Varianta I1. Ce este ontologia? Numiti prob. princ. ale ontologiei.Ontologia este domeniu filosofiei care se ocupa de strudierea existentei.Problematica ontologiei vizeaza raspunsul la intrebarile: Ce sens are existenta, a fost lumea creata sau nu, exista o lume unica sau o pluritate de lumi, care este temeiul existentei? Ontologia ca disciplina filosofica, exista inca de pe timpurile lui Aristotel care o numea “filosofie prima” atribuindui ca obiect “existenta” ca existenta.10. Definiţi următoarele noţiuni: element, structură, sistem. ELEMENT-in sens filosofic general,componentă simplă ce face parte dintr-o totalitate complexă. În Metafizica,Aristotel defineşte element astfel:”componentă primă imanentă, din care este constituit un lucru şi care nu poate fi divizată în alte specii”. În logică şi metafizică ,ementele sunt părţile prime şi fundamentale ale unui întreg , la care se ajunge prin procedeuri analitice sau prin diviziuni. STRUCTURĂ- mod de organizare interna, de alcatuire a unui sistem, de întocmire a societăţii din punct de vedere economic; social –politic; si cultural. SISTEM-termen prin care se indică o totalitate discursivă organizată riguros.Termenul apare în gîndirea greacă, fiind utilizat mai întîi de istorici pentru a indica totalitatea lumii,care se prezintă ca o unitate organică şi animată , pentru a fi utilizat apoi de Sextus Empiricus, desemnînd ansamblul alcătuit din premise şi concluzie în procesul logico-discursiv.14.Care din prezentarile de mai jos corespund stiintei contemporane in privinta interpretarii constiintei.. c). constiinta- proprietatea superioara a materieiConstiinta este un fenomen ce apare in procesul formarii specie umane, cel mai evoluat animal in procesul dezvoltarii comunitatii umane.ea reprezinta un cimp subiectiv al experientei,fiind in acelasi timp un model al lumii.Este dimensiunea cea mai evoluata a psihicului uman,definitorie pt specificul acestuia.Constiinta integreaza celelalte forme de manifestare psihica,le depaseste calitativ,corelindu-le cu procese mai complexe,precum gindirea: le imprima noi caracteristici.23. Analizaţi corelaţia dintre „sine”, „eu” şi „supraeu” din psihoanaliză freudistă.In anii 80 ai sec 19 Freud vine cu declaratia si descopera ca activitatea omului este determinate nu atit de factorul rational de constientizarea faptelor sale cit de factorul irrational, inconstient. El propune pentru prima oara in medicina si filosofie o noua structura a psihicii omului si anume evidentiaza 3 trepte in psihica omului: Sinele Eul si Supraegoul. Traditional, spune el, se considera de veakuri ca omul este dirijat de propria constiinta – Eul, sovestea si valorile sociale – normele, traditiile, idealurile, morala care esre existanta in societate. Freud rastoarna aceasta reprezentare si spune ca in afara de constiinta de sine, a individului si constiinta sociala SuperEgoul exista o lume interna in fiecare om, o lume necunoascuta, inconstienta care consta din ansamblul tuturor instinctelor care il domina pe om, care ii determina toate fortele de gindire a omului.Sinele este forta motrice a omului si a societatii. Problema consta in faptul ca intre sinele si Eu si SuperEu apare contradictie, contradictie care uneori obtine caracteristica fundamentala, caci Sinele spune “Vreau” ; SuperEul spune “nu se poate” si Eul trebuie sa solutioneze problema data. In cazul in care problema nu este solutionata, adica contradictia data, atunci are loc devierea de la constiinta normala.34. Expuneţi pe scurt esenţa notiunii de ştiinţă.Stiinta este considerata modalitate fundamentala de cunoastere Filosofica care studiază fundamentele Filosifice, ipotezele şi implicaţiile ştiinţei, incluzând ştiinţele naturii, precum fizica, matematica şi biologia, şi ştiinţele sociale, precum psihologia, sociologia, ştiinţele politice, şi economia. În acest sens, stiinta este strâns legată de epistemologie şi ontologie. Urmăreşte să explice probleme precum: natura ipotezelor şi conceptelor ştiinţifice; modul în care acestea sunt produse; procesul prin care se explică,se prognozează, şi, prin tehnologie,se valorifică forţele şi resursele naturii; mijloacele de determinare a validităţii afirmaţiilor; formularea şi utilizarea metodei ştiinţifice; tipurile de raţionament prin intermediul cărora se ajunge la concluzii; implicaţiile metodei ştiinţifice şi a modelelor pentru societate în general şi pentru insesi stiintele.Ca fenomen social-global,stiinta reprez. un subsistem complex in ansamblul vietii sociale, cu roluri si functii bine definite.Astfel,ea include si totalitatea structurilor si modurilor de organizare profesionala,institutiile care asigura producerea, transmiterea, difuzarea si utilizarea in societate a cunoasterii stiintifice.50. Care este esenta si enumerati factorii progresului social?Progresul social este o evoluţie necesară a omenirii spre mai bine. Este o viziune optimistă asupra sensului istoriei. Ideea a fost elaborată sistematic în secolele XVII— XVIII, fiind deosebit de influentă în epocă. Ideea de progresul a fost legată iniţial de o nouă viziune evolutivă a raţiunii (cunoaşterii) şi tehnologiei. Experienţa dezvoltării ştiinţelor naturii a înlocuit viziunea statică asupra raţiunii, specifică filozofiei antice, cu o viziune istorică evoluţionistă, cumulativistă: cunoaşterea

reprezintă un proces de creştere, de dezvoltare continuă în timp de la necunoscut la cunoscut. Revoluţia industrială, pe de altă parte, generată şi întreţinută de dezvoltarea rapidă a capitalismului, oferă un alt model al unui proces de dezvoltare rapidă în timp: tehnologia. Evidenţa dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice şi a utilizării ei în activităţile productive, ca tehnologie, au oferit modelele intuitive pentru elaborarea ideii de progres. Sub impulsul cunoaşterii şi tehnologiei, societatea era considerată a se afla ea însăşi într-un proces continuu de dezvoltare, tinzînd spre o stare tot mai bună pentru condiţia umană. Să observăm deci că progresul., spre deosebire de evoluţie, este definit prin criterii valorice, referitoare la condiţia umană: „mai bine pentru om". Referitor la forţele care asigură progresul, la mecanismul acestuia. Progresul ar fi real dacă dinamica societăţii ar fi regizată de proiectele elaborate conştient. Or nu acesta este cazul. Direcţia evoluţiei istorice a fost pînă acum diferită de obiectivele, aspiraţiile colectivităţii. O asemenea obiecţie este şi ea eliminată de dezvoltarea teoriei sociologice: societatea merge spre „mai bine", nu regizată de intenţii şi proiecte conştient constituite, ci de presiunea necesităţilor reale ale colectivităţii. Pentru acceptarea progresul social nu este deci nevoie neapărat de presupoziţia dezvoltării conştiente a societăţii

5.

Varianta II2.Numiţi şi caracterizaţi succint formele principale ale materiei în conformitate cu rezultatele ştiinţei contemporane.Materia este organizata in: anorganica (atom, nucleu, electroni, protoni), organica (celula, molecula) si sociala.7. Care dintre caracteristicile enumerate mai jos se referă la spaţiu şi care la timp: /obiectivitate - - spatiu timp/multidimensionalitate - spatiu/universalitate -timp/ireversibilitate - timp/omogenitate - timp/reversibilitate -spatiu/neomogenitate - spatiu/durata - timpîntindere -spatiu,unidimensionalitate -timp41. Cine dintre filosofi a elaborat noţiunea de paradigmă:b.Thomas KuhnParadigma este o construcţie mentală larg acceptată, care oferă unei comunităţi sau unei societăţi pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine (a activităţii de cercetare de exemplu) şi astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.15. Expuneţi esenţa raportului dintre creier şi conştiinţăConstiinta nu poate fi inteleasa decit in raport cu cel mai inalt grad de organizare a materiei – creierul uman si cu cea mai complexa conditie – social-valorica. Gindirea, si in genere fenomenul de constiinta au un suport material – activitatea complexa a scoartei cerebrale. Numeroase date stiintifice au diferite argumente semnificative pentru intelegerea unitatii dintre procesele fiziologice/psihice, a dependentei constiintei de creier. Fara functia acestor structuri, constiinta nu poate exista, de aceea constiinta depinde de functionarea normala a creierului. Constiinta noastra oricit de suprasenzoriala ar parea – este conditionata genetic – evolutiv de creier. Numai prin cercetare stiintifica a transformarii influentei nervoase in reflectarea psihica de tip informational si prin reflectia filosofica asupra naturii specifice a constiintei se poate progresa in explicarea modalitatii de trecere de la fiziologic – la psihismul constient, de la material – la ideal.25. Numiţi şi caracterizaţi succint esenta concepţiilor gnoseologice despre posibilitatea cunoaşterii lumii de către om. *sofistica - relativitatea cunoasterii, neaga posibilitatea unei stiinte ce ar concentra adevaruri universale si permanente *Socrate, Platon – resping atit neg fata de cunoastere, de stiinta (teoria Reminiscentei, teoria Ideilor -precunoasterea face posibila cunoasterea) *Aristotel - sursa cunoasterii e studierea lucrurilor reale, singulare, ideile sunt simple generalitati ale esentei lucrurilor *scepticismul - indoiala fata de veridicitatea cunostintelor; Ratiunea si simturile sunt inselatoare *crestinismul - sursa cunoasterii e revelatia divina, scrierile sfinte *scolastica – revelatia intelectul (proprietate angelica ce ofera cunoasterea despre tainele lumii), ratiunea (judecata consecventa a cunoasterii senzoriale, sursa a ratacirilor si greselilor) *filosofia moderna – Descartes – ideile, ratiunea sunt introduse in suflet de Dzeu; *Empirismul – Bacon – cunostintele in baza senzatiilor – senzualismul (Locke) *realism gnoseologic - admite cunoasterea lumii materiale prin intermediul mijloacelor naturii, proprietatilor umane*idealism gnoseologic - interpretari ale gindirii si existentei

*Rationalism (static, dinamic) - cauta garantia cunoasterii, anticipeaza in baza unor certitudini determinate*neopozitivismul - investigatia sursei cunoasterii e fara sens *Hume, Kant - imposibilitatea cunoasterii adecvate a lumii*optimism - recunoaste cognoscibilitatea lumii

29. Caracterizaţi esenţa şi formele nivelului sensorial al cunoaşterii.Mecanismul functional organelor de simt ale sistemului nervos al omului reprezinta un fenomen complex, producator de senzatii si perceptii. Elementul cel mai simplu al procesului cognitiv este senzatia. Ea este produsul insusirii active a obiectului perceput de carte om. Intersectia dintre 2 lucruri materiale (obiectul si sistemul nervos al subiectului cunoscator) produce o calitate noua, improprie obiectului, imaginea subiectiva. Senzatiile sunt reflectarea calitatilor, insusirilor obiectelor ce actioneaza nemijlocit asupra organelor de simt. Senzatia este o imagine subiectiva, ideala, produsa de creierul uman. Prin senzatii se fixeaza sistemul relatiilor subiective in care este inclus omul. Senzatiile se afla in dependenta de starea organelor de simt ale organismului subiectului cunoscator. Senzatiile sunt componente ale reflectiei senzoriale si nu exista in mod izolat. Impreuna senzatiile ii ofera omului perceptia integra a obiectului material. Perceptia reprezinta produsul reflectarii integre a lumii exterioare a obiectelor care in mod nemijlocit actioneaza asupra organelor de simt ale omului. In moment in care obiectului care nu actioneaza la moment asupra organelor de simt. Reprezentare un caracter senzorial concret, ilustrativ. 38. Numiti Temeiurile de Clasificare a Cunostintelor

In baza Stiintei contemporane, gnoseología evidentiaza deiferite categ de cunostinte. In baza substantialitatii lumii cunostintele se divid in:materiale si ideale. Deosebim cunostinte ce vizeaza actiunea umana, un gen de cunostinte despre utilitatea lucrurilor. Sub aspect calitativ, cunostintele se impart in: afirmative si negative, sub aspect cantitativ, ele se impart in singulare, particulare si universale. Clasificarea in baza metodei, prin intermediul careia au fost obtinute, cunostintele se impart in inductive si deductive. In baza temeiului lor, cunostintele se impart in empirice di teoretice . In dependenta de domeniul caruia ii apartin, ele se clasifica in mititce, artistice, stiintifice, filosofice etc..

Varianta 33. Cum credeţi: de ce este dificilă obiectivitatea cunoştinţelor în ştiinţele socio- umane?Şt-le socio-umane presupun ansamblul disciplinelor care au ca obiect studiul atitudinilor,comportamentelor umane in societate. EX:istoria,sociologia,psihologia,etnologia, ec.politica. Ele mai sunt numite şi şt. morale,adica se referă la produsele activităţii mentale a omului şi nu au ca ob/stud organismul uman (fiziologia). Investigaţiile în domeniul şt-elor umane se referă,în linii mari,la selectarea,analiza şi interpretarea faptelor obiective:evenimentele pe care istoricul le reconstituie,plecînd de la documente,ansamblul instituţiilor,al datelor juridice,lingvistice,de la practicile colective pe care le examinează sociologul, comportamentele observate sau provocate de psihologie, unor date exteriorizate ale unui limbaj mai filozofic,pe care Hegel îl numea “spiritul obiectiv”. Şt-le socio-umane sunt ştiinţe ale spiritului uman. Dacă domeniul naturalului poate fi uşor de precizat şi delimitat,sfera spiritualului,a istoriei este ceva mai greu de a fi surprinsă.Raţiunea este istorică,perpetuu constituibilă,pt că trăsătura ei principală este trăirea. Cunoştiinţele din şt-le umane pot fi tocmai instrumentul preţios al progresului uman cu condiţia că cercetătorul ştie să adopte faţă de el însuşi atitudinea obiectivităţii şt-ce. Astfel,problema studierii şi aprecierii critice a rezultatelor pregătirii specialiştilor de înaltă calificare,precum şi a obiectivităţii cunoştiinţelor în domeniul şt-lor socio-umanistice este importantă şi actuală.13. Reflectarea ca atribut al materiei este specifica-d)tuturor formelor de materie.Reflectarea –capacitatea sistemelor materiale de a reproduce,in forme specifice,influentele exercitate de alte sisteme asupra lor.In natura anorganica reflectarea se manifesta in forme incipiente de interactiuni fizico-chimice,ea producindu-se la inregistrarea directa a influentelor mediului,prin schimbarile unr determinari ale sistemului reflectat.La nivel organic ea capata caracter activ ,implicind reactii de adaptare a organismului p/u a mentine echilibrul dinamic cu mediul.18. Caracterizati succinct corelatia dintre constiinta si limbaj.Pe parcursul evolutiei speciei umane constiinta isi asuma functia de simbolizare , care consta in asigurarea unei comunicari intersubiective. Constiinta nu se poate manifesta inafara limbajului. Constiinta este o miscare gradata, evolutiva. Constientizarea este sinonima cu generalizarea, conceptualizarea, intelectualizarea. Obiectul constientizarii il constituie insasi activitatea constiintei. Cunoasterea anumitor operatii este vazuta prin transpunerea lor din planul actiunii in cel al gindirii (al limbajului), ceea ce reprezinta “esenta celei de-a doua legi structuraliste a constiintei”. Factorii esentiali ai constiintei sint gindirea si limbajul. Cunoasterea implica transformarea unor operatii din planul actiunii in cel al gindirii sau al limbajului, fapt care fundamenteaza formarea constiintei. Limbajul este indicatorul constiintei, prin care persoana isi exteriorizeaza esenta. Limbajul este privit ca un factor de obiectivare a cunostintelor, ca un catalizator al constiintei, iar

constiinta – ca vorbire despre vorbire. Aristotel definea omul prin limbaj, care poseda logos, iar posedind limbaj, omul isi poate manifesta constiinta sa morala24. Descrieti raportul gnoseologiei si epistemologiei Filosofia n-ar putea sa reprezinte o sinteza teoretica, o privire totalizatoare asupra lumii, daca n`ar fi preocupata de probelemele cunoasterii. Teoria cunoasterii sau gnoseologia este ca o cunoastere despre cunoastere, deoarece in campul intrebarilor si raspunsurilor ei, cunoasterea se ia pe sine drept obiect. In procesul cunoasterii deosebim Subiectul Cunoasterii reprezentat de Om cu toate facultatile sale mintale si Obicet al Cunoasterii – lumea in care el traieste. Epistemologia de la cuv grec “episteme” = stiinta si “logos” = teorie, reprezinta studiul stiintei. Problema fundamental a epistemologiei din problema centrala a gnoseologiei si se refera la raportul dintre subiect si obicet. In mod special Epistemologia se axeaza pe corelatul dintre un subiect pregatit pt a cunoaste un obiect si obiectul ales. Raportul: Daca raportam cele 2 domenii ale cunoasterii, apoi observam ca sub aspect extensional, Gnos include Epistem, in calitate de teorie a unui fel specific(stiintific) de cunoastere etc. In context intensional, Epistem cuprinde toate aspectele specific ei, pe care gnos le abordeaza doar tangential. Daca obiectul gnos il constituie cunoasterea comuna, apoi obiectul episteme este cunoasterea stiintifica, analiza activitatii oamenilor.36.Caracterizaţi concis cunoaşterea empirică şi formele ei.Cunoasterea empirica are un caracter descriptiv,narativ,iar cunostintele obtinute sunt formulate in baza observarii faptelor.Aceasta presupune cunoasterea prin experiment.Inafara experimentului cunostintele nu pot fi.Experimentul permite repetarea studiului si verificarea cunostintelor.Formele cunoasterii empirice: observarea, masurarea, compararea,analiza.40. Ce este paradigma si ce rol joaca aceasta in metodologia stiintei contemporane?Paradigma este o construcţie mentală larg acceptată, care oferă unei comunităţi sau unei societăţi pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine (a activităţii de cercetare de exemplu) şi astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini. La Thomas Kuhn baza practicii cercetării şi a consensului într-o ştiinţă care a atins stadiul maturităţii nu este teoria ştiinţifică, ci ceva mai complex, paradigma. Kuhn argumentează că cercetarea ştiinţifică în disciplinele care au ajuns în acest stadiu nu este condusă în primul rând de teorii şi reguli metodologice generale, ci de experienţe împărtăşite în comun, ce sunt încastrate în paradigme. Paradigmele înţelese ca realizări ştiinţifice exemplare, ca exemple concrete de formulări şi soluţii ale problemelor ştiinţifice, sunt baza acelui acord al oamenilor de ştiinţă asupra fundamentelor, ce distinge orice cercetare ştiinţifică matură. Paradigmele sunt realizări ştiinţifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei comunităţi de practicieni. Ca realizări ştiinţifice care oferă modele de formulare şi rezolvare de probleme unui grup de cercetători, constituie entităţi complexe ce cuprind elemente de natură teoretică, instrumentală şi metodologică. Cunoaşterea cuprinsă într-o paradigmă este în mare măsură una tacită. Formularea şi rezolvarea de probleme pe baza cunoaşterii tacite cuprinse în paradigme

Varianta 426.Scepticismul şi agnosticismul-  reprezintă una şi aceeaşi direcţie filosofică?Da/Nu Nu,ele reprezinta diferite directii.Sceptismul abordeaza problema surselor cunostintelor noastre.La intrebarea:care din cele 2 surse de baza ale cunoasterii noastre,simturile sau ratiunea,trebuie sa stea la baza activitatii umane,scepticii raspund ca nu trebuie sa acordam prioritate nici cunoasterii senzoriale nici celei ratioanel,deoarece ambele sunt inselatoare. Agnosticii insa afirma ca in procesul cunoasterii,obiectul de trecere prin prisma organelor noastre de simt,ale gindirii,proces in care omul obtine unele imagini ale acestuia.Dar ce prezinta obiectul in afara imaginilor oferite de simturi si ratiune?Noi tindem sa cunoastem lumea, infinitul,prin scheme,modele,notiuni fixind obiectele lumii in imaginile noastre.Fiind izolati in lumea procedeelor noastre de cunoastere,noi nu putem spune ceva veridic despre lume,care este obiectiva in realitatea ei.8. Caracterizati particularitatile spatiului economic:Spatiul economic este sfera in care se organizeaza viata económica a societatii, se efectueaza interactiunea tuturor branselor economice, de asemenea se produce colaborarea económica internationala. In acest spatiu are loc traducerea implícita in viata a constiintei economice a oamenilor, cointeresarea lor materiala in rezultatul activitatii lor productive, de asemenea realizarea capacitatilor lor creatoare.

Spatiul economic desemneaza ansamblul conditiilor de loc, intindere si desfasurare a actiunii economice umane, a structurilor si proceselor economice. In ele se desfasoara productia materiala, viata economica si comerciala. Spatiul economic cuprinde mediul in care omul produce, comercializeaza si efectueaza diverse activitati economice, financiare si valutare.

17. Explicati esenta problemei intelectului artificial. Intelectul artificial este inteligenta tehnologiilor si a ramurei stiintei calculatoarelor. Esenta problemei intelectului artificial este de a rezolva si a face repede si efectiv ceea ce nu poate sa faca creierul uman. Tehnologiile sunt intelectul artificial si dezvoltarea lor a dus la utilizarea lor tot mai larga in diverse domenii de activitate. Viteza cu care informatia este prelucrata, sistematizata si transmisa, si multe alte operatii pe care le indeplinteste computerul a schimbat radical viata omului contemporan.In ciuda faptului ca intelectul natural sta la baza celui artifial, o eficienta mai mare I se atribuie totusi intelectului artificial. O caracteristica esentiala a intelectului consta in evidentierea celor 3 particularitati ale sale: surprindere, constructivism, premeditare, insa, ori cit de unic ar fi computerul, el nu este totusi decit o masina creata de om intru tendintel sale, de aceea calitatea oricarei masini va fi apreciata de om, in functie de utilitatea ei pt realizarea scopurilor puse. Masinile nu au si nici nu pot poseda capacitatile omului, deoarece ele functioneaza conform programelor elaborate de om. Ele pot doar realiza acest program. Astfel, noi nu avem nici o dovada a considera ca masina singura de la sine poate deveni superioara omului, iar intelectul, la rindul sau, nu este decit un mecanism de realizare a scopurilor a scopurilor umane

4. Selectaţi noţiunea care caracterizează cel mai elocvent mod de existenţă a materiei: Miscarea.31.Dezvaluiti esenta notiunii de adevar si formele acestuia Adevarul este determinat de subiectul cunoasterii cit si de obiectul cunoasterii,ce produce realitatea asa cum este el in afara si independent de cunostinta.Adevarul este un ideal reglamentator al cunoasterii. Nu este vesnic,neschimbat,stabilit o data pentru totdeauna.Este obiectiv ,deoarece corespunde lumii obiective. Adevarul este valoarea cognitiva fundamentala. Forma de exprimare a adevarului obietiv, dependenta de conditiile concret istorice,ce caracterizeaza gradul preciziei,strictetii, e numita adevar relativ. Adevarul relativ este cunoasterea limitata veridica despre ceva.Cunostintele depline, precise, multilaterale,referitaore la un anumit fenomen, constituie adevarul absolute.Adevarul absolut este acel continut al cunostintelor care nu este combatut de dezvolatrea ulterioare a stiintei

37. Caracterizati formele cunoasterii teoretice: problema stiintifica, ipoteza, teoria. Aratati rolul lor in cunoastere.Cunoasterea teoretica poate fi analizata ca treapta a cunoasterii. Obiectele teoretice, care corespund nivelului teoretic al cunoasterii stiintifice se prezinta ca produse ale activitatii de abstractizare constructive . Problema stiintifica este multiplu determinata de cunostintele din domeniu. Solutia problemei stiintifice este intens prefigurata de zarea interioara bine determinata, spiritul stiintific fiind mai ghidat. Ipoteza este factorul fara care e de neconceput dezvoltarea cunostintelor stiintifice. Cu inaintarea in permanenta a ipotezelor se explica faptele, se scot la iveala corelatiile dintre ele, se rezolva contradictiile ce apar in mod inevitabil intre faptele noi si conditiile precedente. Desfăşurarea cunoaşterii teoretice începe cu ipoteza, apoi teoria, apoi datele empirice, adică are loc sistematizarea cunoştinţelor empirice căpătate în activitatea de investigare ştiinţifică.Procesul de elaborare a ipotezelor depinde de o mare diversitate de factori informationali si sociopsihologici, aria lor desfasurindu-se de la generalizarile inductive pina la ipotezele matematice. Insa forma fundamentala a dezvoltarii cunoasterii este teoria. Teoriile furnizeaza informatia clara despre legaturile necesare dintre legi, despre mecanismele profunde ale proceselor reale, ceea ce face posibila prevestirea unor fapte empirice noi. Toate teoriile stiintifice adevarate nu se limiteaza doar sa prezica aparitia anumitor fenomene, ci explica si cauza apariei lor. Rolul teoriilor consta in a cunoaste cit mai profund realitatea naturala si sociala in vederea dominarii si controlului ei. Rolul acestor forme ale cunoasterii este fundamental pentru investigaţia ştiinţifică şi pentru dobândirea de către comunitatea ştiinţifică de noi cunoştinţe bazate pe dovezi fizice.43. Caracterizaţi esenţa noţiunii de societate. Numiţi elementele principale ale structurii societăţii. Societatea (‘socio’=a aduna, ‘socialitas’=uniune) reprez un grup de oameni fondat pe relatii interdependente.Societatea nu poate fi redusa la nici una din componentele sale,dar nici nu constituie doar suma lor.Ea este un sistem nemarginit ,capabil de autoreglare,autoperfectionare,autodepasire a propriei sale organizari.Elementele principale ale unei societati sunt :clasele (Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice şi sociologice.), natiunile (Comunitate stabilă de oameni constituită istoriceşte şi apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, manifestate în particularităţile specifice ale culturii),popoarele (Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală.)

Varianta 56. Cum intelegeti dezvoltarea, progresul si regresul? Dezvoltarea exprima schimbarile ireversibile, orientate ale obiectelor materiale si ideilor. Progresul inseamna directia ascendenta a miskarii, dezvoltarea, cresterea pozitiva a fenomenului. Regresul este miscarea descendenta, miscarea distructiva a fenomenului.

Dezvoltare – a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex, exprima schimbarile ireversibile, orientate, legitime ale obiectelor materiale si ideilor. In rez dezv apar stari calitative noi.

Progresul – dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop, dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propăsire.

Regresul - intoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin, regresiune;

12. Aratati evolutia istorica a acestei notiuni , produsa in cadrul filosofiei.

Constiinta ca si materia este una din categoriile fundamentale ale filosofiei. “Constiinta” provine de la latinescul “concientia” = a sti, a cunoaste. In vorbirea cotidiana “a fi constient” semnifica a-ti da seama de ceva ce se intimpla. Ca categorie filosofica “constiinta” e elaborata si pusa in circuit la inc. sec XVII incepind cu Descartes caci anume el e primul care abordeaza problema data in mod filosofic. Dar pina atunci acest termen a avut ca sinonime urmatoarele cuvinte: suflet = eidos (Platon), forma (Aristotel). Insa doar Descartes, de la care porneste o alta directie prin principiile indoielii ”Cogito ergo sum” se creeaza o alta notiune, in continuare problema constiintei obtine o dezvoltare deosebita in filosofia clasica germana incepind cu Kant, trecind prin filosofia lui Fichte, Schelling si terminind cu Hegel la care constiinta numita idee absoluta obtine existenta absoluta, autonoma de orice, ea fiind totul, Hegel (“ tot ce e rational este real, tot ce e real e rational” adica tot ce este ideal exista si tot ce exista contine in sine ca necessitate esenta sa ideala.19.Definiti Limbajul Artificial si NaturalDupă regulile de semnificaţie, distingem limbajul natural şi limbajul artificial. Limbajul natural, cel în care semnele sunt reprezentate de cuvinte sau expresii, se formează “de la sine”, pe parcursul istoriei comunităţii care foloseşte acel limbaj. Din această cauză, regulile de semnificaţie caracteristice unui asemenea limbaj s-au sedimentat la rîndul lor treptat şi au ajuns să fie ceea ce sunt la un moment dat, în baza istoriei menţionate.În schimb, limbajele artificiale au fost inventate,

create, produse în mod conştient de către o persoană sau o comunitate de specialişti, ele fiind destinate unor utilizări în contexte speciale.Există o mare varietate de limbaje naturale, ca şi de limbaje artificiale. Principalele varietăţi de limbaje naturale sunt: limbile naţionale, unele limbaje neverbale (limbajul corporal). Limbajele artificiale cunosc şi ele o mare diversitate: limbajul Morse, limbajul semnelor de circulaţie, limbajul matematic etc

27. Explicaţi raportul dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii.La o analiza globala a procesului cunoasterii putem distinge 2 parti structurale fundamentale ale lui: obiectului cunoasterii si subiectul cunoasterii cunoasterii. Obiect al cunoasterii este nu numai esenta, ci si fenomanul, momentel dezvoltarii unui sistem. Subiectul cunoasterii este omul, inzestrat cu structurile si functiile necesare producerii de idei. Omul este si subiect al cunoasterii si subiect al practicii si subiect al valorii. Ca subiect al cunoasterii omul nu apare si nu se manifesta ca un individ izolat, ci ca o persoana concreta cuprinsa in anumite structuri ale vietii sociale, determinata de ele.

42. Cum se clasifica metodele de cunoastere in stiinta contemporana?Met-le de cerc-re st-ca in cunoasterea st-ca contemporana sunt: axiomatizarea,formalizarea si modelarea. Primele 2 sint determinate de dorinta prezentarii kit m. clare a relatiilor ditre diferite elemente componente ale unei Tii.Dupa nivelul de abstractie si natura instrumenteleor folosite distingem axiomatizare: intuitive, abstracta, formalizata, neformala asamblista,asamblista formala.Prin modelare intelegem un sistem (material/ideal) care substituie sau reprezinta in diferite contexte cognitive sistemul original datorita rel-lor de asemanare structurala sau funct-la d/e ele,cercetarea modelului fiind posibila pt obtinerea unor infor-ii d/e original.Criterii de clasificare a modelelor:nivelul de cercetare la care se utilizeaza (logic,teoretic,empiric), functiile pe care le indeplinesc (sistematizatoare,de verificare etc). Actualmente,met. Modelarii a luat o deosebita amploare in st-le tehnice, in fiz,bio,fizio,socio,psiho-logie,economie s.a.

46. Ce înţelegeţi prin noţiunea de sistem politic al societăţii, numiţi elementele lui principale. Sistem politic al societatii este acel sistem partial al societatii ce cuprinde ansamblul relatiilor, conceptiilor, comunicatiilor de natura politica prin care se asigura organizarea, functionarea, si conducerea societatii. Sistemul politic este compus din kiteva subsisteme: institutional, normativ, functional, cultural, comunicativ22.Cine dintre filosofi a fondat metoda psihanalizei. e. S. Freud

Varianta 69. Caracterizati particularitatile timpului socialTimpul social este eterogen, clipele si duratele avand valori diferite, mai este ireversibil, ceea ce inseamna ca nu poate fi parcurs de mai multe ori, ci numai o singura data, intr`o singura directive si asta doar pe durata existentei noastre individuale, fara posibilitate de intoarcere. T. social caracterizeaza durata, succeseiunea, deveniea activitatii umane si relatiilor sociale in dezvoltarea proceselor sociale. El e diferit de la o epoca la alta si are diferita intensitate. T social devine tot mai saturat si cu capacitate informativa mai mare. El are particularitatea de a se contracta permanent.16.Cum explicaţi  corelaţia dintre material şi ideal în conştiinţă?Desi constiinta este conditionata genetic-evolutiv si functional de materie(creierul),ea este de natura ideala.Desi este un produs al materiei,constiinta nu este de natura material,ci ideala.Ideile despre obiecte se deosebesc calitativ de obiectele reflectate,constituind doar imaginea subiectiva a acestora, informationala. Caracterul ideal al constiintei nu consta doar in faptul ca imaginea nu este identica cu obiectul.Orice continut senzorial obtinut prin contactul cu realitatea inconjuratoare este prelucrat prin ratiune si ridicat la rangul de idee.21. Expuneti si caracterizati structura constiintei.Sub aspect structural constiinta reprezinta unitatea complexa a proceselor cognitive, efective, volative. Elementele cognitive sint: senzatiile, perceptiile, reprezentarile, conceptele, judecatile, silogismele, intuitiile. Elementele afective: emotiile, sentimentele, pasiunile. Elementele volative: vointa si alt principal element structural e memoria, toate acestea sint expuse in aspect orizontal. In aspect vertical, aparatul ideatic cognitiv se prezinta etajat ierarhic: 1) inconstientul propriu-zis ( dupa Freud – instinctele) 2) preconstientul -starea fluctuanta a ceea ce poate fi constientizat 3) constientul (ceea ce e supus controlului atentiei si vointei 4) supraconstientul ( idealurile, normele morale ce determina cadrul cunoasterii si al actiunilor umane)28. Nivelele şi formele procesului de cunoaştere sunt următoarele:Nivelele procesului cunoasterii:1)empiric-obiectele empirice se formeaza in rezultatul unor operatii ale subiectului mijlocite de activitatea organelor de simt;2)teoretice-obiectele teoretice se prezinta ca produse ale activitatii de abstractizare mai profunde;3)obiectiva.Formele cunoasterii:1)senzualista-cunoasterea prin organele de simt,perceptii,senzatii;2)rationalista-cunoasterea prin gindire,care prelucreaza notiuni.Gindirea este capacitatea omului de a formula probleme si a le oferi solutii logice.32. Minciuna şi eroarea sunt una şi aceeaşi: Da, Nu, argumentati. Nu.Deoarece minciuna este o denaturare intenţionată a adevărului avînd de obicei ca scop înşelarea cuiva,pe cînd eroarea se defineşte ca lipsă de concordanţă între percepţiile subiectului şi realitatea obiectivă, confirmată de practică.Eroarea se înfăţişează ca o dureroasă

înfrîngere pentru intelect şi ca o mare umilinţă pentru omul ce se străduieşte să cunoască şi eroarea se face neintenţionat.35.Dezvaluiti structura cunoasterii stiintifice.La o analiza globala a cunoasterii a procesului cunoasterii putem distinge 2 parti structural ale lui:obiectul cunoasterii si subiectul cunoasterii. Si anume obiectul cunoasterii se refera la lumea reala,la esenta ,la fenomene precum si la dezvoltare.Pe cind subiectul cunoasterii analizeaza omul cu structurile si functiile necesare producerii ideilor. Cunoaşterea ştiinţifică presupune două niveluri relativ distincte, care se întrepătrund însă şi se implică reciproc: nivelul empiric şi nivelul teoretic. Nivelul empiric constă din fapte, date empirice ale ştiinţei. Orice cunoaştere ştiinţific, porneşte şi se spijină permanent pe un mare număr de fapte, care reprezintă înregistrări, "decupaje" specifice ale caracteristicilor obiectelor şi fenomenelor individuale. Prin gruparea şi compararea faptelor, ea descoperă regularităţilor empirice sau legile empirice. Acestea nu sunt incă legi teoretice întrucât nu explică şi nu prevăd fenomenele ci surprind o repetabilitate observata. Regularităţile empirice apar adesea sub formă de corelaţii. Ele reprezintă materia primă a ştiinţei care însă nu se rezumă la acestea. Ea aspira constant către elaborarea de teorii, de explicaţii esenţiale, generale, fundamentate pe o concepţie deterministă, în cardul căreia se urmăreşte sa se descopere cauzele acestor regularităţi.44. Numiti pozitiile filosofice principale cu privire la problema aparitiei si dezvoltarii societatii.!Societatea - o grupa de oameni formata pe relatii interdependente sau o asociatie dintre indivizi. Natura acestei societati este determinata de tipul si natura legaturilor sociale care unesc indivizii impreuna. Cu toate ca notiunea de sociologie apare deabea in sec. XIX nu inseamna ca pina atunci societatea nu era studiata de filosofie si filosofi. Ne amintim in primul rind de definitia filosofica data omului de catre Aristotel: "omul este animal politic sau animal social”, adica la greci notiunea de stat si societate coincidea. Daca Comte este primul care formuleaza notiunea de sociologie ca stiinta despre societate avind in vedere faptul ca sociologia poate deveni stiinta pozitiva asemanatoare sau identica cu stiintele de tipul fizicii, matematicii, mecanicii, adica stiinta unde pot fi elucidate legitati asemanatoare, legitatile care functioneaza in natura. Cu toate ca in societate actionau oamenii cu constiinta, apoi marxismul considera ca numai el a transformat sociologia in stiinta obiectiva. Si drept fundament a sociologiei ca stiinta este considerata asa numita conceptie materialista despre istorie.Marxismul pune la baza dezvoltarii istoriei si a societatii modelul de productie. Modelul de productie ca notiune (fundamentala in economia politica marxista) semnifica unitatea mijloacelor de productie si a relatiilor de productie. Marxismul imparte istoria societatii umane in 5 etape numite formatii social-economice (categoria fundamentala societatii umane la o anumita treapta istorica de dezvoltare care este determinata de caracteristica modului de productie):1. FSE primitiva- cind nu exista clasele sociale2. FSE sclavagista - clasele principale erau robii si stapinitorii de robi3. FSE feudala 4. FSE capitalista 5. FSE comunista

Varianta 711. Definiti legea ca categorie filosofica. Clasificati legile dupa tipuri si forme.Legea in sens filosofic general e ordinea normala si uniforma dupa care au loc evenimentele naturale sau pe care trebuie sa le respecte comportamentele naturale. Insa in urma descoperirilor microscopice sa determinat ca in aceasta lume legile mecanice macroscopice nu mai sunt valabile si aici se manifesta cu totul alte legitati dat comportarii particulelor elementare.Legea este o categorie filosofica ce desemneaza raporturi necesare, relativ stabile si repetabile intre sisteme sau procese, intre aspectele interne ale aceluiasi fenomen sau sistem. Dupa gradul de generalitate legile se clasifica in: universale si specifice. Dupa criteriul complexitatii interactiunilor pe care le exprima, legile se clasifica in: dinamice si statice. Din punct de vedere filosofic se deosebesc legi de stare si legi de desfasurare.- legi fizice, care se aplica fenomenelor si proceselor individuale luate în parte (ex. legea atractiei universale, legile I, II, III ale dinamicii etc.) si - legi statistice, care se aplica numai fenomenelor de masa, ansamblurilor de obiecte (ex. legea gazelor perfecte, legea dezintegrarii radioactive, etc.) si care exprima anumite caracteristici ale ansamblului considerat.. 20. Elucidaţi esenţa psihicului şi a conştiinţei. Marcaţi coraportul dintre ele. Notiunea de “constiinta” este o categorie fundamentala in filosofie. Cuvintul constiinta inseamna a sti, a cunoaste. Sub aspect structural constiinta reprezinta unitatea complexa a proceselor cognitive, efective, volitive. Psihicul este forma superioara de reflectare din natura vie, e forma de reflectare informationala aparuta la vertebrate ca rezultat al evolutiei materiei vii. Ea presupune capacitatea de “invatare” mai mare prin formarea reflexelor conditionate si posibilitatea ameliorarii modelului intern prin prelucrarea informatiei si continua revenire la conditiile reflectate. Coraportul dintre constiina si pshic este ca constiinta reprezinta o forma de reflectare care, din punct de vedere structural, reprezinta unitatea unor procese psihice cognitive. Constiinta reprezinta dimensiunea cea mai evoluata a psihicului uman, definitorie pentru specificul acestuia. Sfera logica a notiunii de ‘’psihic uman’’ e mai larga decit a notiunii de ‘’constiinta’’. !!!Constiinta reprezinta dimensiunea cea mai evoluata a psihicului uman, definitorie a specificului acestuia45. Ce intelegeti prin notiunea societatea civilă, care sunt elementele principale?Societatea civilă este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale - asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societaţii civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, in sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă.39. Începuturile reflecţiilor metodologice se leagă de numele lui: Aristotel.33. Expuneţi principalele poziţii filosofice asupra adevărului. -Conceptia pragmatica a adevarului sustine ca adevarul, validitatea cunostintelor se controleaza prin succesul activitatii corespunzatoare. Ei identifica adevarul ce ceea ce se dovedeste a fi util si eficace in solutionarea unor

probleme,in depasirea unor situatii problematice. Conceptia instrumentala exprima tendinta de a renunta la conceptul de adevar in aprecierea valorii teoriilor.Adeptii acestei conceptii se pronunta in favoarea utilitatii cunostintelor ca instrument al solutionarii problemelor noi,semnificative -Teoria corespondentei sustine ca adevarul este o proprietate a continutului cognitive informationale, utilizat de toate formele activitatii umane,care serveste drept baza a acestui continut cognitiv-informational cu starile de lucuri reale la care se refera.Corespondentase imparte in: -corespondenta in planul si in prespectiva unei cunoasteri realizate;-corespondenta ideala, proprie interpretarilor metafizice ; -corespondenta cu realul

48. Caracterizaţi succint esenţa concepţiei materialiste despre  societăţi.Initial conceptia materialista despre lume era aplicata cu referinta numai la interpretarea fenomenelor naturii. Ulterior societatea devine obiect de studiu ca stiinta aparte,sociologie,notiune data de Comite. Insa marxistii considera ca K. Marx este cel care a transformat sociologia in stiinta obiectiva care avea ca baza asa numita

conceptie materialista despre istoria societatii. Ca fundament in dezvoltarea materialista a societatii este pus modul de productie,notiune fundamentala a marxistilor.

30. Caracterizati esenta si formele nivelului rational de cunoastere:In procesul cunoasterii are loc interactiunea dialectica a 2 nivele, cel sensorial cu formele sale(senzatia,perceptia si reprezentarea) si rational(notiunea, judecata si rationamentul)Nivelul Rational este o forma calitativ specifica de reflectare a realitatii si mai puternica decat treapta senzoriala, este o cunoastere mijlocita, ne da cunostinte generalizate si abstracte, in forma de notiuni si legitati, ne reda esenta obiectelor si fenomenelor. Cunoasterea rationala este asa o activitate cognitive care poate functiona si atunci, cand obiectul cunoasterii nu este nemijlocit introdus in relatiile subiect-obiect.

Notiunea este expresia lucrurilor in gandire, reflecvtarea lor in mod generalizat si abstract, cand ne abatem de la trasaturile lor neesentiale si secundare.Notiunile leaga cuvintele cu anumite obiecte, ceea ce face posibila tabilirea unei semnificatii precise a cuvintelor si opereaza cu ele in procesul gandirii. Cele mai generale notiuni se numesc categorii.

Judecata este un gand exprimat in forma de popozitie, in care se afirma sau se neaga ceva despre obiecte. Ea poate fi simpla si compusa. Prin intermediul judecatii se fomeaza o relatie de apreciere a realitatii, o apreciere prin compararea notiunilor.

Rationamentul este o forma a gandirii in procesul careia din una sau mai multe judecati numite premise, se deduce o judecata noua, care rezulta in mod logic din premise. Rationamentul este forma gandirii in care se realizeaza cunoasterea lumii obiective la nivelul treptei abstracte.