Alq}sr.tdpe, Dur{€€

Ei/Alorandre Dumas;lLfi : hralela 45,2018

tb.Rsini

lEfr* mirci inregistrate, iar

$f Oc popricate intelectualtr.

Mdp0 ailn,hR muL

Romane din ciclul GELE 0 f lE UtlA fAilT0ltE

Traducere din limba francezi. gi note de

Octavian Soviany

Editura Paralela 45

Cuprins

Jutnrur,t"l, dwutlAL de 1wrruilituCapitolul I. Casa din rue de Vaugirard / 9

Capitolul II. Un pastel de Latour I 2lCapitolul III. Scrisoarea / 30

Capitolul fV. Medicul regelui / 41

CepitolulV. Desteptarea regelui / 53

CapitolulVI. Oglinda doamnei DuBarry I 63

Capitolul VII. Cilugirul, preceptorul, intendentul / 72

CapitolulYIII. JurimAntul / 81

Capitolul IX. Venus 9i Psychd / 95

CapitolulX. Masa de joc a regelui / 106

Capitolul XI. Vedenia / 116

Capitolul XII. Moartea lui Ludovic al XVJea / 131

0 ri^nhRw*Capitolul I. O cini la Rossini / 149

Capitolul II. Jurimlntul / 160

Capitolul III. Cei doi studenEi din Bologna / 170

JMMdtuM

Capitolul I

Casa din rue de Vaugirard

DacI o iei din rue du Cherche-Midi spre rue Notre-Dame-

des-Champs, vei vedea pe stAnga, chiar in faga unei fhntini age-

zatela colgul pe care rue du Regard il face cu rue de Vaugirard,

o cisugi care in registrele municipalitiEii ora;ului figureazi cu

numirul84.Iar acum, inainte si mergem mai departe, si vi fac, degi

govii pugin, o mirturisire. Aceasti casi, in care am fost primit,

inci de la venirea mea din provincie, cu o sinceri prietenie,

aceasti casi care, vreme de trei ani, m-a intAmpinat cu o dra-

goste frlgeascl, aceasti casi pe care, in toiul momentelor mele de

fericire sau nefericire, ag fi putut-o glsi cu ochii deschigi, sigur cio voi vedea deschizAndu-se lacrimilor sau bucuriei mele, aceasti

casi a trebuit s-o caut eu insumi acum pe un plan al Parisului.

Cine ar fi crezut asta acum doulzeci de ani?

Dar, de douizeci de ani lncoace, o mulgime de intimpliri, ca

o maree intr-o permanenti cregtere, le-au ascuns celor din genera-

jia noastri amintirile lor din tinerege, asdel incit acum nu ne mai

amintim cu memoria - memoria are, gi ea, vArstele sale crepus-

culare, cind amintirile indepirtate se estomPeazd- ci cu inima.

De aceea, atunci cind lmi las memoria deoparte Pentru a

mi refugia in inimi, gisesc acolo, ca lntr-un tabernacul sacru,

10 AlexenoRe Duuns

toate acele amintiri intime care au dispirut, una cdte una, asa

cum se scurge, picituri cu pici.turi, apa prin fisurile unui vas;

in inimi nu se face un crepuscul din ce in ce mai intunecos, cinigte zori din ce in ce mai plini de luminl. Memoria nizuiegtespre obscuritate, adici spre neant, inima - spre lumini, adicespre Dumnezeu.

in sfdr;it, cisuga aceea este inci" acolo, ascunsi pe jumitatede un zid cenusiu, scoasi - din cite mi s-a spus - la vh.nzare,

gata sI le scape miinilor ospitaliere care mi-au deschis u;a ei de

atAtea ori.

Dati-mi voie si. vi. spun cum am pitruns acolo; povesteamea o si faci. un ocol, dar nu conteazi, urmali-mi; o si vorbimpe drum gi mI voi stridui ca el sL vi pari mai pugin lung deciteste in realitate.

Cred ci era spre sfArgitul lui 1826. Vedegi, vorbeam de do-ulzeci de ani gi, de fapt, au rrecut douizeci si doi. Iar eu aveam

pe vremea aceea douS.zeci gi trei de ani.V-am vorbit despre visurile mele literare atunci cAnd am

pomenit despre sirmanul James Rousseaur. in 1826 ele deve-niseri deja mult mai ambigioase. Nu mai scriam in colaborare

cu Adolphe de Leuven2 Vdndtoare fi dragoste, nu mai lucram cuVulpiane gi Lasagne la Nuruti ;i inmorrndntAre, ci lncepusem sIvisez de unul singur Cristina3. Ce vis frumos! Un vis striluci-tor, care, imi spuneau sperantele mele tineregti, trebuia si-mideschidi gridinile lui Hesperus, cu fructele sale de aur, al cirordragon este critica.

'James Rousseau (1797-1849) - scriitor gi publicist francez, evocar deDumas ln C,is,itoriile lui moS Olifus,Ed. Paralela 45,2017.

'?Adolphe de Leuven (1802-1884) - dramaturg, Iibretist gi director deteatru, colaborator al lui Dumas.3 Drami istoricl a lui Alexandre Dumas, a cirei protagonisti esteCristina, regina Suediei.

Testamentul domnului de Chauieh

$i, tot atreprend aga, NettiNevoia - aceastl zeitl riuticirzdrobindu-mi - ca in cazul luiodihneasci o orl.

Nu, Nevoia ne strivea pu.r r

mine, aga cum ai strivi un mu$rPoate doar penrru ci eram sub

ochii legagi gi cu colgi de ogel, uPimintul pe care mi-l pur

birou.

CAgtigam 125 de franci pc Itru acegti L25 de franci.

Mi duceam la birou pe lecinci; dar yara trebuia si revinzece. De ce acest supliment &la ora cind ar fi fost atit de plicimpiei sau atmosfera imbitiu

O si vi spun: aveam de pnq

d'Orl6ansa.

Aghiotantul lui Dumourbscrisul din 1792, profesorul de r

ratorul ce ajunsese la Capul Horprieten cu Foy, cu Manuel, cu trregele din 1830, proscrisul din Iaceea, ducele d'Orl6ans.

A fost epoca fericiti a viegii

eu visam un succes, el visa troru

a Viitorul rege Ludovic Filip.t Charles-Frangois Dumouriez (17 39-llpublicani frencezi,in bitiliile victorira abandonat cauza Revoluliei gi a treor

, ALEXANDRE DUMAS

: au dispirut, una cite una, ata

nrri, apa prin fisurile unui vas;

il din ce in ce mai intunecos, ci

idc lumini. Memoria nizuie;terr, inima - spre luminl, adicl

hci acolo, ascunsi. pe jumitate

r dtc mi s-a spus - la vdnzere,

Lrc care mi-au deschis usa ei de

E am pi.truns acolo; povestea

rczA, urmagi-ml; o si vorbim

ri vi pari mai pugin lung decit

i f826. Vedegi, vorbeam de do-

r douazeci gi doi. Iar eu aveam

i & ani.

lc mele literare atunci cind amrs Rousseaul. in 1826 ele deve-

r- Nu mai scriam in colaborare

lc gi dragoste, nu mai lucram cu

ibaormrinara, ci lncepusem siC,c vis frumos! Un vis striluci-

dc mele rineregti, trebuia si-miI cu fructele sale de aur, al ciror

fior ti publicist francez, evocar de

L fa Paralela 45,2017.*dn-Barurg, libredst gi director de

I llumas, a cirei protagonistl este

Testamentul domnului de Chauvelin 11

$i, tot atteptand aga, Nevoia mi-a pus plmdntul pe umeri.

Nevoia - aceasti zeiEi riuticioasi, care nici micar n-a invocat,

zdrobindu-md. - ca ln cazul lui Atlas - pretextul ci vrea sL se

odihneasci o orl.Nu, Neyoia ne strivea pur gi simplu, pe mine;i pe algii ca

mine, aga cum ai srivi un muguroi de furnici. De ce? Cine gtie?

Poate doar pentru ci eram sub cilciiul ei, iar aceasti zeigi, cu

ochii legagi gi cu colgi de ogel, nu mi vedea.

Pimintul pe care mi-l pusese in spate era o slujbl lntr-un

birou.

Ciqtigam 125 de franci pe luni gi iati. ce trebuia si fac pen-

tru acetti 1.25 de franci.

Mi duceam la birou pe la ora zece 9i plecam de acolo la

cinci; dar vara trebuia si revin la gapte seara gi si stau pini lazece. De ce acest supliment de munci, tocmai vara gi tocmai

la ora cXnd ar fi fost atAt de plicut sI respiri aerul proaspit al

cimpiei sau atmosfera imbititoare a teatrelor?

O si vi spun: aveam de pregltit portofoliul domnului duce

d'Orldansa.

Aghiotantul lui Dumouriezt de la Jemmapes 9i Valmy, pro-scrisul din 1792, profesorul de colegiu de la Reichenau, explo-

ratorul ce ajunsese la Capul Horn, cetigeanul american, pringul

prieten cu Foy, cu Manuel, cu tot felul de Lafigi gi de La Fayelr,

regele din 1830, proscrisul din 1848, se numea inci, pe vremea

aceea, ducele d'Orl€ans.

A fost epoca fericiti a viegii lui; avea gi el, ca 9i mine un vis;

eu visam un succes, el visa tronul.

a Viitorul rege Ludovic Filip.5 Charles-Frangois Dumouriez (1739-1823) - general, a comandat armata re-

publicani francezi in bitiliile victorioase de la Jemmapes 9i Valmy. Ulteriora abandonat cauza Revolugiei gi a trecut de partea monarhigtilor.

12 Alrxaxonr Duuas

induri-te, Doamne, de rege gi di-i rihnl;i pace bitrXnului!Di-i sogului si pirintelui, in marea ta bunitate, toati. fericireaconjugali gi pirinteasci posibili!

Vai, l-am vizut la Dreux pe acest rari lncoronat plingindamarnic la mormAntul fiului siu, care ar fi trebuit si poarte, larlndu-i, coroani.

Nu-i aga, Sire, ci v-a cosrat mai puline lacrimi coroana pier-dutl decAt moarrea unui copil?

Dar si revin la ducele d'Orldans gi la portofoliu.Acest portofoliu trebuia si cuprindi gtirile zilei gi rezuma-

tul jurnalelor de seari. gi era trimis la Neuilly.Iar dupi ce portofoliul era trimis printr-un curier ci.lare,

trebuia a$teprat un rispuns.Aceasti. sarcin5. ii revenea ultimului venit la birou gi, cum

ultimul venir eram eu, mi-a fost dati in seami.

Colegul meu Ernesr Banet era insi.rcinar cu portofoliul de

dimineagi.

Iar portofoliile de duminici le alcituiam pe rind, cindunul, cind altul.

$i iatl ci intr-o seari. cAnd, ln intervalul dintre portofoliultrimis gi portofoliul care urma si soseasci, mAzgileam nigte ver-

suri din Cristina, uga biroului meu se deschise; un cap delicat,cu pir blond 9i cret se strecuri prin lntredeschiziturl gi o voce

cu accent ugor batjocoritor, intrebi., pufin cam tare:

- Egti aici?

- Da - i-am rispuns eu cu vioiciune. Intrl.il r..urroscusem pe Cordelier Delanoue, care era, ca gi

mine, fiul unui general al Revolugiei 9i, tot ca 9i mine, poet. Dece oare, degi am urmat carn aceeagi cerieri, a avut mai pu;insucces decit mine? Nu gtiu. Avea cu sigurangi la fel de multspirit gi ficea, incontestabil, versuri mai bune. Printr-un capri-

ciu al lntAmplirii, in lumea asta totul este legat de gansi sau de

Testamentul domnului de Chawd

negansi; vom gti numai in usau el, a avut parte de una sr!

Vizita lui Cordelier Ddase intimpli cu togi oamenii pgi il iubesc inci gi acum, chi"sigur cl-mi impirtigegte scmi

Venise si mi intrebe d-;se linea o conferinti despre n

ConferenEiarul era domnNu ll cunogteam decir &r

cere apreciati din Ovidiu, ci I

nului de MalesherbesT qi profide Chauvelin8.

Pe vremea aceea, spectac

rar penrru mine. Ugile saloa-s

chise astizi pentru autorul Crimineau inchise ln faga furse ocupa de portofoliul de scar

Am primit bucuros, rugirtepte impreuni. cu mine intmr

in momentele de aqtepter

o isprivise. Mi pregitea asrfid

Curierul aplru; acum er:rue de Valois.

6 Mathieu-GuillaumejThirdse de \fi|ofil gi vestit colecgionar de autognE7 Chritien-Guillaume de Lamoigrotrat, botanist gi om de stat francez, Ilui Ludovic al XVI-lea. Arestat in tir8 Frangois-Claude-Bernard-Loui.s ddiplomat gi scriitor, unul dintre fayue Henric al III-hd fi curted sa - d.:m

Alexaruone Dulaes

rihna 9i pace bitrinului!hrnitate, toati fericirea

d incoronat plingindu fi trebuit si poarte, la

Frc lacrimi coroana Pier-

ih ponofoliu.

di yirile zilei gi rezuma-

kuilly.i printr-un curier cilare,

hi venit la birou gi, cum

n seami.

ircinat cu portofoliul de

ilcituiam pe rind, cind

:rvalul dintre portofoliul

rci, mizgileam nigte ver-

r dcschise; un cap delicat,

nedeschiziturl gi o voce

qin cam tare:

ciune. Intri.Ddanoue, care era, ca;i

i, tot ca qi mine, Poet. De

cerieri., a avut mai puEin

r sigurangi la fel de mult

ni bune. Printr-un caPri-

lc*e legat de gansi sau de

Testamentul domnului de Chauvelin 13

negansS.; vom qti numai ln momentul morgii care dintre noi, eu

sau el, a avut parte de una sau alta dintre ele.

Vizita lui Cordelier Delanoue era un mare noroc. Aga cumse intdmpli cu togi oamenii pe care i-am iubit, il iubeam atuncigi il iubesc inci gi acum, chiar mai mult decit atunci, iar el sunt

sigur cl-mi lmpirtiqqte sentimentele.

Venise si mi intrebe daci nu vreau si merg laAteneu, unde

se ginea o conferinEi despre nu mai gtiu ce.

Conferengiarul era domnul de Villenave6.

Nu ll cunogteam decit dupl nume; gtiam cI ficuse o tradu-

cere apreciati din Ovidiu, ci fusese pe vremuri secretarul dom-nului de MalesherbesT gi profesorul copiilor domnului marchiz

de Chauvelin8.

Pe vremea aceea, spectacolele gi distractiile erau un lucrurar pentru mine. Ugile saloanelor gi ale teatrelor, care stau des-

chise astlzi pentru autorul Cristinei 9i a lui Henric al III-leae,

rimAneau inchise in faga funcEionarului cu I 500 de livre, care

se ocupa de portofoliul de seari al domnului duce d'Orlians.Am primit bucuros, rugindu-l totodati pe Delanoue sI ag-

tepte lmpreunl cu mine lntoarcerea curierului.

in momentele de agteptare, mi-a citit o odi pe care tocmai

o isprivise. Mi pregitea asfel pentru conferinga de la Ateneu.

Curierul apiru; acum eram liber 9i ne-am lndreptat citrerue de Valois.

6 Mathieu-GuillaumelTh€r&se de Villenave (1762-1846) - om de litere, bibli-ofil gi vestit colec;ionar de autografe.- Chr6tien-Guillaume de Lamoignon de Malesherbes (1721-1794) - magis-

trat, botanist gi om de stat francez, gi-a asumat rolul de apiritor ln procesul

lui Ludovic al XVIJea. Arestat in timpul Terorii, a fost ghilotinat in 1794.t Frangois-Claude-Bernard-Louis de Chauvelin (1716-1773) - om politic,diplomat 9i scriitor, unul dintre favorigii regelui Ludovic al XV-lea.t Hcnric al III-ha Si cartea sa - drami istorici de Alexandre Dumas,

14 Auxlronr Duuas

Mi-ar fi imposibil si vi spun in ce loc anume de pe rue de

Valois se gineau gedinjele Ateneului; din cite gin minte, aceea

a fost singura la care am participat. Nu mi-au plicut niciodati

asemenea reuniuni, unde vorbegte o singuri persoanl, iar toate

celelalte asculti. Trebuie ca subiectul abordat si fie sau foarte

interesant sau foarte pufln cunoscut, trebuie ca vorbitorul si fie

foarte elocvent sau foarte pitoresc pentru ca si simt o anumitiatracfie pentru acest discurs care nu natte controverse, fagi de

care orice pirere contrari. este o necuviingi gi orice critici, o

lipsi de politele.

N-am putut niciodatl si ascult pini la capit un orator sau

un predicator. Existi intotdeauna in discursul lui un Punct de

care mi agig gi care mi obligi si fac un ocol prin propria-mi

gAndire in timp ce el continui sl vorbeascl. Nemaiurmirindu-i

discursul, imi formam, in mod cu totul firesc, un Punct de ve-

dere, lmi construiam propriul discurs, propria predici, Pe care,

in timp ce el vorbea tare, mi le spuneam in surdini. Atunci

cind ispriveam amindoi, eram adesea la o suti de leghe unul de

celilalt, degi avuseserim acelagi punct de plecare.

La fel se intAmpla gi cu piesele de teatru; daci nu era una

ficuti special pentru Arnal, Grassot, sau Ravel0, adici genul

de operi cu totul striinl de preocupirile mele, Pe care gtiam

ci n-a9 fi fost in stare s-o confecgionez, mi dovedeam in seara

premierei cel mai indisciplinat spectator de pe fala pimAntului.

Daci era o piesi plimiditi din imaginagie, personajele, chiar

din momentul aparigiei lor pe sceni, nu mai erau ale autorului,

ci ale mele. in primul antract puneam cu totul stipAnire pe ele.

in loc si agtept necunoscutul, care urma si mi se dezviluie in

urmitoarele patru acte, le introduceam in Patru acte comPu-

se de mine, imi trigeam spuza pe turti din caracterele lor gi

ro Actori.

Testamentul domnului de Ch

le utilizam originalitatcrzece minute, nu aveam Istrui castelul din cirgi &meu urma acelagi drum r

vorbeam adineauri. Nu castfel lncAt, dupi ce imi I

litatea era cea care mi sc 1

tlgiduiesc, spunXnd:

- Nu-i asta, domr

Honorine! Umblagi prea.

dreapta in loc si vi intmrbui si spunegi nu. O, der

Cu piesele istorice ca

cuti de indati ce vedeam

neajunsurile mele litera-re,

absoluti a caracterelor, irrori se intimpla ca piesa u

zentati. Ceea ce penrru rastfel pentru mine intr-ul

Iati-mi, agadar, conlexpun daci mi inviti Ia p

i' s.ar" aceea am Fcum procedam cu toati l

din discursul siu, m-r'''si-l privesc.

Vorbitorul era pe atusau gaizeci gi cinci de anipul palid, cu ochii negri $afectarea distrati a oamel

doar o dati sau de doui <

zilelor, ln praful din cabir

vechi, intr-o haini veche r

Alrx*loRr Duuls

in ce loc anume de pe rue de

ui; din cite gin minte, aceea

r biu mi-au plicut niciodati

o singuri persoani, iar toate

rtul abordat si fie sau foarte

uL trebuie ca vorbitorul si fie

pcntru ca si simt o anumitinu na;re controverse, fagi de

necuviingi 9i orice critici, o

rh pinl la caplt un orator sau

r in discursul lui un Punct de

i Ec un ocol prin proPria-mi

rorbeascl. Nemaiurmirindu-i

n mrul firesc, un punct de ve-

urrs, propria predici, Pe care'

spuneam in surdini. Atunci

lesea la o suti de leghe unul de

nrnst de plecare.

dc de teatru; daci nu era una

lssot, sau Ravello, adici genul

ocupirile mele, pe care gtiam

4ionez, mi dovedeam in seara

Etator de pe faga pimintului.i*aginalie, personajele, chiar

eoa, nu mai erau ale autorului,

Eczrm cu totul stipAnire Pe ele.

lre urma si. mi se dezviluie in

duceam in patru acte comPu-

pc turti din caracterele lor 9i

Testamentul domnului de Chauvelin 15

le utilizam originalitatea; chiar daci antractul nu dura decAt

zece minute, nu aveam nevoie de mai mult pentru a-mi con-strui castelul din cirgi de joc in care le conduceam, iar castelul

meu urma acelagi drum ca 9i discursurile sau predicile de care

vorbeam adineauri. Nu era niciodati la fel cu cel al autorului,astfel incit, dupi ce imi ficusem din vis o realitate, acum rea-

litatea era cea care mi se pirea vis, un vis pe care eram gata si-ltigiduiesc, spunind:

- Nu-i asta, domnule Arthur, nu-i asta, domnigoariHonorine! Umblagi prea repede sau prea incet, vi intoarcegi la

dreapta in loc si vi intoarcegi la stAnga, spunegi da cind ar rre-

bui si spuneti nu. O, dar e insuportabil!

Cu piesele istorice era gi mai riu; veneam cu piesa gaa fi-cuti de indati ce vedeam titlul gi, cum in ea erau prezente toate

neajunsurile mele literare, adici abundenga detaliilor, rigiditatea

absoluti a caracterelor, intriga dubli, tripli sau cvadrupli, rare-

ori se intimpla ca piesa mea sL semene cit de cit cu cea repre-

zentatd.. Ceea ce pentru algii era un amuzament se transforma

astfel pentru mine intr-un supliciu.

Iat5.-mi, agadar, confragii preveniti: acum gtiu la ce risc se

expun daci mi invitl la premierele lor.

in s.rm aceea am procedat cu domnul de Villenave aga

cum procedam cu toati lumea; torugi, dupl vreo trei sferturidin discursul siu, m-am pomenit cI, ln loc si-l ascult, incep

siJ privesc.

Vorbitorul era pe arunci un bitrin inalt, de gaizeci gi patrusau gaizeci gi cinci de ani, cu pirul de un argintiu curat, cu chi-pul palid, cu ochii negri 9i plini de viagi; avea ln tinuti ceva dinafectarea distratl a oamenilor dedagi sArguingei, care se imbracidoar o dat5. sau de doui ori pe siptimAni, riminind in restulzilelor, in praful din cabinetele lor, intr-o pereche de pantalonivechi, intr-o haini veche de casi si nigte papuci vechi. Toaletele

16 Anxnruone Duvas

lor de zile mari, cimaga plisati mirunt, jaboul, ctaivaite albi in-

crelitl cu fierul sunt oPera sofiei, a fticei sau a menajerei, care

are datoria si le scrobeasci. Aceasti toalet6, bine scuturati, bine

periatl, pare si protesteze lmpotriva toaletei de toate zilele gi de

toate minutele, care, la rindul siu are oroare de scuturat 9i de

perie.

Domnul de Villenave Purta o haini albastri cu nasturi au-

riEi, pantaloni negri, o vesti albi;i o cravati albl.

Ciudati maginirie mai este qi gindul, un ansamblu intelec-

tual de piese, care merge sau se oPrette firi voia noastrl, cici e

lntors de mAna lui Dumnezeu, penduli care bate, dupi bunul ei

plac, orele trecutului, iar uneori pe cele ale viitorului!

La ce mi se oprise gindul privindu-l pe domnul de

Villenave? La vreun punct al discursului slu, aqa cum tocmai

am aritat ci mi se intimpla de obicei? Nu, ci la un anume mo-

ment din viaga lui.

Citisem altidati - nu mai gtiu cind - o brogurl a domnu-

lui de Villenave, publicati'in L794 gi intitulatl Relatare despre

cdldtoria a 132 de nantezi.

$i tocmai la acest episod din viaga domnului de Vllenave

mi se oprise mintea atunci cAnd l-am vizut pentru prima dati.

intr-adevir, domnul de Villenave locuise la Nantes ln 1793,

adici in acelaqi timp cu Jean-Baptiste Carrierrr, cel de singeroa-

si amintire.

Acolo l-a vizut pe proconsul, care, socotind dezbaterile din

silile de judecati prea lungi 9i ghilotina prea lenti, a suprimat

procesele, care oricum erau inutile, cici nu salvau pe nimeni

1r Jean-Baptiste Carrier (1756-1794) - Om politic, unul dintre Protago-

nigtii Terorii. A organizat represaliile de la Nantes lmpotriva adversarilor

Revolugiei, dovedind multi cruzime gi violen;i' Judecat pentru excesele sale

gi ghilotinat.

Testamentul domnului de Chawe{m

de sentinga capitall, gi a inloorisupapi; se gisea poate pe cheiul l

1793, expeimentend pentru pdr

,,deportlrile verticale", cum se rrrel, Carrier a imbarcat nouizeci $ci acegtia vor fi transportati la Bd

fluviul, inspiimintat, a adus le rpatru de oameni ai lui Dumnczo

in faga acestui spectacol, care, rrq

ajunsese in scurt timp sI alterecAt biutul acestora fusese intenigi mai imprudent, va fi ingropat rtime, care aveau si fie urmate ddimineagi domnul de Villenave e

soare ;i destinat si-gi aduci li d 1x

fluviului, cA.nd Carrier 5-x 1[zgin

de prizonieri, togi condamna$ lar

ca pe un omagiu al egafodurila

pariziene; apoi, dupi ce prizonicri

mai rizgAndit inci o dati; pescr

de ajuns;i !a trimis ordin cipirescortei, si-i impu;te pe cei o suri

indati ce vor ajunge la Ancenis.

Om indrizneg, Boussard n<

nuat drumul citre Paris.

CAnd a aflat, Carrier i-a ort

care era proconsul la Angers, sl.l

trece pe acolo ;i si-i arunce in ag

nantezi.

Hentz a ordonat si fie aresta

ba si fie inecagi prizonierii, bror