite:A. pasteB. pensulaţiiC. pomadeD. loţiuniE. colutorii.

54. Suspensiile cutanate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:A. să permită absorbţia transcutanată a substanţei activeB. să fie emolienteC. să adere uşor de pieleD. să se usuce rapidE. să lase pe locul de aplicare un strat de pulbere fină.

55. Etapele de preparare a suspensiilor prin dispersare sunt:A. pulverizareaB. umectareaC. dispersarea fazei solide în vehiculD. stabilizarea sistemuluiE. condiţionarea la rece.

56. La prepararea suspensiilor în industrie trebuie ţinut seama de următoriifactori care influenţează stabilitatea acestora:

A. caracterul ionic al componentelor din formulăB. densitatea particulelorC. natura conservanţilor antimicrobieni utilizaţiD. mărimea particulelorE. prezenţa solubilizanţilor.

57. Prepararea prin precipitare a suspensiilor se poate realiza înurmătoarele moduri:

A. printr-o reacţie chimică de dublă descompunereB. prin modificarea solventului în care este dizolvată substanţa

activăC. prin modificarea pH-uluiD. prin adăugarea solvenţilor nemiscibili cu apaE. în urma unei reacţii de dublu schimb.

58. Care dintre următoarele determinări este prevăzută de F.R.X lacontrolul suspensiilor:

A. vâscozitateaB. sedimentareaC. potenţialul zetaD. mărimea particulelorE. unghiul de contact 0.

59. Controlul sedimentării suspensiilor se face prin determinarea:A. catului suspensieiB. vâscozităţiiC. perioadei de înjumătăţire a sedimentului

174 137


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si BiofarmacieD. vitezei de sedimentare E. volumului de sedimentare.

174 138



1. A, D2. A, B, E3. A, B, D4. A, B, E5. B,C,D6. B,C7. B,C,E8. A,C,D9. A, D10. C, E ll.B,D12. B, C, E13. A, C, D14. B, D15. B, E16. C, D17. A, C, D18. A, B, C, £19. A, B, C20. A, B, C, D21. B, C,D22. A, C, D23. C, E24. B, E25. B, D, E26. A, C, E27. A, B, C

28. A, B, D, E29. B, C, E30. A, C, D31. A,B,D32. A, C, E33. A, B, D, E

34. B, C, E35. B, C, D36. A, B, C, D37. B, C, D

RĂSPUNSURI

(4: 110, 113)(4: 114-117)(4: 120-125)(4: 129)(4: 129, 130)(4: 138-140)(4: 149,150)(4: 163)(3 : 893, 894)(3 : 893)(3 : 893)(3 : 893)(3 : 893, 894)(3 : 894)(3 :511, 512)(3 :710)(1 :475)(1 : 475)(1 :476)(1 :476)(1 :476)(1 :476,477)

(1 :476,477)(1 :477)

(1 :477)(1 :477)(1 :477)(1 :477,478)(1 :478)(1 :478)(1 :478, 479)(1 :478)(1 -.478,479)(1 :479)(1 :479)(1 :480)(1 :480)

188 [89

Farmaceuticăşi_Bjojanpade_

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie38. B, C, D, E (239. A, B, C (240. B, C, E (241.D.E (242. A, B, D (243. A, B, D, E (244. A, C, D, E (245. A, C, D, E (246. A, B, C (247. A, B, D (248. C, D, E (249. D, E (2

50. D, E (2 262)51. A, C,E (2 265)52. B, C, E (2 270)53. B, D (2 271)54. C, D, E (2 271)55. A, B, C, D (2 273)56. A, B, D (2 274)57. A, B, C, E (2 274)58. D (3 893,894)59. A, C, D, E (2 275)

BIBLIOGRAFIE

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001;

2. V. Stănescu- Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;3. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993;

' '4. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2004.

188 [89

Farmaceuticăşi_Bjojanpade_


Capitolul XIV

PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICARE CUTANATĂ

1. Conform F.R.X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare launguente sunt adevărate?

A. sunt preparate farmaceutice semisolide 'B. sunt destinate aplicării pe piele sau pe mucoaseC. se folosesc în scop terapeutic sau de protecţieD. sunt constituite din excipienţi în care se pot încorpora

substanţele activeE. se conservă în recipiente bine închise, la rece.

2. Care dintre următoarele baze de unguent sunt prevăzute de F.R.X?A. unguentul cu alcooli de lânăB. unguentul emulgatorC. unguentul cu glicerolD. unguentul cu macrogoliE. unguentul simplu.

3. Care dintre următoarele unguente sunt prevăzute de F.R.X?A. unguentul cu acetat de hidrocortizon 1%B. unguentul camforat 10%C. unguentul cu clotrimazol 1%D. unguentul cu fenilbutazonă 4%E. unguentul cu oxid de zinc 10%.

4. Conform F.R.X, pastele sunt unguente-suspensii în care fazadispersată depăşeşte.........din masa unguentului.

A. 10%B. 15%

C. 20%D. 25%E. 30%

5. Conform F.R.X, cremele sunt unguente-emulsii în care faza apoasădepăşeşte.......din masa unguentului.

A. 5 %B. 10%C. 20%D. 30%E. 40%

6. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la bazele de unguentgrase sunt adevărate?

A. sunt denumite şi baze anhidre lipofileB. pot conţine grăsimi, uleiuri vegetale, ceruri, hidrocarburi,

siliconiC. se pot îndepărta prin spălare cu apăD. cele care pot încorpora apă ca fază internă se numesc baze de

absorbţieE. sunt sisteme disperse polifazice.

7. Care dintre următoarele baze de unguent sunt baze de absorbţie?A. unguentul cu alcooli de lânăB. unguentul simpluC. unguentul cu macrogoliD. unguentul cu glicerolE. vaselina.

8. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la bazele de unguenthidrosolubile sunt adevărate?

A. în general nu sunt inerte din punct de vedere fiziologicB. se usucă şi formează film la locul de aplicareC. se îndepărtează uşor prin spălare cu apăD. pH-ul poate fi uşor reglat prin tamponareE. consistenţa este influenţată considerabil de temperatură.

190 191

de autoevaluare pentrustudenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmaciet

9. Bazele de unguent hidrosolubile sunt indicate în tratamentul:A. bolnavilor cu pielea degresatăB. pielii acoperite cu părC. pielii traumatizateD. afecţiunilor mucoaselorE. afecţiunilor oftalmice.

10. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la unguentul cu glicerol

sunt adevărate?A. este o bază de unguent hidrosolubilăB. F.R.X prevede folosirea boratului de fenilmercur drept

conservant antimicrobianC. se conservă în recipiente bine închise, la cel mult 25°C, ferit

de luminăD. se mai numeşte şi glicerolat de amidonE. gelificarea se realizează prin încălzire pe baie de apă.

11. Unguentul cu macrogoli este o bază de unguent:A. hidrosolubilăB. grasăC. emulsie U/AD. emulsie A/UE. de absorbţie.

12. Unguentul emulgator se prepară din următoarele componente:A. alcool cetilstearilic emulgatorB. parafină lichidăC. parafină solidăD. vaselină albăE. lanolină anhidră.

13. Unguentul emulgator hidratat este o bază de unguent:A. hidrosolubilăB. grasăC. emulsie U/AD. emulsie A/U

E. de absorbţie.

14. Conform F.R.X, unguentul simplu se prepară din lanolină şi vaselinăîn următoarele proporţii:

A. 50: 50B. 90:10C. 10:90D. 80:20E. 20:80.

15. Unguentul simplu este o bază de unguent:A. hidrosolubilăB. grasăC. emulsie U/AD. emulsie A/UE. de absorbţie.

16. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent suntemulgatori de tip U/A?

A. stearat de trietanolaminăB. vaselinăC. laurii sulfat de sodiuD. tween80E. alcool cetilic.

17. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent suntemulgatori de tip A/U?

A. cetilstearilsulfat de sodiuB. lanolinăC. alcooli de lânăD. stearat de sodiuE. colesterol.

18.Care dintre următoarele unguente prevăzute de F.R.X se păstrează laVenena?

A. unguentul cu hidrocortizon acetat 1 %B. unguentul cu clotrimazol 1 %C. unguentul cu clorhidrat de pilocarpină 2%

190 191


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. unguentul cu fenilbutazonă 4%E. unguentul cu oxid de zinc 10%.

19. Conform F.R.X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare launguentele oftalmice sunt adevărate?

A. sunt preparate farmaceutice semisolide, sterileB. sunt destinate aplicării pe mucoasa conjunctivalăC. se prepară în condiţii aseptice

D. la preparare se folosesc în general baze de unguentliposolubile şi neiritante pentru mucoasa conjunctivală

E. se condiţionează numai în recipiente unidoză.


B.iofannacie 20. Conform F.R.X, la prepararea unguentelor oftalmice se

pot folosi ca substanţe auxiliare:A. antioxidanţiB. conservanţi antimicrobieniC. izotonizanţiD. stabilizândE. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.

21. Conform F.R.X, în unguentele-suspensii oftalmice, particulele

trebuie

să prezinte un diametru de cel mult: 'A. 25 um pentru 90 % şi 50 um pentru 10 % din particulele

examinate

B. 50 um pentru 90 % şi 100 um pentru 10 % din particulele

examinate

C. 50 um pentru 90 % şi 180 um pentru 10 % din particulele

examinate

D. 25 um pentru 75 % şi 50 um pentru 25 % din particulele

examinate

E. 50 um pentru 75 % şi 100 um pentru 25 % din particulele

examinate.

22. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente

care conţin cel mult:A. 5 g unguentB. 10 g unguentC. 15 g unguentD. 20 g unguentE. 50 g unguent.

23. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se conservă la o temperatură decel mult:

A. 8°CB. 15°CC. 25°CD. 40° CE. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.

24. Conform F.R.X, unguentele se conservă:A. în recipiente bine închise, la receB. în recipiente bine închise, la loc răcoros

C. în recipiente bine închise, la cel mult 25°CD. în recipiente închise etanş, la receE. în recipiente închise etanş, la loc răcoros.

25. Pentru pielea de tip seboreic, sunt indicate:A. baze graseB. baze emulsii U/AC. baze emulsii A/UD. baze hidrosolubileE. toate de mai sus, fără nici o excepţie.

26. Pentru aprecierea consistenţei unguentelor sunt necesare:A. determinarea indicelui de apăB. probe de vâscozitateC. probe de plasticitateD. testul de acantozăE. probe de întindere.

190 191



27. Bazele de absorbţie prezintă următoarele caracteristici:A. au capacitate de a încorpora apă .B. aderă bine pe pieleC. suntlavabileD. se pot dilua nelimitat cu apăE. au acţiune de profunzime.

28. Bazele de unguent emulsii U/A:A. sunt uşor de aplicatB. au acţiune de profunzimeC. necesită adăugarea de conservanţi în faza externăD. pierd apa prin conservare defectuoasăE. nu sunt lavabile.

29. Care dintre următoarele baze de unguent sunt baze de unguent emulsii U/A?

A. unguentul simpluB. vaselina colesterinatăC. unguentul cu macrogoliD. unguentul emulgator hidratatE. unguentul cu alcooli de lână hidratat.

30. Conform F.R.X, prepararea bazelor grase de unguent se realizează

prin:A. topirea componentelor la 37° C

B. amestecarea până la răcire a componentelor topite şi eventual

filtrateC. dispersarea fazei apoase în faza grasăD. dispersarea fazei grase în faza apoasăE. triturarea la mojar a componentelor.

31. Conform F.R.X, la unguentele care se aplică pe plăgi sau arsuri se

J 1 , V^UlUV/i 111 * • ■* ~7------------------------------U

folosesc:A. baze de unguent cu proprietăţi emulsive

B. baze de hidrocarburiC. baze de unguent cu proprietăţi peliculogeneD. lipogeluriE. toate cele de mai sus.

32. Testul de acantoză permite să se tragă concluzii asupra:A. capacităţii bazelor de unguent de a absorbi apaB. capacităţii de cedare a substanţei active din excipienţiC. toleranţei fiziologice a bazelor de unguentD. vâscozităţii bazelor de unguentE. capacităţii de întindere a bazelor de unguent.

33. Lanolina este prezentă în formula următoarelor unguente oficinale:A. unguent emulgatorB. unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpinăC. unguent simpluD. unguent cu macrogoliE. unguent cu glicerina.

34. Indicele de apă se determină la:A. baze de unguent emulsie A/UB. baze de unguent emulsie U/AC. hidrogeluriD. baze de absorbţieE. unguent cu macrogoli.

35. Conform F.R.X, unguentele se conservă:A. în recipiente bine închise

B. în recipiente sterile, închise etanşC. la receD. la cel mult 25° CE. în recipiente care conţin cel mult 10 g unguent.

36. Pentru pielea de tip sebostatic sunt indicate:A. baze graseB. baze emulsii U/AC. baze emulsii A/UD. baze hidrosolubileE. toate cele de mai sus.

190 191


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie37. Cremele:

A. sunt preparate semisolide, polifazice, care conţin o fazălipofilă si una hidrofilă

B. pot fi lipofile (cu faza externă lipofilă)C. pot fi hidrofile (cu faza externă hidrofilă)D. cele hidrofile conţin emulgatori de tip A/UE. cele lipofile conţin emulgatori de tip U/A.

38. Gelurile hidrofile:A. sunt denumite şi oleogeluriB. sunt denumite şi hidrogeluriC. conţin apă, glicerol sau propilenglicol, gelificate cu agenţi de

gelificare adecvaţi

D. ca agenţi de gelificare se folosesc: amidon, carbonieri, derivaţicelulozici

E. ca agenţi de gelificare se folosesc: aerosil sau săpunuri dealuminiu.

39. Precizaţi care afirmaţii sunt adevărate referitor la unguente, conform F.R.X, suplimentul 2004:

A. conţin o bază de unguent monofazică in care se pot încorporacomponente lichide sau solide

B. sunt preparate semisolide polifazice compuse dintr-o fazălipofilă si una hidrofilă

C. sunt alcătuite din lichide gelificate cu ajutorul unor agenţi degelificare corespunzători

D. sunt clasificate în: unguente hidrofobe, unguente-emulsii siunguente hidrofile

190 191



1% 197



E. sunt constituite dintr-o baza hidrofilă, capabilă sa reţină 50. în ţara

nrjiasIrWfprepararea medicamentelor se face în conformitate cu următoarele

ghiduri:

40. Tn ţHMf?S<Bd^^ contine

UTn& °S5mra^pepractică clinică (GCP)& mm*?0115*

practică de fabricaţie (GMP)ET £fP$eMie bună practică farmaceutică (GPF).D. uleîun vegetaleE. grăsimi animale. »

41. Unguentele-emulsii:A. pot absorbi cantităţi mai mari de apă, comparativ cu cele

hidrofobeB. conţin baze de unguent similare celor folosite pentru

unguentele hidrofobeC. conţin, in general, amestecuri de macrogoli solizi, lichizi si

apăD. conţin emulgatori care stabilizează emulsiileE. sunt denumite şi creme.

42. Care dintre următoarele categorii de preparate semisolide suntprevăzute de F.R.X, suplimentul 2004?

A. unguenteB. cremeC. geluriD. pasteE. şampoane.

43. Prin intermediul preparatelor dermatologice obişnuite se pot obţine

efecte:A. la nivelul suprafeţei pieliiB. la nivelul stratului comosC. la nivelul anexelor cutanateD. la nivelul epidermului viuE. prin traversarea pielii si pătrunderea în circulaţia sistemică.

44. Formulările destinate obţinerii de efecte la nivelul stratului cornos

conţin substanţe:A. emoliente

388

B. cheratoliticeC. anestezice localeD. antiperspiranteE. antiinflamatoare.

45. Pentru efecte locale, la nivelul dermului, formulările dermatologicepot conţine substanţe:

A. anestezice localeB. antiinflamatoareC. filtre solareD. antisepticeE. cheratolitice.

46. Absorbţia percutanată:A. este un proces de difuzie pasiv, care decurge spontan, conform

gradientului de concentraţieB. nu este influenţată de proprietăţile fizico-chimice ale

substanţei medicamentoaseC. nu este influenţată de starea pieliiD. se realizează pe cale transepidermică si transfolicularăE. desemnează pătrunderea substanţei medicamentoase in

circulaţia sanguină.

47. Bazele hidrosolubile:A. se prepară din amestecuri de parafineB. se prepară din amestecuri de PEG 400 si PEG 4000C. se prepară prin topireD. necesită adaos de apă la preparareE. nu necesită apă la preparare.

48. Ca substanţe anorganice, formatoare de geluri, se folosesc:A. tragacantaB. pectina 'C. agarD. bentonitaE. dioxidul de siliciu (aerosil)

49. Bazele de unguent lavabile:A. sunt baze hidrosolubile


B. se îndepărtează prin spălare cu apă

199

C. sunt formulate ca baze anhidre sau hidratate de tip ulei/apăD. nu pot incorpora apăE. au ca reprezentanţi

„unguentul emulgator" şi „unguentulemulgator hidratat"

R


1. A, B, C, D (3: 952)2. B, C, D, E (3: 954, 955, 957, 960)3. A, C, D, E (3: 953, 956, 959, 960)4. D (3:951)5. B (3:951)6. A, B, D (2: 292)7. A, B (2: 532)8. B,C,D (2: 304)9. B,C,D,E (2: 304,305)10. A, C, D (2: 307; 3: 955, 956)11. A (2: 308)12. A, B, D (3: 954)13. C (2: 304)14. C (3: 960)15. B, E (2: 303)16. A, C, D (2: 304)17. B, C,E (2: 303)18. C (3: 959)19. A, B, C, D (3: 953)20. A, B, D (3: 953)21. A (3: 953)22. B (3: 953)23. C (3: 953)24. C (3: 952)25. B, D (2r 283)26. B, C, E (2:318-320)27. A, B (2: 302 - 303)28. A, B, C, D (2: 303, 323)29. D (2: 304)30. B (3: 951)31. A, C (3: 952)32. C (2: 321)33. B, C (3:959-960)34. A, D (2: 320)35. A, D (3: 952)36. A, C (2: 283)

200 201


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Eiofarmacie

37. A, B, C (4: 156)38. B,C,D (4: 157)39. A, D (4: 155-156)40. A, B, D, E (4: 155)41. A,B, D (4: 157)42. A, B, C, D (4: 153)43. A, B, C, D (1: 518)44. A, B (1:518)45. A, B (1:518)46. A (1: 519-520)47. B, C, E (1:532)48. D, E (1:532)49. B, C, E (1:532)

BIBLIOGRAFIE

1 S Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, 2001;2 V Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983; 3' *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,

1993 *

4 *** ' Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2004.

Capitolul XV PREPARATE RECT ALE ŞI

VAGIN ALE

1. Conform definiţiei din F.R.X, supozitoarele sunt:A. preparate farmaceutice moiB. preparate farmaceutice care conţin doze unitare din una sau

mai multe substanţe activeC. destinate administrării pe cale rectală, vaginală sau uretralăD. exclusiv cu acţiune localăE. conservate în recipiente închise, la cel mult 25°C.

2. Calea de administrare rectală se preferă atunci când:A. substanţele active sunt inactivate de secreţiile gastrice sau

intestinaleB. substanţele active suferă un puternic efect al primului pasaj

hepaticC. se urmăreşte o viteză de absorbţie mai redusă decât cea pe cale

oralăD. nu este posibilă administrarea pe cale orală din cauza

vomismentelor sau a obstrucţiilor gastro-intestinaleE. se urmăreşte administrarea de durată a unor medicamente în

boli cronice.

3. Administrarea rectală se recomandă :A. în cazul substanţelor care sunt modificate în contact cu

sucurile digestiveB. la copiiC. în cazul substanţelor care sunt inactivate la nivelul ficatuluiD. în cazul sfincterelor relaxateE. în caz de alterări ale mucoasei gastrice.

4. Despre supozitoarele rectale, sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. sunt destinate administrării rectale în vederea obţinerii unui

efect local sau sistemicB. substanţele absorbite prin vena hemoroidală inferioară sau

mijlocie ocolesc bariera hepatică


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Eiofarmacie

203

Teste

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. se prepară prin modelare manuală, topire şi turnare sau presareD. pot conţine substanţe auxiliare cu rol de agenţi de dispersie

cum este aerosilulE. sunt cunoscute sub denumirea de rectiole.

5. Despre supozitoarele vaginale, sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. se folosesc pentru tratamentul local al unor afecţiuni vaginaleB. se prepară din masă gelatinoasă folosind metoda de

fiuidificare la caldC. în formularea lor se poate întâlni frecvent lactoza sau glucozaD. excipienţii folosiţi trebuie să aducă pH-ul vaginal în apropiere

de 7E. ovulele au masa 5-12 g când se prepară cu excipienţi lipofili.

6. Despre supozitoarele uretrale, sunt adevărate afirmaţiile:A. conform F.R.X se mai numesc şi bujiuriB. se obţin prin modelare manuală sau presareC. excipientul cel mai frecvent întâlnit la preparare este masa

gelatinoasăD. de regulă medicul nu prescrie cantitatea necesară de excipient

ci indică lungimea şi diametrul acestor bujiuriE. cantitatea de excipient se calculează cu ajutorul unei formule

ce ia în calcul dimensiunile bujiului şi densitateaexcipientului.

7. Conform F.R.X, supozitoarele trebuie să corespundă următoarelorprevederi:

A. să aibă aspect omogenB. sa-şi păstreze consistenţa nemodificată la temperatura camereiC. să nu prezinte aglomerări de particule în secţiune longitudinalăD. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi

puternic active să fie similare cu cele utilizate pentruadministrarea internă

E. sa aibă pH cuprins între 4,5-8,5.

8. Despre supozitoarele vaginale, F.R.X prevede:A. au forma sferică sau ovoidăB. au lungime de 5-10 cm

C. au masa de 2-4 g cele preparate cu unt de cacao sau grăsimisemisintetice

D. au masa de 1-2 g cele destinate administrării la copiiE. au masa de 5-12 g cele preparate cu masă gelatinoasă.

9. Conform F.R.X, supozitoarele vaginale au formă:A. conicăB. cilindro-conicăC. ovoidalăD. de torpilăE. sferică.

10. Supozitoarele vaginale care au masa de 2-4g, conform F.R.X, seprepară cu:

A. unt de cacaoB. gliceride semisinteticeC. masă gelatinoasăD. masă de gelatină şi stearină

E. plastibază.

11.Conform F.R.X, supozitoarele vaginale preparate cu masăgelatinoasă, trebuie să aibă masa de:

A. I - 2 gB. 2 - 3 gC. 2 - 4 gD. 5-12 gE. mai mare de 12 g.

12. Farmacopeea descrie supozitoarele rectale ca fiind:A. de formă cilindro-conică sau de torpilăB. de formă ovoidalăC. cu masa de 2-3 g pentru adulţiD. cu masa de 1 -2 g pentru copiiE. cu masa de 5-12 g pentru cele preparate cu masă gelatinoasă.

13. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele rectalesunt adevărate?

A.au formă cilindro-conică sau de torpilă

204 205


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. au diametrul bazei de 8-10 mmC. au lungimea de 20-30 mm

D.au masa de 2-3 g pentru adulţiE. au masa de 3-4 g pentru copii.

14. Despre supozitoarele uretrale sunt adevărate afirmaţiile:A. au formă sferică sau ovoidalăB. au forma cilindro-conicăC. au lungimea de 5-10 cmD. au diametru de 2-7 mmE. se mai numesc şi bujiuri.

15. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele uretralesunt adevărate? >

A. se mai numesc şi bujiuriB. au formă de cilindri ascuţiţi la un capătC. au lungimea de 5-10 cmD. au diametrul de 2-7 mmE. au masa de 4-5 g.

16. Excipienţii pentru supozitoare trebuie să îndeplinească anumitecerinţe, cu excepţia:

A. atât cei graşi cât şi cei hidrofili trebuie să cedeze substanţeleactive în cavităţile organismului prin topire

B. trebuie să fie inerţi din punct de vedere fiziologicC. trebuie să nu prezinte incompatibilităţi cu substanţele activeD. trebuie să confere duritatea corespunzătoare supozitoarelorE. trebuie să se poată prelucra prin una dintre metodele folosite la

obţinerea supozitoarelor.

17.Excipienţii pentru supozitoare ar trebui să posede următoarele calităţi:A. interval mic între punctul de topire şi punctul de solidificareB. vâscozitatea să fie suficient de mare pentru a evita

sedimentarea rapidă a substanţei medicamentoase suspendateC. solidificarea să determine mărirea de volumD. să fie stabili faţă de umiditateE. să posede toleranţă fiziologică şi caracter neiritant.

18. Caracteristici fizico-chimice ale excipienţilor lipofili sunt:

A. punctul de topireB. domeniul de solidificareC. indicele de saponificareD. numărul de apăE. indicele de iod.

19. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, excipienţii utilizaţi pentruprepararea supozitoarelor sunt:

A. untul de cacaoB. gliceride semisintetice solideC. macrogoliD. pluronciE. amestecuri gelatinoase diferite.

20. La prepararea ovulelor prin modelare manuală se pot folosi caexcipienţi:

A. untul de cacaoB. masa gelatinoasăC. masa EstarinumD. stearinaE. polietilenglicolii.

21. Excipienţi pentru supozitoarele rectale pot fi:A. untul de cacaoB. masa gelatinoasăC. masa EstarinumD. P.E.G-urileE. Mirj-ul52.

22. Sunt excipienţi de semisinteză graşi:A. masa EstarinumB. macrogoliC. SupoweissD. SuppocireE. masele Witepsol.

23. Sunt baze de supozitor lipofile:A. untul de cacao

204 205


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. masa gelatinoasăC. masa EstarinumD. amestec de P.E.G-uriE. glicerogelul de gelatină.

24. Precizaţi excipienţii autoemulsionabili folosiţi la preparareasupozitoarelor:

A. Polisorbat61B. Mirj52C. uleiul de arahide hidrogenatD. PluroniciiE. masele Witepsol.

25. Excipienţii autoemulsionabili:A. au capacitatea de a se dispersa în apă formând emulsii tip U/AB. conţin substanţe ca tween-ul 61 şi mirj-ulC. nu influenţează cedarea substanţelor activeD. au puncte de topire ridicateE. se mai numesc şi excipienţi hidrodispersabili.

26. Untul de cacao este un excipient:A. naturalB. semisinteticC. grasD. autoemulsionabilE. sintetic.

27. Despre untul de cacao sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. are monografie în F.R.XB. are proprietăţi emulsive accentuateC. prezintă patru forme cristaline a, p, P' şi y dintre care p este

forma stabilă şi are punctul de topire cuprins în intervalul 30-35° C

D. la temperaturi de peste 35° C apare fenomenul de supratopireprin care forma stabilă p trece în formele metastabile cupuncte de topire mai mici, transformare vizibilă prinlimpezirea amestecului

E. formele metastabile revin la formele stabile şi se solidifică la

răcire după 2-4 zile.

28. Avantajele folosirii untului de cacao ca excipient la formularea

supozitoarelor:A. are conservabilitate bună, mai ales după răzuire

15. Unguentul simplu este o bază de unguent:A. hidrosolubilăB. grasăC. emulsie U/AD. emulsie A/UE. de absorbţie.

16. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent suntemulgatori de tip U/A?

A. stearat de trietanolaminâB. vaselinăC. laurii sulfat de sodiuD. tween 80E. alcool cetilic.

17. Care dintre următoarele substanţe folosite în bazele de unguent suntemulgatori de tip A/U?

A. cetilstearilsulfat de sodiuB. lanolinăC. alcooli de lânăD. stearat de sodiuE. colesterol.

18. Care dintre următoarele unguente prevăzute de F.R.X se păstrează laVenena?

A. unguentul cu hidrocortizon acetat 1 %B. unguentul cu clotrimazol 1 %C. unguentul cu clorhidrat de pilocarpină 2%D. unguentul cu fenilbutazonă 4%E. unguentul cu oxid de zinc 10%.

204 205


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie19. Conform F.R.X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la

unguentele oftalmice sunt adevărate?A. sunt preparate farmaceutice semisolide, sterileB. sunt destinate aplicării pe mucoasa conjunctivalăC. se prepară în condiţii asepticeD. Ia preparare se folosesc în general baze de unguent

liposolubile şi neiritante pentru mucoasa conjunctivalăE. se condiţionează numai în recipiente unidoză.

204 205



20. Conform F.R.X, la prepararea unguentelor oftalmice se pot folosi ca substanţe

auxiliare:A. antioxidanţiB. conservanţi antimicrobieniC. izotonizanţiD. stabilizanţi

k E. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.

21. Conform F.R.X, în unguentele-suspensii oftalmice, particulele trebuie

să prezinte un diametru de cel mult: >A. 25 um pentru 90 % şi 50 um pentru 10 % din particulele

examinate

B. 50 um pentru 90 % şi 100 um pentru 10 % din particulele

examinate

C. 50 um pentru 90 % şi 180 um pentru 10 % din particulele

examinate

D. 25 um pentru 75 % şi 50 um pentru 25 % din particulele

examinate

E. 50 um pentru 75 % şi 100 um pentru 25 % din particulele

examinate.

22. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente care

conţin cel mult:A. 5 g unguentB. 10gunguentC. 15 g unguentD. 20 g unguentE. 50 g unguent.

23. Conform F.R.X, unguentele oftalmice se conservă la o temperatură decel mult:

A. 8°CB. 15° CC. 25°CD. 40°CE. F.R.X nu face nici o precizare în acest sens.

24. Conform F.R.X, unguentele se conservă:A. în recipiente bine închise, la rece

B. în recipiente bine închise, la loc răcorosB. capsule moi rectaleC. preparate rectale semisolideD. pulberi şi comprimate pentru soluţii sau suspensii rectaleE. ovule.

90. Alegeţi preparatele rectale incluse în monografia generală din F.R.X,suplimentul din 2004:

A. cataplasmeB. soluţii, emulsii şi suspensii rectaleC. spumvD. tampoane rectaleE. pesarii.

91. Capsulele moi rectale:A. sunt preparate solide multidozăB. sunt preparate solide unidozăC. sunt asemănătoare capsulelor cu înveliş moaleD. sunt asemănătoare capsulelor gelatinoase tariE. au formă alungită, sunt netede şi au un aspect exterior

uniform.

92. Soluţiile, emulsiile şi suspensiile rectale:A. au exclusiv acţiune localăB. au acţiune locală sau sistemicăC. pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnosticD. conţin substanţe active dizolvate sau dispersate în apă,

glicerol, macrogoli, sau alţi solvenţi corespunzătoriE. sunt condiţionate în recipiente multidoză.

93. Pulberile pentru soluţii sau suspensii rectale:A. sunt preparate unidozăB. sunt preparate multidozăC. se dizolvă sau se dispersează în apă în momentul administrăriiD. pot conţine excipienţi care să faciliteze dizolvare sau

dispersarea

223157

«, autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farrn^uţ^^


E. sunt constituite doar din substanţe active.94. Preparatele rectale semisolide:

A. se prezintă sub formă de preparate unidozăB. se prezintă sub formă de preparate multidoză

223158

«, autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farrn^uţ^^

;f Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

I!

224 159


;f Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

C. sunt formulate ca unguente, creme sau geluriD. trebuie să corespundă testului de dezagregareE. sunt distribuite în recipiente prevăzute cu un dispozitiv

adecvat.

95. Categoriile de preparate vaginale incluse în monografia generală dev „Preparate vaginale" din F.R.X, suplimentul din 2004, sunt:

A. ovule! B. comprimate vaginale 4

: C. capsule vaginaleD. rectioleE. spume vaginale.

96. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, comprimate vaginale:A. sunt preparate solide unidozăB. trebuie să corespundă definiţiei generale a comprimatelor

neacoperite sau filmate din monografia „Comprimata"C. sunt destinate obţinerii unei acţiuni sistemiceD. sunt destinate realizării unei acţiuni localeE. când sunt destinate unei acţiuni locale prelungite, se

efectuează o determinare adecvată pentru a demonstra o

t eliberare corespunzătoare.

1 97. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, comprimatele pentru soluţiisau suspensii vaginale se vor dezagrega:

A. în apă acidulată cu acid tartric, la 37°CB. în apă, la I5-25°CC. în mai puţin de 3 minuteD. în cel puţin 30 de minuteE. în cel puţin 60 de minute.

La întrebările 98-102, răspundeţi pe baza formulei de mai jos:

y RP.Nystatini 0,1 OgExcipiens q.s.

M.f. suppositoriaAss.Nr.VID.S. ext. 1 supozitor pe zi

B. se pretează la toate cele trei metode folosite la preparareasupozitoarelor: modelare manuală, topire şi turnare în forme,presare

C. are punctul de topire mai mic decât temperatura corpuluiD. este compatibil cu majoritatea substanţelor activeE. fenomenul de supratopire este favorabil preparării rapide.

29. Dezavantajele untului de cacao, ca excipient la preparareasupozitoarelor, sunt:

A. existenţa fenomenului de supratopireB. absenţa contracţiei de volumC. tendinţa de râncezireD. capacitatea scăzută de încorporare a apeiE. posibilitatea de prelucrare a supozitoarelor prin modelare

manuală, presare, topire şi turnare în forme.

30. Coborârea punctului de topire al untului de cacao se produce laasocierea cu:

A. cloralhidratB. azotat de argintC. acetat de plumbD. camforE. salol.

31. Pentru a ridica punctul de topire al untului de cacao, folosit ca bază cbsupozitoare, se pot utiliza:

A. cearăB. cetaceuC. colesterolD. lanolinăE. alcool cetilic.

32. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la untul de cacao suntadevărate?

A. este un amestec de triglicerideB. se topeşte la 30-35°CC. prezintă fenomenul de supratopireD. are capacitate mare de încorporare a apeiE. prezintă contracţie de volum după răcire.

33. Ca înlocuitoare ale untului de cacao la prepararea supozitoarelor, se

folosesc:

224 160


;f Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. masa EstarinumB. masa gelatinoasăC. Lassupol GD. masa de glicerina cu stearinaE. Massupol.

34.Gliceridele semisintetice prezintă următoarele avantaje, comparativ

cu untul de cacao: »A. înlătură inconvenientele tehnologiceB. îmbunătăţesc conservarea supozitoarelorC. au o hidrofilie mai mică

D. favorizează turnarea în forme datorită absenţei fenomenului de

supratopireE. se dizolvă rapid în fluidul rectal.

35. Avantajele excipienţilor de semisinteză graşi faţă de untul de cacao:A. nu prezintă fenomenul de supratopireB. au puncte de topire diferite, putându-se asocia cu substanţe ce

scad sau cresc punctul de topire al excipientuluiC. nu prezintă tendinţa de râncezireD. au proprietăţi emulsiveE. sunt higroscopici.

36.Masa gelatinoasă, folosită ca bază de supozitor, are următoarele

caracteristici:A. este lipofilăB. este naturalăC. este higroscópicaD. se poate prelucra prin toate cele trei metode folosite la

prepararea supozitoarelorE. are putere de dispersare a substanţei medicamentoase

inferioară excipienţilor graşi.

37. Despre masa gelatinoasă sunt adevărate afirmaţiile:A. se prepară conform formulei din F.R.X de la

monografia"Supozitoare"B. se prezintă ca o masă elastică de culoare galben-brunăC. se poate prelucra doar prin modelare

D. este higroscópicaE. conţine gelatină : glicerina : apă distilată ( 2 g : 10 g : 4 g ).

38. Masa gelatinoasă:A. este un amestec în proporţii variabile de gelatină, apă şi

glicerolB. se foloseşte pentru prepararea supozitoarelor uretraleC. se pretează îndeosebi la prepararea ovulelorD. este insensibilă la umiditateE. nu poate fi contaminată cu microorganisme.

39. Masa gelatinoasă prezintă următoarele caracteristici:A. este higroscópicaB. este predispusă la invadare cu microorganismeC. se topeşte la temperatura corpuluiD. se pretează la prepararea supozitoarelor prin metoda de topire

şi turnareE. este incompatibilă cu o serie de substanţe care coagulează

proteinele.

40. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la masa gelatinoasă suntadevărate?

A. se poate prelucra numai prin topire şi turnare în formeB. se topeşte la temperatura corpuluiC. este higroscópicaD. nu este predispusă la contaminare microbianaE. se foloseşte la prepararea supozitoarelor vaginale.

41. Dezavantajele folosirii masei gelatinoase ca bază de supozitor:A. permite absorbţia mai uşoară a substanţelor medicamentoase

lipofileB. este incompatibilă cu taninul şi cu sărurile de metale greleC. la stocare este sensibila la umiditate şi la contaminarea cu

microorganismeD. se topeşte lent la temperatura corpuluiE. poate fi contaminată cu microorganisme.

42. Polietilenglicolii folosiţi ca excipienţi pentru supozitoare sunt:A. excipienţi hidrosolubiliB. solizi în cazul în care au masa moleculară mareC. cedează substanţa activă ca urmare a topirii, după administrareD. polimeri ai oxidului de etilenE. cunoscuţi sub denumirea de Macrogoli sau Carbowax-uri.

43. Avantajele folosirii polietilenglicolilor ca baze de supozitor:

224 161


;f Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. posibilitatea dizolvării unor substanţe medicamentoase greu

solubile în apăB. stabilitate la căldurăC. capacitatea de a fixa apaD. la utilizare prezintă dizolvare lentă >E. se pretează prelucrării prin oricare dintre cele trei metode de

preparare a supozitoarelor.

44. Caracteristicile supozitoarelor rectale care au ca bazăpolietilenglicolii:

A. se topesc la temperatura corpuluiB. se dizolvă în mucusul rectalC. na extrag apa din ţesuturile vicinale rectuluiD. determină creşterea presiunii osmotice locale, având ca risc

eliminarea supozitoruluiE. se prepară prin topire şi turnare în forme.

45. Polietilenglicolii ca excipienţi pentru supozitoare prezintă următoarelecaracteristici:

A. se pretează la prepararea supozitoarelor prin metoda demodelare manuală

B. râncezesc cu uşurinţăC. cedează substanţele active prin dizolvarea excipientuluiD. nu prezintă tendinţă de scurgere din cavităţile în care se

introducE. sunt higroscopice.

46. Gliceridele semisintetice, ca baze de supozitoare, au următoareleavantaje:

A. contracţie de volumB. interval mare între punctul de topire şi cel de solidificareC. dizolvare rapidă în secreţiile mucoaselorD. stabilitate la autooxidareE. capacitate de încorporare a apei.

47. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la Masa Estarinum esteadevărată:

A. este un amestec de mono, di şi triglicerideB. prezintă fenomenul de supratopireC. prezintă contracţie de volum după răcireD. are capacitate mare de încorporare a apeiE. este o grăsime semisintetică neutră.

48. Masa Estarinum, ca bază de supozitoare, prezintă următoarelecaracteristici:

A. interval mic între punctul de topire şi cel de solidificareB. contracţie de volumC. capacitatea de a emulsiona soluţii apoaseD. fenomenul de supratopireE. dizolvarea în lichidele din cavităţile în care este introdusă.

49. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, ovulele pot conţine, dacă estenecesar, următorii excipienţi:

A. diluanţiB. aglutinanţiC. absorbanţiD. agenţi tensioactiviE. lubrifianţi.

50. Ca substanţe auxiliare la prepararea supozitoarelor rectale putemfolosi:

A. diluanţiB. adsorbanţiC. agenţi filmogeniD. conservanţi antimicrobieniE. modificatori ai punctului de topire.

51. Se folosesc cu rol de consperganţi pentru ovule:A. talculB. amidonulC. lactozaD. oxidul de magneziuE. oxidul de zinc.

224 162



52. Uleiul de ricin poate fi adăugat în formularea supozitoarelor rectale cu

rol de:A. modificator al hidrofilieiB. modificator de vâscozitateC. plastifiantD. promotor al absorbţieiE. antioxidant.

53. Despre supozitoarele care încorporează substanţa mediamentoasă prinemulsionare sunt adevărate următoarele afirmaţii: >

A. emulsionarea se face cu ajutorul unui tensioactiv (colesterol,lanolină, excipient autoemulsionabil) în cazul subtanţelormedicamentoase lipofile încorporate în baze hidrofile

B. emulsii de tip ulei în apă se pot prepara în prezenţa lecitinelor,cerurilor Lanette sau a stearatului de trietanolamină

C. stabilitatea supozitoarelor emulsii este mai mică decât a celortip suspensie, datorită prezenţei fazei apoase

D. excipienţii cu indice de hidroxil mare nu pot încorporacantităţi mici de soluţii apoase sub formă de emulsie

E. pentru substanţele medicamentoase care sunt solubile în bazade supozitor la cald dar care pot recristaliza la rece se preferăîncorporarea prin emulsionare.

54. Despre modul de preparare al supozitoarelor, sunt adevărateurmătoarele afirmaţii:

A. se pot obţine prin modelare manuală, topire şi turnare saupresare

B. substanţele active în prealabil pulverizate, se pot încorpora înbazele de supozitor respective prin dizolvare, emulsionare, saususpendare

C. se folosesc numai baze de supozitor lipofile pentru a favorizaabsorbţia la locul de administrare

D. nu se adaugă substanţe auxiliare deoarece acestea îngreuneazăabsorbţia substanţelor active

E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şiputernic active sunt aceleaşi cu cele folosite în cazulpreparatelor farmaceutice administrate intem.

55.Despre prepararea supozitoarelor şi ovulelor prin metoda topirii şiturnării în forme sunt adevărate afirmaţiile:

Ă. substanţele active se pot încorpora prin dizolvare, emulsionare sau suspendare

B. presupune obţinerea unui magdaleonC. excipientul se topeşte pe baia de apă şi în excipientul

fluidificat se încorporează substanţele activeD. este necesară cunoaşterea factorului de dislocuire a

substanţelor active în excipientE. conspergarea se face cu lactoză sau amidon.

56.Referitor la prepararea ovulelor, F.R.X suplimentul din 2004, prevedeurmătoarele:

A. în general sunt obţinute prin modelareB. în general sunt obţinute prin topire şi turnareC. când este cazul, la fabricare trebuie luate măsuri care să'

asigure o mărime a particulelor de substanţă activă controlatăşi adecvată

D. masa medicamentoasă suficient de fluidă după încălzire,trebuie turnată în forme adecvate

E. ovulele se solidifică prin răcire.

57.Pentru a uşura desprinderea supozitoarelor din matriţe, se iauurmătoarele măsuri înainte de turnarea masei fluide de supozitor înformele metalice:

A. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu spirt de săpunatunci când se foloseşte ca excipient masa Estarinum

163 215


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu ulei de parafină

atunci când se foloseşte ca excipient untul de cacaoC. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu spirt eterat atunci

când se foloseşte ca excipient SuppocireD. nu se lubrifiază matriţa dacă excipientul prezintă contracţie dt

volum la răcireE. înainte de umplere se lubrifiază matriţa cu ulei de parafină

atunci când se foloseşte ca excipient masa gelatinoasă.

58.Cantitatea de excipient luată în lucru la prepararea ovulelor prin topireşi turnare se calculează după formula M = F - f x s, unde:

A. „M" reprezintă cantitatea de excipient pentru un supozitorB. „F" reprezintă factorul de dizlocuireC. „f' reprezintă factorul de dizlocuireD. „f' reprezintă capacitatea formelor


E. „s" reprezintă cantitatea de substanţă activă.

59. Factorul de dizlocuire al substanţei active:A. este caracteristic fiecărui excipientB. are valorile, raportate la folosirea untului de cacao ca

excipient, înscrise în tabeleC. este considerat 0,5 dacă valoarea pentru o anumită substanţă

activă nu se regăseşte în tabeleD. raportat la untul de cacao se înmulţeşte cu 0.826 când se

foloseşte ca excipient masa gelatinoasă >E. reprezintă raportul dintre densitatea excipientului şi cea a

substanţei active.

60. La prepararea prin topire si turnare trebuie să cunoaştem:A. capacitatea formelor goaleB. cantitatea de excipient care umple formeleC. cantitatea de excipient dizlocuită de substanţa sau substanţele

activeD. temperatura la care are loc omogenizarea amesteculuiE. indicele de saponificare al excipientului.

61. Neajunsuri la prepararea industrială a supozitoarelor pot fi

considerate:A. solidificarea să se facă prin contracţie de volumB. lipsa de omogenitate a masei topiteC. îngroşarea masei topiteD. lipsa de coeziune a masei topiteE. sfărâmarea.

62. Magdaleonul reprezintă o altă denumire:A. a supozitoarelor rectaleB. a supozitoarelor vaginaleC. a formelor metalice utilizate la metoda de topire şi turnareD. a cilindrului obţinut prin metoda de preparare prin modelare

manualăE. a presei de supozitoare.

63. Prin liofilizare:A. se obţin supozitoare care conţin substanţe termostabileB. se obţin supozitoare care conţin substanţe termolabile

C. îndepărtarea apei are loc prin sublimarea gheţiiD. se obţin supozitoare poroase şi rezistenteE. se obţin supozitoare care asigură o dispersare întârziată a

substanţei active în secreţiile mucoaselor.

64.Eticheta preparatelor rectale sub formă de pulberi sau comprimatepentru soluţii sau suspensii rectale trebuie să menţioneze:

A. agentul de suspendare prezent în formulareB. modul de preparare al soluţiei sau suspensieiC. excipienţii din formularea comprimatelorD. condiţiile de utilizareE. durata maximă de utilizare a soluţiei sau supozitoarelor rectale

după preparare.

65.Despre comportarea la topire sau dizolvare a supozitoarelor, .determinată conform farmacopeei, sunt adevărate afirmaţiile:

164 215


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie să se dizolve în cel

mult 30 minuteB. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie să se topească în cel

mult 30 minuteC. supozitoarele cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în cel

mult 1 oră

D. supozitoarele cu baze liposolubile trebuie să se disperseze înapă în cel mult 30 minute

E. determinarea se consideră neconcludentă dacă în flacon rămânparticule de substanţă activă şi substanţe auxiliare nedizolvate.

66.Probele de control pentru supozitoare şi ovule prevăzute desuplimentul din 2001 al F.R.X includ:

A. dezagregarea supozitoarelor şi ovulelorB. timpul de dizolvare al excipienţilor hidrofiliC. timpul de înmuiere al supozitoarelor lipofileD. rezistenţa supozitoarelor şi ovulelor la rupereE. timpul de dizolvare al consperganţilor.

67.Testele de control prevăzute în F.R.X la monografia generală„Supozitoare" sunt:

A. rezistenţă mecanicăB. aspectC. comportament la topireB. substanţele nîedicamentoase suspendateTri bazele de excîpient

hidrofile sau lipofile sunt absorbite mai rapid decât celedizolvate

C. tensioactivii pot creşte absorbţia prin scăderea tensiuniisuperficiale a vehiculului

D. etapa limitantă de viteză a absorbţiei din supozitor estecoeficientul de repartiţie mucoasă/excipient al substanţeimedicamentoase dizolvate în masa topită şi nu viteza dedizolvare în mucusul rectal

E. gradul de ionizare al substanţelor medicamentoase nuinfluenţează absorbţia rectală.

76. Despre cedarea substanţelor medicamentoase din supozitoarele rectalecu excipienţi graşi sunt adevărate afirmaţiile:

A. există diferenţe între modul de cedare al substanţelor activesolubile sau insolubile în apă, dispersate în faza lipofilă

B. excipienţii cu punct de topire apropiat de temperatura rectalăîntâi se înmoaie şi apoi se lichefiază

C. masa topită a excipientului gras se etalează pe suprafaţamucoasei rectale în interval de o oră de la administrareasupozitoarelor

D. cu cât etalarea excipientului pe suprafaţa mucoasei rectale estemai mare cu atât scade absorbţia substanţei medicamentoase

E. mărimea particulelor substanţelor suspendate în bazaliposolubilă influenţează puternic absorbţia.

77. Cedarea substanţelor active în cazul supozitoarelor se datorează:A. topirii excipienţilor graşi la temperatura corpuluiB. modificării pH-ului localC. dizolvării excipienţilor hidrosolubiliD. enzimelor din cavităţile respectiveE. hidrodispersării prin intermediu.

78. Acţiunea supozitoarelor rectale poate fi:A. antihemoroidalăB. analgezicăC. sedativăD. laxativăE. antiacidă.

79. Care dintre următoarele substanţe sunt administrate pe cale rectalăpentru acţiune locală?

A. astringenteB.antipiretice

C. emolienteD. hemostatice

E. analgezice locale.

80. Ovulele pot conţine substanţe active cu acţiune:A. antiseptică

B.analgezic-antipireticăC. antihemoragicăD. antihelmíntica

165 215


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. anticoncepţională.

81. Au monografii în F.R.X:A.ovulele cu nistatinB. supozitoarele cu glicerina

C. supozitoarele cu metonidazolD.supozitoarele cu paracetamol

E. ovulele cu sintofolin.

82. Care dintre următoarele supozitoare sunt prevăzute de F.R.X?A. supozitoarele cu glicerol

B.supozitoarele cu clorahidratC. supozitoarele cu diclofenacD. supozitoarele cu fenilbutazonăE. supozitoarele cu metronidazol.

83. Conform prevederilor din farmacopee, supozitoarele cu glicerina:A. conţin carbonat de sodiu anhidru, glicerina şi stearină

B.reacţia de formare a substanţelor active este însoţită dedegajare de CO2 «

C.acidul stearic este în exces pentru a imprima un pH acid lalocul de administrare

D. amestecul se menţine pe sită pentru favorizarea reacţiei dintrecomponente

E. cantităţile prevăzute în formula de preparare sunt doar pentruzece supozitoare.

84. Despre supozitoarele cu glicerina se poate afirma:A. se numesc impropriu supozitoare cu glicerinaB. trebuie să fie opaceC. la preparare trebuie menţinute la o temperatură de peste 140°CD. au acţiune laxativăE. se mai numesc şi săpunele.

85. Supozitoarele cu glicerol se conservă, conform F.R.X:A. în recipiente bine închiseB. în recipiente închise etanş ,C. ferit de umiditateD. la 2-5° C

E. la cel mult 15° C.

86. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la supozitoarele cuglicerol nu este adevărată?

A. se prepara prin modelare manualăB. sunt higroscopiceC. se conservă ferit de umiditateD. sunt destinate administrării rectaleE. au acţiune laxativă.

87. Care dintre următoarele preparate nu sunt destinate administrăriivaginale?

A. ovuleB. capsule gelatinoase moiC. pesariiD. rectioleE. globule.

88. Rectiolele se mai numesc şi:A. capsule gelatinoase rectaleB. rectotampoaneC. clismeD. microclismeE. pesarii.

89. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, în monografia de „Preparaterectale" sunt descrise următoarele categorii:

A. supozitoareB. capsule moi rectaleC. preparate rectale semisolideD. pulberi şi comprimate pentru soluţii sau suspensii rectaleE. ovule.

90. Alegeţi preparatele rectale incluse în monografia generală din F.R.X,suplimentul din 2004:

A. cataplasmeB. soluţii, emulsii şi suspensii rectaleC. spumi"

166 215


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. tampoane rectaleE. pesarii.

91. Capsulele moi rectale:A. sunt preparate solide multidozăB. sunt preparate solide unidozăC. sunt asemănătoare capsulelor cu înveliş moaleD. sunt asemănătoare capsulelor gelatinoase tariE. au formă alungită, sunt netede şi au un aspect exterior

uniform.

92. Soluţiile, emulsiile şi suspensiile rectale:A. au exclusiv acţiune localăB. au acţiune locală sau sistemicăC. pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnosticD. conţin substanţe active dizolvate sau dispersate în apă,

glicerol, macrogoli, sau alţi solvenţi corespunzătoriE. sunt condiţionate în recipiente multidoză.

93. Pulberile pentru soluţii sau suspensii rectale:A. sunt preparate unidozăB. sunt preparate multidozăC. se dizolvă sau se dispersează în apă în momentul administrăriiD. pot conţine excipienţi care să faciliteze dizolvare sau

dispersareaE. sunt constituite doar din substanţe active.

94. Preparatele rectale semisolide:A. se prezintă sub formă de preparate unidozăB. se prezintă sub formă de preparate multidoză

C. sunt formulate ca unguente, creme sau geluriD. trebuie să corespundă testului de dezagregareE. sunt distribuite în recipiente prevăzute cu un dispozitiv

adecvat.

95. Categoriile de preparate vaginale incluse în monografia generală de„Preparate vaginale" din F.R.X, suplimentul din 2004, sunt:

A. ovuleB. comprimate vaginaleC. capsule vaginaleD. rectioleE. spume vaginale.

96. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, comprimate vaginale:A. sunt preparate solide unidozăB. trebuie să corespundă definiţiei generale a comprimatelor

neacoperite sau filmate din monografia „Comprimata"C. sunt destinate obţinerii unei acţiuni sistemiceD. sunt destinate realizării unei acţiuni localeE. când sunt destinate unei acţiuni locale prelungite, se

efectuează o determinare adecvată pentru a demonstra oeliberare corespunzătoare.

97. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, comprimatele pentru soluţiisau suspensii vaginale se vor dezagrega:

A. în apă acidulată cu acid tartric, la 37°CB. în apă, la 15-25°CC. în mai puţin de 3 minuteD. în cel puţin 30 de minuteE. în cel puţin 60 de minute.

La întrebările 98-102, răspundeţi pe baza formulei de mai jos: Rp.Nystatini 0,1 OgExcipiens q.s.

M.f. suppositoriaAss.Nr.VID.S. ext. 1 supozitor pe zi

98. La utilizarea untului de cacao ca excipient la preparareasupozitoarelor de mai sus prin modelare manuală, se poate folosi caagent de plasticizare:

A. PEG200B. gumă arabicăC. vaselinăD. ulei de ricinE. alcool.

167 215



99. Masa gelatinoasă, excipient care poate fi folosit la prepararea acestorsupozitoare este, conform F.R.X, un amestec de:

A. glicerină-alcool-apăB. glicerină-amidon-apăC. glicerină-gelatină-apăD. propilenglicol-gelatină-apăE. propilenglicol-gelatină-glicerină.

100. Cantitatea de masă gelatinoasă necesară pentru metoda de topire şiturnare în forme se calculează în funcţie de:

A. solubilitatea nistatinei în excipientB. capacitatea formei metaliceC. proporţia componentelor masei gelatinoaseD. factorul de dislocuire al nistatinei faţă de untul de cacaoE. factorul de dislocuire al nistatinei faţă de masa gelatinoasă.

101. Dacă la preparare se folosesc excipienţi hidrosolubili încorporareanistatinei se face sub formă de:

A. soluţieB. emulsieC. suspensieD. soluţie- suspensieE. emulsie-suspensie.

102. Pentru a compensa pierderile survenite prin manipulare la metodade topire şi turnare utilizând excipienţi hidrosolubili, se ia un excesde:

A. 5 % excipientB. 5 % substanţă activăC. 20 % excipient + 10 % substanţă activăD. 10 % excipient + 20 % substanţă activă


E. 20 % excipient + 20 % substanţa activă.

La întrebările 103-107 răspundeţi pe baza formulei de mai jos: Rp.

Phenylbutazoni 0,20 gPhenazoni 0,30 gExcipines q.s.

M.f.suppositoriaD.t.d. Nr. VID.s.ext. 1 supozitor pe zi '

103. Cantitatea de fenazonă necesară pentru prepararea supozitoarelor

este de:A. 0,30 gB. 0,60 gC. 1,00 gD. 1,50 gE. 1,80 g.

104. Excipienţii preferaţi la prepararea acestor supozitoare sunt:A. glicerogelul cu stearat de sodiuB. hidrogelul de carbopolC. untul de cacaoD. masa gelatinoasăE. masa Estarinum.

105. Supozitoarele de mai sus se pot prepară prin:A. modelare manuală, folosind ca excipient untul de cacaoB. modelare manuală, folosind ca excipient masa EstarinumC. modelare manuală, folosind ca excipient masa gelatinoasăD. topire şi turnare în forme, folosind un excipient grasE. topire şi turnare în forme, folosind ca excipient masa

gelatinoasă.

106. în cazul preparării prin modelare manuală, supozitoarele dinformulă se conspergă cu:

A. talcB. lactozăC. aerosilD. amidon

168 215


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieTeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

E. avicel.

107.Supozitoarele rectale, obţinute în exemplul de mai sus, au acţiune:A. antireumaticaB. analgezicăC. laxativăD. annhistaminicăE. antipiretica.

La întrebările 108 - 112 răspundeţi pe baza formulei următoare: Rp.Phenylbutazoni 1,20 gAminophenazoni 1,80 gExcipiens q.s.

M.f.suppositoriaUt fiat nr. VID.s.ext. 1 supozitor pe zi

108.Cantitatea de fenilbutazonă necesară pentru prepararea unuisupozitor este de:

A. 0,20 gB. 0,30 gC. l gD. 1,20 gE. 1,80 g.

109. Excipienţii de primă alegere la prepararea acestor supozitoare sunt:A. glicerogelul cu stearat de sodiuB. hidrogelul de carbopolC. untul de cacaoD. masa gelatinoasăE. masa Estarinum.

110. Supozitoarele de mai sus se pot prepara prin:A. emulsionareB. metoda de modelare manualăC. amestecarea celor doua faze aduse la aceeaşi temperatură

D. metoda prin presareE. metoda de topire şi turnare în forme.

169 215



Ii,:

111. Folosind un excipient liposolubil la preparare acestor supozitoarecele două substanţe active se încorporează sub forma de:

A. soluţieB. emulsie-suspensieC. suspensieD. emulsieE. soluţie-emulsie.

112. în cazul preparării prin modelare manuală, supozitoarele dinformulă se conspergă cu: >

A. metilcelulozăB. lactozăC. acid boricD. amidonE. avicel.


1.B,E(4: 889)2.A, B, D, E(1:538)3.A, B, C, E(3: 329)4.A, B, C, D(2:421)5.A, B, C(1:545)6.A, B, D, E(2:418)7.A, B, C, D(4:889 - 890)8.A, C, E(4: 889)9.C,E(4: 889)10.A, B(4: 889)11.D(4: 889)12.A, C,D(4: 889)13.A, B, C, D(4: 889)14.C, D,E(4: 889)15.A, B, C, D(4: 889)16.A(2: 402)17.B, D, E(1:542)18.C, D, E(1:542)19.A, B, C, E(6: 147 - 148)20.A, C(2:411)21.A, C, D, E(2:412)22.A, C, D, E(2: 404)23.A, C(2: 388)24.A, B,D(3:341-342)25.A, B, E(2: 407)26.A,C(2: 403)27.A, C, D, E(1:543,3:403)28.B, C, D(1:542,3:404)29.A, B, C, D(3:332-334, 342-346)30.A, D, E(3:347) '*31.A, B(1:543,2:347)32.A, B,C(1:543)33.A, C, E(3: 336-338)34.A, B,D(1: 543)35.A, B, C, D(2: 404)36.B,C(2:405-406)37.A, B, D, E(2:406,4: 890)

RĂSPUNSURI

229

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie228 i


de autoevaluare pentru studenti - Tehnologie Farmaceutica si Biofarmacie

38. A,B,C (3: 339) 39.40.41.42.43.44.45.46.47.48.49.50.51.52.53.54.55.56.57.58.59.60.61.62.63.64.65.66.67.68.69.70.71.72.73.74.75.76.77.

78.79.80.81.82.83.84.85.86.87.88.89.90.91.92.93.94.95.96.97.98.99.100.101.102.103.104.105.106.107.108.109.110,111.112.

A, C,E B,C A, E A, B,D A, D,E C A D AA, B,C, DB,C,DB, C,EB, C,DA, C,DA, C,EA, B, C, EA, B, D, EB,CD CB, D,ECE EC,E A, B,D DA, B, EBC,EB, ECD C D

172 231

Teste I Teste

de autoevaluare pentru studenti - Tehnologie Farmaceutica si Biofarmacie(3: 355) (4: 891 -892) (4: 891 -892) (4: 891) (2: 433) (4: 892)(2:432 - 433,4:892)(2:410,419-420)(3: 353)(6: 145)(6: 145)(6: 148)(6: 149-150)

(6: 150)(6: 151)(6: 159)(6: 161 - 163)(6: 164)(2: 412)(4: 890)

(2:413)(4: 890)(2:414)(2: 422)(2: 424)(2:422-423)(2: 422)(2: 525)

(2: 422)(2:422-423)(2:423)(2: 423)(2: 422)(2: 422)(2: 422)

173 231

Teste I Teste


BIBLIOGRAFIE

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj

Napoca, 2001;2. D. Lupuleasa, Ionela Belu - îndreptar practic pentru prepararea

medicamentelor, volumul I, Ed. Medicală Universitară Craiova 2003;

3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;

4 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală,

Bucureşti, 1993;

5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2001, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2001;6. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed.


Capitolul XVI

PULBERI

1. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la pulberi, nu suntcorecte?

A. pot fi considerate sisteme disperse de solid în gaz în care fazadispersată este atât de concentrată încât particulele se atingreciproc

B. sunt sisteme disperse eterogeneC. particulele componente sunt monodisperseD. particulele componente pot fi deplasate relativ uşor unele faţă

de altele şi de aceea se vorbeşte de curgerea pulberilor

E. sunt constituite din particule solide, fine, libere, care îşipăstrează caracterele proprii.

2. Pulberile pot fi constituite din:A. particule primareB. particule secundareC. flocoaneD. agregate de particuleE. aglomerate de particule.

3. F.R.X face următoarele precizări cu privire la pulberi:A. trebuie să prezinte un aspect uniformB. întinse în strat subţire şi examinate cu lupa (4,5 x) trebuie să

prezinte aglomerări de particuleC. gradul de fineţe al particulelor se determină cu ajutorul sitelor

standardD. masa totală pe recipient se determină în cazul pulberilor

nedivizateE. uniformitatea masei se determină în cazul pulberilor divizate.

4. Printre avantajele folosirii pulberilor medicamentoase se numără şiurmătoarele:

A. oferă multiple posibilităţi de asociere a substanţelor medicamentase şi asigură o dozare precisă a acestora

B. reprezintă o formă farmaceutică stabilă, deoarece reacţiile înstare solidă se produc lent

C. se dizolvă rapid în fluidele corpului şi de aceea au o acţiunemai promptă decât comprimatele sau drajeurile

D. cele destinate administrării orale sunt mai uşor de înghiţitputând fi administrate cu alimente sau lichide

E. prin pulverizare se ameliorează gustul neplăcut al unorsubstanţe active.

232 174


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie5. Regulile prevăzute în F.R.X care trebuie aplicate la^prepararea

pulberilor sunt:A. substanţele, în prealabil uscate (dacă este cazul), se aduc la

gradul de diviziune prevăzutB. în general pulverizarea substanţelor se face fară reziduuC. amestecarea substanţelor se face în ordinea descrescătoare a

maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare care seadaugă la sfârşit

D. amestecarea substanţelor se face în ordinea crescândă amaselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare care seadaugă la început

E. amestecarea se face în ordinea descrescătoare a maselor, cuexcepţia substanţelor cu densitate mare care se adaugă laînceput.

6. Proprietăţile reologice ale pulberilor farmaceutice se referă la:A. curgereB. comportamentul la tasareC. gradul de diviziuneD. densitate aparentăE. compresibilitate.

7. Proprietăţile dimensionale ale pulberilor se referă la:A. forma particulelorB. dimensiunea particulelorC. mărimea suprafeţei specifice a pulberiiD. fluiditateE. densitatea aparentă după tasare.

8. Referitor la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor F.R.X prevede:A. se iau în lucru 20 g pulbereB. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată trebuie să fie

mai mare de 5 %C. reziduul de cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie

mai mare de 5 %D. reziduul de cernere obţinut cu sita superioară nu trebuie să fie

mai mic de 60 %

E. reziduul de la cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie săfie mai mic de 60 %.

9. Conform F.R.X, se prepară prin metode care le asigură sterilitate şicare permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme,pulberile:

A. care se aplică pe plăgiB. care se aplică pe arsuriC. care se administrează internD. care se aplică pe pielea sugarilorE. care se aplică pe mucoase.

10. F.R.X conţine, alături de monografia de generalităţi a pulberilor, şi:A. 3 monografii de pulberi de uz internB. 2 monografii de pulberi de uz intern şi una de uz externC. 2 monografii de pulberi cu substanţe toxiceD. 2 monografii de pulberi cu substanţe eflorescenteE. 2 monografii de pulberi cu substanţe delicvescente.

11. Pulberea Dover se foloseşte pentru acţiunea sa:A. antitusivăB. antiacidăC. expectorantăD. antiemetică 'E. laxativă.

12. Despre Pulberea de opiu şi ipeca sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. este o pulbere oficinalăB. are conţinutul exprimat în morfină anhidrăC. conţine 20 % rădăcină de ipeca (V)

D. se conservă la SeparandaE. se mai numeşte şi pulbere pentru soluţia Bourget.

13. Conform F.R.X, Pulberea Dover:A. conţine o substanţă stupefiantăB. este fotosensibilă

232 175


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. se păstrează la SeparandaD. este o pulbere coloratăE. nu are doze maxime.

14. în ceea ce priveşte Pulberea alcalină, F.R.X prevede:A. se mai numeşte şi pulbere SeidlitzB. conţine acid tartricC. conţine sulfat de sodiu anhidruD. conţine monohidrogenofosfat de sodiu uscatE. are acţiune antiacidă.

15. Care din afirmaţiile referitoare la Pulberea alcalină sunt adevărate?A. conţine în formulare substanţe higroscopice care trebuie

uscate înainte de amestecareB. se mai numeşte Pulbere alcalină pentru soluţia BourgetC. doză cântăreşte 12 gD. este o pulbere foarte finăE. soluţia apoasă 5 % (m/v) are pH 7- 7,5.

16.Despre Pulberea laxativă efervescentă nu sunt false afirmaţiile:A. este o pulbere oficinalăB. conţine acid citricC. conţine sulfat de sodiu anhidruD. se eliberează atunci când se prescrie "pulbere Seidlitz"E. are acţiune coleretic-colagogă.

17. Conform F.R.X, pulberile titrate cu substanţe foarte active conţin

ca diluanţi:A. zahărB. amidonC. oxid de magneziuD. caolinE. lactoză uscată.

18.Pulberile titrate se prepară:A. când avem prescrise în formulă substanţe puternic active în

cantităţi mai mici de 1 g

B. când avem prescrise în formulă substanţe toxice în cantităţimai mici de 50 mg

C. din orice fel de substanţă aflată în cantitate foarte mică pentrua evita erorile la cântărire şi pentru a favoriza omogenitateapreparatului

D. când sunt prescrise pulberi cu extracteE. prin diluare cu lactoză uscată 1:10 sau 1:100

19. Conform F.R.X, pulberile efervescente trebuie să corespundăurmătoarelor prevederi:

A. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscateîn prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă,astfel încât umiditatea lor să fie de cel mult 1 %

B. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fie uscateîn prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă,astfel încât umiditatea lor să fie de cel mult 3%

C. substanţele folosite la prepararea acestora trebuie să fieamestecate cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertăadsorbantă

D. după preparare se usucă până la masă constantăE. se păstrează în recipiente închise etanş sau în recipiente bine

închise şi în prezenţa unei substanţe deshidratante.

20. Pulberile efervescente au şi următoarele caracteristici:A. sunt preparate unidoză sau multidozăB. conţin în general substanţe acide şi carbonaţi sau

hidrogenocarbonaţi care în prezenţa apei reaţionează rapideliberând dioxidul de carbon

C. înaintea adminitrării trebuie să se dizolve sau să se dispersezeîn apă '

D. se conservă în recipiente închise etanşE. se păstrează la Separanda.

21. Uscarea prin convecţie se face cu ajutorul:A. uscătorului cu tăviB. tunelului uscător

232 176


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. uscătorului rotativ

D. uscătorului în pat fluidizatE. uscătoarelor cu radiaţii infraroşii.

22. Printre avantajele uscării în pat fluidizat se numără şi:A. generarea de sarcini electrice statice datorită mişcării energice

a particulelor în aer caldB. controlul şi menţinerea la valori constante a temperaturii în

timpul uscăriiC. uscarea rapidă într-un spaţiu micD. uscarea exercitată asupra particulelor individuale şi nu a

patului materialuluiE. antrenarea de particule fine care apoi trebuiesc colectate.

23. Uscarea cu microunde a pulberilor prezintă următoareledezavantaje:

A. se aplică pe loturi mici (25 kg)B. trebuie luate precauţii pentru operatoriC. instalaţia de uscare este ieftinăD. uscarea este rapidă la temperatură joasăE. în timpul uscării masa, aerul şi uscătorul rămân reci, cea mai

mare parte a energiei fiind absorbită de material.

24.Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la operaţia depulverizare sunt adevărate?

A. se face în scopul transformării unor materiale solide înparticule mici, de dimensiuni determinate

B. se realizează prin frecare, presare, lovire, etc.C. se mai numeşte şi sortareD. se face în general fără reziduuE. de obicei este urmată de cernere.

25. Principalele obiective ale pulverizării sunt:A. obţinerea de preparate omogene

B. creşterea suprafeţei specifice a pulberii ca urmare a reduceriidimensiunii particulelor

C. mărirea vitezei de dizolvareD. îmbunătăţirea absorbţiei substanţelor medicamentoaseE. mărirea stabilităţii substanţelor hidrosolubile sau care se

oxidează uşor.26. Operaţia fizică de pulverizare se poate realiza şi prin:

A. sublimareB. frecare pe suprafaţa unei site în cazul substanţelor care se

aglomereazăC. porfirizareD. pulverizare prin intermediu volatil, pentru substanţele cu

structură cristalină durăE. pulverizare prin intermediu solid a materialelor vegetale.

27. Conform F.R.X, următoarele afirmaţii sunt adevărate desprePulberea laxativa efervescentă:A. este constituită din două pulberi albe care dizolvate împreună

produc efervescenţăB. se cerne prin sita VIIC. componenta acidă se condiţionează într-o capsulă de hârtie

albastră şi cea alcalină într-o capsulă de hârtie albăD. cantitatea de acid tartric prezentă în formulă este în mic exces

faţă de cantitatea necesară pentru reacţia cu carbonarul acid desodiu

E. se administrează întâi soluţia în care este dizolvatăcomponenta acidă şi apoi cea în care este dizolvatăcomponenta alcalină.

28. Randamentul pulverizării cu ajutorul morilor este influenţat de:A. duritatea materialului care trebuie pulverizatB. forţa aplicată asupra materialuluiC. umiditatea produsuluiD. căldura absorbită în timpul pulverizăriiE. modul de acţiune al morii alese.

232 177


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie29. Pulverizarea unor substanţe cu densitate mică, care se aglomerează

în timp, cum ar fi oxidul de magneziu, se realizează prin:A. hidratare 1

B. frecare pe sităC. intermediu volatilD. precipitareE. porfirizare.

30. Prezintă tendinţă de aglomerare:A. talculBT amidonulC. oxidul de magneziuD. rezorcinaE. carbonarul de magneziu.

31. Regulile de amestecare ale substanţelor care intra în compoziţiapulberilor compuse, conform F.R.X, sunt următoarele:

A. substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a maselorindiferent de densitate

B. substanţele se amestecă în ordinea descrescătoare a maselorindiferent de densitate

C. substanţele se amestecă în ordinea crescătoare a densităţilorD. substanţele inactive se adaugă la începutE. substanţele cu densităţi apropiate se adaugă în ordinea

crescândă a maselor cu excepţia celor cu densitate mare carese adaugă la început.

32. Factorii care influenţează amestecarea sunt:A. mărimea particulelorB. densitatea şi forma particulelorC. proporţia diferiţilor componenţiD. umiditatea şi sarcina electrostaticăE. masa moleculară a substanţelor sub formă de pulbere.

33.Cernerea este obligatorie în cazul:A. pulberilor care depăşesc masa de 20 g

B. pulberilor care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilorC. substanţelor la care este specificat un anumit grad de fineţeD. pulberilor care conţin extracte moiE. pulberilor care conţin substanţe higroscopice.

34. Cernerea pulberilor este:A. operaţie de separare mecanicăB. metodă de verificare a uniformităţiiC. metodă de desfacere a aglomeratelor pulberilor cu densitate

micăD. metodă de îndepărtare a pulberilor foarte fine din unele

produseE. metodă de evaluare a fluidităţii pulberilor.

35. Randamentul cernerii creşte:A. cu cât este mai subţire stratul de material supus cerneriiB. cu cât este mai gros stratul de material supus cerneriiC. proporţional cu agitarea mecanicăD. proporţional cu spaţiul util de cernereE. proporţional cu tendinţa materialului de â se aglomera.

36. Conform F.R.X, gradul de fineţe al pulberilor se determină cuajutorul sitelor standard numerotate convenţional în funcţie de:

A. latura interioară a ochiului (în mm)B. latura interioară a ochiului (în cm)C. numărul de ochiuri pe centimetru pătratD. diametrul sârmei (în mm)E. diametrul sârmei (în cm).

37. Care dintre următoarele pulberi au densitate mare:A. bismutul subnitricB. caolinulC. oxidul de magneziuD. carbonarul acid de sodiuE. alucolul.

232 178


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie38. Pulberile, pe lângă administrarea ca atare, îşi mai găsesc utilizări

practice şi la:A. prepararea emulsiilorB. prepararea capsulelorC. prepararea granulatelorD. prepararea comprimatelorE. prepararea bazelor de unguente monofazice.

39. Curgerea pulberilor este influenţată de următoarele proprietăţi, cuexcepţia: k

A. mărimii particulelorB. formei particulelorC. densităţii adevărate a particulelorD. forţei de coeziune dintre particuleE. valorii unghiului de contact al solidului.

40. Asigurarea curgerii libere a pulberilor este importantă deoareceinfluenţează:

A. evitarea încorporării aerului în patul pulberiiB. umplerea într-un mod reproductibil a matriţei maşinilor de

comprimatC. alimentarea uniformă a maşinilor de comprimatD. asigurarea uniformităţii conţinutului comprimatelorE. evitarea formării de particule fine în masa pulberii care ar

duce la creşterea fenomenului de frecare cu pereţii matricei.

41. Conform F.R.X, despre Na2SO4l0H2O din compoziţia Pulberiialcaline, sunt corecte următoarele afirmaţii:

A. se poate usca la etuvă la 30° C timp de o oră apoi la 130° Cpână la masă constantă

B. la aproximativ 33° C se dizolvă parţial în apa de cristalizareC. se foloseşte sub formă de sulfat de sodiu anhidruD. are acţiune laxativă, purgativă, colereticăE. trebuie să aibă un grad de fineţe corespunzător sitei VIII.

42. Referitor la acidul tartric din compoziţia Pulberii laxativefervescente sunt adevărate următoarele:

A. este o substanţă eflorescentăB. trebuie să aibă o umiditate de maxim 0,5 %C. se poate usca la etuvă la 105° C până la masă constantăD. în reacţie cu carbonarul acid de sodiu formează tartratul de

sodiu cu acţiune laxativăE. se pulverizează şi se cerne prin sita VII înaintea de

introducerea în capsule de hârtie albă.

43. La încorporarea în pulberile compuse a substanţelor higroscopice şidelicvescente, trebuie respectate următoarele reguli de preparare:

A. înaintea încorporării în pulberi acestea se usucă până la masăconstantă prin etalare în strat subţire, la temperatura camerei

B. se amestecă cu o cantitate egală sau dublă de pulbere inertăabsorbantă

C. se condiţionează în capsule de hârtie cerată sau pergaminatăcare sunt condiţionate secundar în cutii de plastic sau bachelită

D. se adaugă la sfârşit în pulberea compusăE. nu se asociază niciodată în pulberi cu extracte.

44. Conform F.R.X sunt substanţe volatile:A. mentolulB. camforulC. iodulD. timolulE. azotitul de sodiu.

45. Extractele moi aflate în cantitate mai mică de 30 % din masapreparatului se pot încorpora în pulberile compuse prin:

A. amestecarea extractului moale cu o pulbere inertă absorbantăB. încorporarea extractului moale într-o parte din pulberea

compusă preparată anteriorC. dizolvarea extractului moale într-o mică cantitate de alcool şi

aducerea lui în amestec sub formă de picături pe capătulpistilului

D. amestecarea extractului moale cu o cantitate corespunzătoarede extract uscat

232 179


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. încorporarea extractului moale într-o pulbere higroscópica şi

uscarea pe baia de apă până la masă constantă.

46.Nitratul bazic de bismut prescris în pulberile compuse nedivizate:A. se mai numeşte şi dermatolB. este o substanţă cu densitate micăC. nu se dizolvă în apăD. este o pulbere coloratăE. este adsorbant şi acţionează ca protector al mucoasei

digestive.

47. Masa volumetrică vrac a unei pulberi:A. se cunoaşte sub denumirea de densitate aparentăB. este denumită şi masă volumetrică aparentăC. este denumită şi masă volumetrică după tasareD. se determină prin măsurarea volumului ocupat de o masă

cunoscută de pulbere, introdusă într-un cilindru gradat, dupăcernerea printr-o sită

E. se determină producând tasarea unei probe de pulbereintrodusă într-un cilindru gradat, supusă unor şocuri mecanice.

48. Masa volumetrică vrac a unei pulberi:A. include şi volumul spaţiilor interparticulareB. exclude volumul spaţiilor interparticulareC. depinde de masa volumetrică a particulelor şi de aranjarea

acestora în stratul de pulbereD. depinde doar de masa volumetrică a particulelorE. depinde doar de aranjarea particulelor în stratul de pulbere.

49. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, sitele farmaceutice:A. simt fabricate din mătaseB. sunt fabricate din materiale adecvateC. au ochiurile pătrate >D. au ochiurile circulareE. sunt descrise prin ,,numărul sitei".

50. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, numărul sitei:

A. desemnează gradul de fineţe al unei pulberiB. caracterizează comportamentul la tasare al pulberiiC. indică dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor, în

micrometriD. indică numărul de ochiuri pe cm2

E. indică diametrul firului.

51. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, terminologia folosită pentrudefinirea pulberilor este:

A. pulbere grosierăB. pulbere moderat de finăC. pulbere finăD. pulbere foarte finăE. pulbere coloidală.

52. Conform F.R.X, suplimentul din 2001, când pulberea estecaracterizată printr-un număr de sită:

A. cel mult 70% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu numărul

indicatB. cel puţin 97% din pulbere trebuie să treacă prin sita cu

numărul indicatC. pe sită trebuie să rămână cel puţin 30% din pulbereD. pe sită poate să rămână cel puţin 10 % din pulbereE. prin sită poate trece minimum 50 % din pulbere.

53. La determinarea curgerii pulberilor şi granulelor:A. se folosesc 50 g de probăB. se folosesc 100 g de probăC. se folosesc 200 g de probăD. se evaluează capacitatea de a curge verticalE. se utilizează pâlnii, cu sau fără tijă, cu diferite unghiuri şi

diametre ale orificiilor.

54. Conform definiţiei din F.R.X, pudrele sunt:A. constituite din particule solide, libere şi uscateB. cu grade de fineţe corespunzătoare sitelor V sau VI

232 180


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. constituite din una sau mai multe substanţe active cu sau fără

adaus de excipienţi, şi, dacă este necesar, coloraţi autorizaţi deAutoritatea competentă şi aromatizanţi

D. administrate în general cu apă sau cu alt lichid corespunzătorE. lipsite de aglomerări palpabile.

55. Referitor la pulberile destinate aplicării cutanate, sunt corecteurmătoarele afirmaţii:

A. cele multidoză pot fi condiţionate în recipiente prevăzute lapartea superioară cu sită pentru cernere, în recipiente dotate cudispozitiv mecanic de pulverizare sau în recipiente presurizate

B. cele care sunt destinate aplicării pe plăgi, răni întinse, deschisesau pe pielea grav lezată trebuie să fie sterile

C. au rolul de a astupa porii şi de a oferi astfel o protejaremecanică a pielii faţă de factorii de mediu

D. trebuie să aibă densitate mare, putere de acoperire mică şi săse şteargă repede

E. să nu fie higroscopice, toxice sau iritante.

56. Ca excipienţi pentru pudre se folosesc:A. lactozaB. caolinul 'C. oxidul de zincD. talculE. dioxidul de titan.

57. Ca excipient pentru pudre, amidonul:A. se poate steriliza uşorB. este inert din punct de vedere fiziologic

C. are o capacitate bună de absorbţie a apei şi a lichidelor apoaseD. are o capacitate bună de curgereE. nu este influenţat de umiditate.

58. Talcul se foloseşte frecvent ca excipient pentru pudre datorităurmătoarelor avantaje:

A. are o bună capacitate de aderareB. are o bună capacitate de absorbţie a apeiC. nu trebuie sterilizat pentru ca nu favorizează dezvoltarea

microorganismelorD. nu provoacă iritaţii la aplicarea pe plăgi deschiseE. are o bună capacitate de absorbţie a secreţiilor grase.

59. Substanţele auxiliare folosite la prepararea pudrelor trebuie să:A. fie bine tolerateB. aibă un grad mic de fineţeC. prezinte o bună aderenţăD. fie stabileE. fie compatibile cu substanţe active asociate.

60. Sunt termolabile şi de aceea se încorporează pe cale aseptică înpudre:

A. acidul salicilicB. tetraciclinăC. mentolulD. sulfatiazolulE. acidul boric.

61. Care dintre următoarele substanţe prezente în pulberi impunevitarea cernerii prin site cu fir metalic şi a folosiriiinstrumentarului metalic?

A. acid salicilicB. amidonC. talcD. oxid de zincE. stearat de magneziu.


Biofarmacie 62. La prepararea unei pudre compuse care conţine acid

232 181


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmaciesalicilic alături de amidon şi talc destinată administrării pe pielea

sugarilor:A. trebuie folosite concentraţii mai mici de 5% de substanţă

activăB. trebuie evitat instrumentarul metalicC. după preparare pulberea compusă trebuie sterilizată la etuvă

(la 170°Ctimpdeooră)D. pentru cernerea pulberii compuse se pot folosi site de mătase

sau naylonE. pudra obţinută se eliberează în flacoane închise etanş.

63. încorporarea substanţelor grase în pudrele compuse:A. măreşte capacitatea de adsorbţie a lichidelor de la locul de

administrareB. împiedică aglomerarea pulberii şi formarea de cruste la locul

de administrareC. se face prin topirea substanţei grase şi amestecarea cu

excipientulD. se poate face doar în cazul substanţelor grase solide sau

semisolideE. face imposibilă cernerea finală a acestora.

232 182



tl',i!1. c2. A, E, D3. A,C,D,E4. A,B,C,D5. A, B, D6. A7. A,B,C8. A,C,D9. A, B, D10. A, D11. A,C12. A, B13. A, B,D14. C, D15. B,C16. B, E17. E18. B, C,E19. A, E20. A, B, C, D21. A, B, C,D22. B, C, D23. A, B24. A, B, D, E25. A, B,C,D26. B, C, D, E27. A, D28. A, B, C, E

29. B30. C, E31. E32. A, B, C, D33. A, C34. A, B, C, D

35. A, C, D36. Â, C, D37. A, D38. B, C, D

RĂSPUNSURI(3: 360)(3: 360)(4: 804)(3: 359-360)(4: 804)(3: 361)(3: 361)(4: 805)(4: 805)(4: 805 - 807)(4: 807)(4: 807)(4: 810, 1280)(4: 807)(4:807)(4: 809-810)(4: 805)(2: 45)(4: 804 - 805)

183 249


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie(6: 168)(1: 190-197)(1:195)(1:197)(3: 363-365)(3: 362)(3: 365)(4: 809)(1:208)(2:36)(2: 36)(4: 805)

(1: 159-160)

(4: 804 - 805)(3:365-369)(3: 370)(4: 805)(2: 54)(1:246)

39. A, B, C, D (1: 250)40. A, B, C, D (1: 246)41. A, B, C, D (4: 684, 807 - 809)42. B, C, D (4: 90-91, 807-809)43. B, C (2: 82 - 83)44. A, B, C (2: 92)45. A, B (2: 62)46. C, E (4: 163)47. A, B, D (5:31-32)48. A, C (5:31-32)49. B, C, E (5: 15)50. A, C (5: 15-16)51. A, B, C,D (5: 58)52. B (5: 58)53. B, D, E (5: 62 - 63)54. A, E (6: 168)55. A, B, E (6: 169,2: 99)56. B, C, D, E (3: 373)57. B, C, D (3: 374)58. A, E (3: 374)

59. A, C, D, E (3: 373)60. A, B, C (2: 101, 103,113)61. A (2: 101, 103, 109)62. A, B, D, E (2: 102-103)63. B, C (2: 106)

BIBLIOGRAFIE1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed.Dacia, Cluj Napoca,

2001;2. D. Lupuleasa, G. Şaramet, Ionela Belu, Oana Mănescu - îndreptar practic

pentru prepararea medicamentelor, volumul II, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2003; f

3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;4 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,

1993;5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2001, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2001;6. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală,

Bucureşti, 2004.

184 249


Teste de autoevaluar e r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Capitolul XVII

CAPSULEi

1. Conform F.R.X, capsulele:A. conţin doze unitare de substanţe activeB. se administrează pe cale oralăC. au lungimea de 0,6 -1,5 cmD. au grosimea de 0,4-0,9 cmE. nu pot conţine conservanţi antimicrobieni.

2. învelişul capsulelor este preparat din:A. gelatinăB. amidonC. zahărD. lactozăE. polietilenă de înaltă densitate.

3. Printre prevederile F.R.X despre gelatină se numără şi următoarele:A. este o proteină purificată obţinută prin hidroliza ţesuturilor

animale care contin colagenB. este solubilă în apă încălzită la aproximativ 60° CC. în prezenţa apei, la temperatura camerei, se îmbibă absorbind

o cantitate de apă de 5-10 ori mai mare decât masa saD. se foloseşte alături de amidon la prepararea casetelorE. se conservă ferit de umiditate.

4. Capsulele amilacee au jformă de:A. torpilăB. cilindri rotunjiţi la capete

C. ovoidăD. sfericăE. de cilindri plaţi.

5. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la capsulele amilaceesunt adevărate?

A. asigură mascarea gustului şi mirosului neplăcut al unorsubstanţe

B. se folosesc pentru administrarea substanţelor medicamentoasesolide, moi şi lichide

C. se pot conserva în orice condiţiiD. introduse în apă se transformă într-o pastă moale după 30 de

secundeE. se pot înghiţi ca atare sau după înmuiere într-un lichid.

6. Conform F.R.X, perlele:A. sunt preparate rectale sau vaginaleB. au forma sferică sau ovalăC. trebuie să se transforme la introducerea în apă într-o masă

moale după 30 secundeD. conţin substanţe active solide sau lichideE. sunt preparate din amidon.

7. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi suntadevărate, cu excepţiile:

A. se mai numesc şi geluleB. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatinăC. au formă de cilindri rotunjiţi la capeteD. conţin substanţe lichideE. se închid prin îmbucare.

8. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase moi suntadevărate, cu excepţiile:

A. se mai numesc şi perleB. se mai numesc şi casete

250 185


Teste de autoevaluar e r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de amidonD. au forma sferică sau ovalăE. conţin extracte vegetale uscate.

9. Despre capsulele gelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. se mai numesc şi capsule operculateB. se mai numesc şi perleC. se mai numesc şi caseteD. conţin substanţe active sub formă de pulberi sau granulate


E. au formă ovală.

10. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari sunt

adevărate:A. se mai numesc şi perleB. sunt constituite dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatinăC. au forma de cilindri alungiţi rotunjiţi la capeteD. conţin substanţe lichideE. se închid prin îmbucare.

11. Următoarele afirmaţii referitoare la capsulele gelatinoase tari suntadevărate cu excepţiile:

A. sunt preparate din gelatinăB. au forma unor comprimate de dimensiuni mai mariC. se conservă în recipiente bine închiseD. conţin de obicei amestecuri de substanţe active sub formă de

pulberi sau granulateE. conţin substanţe active în soluţie sau sub formă de pastă.

12. Despre caracteristicile capsulelor gelatinoase tari sunt adevărate

afirmaţiile:A. au diverse mărimi, notate de la 5 la 000, numărul 5 desemnând

mărimea cea mai mică iar 000 cea mai mareB. numărul 5 corespunde celor de uz veterinarC. în funcţie de mărimea acestora variază şi volumul(ml) şi

cantitatea (mg) amestecului folosit pentru umplerea acestora

D. se închid prin îmbucareE. pot fi inscripţionate axial sau radial.

13. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea capsulelor este de:A. cel mult 3 % din învelişB. cel mult 3 % din conţinutC. cel mult 1 % din învelişD. cel mult 1 % din conţinutE. cel mult 10 % din conţinut.

14. Limita oficinală de talc permisă la formularea capsulelor este de:A. cel mult 3 % din învelişB. cel mult 3 % din conţinutC. cel mult 1 % din înveliş

D. cel mult 1 % din conţinutE. cel mult 10 % din conţinut.

15.Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă laformularea capsulelor este de:

A. cel mult 3 % din învelişB. cel mult 3 % din conţinutC. cel mult 1 % din învelişD. cel mult 1 % din conţinutE. cel mult 10 % din conţinut.

16.Plastifianţii utilizaţi la prepararea învelişului capsulelor gelatinoasetari sunt:

A. glicerinaB. acetoftalat de celulozăC. hidroxipropilcelulozăD. sorbitolE. manitol.

17.Conform F.R.X, la prepararea învelişului capsulelor operculate se potfolosi ca substanţe auxiliare:

A. agenţi de opacifiere

250 186


Teste de autoevaluar e r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. tensioactiviC. conservanţi antimicrobieni potriviţiD. coloranţi admişi de Ministerul SănătăţiiE. lubrifianţi.

18.învelişul capsulelor gelatinoase tari:A. constă în aimdonB. constă în gelatinăC. constă în polietilenă de joasă densitateD. se obţine prin introducerea unor forme într-o soluţie de

gelatină cu vâscozitate stabilităE. poate avea diverse mărimi.

19.învelişul capsulelor operculate se poate obţine:A. din gelatinăB. din gelatină şi plastifianţi cum sunt sorbitolul sau glicerinaC. din amidonD. din hidroxipropilmetilceluloză


E. prin metoda imersiei.

20. Despre perle sunt adevărate afirmaţiile:A. se prepară din gelatinăB. se prepară din amidonC. conţin substanţe lichideD. conţin pulberiE. conţin granulate.

21. în capsulele gelatinoase tari se pot introduce: >A. pulberiB. granulateC. peleteD. soluţiiE. paste.

22. Despre formularea pulberilor care intră în compoziţia capsulelorgelatinoase tari sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. de obicei nu conţin agenţi diluanţi, lubrifianţi, glisanţi saudezagreganţi

B. modul de compactare a pulberilor poate influenţa cedareasubstanţei medicamentoase

C. substanţele puternic active se amestecă cu un diluant inertînainte de includerea în capsulele gelatinoase

D. proprietăţile fizice ale particulelor sunt de cea mai mareimportanţă

E. dacă substanţele active sunt hidrofobe, în masa pulberii seadaugă agenţi de umectare.

23. Capsulele gelatinoase moi pot conţine:A. soluţii în vehicule neapoase miscibile cu apaB. soluţii uleioaseC. suspensii în vehicule apoaseD. suspensii în vehicule neapoase miscibile cu apaE. suspensii în vehicule uleioase.

24. închiderea capsulelor operculate se face:A. prin îmbucareB. prin sudare într-un punctC. prin lipirea unor benzi de gelatină

D. la presiune scăzutăE. în aşa fel încât să asigure etanşeitatea.

25. Capsulele gelatinoase moi se obţin:A. cu ajutorul unor matriţe rotative, simultan cu umplereaB. prin picurareC. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină,umplere şi

sudareD. prin imersarea unor forme în soluţie de gelatină, uscarea la

etuva, umplere şi sudareE. prin modelare manuală.

26. Capsulele gelatinoase tari (cu capac) se prepară prin:

250 187


Teste de autoevaluar e r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. liofilizareB. imersieC. ştanţareD. presareE. picurare.

27. In ceea ce priveşte formularea capsulelor gelatinoase moi, suntadevărate afirmaţiile:

A. se pot adăuga aromatizanţi şi zahăr pentru a produce învelişurimasticabile

B. conţin 6-13% apăC. se obţin prin imersare sau în ciclu continuu cu ajutorul

maşinilor cu valţuri rotativeD. se pot obţine capsule gelatinoase moi cu cedare întârziată sau

prelungităE. se pot umple manual, în practica de receptură.

28. Modalităţi de umplere cu o anumită doză a capsulelor gelatinoase tarisunt:

A. umplere prin nivelare şi presareB. umplere şi dozare cu şurubC. umplere cu disc de dozareD. umplere cu compreso-dozatorE. umplere cu maşini cu valţuri rotative.

29. Capsulele gelatinoase moi se prepară prin:A. imersie

B. modelare manualăC. ştanţareD. picurareE. brichetare.

30. Conform F.R.X, controlul calităţii capsulelor constă în determinareaurmătoarelor caracteristici:

A. dezagregareB. timp de deformareC. uniformitatea masei ,D. conţinut în substanţă activă

E. test de dizolvare, dacă este cazul.

31. Conform F.R.X mediile folosite pentru controlul dezagregăriicapsulelor gelatinoase enterosolubile sunt:

A. apa distilatăB. apa purificatăC. pepsina-soluţie acidăD. pancreatina- soluţie alcalinăE. soluţie de acid lactic-lactat de calciu.

32. Conform testului de dizolvarea a capsulelor operculate prevăzut defarmacopee, printre parametrii la care se face determinarea se numărăşi:

A. menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37° ± 2grade

B. menţinerea temperaturii mediului de dizolvare la 37 ° ± 0,5grade

C. folosirea unui agitator cu paleteD. folosirea unui agitator cu coşuleţ rotativE. folosirea unui vas conic.

33. Cedarea substanţei medicamentoase din capsulele gelatinoase moidepinde de:

A. modul de dispersare a substanţei active (soluţie, suspensie)B. tipul solventuluiC. prezenţa tensioactivilor în formulareD. timpul de dezagregare a învelişuluiE. procesul tehnologic folosit la prepararea capsulelor.

34.Etapele de cedare a substanţei medicamentoase din capsulelegelatinoase tari sunt următoarele, cu excepţia:

A. deschiderea capsulelor gelatinoaseB. dizolvarea învelişului capsuleiC. umectarea pulberiiD. aglomerarea pulberiiE. dispersarea şi dizolvarea substanţei.

250 188


Teste de autoevaluar e r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie35.Factorii care influenţează cedarea şi absorbţia substanţelor

medicamentoase din capsulele operculate sunt:A. gradul de tasare al pulberiiB. aglomerarea particulelor ca urmare a încărcării electrice

rezultate prin frecareC. mărimea particulelor pulberiiD. excipienţii asociaţiE. masa de substanţă activă.

36.Care din afirmaţiile referitoare la influenţa excipienţilor înbiodisponibilitatea capsulelor opreculate sunt adevărate:

A. diluanţii cu proprietăţi hidrofile uşurează dizolvarea substanţeiactive

B. lubrifianţii au un efect favorabil numai dacă sunt folosiţi înexces

C. dezagreganţii măresc viteza de dizolvare a substanţelor activeD. umectanţii favorizează dizolvareaE. lianţii determină hidrofobizarea şi deci întârzierea dizolvării

substanţei active.

37.Capsulele gastro-rezistente au următoarele proprietăţi:A. cedare întârziatăB. cedare prelungităC. sunt rezistente la acţiunea sucului gastric şi eliberează

substanţele active în fluidul intestinalD. se pot obţine prin acoperirea enterică a învelişului capsulelor

gelatinoase tari sau moiE. se obţin prin umplerea capsulelor gelatinoase tari sau moi cu

granule sau particule acoperite cu un film gastro-rezistent.

38. Capsulele gelatinoase enterosolubile:A. trebuie să se transforme într-o masă moale în 30 minute după

introducerea în apăB. trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 30 minuteC. nu trebuie să se dezagrege în soluţie de pepsină timp de 120

minuteD. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină în 60

minute

E. pot să conţină soluţii uleioase de vitamine sensibile la pH acid.

39. Conform F.R.X, capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să sedezagrege:

A. în apă, în cel mult 15 minute, dacă nu se prevede altfelB. în pepsină-soluţie acidă, în cel mult 120 minuteC. în pancreatină-soluţie alcalină, în cel mult 120 minuteD. în pancreatină-soluţie alcalină în cel mult 60 minute după ce

capsulele nu s-au dezagregat în pepsină-soluţie acidă în 120minute, dacă nu se prevede altfelE. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este valabilă.

40. Precizaţi care din următoarele capsule oficinale în F.R.X sunt capsule

gelatinoase tari:A. capsulele cu ampicilinaB. capsulele cu rifampicinăC. capsulele cu oxacilină sodicăD. capsulele cu vitamina EE. capsulele cu indometacin.

41. Prevederile F.R.X, suplimentul din 2004, privind dezagregareacapsulelor tari sunt:

A. se utilizează ca mediu pentru dezagregare doar suc intestinalartificial

B. se utilizează ca mediu lichid apa - R, sau în anumite cazurijustificate şi autorizate acid clorhidric 0,1M sau suc gastricartificial R

C. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost înfuncţiune timp de 15 minute

D. aspectul probelor se examinează după ce aparatul a fost înfuncţiune timp de 30 minute

E. capsulele corespund determinării dacă toate cele 6 capsule sunt dezagregate.

42. Referitor la capsulele tari, F.R.X, Suplimentul din 2004, prevede:A.se compun dintr-un înveliş continuu

250 189


Teste de autoevaluar e r™*™ ««"denti ~ Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. se compun dintr-un înveliş constituit din două părţi cilindrice

prefabricate, deschise la o extremitate şi având celălalt capătrotunjit şi închis

C. substanţa(ele) activă(e), în general sub formă solidă seintroduc într-una din cele 2 părţi, apoi cea de-a două se îmbinăcu prima

D. substanţele active se introduc simultan cu formarea învelişuluiE. siguranţa îmbinării poate fi îmbunătăţită prin măsuri

corespunzătoare.

43. Referitor la capsulele moi, F.R.X, suplimentul din 2004, prevede:A. au un înveliş mai subţire decât capsulele tariB. au un înveliş mai gros decât capsulele tariC. învelişul este continuu şi prezintă forme variateD. sunt în general formate, umplute şi închise într-o singură

operaţieE. sunt fabricate în etape.

250 190



RĂSPUNSURI

1. A, B (4: 192)2. A, B (4: 192)3. A,B,C,E (4:434-435,193)4. E (4: 192)5. A, D, E (3: 459)6. B (4: 193)7. A,C,E (4: 192)8. B,C,E (4: 193)9. A, D (4: 193)10. C,E (4: 193)ll.B,E (4: 193)12. A, C, D, E (2: 173)13. E (4: 192)14. B (4: 193)15. D (4: 193)16. A, D (3: 456)17. A, B, C,D (4: 192-193)18. B, D, E (1:352, 584-585)19. A, B, E (2: 173- 175)20. A, C (4: 193)21. A, B,C (4: 193)22. B, C, D, E (2: 184- 185)23. A, B, D, E (1:561)24. A, B, C, E (3: 468)25. A, B, C (1:332)26. B (2: 169-185)27. A, B, C, D (2: 177-179)28. A, B, C, D (2: 183)29. A, C, D (3:460-464)30. A, C, D, E (4: 193-194)31.C.D (4: 192)32. B, D (4: 1068-1069)33. A, B, C, D (1:561)34. D (1:560)35. A, B, C, D (1:562)36. A, D (1:562)

37. A, C, D, E (2: 170)

260 191


38. C, D39. A40. A, B, C,E41. B, D, E42. B, C, E43. B, C, D

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie(4:193) (4: 193)(4: 195,198-200,202) (5: 54) (5:54) (5: 55)

BIBLIOGRAFIE

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001;

2. D. Lupuleasa, G. Şaramet, Ionela Belu, Oana Mănescu - îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor, volumul II, Ed. Medicală Universitară Craioya, 2003;

3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed.

Medicală, Bucureşti, 1993;

5. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed. Medicală, Bucureşti, 2004.

260 192



Capitolul XVIII

COMPRIMATE

1. Comprimatele:A. sunt preparate farmaceutice solideB. se obţin prin comprimarea unei mase constante de substanţe

active asociate sau nu cu substanţe auxiliareC. sé obţin prin comprimarea unui volum constant de substanţe

active asociate sau nu cu substanţe auxiliareD. se administrează pe cale oralăE. pot prezenta inscripţionări.

2. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la comprimate suntprevăzute de F.R.X?

A. sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare dinuna sau mai multe substanţe active

B. sunt destinate administrării pe cale oralăC. se obţin numai prin comprimare directăD. pot fi neacoperite şi acoperiteE. se conservă în recipiente bine închise.

3. Care dintre următoarele enunţuri sunt valabile referitor lacomprimate?

A. se prezintă în general sub forma unui cilindruB. extremităţile pot fi plane sau convexeC. marginile pot fi tăiate oblicD. pot să prezinte şanţuri de subdiviziuneE. nu pot prezenta o siglă sau alte inscripţionări.

4. Comprimatele prezintă următoarele avantaje:A. asigură o stabilitate fizico-chimică îndelungată a substanţelor

active, comparativ cu soluţiile

B. sunt uşor de administratC. măresc viteza de dizolvare a substanţelor greu solubile în

sucurile digestiveD. asigură o viteză de cedare mai rapidă, a substanţelor active,

comparativ cu pulberileE. permit o dozare exactă a substanţelor active.

5. F.R.X, suplimentul din 2004, are următoarele prevederi referitoare laadministrarea pe cale orală a comprimatelor:

A. comprimatele se pot diviza, pentru ajustarea dozelorB. anumite comprimate sunt înghiţite sau mestecateC. unele sunt dizolvate sau dispersate în apă înainte de

administrareD. altele sunt menţinute în cavitatea orală pentru a elibera

substanţa activăE. nu se fac asemenea precizări.

6. Marcajele de pe faţa comprimatelor:A. se pot obţine prin ştanţareB. se pot obţine prin imprimareC. au rol în identificarea produsuluiD. au rol în divizarea produsuluiE. trebuiesc făcute cu culoare roşie dacă conţin substanţe

puternic active şi albă pentru substanţe toxice sau stupefiante.

7. Diluanţii la formularea comprimatelor:A. se adaugă dacă avem o cantitate mică de substanţe activeB. influenţează în mare măsură proprietăţile comprimatuluiC. ajută la prevenirea aderenţei materialului şi a comprimatului

de matriţă şi ponspaneD. pot corecta biodisponibilitatea comprimatelor care conţin

substanţe active hidrofobeE. asigură desfacerea comprimatului în fragmente după

administrare.

8. Ca diluanţi în formularea comprimatelor se utilizează:A. stearatul de magneziu

193 263



B. fosfatul de calciuC. lactozaD. manitolulE. amidonul.

9. Zahărul, ca diluant:A. este uşor higroscopicB. are şi proprietăţi lubrifianteC. măreşte viteza de dezagregare a comprimatelorD. amestecat cu alţi excipienţi formează sorturi care se folosesc

la comprimarea directă pentru comprimate bucale sau peroraleE. se mai numeşte şi Avicel.

10. Ca diluanţi pentru comprimatele vaginale se utilizează:A. glucoza ,B. talculC. lactozaD. aerosilulE. amidonul.

11. Ca diluanţi la prepararea comprimatelor masticabile se pot folosi:A. zahărulB. lactozaC. manitolulD. sorbitolulE. celuloza microcristalină.

12. Precizaţi dezavantaj ele următorilor lianţi:A. soluţiile apoase de gumă tragacanta conferă comprimatelor

rezistenţă mecanică crescută dar pot prelungi dezagregareamai ales după conservarea acestora un timp mai îndelungat

B. soluţiile de zahăr de concentraţie 50-65% duc la obţinerea decomprimate friabile

C. coca de amidon are o capacitate de coeziune redusă, ceea ceface ca dezagregarea comprimatelor sa fie rapidă

D. polivinilpirolidona în soluţie apoasă sau alcoolică duce lacomprimate cu rezistenţă mecanică mică

E. gelatina, folosită sub formă de soluţie apoasă caldă, conferă orezistenţă mecanică bună fără a întârzia dezagregarea.

13. Ca agenţi aglutinanţi la granularea pe cale umedă se folosesc dispersiicoloidale de:

A. aerosilB. polivinilpirolidonaC. amidon

D.gumă arabică dezenzimatăE. gelatină.

14. Cei mai des folosiţi lianţi în granularea umedă sunt:A. coca de amidonB. soluţii apoase sau alcoolice de gelatinăC. lactozaD. soluţii apoase sau alcolice de polivinilpirolidonaE. fosfatul de calciu dibazic.

15. Ca lianţi pentru granularea uscată se utilizează:A.fosfatul de calciu anhidruB. celuloza microcristalinăC. polietilenglcolii soliziD.talculE. gelatina.

16. Eficacitatea lianţilor este contracarată de un excipient:A.diluantB. antistaticC. adsorbantD.colorantE. dezagregant.

17. Ca mecanisme prin care acţionează dezagreganţii se numără:A.accentuarea forţelor capilare de încorporare a apei în

comprimatB. topire la temperatura corpului

194 263



C. eliberare de gazeD.aglomerarea particulelor de pulbere înainte de comprimareE. umflare în contact cu apa.

t18. Despre amidon, folosit frecvent ca dezagregam, sunt adevărate

afirmaţiile:A.se adaugă atât intragranular cît şi intergranularB. umflarea amidonului începe la temperaturi de peste 40° CC. formează cu apa legături de hidrogenD. îh concentraţii mai mari duce la obţinere de comprimate foarte

dureE. în concentraţii mai mari de 5 % întârzie dezagregarea din cauza

vâscozităţii prea mari conferită mediului din jurul comprimatului.

19. Care dintre următorii excipienţi au rol dezagregant?A. amestecurile efervescenteB. talculC. polietilenglicoliiD. amidonulE. zahărul. 1

20. Ca dezagregând în formularea comprimatelor nu se folosescurmătoarele substanţe:

A. aerosiluluiB. lactozeiC. enzimelorD. substanţelor tensioactiveE. zaharozei.

21. Precizaţi care dintre substanţele următoare pot fi în acelaşi timpdiluanţi şi dezagregând în formularea aceluiaşi comprimat?

A. lactozaB. amidonulC. gelatinaD. celuloza microcristalinăE. aerosilul.

22. Despre aromatizanţi sunt adevărate afirmaţiile:A. se folosesc la prepararea comprimatelor bucale, pentru supt

sau masticabileB. se adaugă în cantităţi de circa 0,25 %C. cantităţile mai mari asigură o curgere mai bună a materialuluiD. cei mai folosiţi sunt: zahărul, manitolul, sorbitolul, zaharina,

ciclamatul de sodiu şi aspartamulE. se evită uleiurile volatile bogate în terpene datorită oxidării lor

uşoare.

23. Un edulcorant utilizat şi ca diluant în formularea comprimatelor demestecat este:

A. ciclamatul de sodiuB. zaharinaC. amidonul solubilD. manitolulE. aspartamul.

24. Despre lubrifianţi sunt adevărate afirmaţiile:A. scad forţele de frecare între granule dar şi intre comprimat şi

matriţă/ponsoaneB. se numesc agenţi antifricţionaliC. se împart în: lubrifianţi propriu-zişi, antiaderenţi, glisanţiD. eficienţa lor nu este influenţată de gradul de dispersiei al

materialuluiE. fiind lipofili măresc viteza de absorbţie a substanţei

medicamentoase.

25. Sunt agenţi cu rol lubrifiant în formularea comprimatelor:A. lactozaB. stearatul de magneziuC. uleiurile mineraleD. talcul şi dioxidul de siliciu coloidalE. avicelul.

26. Ca agenţi lubrifianţi se folosesc:A. amidon

195 263



B. manitolC. acidstearicD. aerosilE. celuloză microcristalină.

27. Despre lubrifianţi se poate spune că:A. reduc frecarea în timpul comprimării şi eliminării

comprimatului din matrţţăB. majoritatea fiind hidrofobi au tendinţa de a reduce viteza

dezintegrării şi dezagregării comprimatelorC. folosiţi în cantitate mare îmbunătăţesc biodisponibilitatea

comprimatelorD. se mai numesc şi glisanţiE. includ substanţe ca talcul sau polietilenglicolii.

28. Adjuvantul adăugat în formula unui comprimarpentru a favorizaevacuarea cu mai mare uşurinţă a comprimatelor din matriţă senumeşte:

A. glisantB. adsorbantC. stabilizantD. lubrifiant propriu-zisE. antiaderent.

29. Curgerea granulatelor din pâlnia de alimentare în matriţă estefavorizată de un excipient:

A. diluantB. liantC. glisantD. adsorbantE. antiaderent.

30. Adjuvantul adăugat în formularea unui comprimat pentru a conferiacestuia o anumită masă este un agent:

A. dezagregantB. diluantC. lubrifiantD. glisant

E. liant.

31. Limita oficinală de aerosil permisă la formularea comprimatelor este,dacă nu se prevede altfel, de:

A. cel mult 1%B. cel mult 3 %C. cel mult 5 %D. cel mult 10%E. nu există prevederi oficinale.

32. Limita oficinală de talc permisă la formularea comprimatelor este,dacă nu se prevede altfel, de:

A. cel mult 1 %B. cel mult 3 %C. cel mult 5 %D. cel mult 10%E. nu există prevederi oficinale.

33. Limita oficinală de acid stearic sau stearat de magneziu permisă laformularea comprimatelor este de:

A.cel mult 1 %B. cel mult 3 %C. cel mult 5 %D.cel mult 10%E. nu există prevederi oficinale.

34. Limita oficinală de lactoză uscată prin spray permisă la formulareacomprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de:

A.cel mult 1 %B. cel mult 3 %C. cel mult 5 %D.cel mult 10%E. nu exista prevederi oficinale.

35. Limita oficinală de alucol permisă la formularea comprimatelor este,dacă nu se prevede altfel, de:

A.cel mult 1 %

196 263



B. cel mult 3 %C. cel mult 5 %D.cel mult 10%E. nu există prevederi oficinale.

36. Limita oficinală de hidroxipropilmetilceluloză permisă la formulareacomprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de:


37. Limita oficinală de celuloză microcristalină permisă la formulareacomprimatelor este, dacă nu se prevede altfel, de:


38. Limita oficinală de polivinil pirolidonă permisă la formulareacomprimatelor este, daca nu se prevede altfel, de:

A. cel mult 1 %B. cel mult 3 %C. cel mult 5 %D. cel mult 10%E. nu există prevederi oficinale.

39. Despre lactoza, folosită ca excipient la prepararea comprimatelor,sunt adevărate afirmaţiile:

A. pentru comprimare se poate folosi lactoză anbidră, lactozăhidratată, lactoză uscată prin spray sau Fast Fio lactoză

B. este solubilă în apă dar dizolvarea decurge lentC. este instabilă în timpD. are şi efect lubrifiant

E. forma hidratată poate reacţiona cu substanţele cu grupăriaminice.

40. Celuloza purificată si depolimerizată sub formă cristalină estecunoscută sub numele de:

A. avicelB. bachelităC. celofanD. policlorură de vinilidenE. elastomer.

41. Despre factorii de formulare a comprimatelor sunt adevărateafirmaţiile:

A. folosirea în cantitate mare a lactozei ca diluant poate duce lacomprimate cu duritate prea mică

B. lianţii au efect benefic asupra substanţelor hidrofobefavorizând umectarea acestora

C. pentru substanţele medicamentoase solubile se preferădezagreganţi insolubili

D. pentru particulele medicamentoase mici se va folosi o cantitatemai mică de dezagregant

E. cu cât punctul de topire al lubrifiantului este mai coborât, cuatât dizolvarea substanţei medicamentoase este mai lentă.

42. Următoarele metode de obţinere a comprimatelor nu implicăumiditate:

A. comprimarea după brichetareB. comprimarea după granulare umedăC. comprimarea directăD. comprimarea după granulare în pat fluidizatE. dubla comprimare.

43. în general, creşterea forţei de comprimare duce la:A. creşterea rezistenţei mecanice a comprimatuluiB. scăderea temperaturii în materialul supus comprimăriiC. prelungirea timpului de dezagregare a comprimatuluiD. omogenitate mai bună a preparatuluiE. suprafaţă mai lucioasă a comprimatului.

197 263



44. Obiectivele granulării pulberilor sunt:A. prevenirea separării componentelor amestecului de pulberiB. îmbunătăţirea proprietăţilor de curgere ale materialuluiC. micşorarea volumului materialuluiD. micşorarea densităţii materialuluiE. îmbunătăţirea proprietăţilor de comprimare.

45. Pragul de curgere, adică limita superioară a tensiunii de forfecare,deasupra căreia are loc curgerea unor materiale:

A. este caracteristică materialelor plasticeB. este caracteristică materialelor cu curgere pseudoplasticăC. este caracteristică materialelor cu curgere dilatantăD. este caracteristică materialelor cu curgere newtonianăE. este caracteristică materialelor care nu au proprietăţi cqezive.

46. Granulatul simplu este un amestec de:A. amidon -manitol 10:1B. amidon -glucoza 5:5C. amidon -aerosil 1:2D. amidon -avicel 8:1E. amidon - lactoză 7:3.

47. Granularea umedă presupune efectuarea următoarelor operaţii:A. umectarea pulberiiB. transformarea masei umede în granulate

198 263



C. uscarea granulatelor umedeD. uniformizarea granulatelorE. lustruirea granulatelor.

48. Despre determinarea rezistenţei mecanice la rupere a comprimatelorsunt adevărate afirmaţiile:

A. măsoară forţa necesară ruperii comprimatelor prin strivireB. măsurarea se face pe un lot de 10 comprimateC. rezultatele se exprimă în newtoniD. rezultatele se exprimă indicând valoarea medie, valorile

minime şi valorile maxime ale forţelor măsurateE. la fiecare determinare trebuie schimbată orientarea

comprimatului pentru a înregistra o valoare medie.

49. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor neacoperite trebuie săse producă în apă, în cel mult:

A. 3 minuteB. 10 minuteC. 15 minuteD. 30 minuteE. 60 minute.

50. Conform F.R.X, dezagregarea comprimatelor acoperite enterosolubiletrebuie să se facă în soluţie alcalină de pancreatină - după ce aurezistat 2 ore în soluţie acidă de pepsină - în cel mult:

A. 30 minute, dacă nu se prevede altfelB. 60 minute, dacă nu se prevede altfelC. 90 minute, dacă nu se prevede altfelD. 120 minute, dacă nu se prevede altfelE. 180 minute, dacă nu se prevede altfel.

51. Determinarea friabilităţii comprimatelor neacoperite:

A. este o metodă de detenninare a comportării comprimatelor laacţiunea şocurilor mecanice sau a frecării

B. verifică dacă, după rotirea într-un tambur rotativ din materialplastic cu feţele interne lustruite, comprimatele prezintă semnede abraziune sau rupere

C. presupune determinarea greutăţii probelor înainte şi dupădeterminare

D. acceptă ca pierdere de masă 10% din masa comprimatuluisupus determinării

E. exprimă friabilitatea în termeni de masă pierdută calculată înprocente din masa iniţială.

52. în general, pentru mărirea vitezei de absorbţie a unei substanţe activeadministrate intern se recomandă:

A. folosirea de polimorfi stabiliB. micşorarea gradului de dispersieC. folosirea de polimorfi cu energie liberă mai mareD. acoperirea cu peliculeE. reţinerea substanţei active într-o matriţă hidrófoba.

53. Din clasa comprimatele neacoperite fac parte:A. comprimatele masticabileB. comprimatele vaginaleC. comprimatele de tip rezervorD. comprimate pentru inhalaţiiE. comprimate pentru soluţii hipodermice.

54. Comprimatele neacoperite cuprind:A. comprimate cu nucleu şi înveliş drajefiatB. comprimate cu strat unic, obţinute printr-o singură

comprimare a particulelorC. comprimate cu straturi multiple dispuse paralel, obţinute prin

comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţie diferită

272 199

Ţeste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. comprimate cu staturi multiple dispuse concentric, obţinute

prin comprimarea succesivă a unor particule cu compoziţiediferită

E. toate tipurile de mai sus.

55. Comprimatele se pot acoperi cu:A. straturi alcătuite din zahărB. pelicule subţiri alcătuite din diverse substanţeC. un strat care să nu depăşească jumătate din masa

comprimatuluiD. un strat care să nu depăşească o treime din masa

comprimatuluiE. un strat care să nu depăşească masa comprimatului.

56. Despre comprimatele acoperite cu un film polimeric enterosolubilsunt adevărate afirmaţiile:

A. se mai numesc şi drajeuriB. au la exterior un strat de ceară folosit pentru luciuC. filmul polimeric se dizolvă la pH-ul mai ridicat din intestinD. cedează substanţa activă mai repede decât comprimatele

bucaleE. cedează substanţa activă mai repede decât comprimatele

sublinguale.

57. Avantajele acoperirii comprimatelor sunt:A. protejarea conţinutului de factorii de mediuB. asigurarea cedării prelungite a substanţei medicamentoaseC. uşurarea ingerăriiD. modificarea cedării substanţelor active iritante pentru stomac

prin dizolvarea învelişului doar la nivel intestinalE. tehnologie de fabricaţie mai puţin costisitoare.

58. Avantajele comprimatelor filmate faţă de drajeuri sunt:A. acoperirea cu un strat mai gros a sâmburelui medicamentosB. creşterea moderată a masei comprimatului acoperitC. posibilitatea dirijării cedării în stomac sau în intestinD. dizolvarea rapidă a învelişuluiE. conţinutul redus de zahăr.

59.Despre drajefiere sunt adevărate afirmaţiile:A. rezistenţa mecanică a comprimatelor neacoperite care

constituie nucleele drajeurilor trebuie să fie redusăB. viteza de dezagregare a nucleelor trebuie să fie mareC. trebuie luate măsuri pentru a evita pătrunderea apei în

comprimatele supuse procesului de acoperireD. la prepararea drajeurilor colorate colorantul se adaugă în etapa

de finisareE. polişarea comprimatelor acoperite se face cu un film

polimeric.

60. La acoperirea comprimatelor filmate se pot folosi amestecuri cecuprind:

A. rezineB. gumeC. polioliD. îndulcitoriE. amidon.

61. Acoperirea comprimatelor se face pentru:A. mascarea gustului şi/sau a mirosului neplăcut al unor substanţe

medicamentoaseB. mărirea stabilităţii fizice şi chimice a medicamentuluiC. îmbunătăţirea aspectului preparatuluiD. micşorarea degradării substanţelor medicamentoase care

suferă efectul primului pasaj hepaticE. dirijarea eliberării substanţelor medicamentoase în intestin

prin acoperire enterică.

62. Acoperirea enterică se realizează în următoarele scopuri, cu excepţia:A. absorbţiei preferenţiale la nivelul intestinuluiB. protejării stomacului de acţiunea iritantă a substanţelor activeC. măririi biodisponibilităţii unor substanţe active, cu resorbţie

preferenţială la nivelul intestinului.D. prevenirii descompunerii unor substanţe active în mediu acidE. absorbţiei preferenţiale la nivelul stomacului.

272 200


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie63. Pentru acoperirea enterică a comprimatelor se folosesc:

A. acetoftalat de celulozăB. carbowaxuriC. polimeri ai acidului metacrilic şi esterii acestuiaD. hidroxietilcelulozaE. polisiloxanii.

64. Filmarea comprimatelor se face prin:A. liofilizareB. suspendare în aerC. acoperire în turbine •D. picurareE. ştanţare.

65. Acoperirea cu zahăr include următoarele faze de lucru:A. izolareaB. stratificareaC. opacifierea

D. uniformizareaE. lustruirea.

66. Adăugarea plasticizanţilor în filmele polimerice utilizate înacoperirea comprimatelor are drept scop:

A. micşorarea fragilităţii filmuluiB. mărirea fragilităţii filmuluiC. mărirea flexibilităţii filmuluiD. micşorarea rezistenţei filmuluiE. mărirea rezistenţei filmului. 1

67. Acoperirea cu pelicule a comprimatelor prezintă următoarele avantajefaţă de acoperirea cu zahăr:

A. proces tehnologic de scurtă duratăB. creştere în volum foarte micăC. preţ de cost scăzutD. eliberarea substanţei active după o cinetică de ordinul zeroE. eliberarea dirijată a substanţei active.

68. Ca produse pentru acoperirea entérica se folosesc:A. şelacB. metilcelulozăC. hidroxipropilmetilcelulozăD. acetoftalat de celulozăE. Eudragit L.

69.Care dintre următoarele produse sunt utilizate pentru formarea deînvelişuri grastrosolubile (neenterice)?

A. Eudragit LB. hidroxipropilmetilcelulozăC. hidroxipropilcelulozăD. etilcelulozăE. aerosil.

70. Comprimatele acoperite prezintă următoarele avantaje:A. mascarea mirosului şi gustului neplăcut al unor substanţe

activeB. rezistenţă mare la solicitări mecaniceC. efect terapeutic foarte rapid după administrareD. dirijarea dezagregării la diferite nivele aje tractului gastro-

intestinalE. aspect estetic.

71.Printre comprimate cu eliberare modificată se numără şi:A. comprimatele cu diclofenac sodicB. comprimatele cu clorhidrat de propranololC. comprimatele cu clorhidrat de piridoxinăD. comprimatele cu clorhidrat de tiaminăE. comprimatele cu nitroglicerină

72. La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofilă sunt indicaţiurmătorii polimeri, cu excepţia:

A. metilcelulozeiB. carboximetilcelulozeiC. policlorurii de vinii

272 201


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. polivinilpirolidoneiE. carbopolilor.

73.La prepararea comprimatelor cu matriţă hidrofobă sunt folositeurmătoarele materiale, cu excepţia:

A. acizilor graşi superioriB. alcoolilor graşi superioriC. cerurilorD. carbowaxurilorE. gliceridelor.

74. Conform F.R.X, suplimentul din 2004, categoriile de comprimatedestinate administrării orale descrise în monografia „Comprimate"sunt:

A. comprimate efervescenteB. comprimate pentru soluţii sau dispersii oraleC. comprimate orodispersabileD. comprimate sublingualeE. comprimate bucale.

75. în categoria comprimatelor destinate administrării orale intră şi:A. comprimatele cu eliberare modificatăB. comprimatele efervescenteC. comprimatele masticabile

D. comprimatele sublingualeE. comprimatele vaginale.

76. Comprimatele de supt:A. se utilizează atât pentru afecţiunile locale ale mucoasei bucale

cît şi pentru efecte sistemiceB. au timp de dezagregare de 30-45 minuteC. se numesc pastile atunci când sunt obţinute prin dizolvarea

substanţei medicamentoase într-o soluţie de zahăr care setoarnă apoi în forme '

D. includ şi categoria tabletelor triturate (trochişti, lozenge)E. pot conţine substanţe antiseptice, antibiotice,

decongestionante, antitusive.

77. Comprimatele de supt:A. sunt preparate solide multidozăB. sunt preparate solide unidozăC. determină un efect local sau sistemicD. au de obicei formă romboidalăE. se obţin prin turnare în forme.

78. Comprimatele bucale:A. sunt preparate unidozăB. au efect sistemicC. se administrează sublingualD. au o formă adecvată modului de utilizareE. au o rezistenţă mecanică corespunzătoare pentru a evita

zdrobirea sau ruperea în timpul manipulărilor.

79. Din categoria comprimatelor pentru utilizarea în cavitatea bucală, nufac parte următoarele:

A. sublingualeB. bucaleC. muco-adeziveD. hipodermiceE. masticabile.

80.Despre prepararea comprimatelor efervescente sunt adevărateafirmaţiile:

A. se poate face separând fracţiunea acidă de ce alcalină şiamestecând fracţiunile înaintea comprimării

B. se poate face granularea ambelor fracţiuni cu un solventorganic volatil anhidru

C. se poate folosi la preparare acid citric monohidrat pentru că lamalaxare sau încălzire eliberează apă care produce granularea

D. excipienţii folosiţi trebuie să fie solubili în apăE. dispersia obţinută prin introducerea tabletelor în apă trebuie să

fie tulbure.

81.Comprimatele efervescente:

272 202


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. conţin amestecuri de acizi (citric sau tartric) şi carbonat acid

de sodiuB. sunt destinate menţinerii sub limbă, respectiv între gingie şi

buzăC. sunt destinate dizolvării sau dispersării în apă înainte de

administrareD. trebuie păstrate în recipiente închise etanş, în prezenţa unei

substanţe deshidratanteE. pe eticheta produsului trebuie să se specifice că nu se înghit ca

atare.

82.Referitor la comprimatele efervescente, în F.R.X, suplimentul din2004, există următoarele precizări:

A. sunt comprimate acoperiteB. siurt comprimate neacoperiteC. se dispersează sau se dizolvă în apă înaintea administrării,

eliberând dioxid de carbonD. în condiţiile indicate, se dezagregă în mai mult de 10 minuteE. în condiţiile indicate, se dezagregă în mai puţin de 5 minute.

83.Despre comprimatele vaginale simt adevărate afirmaţiile:A. au acţiune mai ales localăB. cedează rapid substanţa activăC. pH-ul excipienţilor trebuie să fie apropiat de 7,45D. se pot formula şi sub formă de comprimate efervescenteE. comprimatele care spumifică la dezagregare dispersează mai

eficient substanţa activă.

84. în comprimatele vaginale spumogene se pot prelucra substanţe cuacţiune:

A. antiviralăB. laxativăC. anticoncepţionalăD. antihipertensivăE. antihelmintică.

85. în monografia de „Preparate bucofaringiene" din F.R.X, suplimentuldin 2004, sunt incluse următoarele categorii de comprimate:

A. comprimate acoperiteB. comprimate orodispersabileC. comprimate de suptD. comprimate sublingualeE. comprimate bucale.

86. Pastilele şi pastilele moi:A. sunt preparate unidoză destinate mestecăriiB. sunt destinate suptului, prin dizolvare rapidă în gurăC. sunt destinate suptului, prin dizolvare sau dezintegrare lentă în

gurăD. au un efect local în cavitatea orală şi la nivelul laringeluiE. conţin una sau mai multe substanţe active într-o bază

aromatizată şi îndulcită.

87. Pastilele:A. au efect local în cavitatea bucală şi la nivelul faringeluiB. sunt obţinute prin turnareC. se obţin prin comprimareD. sunt preparate dureE. sunt preparate moi şi flexibile.

88. Pastilele moi:A. conţin una sau mai multe substanţe active, într-o bază

aromatizată şi îndulcităB. se obţin prin comprimarea componentelorC. se obţin prin turnarea în forme a unor amestecuri de polimeri

sau gume şi edulcorândD. sunt denumite şi comprimate de supt


Biofarmacie E. sunt preparate moi şi flexibile.

89. Despre comprimatele cu nitroglicerină sunt adevărate afirmaţiile:A. se prezintă sub formă de comprimate sublingualeB. se folosesc în crizele de angină pectorală

272 203


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. comprimatele trebuie să se dezagrege în 30 minuteD. volatilitatea substanţei îngreunează prepararea comprimatelorE. modul de administrare evită efectul de prim pasaj.

272 204


Teste de autoevaluare Pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofartnacie

A, C,D A, B, D, E A, B, C, DA, B, EB, C,DA, B, C, DA, B, DB, C, D, EA, D

10. A, C11. A, C,D12. A, B, C, D13. B, C, D, E14. A, B, D15. A, B,C16. E17. A, B, C, E18. A, B, C19. A, D20. A, B, E 21.B,D22. A, B, E23. D24. A, B, C25. B, C, D26. A, C, D27. A, B, E28. D, E29. C30. B 31.D32. B33. A34. E

35. E36. E37. E RĂSPUNSURI

(4: 284) (4: 284) (5: 60) (3: 383) (6: 59) (4: 284) (2:218-219) (3: 385-388) (1:565) (3: 428) (2:218) (1:566) (3:389-390) (2:218) (3: 391) (3: 391) (1:566) (1: 567)(3:392-394)(3:392-394)(3: 386, 387, 392)(1:568)(3:426)(1: 576)(1:567)(3: 395-396)(2: 219)(3: 394)(3: 397)(3: 358)(4: 284)(4: 284)

(4: 284)(4: 284)(4: 284)(4: 284)(4: 284)

205 283


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Teste de autoevaluare Pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofartnacie38. E39. A, B, E40. A41. B, C, E42. A, C43. A, C44. A, B, E45. A46. E47. A, B, C, D48. A, B, C, D49. C50. B51. A, B, C,E52. C53. A, B, D, E54. B, C, D55. A, B56. C57. A, B, C, D58.B,C,D59. B, C, D60. A, B, C, D61. A, C,E62. E63. A, C64. B, C65. A, B, D, E66. A, C, E67. A, B, E68. A, D, E69. B, C, D70. A, B, D, E71. A, B72. C73. D74. A, B, C75. A, B, C, D76. B, C, D, E77. B, C, D

206 283



78. B, D, E (6: 92)79. D (2:215-216)80. A, B, C, D (1:576)81. A,C, D, E (2:216)82. B, C, E (6: 64)83. A, D, E (1:577)84. C (3: 428)85. C, D, E (6: 85)86. C, E (6: 91)87. A, B, D (6: 91)88. A, C, E (6: 91)89. A, B, D, E (1: 577)

BIBLIOGRAFIE

1. S. Leucuţa - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed.Dacia,Cluj Napoca, 2001;

2. D. Lupuleasa, G. Şaramet, Ionela Belu, Oana Mănescu -îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor, volumul II, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2003;

3. V. Stănescu - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;4. *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,

1993;5 *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2001, Ed.

Medicală, Bucureşti, 2001;g *** Farmacopeea Română, ed. a X-a, Supliment 2004, Ed.


Capitolul XIX

FORME FARMACEUTICE CU ELIBERARE MODIFICA TĂ

1. Referitor la formele farmaceutice cu eliberare modificată, suntvalabile următoarele afirmaţii:

A. sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţeiactive este similară cu cea a eliberării convenţionale

B. sunt forme farmaceutice în care viteza eliberării substanţeiactive este diferită de cea a eliberării convenţionale, laadministrarea pe aceeaşi cale

C. sunt forme farmaceutice în care locul eliberării substanţeiactive este diferit de cel al eliberării convenţionale când suntadministrate pe aceeaşi cale

D. eliberarea modificată este rezultatul unei formulări şi / sau alunei metode de producţie specială

E. eliberarea modificată este rezultatul exclusiv al unei formulărispeciale.

2. Formele farmaceutice cu eliberare modificată definite în FarmacopeeaRomână, Supliment 2004 includ:

A. forme farmaceutice cu eliberare convenţionalăB. forme farmaceutice cu eliberare imediatăC. forme farmaceutice cu eliberare prelungităD. forme farmaceutice cu eliberare întârziatăE. forme farmaceutice cu eliberare secvenţială (pulsatorie).

3. în cazul formelor farmaceutice orale cu eliberare prelungită:A. substanţa medicamentoasă este eliberată treptat în cantitate

corespunzătoare pentru* a înlocui substanţa activă eliminatăB. este asigurată menţinerea unui nivel constant al concentraţiei

substanţei active în organismC. concentraţiile plasmatice ale substanţei medicamentoase sunt

menţinute în domeniul terapeutic pe o durată convenabilă (12- 24 ore)

284 207


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieD. viteza de eliberare poate fi modulată prin intermediul unui

agent formator de membrană sau matriţă

E. cinetica de eliberare este preprogramată şi de ordinul 0.

4. Preparatele cu eliberare susţinută sunt cele la care:A. răspunsul terapeutic se instalează imediat şi apoi se menţine

constant timp de mai multe oreB. prima doză cedată imediat după administrare determină un

efect promptC. restul cantităţii de substanţă activă este eliberată treptat şi

continuu, pe o perioadă prelungităD. eliberarea are loc după o cinetică de ordinul pE. efectul terapeutic se menţine săptămâni sau luni, după caz.

5. Un preparat oral cu acţiune prelungită prezintă următoarelecaracteristici:

A. cantitatea de substanţă medicamentoasă conţinută esteechivalentă unei singure doze terapeutice

B. se prezintă sub formă de comprimate sau capsuleC. asigură o cedare lentă a substanţei active, menţinând răspunsul

terapeutic timp de mai multe oreD. permite reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrateE. în general, se realizează printr-o tehnologie mai simplă şi mai

puţin costisitoare decât un preparat convenţional (cu eliberareimediată).

6. Pentru formele farmaceutice cu eliberare prelungită sunt valabileurmătoarele afirmaţii:

A. sunt caracterizate printr-o viteză mai mare de eliberare a substanţei medicamentoase în comparaţie cu preparatele obişnuite

. B. sunt caracterizate printr-o viteză de eliberare mai mică faţă de formele farmaceutice cu eliberare imediată care conţin aceeaşi substanţă medicamentoasă

C. eliberarea prelungită este rezultatul unei formulări şi / sau alunei metode de producţie specială

D. sunt denumite şi preparate cu eliberare amânatăE. sunt forme farmaceutice cu eliberare modificată.

7. în general, un preparat cu acţiune prelungită asigură, după o singurăadministrare un efect terapeutic timp de mai multe:

A. ore

B. zileC. săptămâniD. luniE. ani.

8. Formele farmaceutice cu eliberare întârziată sunt caracterizate prin:A. eliberarea pulsatorie a substanţei medicamentoaseB. eliberarea prelungită a substanţei activeC. eliberarea eşalonată a substanţei medicamentoase, la anumite

intervale de timpD. eliberarea amânată a substanţei medicamentoase până ce

preparatul ajunge în intestinE. eliberarea susţinută a substanţei medicamentoase.

9. Medicamentele orale cu acţiune repetată:A. conţin mai multe doze (2 sau 3) de substanţe activeB. cedează prima doză de substanţă activă după 2 - 4 ore de la

administrareC. prima doză (doza de atac) este cedată imediat după

administrareD. dozele de întreţinere sunt eliberate eşalonat, la anumite

intervale de timpE. evită necesitatea administrării frecvente.

10. Comprimatele cu acţiune repetată:A. sunt comprimate sau drajeuri constituite din două sau chiar

trei doze separate printr-un înveliş enteric B., au doza iniţială încorporată în nucleu

284 208


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. au în nucleu încorporată a doua doză de substanţă activă, în

stratul exterior aflându-se doza iniţialăD. asigură o eliberare continuă a substanţei activeE. asigură o eliberare discontinuă a substanţei active.

»

11. Indicaţi avantajele preparatelor orale cu eliberare prelungită faţă depreparatele convenţionale (cu eliberare imediată):

A. menţinerea concentraţiilor plasmatice ale substanţeimedicamentoase în domeniul terapeutic un timp mai mare

B. evitarea fluctuaţiilor nivelelor plasmatice ale substanţei activeC. posibilitatea ajustării dozeiD. simplificarea regimului de administrare a medicamentuluiE. mărirea intervalului dintre administrări şi evitarea administrării în

timpul nopţii.

12. Alte avantaje ale preparatelor orale cu acţiune prelungită se referă la:A. reducerea cantităţii totale de substanţă medicamentoasă

administratăB. reducerea numărului şi frecvenţei dozelor administrateC. dificultatea eliminării rapide a substanţei medicamentoase în

caz de supradozareD. reducerea incidenţei şi intensităţii unor efecte secundare

nedoriteE. îmbunătăţirea complianţei pacientului.

13. Indicaţi formele farmaceutice orale cu eliberare modificată descrise înunele monografii generale din F.R.X, Supliment 2004: •

A. capsule gastrorezistenteB. comprimate gastrorezistenteC. granule gastrorezistenteD. pastile şi pastile moiE. implanturi.

14. Conform F.R.X, Supliment 2004, comprimatele cu eliberaremodificată includ:

A. comprimate cu eliberare întârziată (comprimategastrorezistente)

B. comprimate cu eliberare susţinutăC. liofilizate oraleD. comprimate cu eliberare prelungităE. comprimate cu eliberare secvenţială.

15. Conform F.R.X, Supliment 2004, capsulele cu eliberare modificatăinclud:

A. capsule gastrorezistenteB. capsule cu eliberare întârziatăC. capsule cu eliberare prelungităD. capsule moi rectaleE. capsule vaginale.

16. Comprimatele gastrorezistente (enterosolubile):. Ai prezintă eliberare prelungită

B. prezintă eliberare întârziatăC. încep să se dezagrege din stomacD. sunt destinate să elibereze substanţa activă la nivel intestinalE. se prepară prin acoperirea comprimatelor cu un înveliş

enterosolubil.

17. Care dintre următoarele categorii de substanţe medicamentoase suntpotrivite pentru formularea de preparate orale cu eliberare prelungită?

A. antihipertensiveB. antiacideC. antihistaminiceD. antiaritmiceE. antiseptice.

18. Precizaţi proprietăţile fizico-chimice ale unei substanţemedicamentoase care contează pentru includerea sa într-un preparatoral cu eliberare prelungită:

A. timpul de înjumătăţire biologicB. solubilitatea şi viteza de dizolvareC. coeficientul de partiţie lipide / apăD. absorbţia uniformă din tractul gastrointestinal

284 209


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieE. mărimea dozei.

19. Precizaţi proprietăţile farmacocinetice ale unei substanţemedicamentoase care determină includerea sa într-un preparat cueliberare prelungită:

A. timp de înjumătăţire mai mare de 12 oreB. timp de înjumătăţire mai mic de 1 orăC. timp de înjumătăţire biologică cuprins între 4 şi 6 oreD. indice terapeutic micE. indice terapeutic mare.

20. In preparatele orale cu eliberare prelungită se evită prelucrareasubstanţelor:

A. care au o doză terapeutică sub 0,20 gB. care au o doză terapeutică de peste 0,20 gC. a căror absorbţie intestinală este variabilă şi parţialăD. a căror absorbţie intestinală are loc numai în partea superioară

a intestinuluiE. cu domeniul terapeutic îngust.

21. Formele farmaceutice orale cu eliberare prelungită sunt formulate ca:A. sisteme de tip rezervor (forme cu înveliş sau membrană)B. sisteme de tip matriţă (monolitice)C. comprimate sublingualeD. preparate conţinând substanţa activă reţinută pe răşini

schimbătoare de ioni sau sub formă de complecşi greu solubiliE. liofilizate orale.

22. Sistemele orale de tip matriţă (matriceale):A. sunt sisteme monolitice 1

B. sunt sisteme rezervorC. includ comprimate acoperite cu filme polimericeD. se prezintă sub formă de microcapsuleE. sunt reprezentate de matriţe hidrofile, hidrofobe (lipidice),

inerte (plastice).

23. Procesele fizico-chimice care reglează mecanismul de eliberare dinformele farmaceutice cu eliberare modificată sunt:

A. exclusiv dizolvareaB. dizolvarea / difuziuneaC. difuziunea / bioeroziuneaD. schimbul ionicE. degradarea hidrolitică, dependentă de pH sau enzime.

24. Procedeele de fabricaţie a preparatelor cu eliberare prelungită constauîn:

A. acoperirea comprimatelor cu filme gastrosolubileB. acoperirea granulelor sau peletelor cu filme polimerice de

natură şi grosimi diferiteC. încorporarea în masă a substanţei medicamentoaseD. formarea de complecşi uşor solubiliE. reţinerea substanţei active pe răşini schimbătoare de ioni.

25. Mijloacele farmaceutice (galenice) prin care se obţine o eliberaremodificată a substanţei medicamentoase dintr-un preparat farmaceuticsunt:

A. drajefiereaB. încorporarea substanţei active într-o matriţă inertă, hidrófoba

sau hidrofilăC. formularea unor complecşi greu solubili ai substanţei active

D. modificarea farmacocineticii substanţei activeE. modificarea moleculei de substanţă activă.

26. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită obţinute după principiulîncorporării în masă sunt:

A. comprimate tip matriţăB. comprimate efervescenteC. comprimate sublingualeD. comprimate vaginaleE. comprimate pentru inhalaţii.

27. Polimerii enterosolubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt:A. polivinilpirolidonaB. alcoolul polivinilic

284 210


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. acetoftalat de celulozăD. polivinilacetoftalatE. polietilenglicol.

28. Referitor la produsele Eudragit, sunt valabile următoarele afirmaţii:A. sunt produse naturale folosite pentru peliculizare (acoperire cu

film)B. sunt polimeri acrilici de sintezăC. se folosesc pentru drajefiereD. se utilizează ca învelişuri gastrosolubile şi enterosolubile, în

funcţie de solubilitate şi pHE. se utilizează ca agenţi formatori de filme cu scopul de a

proteja substanţa activă contra agenţilor atmosferici.

29. Produsele Eudragit sunt:A. lacuri de rezine acriliceB. derivaţi de celulozăC. amestecuri de alcooli graşi şi ceruriD. derivaţi siliconiciE. copolimeri de vinii.

30. Spansulele:A. sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare continuăB. sunt sisteme farmaceutice de tip rezervor cu eliberare

discontinuă

C. sunt constituite din microgranule sau pelete repartizate în maimulte grupe (3 - 8), acoperite diferit, introduse în capsulegelatinoase tari

D. sunt sisteme de tip matriţăE. sunt comprimate cu nucleu care cedează lent substanţa activă.

31. Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la dezagregare:A. trebuie să se dezagrege în apă, în cel mult 15 minute, dacă nu

se prevede altfelB. nu trebuie să se dezagrege în pepsină - soluţie acidă în 2 ore şi

trebuie să se dezagrege în pancreatină - soluţie alcalină în celmult 1 oră, dacă nu se prevede altfel

C. trebuie să se dezagrege în soluţie acidă de pepsină, în cel mult30 de minute, dacă nu se prevede altfel

D. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină, încel mult 1 oră, dacă nu se prevede altfel

E. trebuie să se dezagrege în soluţie alcalină de pancreatină, încel mult 90 de minute, dacă nu se prevede altfel.

32. Controlul eliberării „in vivo" a substanţei active din preparatele oralecu eliberare prelungită se efectuează prin:

A. testul de dizolvare prevăzut de farmacopeiB. testul de dezagregareC. metode care utilizează substanţe radioopaceD. metode care utilizează substanţe radioactiveE. toate metodele menţionate.

33. Care dintre polimerii următori sunt agenţi formatori de matriţehidrofile:

A. hidroxipropilmetilcelulozaB. polimetacrilatul de metilC. carboximetilceluloza sodicăD. clorura de polivinilE. polivinilpirolidona.

34. Selectaţi răspunsurile corecte referitoare la matriţele hidrofile:A. se pot obţine prin comprimare directăB. conţin în formulare un polimer hidrodispersabilC. conţin în formulare materiale plastice inerte

D. cedează substanţa medicamentoasă dizolvată printr-un procesde difuziune prin matriţă

E. cedează substanţa medicamentoasă prin traversareamembranei polimerice.

35. în cazul matriţelor hidrofile, eliberarea prelungită a substanţei activeeste rezultatul:

A. digestiei enzimatice a matriţeiB. îmbibării matriţei şi formării unui strat de gel în jurul acesteia,

prin care substanţa medicamentoasă difuzează lent

284 211


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. unui proces osmoticD. unei reacţii cu ionii existenţi în fluidele digestiveE. formării unui complex greu solubil între substanţa activă şi

excipienţii din formulare.

36. Mecanismul de eliberare a substanţei medicamentoase din matriţehidrofile se bazează pe următoarele fenomene:

A. fuziuneB. osmozăC. activare mecanicăD. modificarea pH-uluiE. dizolvarea-difuziunea substanţei medicamentoase şi

bioeroziunea matriţei.

37. Eliberarea substanţei medicamentoase din comprimate de tip matriţăhidrofilă comportă următoarea succesiune de etape:

A. hidratarea polimerului matriceal hidrofil la contactul cu fluidulgastric

B. formarea unei bariere de gel în jurul comprimatuluiC. dizolvarea şi difuziunea lentă a substanţei medicamentoase

prin bariera gelicăD. eroziunea (bioeroziunea) matriţeiE. topirea matriţelor la temperatura corpului.

38. Matriţele hidrofile prezintă următoarele avantaje:A. se obţin mai greu comparativ cu preparatele de tip rezervorB. procesul tehnologic de fabricaţie este mai simplu în

comparaţie cu cel aplicat la preparatele acoperite cu filmepolimerice

C. pot încorpora cantităţi relativ mari de substanţe activeD. asigură o eliberare discontinuăE. sunt formulate cu aceiaşi excipienţi ca cei pentru

comprimatele convenţionale.

39. Matriţele hidrofobe (lipidice), ca preparate orale cu eliberareprelungită:

A. sunt constituite din derivaţi de celuloză

B. conţin polimeri hidrofíli nedigerabiliC. sunt constituite din materii grase sau ceruriD. eliberează substanţa activă prin osmoză 'E. matriţa nedigerabilă se elimină ca atare.

40. în formularea matriţelor hidrofobe se folosesc următorii excipienţiformatori de matriţă:

A. polivinilpirolidonăB. ceruriC. acizi graşiD. alcooli graşiE. acetat de vinii.

41. Eliberarea substanţei active dintr-o matriţă hidrófoba se realizează:A. prin difuziune lentă prin matriţăB. difuziune prin bariera gelică formată în jurul comprimatului

după administrareC. prin folosirea forţei osmotice ca sursă de energieD. sub acţiunea motilităţii gastriceE. prin eroziunea matriţei datorită variaţiei de pH din tractul

digestiv şi a prezenţei enzimelor din sucurile digestive.

42. Matriţele inerte:A. conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un material

termoplastic inertB. conţin substanţa medicamentoasă încorporată într-un polimer

hidrodispersabilC. cedează substanţa activă prin dizolvare şi difuziune lentă din

matriţăD. eliberează substanţa medicamentoasă ca urmare a digestiei lor

enzimaticeE. se elimină sub formă de schelete inerte, golite de conţinutul

medicamentos, după traversarea tractului gastrointestinal.

43. Precizaţi materialele plastice ce alcătuiesc scheletul comprimatelor detip matriţă inertă:

A. polietilena de joasă presiune

284 212


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. clorură de polivinilC. polimetacrilatul de metilD. carboximetilceluloză sodicăE. carbopoli.

44. Ca agenţi de complexare în formularea unor preparate cu acţiuneprelungită se folosesc:

A. polietilenglicoliB. siliconeC. răşini schimbătoare de ioniD. polisorbaţiE. spanuri.

45. Formele farmaceutice cu eliberare prelungită formulate pe bază derăşini schimbătoare de ioni:

A. se prezintă sub formă de comprimate, capsule sau suspensiiapoase

B. eliberează substanţa activă independent de factorii fiziologicidin tractul gastrointestinal

C. eliberează substanţa activă dependent de pH şi de concentraţiaîn electroliţi din fluidele digestive

D. prezintă o cedare neinfluenţată de conţinutul electrolitic altractului digestiv şi de dietă

E. sunt adecvate pentru încorporarea substanţelor activeionizabile, administrabile în doze mici.

46. Selectaţi formele parenterale cu acţiune prelungită:A. soluţii injectabile apoaseB. soluţii injectabile uleioaseC. suspensii injectabileD. pulberi liofilizate pentru reconstituireE. implanturi.

47. Care sunt metodele fizice de prelungire a acţiunii unui preparatinjectabil:

A. adăugarea în formulare a unor macromolecule pentru creştereavâscozităţii

B. utilizarea de vehicule uleioaseC. transformarea chimică a substanţei medicamentoase în

complecşi greu solubiliD. administrarea simultană a unui vasoconstrictorE. blocarea eliminării renale.

48. Implanturile, ca preparate parenterale cu acţiune prelungită, sefolosesc pentru a:

A. obţine un efect mai lungB. reduce acţiune terapeuticăC. prelungi acţiunea substanţei medicamentoaseD. influenţa metabolizarea substanţei medicamentoaseE. modifica distribuţia substanţei medicamentoase în organism.

49. Implanturile:A. sunt preparate farmaceutice sub formă de geluriB. se prezintă sub formă de comprimate mici, sterileC. sunt destinate aplicării subcutanate, intramusculare sau

intraarticulareD. asigură un efect instantaneuE. se utilizează pentru administrarea de hormoni steroidieni (ca

anticoncepţionale).

50. Implanturile subcutanate:A. se aplică prin incizarea aseptică a pielii cu ajutorul unui

instrumentar specialB. nu necesită o tehnică aseptică la implantareC. sunt denumite şi comprimate subcutanateD. pot fi biodegradabile sau nebiodegradabileE. pot avea ca inconveniente pentru pacient respingerea,

supurarea sau închistarea.51. La eliberarea unui preparat cu eliberare prelungită, farmacistul face

următoarele recomandări pacientului:A. să nu se administreze concomitent un preparat cu eliberare

prelungită şi unul cu eliberare convenţională ce conţin aceeaşisubstanţă medicamentoasă

284 213


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. pentru ajustarea dozei, pacientul poate să-şi divizeze

comprimatul cu eliberare prelungităC. să nu rupă sau mestece comprimatul cu acţiune prelungită

D. să respecte doza şi frecvenţa administrărilorE. să schimbe preparatul, fără consultarea medicului, dacă

consideră acest lucru necesar.

284 214



37. A, B, C, D (1:40-42)38. B, C (1:40-41)

RĂSPUNSURI 39. C (3: 427)40. B, C, D (2 : 583)

1. B,C,D (7: 50) 41 A, E (1:42; 5 : 479)2. C, D, E (7: 50) 42. A, C, E (2 :583)3. A,C,D (1: 10, 38 -42; 5: 476) 43. A, B, C (5 : 479)4. A, B, C,D (1: 11; 5: 475) 44. C (1:43)5. B,C,D (5 :476) 45. A, C, E (1:43 - 44)6. B, C, E (7: 50) 46. B, C, E (4: 476-487)7. A (5: 475) 47. A, B (4: 477)8. D (1: 10- 11) 48. A, C (3: 117)9. A,C,D,E (2: 578) 49. B, C, E (4: 487)10. A, C, E (5: 476) 50. A, C, D, E (4: 487)11. A, B, D, E (1: 14- 15) 51 A, C,D (1:49)12. A, B, D, E (1: 14; 5:476)13. A, B,C (7: 57, 67, 74)14. A, D, E (7: 60)15. A,B, C (7: 56 - 57)16. B, D, E (7: 67)17. A, C, D (1:24)18. B,C (1: 22) BIBLIOGRAFIE19. C, E (1:23- 24)20. B, C, D, E (3: 424) I. Hîrjău Victoria - Forme farmaceutice cu eliberare modificată,21. A, B, D (2: 582) Editura Universităţii din Oradea, 2003;22. A, E (1:25) 2. Leucuţa S. E. - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj23. B, C, D, E (1:27) Napoca, 2001;24. B, C, E (2: 584) 3. Popovici Adriana, Ban I. - Tehnologie farmaceutică, Ed. Tipomur,25. B, C (2: 582) Tg. Mureş, 2004;26. A (2: 582) 4. Popovici Iuliana, Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, Voi. 1,27. C, D (2: 571) Ed. Polirom, Iaşi, 1997;


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie28. A, B, D (3:415- -417) 5. Stănescu V. - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;29. A (3:417- -418) 6. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti,30. B, C (3: 427) 1993;31. B (6: 285) 7. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed.32. C, D (3: 429) Medicală, Bucureşti, 2004;33. A, C, E (2:583)34. A, B, D (2: 583)35. B (3: 425)36. E (1:40)

298 299



Capitolul XX

SISTEME FARMACEUTICE CU ELIBERARE CONTROLATĂ. SISTEME DE TRANSPORT ŞI ELIBERARE LA ŢINTĂ

1. Realizarea unor sisteme farmaceutice de eliberare a substanţelormedicamentoase are ca obiective: ,

A. eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu vitezadorită pentru a pătrunde în organism

B. transportul substanţei medicamentoase la locul acţiuniifarmaceutice şi cedarea cu o viteză şi în cantitatea necesarăproceselor biologice

C. eliberarea întârziată (amânată) a substanţei medicamentoaseD. obţinerea unei durate de acţiune limitată la 12 - 24 de oreE. o eliberare convenţională.

2. Sistemele cu eliberare controlată a substanţei medicamentoase potrezolva:

A. problemele pe care le creează substanţele medicamentoasegreu absorbabile

B. menţinerea nivelului medicamentos plasmatic constant pe operioadă prelungită de timp

C. modularea cedării şi absorbţiei în funcţie de nevoile variabileale organismului

D. mărirea timpului de înjumătăţire a unui agent terapeuticE. metabolizarea substanţei active.

3. Un sistem de transport şi eliberare la ţintă:A. asigură vectorizarea substanţei medicamentoase la locul ţintă

sau specific de acţiuneB. cedează substanţa medicamentoasă cu o viteză determinată de

cerinţele de tratament ale stării patologiceC. nu necesită tehnologii sofisticate de obţinere

D. nu exercită un control exact al cantităţii de substanţămedicamentoasă eliberată

E. trebuie să corespundă unor cerinţe legate de lipsa efectelorimunologice.

4. Controlul cedării din sistemele farmaceutice cu eliberare controlată serealizează:

A. prin intermediul formulăriiB. prin intermediul tehnologiei de obţinereC. prin micşorarea vitezei de eliberare şi absorbţieD. după o cinetică cunoscută, reproductibilă, perfect controlabilă,

predeterminatăE. pentru o perioadă de zile, săptămâni sau ani.

5. Sistemele cu eliberare controlată pot fi clasificate în:A. sisteme vectorizateB. sisteme cu viteză preprogramată de eliberare a substanţei

medicamentoaseC. sisteme de administrare cu viteză controlată prin activareD. sisteme cu eliberare auto-reglatăE. sisteme cu eliberare convenţională.

6. Eliberarea substanţei medicamentoase din sistemele cu cedarecontrolată:

A. se realizează cu o viteză constantă, preprogramată, cunoscutăşi reproductibilă

B. este discontinuă şi are loc pe o perioadă prelungită de timpC. este dependentă de variabilele fiziologice localeD. este neinfluenţată de variabilele fiziologice localeE. se face după o cinetică de cedare de ordinul 1.

7. Sistemele de eliberare cu viteza preprogramată a substanţeimedicamentoase sunt formulate ca:

A. sisteme rezervor, în care cedarea este controlată deimpermeabilitatea membranei

217 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieB. sisteme rezervor, în care cedarea este controlată de

permeabilitatea membraneiC. matriţe cu cedarea controlată de difuzieD. sisteme activate iontoforeticE. sisteme cu mircocompartimente închise cu cedarea controlată

de dizolvare.

8. Difuzia moleculară, ca sursă de energie a sistemelor cu cedarepreprogramată, poate avea loc:

A. printr-o membrană polimerică, în cazul sistemelor rezervorB. prin masa unui polimer, în cazul sistemelor matriţăC. prin membrana de acoperire a sistemului din

microcompartimente hidrofile, închise într-o matriţăpolimerică lipofilă siliconică

D. prin schimb ionicE. prin desfacerea completă şi imediată a sistemului (comprimat)

după administrarea orală. *

9. Sistemele farmaceutice cu eliberare controlată (sisteme terapeutice) seprezintă sub formă de:

A. comprimate de uz oralB. inserte oculareC. plasturi transdermiciD. tampoane vaginaleE. liofilizate orale.

10.Care dintre următoarele exemple sunt sisteme cu cedare controlată?A. minipompe osmotice pentru administrare parenteralăB. minipompe osmotice oraleC. sisteme terapeutice vaginaleD. sisteme terapeutice oculareE. rectiole.

11.Sistemele sau dispozitivele perfuzabile cu cedare controlată sefolosesc pentru adininistrarea de:

A. antipiretice

B. insulinaC. antibioticeD. anticoagulanteE. citostatice.

12. Formele parenterale cu eliberare controlată:A. Folosesc ca sursă de energie procese de difuzie, osmoză sau

energie mecanicăB. realizează o eliberare constantă, de cantităţi predeterminate, pe

un interval de timp prestabilit (zile, luni sau ani)C. asigură pătrunderea în organism a substanţei medicamentoase

în mod discontinuuD. sunt concepute într-un mod similar cu formele clasiceE. reduc la minimum intervenţia pacientului legată de

administrare.

13. Conform FR X, Supliment 2004, sistemele terapeutice transdermicesunt constituite din:

A. un suport externB. un preparat ce conţine substanţa (-ele) activă (-e)C. o folie protectoare ce se îndepărtează înaintea aplicăriiD. un fir din plastic care să faciliteze îndepărtarea de pe pieleE. un aplicator sub formă de tijă.

14. Suportul extern al sistemului terapeutic transdermic îndeplineşteurmătoarele roluri:

A. menţine împreună elementele funcţionale ale sistemuluiB. controlează viteza de cedare a substanţei medicamentoaseC. permite aplicarea sistemului la locul doritD. dirijează absorbţia substanţei medicamentoaseE. prelungeşte acţiunea preparatului.

15. Substanţele active din formularea sistemelor terapeutice transdermicepot fi incluse:

A. într-o matriţă solidăB. într-o matriţă semisolidă

218 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. într-un rezervor semisolidD. într-un gel termosensibilE. într-o emulsie multiplă de tip A / U / A.

16. Denumirea latină de Emplastra transcutanea se referă la:A. emplastre medicamentoase (plasturi medicamentoşi)B. cataplasme ,C. sisteme terapeutice transdermiceD. geluri lipofile (oleogeluri)E. hidrogeluri.

17. Precizaţi afirmaţiile valabile referitoare la sistemele terapeuticetransdermice:

A. sunt preparate flexibile, de dimensiuni diferiteB. eliberează substanţa activă în circulaţia generală după

traversarea barierei cutanateC. la îndepărtare pot cauza leziuni grave ale pieliiD. se aplică pe pielea uscată, nelezatăE. nu trebuie să fie iritante sau sensibilizante la aplicări repetate.

18. Sistemele terapeutice transdermice se ambalează în:A. blistereB. folii termoformateC. capsule gelatinoase tariD. plicuri sigilateE. tipare termoformate.

19. Pe eticheta unui sistem terapeutic transdermic trebuie menţionate:A. compoziţia şi structura matriţeiB. modul de eliberare a substanţei medicamentoaseC. cantitatea totală de substanţă medicamentoasăD. doza eliberată pe unitatea de timpE. aria suprafeţei de eliberare.

20. Precizaţi care din următoarele sisteme terapeutice (S.T.) sunt destinatecăii transdermale pentru eliberarea substanţei active:

A. S.T. cu nitroglicerinăB. S.T. cu pilocarpinăC. S.T. cu clonidinăD. S.T. cu insulinaE. S.T. cu estradiol.

21. Sistemul Transderm-Nitro:A. previne crizele de angină pectoralăB. are forma unui comprimatC. se prezintă ca un plastureD. conţine nitroglicerinăE. excesul de substanţă activă din rezervor serveşte ca sursă

energetică termodinamică şi ca rezervor de siguranţă.

22. Sistemul terapeutic Catapres TTS conţine:A. nicotinăB. nitroglicerinăC. scopolaminăD. clonidinăE. fentanil.

23. Sistemul Scopoderm:A. conţine scopolaminăB. se aplică pe toraceC. se aplică postauricularD. este indicat pentru prevenirea criezi de angină pectoralăE. este indicat pentru profilaxia răului de mişcare.

24. Scopolamină administrată transdermic este utilizată pentru a preveni:A. răul de mişcareB. hipertensiunea arterialăC. diabetulD. insuficienţa coronarianăE. astmul bronşic.

25. Sistemul transdermic Nicotinell:

219 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieA. se aplică uzual pe antebraţ sau partea superioară a trunchiuluiB. se poate aplica pe coapsăC. are o durată de acţiune de 24 de oreD. conţine nicotinăE. se administrează pentru o perioadă de până la 12 săptămâni,

pentru combaterea fumatului.

26. Ce reguli trebuie respectate de pacient la aplicarea unui sistemterapeutic transdermic:

A. aplicarea se face pe o zonă de piele lipsită de părB. locul de aplicare trebuie să fie acelaşi la administrarea unui

nou plastureC. locul de aplicare trebuie alternatD. aplicarea se face prin apăsare circa 10 secunde cu palma sau

vârful degetelor (

E. plasturele trebuie îndepărtat în timpul băii sau înotului.

27. Implanturile oftalmice:A. sunt denumite şi inserteB. se aplică în sacul conjunctivalC. au efect sistemicD. sunt de tip matriţă sau rezervor


Biofarmacie E. sunt condiţionate individual, în recipiente sterile.

28. Insértele oftalmice:A. produc un efect localB. eliberează substanţa medicamentoasă într-o perioadă de timp

predeterminatăC. sunt constituite dintr-un rezervor de substanţă activă, înglobat

într-o matriţă sau înconjurat de o membranăD. rezervorul de substanţă activă controlează eliberarea din

preparatE. se condiţionează în recipiente multidoză.

29. Sistemul Ocusert:A. conţine pilocarpină bază încorporată într-un gel de acid alginicB. este un sistem de tip rezervorC. este un sistem de tip matriţăD. cedarea este controlată de o membrană polimerică de etilena /

acetat de viniiE. se prezintă sub forma unui disc elipsoidal membranar suplu.

30. Sistemul Ocusert:A. este un insert (implant) ocularB. se foloseşte pentru tratamentul glaucomuluiC. conţine pilocarpinăD. cedează substanţa activă pe o perioadă de 30 de zileE. cedează substanţa activă pe o perioadă de 7 de zile.

31. Pe eticheta unui insert / implant se menţionează:A. măsurile luate pentru asigurarea dizolvării implantuluiB. compoziţia matriţeiC. cantitatea totală de substanţă activă din implantD. doza eliberată pe unitatea de timp, când este cazulE. elementul de control al eliberării

32. Un sistem osmotic oral (OROS):A. are mărimea unui comprimat obişnuitB. conţine un compartiment (rezervor) medicamentos activ

osmoticC. rezervorul medicamentos este înconjurat de o membrană

permeabilă la fluidele (conţinutul) digestiv

D. rezervorul este înconjurat de o membrană semipermeabilă carereglează penetrarea apei în rezervor

E. prezintă un orificiu de cedare, practicat cu mare precizie prinintermediul unui laser.

220 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie33. Debitul de evacuare a substanţei active dintr-un sistem terapeutic osmotic

oral (OROS) depinde de:A. pH-ul mediuluiB. prezenţa enzimelor din sucurile gastriceC. solubilitatea substanţei activeD. dimensiunile orificiului de cedareE. formarea unui gel în contact cu apa.

34. Sistemul Progestasert:A. este un dispozitiv intrauterinB. este un dispozitiv intravaginalC. conţine progesteronăD. are formă de inelE. are acţiune anticoncepţională.

35. Precizaţi care dintre următoarele sisteme terapeutice are acţiune contraceptivă:

A. NitrodiscB. OcusertC. ProgestasertD. CatapresE. Nicorette.

36. Iontoforeza (ionoforeza), ca modalitate de activare a transportuluimoleculelor active ionizabile prin piele, utilizează:

A. un câmp electricB. ultrasuneteleC. bioadeziunea *D. hidrolizaE. un proces enzimatic.

37. Cedarea substanţei medicamentoase activată cu ajutorul ultrasunetelorse mai numeşte şi:

A. fonoforezăB. ionoforezaC. electromigrare

D. electroporareE. sonoforeză.

38. lontoforeza a fost cercetată clinic pentru transferul în piele al unorsubstanţe medicamentoase precum:

A. dexametazona fosfat sodicăB. lidocaina clorhidricăC. gentamicina sulfatD. pilocarpina sulfat 'E. nitroglicerina.

39. Conceptul „drug-targeting" este propriu:A. sistemelor de transport şi cedare la ţintăB. sistemelor matriceale cu eliberare prelungităC. sistemelor terapeutice transdermiceD. sistemelor osmotice implantabileE. sistemelor terapeutice vaginale.

40. Indicaţi ce posibilităţi tehnologice au fost cercetate pentru a asiguratransportul la ţintă al substanţelor medicamentoase:

A. înglobarea în matriţe inerteB. fixarea substanţei medicamentoase pe răşini schimbătoare de

ioniC. aplicarea a unui câmp magnetic dirijat din exterior pentru a

asigura acumularea substanţei medicamentoase într-un anumitorgan

D. dirijarea cu ajutorul căldurii a unor particule care elibereazăprin topire substanţa medicamentoasă în zona tratată termic

E. complexarea substanţei medicamentoase într-un derivat greusolubil şi greu absorbabil.

41. Obiectivele terapiei la ţintă sunt:A. creşterea concentraţiei în substanţă medicamentoasă la locul

de acţiune sau „ţinta" vizată (celule, ţesuturi, organe)B. reducerea prezenţei substanţei medicamentoase în alte părţi

ale organismului

221 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi BiofarmacieC. distribuţia substanţei medicamentoase în tot organismulD. protejarea organismului de efecte toxiceE. activarea metabolizării substanţei medicamentoase.

42. Vectorizarea se poate realiza prin următoarele metode:A.sintetizarea unor agenţi medicamentoşi cu selectivitate pentru

receptorii biologiciB. folosirea formei inactive a unei substanţe medicamentoase

care este convertită în forma activă doar la locul de acţiune(pro-drog)

C. folosirea de transportori pentru dirijarea selectivă a substanţeimedicamentoase la ţinta vizată

D.utilizarea unor sisteme de micro-/nanoparticule şi veziculeE. folosirea sistemelor terapeutice transdermice.

43. Acţiunea de transport a unui sistem vectorizat depinde de:A. proprietăţile fizice ale substanţei active

B.proprietăţile chimice ale substanţei activeC. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active

D.caracteristicile vectorului sau transportoruluiE. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active.

44. Ca potenţiali transportori ai unor molecule active, s-au studiat:A. microparticule încărcate cu substanţă activă

B.transportori celulari (eritrocite, leucocite)C. transportori marcomoleculari solubili (anticorpi, ADN)D. pompe implantabileE. sisteme transdermice

45. Avantajele sistemelor de transport şi eliberare la ţintă a substanţeimedicamentoase sunt:

A.obţinerea prin tehnologii simpleB. protejarea substanţei medicamentoase faţă de mediile

biologiceC. îmbunătăţirea efectului terapeutic

D.reducerea riscului efectelor adverse

E. stabilitatea mare în comparaţie cu preparatelor convenţionale.

46. Care din următoarele considerente impun eliberarea la ţintă a unorsubstanţe medicamentoase:

A. absorbţia crescută pe cale digestivăB. instabilitatea în mediile biologiceC. absorbţie scăzută

D. indice terapeutic mareE. existenţa unor bariere anatomice care se opun penetrării.

47. Ţintele (locurile de acţiune) vizate în medicaţia vectorizată cuprind:A. toate compartimentele biologiceB. ţesuturiC. organeD. celuleE. formaţiuni subcelulare.

48. Clasificarea sistemelor de transport la ţintă se face în funcţie de:A. ţinta vizatăB. mărime (diametru)C. mecanism de ţintireD. eficienţă clinicăE. microclimatul specific al organismului.

49. Transportorii se aleg după următoarele criterii:A. capacitatea de a forma o legătură stabilă cu substanţa

medicamentoasă, pentru a evita eliberarea prematură aacesteia

B. specificitatea faţă de toţi receptorii biologiciC. specificitatea pentru locul de acţiuneD. recunoaşterea rapidă de către macrofagele sistemului reticulo-

endotelialE. capacitatea de a fi biodegradabili.

222 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie50.Transportorii de tip microparticule încărcate cu substanţe

medicamentoase includ:A. macromolecule solubileB. transportori celulariC. microsfereD. microcapsuleE. lipozomi.

51. Transportorii sub formă de microparticule au afinitate pentru:A. formaţiuni subcelulareB. celuleC. ţesuturiD. organe


Biofarmacie E. toate ţintele de mai sus.

52.Transportorii macromoleculari au afinitate pentru următoarele ţinte:A. organul cutanatB. ochiC. căile respiratorii superioareD. celuleE. formaţiuni subcelulare.

53. Următoarele sisteme de eliberare sunt transportori coloidali, cuexcepţia:

A. microcapsulelorB. microsferelorC. nanocapsulelorD. nanosferelorE. suspensiilor injectabile.

54. Care dintre următoarele sisteme vectorizate sunt formulate ca sistemeveziculare:

A. mircosfereB. nanosfere

C. microcapsuleD. nanocapsuleE. lipozomi.

55. Microsferele:A. sunt sisteme cavitareB. sunt sisteme monolitice polimerice sau lipidice biodegradabileC. sunt destinate administrării i.v. sau intraarterialeD. se folosesc pentru embolizareE. au învelişul format din grăsimi sau ceruri.

56. Microcapsulele: •A. sunt sisteme nanoparticulateB. sunt forme cavitare ce conţin substanţe active, acoperite cu un

înveliş polimericC. au masa învelişului de 2 - 3 % din masa totalăD. au diametrul între 200 - 600 micrometriE. se obţin prin tehnologia standard de fabricaţie a capsulelor

gelatinoase tari.

57. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la nanoparticule suntadevărate?

A. au dimensiuni cuprinse între 10 - 1000 nmB. se obţin pe bază de polimeri sinteticiC. sunt sisteme veziculareD. includ nanosfere şi nanocapsuleE. se utilizează pe cale parenterală.

58. Nanosferele:A. sunt sisteme monolitice, compacteB. sunt sisteme veziculareC. se prepară din macromolecule naturale (gelatină, albumină)D. nu sunt biodegradabileE. după administrarea i.v., se concentrează în ficat, splină,

plămâni şi sistemul reticuloendotelial.

223 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie59. Care din următoarele afirmaţii referitoare la lipozomi sunt adevărate:

A. sunt particule microscopice, veziculare, formate din una saumai multe membrane fosfolipidice şi o cavitate centrală

B. pot încorpora substanţe liposolubile şi hidrosolubileC. ocolesc ficatul şi splinaD. asigură transportul activ al substanţelor medicamentoase la

locul ţintăE. sunt biodegradabili.

60. Alegeţi afirmaţiile corecte privind lipozomii:A. conţin în formulare fosfolipideB. sunt constituiţi exclusiv din straturi duble fosfolipidiceC. sunt constituiţi din straturi duble fosfolipidice ce înglobează

un compartiment aposD. se utilizează în tratamentul cancerului sub forma unor produse

parenteraleE. nu există încă în uzul clinic produse farmaceutice lipozomale.

61. Ca sisteme de transport, lipozomii au următoarele avantaje:A. sunt biologic inerţi şi nebiodegradabiliB. sunt biologic inerţi şi biodegradabiliC. nu prezintă antigenitate şi toxicitate:D. pot încorpora o mare varietate de substanţe active

E. sunt dificil de depistat de celulele sistemului reticuloendotelial.

62. Unele avantaje ale lipozomilor constau în:A. stabilitatea mare în timp pe care o prezintăB. protejarea substanţei medicamentoase de acţiunea

nefavorabilă a enzimelor şi inhibitorilor din mediul biologicC. durata prelungită de acţiuneD. pot îngloba substanţe hidrofile în stratul dublu fosfolipidic

E. pot îngloba o mare varietate de substanţe active lipofile şihidrofile.

63.Sistemele de transport cu lipozomi prezintă următoarele dezavantaje:A. asigurarea transportului şi eliberării substanţei active la locul

ţintăB. diminuarea biodegradării substanţelor active înglobate în

lipozomiC. creşterea eficacităţii substanţelor cu indice terapeutic micD. conservare limitatăE. preparare dificilă.

64. Limitele sistemelor vectorizate se referă la:A. un efect considerabil al primului pasaj hepaticB. apariţia unor eventuale reacţii imunologiceC. posibilitatea nepenetrării membranelor celulareD. favorizarea acumulării substanţei medicamentoase în organul-

ţintăE. recunoaşterea organului-ţintă prin intermediul vectorului.

65. Interacţiunea lipozomilor cu celulele poate avea loc prin:A. emulsionareB. evitarea efectului de prim pasaj hepaticC. transfer lipidic »D. endocitozăE. fuziune cu membrana celulară.

66. Lipozomii, în funcţie de mărime, se pot clasifica în:A. nedetectabiliB. convenţionaliC. imunolipozomi

224 301


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică si Biofarmacie

D. unilamelariE. multilamelari.

67. Utilizarea lipozomilor în terapeutică este indicată în:A. tratamentul hipertensiunii arterialeB. tratamentul anginei pectoraleC. tratamentul diabetuluiD. chimioterapia canceruluiE. tratamentul unor infecţii.

68. Indicaţi substanţele medicamentoase utilizate în terapie sub formă depreparate lipozomale:

A. nitroglicerinăB. econazolC. amfotericină BD. doxorubicinaE. daunorubicina.

69. Care dintre următoarele exemple de lipozomi reprezintă produseindustriale?

A. lipozomi cu insulinaB. lipozomi cu vaccinuri pentru hepatita A şi BC. lipozomi cu amfotericină BD. lipozomi cu vincristinăE. lipozomi cu xilină.

RĂSPUNSURI

1. A, B (2: 610)2. A,B,C (2: 610)3. A, B, E (2:610)4. B, D, E (2:611)5. B, C, D (2:611)6. A, D (2:610)7. B,C,E (2:611)8. A,B,C (2:612,616,619)9. A,B,C (5: 237)10. A; B, C,D (4:211)11. B, C, D, E (4: 489)12. A, B, E (4: 488)13. A, B, C (6: 171)14. A,C (4: 488)15. A, B,C (6: 171 - 172)16. C (6: 171)17. A, B, D, E (6: 171 - 172)18. D (6: 172)19. C, D, E (6: 173)20. A, C, E (1:72-74)21. A, C, D, E (2 :614- 615)22. D (2 :615)23. A, C, E (3 :433)24. A (1 : 73)25. A, C, D, E (1 :72~74)26. A, C, D (1 : 75)27. A, B, D, E (6: 134)28. A, B, C (6: 134)29. A, B, D, E (4: 593)30. A, B, C, E (4: 593) i31. C, D (6: 134)32. A, B, D, E (2: 622)33. C, D (2: 623)34. A, C, E (2:611)35. C (1 : 79)36. A (2: 631)37. A, E (2: 633)

314 225

1 ^



w

226 317


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutica şi Biofarmacie38. A, B, C (2: 631)39. A (4: 209-210)40. C, D (4: 210)41. A, B, D (1: 83-84)42. A, B, C, D (2: 642)43. D (2: 642)44. A, B, C (2: 643 - 652)45. B, C, D (1:83; 2:641 -642)46. B, C, E (1:83)47. B, C, D, E (2: 642)48. A, B, C (2: 643)49. A, C, E (2: 642)50. C, D, E (2: 643)51.C,D (2: 642)52. D, E (2: 642)53. E (1: 90-92)54. C, D, E (4: 490)55. B, C, D (3: 439)56. B, C, D (1: 89; 2: 649)57. A, B, D, E (3: 439)58. A, E (1:91)59. A, B, E (2: 643 - 645)60. A, C, D (1: 98-99)61. B, C, D (1:94)62. B, C, E (1: 94-95)63. D, E (1: 102-103)64. B, C (4: 209-210)65. C, D, E (1: 100)66. D, E (1:95)67. D, E (1:94)68. B, C, D, E (1: 105)69. B, C, D (2: 646)

BIBLIOGRAFIE

1. Hîrjău Victoria - Forme farmaceutice cu eliberare modificată, Editura Universităţii din Oradea, 2003;

2. Leucuţa S. E. - Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001;

3. Popovici Adriana, Ban I. - Tehnologie farmaceutică, Ed. Tipomur, Tg. Mureş, 2004;

4. Popovici Iuliana, Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, Voi. 1, Ed. Polirom, Iaşi, 1997;

5. Stănescu V. - Tehnică farmaceutică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1983;6. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a, Supliment 2004, Ed.


227 317


Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Documents

Transcript of Teste de autoevaluare pentru studenţi - Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie