Terorismul internaţional în pragul noului mileniu · 2012-05-11 · combaterea terorismului...

Terorismul internaţional în pragul noului mileniu

212

Резюме «Международный терроризм на пороге нового тысячелетия: юридически - методологический подход»

События последнего десятилетия, весенние теракты 2010, зимние 2011 гг. в России еще раз доказывают, что в современных условиях терроризм выступает как новая глобальная проблема, имеющая очень негативные последствия для всего человечества. Международный терроризм все больше угрожает безопасности стран и их граждан, влечет за собой значительные политические, экономические и моральные последствия, оказывает сильное психологическое воздействие на население, уносит жизни многих людей. Характерная особенность современного международного терроризма – количественный рост преступлений на фоне циничности и жестокости их исполнения.

Настоящяя работа ставит своей целью исследовать целый комплекс теоретических и научно-практических вопросов, связанных с концепцией международного терроризма в контексте глобализации. Цель работы состоит в теоретико-методологическом, теоретико-юридическом анализе сущности природы международного терроризма в контексте глобализации, стратегии и тактики борьбы с международным терроризмом.

Научное новшество работы состоит в том, что нами предпринята попытка определения нового видения парадигмы современного международного терроризма. Это закладывает на наш взгляд новую основу в разработке международной антитеррористической программы, создания международной антитерористической коалиции, совершенствования законодательства в области борьбы с терроризмом, недопущения террористов к ядерным материалам.

Заключительная часть работы состоит из выводов и рекомендаций, полученных вследствие исследования данной темы. Результаты исследования могут найти применение в преподавании ряда гуманитарных и общественных наук в высших учебных заведениях, на курсах повышения квалификации работников органов государственной власти, занимающиеся проблемами обеспечения безопасности, борьбы с терроризмом, разработкой антитеррористической политики, мероприятий по предупреждению и борьбы с терроризмом. Исследование имеет практическое приминение в условиях Республики Молдова, в которой имеются сепаратистские настроения, замороженный конфликт.

Valeriu EFREMOV

„TERORISMUL INTERNAŢIONAL ÎN PRAGUL NOULUI MILENIU:

ASPECTE JURIDICO -METOTOLOGICE”

Chişinău

2011

Valeriu Efremov

211

CZU 32(075.8)E 21

Recenzenţi: – Vlad Ciubucciu, dr. în istorie, Tudor Rotaru, dr. în filozofieConsultant ştiinţific: Tudor Bantoş, dr. în dreptRedactor ştiinţific: A. Moraru, dr. habilitat în istorie

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Efremov, Valeriu Terorismul internaţional în pragul noului mileniu: aspecte juridico - metodologice / Valeriu Efremov; Univ. „Perspectiva-INT”, Catedra Relaţii Intern. şi Ştiinţe umanistice. – Ch.: Pontos, 2010 (Tipogr. „Reclama” SA). – 212 p. 100 ex.ISBN 978-9975-51-190-2

32(075.8)E 21Lector: Raisa EfremovCoperta: Ruxanda RomanciucTehnoredactare şi prepress: Valeriu Efremov

Monografia este consacrată problemelor terorismului internaţional. Suntexaminate aspectele juridico - metodologice a fenomenului. Se prezintă un scurt istoric a terorismului, Sunt analizate definiţiile privindterorismul. Sunt scaose în vileag cauzele apariţiei terorismuluui, este analizată natura, ideologia, tipologoia fenomenului.Se expune un concept privind noua paradigmă a terorismului internaţional. Este examinată activitatea comunităţii europene şi a statelor CSI în lupta cu terorismul. Este prezentată o bibliografie bogată. În anexe suntprezentate actele juridice privind prevenirea şi combaterea terorismului. Este destinată studenţillor instituţiilor de învăţământ superior, masteranzilor, doctoranzilor, profesorilor. Monografia va prezenta unviu interes pentru un cerc larg de cititori preocupaţi de problemele terorismului internaţional.

ISBN 978-9975-51-190-2© Valeriu Efremov, 2011 © Universitatea „Perspectiva – INT”, 2011© Editura Pontos, 2011© All.Time E, 2011

Summary :„ International terrorism is the new millennium: a legal - a methodological approach”

Events over the past decade, spring 2010, 2011 bombings in Russia prove once again that today terrorism is more a global problem with very negative consequences for all mankind. International terrorism threatens the security of countries and their citizens, entails significant political,economic and moral consequences, has a strong psychological impact on the population, claiming the lives of many people. A characteristic feature of modern international terrorism - the growing number of crimes against the cynicism and cruelty of their execution.

This paper aims to explore a range of theoretical and practical scientificissues related to the concept of international terrorism in the context of globalization. The purpose of work is theoretical, methodological, theoretical and legal analysis of the essential nature of international terrorism in the context of globalization, strategy and tactics to combat international terrorism.

The scientific novelty of the paper is that we attempt to define a newvision of the paradigm of modern international terrorism. This provides in our view a new framework to develop an international anti-terrorist program, an international antiterrorist coalition, to improve legislation in the field ofcombating terrorism, preventing terrorist access to nuclear materials.

The final part of the work consists of conclusions and recommendationsreceived as a result of this theme. The study can be applied in teaching a number of humanities and social sciences in higher education institutions, training courses employees of state authorities dealing with security, combating terrorism, developing counter-terrorism policy, measures to prevent and combat terrorism. The study has practical processing my in Republic of Moldova, which has separatist sentiment, the frozen conflict.

The work consists of three chapters, introduction, conclusion and application. Has practical significance.


210

Valeriu Efremov

3

Capitolul VII. CONTROLUL ŞI SUPRAVEGHEREA Articolul 25. Controlul asupra activităţii de combatere a

terorismuluiControlul asupra activităţii de combatere a terorismului este

exercitat de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova, de Guvern şi de organele judiciare, în limitele împuternicirilor lor.

Articolul 26. Supravegherea respectării legislaţiei în combaterea terorismului

(1) Supravegherea respectării legislaţiei în combaterea terorismului este exercitată de Procuratura Generală.

(2) Procuratura Generală, în limitele împuternicirilor sale, înfăptuieşte măsuri de prevenire a activităţii teroriste, efectuează ancheta preliminară, supraveghează cercetarea cauzelor penale de terorism.

CapitolulVIII.DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORIIArticolul 27Guvernul, în termen de 2 luni:va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei

în vigoare în conformitate cu prezenta lege;va adopta actele normative necesare pentru realizarea prevederilor

prezentei legi;va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi

departamente a actelor lor normative ce contravin prezentei legi.PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI EUGENIA OSTAPCIUC

Chişinău, 12 octombrie 2001.Nr.539-XV.

CUPRINSUL PRELEMINARII……………………………..............4CAPITOLUL I. ASPECT GENERAL A FENOMENULUI „TERORISM”......................25§ 1.1. Terorismul în context istoric................................25§ 1.2. Definiţii a terorismului.........................................33§ 1.3. Natura,ideologia, tipologia terorismului..............52CAPITOLUL II. TERORISMUL INTERNAŢIONAL:

ABORDARE STRUCTURAL – FUNCŢIONALĂ..........75§ 2.1. Structura organizaţională şi strategia comunicaţională a terorismului contemporan................75§ 2.2. Pricinile ce stimulează terorismul........................97§ 2.3. Contracararea terorismului - problemă globală .........................................................................105CAPITOLUL III. PREVENIREA ŞI CONTRACARAREA

TERORISMULUI ÎN AGENDA DE LUCRU A COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE .........................................................122

§ 3.1. Comunitatea europeană în lupta cu terorismul...122§3.2.Colaborarea Comunităţii Statelor Independente în

lupta cu terorismul...............................................................134 ÎNCHEIERE..............................................................146BIBLIOGRAFIA........................................................163ANEXE........................................................................176SUMMARY.................................................................211РЕЗЮМЕ....................................................................212


4

Valeriu Efremov

209

ÎNTRODUCEREActualitatea temei. Primul deceniu al noului mileniu a

început cu un nou val al fenomenului social numit terorism. Actele teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii, şi cele care au uramt mai tîrziu, actele teroriste din primăvara anului 2010, iarna anului 2011 din Federaţia Rusă, au zguduit întreaga lume. Prevenirea şi contracararea terorismului, elaborarea cadrului juridic, investigaţiile privind acest fenomen social a devenit o problemă pe ordinea de zi a statelor lumii, oamenilor de ştiinţă, a societăţii civile. Faţeta teroriosmului capătă un caracter interplanetar şi apare ca o problemă nouă, globală. Impactul actelor teroriste este destul de tragic pentru societatea umană contemporană. În pericol este pusă viaţa oamenilor – tot ce este mai scupm şi sfînt pe acestă pămînt. Terorismul atentează la drepturile naturale ale omului, libertăţile lui fundamentale. Terorismul atrage după sine serioase consecinţe morale, economice, sociale, politice, are un efect negativ psihologic asupra cetăţenilor. Instrumentele, metodele aplicate de terorişti devin tot mai dure, cinice, amorale. În clasificarea internaţională terorismul este calificat drept o infracţiune gravă împotriva umanităţii.1

Evenimentele toamnei americane 2001, primăverii ruse__________

1 Vezi: Морозов Г.И. Терроризм - преступление против человечества.

М.2006.

pensiei li se calculează astfel: o zi şi jumătate pentru o zi de serviciu; trei zile pentru o zi de serviciu în perioada participării nemijlocite la operaţiile antiteroriste.

Capitolul VI. RĂSPUNDEREA PENTRU DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII TERORISTE

Articolul 22. Răspunderea pentru desfăşurarea activităţii teroriste

Persoanele vinovate de desfăşurarea activităţii teroriste poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.

Articolul 23. Particularităţile procedurii judiciare penale şi civile la examinarea cauzelor de terorism

Prin decizie a instanţei de judecată, cauzele de terorism, precum şi de reparare a prejudiciilor cauzate de actele teroriste, pot fi examinate în şedinţe judiciare închise, cu rspectarea normelor de procedură judiciară.

Articolul 24. Răspunderea organizaţiei pentru desfăşurarea activităţii teroriste

(1) Organizaţia se consideră drept teroristă şi este supusă lichidării numai în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. În cazul recunoaşterii organizaţiei drept teroristă, bunurile acesteia sînt confiscate în folosul statului.

(2) În cazul în care instanţa de judecată a recunoscut drept teroristă o organizaţie internaţională înregistrată în străinătate, activitatea acesteia pe teritoriul Republicii Moldova se interzice, oficiul, filiala sau reprezentanţa acestei organizaţii se lichidează, iar bunurile îi sînt confiscate în folosul statului.


208

Valeriu Efremov

5

băneşti de întreţinere ale persoanei decedate, cu indexarea salariului. La expirarea a 5 ani, persoanelor întreţinute de către persoana decedată li se stabileşte pensie de urmaş în modul stabilit de legislaţie, păstrîndu-li-se, totodată, înlesnirile de care a beneficiat persoana decedată.

(3) Persoanei care a participat la combaterea terorismului şi care în timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste a fost mutilată, în urma cărui fapt a survenit invaliditatea ei, i se acordă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, un ajutor unic din contul mijloacelor bugetului de stat, în funcţie de statutul ei juridic, şi i se stabileşte pensia respectivă.

(4) Persoanei care a participat la combaterea terorismului şi care în timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste a fost rănită, însă această rană nu i-a cauzat invaliditatea, i se acordă, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, un ajutor unic din contul mijloacelor bugetului de stat.

Articolul (1) În timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste se admite, în temeiul şi în limitele stabilite de lege, prejudicierea forţată a sănătăţii (inclusiv uciderea) şi a bunurilor teroriştilor.

(2) Persoanele care participă la combaterea terorismului sînt absolvite de răspundere pentru prejudiciile cauzate în timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste.

Articolul 21. Facilităţi la calcularea vechimii în muncăMilitarilor, colaboratorilor şi specialiştilor care îşi satisfac

(şi-au satisfăcut) serviciul în structurile specializate pentru combaterea terorismului vechimea în muncă pentru stabilirea

2010, iarna anului 2011, actul terorist din 28 mai 2010 din India şi multe altele, au impus ţările lumii să conştienteze sub un alt unghi de vedere fenomenul terorismului, au făcut ca lumea să fiemai solidară, mai activă în lupta cu terorismul. Acţiunile ţărilor care împărtăşesc valori spirituale, interese comune devin tot mai conjugate. O nouă confirmare a acestora este primul Summitconsacrat Securităţii Nucleare care a avut loc în aprilie 2010 la Washington. Summitul a publicat un comunicat şi un program de lucru, promiţând să reducă ameninţarea terorismului nuclear prin acţiunile responsabile ale diferitelor ţări, colaborarea durabilă şi eficientă internaţională şi măsurile energice de securitate.

În comunicat se arată că măsurile energice de securitate nucleară constituie cea mai eficace cale pentru prevenireaobţinerii materialelor nucleare de către prsoane fără autorizaţie, criminali şi terorişti. Comunicatul a făcut apel la ţările lumii să colaboreze pentru preîntâmpinarea traficului ilegal de materialenucleare.

Comunicatul a subliniat că participanţii la Summit sunt de acord să întărească securitatea în ceea ce priveşte uraniul îmbogăţit şi plutoniul.

Preşedintele american, Barack Obama şi alţi reprezentanţi au apelat la asigurarea în următorii patru ani a securităţii tuturor materialelor nucleare uşor de sustras.

Summitul a dat publicităţii un program de lucru menit să îndrume acţiunile diferitelor ţări şi colaborarea internaţională.

Summitul a stabilit ca obiectivele din documentele privind


6

Valeriu Efremov

207

securitatea nucleară internaţională ce au fost revizuite recent, cum ar fi Convenţia cu privire la protecţia materialelor nucleare şi Convenţia internaţională privind stoparea acţiunilor teroriste nucleare să fie factori esenţiali ai sistemului de securitate nucleară globală.

Terorismul internaţional este o problemă globală fundamentală şi în dependenţă de amploarea fenomenului, creşte importanţa cercetării lui, ţinînd cont de legătura dintre cauză şi efect, adică dintre terorism ca fenomen şi procedurile de combaterea lui. Evident este că fenomenul a devenit o problemă a securităţii internaţionale, iar prevenirea acestui flagel presupune un grad înalt de securitate.

Actualitatea temei este determinată de următorii factori :

• numărul în creştere a infracţiunilor şi tendinţele modificării scopurilor actelor teroriste ;

• noile tendinţe ale globalizării care au cuprins toate sferele vieţii sociale contemporane, contradicţiile actuale ale etapei de dezvoltare globală, crizele finaciar - economice mondiale ;

• concreşterea terorismului naţional, politic, religios ;• proliferarea terorismului internaţional în diferite forme

ale businessului ilegal, economia tenebră, colaborarea cu lumea interlopă ;

• evenimentele din Afganistan, Caucazul de Nord , Orientul Apropiat, Federaţia Rusă, India etc, demonstrează că terorismul este capabil la diferite acţiuni cu impact dezastruos

a) militarii, colaboratorii şi specialiştii autorităţilor administraţiei publice care participă (au participat) nemijlocit la combaterea terorismului;

b) persoanele care acordă ajutor permanent sau temporar autorităţilor care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului în prevenirea, depistarea şi curmarea activităţii teroriste, precum şi în atenuarea urmărilor acesteia;

c) membrii familiilor persoanelor prevăzute la lit.a) şi b) ale prezentului alineat, în legătură cu participarea acestora la combaterea terorismului.

2) Protecţia juridică şi socială a persoanelor care participă la combaterea terorismului este asigurată în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 19. Repararea prejudiciilor cauzate persoanelor care participă la combaterea terorismului

(1) Prejudiciile cauzate sănătăţii sau bunurilor persoanelor prevăzute la art.18, în legătură cu participarea acestora la combaterea terorismului, sînt reparate în modul stabilit de legislaţie.

(2) În cazul în care, în timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste, persoana care participă la combaterea terorismului îşi pierde viaţa, familiei acesteia sau persoanelor întreţinute de ea li se plăteşte un ajutor unic echivalent cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe 10 ani ale persoanei decedate. În afară de aceasta, timp de 5 ani din ziua decesului persoanei menţionate persoanelor întreţinute de aceasta li se plătesc lunar mijloacele


206

Valeriu Efremov

7

unui act terorist săvîrşit pe teritoriul Republicii Moldova se repară din bugetul de stat, cu perceperea ulterioară a sumelor corespunzătoare de la persoanele care au cauzat aceste prejudicii.

Articolul 17. Reabilitarea socială a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act terorist

(1) Reabilitarea socială a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act terorist are drept scop revenirea acestora la viaţa normală şi prevede acordarea asistenţei juridice persoanelor menţionate, reabilitarea lor psihologică, medicală şi profesională (inclusiv restabilirea capacităţii de muncă), plasarea în cîmpul muncii, asigurarea cu spaţiu locativ.

(2) Reabilitarea socială a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act terorist, precum şi a persoanelor prevăzute la art.18, se face din contul mijloacelor bugetului de stat şi ale bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe al cărei teritoriu a fost săvîrşit actul terorist.

(3) Modul de reabilitare a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act terorist este stabilit de Guvern.

Capitolul V PROTECŢIA JURIDICĂ ŞI SOCIALĂ A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA COMBATEREA TERORISMULUI

Articolul 18. Protecţia juridică şi socială a persoanelor care participă la combaterea terorismului

(1) Persoanele care participă la combaterea terorismului sînt protejate de stat. Beneficiază de protecţie juridică şi socială:

pentru oameni, economie, state ;• creşte numărul actelor teroriste la hotarele diferitor

state ;• contiună instabilitatea social-politică în multe state;• există conflicte armate;• se pun la cale operaţiuni teroriste de către organizaţiile

secrete şi organizaţii internaţionale;• creşte fluxul de persoane străine în Orientul Apropiat şi

Europa ; • există probabilitatea afectării teroriste şi pentru Republica

Moldova : separatismul, piaţa ilegală de armament, conflicteleinteretnice etc.

Terorismul s-a amplificat în volum şi severitate, putere şi influenţă, astfel încât măsurile elaborate de preîntîmpinare şi contracarare par a nu fi suficiente pentru a controla situaţia la nivel internaţional.

Actualitatea cercetării, în această ordine de idei, este determinată de condiţiile proceselor de globalizare şi marginalizare ca factori favorabili ai acţiunilor teroriste şi ai mişcărilor izolaţioniste, dinamica terorismului internaţional devine necontrolabilă şi, în dependenţă de regiune, urmăreşte un anumit scop de acţiune.

De menţionat că pînă la aceste evenimente terorismul a fost tratat ca o problemă a unor state aparte, cu măsurile respctive de contracarare, pe cînd după 11 septembrie 2001, el a reintrat în agenda discuţiilor politice şi de securitate a liderilor statelor


8

Valeriu Efremov

205

lumii, primind o altă formă de dezbatere la nivel internaţional – de esenţă şi conştientizare a pericolului real.

În acest sens, actualitatea acestui subiect ţine şi de necesitatea investigaţiei multitudinii de activităţi şi opţiuni de prevenire şi contracarare a fenomenului.

Astfel, problema terorismului internaţional pentru Republica Moldova este în linii mari una nouă şi necesită analize multidimensionale.

Terorismul, după cum consideră W. Laqueur, nu este altceva decît aplicarea violenţei în societate pentru a crea panică şi frică printre oameni2. În opinia lui, tterorismul este în egală măsură atît un fenomen caracteristic lumii moderne, cît şi celei antice: cînd războiul părăseşte limitele acceptabile de drept, teroarea şi genocidul cedează terorismului, fiind cea maisupremă formă de violenţă cunoscută de civilizaţii. Această idee poate servi în calitate de ipoteză de cercetare, care, în acelaşi timp, oferă posibilitate de a analiza modalităţile de interacţiune dintre tiranie şi terorism internaţional.

În legătură cu cele expuse devine tot mai actuală şi necesară elaborarea unor măsuri eficiente internaţionale şi naţionale de prevenire şi combatere a terorismului internaţional, iar de aici şi cercetarea mai profundă a problemelor teoretice şi practice ale fenomenului cu o nouă faţetă în condiţiile globalizării.__________

2Laqueur, W., The Terrorism to Come. // Policy review Online. August 2004, Nr. 126, p.1.

(1) Operaţia antiteroristă se consideră încheiată din momentul în care a fost curmat (a încetat) actul terorist şi lichidat pericolul pentru viaţa şi sănătatea persoanelor aflate în zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste.

(2) Operaţia antiteroristă se declară încheiată de conducătorul grupei operative.

Capitolul IVREPARAREA PREJUDICIILOR CAUZATE DE

ACTUL TERORIST. REABILITAREA SOCIALĂ A PERSOANELOR CARE AU AVUT DE SUFERIT DE PE URMA UNUI ACT TERORIST

Articolul 16. Repararea prejudiciilor cauzate de actul terorist

(1) Prejudiciile cauzate de un act terorist se repară din bugetele unităţilor administrativ-teritoriale pe al căror teritoriu a fost săvîrşit actul terorist, cu perceperea ulterioară, în conformitate cu legislaţia, a sumelor corespunzătoare de la persoanele care au cauzat aceste prejudicii.

(2) Dacă volumul prejudiciilor cauzate de un act terorist săvîrşit pe teritoriul unei sau a cîtorva unităţi administrativ-teritoriale depăşeşte posibilităţile de compensare a acestuia de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective, repararea se face din bugetul de stat, cu perceperea ulterioară, în conformitate cu legislaţia, a sumelor corespunzătoare de la persoanele care au cauzat aceste prejudicii.

(3) Prejudiciile cauzate unor cetăţeni străini în urma


204

Valeriu Efremov

9

utilizare ar pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, precum şi satisfacerea unor revendicări politice înaintate de terorişti.

(4) Negocierea cu teroriştii nu poate servi drept temei sau condiţie pentru absolvirea acestora de răspundere pentru faptele săvîrşite.

Articolul 14. Informarea opiniei publice asupra actelor teroriste

(1) În timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste, informarea opiniei publice asupra unui act terorist se face în modul şi în măsura stabilite de conducătorul grupei operative sau de reprezentantul acesteia responsabil pentru relaţiile cu publicul.

(2) Nu se admite difuzarea informaţiei care:a) destăinuie procedeele tehnice speciale şi tactica

desfăşurării operaţiei antiteroriste;b) poate să stingherească desfăşurarea operaţiei antiteroriste

şi să pericliteze viaţa şi sănătatea persoanelor surprinse în zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste sau aflate în afara acestei zone;

c) propagă sau justifică terorismul şi extremismul;d) se referă la colaboratorii structurilor specializate pentru

combaterea terorismului, la membrii grupei operative, precum şi la persoanele care îşi dau concursul la desfăşurarea operaţiei.

(3) În activitatea de informare a opiniei publice se va asigura respectarea prevederilor legislaţiei cu privire la secretul de stat, precum şi la protecţia adecvată a surselor secrete de informaţii.

Articolul 15. Încheierea operaţiei antiteroriste

Gradul de cercetare a temei. Cercetarea fenomenului terorismului internaţional are un caracter complex cea ce face ca acest fenomen să fie în vizorul istoricilor, filosofilor,politologilor, juriştilor, sociologilor, savanţilor din domeniul studiilor teoriei relaţiilor internaţionale, diplomaţilor etc. Analiza cercetărilor ştiinţifice demonsrează ca ele au un caracter interdisciplinar evedienţat. Comunitatea internaţională încă nu a reuşit o definiţie unică a terorismului. Încercările de a da o definiţie unică a terorismului internaţional nu s-a soldat cu careva succes.

Sunt menţionate cîteva pricini care nu pot duce la calificareaterorismului la nivel de drept internaţional : diferite abordări a statelor privind termenul de „ terorism ” ; influenţa considerabilă a factorului politic privind aprecierea evenimentelor legate de efectuarea actelor de terorism3. Definirea este încă ruptă de la realitate4. Unii autori pun întrebarea dacă este adecvată baza juridică pentru preîntîmpinarea şi contracararea acestul flagelsocial5.

Am putea grupa domeniul cercetărilor după cîteva direcţii specifice:__________

3 Vezi: Антонян Ю.М. Терроризм. Криминологическое и уголовно-правовое исследование. М. 2000.

4 Vezi: Гушер А.И. «Проблема терроризма на рубеже третьего тысячелетия новой эры человечества». 2002 г.

5 Vezi: Антитеррор. Адекватна ли правовая база. М.Р.Киреев // Журнал российского права, 2002, №1.


10

Valeriu Efremov

203

Direcţia teoretică, care include lucrările lui A. Schmid şi A. Jongman6, D. Whittaker7, M. Turchetti8, J. Whitbeck9, B. Greener- Barcham10, A. Cordesman11, T. Bjorgo12, ce analizează schimbările de caracter al fenomenului, din unul monoton şi local în unul neuniform şi global.

Direcţia juridico-penală, în care şi-au găsit elucidare lucrările ştiinţifice ale lui M. Ronczowshi13 consacrate interacţiunii dintre crimă organizată şi terorism, precum şi cercetările efectuate de R. Smith14, ce au drept scop studiul eficienţei strategiilor de combatere a terorismului internaţional.__________

6 Schmid, Alex, Jongman, Albert, Political terrorism: a research guide to concepts, theories, data bases, and literature. With a bibliography by theauthor and a world directory of “terrorist” organizations Amsterdam. – Neth, New Brunswick, N.J., U.S.A.: North-Holland Publishing; Transaction Books, 1984/1988, 585 p.

7 Whittaker, D. J., Terrorists and Terrorism in the Contemporary World. – Routledge 2004, 192 p.

8 Turchetti, M., Tirania şi Tiranicidul. Bucureşti, – Cartier 2003, 1125 p. 9 Whitbeck, J. V., Terrorism: The Word Itself Is Dangerous. // Global Dialogue. 2002,

Vol. 4, Nr.2, p. 59-65. 10 Greener-Barcham, B., Combating Terrorism: Beth Greener-Barcham Discusses the

Problems New Zealand Faces in Defining Terrorism. // New Zealand International Review. 2004,Vol. 29.

11 Cordesman, A. H., Terrorism Asymmetric Warfare, and Weapons of Mass istruction: Defending the U.S Homeland. – Praeger, 2002, 233 p.

12 Bjorgo, T., Root causes of terrorism: myths, reality and ways forward. – Routledge, 2005, –269p.

13 Ronczowshi, M. R., Terrorism and Organized Hate Crime: Intelligence Cathering. Analysis, and Investigations. – CRC Press, 2004, 280 p.

14 Smith, R., International Terrorism: Responses and Justifications: Ron Smith Discusses the Problem

of Combating Terrorism and Suggests the Need for International Cooperation and Coordination. // New Zealand International Review. 2002, Vol. 27, Nr.4, p. 2-5.

tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, să utilizeze mijloacele de transport ale persoanelor fizice şi juridice în scopul curmării actului terorist, urmăririi persoanelor suspectate de săvîrşirea unui act terorist, dacă tărăgănarea poate crea un pericol real pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;

e) să efectueze, inclusiv cu utilizarea mijloacelor tehnice, la intrarea şi ieşirea din zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste, controlul mijloacelor de transport, al persoanelor şi al bunurilor ce le aparţin;

f) să utilizeze în interes de serviciu mijloacele de telecomunicaţie şi mijloacele de transport aparţinînd persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

(2) Activitatea reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă în zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste este dirijată de conducătorul grupei operative.

Articolul 13. Negocierea cu teroriştii(1) În timpul desfăşurării operaţiei antiteroriste, pentru a

salva viaţa şi sănătatea oamenilor, valorile materiale, pentru a evalua posibilitatea de a curma actul terorist fără a recurge la forţă, se admite negocierea cu teroriştii.

(2) La negocierea cu teroriştii se admit numai persoane special împuternicite în acest scop de către conducătorul grupei operative.

(3) Nu poate constitui obiect al negocierii extrădarea unor persoane, transmiterea armelor, altor obiecte şi mijloace a căror


202

Valeriu Efremov

11

antiteroristPentru desfăşurarea operaţiei antiteroriste, grupa operativă

este în drept să antreneze, în modul stabilit de Guvern, forţele şi mijloacele autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii de combatere a terorismului. Aceste autorităţi îi pun la dispoziţie forţe umane, armament, mijloace speciale, mijloace de telecomunicaţie şi mijloace de transport, alte resurse tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea operaţiei antiteroriste.

Articolul 12. Regimul juridic în zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste

(1) În zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste, persoanele care participă la operaţia antiteroristă au dreptul:

a) să ia, după caz, măsuri de limitare sau interzicere temporară a circulaţiei mijloacelor de transport şi a pietonilor;

b) să controleze actele de identitate şi alte documente, iar în cazul lipsei acestora – să reţină persoanele respective pentru a le stabili identitatea şi alte circumstanţe;

c) să reţină şi să aducă la organele afacerilor interne persoanele care au săvîrşit sau săvîrşesc infracţiuni, sau se împotrivesc cerinţelor legitime ale persoanelor care participă la operaţia antiteroristă, precum şi persoanele care au săvîrşit sau săvîrşesc acţiuni de pătrundere ori tentative de pătrundere neautorizată în zona de desfăşurare a operaţiei antiteroriste;

d) să intre (pătrundă) nestingherit în locuinţe, în alte încăperi şi pe terenurile ce aparţin persoanelor fizice, precum şi pe teritoriile şi în încăperile persoanelor juridice, indiferent de

Direcţia moral-spirituală, care abordează terorismul separat de religie, incluzînd cercetători ca L. Davidson15, G. Antonius16, J. Esposito17, E. Lung18, ş.a.

Direcţia sociologică, avînd la bază abordările relevante ale lui A. Bergesen19 şi R.Aron20.

Sunt relevante lucrările lui G. Kopîlov21, M. Lebedeva22, G. Mirskii23, K. Salimov24, B. Kliucinikov25, I. Frolov26, V. Rozin, H. Şrader, M. Şteinberg ş.a.__________

15 Davidson, L., Islamic Fundamentalism, Review author[s]: Asad AbuKhalil // International Journal of Middle East Studies. 1999, Vol. 31, No. 3, p. 446-448.

16 Antonius, G., Talk by Dr. Adeed Dawisha: Arab Nationalism & Political Islam: Issues of Identity & Problems of Democratization. // Lecture Summary from March 28, 2000, – University of Maryland, College Park, 2000, la http://www.omarmasry.net/Iraq_lecture.htm.

17 Esposito, J. L., Islamic fundamentalism, Culegere de documente. Geopolitica Religiilor. – Ediţia a 3-a Chişinău, – CEP USM, 2003. 90 p.

18 Lung, E., Casa Islamului şi Casa razboiului. // Revista 22. 2006, Nr.833, la www.revista22.ro (acceseat la 15 mai 2006).

19 Bergesen, A. J., Han, Y., New Directions for Terrorism Research. // International Journal of Comparative Sociology. 2005, April 1, 46 (1-2), - p.133 – 151.

20 Aron, R., War and Industrial Society. – Oxford University Press, 1958, 64 p 21 Копылов, Г., Люди ли Люди. // Философские науки. 2002, №1, p. 141-144.

22 Лебедева, M. , Политическое урегулирование конфликтов: Учеб. пособие. – М., Аспект Пресс, 1999, 271 p.

23 Мирский, Г. Цивилизация бедных. // Отеч. Записки . 2003, №5., la http://www.strana-oz.ru/?numid=14&article=641 (accesat la 14 februarie, 2004).

24 Салимов, К., Современные проблемы терроризма. М., – Щит-М, 1999, 215p

25 Ключников Б., Исламизм, США и Европа. Москва, – Изд. Алгоритм, 2003, 320 p.

26 Фролов, Ю, Погибнет ли империя США?. – Донецк, 2002, 703 p.


12

Valeriu Efremov

201

În Republica Moldova cercetările terorismului au fost realizate din punctul de vedere al abordării politologice. Instituţiile de investigaţie ştiinţifică, precum Academia de Ştiinţe a Moldovei, Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova dezvoltă tratarea politologică în cercetarea terorismului, evidenţiindu-se lucrările lui O. Balan27, V. Juc28, P. Jarca29, C. Lazari30, N. Osmochescu31, V. Dumneanu32, I. Ciobanu33, N. Negru34, R. Gorincioi35, D. Băţ36, Iu. Richicinschi37, V. Croitoru38, C. Ejova39 ş.a. __________

27 Balan, O., Terorismul – crimă internaţională. – Chişinău, f/ed, 1998, 141p. 28 Juc, V., Terorismul internaţional – o problemă globală a contemporaneităţii //

Administrarea publică, Nr.3, 2001, - p.105-114. 29 Jarca, P.O., Terorismul – crimă sau delict internaţional. // Dreptul, 2002, V.2, p.123-131. 30Lazari, C., Drepturile omului si terorismul. // Revista Naţională de Drept. 2001,

V.10, p.22-26. 31 Osmochescu, N., Combaterea terorismului internaţional // Materialele Conferinţei

Internaţionale 9-13 septembrie 2002 – 11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. – Chişinău 2002, p.88-93.

32 Dumneanu, L., Pericolul terorismului. // Revista Naţională de Drept. 2003, V.2, p. 45-48.

33Ciobanu, I, Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare în Republica Moldova, – Chisinau, CEP USM, 2001, 176 p.

34 Negru, N., De la Budionovsk la Beslan. // Jurnal de Chişinău. 12 mai 2006, Nr 476.

35 Gorincioi, R., Atomizarea relaţiilor internaţionale în contextul globalizării: construcţii generale. // Materialele Conferinţei Internaţionale 9-13 septembrie 2002 – 11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. – Chişinău, CEP USM, 2002, p.82-88.

36 Băţ, D., Dimensiunile teoretice ale terorismului // Analele ştiinţifice ale Universităţiide Stat din Moldova, Seria „Ştiinţe socioumanistice”, Vol. II, Chişinău, 2005. p.36-39.

37 Richicinski, I., Pericolul terorismului nuclear. // Revista Naţională de Drept, 2003, V.2, p.36-38.

38 Croitoru, V., Impactul războiului imagologic în era informaţională. // Materialele Conferinţei Internaţionale 9-13 septembrie 2002 – 11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. – Chişinău, CEP USM, 2002, p.123-127.

39 Ejova, C., Terorismul internaţional: concept şi ideologie. // Moldoscopie (Probleme de analiză politică). – Chişinău: USM, nr.1 (XXXII), 2006,

Capitolul III DESFĂŞURAREA OPERAŢIILOR ANTITERORISTE

Articolul 10. Dirijarea operaţiei antiteroriste(1) Pentru dirijarea nemijlocită a unei operaţii antiteroriste se

creează o grupă operativă condusă, după caz, de un reprezentant al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, al Ministerului Afacerilor Interne, al Procuraturii Generale sau al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, în funcţie de competenţă.

(2) Activitatea grupei operative este reglementată de Regulamentul-tip al grupei operative pentru dirijarea operaţiei antiteroriste, aprobat de Guvern.

(3) Militarii, colaboratorii şi specialiştii, antrenaţi în operaţia antiteroristă, din momentul începerii acesteia, sînt subordonaţi conducătorului grupei operative.

(4) Ţinîndu-se cont de proporţiile şi de gradul pericolului social al actului terorist, de urmările negative pe care le-ar putea provoca, conducător al grupei operative poate fi numit unreprezentant al Guvernului.

(5) Conducătorul grupei operative stabileşte perimetrul zonei de desfăşurare a operaţiei antiteroriste şi decide asupra utilizării forţelor şi mijloacelor antrenate în acest scop.

(6) Nu se admite intervenţia oricărei alte persoane, indiferent de funcţia pe care o deţine, în dirijarea operaţiei antiteroriste.

Articolul 11. Forţele şi mijloacele antrenate în operaţia


200

Valeriu Efremov

13

organizatorice, educative şi de altă natură, în scopul prevenirii, depistării şi curmării activităţii teroriste;

b) crearea sistemelor departamentale de contracarare a infracţiunilor cu caracter terorist şi menţinerea stării de pregătire a unor asemenea sisteme;

c) punerea la dispoziţie a informaţiei, a mijloacelor materiale, tehnice şi financiare, a mijloacelor de transport şi a mijloacelor de telecomunicaţie, a utilajului medical şi a medicamentelor;

d) exercitarea altor atribuţii, în funcţie de cerinţele activităţii de combatere a terorismului.

Articolul 9. Acordarea de ajutor autorităţilor care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, persoanele cu funcţii de răspundere sînt obligate să acorde ajutor autorităţilor care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului.

(2) De datoria fiecărui cetăţean al Republicii Moldova este comunicarea oricărei informaţii aflate despre activitateateroristă şi despre împrejurările ce ţin de aceasta organelor de drept, informaţie ce poate contribui la prevenirea, depistarea şi curmarea activităţii teroriste, precum şi la atenuarea urmărilor acesteia.

Cercetările terorismului sunt realizate în parametrii unui anumit domeniu de specialitate, caracterul interdisciplinar al subiectului fiind reliefat la o interferenţă cu alte fenomene social-politice. Astfel, evidenţiem de asemenea: abordarea juridică a fenomenului în lucrările lui O. Balan, P. Jarca, C. Lazari, N. Osmochescu; tratarea criminologică în lucrările lui V. Dumneanu şi I. Ciobanu, în termeni de securitate internaţională în lucrările lui I. Richicinski, de analiză factologică în lucrările lui N. Negru, de politică internaţională în lucrările lui V.Juc, R. Gorincioi, V. Croitoru ş.a.

În ultimii ani au fost susţinute pe aceste probleme teze de doctor : Antonov V. „ Implicaţiile politice ale terorismului interanţional”, Ejova C. „ Terorismul internaţional în contextul globalizării. (Analiză politologică)”, Iu. Richicinschi „ Aspecte juridice ale securităţii naţionale privind terorismul”, Pleşca V. „ Impactul reformel armatei asupra asigurării securităţii naţionale. Cazul Republicii Moldova40”,

Vom menţiona că în urma analizei lucrărilor savanţilor care au examinat problema terorismului internaţional sub aspectul dreptului internaţional, termenul de „ terorism”, în sensul său de element constitutiv al infracţiunii internaţionale, a fost întrodus în circuitul public acum 80 de ani în urmă, în 1930 la Bruxelles, la cea de a doua Conferinţă internaţională privind unificarea legislaţiei penale._________

40 Vezi: http://www.cnaa.md/search.ns?ps=10&g=ro&t=2&q=terorismul


14

Valeriu Efremov

199

La moment se cunosct zeci de definiţii privind acest fenomen social cea ce confirmă complexistatea lui. Preferinţă au definiţiile propuse de către savanţii B. Jenkins, W.Laqueur, B. Netanyahu. În Occident a apărut disciplină specială nominalizată „terorologia41”.

Cu toate aceasta cercetarea terorismului internaţional rămîne a fi o problemă actuală deoarece se impun noi abordări, propuneri practice privind preîntîmpinarea şi combaterea acestui fragel al contemporanietăţii.

Metodele şi mijloacele de acţiune au un caracter tot mai diversificat,complexşi cu grad mult mai sporit de periculozitate42, terorismul înseamnă înfricoşarea unei populaţii prin acte de violenţă43.

Teroriştii sunt inspiraţi de diferite motive, pe care cercetătorii le clasifică în trei categorii: raţionale, psihologice şi culturale44, acceptarea grupului este o motivaţie mai puternică decît scopurile politice declarate ale organizaţiei45. Vieţile altora, fiind totalmente negative în sistemul de valori al teroriştilor, pot fi distruse cu puţine sau chiar fără remuşcări46, teroriştii_________

41 Vezi: http://www.rae.ru/fs/pdf/2007/03/2007_03_35.pdf42 Ion Bodunescu, Terorismul – fenomen global, 1987. P. 2643 Ibidem, P.13.44 General Accounting Office, Combating Terrorism: Issues to be resolved to

Improve Counterterrorism Operations, letter report, May, 13, 1999, GAO/NSID-99-135, // http://frwebgate4.access.gro.gov

45 Ibidem46 Ion Bodunescu, Ibidem.P.. 37

(6) Departamentul Situaţii Excepţionale desfăşoară acţiuni de protecţie civilă, organizează lucrări de salvare, înfăptuieşte alte măsuri urgente de lichidare a urmărilor actelor teroriste.

(7) Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat asigură securitatea persoanelor fizice şi a obiectelor aflate în pază, acumulează, analizează şi utilizează informaţii referitoare la activitatea teroristă în scopul prevenirii, depistării şi curmării tentativelor teroriste. Serviciul colaborează şi îşi coordonează acţiunile cu toate autorităţile care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului, inclusiv cu serviciile similare din alte state.

(8) Departamentul Vamal combate terorismul prin acţiunile de prevenire, depistare şi curmare a tentativelor de trecere peste frontiera de stat a Republicii Moldova a armelor, a substanţelor explozive, toxice, radioactive şi a altor obiecte care pot fi folositepentru săvîrşirea infracţiunilor cu caracter terorist.

(9) Departamentul Tehnologii Informaţionale asigură asistenţa informaţională a autorităţilor care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului, punînd la dispoziţia acestora resurse informaţionale, acordînd asistenţă tehnică specializată, necesară la crearea băncilor de date şi reţelelor informaţionale.

Articolul 8. Atribuţiile principale ale autorităţilor care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, prevăzute la art.6, participă, în modul stabilit, la combaterea terorismului prin:

a) elaborarea şi înfăptuirea măsurilor preventive, speciale,


198

Valeriu Efremov

15

(1) Procuratura Generală desfăşoară activitatea de combatere a terorismului prin conducerea şi exercitarea urmăririi penale, prin supravegherea respectării legislaţiei în cadrul urmăririi penale.

(2) Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi organele sale teritoriale combat terorismul prin acţiunile de prevenire, depistare şi curmare a infracţiunilor cu caracter terorist, inclusiv a celor care urmăresc scopuri politice, precum şi a activităţii teroriste internaţionale. În conformitate cu legislaţia de procedură penală, Serviciul desfăşoară cercetarea penală şi ancheta preliminară în cauzele penale cu indicii de terorism, contribuie la asigurarea securităţii instituţiilor Republicii Moldova amplasate pe teritoriul altor state, a cetăţenilor ei angajaţi în aceste instituţii şi a membrilor familiilor lor, culege date referitoare la organizaţiile teroriste internaţionale.

(3) Ministerul Afacerilor Interne combate terorismul prin prevenirea, depistarea şi curmarea infracţiunilor cu caracter terorist care urmăresc scopuri materiale.

(4) Ministerul Apărării asigură protecţia armamentului, muniţiilor, substanţelor explozive, obiectelor militare şi a spaţiului aerian al ţării în caz de desfăşurare a operaţiilor antiteroriste.

(5) Departamentul Trupelor de Grăniceri şi subdiviziunile sale teritoriale combat terorismul prin curmarea tentativelor teroriştilor de a trece frontiera de stat a Republicii Moldova.

trebuie să acţioneze într-un mediu ostil, clandestinitatea şi securitatea este momentul lor primar47.

Terorismul constituie o crimă sau un delict săvîrşit printr-o metodă specifică, caracterizată prin violenţă şi intimidare, accentul fiind pus atît pe realizarea scopului, cît, mai ales, pe modalităţile de executare a infracţiunii, teroarea constituind un element distinctiv ce agravează faptul48.

Comisia americană pentru drepturile omului (1970), luînd în dezbatere problema terorismului, a calificat actele de terorismca acte comise cu scopuri politice şi ideologice49.

Dintre cele mai semnificative acte de acest gen, amintimasasinarea foştilor preşedinţi John Fitzgenild Kennedy - S.U.A.; Anwar EL Sadat - Egipt; Salvador Allende -Republica Chile; a foştilor prim-ministri ai Indiei - Indira şi Rajiv Gandhi; Yitzak Rabin - Israel; a doctorului Martin Luther King, personalitate proeminentă a mişcării de emancipare a negrilor în S.U.A., etc50.Impunerea prin forţă a voinţei politice a unui stat asupra altui stat sau obţinerea de către acesta de avantaje de ordin economic, politic, social ori teritorial51.Ca exemplu de terorism de stat pe ______

47 Dictionar diplomatic, Bucureşti, 1979.P. 7348 Ion Bodunescu, Ibidem. P. 1449 Paul Wilkinson , Terrorisme: Motivations et cause, Commentaire N.53, //

Publication du Service Canadien du renseighement de securile, Janviet, 1995.50 Grigore Geamănu , Drept Internaţional Penal şi Infracţiunile

Internaţionale, Bucureşti, 1977.P.. 6051 Paul Wilkinson , Terrorisme: Motivations et causes, Commentaire N.53. //

Publication du Service Canadien du renseighement de securile, Janviet, 1995.


16

Valeriu Efremov

197

plan internaţional este războiul din Golf început de regimul irakian, care, fiind obligat să-şi retragă armatele din Kuwait, a incendiat sondele petroliere în scopul prejudicierii economice a acestuia52.

Observăm că activitatea infracţională a terorismului este îndreaptă direct contra ordinii publice, dînd naştere unei atmosfere de îngrijorare şi unei stări de intimidare53.

Aspecte ale terorismului internaţional radical au existat în Bosnia, Israel, India, Şri-Lanca etc54.

Republica Moldova la 18 iulie 2002 a aderat la Convenţia privind Terorismul cu Bombe, adoptatг la New York la 12 ianuarie 1998 şi Convenţia privind suprimarea finanţării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999. Iar la Varşovia, la 16 mai 2005, Republica Moldova a semnat Convenţia Consiliului Europei împotriva terorismului55.

Acţiunile teroriste pot fi diverse, dar două elemente sunt caracteristice pentru această infracţiune: în primul rînd, acţiunile sunt îndreptate pentru subminarea securităţii publice,în al doilea rînd, intimidează populaţia şi autorităţile publice __________

52 Oleg Balan , Terorismul - flagel internaţional // Revistă “Legea şi viaţa”, Nr.8, Chişinău, 1997

53 Ioan V. Maxim, Terorismul. Cauze, efecte şi măsuri de combatere, Bucureşti, 1989. P. 22

54 Grigire Geamănu , Drept Internaţional Penal şi Infracţiunile Internaţionale, Bucureşti, 1977, pag. 29

55 Iurie Richiinskii , Terorismul – pericolul destabilizării securităţii internaţional, Academia de Ştiinţă a Republicii Moldova, Institutul de Filosofie,sociologie şi drept din Republica Moldova, Chişinău, 2005. P.44-50

combatere a terorismului, în limitele împuternicirilor lor, sînt:a) Procuratura Generală;b) Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii

Moldova;c) Ministerul Afacerilor Interne;d) Ministerul Apărării;e) Departamentul Trupelor de Grăniceri;f) Departamentul Situaţii Excepţionale; g) Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat;h) Departamentul Vamal;i) Departamentul Tehnologii Informaţionale.(4) În componenţa Serviciului de Informaţii şi Securitate al

Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei se vor crea, în modul stabilit, structuri specializate pentru combaterea terorismului.

(5) La activitatea de prevenire, depistare şi curmare a activităţii teroriste pot participa, în limitele împuternicirilor lor, şi alte autorităţi ale administraţiei publice, în modul stabilit de Guvern.

(6) În cazul lichidării, reorganizării sau schimbării denumirii autorităţilor prevăzute în prezentul articol, funcţiile lor în domeniul combaterii terorismului sînt preluate de către succesorii de drepturi ai acestora.

Articolul 7. Împuternicirile autorităţilor care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului


196

Valeriu Efremov

17

Moldova este parte.Capitolul IIBAZELE ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII DE

COMBATERE A TERORISMULUIArticolul 5. Obiectivele activităţii de combatere a

terorismuluiActivitatea de combatere a terorismului are următoarele

obiective:a) protecţia persoanei, societăţii şi statului împotriva

terorismului;b) prevenirea, depistarea, curmarea activităţii teroriste şi

atenuarea urmărilor acesteia;c) depistarea şi eliminarea cauzelor şi condiţiilor de

desfăşurare a activităţii teroriste.Articolul 6. Autorităţile care desfăşoară activitatea de combatere a terorismului(1) Guvernul este principala autoritate responsabilă

de organizarea activităţii de combatere a terorismului şi de asigurarea acesteia cu forţele, mijloacele şi resursele necesare. Coordonarea activităţii autorităţilor antrenate în combaterea terorismului este efectuată de către Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale participă la combaterea terorismului în limitele împuternicirilor lor, stabilite prin acte legislative şi alte acte normative.

(3) Autorităţile care desfăşoară nemijlocit activitatea de

sub influenţa acţiunilor teroriste şi ameninţării acestora (diverse mijloace de exercitare psihică verbală, scrisă, telefon etc).56

Amplificarea evoluţiei la scară mondială a fenomenului terorismului este determinată de cauze şi condiţii care determină acest fenomen: sărăcia, politica statului orientată spre negarea dreptului sacru al popoarelor la independenţă şi autodeterminare, conflictele sociale şi politice.57

Varietatea şi complexitatea acestor cauze fac din acest fenomen una dintre cele mai complicate probleme ale zilelor noastre58.

Cele mai afectate categorii umane sunt tinerii şi femeile cărora li se adaugă milioane de emigranţi lipsiţi de cele mai elementare drepturi59.Astfel, apariţia unor noi probleme globale ale omenirii au generat noi perceperi şi noi abordări ale __________

56 Materialele conferinţei internaţionale 9-13 septembrie 2002 , 11 septembrie 2001: Noul concept de securitate internaţională, Universitatea de Stat din Republica Moldova, Institutul Muncii, Civic Education Project, Chişinău, 2002. P.203-207

57 Gheorghe Gladchi, Vilalie Sîli, Terorismul, studiu criminologic şi juridico – penal, Chişinău, 2004. P. 142

58 Tatiana Triboi , Tendinţele terorismului contemporan, Materialele conferinţei ştiinţifico practice internaţionale , Prevenirea şi combateria fenomenului terorismului: actualităţi şi perspectiv, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Academia de poliţie “Ştefan cel Mare”, Fondul “Hanns Seidel” (Germania), Chişinău, 2006. P.303-309

59 Cristina Lesnic , Probleme cauze şi tendinţe actuale ale terorismului, Materialele conferinţei ştiinţifico practice internaţionale , Prevenirea şi combateria fenomenului terorismului: actualităţi şi perspective, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Academia de poliţie “Ştefan cel Mare”, Fondul “Hanns Seidel” (Germania), Chişinău, 2006. P. 92-94


18

Valeriu Efremov

195

proceselor globalizării şi ale terorismului ca fenomen multidemensional, multifactoril, complex şi conex. Respectiv, a apărut şi necesitatea de a studia aspectele juridico - teoretice, bazele ideologice ale terorismului internaţional contemporan şi factorii ce contribuie la răspîndirea lui în contextul globalizării. Un interes aparte pentru cercetători prezintă particularităţile juridico-politice, social-politice ale terorismului internaţional ca reflexie şi consecinţă a tendinţelor şi contradicţiilor globalizării. Aceasta are o importanţă practică deosebită, întrucît formarea unui mecanism interstatal funcţional de luptă împotriva terorismului este posibil doar cu condiţia că el se va baza pe rezultatele obiective ale cercetărilor ştiinţifice, precum şi va lua în calcul efectele politicii antiteroriste ale ţărilor lumii şi comunităţii internaţionale în ansamblu. Elaborarea unui mecanism interstatal funcţional de luptă împotriva terorismului este posibil doar cu condiţia că el se va baza pe rezultatele obiective ale cercetărilor ştiinţifice, precum şi va lua în calcul efectele politicii antiteroriste ale ţărilor lumii şi comunităţii internaţionale în ansamblu.

Scopul şi obiectivele cercetării. Scopul cercetării date constă în analiza teoretico-metodologică, juridico - teoretică şi empirică a esenţei şi naturii social-politice a terorismului internaţional în contextul globalizării, a bazelor strategice şi tactice de combatere a terorismului internaţional.

Ţinînd seama că rădăcinile fenomenului sunt istorice, s-a considerat important şi necesar de a dezvălui acele momente,

terorist;d) îmbinare a metodelor publice şi secrete de combatere a

terorismului;e) folosire în complex a măsurilor de profilaxie, juridice,

politice şi social-economice;f) prioritatea protejării drepturilor persoanelor puse în pericol

de un act terorist, minimizarea pierderilor de vieţi omeneşti;g) cedări minime în faţa teroristului;h) dirijare unipersonală a forţelor şi mijloacelor antrenate în

desfăşurarea operaţiilor antiteroriste;i) publicitate minimă a procedeelor tehnice, a tacticii

de desfăşurare a operaţiilor antiteroriste şi a componenţei participanţilor la aceste operaţii.

Articolul 4. Cooperarea internaţională în domeniul combaterii terorismului

(1) Republica Moldova, în conformitate cu acordurile internaţionale la care este parte, cooperează în domeniul combaterii terorismului cu organele de drept şi serviciile speciale ale altor state, precum şi cu organizaţiile internaţionale care activează în acest domeniu.

(2) În interesul asigurării securităţii persoanei, societăţii şi statului, Republica Moldova urmăreşte pe teritoriul său persoanele implicate în activităţi teroriste, inclusiv în cazurile în care actele teroriste au fost planificate ori săvîrşite în afara teritoriului său, dar au adus daune ţării, precum şi în alte cazuri prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica


194

Valeriu Efremov

19

recurgerea la terorism în activitatea sa. Organizaţia se consideră teroristă dacă măcar una din subdiviziunile sale structurale desfăşoară activitate teroristă;

combaterea terorismului – activitate de prevenire, depistare, curmare a activităţii teroriste şi de atenuare a urmărilor acesteia;

operaţie antiteroristă – măsuri speciale îndreptate spre curmarea unui act terorist, spre asigurarea securităţii persoanelor fizice, spre neutralizarea teroriştilor şi spre atenuarea urmărilor acestuia;

zonă de desfăşurare a operaţiei antiteroriste – anumite sectoare ale unei localităţi, un mijloc de transport, o clădire, o construcţie, o amenajare, o încăpere şi teritoriul din preajma acestora, în ale căror perimetre se desfăşoară operaţia antiteroristă;

capturare de ostatici – reţinerea forţată de către un terorist sau o grupă teroristă a unor persoane în scopul constrîngerii persoanelor fizice, juridice, autorităţilor publice de a îndeplini cerinţele lor.

Articolul 3. Principiile fundamentale ale combaterii terorismului

Combaterea terorismului în Republica Moldova se întemeiază pe următoarele principii:

a) legalitate;b) prioritatea măsurilor de prevenire a terorismului;c) inevitabilitatea pedepsei pentru săvîrşirea unui act

care au lăsat unele amprente vizibile şi semnificative asuprarelaţiilor internaţionale în general, dar şi în particular, vizînd unele aspecte şi unele regiuni.

Îmbinînd în cercetarea noastră istoria şi dreptul internaţional am putea, pe de o parte, să găsim nişte explicaţii privind conceptul de terorism , iar pe de altă parte, să găsim sorginţii acestui fenomen şi, în ultima instanţă, să propunem instrumente privind lupta de prevenire şi combatere a terorismului. Axîndu-ne pe gradul de cercetare a temei şi de la interesul mare faţă de acest subiect şi scopul fixat condiţionează următoarele obiective ale problemei cercetate:

• a elucida unele evenimente istorice (secolele XX – XXI), care au contribuit la dezvoltarea terorismului contemporan;

• de a analiza aspectele teoretico-juridice, teoretico-metodologice ale terorismului internaţional, esenţa, tipologia şi ideologia lui ;

• de a examina căile de influenţă a globalizării asupra terorismului internaţional contemporan ;

• a scoate în relevanţă tipurile de terorism în conformitate cu diverse criterii de clasificare;

• de a descrie trăsăturile distinctive a terorismului şi cauzele care provoacă acest flagel pe arena internaţională; de a elucida cauzele apariţiei şi activizării terorismului internaţional în contextul globalizării;

• de a examina problemele colaborării internaţionale privind combaterea terorismului în contextul globalizării;


20

Valeriu Efremov

193

• de a elucida noiile startegii antiteroriste în condiţiile intensificării proceselor de globalizare;

• elucidarea deciziei – cadru Uniunii Europene privind lupta contra terorismului după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2011;

• de a determina direcţiile strategice de bază de profilaxiea terorismului internaţional în Republica Moldova;

• de a propune căi de luptă cu terorismul internaţional.Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării

o constituie metodele generale de cunoaştere a fenomenelor social-politice, dintre care menţionăm:

• metoda istorică, care ne-a permis să analizam evoluţia bazelor ideologice şi factorilor ce au contribuit la intensificarea activităţii teroriste la nivel internaţional;

• metodele logice generale , care ne-a permis să analizăm şi să deducem multe din aspectele terorismului internaţional ;

• metoda sistemică, a contribuit să elucidăm particularităţile social-politice ale terorismului internaţional ca reflexie şi consecinţă a tendinţelor şi contradicţiilor dezvoltării globale;

• metoda instituţională, conexă cercetării factorului instituţional-politic de combatere a terorismului în condiţiile globalizării;

• metoda structural-funcţională, orientată spre analiza colaborării internaţionale antiteroriste şi a proceselor de luptă împotriva terorismului, spre determinarea şi realizarea

- de cetăţenii unui stat împotriva cetăţenilor altui stat sau pe teritoriul altui stat;

- în cazul în care atît teroristul, cît şi victima terorismului sînt cetăţeni ai aceluiaşi stat sau ai unor state diferite, dar infracţiunea a fost săvîrşită în afara teritoriilor acestor state;

infracţiuni cu caracter terorist:- infracţiune însoţită de tentativa de a captura ilicit o

aeronavă;- infracţiune îndreptată contra siguranţei aviaţiei civile;- infracţiune gravă constînd în atentat la viaţa, integritatea

corporală sau libertatea persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, inclusiv a reprezentanţilor diplomatici;

- infracţiune avînd drept scop luarea de ostatici, răpirea sau sechestrarea ilegală a persoanelor;

- infracţiune săvîrşită cu folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate, de scrisori sau colete, în măsura în care această folosire prezintă pericol pentru persoane;

- tentativă de a săvîrşi una dintre infracţiunile menţionate mai sus sau complicitatea la acestea ori la tentativa de a le săvîrşi;

terorist – persoană implicată într-o activitate teroristă sub orice formă;

grupă teroristă – două sau mai multe persoane care s-au asociat cu scopul de a desfăşura activitate teroristă;

organizaţie teroristă – organizaţie creată în scopul desfăşurării activităţii teroriste sau organizaţie care admite


192

Valeriu Efremov

21

principale:terorism – săvîrşirea unor explozii, incendieri sau a altor

acţiuni care creează pericol pentru viaţa oamenilor ori cauzează daune materiale considerabile, ori provoacă alte urmări sociale grave în scopul violării securităţii publice, intimidării populaţiei sau determinării autorităţilor publice ori a persoanelor fizice să ia anumite hotărîri, precum şi ameninţarea cu săvîrşirea unor astfel de acţiuni în aceleaşi scopuri;

activitate teroristă – acţiuni care includ:- planificarea, pregătirea, tentativa de a săvîrşi şi săvîrşirea

unui act terorist;- instigarea la un act terorist, la violenţă împotriva unor

persoane fizice şi juridice, la distrugerea obiectelor materiale în scopuri teroriste;

- constituirea unei formaţiuni armate ilegale, a unei comunităţi (organizaţii) criminale, a unei grupe organizate în scopul săvîrşirii unui act terorist, precum şi participarea la un astfel de act;

- înrolarea, înarmarea, instruirea şi folosirea teroriştilor;- finanţarea unei organizaţii teroriste sau a unei grupe

teroriste, precum şi acordarea de sprijin acestora pe alte căi;activitate teroristă internaţională – acţiuni teroriste

înfăptuite:- de un terorist, de o grupă teroristă sau de o organizaţie

teroristă pe teritoriul a 2 sau mai multe state, aducînd prejudicii intereselor acestor state;

obiectivelor fundamentale ale politicii antiteroriste;• metoda comparată, ne-a permis să juxtapunem

şi să analizăm diferite abordări juridice şi componente ale fenomenului terorismului internaţional;

• metodele analizei de conţinut (content-analisys), analizei evenimentelor (event - analisys), diagnoza, şi pronosticul proceselor sociale.

Izvoarele cercetării sunt compuse din documente oficiale cereflectă problemele şi sarcinile combaterii terorismului. Printre acestea remarcăm legile şi actele normative ale Republicii Moldova; acordurile bilaterale ale Republicii Moldova cu alte state; materialele Centrului antiteror al ţărilor CSI, organizaţiilor Internaţionale, inclusiv rezoluţiile Asambleei Generale ONU, Consiliului de Securitate ONU, programele antiteroriste de peste hotare, rezultatele cercetărilor politologice şi sociologice, materialele presei şi Internetul. La elaborarea acestei lucrări au fost utilizate cercetările savanţilor şi specialiştilor din Federaţia Rusă, occidentali, Romînia, Republica Moldova.

Au fost folosite pe larg documente oficiale, convenţii, declaraţii ce au ca subiect combaterea terorismului internaţional. La această categorie se atribuie: Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht în 7 februarie 1992, în Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene; Tratatul privind Uniunea Europeană (TEU), incluzînd modificările aduse prin Tratatul de la Amsterdam (18 iunie 1997), în Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene; Comisia Comunităţilor


22

Valeriu Efremov

191

Europene, Propunere pentru o Decizie- cadru a Consiliului privind combaterea terorismului, COM(200I) 521 final,Bruxelles, 19 septembrie 2001; Consiliul Uniunii Europene, Decizia-cadru privind combaterea terorismului, 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial, L 164, 22 iunie 2002, (2002/475/JHA);

Convenţia Europol, adoptată la 26 iulie 1995; Poziţia Comună a Consiliului privind aplicarea măsurilor specificepentru combaterea terorismului, adoptată la 27 decembrie 2001, publicată în Jurnalul Oficial L344, la 28.12.2001, (2001/931/CFSP); Declaraţia privind combaterea terorismului, adoptată în cadrul Consiliului European din 25-26 martie 2004. Tratatul de la Lisabona, întrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Noutatea ştiinţifică a cercetării rezidă în următoarele:• se face o analiză ale aspectelor politico-juridice ale

interconexiunii terorismului internaţional în contexctul contemporan al globalizării;

• se determină direcţiile principale de combatere a terorismului internaţional, elementele unei politici eficienteîn această direcţie cu minmalizarea impactului negativ asupra populaţiei civile şi procesului de constiotuire a statului democratic şi de drept;

• se apreciează experienţa pozitivă antiteroristă mondială;• se expune un concept privind noua paradigmă a

terorismului internaţional.

ANEXA IVL E G E

cu privire la combaterea terorismului

Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Prezenta lege determină cadrul juridic şi organizatoric al

activităţii de combatere a terorismului în Republica Moldova, modul de coordonare a activităţii structurilor specializate pentru combaterea terorismului, a acţiunilor întreprinse de autorităţile publice centrale şi locale, de asociaţiile şi organizaţiile obşteşti, de persoanele cu funcţii de răspundere şi de unele persoane aparte, precum şi drepturile, obligaţiile şi garanţiile persoanelor în legătură cu desfăşurarea activităţii de combatere a terorismului.

Capitolul IDISPOZIŢII GENERALEArticolul 1. Cadrul juridic al activităţii de combatere a

terorismuluiCadrul juridic al activităţii de combatere a terorismului îl

constituie Constituţia Republicii Moldova, Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi alte acte normative care reglementează raporturile în acest domeniu.

Articolul 2. Noţiunile principale În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni


190

Valeriu Efremov

23

Împotriva Siguranţei Platformelor Fixe Situate pe Platoul Continental – Roma 10/03/88

10. Convenţia privind Marcarea Explozibililor Plastici în Scopul Detectării Acestora – Montreal 01/03/91

11. Convenţia ONU privind Reprimarea Bombardărilor Teroriste – New York 15/12/97

12. Convenţia ONU privind reprimarea Finanţării Terorismului – 15/12/97

Semnificaţia teoretică şi practică a cercetării:• Cercetarea poate fi luată în consideraţie la adoptarea

Strategiei naţionale de securitate la capitolul luptei cu terorismul internaţional.

• Unele concluzii ale cercetării pot fi luate în consuderaţie în activitatea practică a instituţiilor Republicii Moldova responsabile de preîntîmpinarea şi lupta împotriva terorismului internaţional;

• Materialele cercetării pot fifolositeîn procesul educaţional la obiectele Politologie, Drept, Conflictologie, Istorie şi alte discipline social-umanistice.

Aprobarea cercetării. Lucrarea a fost discutată şi aprobată la Facultatea de drept a Universităţii „Perspectiva - INT”, la Catedra Ştiinţe Umanistice şi Limbi străine a Instituitului Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”. Materialele cercetării au fost folosite în cadrul unor prelegeri a disciplinelor: Politologia, Construcţia Europeană, Teoria Realţiilor Internaţionale, Organizaţii internaţionale cu aspect militar, Dreptul militar. A fost prezentată o comunicare la conferinţa ştiinţifcă „Impactul terorismului internaţional asupra ştiinţei militare”, organizată la 23 decembrie 2009 la Institutul militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”. La conferinţa anuală, 6 mai 2010, de la Universitatea „Perspectiva -INT” a fost prezentat un comunicat „Uniunea Europeană – parte a luptei antiteroriste”.


24

Valeriu Efremov

189

Structura tezei. Lucrarea de faţă este compusă din întroducere, trei capitole,

fiecare incluzând anumite paragrafe în care sunt elucidate probleme legate de cauze, tendinţe actuale şi metode de combaterea a terorismului internaţional, încheere, bibliografie şi anexe. Primul capitol este intitulat ,,Consideraţii generale privind terorismul”, el cuprinde trei paragrafe în care este expusă noţiunea de terorism, definită de mai mulţi certcetători, savanţi şi jurişti internaţionali; formele şi tipurile terorismului, specificul şi caracterul acestuia din lumea întreagă, precum şi cauzele obiective şi subiective ale terorismului, cuprinzând analiza tendinţelor actuale a mişcărilor teroriste de ordin internaţional.

Al doilea capitol, este intitulat ,,Terorismul internaţional: aspect strcutural -funcţional ” şi constă din trei paragrafe în care se încearcă de a elucida structura organizaţională şi strategia comunicaţională a terorismului internaţional, fără de care este imposibil de a înţelege acest fenomen generat de procesele globalizării. Se propune o nouă paradigmă privind terorismul internaţional.

Cel de-al treilea capitol ,, Colaborarea internaţională privind prevenirea şi contracararea terorismului internaţional”, constă din două paragrafe şi oferă o examinare obiectivă a comportamentului politic al Consiliului Europei şi al statelor – membri CSI privind acţiuniule conjugate în lupta cu terorismul internaţional.

În încheiere se expun unele concepţii, principii, propuneri privind lupta cu teriorismul internaţional.

Bibliografia vine să completeze studiul. Anexele vor fi de unfolos practic la predarea unot prelegeri în cadrul disciplinilor social-umanistice.

La sfîrşitul cercetării sunt anexate de asemenea un rezumat în limba engleză, rusă.

Anexa IIICELE 12 CONVENŢII ŞI PROTOCOALE ONU

PRIVIND ANTI-TERORISMULÎn cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite următoarele 12

convenţii privind anti-terorismul au fost elaborate:1. Convenţia privind Infracţiunile si Anumite Alte Tipuri de

Infracţiuni Comise la Bordul Aeronavelor – Tokyo 14/09/632. Convenţia privind Punerea Ilegala sub Stăpânire a unei

Aeronave – Haga 16/12/703. Convenţia privind Reprimarea Actelor Ilegale Savarsite

Împotriva Siguranţei Aeronavei – Montreal 23/09/714. Convenţia privind Prevenirea si Pedepsirea Infracţiunilor

Comise Împotriva Persoanelor Protejate la Nivel Internaţional – New York 14/12/1973

5. Convenţia Împotriva Luării de Ostatici – New York 17/12/79

6. Convenţia privind Protecţia Fizica a Materialelor Nucleare – Viena 03/03/80

7. Protocolul privind Reprimarea Actelor Ilegale de Violenta Savarsite in Incinta Aeroporturilor care Deservesc Aviaţia Internaţionala, completare la Convenţia privind Reprimarea Actelor Ilegale Savarsite Împotriva Siguranţei Aeronavei – Montreal 24/02/88

8. Convenţia privind Reprimarea Actelor Ilegale Savarsite Împotriva Siguranţei Navigaţiei Maritime – Roma 10/03/88

9. Protocolul privind Reprimarea Actelor Ilegale Savarsite


188

Valeriu Efremov

25

sau chimice;(g) Răsp]ndirea de substanţe periculoase sau cauzarea de

incendii, explozii sau inundaţii, al căror efect consta ]n punerea ]n pericol a vieţii umane;

(h) Interferarea sau întreruperea alimentării cu apă, energie sau orice altă resursă naturală fundamentală, al căror efect constă în punerea în pericol a vieţii umane;

(i) Ameninţarea privind comiterea oricăror acte, din categoria celor prevăzute la lit. (a) –(h);

(j) Conducerea unui grup terorist;(k) Participarea la activităţile unui grup terorist, inclusiv

prin furnizarea de informaţii sau resurse materiale, ori prin finanţarea în orice fel a activităţilor grupului, cunoscînd faptul ca o astfel de participare contribuie la activităţile infracţionale ale grupului.

DEFINIŢIA UE A GRUPULUI TERORIST„Grup terorist” – un grup structurat format din mai mult de

doua persoane, infiinţat de o anumita perioada de timp şi careacţioneaza concertat pentru comiterea de acte teroriste.

DEFINIŢIA UE A GRUPULUI STRUCTURAT„Grup structurat” – un grup care nu este format aleatoriu

pentru săvîrşirea imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant de membri şi nu necesită stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei structuri ierarhice.

CAPITOLUL I. ASPECT GENERAL A FENOMENULUI „TERORISM”

„Terorismul este violenţă, dar nu orice formă de violenţă este terorism”.

Walter Laqueur, „Terorismul nou”.

§ 1.1. TERIROSMUL ÎN CONTEXT ISTORICŢinînd seama că rădăcinile fenomenului sunt istorice, s-a

considerat important şi necesar de a dezvălui acele momente, care au lăsat unele amprente vizibile şi semnificative asuprarelaţiilor internaţionale în general, dar şi în particular.

Vom încerca să facem o privire de ansamblu asupra istoriei terorismului : începuturile terorismului şi a dezvoltării sale dea lungul secolelor, să vedem evoluţia acestui fenomen în ultimele secole până la formele contemporane ale terorismului. Dorim să ne concentrăm pe însăşi evoluţia sensului termenului de “terorism”.

Terorismul nu este pur şi simplu sinonim războiului civil, războiului de gherilă şi banditismului, ci are o varietate de înţelesuri diferite în întreaga istorie. Pentru a vorbi despre terorism, este necesar să fie conştientizat sensul cuvîntuluiterorism. Dar, deoarece terorismul ca termen şi-a schimbat sensul de a lungul secolelor, o imagine de ansamblu asupra istoriei terorismului va ajuta să înţelegem dificultăţile în găsirea


26

Valeriu Efremov

187

unei definiţii precise a termenului.Istoria terorismului are rădăcini adînci în timp. Primele

rapoarte cu privire la grupurile teroriste au fost făcute de Seneca, Cicero şi Falvius Josephus. Teroarea poate fi datată începînd cu secolul al XIV- lea. Au fost unele activităţi teroriste în perioada secolelor XIV - XVIII , însă originile terorismului modern au fost menţionate de Maximilien Robespierre în lucrarea sa „Regim de Terreur” (Regim de teroare) în 1793. Începând cu secolul al XIX – lea , terorismul modern a fost utilizat în principal de către extrema stîngă europeană pentru a atinge obiective politice. Secolul al XX - lea a adus o altă schimbare în cadrul terorismului şi utilizarea teroarei, deoarece se dovedeşte a avea o faţetă tot mai pronunţată internaţională.

Pentru a înţelege mai bine evoluţia istorică ne vom concentra acum asupra evoluţiei terorismului dea lungul secolelor: originile terorismului, originile timpurii ale terorismului modern, terorismul modern, terorismul secolului XX.

Originile terorismuluiPrima organizaţie teroristă cunoscută în istorie a fost zelotul

(gr.zelotes). Membrii unei secte evreieşti, cunoscută mai ales prin opoziţia agresivă faţă de stăpînirea romană a Palestinei, dar şi faţă de politeism. A avut o aripă extremistă, renumită pentru terorismul şi asasinatele ei.

Partidul zeloţilor, descris de istoricul evreu Josephus Flavius ca „a patra filosofie” între evrei, a fost întemeiat de Iuda Galileanul, care a condus o revoltă împotriva Romei în

DEFINIŢIA UE A ACTULUI TERORIST„Act terorist” - unul din următoarele acte intenţionate care,

avînd în vedere contextul ori natura sa, poate aduce prejudicii grave unei ţări sau unei organizaţii internaţionale, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune de legea naţionala şi este comisă în scopul:

(i) Intimidării în mod grav a populaţiei, sau (ii) Obligării ilegale a unui Guvern sau a unei organizaţii internaţionale să îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui act, sau

(iii) Destabilizării grave sau distrugerii structurilor politice, constituţionale, economice sau sociale fundamentale ale unei tţări sau organizaţii internaţionale:

(a) Atacuri la viaţa unei persoane, ce pot cauza moartea;(b) Atacuri la integritatea fizica a unei persoane;(c) Răpirea şi luarea de ostatici;(d) Cauzarea de distrugeri grave unei facilitaţi publice sau

Guvernamentale, unui sistem de transport, unei facilitaţi de infrastructură, inclusiv unui sistem de informaţii, unei platforme fixe aflata pe platoul continental, unui loc public sau proprietăţiprivate, daca este de natura să pună în pericol viaţa umană, sau care generează pierderi economice majore;

(e) Punerea stăpînirii pe o aeronavă, navă sau alte mijloace de transport public sau transport al bunurilor;

(f) Producerea, posesia, achiziţia, transportul, furnizarea sau folosirea armelor, explozibililor, armelor nucleare, biologice sau chimice, precum şi cercetarea sau producerea armelor biologice


186

Valeriu Efremov

27

Anexa IIDEFINIŢIILE UE PRIVIND ACTELE TERORISTE

ŞI AUTORII ACTELOR TERORISTEÎn scopul Deciziei Cadru a Consiliului din data de 13 iunie

2002 privind Combaterea Terorismului şi a Poziţiei Comune a Consiliului din data de 27 Decembrie 2001 privind Aplicarea unor Măsuri Specifice în Scopul Combaterii Terorismului,Uniunea Europeana a elaborat definiţii ale următorilor termeni:

- Persoane, grupuri sau entităţi implicate în acte teroriste;-Act terorist;- Grup terorist;-Grup structurat;DEFINIŢIA UE A PERSOANELOR, GRUPURILOR

ŞI UNTITĂŢILOR IMPLICATE ÎN ACTE TERORISTE„Persoane, grupuri şi entităţi implicate în acte teroriste”

reprezintă:- Persoanele care comit, sau încearcă sa comită acte teroriste,

sau care participă ori facilitează comiterea de acte teroriste,- Grupurile şi entităţile deţinute sau controlate, direct

sau indirect, de către astfel de persoane; persoane, grupuri şi entităţi care actioneaza in numele, sau la dispoziţiile unor astfel de persoane, grupuri şi entităţi, incluzînd fonduri derivate sau generate de proprietăţi deţinute sau controlate, direct sau indirect, de către astfel de persoane şi asociaţi ai acestora, grupuri şi entităţi.

anul VI î.Hr. Ei s-au opus plăţii tributului de către Israel unui împărat păgîn, spunînd că acestă plată este un act de trădare faţă de Dumnezeu, adevăratul Împărat al lui Israel. Au fost denumiţi zeloţi deoarece au urmat exemplul lui Matatia şi a fiiloracestuia, care au dat dovadă de zel pentru Legea lui Dumnezeu, atunci cînd Antioh IV a încercat să suprime religia iudaică, dar şi exemplul lui Fineas care a dat dovadă de un zel comparabil în perioada de apostazie din pustie (Num.25:11). Cînd revolta din anul VI î.Hr. a fost înăbuşită, zeloţii au păstrat viu spiritul ei timp de 60 de ani.

Cele mai multe informaţii despre grupul terorist le aflămdin scrierile lui Josephus Falvius, despre „sicarii”. Romanii i-au numit «sicarii» sau „oameni de pumnal”, deoarece aceştea efectuau crime şi asasinate cu pumnale scurte. „Sicarii” atacau duşmanii lor, în principal, şi alţi evrei, la lumina zilei folosind pumnalul scurt.

Un alt exemplu de terorism timpuriu este Ordinul asasinilor sau «Hashhashin», care a fost o sectă activă secretă islamică în Iran şi Siria în perioada secolelor XI – XIII. Originile lor vin de la la Hassab am Sabah ( primul Mare Maestru al Ordinului de Asasini), care au adoptat o extremă a doctrinei lui Ismail care chema la confiscarea unor cetăţi muntene. Forţa Asasinilor a constituit-o terorismul (fedai). Pentru ca secta să cuprindă cît mai mulţi membri, Asasinii recurgeau la răpirea viitorilor adepţi. Copii sau tineri erau ridicaţi cu forţa de ismailiti călări, de pe păşuni sau chiar din curţile caselor, şi duşi pe cărări ascunse


28

Valeriu Efremov

185

sau pe drumuri puţin umblate spre cetatea Alamut. Indeplinind poruncile lui Hassan Bin Sabbah, adepţii cultului, omorau conducători politici.

Selgiucizii erau cel mai adesea ţintele atacurilor teroriste, deoarece aveau o altă religie decît cea siită, nu erau de origine iraniană şi supuneau populaţia unui regim de trai vitreg. Într-o cronică din secolul al XIV-lea, Rashid ad Din dedică un capitol istoriei ismailiţilor de la Alamut şi ofera trei liste cu numele a 75 de persoane asasinate în timpul conducerii lui Sabbah. Printre aceştea se numă şi opt şefi de stat (califi, sultani), şase viziri, şaptesprezece emiri, vali (conducători de regiune), muftii, cadii60.

În prezent, ismailiţii din ramura nizarită se găsesc in Siria, Oman, Tadjikistan, Pamir, în unele locuri din Iran şi în nordul Afganistanului, însă structura Asasinilor din Alamut nu reprezintă oare o matrice pentru grupările teroriste de tipul Al-Qaeda sau ale teroriştilor ceceni (oficiali ruşi au afirmatdupă evenimentele din Abhazia că teroriştii erau drogaţi)?Mai tîrziu Asasini au decis să transfere activităţile lor din regiunile montane, în principalele centre. Pe parcursul anilor asasinii au ucis un număr mare de inamici, mai ales creştini, dar, de asemenea, sunniţi. __________

60 Vezi: Maricia Giculescu. Originile terorismului. Ismailismul şi Asasinii .- http://paisie.freehostia.com/Civilizatie/RazbCiv/010_Asasinii.htm

Combatere a Terorismului. Încurajarea tuturor statelor pentru adoptarea de măsuri eficiente în vederea prevenirii şi combateriiterorismului, şi în special în vederea prevenirii şi combaterii finanţării terorismului.

- Mobilizarea tuturor statelor, care nu au semnat sau ratificatîncă Convenţiile şi Protocoalele ONU împotriva terorismului, în vederea semnării, ratificării şi implementării depline a acestor Convenţii şi Protocoale, precum şi încurajarea statelor de a se conforma prevederilor acestora;

-Facilitarea încheierii negocierilor privind Convenţia Cuprinzătoare privind Terorismul şi Convenţia privind reprimarea actelor de terorism nuclear;

- Abordarea problemei acordării de asistenţă tehnică terţelor ţări, în ceea ce priveşte anti-terorismul;

-Evidenţierea faptului că toate eforturile de combatere a terorismului trebuie să respecte drepturile omului ţi libertăţile fundamentale, dispoziţiile legii şi, unde este cazul, dreptul umanitar şi accentuarea faptului că, în abordarea terorismului, nu trebuie încălcate drepturile omului;

- Aplicarea unei presiuni politice puternice asupra statelor care instigă, sprijină sau adăpostesc terorişti.


184

Valeriu Efremov

29

IV. ACŢIUNI EXTERNE PRIVIND LUPTA UE ÎMPOTRIVA TERORISMULUI

24. Concluziile Consiliului cu privire la Acţiunea Externă a Uniunii Europene împotriva terorismului, adoptata la 22 Iulie 2002, constituie un cadru vast în ceea ce priveşte politica externă a Uniunii Europene în domeniul luptei anti-teroriste. Prin elaborarea acestui cadru, Consiliul a adopta o abordare multi-direcţională, asigurînd în acest fel integrarea luptei împotriva terorismului în cadrul tuturor aspectelor politicii externe a Uniunii Europene, inclusiv CFSP/E

V. MĂSURI OPERAŢIONALE GENERALE37. În plus faţă de măsurile menţionate în capitolele II, III

şi IV, Uniunea Europeană va avea un rol activ în promovarea cooperării internaţionale pentru reprimarea terorismului, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

38. Ori de cîte ori se comite un act terorist, Uniunea Europeană va condamna un astfel de act, pe baza procedurilor comune din cadrul CFSP.

39. Uniunea Europeană va folosi dialogul său politic cu ţări terţe în scopul sporirii prevenirii şi reprimării terorismului şi va face demersuri, acolo unde este cazul, pentru:

- Menţinerea ;i lărgirea cooperării internaţionale ]n lupta împotriva terorismului precum şi în scopul eficientizăriiacesteia;

- Încurajarea tuturor statelor pentru conformarea cu rezoluţiile ONU privind terorismul, în special UNSCR 1373/2001, precum şi pentru cooperarea deplină cu Comitetul de

Originea timpurie a terorismului modern Pînă la constituirea statului modern, după «Tratatul de la

Westfalia», orzul terorismului există. La acel moment nu existau surse suficiente de comunicaţie şi cauzele care ar putea inspiraterorismului (de exemplu, schisma religioasă, conflictele etniceşi insurecţia) fapt ce a condus la lupte deschise şi războaie între regate şi state.

Revoluţia franceză marchează o schimbare în utilizarea terorismului pe termen lung şi acte teroriste. «Regimul de Teroare» a lui Maximilien Robespierre din Franţa în 1793-1794 a întrodus în circuit cuvîntul englezesc „terrorism˝. Iniţial, un instrument de stat, regimul a fost conceput pentru a consolida puterea guvernului revoluţionar nou instalat, protejîndu-l de la elemente considerate „subversive”. Sub o asemenea justificare, aproximativ 40.000 de persoane au fost executatede ghilotină, o soartă asemănătoare a avut mai tîrziu în acelaşi an Robespierre şi locotenenţii săi de top. Anunţul său privind o nouă listă a subversivilor a condus la o contra-inchiziţie de către unii din guvernul revoluţionar, care se temeau ca numele lor ar putea fi consideraţi ca „trădători”. Intotdeauna încărcat cu valori terorismul a fost, iniţial, un termen pozitiv, dar în condiţiile regimului de teroare, terorismul în sine a început să ia o conotaţie negativă care o desfăşoară astăzi. „Teroarea nu este altceva decît justiţie, promptă, severă, inflexibilă; prin urmare,este o emanaţie a virtuţii, nu este atît de mult un principiu special, deoarece este o consecinţă a principiului general al


30

Valeriu Efremov

183

democraţiei aplicate la nevoile ţării noastre cele mai urgente,”- menţiona Maximilien Robespierre61.

Terorismul modern În secolul al XIX-lea, terorismul a instituit societăţile

secrete de patrioţi italieni şi irlandezi, dar, de asemenea, s-a manifestat în majoritatea ţărilor din Balcani, şi, desigur, printre anarhiştii extremi. Cu toate acestea, teroriştii ruşi au fost cei mai de succes înainte de primul război mondial, şi au influenţatextrema stîngă europeană cu conceptul lor de terorism, în cazul în care utilizarea teroarei a fost văzută ca un instrument mai rapid şi mai mai eficient de a distruge înţelegerile.

Axîndu-ne pe secolul al XIX-lea, putem evedienţa două atacuri teroriste deosebite : martie 1881 şi mai 1882, asasinarea ţarului rus Alexandru al II- lea şi asasinarea Domnului Cavendish şi Henry Thomas Burke, secretar şef al administraţiei britanice în Irlanda şi unul din principalele ajutoare .

Precum şi în Irlanda, a existat o tradiţie revoluţionară şi în Rusia, datînd cu asasinările ţariste de mai inainte, dar care nu au fost neapărat cu caracter terorist . În legătură cu terorismul în limba rusă trebuie să menţionăm „Volya Narodnaia ” (Voinţa poporului) , chiar dacă aceasta a fost stabilită mai întîi ca un grup revoluţionar, incercand sa propage ideea de revoltă printre ţărani (care sa încheiat cu un eşec total, deoarece obiectivele __________

61 Maximilien Robespierre; brainyquote.com

deplină şi universală a Rezoluţiei Consiliului de Securitate 1373/2001 şi a altor Rezoluţii ale Consiliului de Securitate cu privire la lupta împotriva terorismului, continuă sa fie o prioritatepentru Uniunea Europeană şi Statele Membre.

21. În domeniul normativ, cele 12 Convenţii ONU şi Protocoale joaca un rol central în lupta împotriva terorismului, iar aceste instrumente continuă să fie de o importanţă deosebită.Uniunea Europeană acorda o importanţă deosebită semnării, ratificării şi implementării depline a acestor Convenţii şi Protocoale internaţionale şi continuă să depună eforturi pentru a se asigura că Statele membre UE se conformează prevederilor acestor Convenţii şi Protocoale.

22. Uniunea Europeană consideră că abordarea sectorială în ceea ce priveşte negocierea şi încheierea convenţiilor ONU cu privire la antiterorism (traficul aerian, siguranţa maritimă, luarea de ostatici, bombardarea, finanţarea) a fost încununată de succes şi continuă să lupte pentru adoptarea cît mai curînd a Conveţiei privind Reprimarea Actelor de Terorism Nuclear.

23. Uniunea Europeană sprijină în mod ferm ajungerea în cel mai scurt timp la un consens în cadrul negocierilor privind Convenţia Cuprinzătoare privind Terorismul. Convenţia Cuprinzătoare ar trebui să furnizeze un plus de valoare, prin completarea lipsurilor prezente generate de problemele nereglementate, păstrînd în acelaşi timp „aquis-ul” convenţiilor sectoriale anterioare.


182

Valeriu Efremov

31

problemelor legale legate de terorism. Al Şaselea Comitet şi comitetul Ad-hoc însărcinat să completeze reţeaua de Convenţii şi Protocoale Internaţionale ce au legătura cu actele de terorism, au un rol central în lupta împotriva terorismului. Uniunea Europeana consideră că este esenţială ajungerea la un consens, în ceea ce priveşte problemele referitoare la terorism. Din aceste motive, Uniunea Europeana va canaliza toate eforturile pentru derularea unui dialog constructiv şi eficient în cadrul Adunării generale ONU, cu toate părţile şi grupurile implicate.

18. Uniunea Europeana consideră că înfiintarea Comitetuluide Combatere a Terorismului a reprezentat un pas esenţial, întrucât în prezent, pentru prima dată, există un mecanism de monitorizare a implementării universale a obligaţiilor legale ale Statelor Membre ONU, în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului. Uniunea Europeană este hotărîtă să sprijine activitatea CTC.

19. Uniunea Europeană recunoaşte rolul Diviziei de Prevenire a Terorismului din cadrul Centrului Internaţional de Prevenire a Criminalitatii, precum şi contribuţiile acestei unităţi la sporirea eforturilor internaţionale de prevenire a terorismului.

c) Cadrul legal cuprinzător al Organizaţiei Naţiunilor Unite

20. Uniunea Europeană este de părere ca Organizaţia Naţiunilor Unite a dezvoltat un cadru legal cuprinzător, pe care UE este hotărîta să-l implementeze în totalitate. Implementarea

revoluţionarilor erau diferite de cele ale ţăranilor). În momentul în care şeful poliţiei politice a fost impuşcat din cauza maltratării membrilor Narodnaya Volya, majoritatea grupului a cîştigat de la terorism şi credea că strategia teroristă ar duce la un succes rapid.

Cu fondarea Partidului Social Revoluţionar în 1900 a început terorismul sistematic. Filiala detaşamentului armat (Boevaya Organisatsia – Organizaţie Combativă) a fost înfiinţată şi a fostactivă în întreaga ţară, deoarece nu a existat un sprijin mai mare în societate privind terorismul la momentul respectiv. În ciuda multor atacuri regimul ţarist a recuperat o mare parte din terenul pierdut deoarece stimulul revoluţionar s-a epuizat. Terorismul nu a reuşit să răstoarne regimul, însă în anii care au condus la revoluţia din 1917, nu au existat atacuri teroriste majore.

Terorismul secolului al XX - lea Vom menţiona că până la izbucnirea primului război

mondial, atacurile teroriste au avut loc peste tot în lume. Mişcarea cea mai surprinzătoare la acel moment a fost cea a anarhistilor, care se răspîndeşte peste tot în Europa şi a influenţatopinia publică. În ciuda anarhiştilor, socialiştii şi radicalii nu aveau mult comun cu opinia publică şi erau trataţi la fel. În această perioadă au existat multe încercări de a ucide oameni de stat între anii 1880 şi primul deceniu al secolului XX. În acest timp, terorismul a fost considerat ca un fenomen cu totul nou, şi faptul că uciderile politice au avut o istorie foarte lungă părea să fi uitat acest fenomen.


32

Valeriu Efremov

181

Primul Război Mondial încheie această perioadă, şi în timpul războiului cîteva acte de terorism au avut loc. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că teroarea părea inutilă, la unmoment în care milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă.

Pînă la primul război mondial terorismul s-a convenit a ficonsiderat drept o aripă ideologică, chiar şi la acel moment argumentul rămînea a fi fost îndoielnic, dar cu siguranţă înperioada razboiului si după, nu a fost aşa să fie înainte de 1914,cu respectarea caracterului individual a diferitelor grupuri teroriste. În ciuda generalizărilor care sunt în cea mai mare parte înşelătoare, se poate spune că, după primul război mondial, terorismul a fost folosit mai mult de extremă dreapta decît de cea stînga. Un exemplu tipic este „Freikorps-ul german”, grupuri mici de soldaţi şi studenţi care au fost prea mici ca să lupte în război şi menite să protejeze acum ţara lor împotriva pericolelor externe şi interne (una dintre victimele lor, cele mai proeminente au fost Karl Liebknecht şi Rosa Luxmeburg 1919, şi Walter Rathenau, ministrul german de Externe, 1922). Au fost, de asemenea, operaţiuni teroriste în Italia, în primele zile ale fascismului italian şi în România de către Garda de Fier română, un partid politic de extrema dreaptă care, de asemenea a fost angajat în terorism. Fascismul şi comunismul ferm subscris la violenţă, dar susţineaau mai mult terorismul colectiv decît cel individual.

După al Doilea război mondial terorismul a devenit mai

actelor teroriste. }n acest sens, Uniunea Europeana ;i-a exprimat interesul sincer ]n a coopera mai activ ;i mai str]ns cu toţi actorii mari, ]n vederea realizării scopului comun de combatere a terorismului.

a) Alegerea forumului internaţional competent să abordeze problema terorismului

15. Uniunea Europeana consideră că lupta împotriva terorismului ar trebui abordată în cadrul diferitelor organizaţii şi organisme internaţionale, în conformitate cu puterile şi mandatul fiecărui organism. Problema forumului corespunzător şi a rolului diferitelor organisme regionale şi internaţionale ar trebui abordată atît în cadrul Uniunii Europene cît şi în cadrul dialogului politic cu tări terţe, în vederea atingerii unei coerente şi evitării suprapunerii, şi astfel să se asigure cel mai mare impact colectiv posibil.

b) ONU16. Uniunea Europeana recunoaşte rolul central al

Organizaţiei Naţiunilor Unite în lupta împotriva terorismului şi işi menţine hotărârea în ceea ce priveşte sprijinirea ONU în eforturile sale.

17. Recunoscînd responsabilitatea primordială a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite în ceea ce priveşte menţinerea păcii şi securităţii şi implicit responsabilitatea de a acţiona în anumite cazuri, Uniunea Europeana este de părere ca, în cadrul Naţiunilor Unite, Al şaselea Comitet al Adunării Generale este forumul cel mai potrivit pentru examinarea amanunţită a


180

Valeriu Efremov

33

terorismului trebuie s respecte drepturile omului şi libertăţile fundamentale, dispoziţiile legii şi, unde este cazul, dreptul umanitar. Violenţa nu trebuie să fie îndreptată niciodată împotriva civililor, sub pretextul combaterii terorismului. Actelor teroriste nu trebuie să li se răspundă prin încălcarea drepturilor omului, iar lupta împotriva terorismului trebuie să se desfaşoare în conformitate cu dreptul internaţional privind drepturile omului aşa cum este acesta stabilit de instrumentele internaţionale relevante. Drepturile omului, aşa cum sunt ele definite în aceste instrumente internaţionale, se aplică tuturor persoanelor, inclusiv celor care au comis sau sunt suspectate că au comis acte teroriste.

13. Nu sunt permise limitări ale drepturilor omului şi ale libertatilor fundamentale, cu excepţia celor stabilite de instrumentele relevante privind drepturile omului. În plus există drepturi de la care nu se poate face derogare în nici o situaţie: dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus torturii sautratamentelor ori pedepselor crude, inumane sau degradante; dreptul la libertatea de gândire, constiinţă şi religie; dreptul de a nu fi considerat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni dacă fapta nu era prevăzuta ca infracţiune la momentul săvîrsirii.

III. ABORDAREA UE PENTRU COMBATEREA TERORISMULUI INTERNAŢIONAL

14. Uniunea Europeana consideră că lupta împotriva terorismului necesită o acţiune internaţională concertată şi o pregătire naţională eficientă pentru prevenirea şi reprimarea

popular în Orientul Mijlociu şi Asia, dar nu în Europa, dar în 1960 o nouă legătură cu stînga inspiră terorismul apărut în Europa. În Germania a fost „Armata Roşie”, care a fost activă timp de 28 de ani şi a fost implicată în mai multe asasinate, răpiri şi deturnarea avionului. La 20 aprilie 1998 a fost anulat, dar pînă în prezent unele dintre atacuri nu au fost prevenite şi există încă unii terorişti deţinuţi din acest grup. Halbă împuşcat de membri ai Armatei Roşii germane.

În Irlanda de Nord şi grupările teroriste separatiste din Spania au fost, de asemenea, active în a doua jumătate a secolului al XX - lea, pentru a obţine independenţa pentru o regiune specială şi un grup etnic. Ambele grupuri au săvîrşit o mulţime de atacuri cu bombă - maşină şi au ucis mai mulţi politicieni, în scopul de a atinge scopurile lor. Cu „Vinerea Mare” sau „Acordul Belfast” din 10 aprilie 1998, guvernul britanic şi irlandez , aprobat de majoritatea partidelor politice, a fost un pas important spre un viitor constituţional al Irlandei de Nord. Acordul a încheiat activităţile IRA.

Cînd se vorbeşte despre terorismul secolului XX, putem recunoaşte două mişcări majore în terorism, prima este descrisă de terorismul de stînga şi a separatiştilor (nu numai în Europa), al doilea este aşa-numitul terorism internaţional, care a afectat lumea occidentală nu pentru prima dată la 11 septembrie 2001, dar cu această zi dimensiunea terorismului internaţional a devenit evidentă. Această zi a marcat un nou pas în istoria terorismului şi a devenit evident pentru statele occidentale cît de vulnerabile sunt la etapa istorică contemporană.

§ 1. 2. DEFINIŢII A TERORISMULUIEvenimentele care au avut loc recent în Federaţia Rusă încă odată confirmă că terorismul prin formele sale a devenit un flagel


34

Valeriu Efremov

179

din ce în ce mai teribil, spectaculos, din ce în ce mai activ şi periculos pentru întreaga omenire. Acestea fiind spuse coincidîn mare măsură cu unii autorii români62.

O definitie a terorismului, unanim acceptata de specialistiidin domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu exista încă. Singura zona unde aceştia se înţeleg oarecum este cea în care se acceptă tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clară despre terorismul de stat – exercitat de agenţii specializate, care deţin monopolul coerciţiei – şi terorismul politic – exercitat de „actori vremelnici”, practicat la începuturile sale la nivel intern, apoi la nivel international şi intercontinental. Acesta din urma are ca autori indivizi sau grupuri bine pregatite şi puternic motivate etnic, religios, politic.

Terorismul în sine foloseşte deliberat şi sistematic mijloace violente ori ameninţări care trebuie să aibă ca rezultat provocarea de neîncredere, teama, panica, nesiguranţa, ignorînd orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atît structura sociala, cît şi individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de percepţie a imaginii societăţii de care membrii acesteia depind şi în care îşi pun toata încrederea.

Ca actul terorist să fie cît mai perturbat, el trebuie să se remarce printr-o acţiune masivă de groază, care să producă__________

62 Vezi: Ion Bodunescu, Dan-Romeo Bodunescu, Relaţii internaţionale, problematici şi priorităţi pentru mileniul III, Editura Tipoalex, 2000, p. 175.

îndeplinirea unui act, sau în scopul destabilizării grave sau a distrugerii structurilor politice, constituţionale, economice sau sociale fundamentale ale unei ţări sau organizaţii internaţionale.

9. Uniunea Europeana nu recunoaşte conceptul de „stat terorist”. Actele statelor sunt acoperite corespunzător de regulile dreptului internaţional, altele decît cele referitoare la actele de terorism.

10. Uniunea Europeana recunoaşte inter-relaţionarea dintre terorism şi crima organizată, traficul ilicit de droguri,spălarea banilor, traficul ilegal de arme şi mişcările ilegalede materiale nucleare, chimice, biologice şi alte materiale cu potenţial distructiv. În acest scop este necesară intensificareaeforturilor de coordonare la nivel naţional, sub-regional, regional şi internaţional, în vederea întăririi răspunsului globale la aceasta provocare gravă şi ameninţare la adresa securităţii internaţionale.

c) Terorismul şi drepturile omului11. Uniunea Europeana este de părere ca trebuie făcută o

distincţie între actele infracţionale individuale şi actele ce pot fi atribuite statelor. Potrivit dreptului internaţional, doar statele sunt răspunzătoare din punct de vedere legal pentru protecţia drepturilor omului. Totuşi, actele teroriste, ce pot fi definiteca fiind acte infracţionale, afectează in mod grav drepturile omului.

12. Eforturile naţionale şi internaţionale de combatere a


178

Valeriu Efremov

35

7. Lupta împotriva terorismului implică o abordare cuprinzătoare şi multilaterală din partea comunităţii internaţionale, care să cuprindă printre altele mijloace politice, legale, economice, diplomatice şi, dacă este necesar, militare. Dialogul politic este esenţial. Uniunea Europeana se axează de asemenea, pe nevoia de a furniza asistenţă tehnică acelor ţări care nu sunt capabile să implementeze eficient măsuri antiteroriste.Mijloacele militare vor trebui folosite doar în ultima instanţă, ca măsuri coercitive, în conformitate cu Carta ONU.

b) Definiţia terorismului şi interrelaţionarea cu alte concepte

8. Comunitatea internaţionala nu a elaborat o definiţie a terorismului111. IâÎn scopul Deciziei Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002, privind Combaterea Terorismului, şi a Poziţiei Comune a Consiliului din 27 decembrie 2001, privind Aplicarea măsurilor Specifice de Combatere a Terorismului, UniuneaEuropeană a definit actele teroriste şi persoanele care săvîrşescacte teroriste. Definiţiile sunt cuprinse in Anexa 1 a acestui Ghid.

Uniunea Europeană consideră actele teroriste ca fiind acteinfracţionale săvîrsite în scopul intimidării grave a populaţiei, sau în scopul obligării ilegale a unui Guvern sau a unei organizaţii internaţionale să îndeplinească sau să se abţină de la ___________

111 Totuşi, o definiţie universal acceptata a actului terorist este prevăzuta de Convenţia

Internaţionala privind Reprimarea Finantarii Terorismului din 1999.

rapid o mare ruptură psihologică şi afectivă dintre conducerea societăţii şi membrii ei; să genereze o explozie de comentarii în mass-media cu un impact social paralizant şi destabilizator.

Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronunţat simţ al frustrării, al unei nedreptăţi sau injustiţii sociale ori politice. El blamează de fiecare dată o instanţă sau o autoritate politica, considerînd că injustiţia nu poate fi înlăturata decît printr-o metodă violentă. Din această cauză, fenomenul s-a şi autodefinit ca fiind „tactica ultimei soluţii”.

Vom încerca în mod cronologic să prezentăm unele încercări de a defeni terorismul:

• ameninţarea cu folosirea violenţei sau chiar folosirea acesteia în scopuri politice63.

• acte de violenţă planificate, folosite în scopuri politice, explicite, îndreptate împotriva unei puteri organizaţionale sau structuri statale şi, care implică un număr relativ mic de conspiratori64.

• folosirea sistematică a violenţei în scopuri politice, îndreptată împotriva celor neimplicaţi direct în conflictulpolitic, iar tăria sa depinde de patru factori: arme, mobilitate, comunicaţii şi bani65.__________

63 Vezi: Terminologia de specialitate, terorism, antiterorism (Crozier, 1960) – S.P.P., 1993

64Vezi : Terrorism Group Profiles – U.S. Gouvernnent Office WashingtonD.C. (Hamilton 1978), 1999- 2000.

65 Vezi: The New Encyclopedia Britanica Inc.( Tromp 1979), 1995.


36

Valeriu Efremov

177

• acţiunile teroriste sunt ostentative (demonstrative) spectaculoase şi teatrale, iar victimele sunt simple instrumente în jocul terorist66.

• folosirea extinsă şi sistematică a violenţei ofensive, a crimei şi distrugerii, vizând oficialităţile guvernamentale şi populaţia în general, ca şi proprietatea publică şi privată în scopul de a determina indivizii, grupurile, comunităţile, entităţile economice şi administrative să-şi schimbe comportamentul şi strategiile actuale astfel încât să corespundă cererilor teroriste67.

• folosirea violenţei sau ameninţării cu violenţa în scopuri politice de către persoane sau bunuri indiferent dacă acţionează pentru sau împotriva autorităţii guvernamentale stabilite, dacă asemenea acţiuni urmăresc influenţarea unui grup ţintă, aflatdincolo de victima sau victimele imediate68.

• formă de conflict de intensitate scăzută, sub pragul deviolenţă al operaţiunilor militare specifice războiului, dar mult mai mult decât simplele acte sporadice şi izolate de violenţă. Şi aceasta pentru că, dincolo de „perfecţionarea” mijloacelor şi metodelor de război terorist, utilizate de diverse grupări izolate, violenţă al operaţiunilor militare specifice războiului,dar mai__________

66 Vezi : Mr. Laurenţiu D. Niţa, Terorism, Antiterorism, Contraterorism (Hacker 1981), 1997.

67 Vezi : Heliona Ianculescu, Cazuri celebre în istoria terorismului, Editura Niculescu(Sherman 1981), 1998.

68 Vezi : Maxim Ioan, Terorismul: cauze, efecte şi măsuri de combatere, Editura Meridian (Leger 1990), 1998.

II. ABORDAREA GENERALĂ A TERORISMULUI3. Terorismul este una dintre cele mai importante provocări

comune cu care se confrunt comunitatea internaţional^^. Lupta împotriva terorismului rămane una din cele mai mari priorităţi ale Uniunii Europene.

a. Abordarea generală4. Uniunea Europeana condamnă toate actele de terorism ca

fiind nejustificate şi de natură criminală, indiferent de motivaţie, forme şi manifestări.

5. Terorismul constituie o ameninţare la adresa securităţii interne şi poate constitui o ameninţare la adresa securităţii internaţionale, a relaţiilor paşnice dintre state şi la adresa dezvoltării şi funcţionării instituţiilor democratice în lume. Lupta împotriva terorismului este un proces pe termen lung, iar provocările pe care le generează acesta sunt de natură globală. Din aceste motive, este necesar un răspuns global din partea comunităţii internaţionale.

6. Uniunea Europeana este împotriva acordării de concesii cererilor teroriştilor şi este hotărîta să prevină beneficiile pe careteroriştii le pot obţine în urma săvîrşirii actelor lor. Este esenţială aducerea în fata justiţiei a celor care comit, organizează si sponsorizează terorismul, precum şi tragerea la răspundere a celor responsabili pentru ascunderea, sprijinirea sau adăpostirea unor astfel de persoane, în conformitate cu legea internaţională şi dispoziţiile legii.


176

Valeriu Efremov

37

ANEXA IGHIDUL

PRIVIND ABORDAREA COMUNĂ ÎN LUPTA IîPOTRIVA TERORISMULUI110

I. ITRODUCERE1. Ghidul privind Abordarea Comuna În Lupta împotriva

Terorismului constituie o unealtă în dialogul politic precum şi în relaţiile externe ale Uniunii Europene, precum şi o baza pentru Uniunea Europeana în a-şi demonstra angajamentul său în prevenirea şi reprimarea terorismului, într-o manieăa vizibiăa şi coerentă. În acest context, documentul va constitui o bază pentru formularea şi prezentarea poziţiei şi declaraţiei Uniunii Europene.

2. Totodată, ghidul constituie o contribuţie la îndeplinirea obiectivului Uniunii Europene de a axa dialogul politic, direct asupra unor ţări anume, regiuni şi cadre multilaterale precum şi asupra unor probleme specifice legate de combatereaterorismului. Ghidul constituie un document intern ce insoţeşte Planul de Acţiune UE adoptat la data de 21 Septembrie 2001 de către Consiliul European şi totodată, stabileşte în linii mari abordarea antiteroristă a UE în ceea ce priveşte problemele importante pentru dialogul politic.__________

110 Ghidul privind Abordarea Comuna in Reprimarea Terorismului Internaţional, document ce a fost emis in 1986 si revizuit in 1996 si 1999. Ultima versiune a Ghidului a fost modificata semnificativ pentru a avea in vedere evoluţiile

de după 11 Septembrie.

mult decît simplele acte sporadice şi izolate de violenţă. Şi aceasta pentru că, dincolo de „perfecţionarea” mijloacelor şi metodelor de război terorist, utilizate de diverse grupări izolate, în susţinerea („sponsorizarea”) terorismului internaţional s-au implicat şi unele state, ceea ce afectează şi mai mult pacea şi securitatea lumii69.

• acte de violenţă prin care persoane sau grupuri de persoane atentează la viaţa, integritatea corporală sau la bunurile unor demnitari, personalităţi politice, a membrilor de familie ai acestora ori îndreaptă asemenea acte împotriva unor grupări politice, organizaţii, instituţii sau grupuri de persoane reunite organizat sau aflate întâmplător în localuri publice sau private70.

În afara definiţiilor convenţionale, există şi definiţii în legislaţia militară internă a statelor - în concepţia Ministerului american al Apărării, terorismul înseamnă „utilizarea violenţei sau a ameninţării cu violenţa pentru a induce o stare de frică, intimidând guvernele sau societăţile, în scopul de a atinge ţeluri politice, religioase sau ideologice”. Iar recenta Doctrină românească a acţiunilor întrunite ale forţelor armate dă terorismului semnificaţia de „acţiune agresivă internă complexă, exercitată de elemente specializate, iar în anumite__________

69 Victor Duculescu, Diplomaţia secretă, Editura Europeană, Bucureşti, 1992, p. 47-60.

70 Dicţionar de drept internaţional public, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982. P. 290.


38

Valeriu Efremov

175

situaţii şi de elemente nespecializate, în scopul producerii de mari pierderi umane şi materiale inamicului şi de influenţare a acţiunii constituţionale ori a desfăşurării după plan a acţiunilor militare, prin folosirea unor forme şi proceduri specific violenţei armate”.

Vom atrage atenţia asupra faptului că după 11 septembrie 2001, s-a reproşat adesea că statele n-au fost în stare să se pună de acord asupra definirii terorismului71. Însă nu suntem totalmente de acord cu aceste puncte de vedere. Vom atrage atenţia asupra faptului că terorismul este un fenomen social ale cărui variabile sunt prea numeroase pentru a i se da o definiţie simplă şi practică.

Termenul de «terorism» vine din latinescul «teroare» - frică, teroare. Pentru prima dată teroarea ca metodă de acţiune politică a apărut în timpul Revoluţiei franceze şi a fost folosită de către revoluţionarii radicali în represiuni împotriva oponenţilor politici.

Prin urmare, aceste fenomene trebuie privite în mod separat. Prin teroare subînţelegem punerea în aplicare a represiunilor statului împotriva cetăţenilor săi şi opoziţiei politice cu scopul de ai paraliza voinţa de a opune rezistenţă şi de a-şi afirma dominaţia sa. Terorismul este privit drept o activitate inerentă__________

71 Patrnogic, Z. Meriboute, Terorism and International Law, International

Institute of Humanitarian Law, Collection of publications no. 5, 1986, p. 9-16

F0%EE%F2%E8%E2%EE%E4%E5%E9%F1%F2%E2%E8%E8%20%F4%E8%ED%E0%ED%F1%E8%F0%EE%E2%E0%ED%E8%FE%20%F2%E5%F0%F0%EE%F0%E8%E7%EC%E0

http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%EF%F0%EE%F2%E8%E2%EE%E4%E5%E9%F1%F2%E2%E8%E8%20%FD%EA%F1%F2%F0%E5%EC%E8%E7%EC%F3

http://army.lv/ru/Medvedev-oboznachil-pyat-glavnih-zadach-borbi-s-terrorizmom-na-Kavkaze/764/23815


174

Valeriu Efremov

39

http://www.terorismul.ro/http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%E1%

EE%F0%FC%E1%E5%20%F1%20%F2%E5%F0%F0%EE%F0%E8%E7%EC%EE%EC

http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%EF%F0%EE%F2%E8%E2%EE%E4%E5%E9%F1%F2%E2%E8%E8%20%F4%E8%ED%E0%ED%F1%E8%F0%EE%E2%E0%ED%E8%FE%20%F2%E5%F0%F0%EE%F0%E8%E7%EC%E0

http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%EF%F0%EE%F2%E8%E2%EE%E4%E5%E9%F1%F2%E2%E8%E8%20%FD%EA%F1%F2%F0%E5%EC%E8%E7%EC%F3

http://army.lv/ru/Medvedev-oboznachil-pyat-glavnih-zadach-borbi-s-terrorizmom-na-Kavkaze/764/23815

http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_20000011_en_1

http://news.bbc.co.uk/2/shared/spl/hi/middle_east/03/v3_ip_timeline/html/1964.stm

1968: Karameh and the Palestinian revolt.- http://www.telegraph.co.uk/news/1400177/1968-

Karameh-and-the-Palestinian-revolt.htmlhttp://www.atcsng.ru/laws.cgihttp://www.terorismul.ro/http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%E1%

EE%F0%FC%E1%E5%20%F1%20%F2%E5%F0%F0%EE%F0%E8%E7%EC%EE%EC

http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%EF%

grupurilor politice de opoziţie.Opoziţia foloseşte violenţa (sau ameninţă cu aplicare ei) în

raport cu cetăţenii (inclusiv cu cei străini) sau cu bunurile cu scopul de a obţine concesii politice din partea statului.

Scopul acţiunilor teroriste este realizarea unei schimbări a politicii prin acţiuni de descurajare asupra autorităţilor, grupuri de populaţie, reprezentanţilor statelor străine şi organizaţiilor internaţionale.

Activităţi teroriste pot întrperinde persoane teroriste de unul singur şi grupuri teroriste şi organizaţii (inclusiv internaţionale, cu sprijinul unor state). Terorismul este realizat ca o lupta ilegală, violentă, cu un anumit scop, dirijată, ideologizată.

Victime ale terorismului pot fi aleatoarii sau selective(reprezentând prin sine careva simboluri a unor instituţii). Un act terorist serveşte pentru a descuraja anumite categorii de persoane sau promovează ideile teroriştilor.

Terorismul e definit în dreptul internaţional prin indicarea actelor ce constituie infracţiuni internaţionale. Singura definiţie formală este dată de Convenţia de la Geneva din 1937, pentru prevenirea şi represiunea terorismului, conform căreia prin acte de terorism se înţeleg faptele criminale dirijate contra unui stat şi al căror scop sau natură este de a provoca teroarea la persoane sau în public. Spre regret, această convenţie n-a fost semnată decît de 24 de state, iar proiectul de creare a unei Curţi penale internaţionale de judecare a teroriştilor n-a întrunit adeziunea acestora. Faptele de terorism sunt calificate ca infracţiuni


40

Valeriu Efremov

173

internaţionale (delicta juris gentium) prin tratate internaţionale convenite între state, care se obligă să le incrimineze şi să le sancţioneze prin legislaţia lor internă. Prioritar este vorba de acte internaţionale precum:

- Convenţia de la Tokio, din 1963, referitoare la infracţiuni şi alte acte survenite la bordul aeronavelor.

- Convenţia de la Haga, din 1970, pentru reprimarea capturii ilicite de aeronave (luarea de ostatici).

- Convenţia de la Montreal, din 1971, pentru reprimarea actelor ilicite dirijate contra securităţii aviaţiei civile (sabotajul).

- Convenţia pentru prevenirea şi represiunea infracţiunilor contra persoanelor aflate sub protecţie internaţională, inclusiv contra agenţilor diplomatici (1973).

- Convenţia internaţională contra luării de ostatici, din 1979.

- Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

- Convenţia pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe (1997).

Toate aceste instrumente juridice internaţionale se referă la terorism în general. În Declaraţia asupra măsurilor de eliminare a terorismului internaţional a Adunării Generale a ONU, din 1994, se arată că statele membre ale Naţiunilor Unite reafirmă fără echivoc condamnarea tuturor actelor, metodelor şi practicilor teroriste ca fiind criminale şi nejustificabile, oriunde

– Щит-М, 1999.Сапрыкин В.Г. Ядерная угроза со стороны террористов

реальна.// Зеркало недели. 2001, №47 (371).Семиноженко В.П. Терроризм: современные

гуманитарные требования и ответы.// Политика и время. 2001, №11.

Терроризм: новый вызов нового века/ Под общ. ред. А.В. Федорова. М., 2002.

Терроризм – угроза человечеству в XXI веке/ Отв. ред. Р.Б. Рыбаков. М., 2003.

Требин М.П. Терроризм в XXI веке. Минск, 2003.Турунок С.Г. Информационно-коммуникационная

революция и новый спектр военно-политических конфликтов // Полис.2002. № 7.

Успенский Н.Н., Вдовиченко Л.Н. Угроза каждой стране, всему мировому сообществу // Международная жизнь, № 12, 2001.

Устинов В.В. Международный опыт борьбы с терроризмом: стандарты и практика. М., 2002.

Фролов, Ю, Погибнет ли империя США?. – Донецк, 2002.

Хоффман Б. Терроизм – взгляд изнутри. М., 2003.Surse electronicehttp://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_20000011_

en_1http://www.atcsng.ru/laws.cgi


172

Valeriu Efremov

41

Ключников Б., Исламизм, США и Европа. Москва, – Изд. Алгоритм, 2003.

Кожушко Е. Современный терроризм (Анализ основных направлений). Минск, 2000.

Копылов, Г., Люди ли Люди. // Философские науки. 2002, №1.

Куликов А.С. Как не попасть в криминальный капкан // Международная жизнь, № 12, 2001.

Ланцов С.А. Террор и террористы. Словарь. – СПб.: Питер, 2004.

Лебедева, M. , Политическое урегулирование конфликтов: Учеб. пособие. – М., Аспект Пресс, 1999.

Мирский, Г. Цивилизация бедных. // Отеч. Записки . 2003, №5., http://www.strana-oz.ru/?numid=14&article=641 (accesat la 14 februarie, 2004).

Морозов Г.И. Терроризм - преступление против человечества. М.2006.

Наумов А.В. «Российское уголовное право». М., 1999.Овчинникова Г В. Терроризм. СПб., 1998.Ольшанский Д.В. Психология террора. М., 2002.Психология террористов и серийных убийц.

Хрестоматия. Минск: «Харвест», 2004.Петрищев В.Е. «Правовые и социально-политические

проблемы борьбы с терроризмом». Государство и право № 3. 1998 .

Салимов, К., Современные проблемы терроризма. М.,

şi de oricine ar fi comise. În preambulul Convenţiei pentru interzicerea atacurilor teroriste cu bombe se precizează expres că acţiunile militare ale statelor sunt guvernate de reguli de drept internaţional, situate în afara cadrului acestui document, şi că excluderea unor acţiuni din zona de acoperire a convenţiei nu absolvă sau nu conferă caracter legal actelor cunoscute. După 11 septembrie 2001 din acţiuni teroriste oarecum sporadice şi limitate s-a ajuns să se vorbească tot mai accentuat despre un alt fenomen – de „operaţiuni” teroriste. E vorba de iniţiative individuale ori ale unor grupări minuscule, ci de pregătirea minuţioasă, după un plan dinainte stabilit, al unei asociaţii criminale organizate, care dispune atât de informaţii, cât şi de importante resurse umane, materiale şi financiare.

Terorismul nu are o definiţie unanim acceptată. Dificultateadefinirii provine atît din complexitatea sa cît şi dintr-o largă divergenţă de poziţii ale persoanelor, organizaţiilor sau statelor implicate în lupta antiteroristă.

Apărut în secolul al XIX-lea ca un instrument de luptă politică, terorismul se formează pînă la sfîrşitul secolului trecut drept o formă a unei reţele foarte bine organizate internaţionale de organizaţii teroriste cu filiale în aproape toate ţările lumiicontemporane.

Odată cu extinderea structurii organizaţionale şi creşterii dimensiunilor sale se desăvîrşeau metodele şi instrumentele activităţii teroriste. Timp de mulţi ani paginile mass-media publică rapoarte cu privire la actele teroriste comise de organizatii


42

Valeriu Efremov

171

multiple teroriste.Dezvoltarea activităţii teroriste este însoţită de creşterea

listei categoriilor persoanelor care nimeresc în lista neagră a „luptătorilor pentru dreptate”. Dacă o jumătate de secol în urmă victime ale terorii erau, de regulă, oameni politici, diplomaţii şi oamenii de afaceri, dar acum o partea considerabilă a victimelor sunt civilii şi oameni nevinovaţi, inclusiv persoanele în vârstă, femeile şi copiii.

Septembrie 2001 a fost marcat de trei acte de teroare de rău augur săvîrşite la cel mai înalt nivel profesional şi cu brutalitate extremă.

Aeronave, pilotate de sinucigaşi din cea mai puternică organizaţie teroristă Al-Qaida au atacat două clădiri cu multe etage : blocul Centrului Mondial al Comerţului din New York şi clădirea Departamentului Apărării SUA din Washington.

Aceste acte indrăzneţe de terorism au dus la o schimbare calitativă în atitudinea comunităţii internaţionale faţă de terorism. Evenimentele ulterioare în 2001 sunt marcate prin crearea unei coaliţii internaţionale împotriva terorismului, operaţiunile militare în Afganistan şi adoptarea altor măsuri politice şi economice pe scară largă pentru prevenirea şi combaterea terorismului internaţional. Acestea au fost principalele evenimente ale istoriei politice internaţionale din primii doi ani ai secolului XXI. În cadrul coaliţiei antiteroriste, aproape toate ţările lumii şi-au luat un angajament specific pentru eliminareafocarelor de terorism la nivel naţional. La această iniţiativă sau

Штаты Америки и международный терроризм. Нижний Новгород, 1999.

Горбунов Ю.С. К вопросу о классификации терроризма // Московский журнал международного права, № 1, 1993. Терроризм: психологические корни и правовые оценки. Круглый стол // Государство и право, № 4, 1995.

Гушер А.И. «Проблема терроризма на рубеже третьего тысячелетия новой эры человечества». 2002 .

Емельянов В.П. «Терроризм как деяние и состав преступления». Харьков, 2002.

Емельянов В.П. «Субъективная сторона терроризма». Право и политика № 12. 2000.

Иванов И.Е. Психология терроризма. Предупреждение и пресечение террористических актов. – СПб.: Питер, 2005.

Иванов В., Мухин В. Такие разные войны с терроризмом // Независимое военное обозрение. 2004. 19 марта.

Информационная эра: экономика, общество, культура. М., 1996.

Кастельс М. Могущество самобытности // Новая постиндустриальная волна на Западе: Антология. М., 1999.

Кепель Ж. Джихад: экспансия и закат исламизма. М., 2004.

Киреев М.П. «Проблемы борьбы органов внутренних дел с актами терроризма». Терроризм: современные аспекты. М., 1999.


170

Valeriu Efremov

43

Prevenirea şi combateria fenomenului terorismului: actualităţi şi perspectiv, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Academia de poliţie “Ştefan cel Mare”, Fondul “Hanns Seidel” (Germania), Chişinău, 2006.

Whittaker, D. J., Terrorists and Terrorism in the Contemporary World. – Routledge 2004.

Wilkinson Paul, Terrorisme: Motivations et cause, Commentaire N.53, // Publication du Service Canadien du renseighement de securile, Janviet, 1995.

Why the US granted ‘protected’ status to Iranian terrorists. Christian Science Monitor.- http://www.csmonitor.com/2004/0729/p07s01-wome.html

Why the US granted ‘protected’ status to Iranian terrorists. Christian Science Monitor.- http://www.csmonitor.com/2004/0729/p07s01-wome.html

Aнтонян Ю.М. «Терроризм. Криминологическое и угловно-правовое исследование». М., 2000.

Антитеррор. Адекватна ли правовая база. М.Р.Киреев // Журнал российского права, 2002, №1.

Бодянски Й. Талибы, международный терроризм и человек, объявивший войну Америке. М., 2002.

Большая Советская Энциклопедия. М, 1976. Губарев О.И. Тайны воздушного терроризма. М., 2002.Гушер А.И. Проблема терроризма на рубеже третьего

тысячелетия новой эры человечества. 2002. Грачев С.И., Колобов О.

alăturat în mod activ şi organizaţiile regionale. ONU a jucat un rol important atât în privinţa sancţionării juridice a luptei împotriva terorismului (în special, trupele de operaţiuni militare ale Statelor Unite şi a aliaţilor împotriva regimului politic din Afganistan, care în mod deschis susţinea terorismul), precum şi în asigurarea laturii umanitare a operaţiunii antiteroriste.

Cu toate acestea, va fi necesar încă de multe eforturi pentru a clarifica defenitiv sau parţial problemele terorismului internaţional. Se impune, de asemenea depăşirea obstacolelor care stau în calea luptei reale împotriva terorismului.

În primul rând, este necesar să se pună capăt politicii standardelor duble în acel aspect, în care priveşte organizaţiile teroriste. În special, forţele progresiste din lume trebuie să fieimparţiale privind lupta împotriva terorismului şi să înceteze de a reieşi numai din interesul naţional. Este însă regretabil faptul că în prezent, de rînd cu acţiunile active de combatere a organizaţiilor teroriste „de origine arabă”, nu se face practic nimic de-a stinge focarele de teroare în persoana organizatiilor radicale kurde şi armeneşti.

Alarmantă în această privinţă pare a fi poziţia Comunităţii Europene, care se axează pe principiul respectării drepturilor omului, ori de cîte ori există o problemă privind pedeapsa teroriştiilor de origine kurdă şi armeană. Dezicerea de politica dublelor standarte va facilita în mod eficient procesul decombatere a bolii şi ar duce la accelerarea procesului de combatere a terorismului.


44

Valeriu Efremov

169

Pe de altă parte, există o problemă crucială privind gradul insuficient de codificare juridico-internaţională a chestiunilor legate de problemele securităţii internaţionale în contextul combaterii terorismului internaţional.

Cadrul juridic internaţional privind lupta împotriva terorismului internaţional a început să se elaboreze în perioada de dinainte de război. Putem numi Convenţiile de la Geneva în 1937 cu privire la prevenirea şi urmărirea penală a terorismului, precum şi stabilirea unei instanţe penale internaţionale.

În aceste documente pentru prima dată a fost definită noţiunea de terorism. Cu toate acestea, lupta împotriva terorismului prin adoptarea acestor convenţii nu s-a simţit: ele au fost ratificatedoar de India.

De asemenea este cunoscută şi Convenţia de la Geneva din 1949. Însă şi această Convenţie a fost departe de a fi perfectă şinu conţinea o definiţie a noţiunii de „teroare”.

Departe de a fi perfectă este şi Convenţia din 1973 privind protecţia persoanelor care au imunitate internaţională, Convenţia din 1979 privind lupta împotriva luării de ostatici, Convenţia de la Tokyo din 1963, Convenţia de la Haga din 1970 şi de la Montreal din 1971, care se referă la crimele de la bordul aeronavelor. Chiar şi după atacurile teroriste din 1972, atunci cînd la Jocurile Olimpice de către terorişti a fost capturată delegaţia de atleţi israelieni, comunitatea internaţională la nivelul ONU a recurs la definiţia terorismului printr - un text mult aşteptat şi neclar „cu

Stăncilă Lucian, Terorismul provocare a secolului XXI, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007.

Terrorism Act 2000. Terorismul – dimensiune politică şi geostrategică. Războiul

terorist. Războiul împotriva terorismului, Centrul de Studii Strategice de Securitate, Editura AISM, Bucureşti, 2002.

Terminologia de specialitate, terorism, antiterorism (Crozier, 1960) – S.P.P., 1993.

Terrorism Group Profiles – U.S. Gouvernnent OfficeWashington D.C. (Hamilton 1978), 1999- 2000.

The Haganah.- http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/

haganah.htmlThe Bombing of the King David Hotel. - http://www.etzel.org.il/english/ac10.htmThe National Counterterrorism Center publishes the NCTC

Report on Terrorism in electronic format.P.9.- http://www.nctc.gov/

Turchetti, M., Tirania şi Tiranicidul. Bucureşti, – Cartier 2003.

U.S. Department of defense. N.Y. Whitbeck, J. V., Terrorism: The Word Itself Is Dangerous. //

Global Dialogue. 2002, Vol. 4, Nr.2.Triboi Tatiana , Tendinţele terorismului contemporan,

Materialele conferinţei ştiinţifico practice internaţionale ,


168

Valeriu Efremov

45

securităţii internaţional, Academia de Ştiinţă a Republicii Moldova, Institutul de Filosofie, sociologie şi drept din Republica Moldova, Chişinău, 2005. P.44-50

Robespierre Maximilien; brainyquote.comRonczowshi, M. R., Terrorism and Organized Hate Crime:

Intelligence Cathering. Analysis, and Investigations. – CRC Press, 2004.

Schmid, Alex, Jongman, Albert, Political terrorism: a research guide to concepts, theories, data bases, and literature. With a bibliography by theauthor and a world directory of “terrorist” organizations Amsterdam. – Neth, New Brunswick, N.J., U.S.A.: North-Holland Publishing; Transaction Books, 1984/1988.

Smith, R., International Terrorism: Responses and Justifications: Ron Smith Discusses the Problem of CombatingTerrorism and Suggests the Need for International Cooperation and Coordination. // New Zealand International Review. 2002, Vol. 27, Nr.4.

Schimd Alex et. al., Political Terrorism: A New Guide To Actors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories, And Literature, 1984.

Stăncilă Lucian, Burghelea Ioan, Războiul fără fronturi şi fără frontiere, Editura F & F Internaţional, Gherghieni, 2005.

Stăncilă Lucian, Dimensiunea militară a operaţiei antiteroriste, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.

privire la măsurile de prevenire a terorismului internaţional, care pune în pericol oamenii nevinovaţi şi încălcă drepturile lor fundamentale şi pentru a studia cauzele acestor forme de terorism şi acte de violenţă cauzate de saracie, disperare, dezamăgire, şi care provoca anumite persoane să sacrifice vieţi umane, inclusiv propriile lor vieţi, în încercarea de a realiza schimbări radicale”.

Înflorirea terorismului internaţional în anii 1990 putea să nu perturbreze publicul internaţional. În perioada 1995 - 1999 au avut loc aproximativ 15 reuniuni internaţionale dedicate acestei problem : şi reuniunea Grupului celor sapte de la Ottawa în 1995, şi Summit-ul de la Al Sharm-Sheikh (Egipt) în 1996 şi multe alte reuniuni. În decembrie 1997 Adunarea Generală a ONU adoptă Convenţia internaţională cu privire la prevenirea actelor teroriste care implică utilizarea de dispozitive explozive.

Legislaţii antiteroriste adoptă şi guvernele naţionale. De exemplu, în 1996, Congresul SUA a adoptat legea cu privire la activitatea antiteroristă (Antiterorism Act), care stabilea prezentarea rapoartelor cu privire la organizaţiile teroriste. Legea interzice, de asemenea, cu ameninţarea urmăririi penale a tuturor activităţilor care ar putea contribui teroriştilor în acţiunile lor, inclusiv asistenţa financiară organizaţiilor teroriste, eliberarea de vize pentru a intra în Statele Unite străinilor care se află în grupuri teroriste etc.

Toate actele juridice enumărate nu sunt suficiente pentrua crea un temei juridic suficient şi ar trebui de întreprins o


46

Valeriu Efremov

167

codificare mai unificată la cel mai înalt nivel. Depăşirea tutuor obstacolelor care împedică activitatea

antiteroristă integrală a activităţilor antiteroriste, va oferi o oportunitate de a coordona eforturile tuturor ţărilor în această luptă şi va ajuta la atingerea succesului.

Cea mai simplă definiţie este cea de “scop şi metodă”:Terorismul este o tactică violentă de luptă neconvenţională

folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violenţă acţionate asupra unor populaţii neimplicate în mod direct în conflict dar cu potenţial de presiune asupra propriei conduceri (stat , organizaţii, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de terorişti - producerea unui efect psihologic generalizat de panică şi intimidare, cu scopul atingerii unui obiectiv care nu poate fi îndeplinită prin mijloace democratice sau convenţionale.

Terorismul este un fenomen caracteristic conflictuluiasimetric, fiind purtat în exclusivitate de pe poziţii inferioare de forţă (militară, politică sau economică) şi este o tactică de ultim resort.

În multe cazuri terorismul este în mod greşit asimilat cu insurgenţa, fanatismul, războiul psihologic, crimele de război şi atrocităţile comise de forţe armate regulate sau cu operaţiuni clandestine. Cîte odata această confuzie este întreţinută în mod intenţionat din raţiuni de propagandă.

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de

, 11 septembrie 2001: Noul concept de securitate internaţională, Universitatea de Stat din Republica Moldova, Institutul Muncii, Civic Education Project, Chişinău, 2002.

Moisescu Gabriel – Florin , Anghel Andreescu, Maricel Antipa, Terorismul –ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI, Editura UNAp, Bucureşti, 2004.

Mr. Laurenţiu D. Niţa, Terorism, Antiterorism, Contraterorism (Hacker 1981), 1997.

Negru, N., De la Budionovsk la Beslan. // Jurnal de Chişinău. 12 mai 2006, Nr 476.

Networks and Netwars / Eds. D. Ronfeld, J. Arquilla. Santa Monica, 2001.

Osmochescu, N., Combaterea terorismului internaţional // Materialele Conferinţei Internaţionale 9-13 septembrie 2002 – 11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. – Chişinău 2002.

Juc, V., Terorismul internaţional – o problemă globală a contemporaneităţii // Administrarea publică, Nr.3, 2001.

Jarca, P.O., Terorismul – crimă sau delict internaţional. // Dreptul, 2002, V.2.

Patrnogic, z. Meriboute, Terorism and International Law, International Institute of Humanitarian Law, Collection of publications no. 5, 1986.

Richicinski, I., Pericolul terorismului nuclear. // Revista Naţională de Drept, 2003, V.2,

Richiinskii Iurie , Terorismul – pericolul destabilizării


166

Valeriu Efremov

47

telegraph.co.uk/news/1400177/1968-Karameh-and-the-Palestinian-revolt.html

Held D., McGrew A., Goldblatt D., Perraton J. Global Transformations. Politics, Economics and Culture. Oxford, 2000.

Ioan V. Maxim, Terorismul. Cauze, efecte şi măsuri de combatere, Bucureşti, 1989.

Ianculescu Heliona , Cazuri celebre în istoria terorismului, Editura Niculescu(Sherman 1981), 1998.

Lazari, C., Drepturile omului si terorismul. // Revista Naţională de Drept. 2001, V.10.

Laqueur, W., The Terrorism to Come. // Policy review Online. August 2004, Nr. 126.

Lesnic Cristina, Probleme cauze şi tendinţe actuale ale terorismului, Materialele conferinţei ştiinţifico practiceinternaţionale , Prevenirea şi combateria fenomenului terorismului: actualităţi şi perspective, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Academia de poliţie “Ştefan cel Mare”, Fondul “Hanns Seidel” (Germania), Chişinău.

Lung, E., Casa Islamului şi Casa razboiului. // Revista 22. 2006, Nr.833, la www.revista22.ro (acceseat la 15 mai 2006).

Manifesto of the Front de libération du Québec.- http://english.republiquelibre.org/Manifesto-flq.html

Maxim Ioan, Terorismul: cauze, efecte şi măsuri de combatere, Editura Meridian (Leger 1990), 1998.

Materialele conferinţei internaţionale 9-13 septembrie 2002

percepţie culturală, politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare.

Deşi ţintele pot fi diferite:• cucerirea opiniei publice prin manipulare mediatică

(poziţia mediei, care se bazează, în marea majoritate a cazurilor, pe o comunitate de interese, terorismul crescând rating-ul, manipulată şi manipulatoare, devine centrală în triunghiul conflictual terorişti-populaţie-conducere);

• acţiuni de „pedepsire” şi răzbunare pentru nedreptăţi reale sau imaginare;

• atingerea unor obiective politice: schimbarea conducerii, schimbarea sistemului de guvernare, impunerea unor alte linii de conduită, religioasă, politică, morală, economică, cuceriri teritoriale, etc.

Metoda va fi - prin definiţie - violentă şi aplicată asupra unei populaţii civile, neangajate direct în conflict, dar cu potenţial de a influenţa propria conducere.

Într-un studiu al terorismului72, Alex Schmid, analizează conţinutul pentru 109 definiţii ale terorismului găsind următoarea frecvenţă a conceptelor folosite:

• Violenţă şi forţă (apar în 83.5% dintre definiţii) • Motivaţii politice (65%) • Frică, accent pe teroare (51%)

_________72 Alex Schimd et. al., Political Terrorism: A New Guide To Actors, Authors,

Concepts, Data Bases, Theories, And Literature, 1984


48

Valeriu Efremov

165

• Ameninţare (47%) • Efecte psihologice şi reacţii anticipate (41.5%) • Discrepanţă între obiective şi victime (37.5%) • Acţiuni intenţionate, planificate, organizate şi sistematice

(32%) • Metodă de luptă, strategie şi tactică (30.5%) Definiţia Codului Federal al Statelor UniteFolosirea ilegală a forţei şi violenţei împotriva unor

persoane sau proprietăţi, pentru intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a populaţiei civile, sau a unui segment de populaţie, facută în scopul atingerii unor obiective politice sau sociale.

Această definiţie este criticată pentru introducerea conceptului de “act terorist pentru pedepsire”, în urma atentatului terorist din Oklahoma, atentat al cărui principal motiv se pare că a fost pedepsirea FBI-ului pentru intervenţia împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

Definiţia Codului Federal al Statelor UniteFolosirea ilegală a forţei şi violenţei împotriva unor

persoane sau proprietăţi, pentru intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a populaţiei civile, sau a unui segment de populaţie, facută în scopul atingerii unor obiective politice sau sociale.

Această definiţie este criticată pentru introducerea conceptului de „act terorist pentru pedepsire”, în urma atentatului terorist din Oklahoma, atentat al cărui principal motiv se pare că a fost pedepsirea FBI-ului pentru intervenţia împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

criminologic şi juridico – penal, Chişinău, 2004. Gorincioi, R., Atomizarea relaţiilor internaţionale în

contextul globalizării: construcţii generale. // Materialele Conferinţei Internaţionale 9-13 septembrie 2002 – 11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. – Chişinău, CEP USM, 2002, p.82-88.

Grigire Geamănu , Drept Internaţional Penal şi Infracţiunile Internaţionale, Bucureşti, 1977.

Davidson, L., Islamic Fundamentalism, Review author[s]: Asad AbuKhalil // International Journal of Middle East Studies. 1999, Vol. 31, No. 3,

Dictionar diplomatic, Bucureşti, 1979.Dumneanu, L., Pericolul terorismului. // Revista Naţională

de Drept. 2003, V.2.Dicţionar de drept internaţional public, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982. Ejova, C., Terorismul internaţional: concept şi ideologie. //

Moldoscopie (Probleme de analiză politică). – Chişinău: USM, nr.1 (XXXII), 2006.

Esposito, J. L., Islamic fundamentalism, Culegere de documente. Geopolitica Religiilor. – Ediţia a 3-a Chişinău, – CEP USM, 2003.

Formation of the PLO. http://news.bbc.co.uk/2/shared/spl/hi/middle_east/03/v3_

ip_timeline/html/1964.stm1968: Karameh and the Palestinian revolt.- http://www.


164

Valeriu Efremov

49

Bodunescu Ion , Dan-Romeo Bodunescu, Relaţii internaţionale, problematici şi priorităţi pentru mileniul III, Editura Tipoalex, 2000.

Ciobanu, I, Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare în Republica Moldova, – Chisinau, CEP USM, 2001.

Cordesman, A. H., Terrorism Asymmetric Warfare, and Weapons of Mass istruction: Defending the U.S Homeland. – Praeger, 2002.

Greener-Barcham, B., Combating Terrorism: Beth Greener-Barcham Discusses the Problems New Zealand Faces in DefiningTerrorism. // New Zealand International Review. 2004, Vol. 29.

Croitoru, V., Impactul războiului imagologic în era informaţională. // Materialele Conferinţei Internaţionale 9-13 septembrie 2002 – 11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internaţională. – Chişinău, CEP USM, 2002.

General Accounting Office, Combating Terrorism: Issuesto be resolved to Improve Counterterrorism Operations, letter report, May, 13, 1999, GAO/NSID-99-135, // http://frwebgate4.access.gro.gov

Geamănu Grigore , Drept Internaţional Penal şi Infracţiunile Internaţionale, Bucureşti, 1977.

Giculescu Maricia. Originile terorismului. Ismailismul şi Asasinii .- http://paisie.freehostia.com/Civilizatie/RazbCiv/010_Asasinii.htm

Gladchi Gheorghe, Vitalie Sîli, Terorismul, studiu

Definiţia Legii Terorismului din Marea Britanie, din 2001

În legea adoptată în Februarie 2001 în Marea Britanie73, definiţia actului de terorism este atât de largă încât include nu numai orice folosire a violenţei şi a ameninţării pentru atingerea unor obiective politice, ideologice sau religioase, dar şi “perturbarea sau interferenţa serioasă în funcţionarea şi “perturbarea sau interferenţa serioasă în funcţionarea unui sistem electronic.”

De asemenea sunt considerate ca acte teroriste acţiuni de ameninţare cu folosirea armelor de foc sau a explozivilor care nu au ca scop influenţarea guvernului sau crearea unei stări de teroare.

Această lege este foarte criticată, pe motiv că permite o definire mult prea largă a termenului de terorism şi creează un potenţial pentru abuzuri din partea guvernului. Criticii acestei legi argumentează punctul lor de vedere cu multe exemple ipotetice (unele chiar comice şi absurde) cum ar fi cel al unuiactivist ecologist, care în semn de protest ar ameninţa numai că va folosi o armă de vânatoare pentru a-şi distruge propriul calculator, şi conform textului legii ar fi considerat un terorist.

Definiţia Departamentului Apărării al Statelor UniteFolosirea calculată a violenţei ilegale pentru a instaura

frica, în vederea intimidării sau pedepsirii guvernelor sau _____

73Terrorism Act 2000. - http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_2000011_en_1


50

Valeriu Efremov

163

societăţilor, pentru atingerea unor scopuri în general politice, religioase sau ideologice.

Şi această definiţie este puternic criticată pentru că permite aplicarea conceptului de terorism la nivel statal (stat terorist) şi introduce arbitrariul legalităţii conferit de tribunalele americane.

De exemplu uciderea unor cetăţeni civili iranieni ar putea să fie considerată legală de către guvernul american şi deci nu ar constitui un act de terorism. Acest argument a fost folosit pentru sprijinul american acordat grupării teroriste anti-iraniene Mujahedin-e Khalq (MEK). Membrii acestui grup au primit în mod oficial statutul de “persoane protejate” din parteaguvernului american, chiar dacă MEK se află pe lista oficală de grupări teroriste, elaborată de Departamentul de Stat American.74

Definiţia Legii PATRIOT - Statele Unite“...acte periculoase pentru viaţa umană care se produc cu

încălcarea codului penal al Statelor Unite ale Americii sau al oricărui Stat (din componenţa SUA).”

Este considerată ca una dintre cele mai vagi, interpretabile şi arbitrarii definiţii ale terorismului atât de criticii liberali cât şi cei conservatori

Definiţia Ligii Naţiunilor (1937)Toate actele criminale îndreptate împotriva unui stat

__________

74 Why the US granted ‘protected’ status to Iranian terrorists. Christian Science Monitor.- http://www.csmonitor.com/2004/0729/p07s01-wome.html

BIBLIOGRAFIAAntonius, G., Talk by Dr. Adeed Dawisha: Arab

Nationalism & Political Islam: Issues of Identity & Problems of Democratization. // Lecture Summary from March 28, 2000, – University of Maryland, College Park, 2000.- http://www.omarmasry.net/Iraq_lecture.htm

Andreescu Anghel , Terorismul internaţional flagel al lumiicontemporane, Editura MAI, Bucureşti, 2003.

Antipa Maricel , Securitatea şi terorismul. Prevenirea şi combatere acţiunilor extremist-teroriste pe teritoriul României, Editura Celsius, Bucureşti, 2004.

Aron, R. War and Industrial Society. – Oxford University Press, 1958.

Balan Oleg , Terorismul - flagel internaţional // Revistă “Legea şi viaţa”, Nr.8, Chişinău, 1997

Băţ, D., Dimensiunile teoretice ale terorismului // Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, Seria „Ştiinţe socioumanistice”, Vol. II, Chişinău, 2005.

Bergesen, A. J., Han, Y., New Directions for Terrorism Research. // International Journal of Comparative Sociology. 2005, April 1, 46 (1-2),

Balan, O., Terorismul – crimă internaţională. – Chişinău, f/ed, 1998.

Bjorgo, T., Root causes of terrorism: myths, reality and ways forward. – Routledge, 2005.

Bodunescu Ion, Terorismul – fenomen global, 1987.


162

Valeriu Efremov

51

psihologic pentru radicalism. În al şaptelea rînd, terorismul în aspect psihologic se

manifesta prin extremism şi fanatism. La nivel ideologic extremismul neaga orice disidenţă şi încearcă oponenţilor săi să le impună punctul de vedere cu orice preţ. Fanatismul este un fenomen psihologic deosebit de grup şi de masă. Pentru fanatici este caracteristică o afectivitate ridicată, o atitudine necritică faţă de orice informatie. Un fanatic este întotdeauna în capcanele ideilor sale supervaluabile care stau la baza viziunii lui. Pentru aşi atinge scopul el ar face practic orice chiar pînă la sacrificiu.

Prevenirea terorismului este o sarcină extrem de dificilă, deoarece acest fenomen este generat de mulţi factori vitali. În opinia noastră, terorismul va persista, deoarece este o varietate a eternului şi nemuritorului satelit al omului - crima. Este imposibil să ne imaginăm că într-o zi vor dispăre de pe pămînt solicitanţii neobosiţi de adevăr şi dreptate, gata să se sacrifice eiînşişi şi pe alţii în numele fericirii universale, este imposibil să ne imaginăm că nu se vor mai naşte mai mult pe pamant oameni care, prin teroare decid realizarea sarcinilor sale egoiste, nu numai materiale, dar, chipurile, pentru binele întregii omeniri.

Concluzie : în mod evident, în cazul în care acestor tipuri de manifestări criminale nu vor fi opuse rezistenţe adecvate şi eficiente , dimensiunile acestor manifestăîri criminale vor creşte.

sau făcute ori planificate pentru a crea o stare de teroare în mintea anumitor persoane, a unui grup de persoane sau a publicului larg.

Această definiţie largă şi voit ambiguă reflectă preocupările guvernelor interbelice de a face faţă pericolului pus de mişcările anarhiste, comuniste, cât şi a celor de eliberare de sub ocupaţia colonială. Această definiţie a fost folosită inclusiv de către guvernul britanic pentru a justifica reprimarea mişcării paşnice pentru obţinerea independenţei Indiei.

Puncte de reper pentru definirea terorismuluiDefinirea şi înţelegerea corectă şi completă a fenomenului

de terorism sunt absolut necesare pentru elaborarea unor strategii şi tactici eficiente de luptă antiteroristă. Deoarece nu există un model general valabil, definirea şi analiza actului terorist trebuie făcută pentru fiecare caz în parte. Principalele elemente de definire a terorismului sunt:

1. Mijloace: acţiuni violente asupra populaţiei neangajate. 2. Metoda: sabotaj, acte criminale aleatorii, panică. 3. Ţinta: civili (necombatanţi). 4. Scop: producerea unei schimbări politice majore. 5. Actori: indivizi sau grupuri nonstatale. Al cincilea factor este foarte controversat. Unii analişti

susţin punctul de vedere american care consideră că se poate defini noţiunea de “stat terorist”. Alţii consideră că există numai politicieni, guverne şi structuri ale statului ce pot fi implicate în susţinerea şi promovarea terorismului.


52

Valeriu Efremov

161

§ 1.3. NATURA, IDEOLOGIA, TIPOLOGIA TERORISMULUI CONTEMPORAN

După organizare. Practic nu există două fenomene teroriste cu acelaşi tipar de organizare, iar o clasificare poate fifăcută numai pe baza numărului de persoane implicate direct în acţiunile teroriste:

Terorism Individual. Este un caz foarte rar în care indivizi izolaţi comit acte de terorism. În general numărul de victime şi pagubele materiale produse de aceşti terorişti sunt foarte mici, dar efectul de frică şi psihoza produsă pot fi destul de serioase.

Terorismul individual este cel mai dificil de combătut. În general terorismul individual e comis de persoane cu probleme psihice majore.

Cel mai cunoscut terorist individual este Theodore Kaczynski - Unabomber. Este absolvent al Universităţii Harvard, doctor în matematică şi fost profesor la Universitatea California Berkley. Suferind de schizofrenie, a comis un număr de 23 de atentate pe parcursul a 18 ani, omorând 3 persoane şi rănind alte 18. A fost capturat numai datorită faptului că fratele său i-a recunoscut scrisul, într-un manifest publicat în presă, şi a anunţat poliţia.

Grup terorist izolat.Este format în general din 2-6 persoane care, fiind rude sau prieteni, se cunosc personal înainte de începerea activităţilor teroriste şi decid în mod spontan formarea unui grup terorist. Este de asemenea un caz foarte rar, dar şi extrem de dificil de detectat, combătut şi anihilat.

motivaţii de auto-afirmare. În al treilea rând, sunt motivaţii egoiste, care prevalează

asupra celor ideologice sau strâns interacţionează una cu alta. În al patrulea rând, terorismul este adesea rezultatul

«absolutismului ideologic», convingerii ortodoxale în posesia adevărului celui mai înalt, o reţetă unică pentru „salvarea” poporul său, grupurilor, sau chiar întreagii omeniri. Exemple convingătoare pot servi acţiunile următoarelor organizaţii, precum al-Qaeda, Jihadul Islamic, Hamasul, Hezbollahul, care prin acţiunile lor sângeroase au atras atenţia asupra sa, zgudue întreaga comunitate internaţională.

În al cincilea rând, terorismul acţionează ca un câmp informaţional, care afectează psihicul şi conştiinţa oamenilor cu scopul de a crea punctele de vedere şi raţionamentele necesare, care într-un anumid mod ghidează comportamenteul oamenilor, care nu lasă nici o ocazie pentru oameni pentru a evalua în mod critic informaţiile primite. În afară de de utilizarea mass-mediei originale, terorismul informaţional se bazează pe distribuţia anumitor tipuri de zvonuri.

În al şaselea rând, capacitatea terorismului de a creaşte într-un ritm total şi rapid al schimbărilor, care sunt caracterizate ca radicalism. Uneori este direct interpretat ca un mecanism psihologic privind transformarea calitativă a proceselor politice, implică o acţiune hotărâtă şi fără compromisuri pentru atingerea scopurilor, apelînd la mijloace extreme. Starea generală de incertitudine şi instabilitate se consideră teren favorabil socio-


160

Valeriu Efremov

53

Multe ţări au implementat deja o serie de măsuri de prevenire. Astfel, in Franta, întreprinderile cu combustibil nuclear sunt protejate de subunităţile apărării antiaeriane. Statele Unite au prevăzut mai stricte măsuri de securitate la toate sobiectele nucleare. În Anglia un astfel de control îl efectuează avioanele militare prin patrulări zilnice.

Este necesar de a continua lucrul privind elaborarea bazei juridice a lupte cu terorismul.

Este necesar de a elabora şi a întări normal lista membrilor activităţilor antiteroriste cu diferenţierea în grupuri:

• participanţii prevenţiei generale (pentru a contracara dezvoltarea conflictelor în societate, înveninarea oamenilor, cultivarea orientărilor valorice, ţinîndu-se cont de faptul că această politică globală socială are şi un aspect de luptă împotriva terorismului) ;

• participanţii care suprimă actele de terorism la toate nivelurile posibile;

• participanţii pedepsei echitabile a teroriştilor şi executării acestea;

Este necesar de asemenea să stabilim care sunt motivele reale privind activităţile teroriste?

În primul rând, motivaţiile, în opinia noastră, sunt de natură psihopatologică. Şi cît nu e de straniu ele sunt efectuate de oameni normali.

În al doilea rând, sunt motivaţii de a oferi « muncii » teroriştilor o semnificaţie deosebită, o anumită romantică,

Cel mai cunoscut caz este considerat cel al teroriştilor Timothy McVeigh şi Terry Nichols, responsabili pentru atentatul asupra clădirii FBI din Oklahoma.

Există surse care se îndoiesc de faptul că cei doi ar fi un cazde grup izolat şi că de fapt Terry Nichols ar fi colaborat cu grupulterorist islamic Abu Sayyaf (care l-a contactat în perioada în care acesta era staţionat la o bază militară din localitatea Cebu din Filipine).

Grup terorist de franciză.Iniţial acest concept de organizare a fost propriu numai celulelor anarhiste de la începutul secolului, dar a redevenit de actualitate datorită acţiunilor grupului terorist Al Qaeda.

În esenţă este vorba de încercarea de a oferi o umbrelă ideologică, politică şi religioasă comună pentru a favoriza apariţia spontană a unui număr mare de grupuri teroriste izolate, care să acţioneze pentru atingerea aceluiaşi obiectiv fără a avea legături propriu-zise de comandă, control şi susţinere logistică.

Se consideră că acest mod de organizare este ineficient,bazându-se pe formarea unui număr mare de celule care să compenseze pentru eficienţa lor scăzută.

Elementele de noutate aduse de Al Qaeda în terorismul de franciză sunt:

1. Elaborarea unei ideologii extremiste complexe, bazată pe ideea falsă a unei conspiraţii creştino-evreieşti (“cruciaţi şi sionişti”) care e pe punctul de a subjuga total lumea islamică şi a distruge religia musulmană.


54

Valeriu Efremov

159

2. Spre deosebire de mişcarea anarhistă (a cărei ideologie a fost elaborată evident într-un mod ... anarhic), Al Qaeda menţine un monopol ideologic total asupra conţinutului ideatic de franciză, unii comentatori considerând chiar că există trăsături evidente de branding.

3. Folosirea intensivă a internetului pentru răspândirea francizei, atragerea de noi aderenţi şi ducerea campaniei de propagandă şi dezinformare a propriei audienţe.

4. Elaborarea unui pachet de franciză complet. Al Qaeda pune la dispoziţia oricărui doritor, nu numai baza ideolgică, dar şi manuale complete de instrucţie (de la metode de acţiune şi organizare până la manuale de fabricare a bombelor artizanale) şi furnizezează la cerere susţinere financiară şi asistenţă tehnică dată de instructori, de terorişti.

5. Al Qaeda este primul caz de grup terorist propriu-zis, care îşi menţine modul de organizare convenţional, dar în acelaşi timp încurajează franciza bazată pe grupuri izolate. Din acest motiv unii analişti consideră că franciza este folosită numai pentru a crea diversiuni sau ca o sursă de carne de tun.

Numărul membrilor organizaţiilor teroriste de franciză, în funcţie de numărul de grupuri izolate care preiau franciza, poate fi cuprins între câteva zeci şi câteva mii, majoritatea acestor membri fiind implicaţi direct în planificarea şi executarea actelor teroriste.

Grup terorist cu susţinere externă.În general orice grup terorist a primit sau va primi în timpul existenţei sale susţinere

act de genocid. Combinaţii de opţiuni pe linia subiect – obiect de efectuare

a actelor de terorism sunt numeroase, astfel încât este dificilsă se dea o definiţie universală a terorii. Deşi unele criterii de clasificare pot fi identificate :

• teroare ca metodă de luptă politică în timp de pace şi război;

• teroare individuală, organizată şi teroare ca politică de stat în general;

• teroare ca metodă de luptă politică internă şi de acte de terorism cu caracter internaţional.

La sfârşitul secolului al XX - lea în lume în fiecare an aveauloc 320 - 660 de acte de terorism. Aproape nici o ţară nu a scăpat de terorism.

„Tragedia americană”» din 11 septembrie 2001, a arătat lumii că terorismul ia amploare în toate manifestările sale, astfel încât riscurile de terorism nuclear este cu mult mai probabil decat sa crezut anterior. Recunoscând acest lucru, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) în cadrul simpozionului privind măsurile de protecţie, de verificare şi de securitate nucleară, la sfârşitul anului 2001 a organizat o reuniune specială axată pe combaterea terorismului nuclear. Dîndu-şi seama că teroriştii ar putea alege drept ţintă instalaţiile nucleare, AIEA a cerut ţărilor din întreaga lume să elaboreze măsuri de consolidare a securităţii centralelelor nucleare şi a cheltui fondurile necesare pentru prevenirea actelor teroriste.


158

Valeriu Efremov

55

a legislaţiei penale în mai multe ţări, arată că terorismul ca un act tipic are unele trăsături distinctive. Ar trebui, în primul rînd, de remarcat faptul că terorismului este un pericol comun, care rezultă din actele agresive şi ele trebuie să fie reale şi săameninţe un grup mare de oameni.

O altă trăsătură distincă a terorismului este natura sa publică de realizare. Dacă alte crime, de obicei, sunt comise fără publicitate, atunci terorismul, fără o largă publicitate, fără a înainta cerinţe deschise, nu există. Este o formă de violenţă, bazată pe o percepţie de masă.

În al treilea rînd, terorismul este crearea intenţionată a unui climat de frică, depresie, tensiune. Spre exemplu, destul de diferite obiective pot fi urmărite într-un atac asupra guvernuluişi personalităţilor politice, colaboratorilor organelor de drept şi pur şi simplu a cetăţenilor, la distrugerea sau deteriorarea fabricilor, întreprinderilor, transportului, comunicaţiilor şi alte acţiuni similare.

Analiza majorităţii comentariilor teroriştilor ne vorbeşte despre faptul că teroarea nu este doar „un lucru” sau „o profesie”, ci un anumit mod de viaţă şi de activitate, care captivează complectamente omul. Viaţă unei organizaţii teroriste în întregime, cît şi a unui terorist aparte decurge în o mişcare continuă.

Teroare faţă de un grup naţional, etnic, rasial sau religios, realizată cu scopul de a-l distruge total sau parţial, este considerată de acum de către comunitatea mondială drept un

de la un stat străin.În timpul „războiului rece” însă, au existat grupuri teroriste

care nu aveau bază ideologică şi de susţinere proprie, fiind defapt grupuri teroriste izolate dependente de un stat sau grup de state.

După căderea comunismului, majoritatea grupurilor teroriste cu susţinere de stat au fost eliminate sau s-au dispersat din lipsă de resurse şi obiective politice.

Cel mai celebru exemplu de terorism cu susţinere externă a fost reprezentat de gruparea teroristă condusă de Carlos Şacalul (ce a fost sprijinit inclusiv de statul comunist român).

În general grupurile teroriste cu susţinere externă sunt compuse din până la 20 de membri care sunt cu toţii implicaţi direct în planificarea şi executarea actelor teroriste (atribuţiile de suport, comandă şi logistică fiind asigurate de unul sau maimulte servicii secrete de stat).

Grup terorist afiliat. Majoritatea organizaţiilor teroriste importante sunt afiliate unei mişcări politice, religioase, sau a unui curent ideologic (naţionalist, social, ecologist etc.). Aceste organizaţii mai sunt denumite şi grupuri teroriste propriu-zise.

Există o mare varietate sub aspectul organizării, metodelor de acţiune şi letalităţii grupurilor din această categorie. Elementele comune ale acestor grupuri teroriste sunt:

1. Reprezintă prelungirea militară şi operativă a unei mişcări (politice, religioase sau ideologice) civile necombatante, cum ar fi:


56

Valeriu Efremov

157

• Wahabismul - Al Qaeda • Separatismul - ETA, grupul cecen condus de Alsan

Mashkadov • Un partid extremist - Sendero Luminoso • Curente naţionalist-islamice - Abu Sayaf, Hamas,

Hisbola 2. Funcţionează cu un control exercitat de structura civilă

de susţinere. 3. Au elemente clare de comandă, control, comunicaţii şi

logistică, fapt care, în mod paradoxal, le face mult mai vulnerabile şi uşor de infiltrat, supravegheat, combătut şi eliminat.

4. În momentul în care structura civilă de susţinere devine implicată într-un proces politic democratic, grupul terorist se autodesfiinţează.

De obicei, grupurile teroriste afiliate pot avea până la câteva mii de membri, dintre care însă numai o mică parte sunt implicaţi direct în planificarea şi executarea actelor teroriste.

Organizaţii de insurgenţă şi terorism.Aceasta e o categorie destul de disputată şi e reprezentată de grupurile de insurgenţă care alunecă pe panta terorismului, sau folosesc terorismul ca supliment tactic şi operaţional.

Cel mai tipic exemplu de grup de terorism şi insurgenţă este reprezentat de grupul de gherilă columbian FARC.

Unii specialişti consideră IRA ca un exemplu tipic de grup aflat la graniţa dintre organizaţiile de insurgenţă cu tactici teroriste şi grupurile teroriste afiliate.

faptul că acesta provoacă o reacţie absolut naturală, s-ar părea, o reacţie neadecvată a puterii privind limitarea libertăţilor personalităţii şi creşterea puerii ca un drept asupra societăţii, dar nu şi aresponsabilităţii. Terorismul este folosit ca un resurs specific ideologic pentru atingerea obiectivelor în condiţiilecînd există impasul rezolvării problemei în plan ideologic şi etic, creşte subtilitatea şi inumanitatea actelor teroriste.

Potrivit apologeţilor terorismului, pricinile fundamentale ale acestuea se află în negarea drepturilor naţionale şi civice ale unorpopoare şi ar putea fi opri prin compensarea nemulţumirilor. Înopinia noastră cauza principală a terorismului, ţintă conştientă a căruea sunt cetăţenii paşnici, nu are nimic comun cu privarea drepturilor. Dacă acest lucru ar fi fost aşa, apoi în numeroaselebătălii şi conflicte pentru drepturile naţionale şi civile care auavut loc pe planetă, în special în ultima vreme, am fi asistatla multe cazuri de terorism. Dar, din fericire, nu a fost aşa să fie. De exemplu, în India, Mahatma Gandhi a luptat pentruindependenţa statului său, dar nu a recurs la acte de terorism. Nu au au recurs la acte de terorism şi popoarele din Europa de Est, care au luptat pentru demolarea Zidului Berlinului. Apare fireasca întrebare : în cazul în care privarea de drepturieste într-adevăr, cauza principală a terorismului, atunci de ce, lupta pentru atingerea scopurilor lor, aceste persoane nu recurg la acte de terorism? Deacea pentru că au fost adepţii ideilor de libertate.

Analiza literaturii ştiinţifice, documentelor internaţionale şi


156

Valeriu Efremov

57

Terorismul este un fenomen social, care constă în utilizarea abuzivă a violenţei extreme sau ameninţării cu violenţa pentru a elimina adversarii pentru a atinge obiectivele politice specifice.Prin termenul de «terorism» în literatura ştiinţifică în timpul defaţă au început a desemna acţiuni a organizaţiilor de opoziţie care practică asasinatul politic. Deşi o definiţie stabilită aterorismului în filosofie, psihologie şi jurisprudenţa nu există,după cum arată absenţa ei în dicţionarele filosofice, psihologiceşi juridice moderne am putea defini terorismul ca o cultivareîn societate a unei atmosfere de frică şi de groază. Unii autori consideră că o dată ce terorismul îşi găseşte refugiu în relaţiile dintre oameni într-o formă extrem de distructivă, acest un fenomen pur etic. Acesta se bazează în întregime pe agresiune, precum şi orice motiv de agresiune poate fi o cauza de terorism.O trăsătură caracteristică a terorismului este aparitia fricii, care este mult mai puternica din cauza necondiţionalităţii decât teama de la acţiunile manifestărilor agresive de răzbunare, militare sau de ameninţări bine condiţionate, în cazul în care însăşi logica nu numai că poate reduce eficienţa impactului fricii, dar poatechiar inspira pentru a depăşi agresiunea.

Din acest motiv de natură aleatorie a terorismului cu privire la impactul asupra psihicului omului este mai aproape de dezastre naturale - inundaţii sau cutremure. Anume de aceea efectele terorismului repede se uitată în speranţa falsă că nu se mai vor repeta.

Ameninţarea terorismului pentru societate constă şi în

Organizare şi evoluţie. Analiza organizării terorismului este complicată de faptul că, pentru a supravieţui şi a-şi atinge scopurile, grupurile teroriste trebuie să se transforme şi să evolueze în permanenţă. Exemple clasice în acest sens sunt: Haganah şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP)

1. Organizaţia sionistă clandestină Haganah75 • A fost fondată în Palestina în 1920. În timpul revoltelor

arabe (1936-1939) conduce acţiuni de luptă considerate (de unii comentatori) drept acte teroriste împotriva populaţiei arabe necombatante.

• Deşi considerată drept o grupare teroristă ilegală de către adminstraţia britanică a Palestinei, colaborează cu forţele de securitate britanice în reprimarea revoltelor arabe.

• In 1941 Haganah se transformă oficial în forţă paramilitară, intrând în legalitate şi participând sub comandă britanică la efortul de război.

• Un mic grup de militanţi desprinşi din Haganah în 1930, formează organizaţia teroristă sionistă Irgun (Irgun Beth- A doua organizaţie) care rămâne permanent în ilegalitate.

• După război, Haganah participă alături de Irgun la lupta împotriva ocupaţiei britanice.

• Pe data de 22 Iulie 1946, organizaţia teroristă Irgun __________

75 The Haganah.- http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/haganah.html


58

Valeriu Efremov

155

(condusă de Menahem Begin) detonează o bombă de 350 kg de explozibil în Hotelul Regele David din Ierusalim 76, unde erau cazaţi mulţi ofiţeri britanici. Atentatul produce 91 de morţi (28 britanici, 41 arabi, 17 evrei şi 5 de alte naţionalităţi) şi 45 de răniţi. În urma acestui atentat Marea Britanie se retrage din Palestina.

• După retragerea bitanică, Irgun se transformă în partid politic, iar Haganah e transformată în Tsahal(Forţele Armate Israeliene).

2. Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP)77 • A fost fondată în 1964 ca o organizaţie umbrelă, reunind

mişcări paramilitare palestiniene de insurgenţă. • Mişcarea de gherilă Fatah sub conducerea lui Yasser

Arafat începe o campanie intensă de gherilă şi terorism pe teritoriul israelian, iar în 1968 armata isreliană lansează atacul Al Karameh78 împotriva sediului Fatah. Rezistenţa dură a luptătorilor palestinieni transformă operaţiunea în eşec pentru Israel, iar Arafat devine cel mai proeminent lider palestinian.

• Arafat devine conducătorul OEP în 1969, transformând-o într-o organizaţie tipică de insurgenţă şi terorism.

• După expulzarea din Iordania (din 1970), OEP nu mai e __________

76 The Bombing of the King David Hotel. - http://www.etzel.org.il/english/ac10.htm

77 Formation of the PLO. - http://news.bbc.co.uk/2/shared/spl/hi/middle_east/03/v3_ip_timeline/html/1964.stm

numi:• Scăderea nivelului de viaţă a populaţiei;• Scăderea nivelului securităţii sociale;• Acutizarea luptei politice;• Creşterea naţionalismului şi separatismului;• Imperfecţiunea legislaţiei;• Scăderea autorităţii puterii;• Adoptarea de către putere a hotărîrilor nechibzuite.În sens larg terorismul are mai multe feţe. Acesta include

diverse forme de activităţi teroriste - politice, ideologice, religioase, şi chiar aşa numitul război de gherilă pînă la acţiuni sângeroase orsdinare. De la doar o luptă forţată pentru supravietuire, existenţă sau eliberare (IRA contemporană acţionează în Irlanda de Nord, parte a Regatului Unit ; eroul national al Italiei, Giuseppe Garibaldi, nu s-a luptat doar pentru unificarea ţării sale, ci pentru instaurarea formei republicanede guvernământ, etc) pînă la distrugerea brutală a oamenilor nevinovati urmărind interese înguste egoiste şi politice.

Adunarea Generală a ONU a adoptat circa 10 rezoluţii privind terorismul naţional, regional şi internaţional, dar nu a fost în măsură să dea o definiţie general acceptabilă.

Secretariatul ONU în 1972, în prima sa analiză a terorismului a declarat în lume sunt astfel de forme de terorism, care provin din mizerie si disperare, sărăcie şi lipsă de speranţă, care încurajează unii oameni să-şi sacrifice viaţa în speranţă unorschimbări radicale.


154

Valeriu Efremov

59

pe fondalul experienţei acumulate în domeniile adoptării legilor şi lucrului practic a apărut necisitatea generalizării acestei experineţe prin prisma folosirii creative la elaborarea concepţiei mondiale şi naţionale privind lupta cu terorismul internaţional.

Sistematizînd practica acumulată privind coordonarea eforturilor comunităţii mondiale în chestiunile contra actelor de terorism vom menţiona că la baza ei stau un şir de conveţii mondiale universale (vezi anexa).

Analiza legislaţiei ţărilor străine ne permite să evidenţiem unele legităţi privind reglementarea juridică a luptei cu terirismul internaţional:

• Codificarea normelor legislative în domeniul luptei cu terorismul contribuie la aplicarea mai efectivă a acstor norme;

• Dreptul intern a statelor trebuie adecvat să reacţioneze la schimbările în practica contractuală internaţională în acest domeniu, reflectînd consecutiv experienţa pozitivă;

• Deşi existenţei tendinţei generale a ţărilor înalt dezvoltate spre democratizarea legislaţiei lor , statele prevăd măsuri sporite privind responsabilitatea şi pedeapsa pentru săvîrşirea actelor de terorism şi activiotate teroristă;

Din cele menţionate rezultă că în lupta cu acest flagel estenecesar consolidarea eforturilor tuturor structurilor statale şi sociale, tuturor ramurilor puterii, mass – media. Este necesară o strategie a luptei cu terorismul.

Este necesar ca să determinăm clar şi să numim sursele şi determinantele manifestărilor teroriste. Printre acestea am putea

capabilă să execute operaţiuni de gherilă împotriva Israelului, transformându-se într-o organizaţie teroristă propriu-zisă.

• Atentatul terorist palestinian de la Olimpiada din Munchen (1972) aduce o imensă publicitate şi prestigiu în lumea arabă pentru Arafat, iar o abilă manipulare mass-media din Europa de vest conferă o aură romantică terorismului palestinian.

• În urma invaziei israeliene din Liban (1982), OEP este exilată în Tunisia. Masacrele din taberele de refugiaţi palestinieni Sabra şi Shatila aduc un plus de credibilitate lui Arafat şi OEP-ului.

• Arafat lansează în teritoriile ocupate Prima Intifadă în 1987.

• În 1988, Arafat este primit în Adunarea Generală ONU, unde declară renunţarea la terorism şi recunoaşterea dreptului la existenţă a Israelului. OEP se transformă în mişcare politică primind recunoaştere internaţională ca reprezentant legitm al poporului palestinian. Actele teroriste împotriva Israelului sunt continuate de Hamas.

• În urma acordului de la Oslo, Arafat se întoarce în teritoriile ocupate, iar în 1996 este ales în funcţia de preşedinte al Autorităţii Palestiniene cu o majoritate de 82% din voturi.

• Primul ministru israelian, Menahem Begin (fost lider Irgun) primeşte în 1978 Premiul Nobel pentru Pace.

• Preşedintele Yaser Arafat primeşte în 1994 Premiul Nobel pentru Pace împreună cu primul ministru israelian Yitzhak Rabin (fost şef de operaţii în Haganah) şi Shimon Perez (fost


60

Valeriu Efremov

153

şef de cadre în Haganah). Nici unul din aceşti patru oameni politici şi laureaţi ai

Premiului Nobel pentru Pace nu a fost pedepsit vreodată pentru crime împotriva civililor inocenţi. Yitzhak Rabin a fost asasinat de un cetăţean israelian, membru al unui grup terorist izolat.

NATURA TERORISMULUIExistă trei opinii de bază privind natura terorismului: reeşind

din manifestările de luptă a activităţii teroriste, criminale şi socio-politice.

În conformitate cu primul punct de vedere, terorismul este privit ca un tip specific de acţiuni armate şi este definit ca „un conflict armat de mică intensitate”.

Al doilea punct de vedere pune accentul pe componenta criminală şi clasifică terorismul ca o formă de crimă penală.

Al treilea punct de vedere consideră terorismul formă de luptă politică format pe baza protestului socio-politic.

Terorismul apare ca o reacţie de răspuns la rezolvarea întărzieată a problemelor politice. De fapt, terorismul se dezvoltă pe baza unor controverse sociale semnificative. Lupta teroristă este provocată de conflictele politice, sociale, teritoriale,naţionale şi ideologice. Uneori crima penală ia dimensiuni teroriste.

Sub terorism politic, în sens larg, înţelegem toate manifestările activităţii teroriste enumărate care vizează schimbarea întregului sistemului social sau a oricărui părţi a

Terorismul în orice formă nu s-ar manifesta s-a transformat azi după dimensiunile sale în una din problemele cele mai periculoase, imprevizibile şi urmări social-politice şi morale. Problemele politico-economice şi juridice, coraportul dialectic dintre scopul specific şi mijlopace realizării lui, caracterul lui istoric trecător etc sunt studiate încă insuficient. Terorismul cafenomen social nu are un trecut pe sacră istorică.

După 11 septembrie 2001 situaţia privind lupta în lume cu terorismul s-a schimbat simţitor. Însă ne este greu de confirmatîn ce măsură aceste acţiuni sunt fundamentale şi ireversibile. Evenimentele din septembrie din New York au avut şi un alt impact asupra teroriei şi practicii relaţiilor internaţionale. De menţionat că pînă nu demult noţiunea de „terorism internaţional” mai mult accentua pericolul acestui fenomen decît menţiona pericolul real, destul de evident în relaţiile internaţonale. Ultimile evenimente arată că în politica mondială au loc schimbări noi calitative.

În tradiţia islamică există o altă tradiţie. Fundamentalismul a cultivat un fenomen calitativ nou – jertvirea personală. Acest lucru nu este nici în una din religiile contemporane. Şi acest principiu va exista mult timp.

Numai în anii ’60 – ’70 a secolului al XX – lea actele de terorism au început să fie folosite pe larg în calitate de mijloc politic de luptă şi metodă de influenţă asupra procesulelor politice care aveau loc în societate. Comunitatea mondială a fost pusă în faţa consolidării luptei cu terorismul internaţional. Însă


152

Valeriu Efremov

61

terorismului internaţional:1. Cointeresarea unor grupări politice influente în existenţa

terorismului.2. Asigurarea puternică ideologică (inclusiv cea relogios-

fanatică) şi politică a activităţii terorismului.3. Concreşterea tot mai evidentă a terorismului cu bussinesul

de droguri.4. Mai puţin ecvidentă – interacţiunea organizaţiilor

teroriste cu corporaţiile transnaţionale, grupările internaţionale finaciare şi serviciile speciale.

5. Expansiunea terorismuli în sfera criminală: comerţul cu arme, bussinesul de jocuri, comerţul cu băuturile alcoolice etc.

6. Atribut constant al acţiunilor teroriste devine mass- media.

7. Simbolizarea şi personificarea actelor teroriste.8. Tot mai evidentă răsună ideea consolidării

musulmanilor.Am putea evidenţia şi specificul acţiunilor terorismului

internaţional contemporan:1. Imposibilitatea de a desfăşura acţiuni militare a unor

state prin metode tradiţionale.2. Majoritatea statelor arabe nu dispun de organizaţii

sdecvate miolitare şi nu sunt în stare să opună rezistenţă armatelor moderne occidentale. Însă dispun de potenţial economic puternic şi sunt în stare să samene spaimă şi frică.

Actualitatea temei este dictată de realitatea noastră.

acestuia. Într-un sens restrâns, terorismul politic înseamnă lupta împotriva prevenirii (sau acceptării) oricăror decizii referitoare la orînduirea statală.

Exemple de astfel de activităţi poate servi organizaţia franceză CCA care încearcă să împiedice darea suveranităţii Algeriei. Odată cu dispariţia problemei aceste organizaţii ăşi vor înceta activitatea.

Terorismul social se formează pe baza conflictelor social-politice interne mai profunde şi se manifestă în două forme de bază: terorismul de stânga şi de dreapta. Terorismul de stînga (revoluţionar, “roşu”) este axat ideologic pe diferite doctrine de stânga (marxism, leninism, troţkism, anarhism, ghevarism, maoism, castroism etc).

Ţintă pentru teroriştii de stânga sunt reprezentanţii mediului de afaceri, oficialii guvernamentali şi colaboratorii organelor de securitate, care cooperează cu guvernul de experţii independenţi care colaborează cu guvernul (economiştii, juriştii, jurnaliştii), funcţionarii partidelor politice proguvernamentale.

Teroriştii de stînga crează organizaţii importante ilegale, coordonează activitatea pe scară internaţională. De regulă, terorismul de stânga devine activ când criza internă se înrăutăţeşte. Organizaţiile de luptă a teroriştilor de stînga activează un timp relativ scurt.

Excepţie fac formaţiunuile de gherilă din regiunea Asiei şi Oceanului Pacific şi America Latină, cu sediul în zonele rurale, precum şi grupurile germanice, care cu anii se află într-un „regim


62

Valeriu Efremov

151

inactiv”.În timpul Războiului Rece teroriştii de stînga se bucurau

de un sprijin considerabil din partea unor ţări socialiste (Cuba, Coreea de Nord, Germania de Est, Ungaria, China).

În anii ’70-’80 teroriştii de stînga au fost mai activi decît adversarii lor din flancul drept, folosind tactici de raiduri armateşi în mai puţine cazuri - explozii, ducînd la numeroase victime aleatorii. Terorismul de dreapta (contrrevoluţionar, «negru») se concentrează asupra doctrinelor politice şi valorilor tradiţionale pentru naţiuni, istoric asupra activiştilor naţionali din trecut. Devine mai activ pentru o perioadă scurtă de timp, în timpul perioadelor de cea mai mare ameninţare din partea forţelor de stânga. Ţintă sunt politicienii de stînga şi liberali şi activiştii.

Spre deosebire de „roşii”, teroriştii de dreapta mai rar crează organizaţii specializate de luptă, preferând să acţioneze sub formă de grupuri de luptă secrete a organizaţiilor legale de natură radicală de dreapta.

Mişcări teroriste de dreapta mai importante au existat în Rusia în timpul revoluţiei din 1905 – 1907 („sutele negre”, „Uniunea Arhanghelului Mihai” etc.), în Europa după cel de al Doilea Rărzboi Mondial - grupurile neofasciste, iar în America Latină – „”.

Terorismul naţional se crează pe princii etnice. Terorismul separatist este promoovat de către grupurile naţional-politice ale minorităţilor care luptă pentru suveranitate sau pentru lărgirea autonomiei teritoriului istoric de trai. În dependenţă e

În epoca globalizării scopurile terorismului sunt de asemenea globale: împotrivirea faţă de civilizaţia occidendală sau faţă de un segment al ei ( spre exemplu, federalizarea Uniunii Europene) permite pe larg de a folosi calapodurile ideologice antioccidentale pentru atragerea eficientă a simpatizanţilor. Propaganda viziunilor radicale şi a terorismului ca metodă a luptei politice foloseşte pe larg posibilităţile mass – media care are o acoperire globală. În acest caz îşi atinge scopul efectul presiunii psihologice permamente. Am putea spune că într-un anumit mod evident se manifestă simbolul apocalipsului terorismului epocii globalizării: „Fie că lumea va deveni aşa cum noi dorim s-o facem ori lumea nu va mai exista”.

Terorismul internaţional are un caracter transnaţional şi este o derivată a procesului globalizării şi este indespensabil de lumea interlopă.109 Şi este legat în primul rînd de posibilitatea finaţării terorismului mondial.

Terorismul mondial foloseşte în comparaţie cu teroriştii din trecut cele mai sofisticate mijloace tehnice, materiale etc.De asemenea terorismul internaţional în taină este susţinut şi de unele state. Nu se respectă Convenţiile internaţionale sau exemplul Tbilisi privind formaţiunile înarmate din Cheile Panchis cînd a cerut ajutorul SUA de a lupta cu terorismul.__________

109 Vezi: Успенский Н.Н., Вдовиченко Л.Н. Угроза каждой стране, всему мировому сообществу // Международная жизнь, № 12, 2001, с. 52; Куликов А.С. Как не попасть в криминальный капкан

// Международная жизнь, № 12, 2001. С.53-54

Am putea evidenţia următoarele condiţii de existenţă a


150

Valeriu Efremov

63

– „teroare”. Destul de frecvent termenul de „terorism” este atribuit şi acţiunilor departamentzelor de forţă şi statelor în întregime. Cercetătorul N. Chomsky consideră politica SUA faţă de Nicaragua, Haiti şi Guatemala drept terorism de stat.107 Considerăm că punctul de vedere a savantului rus O. Budniţkii privind distincţia noţiunilor de „terorism” şi „teroare” ne-ar da posibiltate cu mai multă conştientizare aplicare acestor termini. În accepţiunea lui „terorismul” este o crimă. „Teroarea” este o metodă de acţiune a oricărui subiect (statului, organizaţiei, persoanei fizice) cu folosirea forţei, ameninţării, excitării fricii.108

În cercetarea terorismului contemporan este important de a lua în consideraţie complexitatea acestui fenomen extinderea căruea depinde de factorii politici şi economici. Din acest punct de vedere cercetarea terorismului este indenspensibilă de studierea proceselor globalizării.

Terorismul contemporan îşi are trăsăturile sale specifice.Terorismul internaţional are o bază ideologică fundamnentală şi un mare potenţial propagandistic. Majoritatea mişcărilor teroriste au o orientare antiglobalistă sai, în genere, antioccidentală, astfel poziţionîndu-se în spaţiul politico-idologic mondial. __________

107 Vezi: Chomsky N. Terrorisme, l’arme des puissants // Le Monde diplomatique, deсembre 2001, pp.10-11.

108 Vezi: Будницкий О.В. Истории терроризма в России в документах, биография исследованиях.

Ростов-на-Дону, 1996. С. 13 . Citat după Овчинникова Г В., Ibidem C. 6.

situaţia politică, tradiţii şi structura socială ele se orientează spe o ideologe de stînga (ETA) sau de dreapta (teroriţtii corsiceni). Organizaţiile de acest tip sunt de o activitate mai îndelungată (armata republicană irlandeză). Ţintă sunt funcţionarii, oamenii de afaceri, poliţiştii. Teroriştii de orientare de stînga preferă de a săvîrşi acte de terorism împotriva activiştilor de un rang mai înalt, îndreptîţind acsemenea acţiuni prin idologia revoluţionară. Teroriştii de dreapta sunt mai puţin exigenţi, victimele lor pot deveni orice reprezentant al unei naţiuni ostile.

Terorismului de eliberare naţională se realizaează de către popoarele statelor ocupate sau colonizate împotriva reprezentanţilor ţării agresorului. Scopul ese de restaurare a suveranităţii de stat.

Astfel de trupe se ţin de puncte de vedere naţionaliste moderate, însă orientările ideologice (de dreapta, destânga) unor asemenea organizaţii şi mişcări trec pe planul doi. Ţintă a teroriţtilor devin reprezentanţii naţiunii ostile indeferent de statutul lor social sau profesional. În primul rînd, militarii, ofiţerii organelor de securitate şi funcţionarii de stat.

Terorismul naţional represiv. Devenirea lui are loc pe fondalul conflictelor naţionale în interiorul statului unitar. Reprezentanţii grupurilor naţionale priveligiate îşi pun ca scop suprimarea cerinţelor minorităţilor naţionale, apărarea proprietăţii, tendinţa spre crearea statelor etnice omogene (Ku Klux Klan, Liga Apărării evreilor, terorismul antirusesc în Tadjikistan în 1992-96), iar reprezentanţii minorităţilor


64

Valeriu Efremov

149

realizează în aşa mod dorinţa de egalitate (“Black Panther” ( Panterele negre).

Terorismul teritorial separatist. Este un fenomen puţin răspîndit. Se realizează în hotarele statului unitar de către reprezentanţii naţiunii dominante cu cerinţe de a da unei părţi a ţării suveranitate.

Terorismul ideologic este bazat pe dezacordul fundamental cu normele şi relaţiile dominante. Include următoarele tipuri de terorism: terorismul religios, ecologic, „ contravort ”, feminist. Cel mai răspîndit este terorismului religios, la rîndul său, împărţit în fundamentalist şi sectar. Terorismul cel mai răspîndit este fundamentalismul islamic, într-o mai mică măsură - Sikhs, creştin şi iudeic. Terorismul fundamentalist există în diferite forme. Pentru teroriştii „naţiunei ariene” protestantismul este temelia ideologică, care permite să formuleze conceptul luptei anti-guvernamentale şi anti-liberale. Fundamentalismul iudeic (Kach), fiind o idee radicala mobilizatoare a radicalilor,este îndreptat spre asigurarea securităţii evreilor şi Israelului.Cel mai răspîndit şi divers în lumea modernă este terorismul fundamentaliştilor islamici efectuat de către islamiştii radicali pentru aprobarea ordinii islamice în ţările populate de către musulmani. Obiecte de atentate a islamiştilor sunt regimurile mai moderate (inclusiv islamice), minorităţile religioase în ţările islamice, cetăţenii statelor, care colaborează cu regimurile neislamice. Uneşte fundamentaliştii tendinţa de a reconstrui realitatea în conformitate cu normele de viaţă religioasă.

globalizării au scos la iveală părţile sale periculoase. Pentru mulţi a devenit destul de clar că lupta cu criminalitatea mondială şi manifestarea ei cea mai înaltă – reţeaua organizaţiilor teroriste unite şi destul de bine înzestrate în timpul cel mai apropiat va deveni prioritate în politica mondială.

În acelaşi timp s-au constatat şi neajunsurile mecanismelor politice şi juiridice care sunt folosite în lupta cu terorismul internaţional:

• Lipsa unei coordonări eficiente în activitatea departamentelor de forţă atît în interiorul statelor, cît şi la nivel mondial;

• Atitidinea diferită a doferitor forţe social-politice din diferite ţări privind chestiunea genezei terorismului contemporan şi metodelor de luptă.

În afară de aceasta tratarea noţiunii de terorism şi evoluţia lui face să punem la îndoieală faptul existenţei lui ca categorie teoretică unanim acceptată şi termen juridic unanim acceptat. De menţionat că şi în cercetările juriştilor observăm diferite puncte de vedere privind tratarea terorismului şi evidenţierea trăsăturilor lui esenţiale.105 Unii cercetători explică acest fapt prin aprecierea politizată extremă a terorismului.106 Î n a f a r ă __________

105 Vezi: Горбунов Ю.С. К вопросу о классификации терроризма // Московский журнал международного права, № 1, 1993. Терроризм: психологические корни и правовые оценки. Круглый стол // Государство и право, № 4, 1995

106 Vezi: Овчинникова Г В. Терроризм. СПб., 1998. С. 7.

de aceasta continuă discuţia privind dihotemia „terorism”


148

Valeriu Efremov

65

nucleare.103

O altă trăsătură distinctă a problemei terorismului mondial este influenţa importantă a comunităţilor criminale, unor forţe politice şi a unor state. Această influenţă, bineînţeles, duce spre acutizarea acestei probleme.

În lumea contemporană există manifestări a terorismului de stat legat cu încercările de a lichida şefii de stat şi alţi activişti politici; acte îndreptate spre destituirea guvernelor statelor străine; crearea panicii în rîndurile populaţiei statelor străine etc.

Terorismul internaţional în zilele noastre este parte iminentă a procesului de răspîndire a organizaţiilor transnaţionale criminale susţinute de către funcţionari de stat şi politicieni corupţi. În lucrarea savanţilor englezi „Transformări globale” se menţionează: „...în ultimii ani creşterea organizaţiilor criminale transnaţionale este legat de comerţul cu droguri (anual peste 300 mlrd dolari SUA) şi de o largă răspîndire a crimei organizate. Rezolvarea acestor probleme a dervenit una din sarcnile principale pentru guverne şi forţele poliţieneşti din toată limea”104.

La 11 septembrie 2001 lumea a fost martora unuea din ___________

103 Vezi: Грачев С.И., Колобов О.А., Корнилов А.A. Соединенные Штаты Америки и международный терроризм. Нижний Новгород, 1999. С.35-36.

104 Held D., McGrew A., Goldblatt D., Perraton J. Global Transformations. Politics, Economics and Culture. Oxford, 2000. P. 58.

cele mai tragice acte de terorism. Astfel efectele auxiliare ale

Terorismul sectar este efectuat de diferite secte marginale cu un caracter totalitar, care privesc violenţa ca o condiţie pentru a acapara puterea şi de a construi o societate mai bună. Obiect al atentaelor pentru acest tip de terorism este întreaga societate. Drept exemple pot servi banda Marilyn Manson (SUA), Aum Shinrikyo (Japonia).

Terorismul penal. Termenul de „ terorism penal” se datorează jurnaliştilor, în adresa cărora în legătură cu aceasta este îndreptată critica pentru faptuul folosirii exagerate a termenului „terorism” . Însă privind criminalitatea în contextul politicii, este necesar să recunoaştem că în situaţiile de nestabilitate politică unele manifestări destul de pereculoase a criminalităţii obişnuite capătă un caracter a unui factor politzic important şi sunt în stare să înfluenţeze procesele politice. Activităţi penale cu caracter terorist pot fi considerate următoarele crime : comerţul cu droguri ; luarea sistematică de ostatici cu scopul unei răscumpărări; aplicarea de metode teroriste (diversiuni etc), răchetul etc. Activitatea teroristă poate capăta forme a terorismului intern şi internaţional care pe parcursul istoriei au mers mînă la mînă. Însă totuşi pe parcursul secolului al XIX – lea terorismul rămînea cu precădere un fenomen politic intern, care era legat de mişcarea activă revoluţionară de stînga. În secolul al XX –lea terorismul internaţional a căpătat dimensiuni înspăimătătoare începînd cu anii ’60 în legătură cu lupta palestenienilor pemtru independenţă. Acţiuni de terorism internaţional întreprindeau şi înterprind teroriştii revoluţionari,


66

Valeriu Efremov

147

însă întreprind asemenea operaţiuni cu precădere pe teritoriile statelor sale. Naţionaliştii palestinieni şi radicalii de stînga, iar mai tîrziu teroriştii islamici sunt porniţi cu mult mai agresiv, efectuînd operaţii teroriste pe teritoriile Eiropei, Americii, Asiei.

Terorism intern (domestic) are loc pe teritoriul unui stat. Teroriştii şi victimile sunt cetăţenii acestui stat.

Terorismul internaţional se efectuează de terorişti împotriva reprezentanţilor statelor străine şi organizaţiilor internaţionale, cetăţenii statelor străine pe teritoriul statului al cărui cetăţean teroristul nu este.

Nemijlocit terorismul se materializează în forma unui act terorist – săvîrşirea unei crime cu caracter criminal, care este etapa fianală a unei operaţii teroriste. Operaţia teroristă este de lungă durată şi include: pregătirea şi efectuarea actului terorist.

În efectuarea operaţiei teroriste pot participa grupul de luptă, grupurile de recunoaştere, de asigurare materială, asigurare propagandistică şi asigurarea securităţii.

Grupul terorist este o subunitate a organizaţiei teroriste în sarcina căreia întră activitatea nemijlocit legată de pregătirea şi efectuarea actului terorist. Grupul terorist se caracterizează prin interacţiunea strînsă dintre membrii ei, uniţi prin scopuri concrete a activităţii şi este constituită din terorişti care participă în activitatea tzerioristă.

Organizaţia teroristă se specializează în activitatea teroristă în plină componenţă sau cu una din structurile subdiviziunii

Problema terorismulşui internaţional mai întîi de toate este legată cu sferele principale a activităţii vitale a comunităţii mondiale şi sociumul unor ţări aparte: politica, relaţiile naţionale, religiei, ecologiei, comunităţile criminale etc. Această legătură şi-a găsit manifestarea în existenţa a cîtorva tipuri de terorism: politic, naţionalist, religios, criminal, ecologic.

Membrii grupurilor care efectuează terorismul politic îşi pun drept scop realizarea schimbărilor politice, sociale sau economice în interiorul unuea sau altui stat, de asemenea subminarea relaţiilor interstatale, ordinii internaţionale.

Terirismul naţionalist (numit şi naţional sau separatist) urmăreşte scopuri privind rezolvarea problemei naţionale, care în ultimul timp capătă un caracter tot mai mare cu tendinţe separatiste în diferite ţări polietnice.

Terorismul religios este determinat de încercările grupurilor înarmate care profesează una din religii să ducă lupta împotriva statului în care domină una din rteligii.

Terorismul criminal se constituie pe baza unui bussines criminal (bussinesul cu droguri, circulaţia ilegală a armamentului, contrabanda etc) cu scopul de a crea un haos şi tensiune în condiţiile cărora este o mare probabilitate de a obţine super venituri.

Terorismul ecologic este efectuat de grupările care prin metode de vilolenţă se pronunţă în genere împotriva progresului tehnico-ştiinţific, poluarea mediului înconjurător, nimicirea animalelor, cvonstrucţia obiectelor


146

Valeriu Efremov

67

ÎNCHEIERELa ora actuală problema terorismului internaţuional s-

a transformat în una din cele mai ascuţite probleme globale a contemporanietăţii, legată cu sfera relaţiilor internaţionale. Această transformare în accepţiunea noastră este determinată de următorii factori:

• Terorismul internaţional capătă o răspîndire tot mai mare pe scară planetară. El se manifestă, atît în regiunile tradiţionale a conflictelor internaţiopnale (Orientul Mijloicu. Asia de Sud), cît şi în statele cele mai dezvoltate (SUA, Europa Occidentală);

• Terorismul internaţional prezintă o ameninţare serioasă atît pentru securitatea unor state aparte, cît şi a comunităţii mondiale. Anual în lume au loc sute de acte a terorismului internaţional. Victime sunt sute de oameni,mii răniţi;

• În lupta cu terorismul internaţional nu sunt suficienteeforturile unei puteri mari sau a unui grup de state înalt dezvoltate. Depăşirea terorismului internaţional ca unei probleme ce devine tot mai acută necisită eforturi colective a majorităţii statelor şi popoarelor de pe Terra, a întregii comuinităţi;

• Tot mai evidentă şi vizuală devine legătura fenomenului contemporan a terorismului internaţional cu problşemele actuale globale ale contemporanietăţii.

Terorismului internaţional îi sunt caracteristice multe trăsături comune pentru alte dificultăţi general umane. În acelaşi timp problema globală a terorismului internaţional are şi trăsături specifice.

sale.Se deosebeşte prin multitudinea rîndurilor sale, prin existenţa

sa relativ îndelungată, existenţa unei irarhii de conducere, divizarea funcţiilor de conducere, efectuarea acţiunilor teroriste, recunoaştere, propagandă şi finanţare.

Este posibilă existenţa filialelor în diferite regiuini a ţării şi pe teritoriul cîtorva state. Activitatea teroristă cu caracter organizaţional este legată cu un pericol permanent. Pregătirea operaţiilor este de lungă durată. De regulă, activitatea organizaţiilor teroriste este ideologic întemeeiată, este subordonată doctrinei elaborate şi este inclusă în procesul politic.

Tipurile actelor de terorismDiversiunea ( explozii, dispersia substanţelor otrăvitoare

etc). Au loc explozii a mijloacelor de transport sau în clădiri cu scopul de a pricinui pierderi materiale şi vieţi umane, de asemenea şi în locuri deschise pentru a nimici oameni.În urma exploziilor suferă un număr mare de oameni întîmplători. Deaceeia anume o asemenea tactică duce la un mare efect psihologic şi are loc în acele situaţii cînd teroriştii toate victimile potenţiale le privesc în calitate de adversari politici. În secolul al XIX – lea expoloziile erau activ practicate de către anarhişti sub lozinca „Nimeni nu este liber de vină!”. Pentru atacuri, de regulă, se foloseau bombe de mînă, se efectuau săpătrui, se minau locurile populare a populaţiei.

Obiect principal al atacului era omul. În secolul al XX – lea destul de frecvent tactica diversionistă se foloseşte de căre


68

Valeriu Efremov

145

teroriştiii mişcărilor naţionale (Armata revoluţionară irlandeză - IRA), organizaţiile de stînga extremiste cu caracter sectar (Germania- Fracţia Armatei Roşii (RAF)), extremiştii religioşi. În anii ’90 tactica diversionistă era aplicată de către organizaţiile Hamas, Hezbollah, Al Qaeda, Aum Shinrikyo. În secolul al XX – lea de asemenea se foloseau grenade de mînă, însă de o putere mai mică care permitea teroristului să scape nevătămat de la locul crimei. Cele mai sîngeroase acte teroriste au fost săvîrşite cu ajutorul automobilelor minate sau „bombe de automobil”. Operaţii de acst gen sunt diversiunile împotriva cazarmelor militare americane şi ambasadelor din Orientul Apropiat şi Africa în 1982 – 1983 şi a doua jumătate a anilor ’90. Un alt tip de activităţi cu explozii este folosirea şahidelor sinucigaşe de către teroriştii islamici (Hamas, Hezbollah etc). În rezultatul unor asemenea operaţii mor zeci de oameni . Însă după gradul efectului psihologic infracţiunile de acest tip este cu mult mai mare (cazul actelor de terorism din 29 martie 2010 din metroul din Moscova). Destul de numeroase pot fi victimile în cazurile exploziilor avioanelor.

Răpirea. De regulă, sunt supuşi răpirii figuri marcantepublice care ar fi în stare să atragă atenţia societăţii: politicieni cunoscuţi, funcţionari de stat, jurnalişti, diplomaţi. Răpirile urmăresc scopul realizării unor cerinţe politice, pentru a semăna frică în rîndurile pătrurilor dominante, de a obţine mijloace pentru activitatea organizaţiei. Este o metodă mai umană a realizăriii activităţii teroriste decît cea diversionistă, dar cu mult

asemenea cu Comitetul internaţional a CSI.La 01 aprilie 2010, preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitrii

Medvedev, la Mahacikala a trasat cinici sarcini principale de luptă cu terorismul în Kaukaz:

• Consolidarea organelor de drept, Ministerului de interne, Serviciului federal de securitate, judecătoriilor;

• A aduce lovituri hotărîtoare teroriştilor, ai nimici şi a nimici refugiile lor;

• A ajuta celor care au hotărît să rupă cu bandiţii:• A dezvolta economia, cultura şi învăţămîntul;• A întări componentele morale şi spirituale.102

___________102http://army.lv/ru/Medvedev-oboznachil-pyat-glavnih-

zadach-borbi-s-terrorizmom-na-Kavkaze/764/23815


144

Valeriu Efremov

69

criminalizare a acţiunilor ilegale legate de terorism;• Lărgirea participării statelor CSI în documentele

normative de drept internaţionale în domeniul luptei cu terorismul internaţional, încheieate în cadrul ONU, Agenţiei internaţionale a Energiei Atomice (AIEA) şi Consiliul Europei;

• Contribuirea la pregătirea în cadrul ONU a proiectului Convenţiei antiteroriste unice care ar conţine în cadrul comunităţii mondiale o noţiune coordonată a terorismului internaţional ca o crimă internaţională care atentează la ordinea mondială şi securitatea comunităţii mondiale;

• Dezvoltarea în continuare a colaborării statelor CSI în cadrul schimburilor informaţionale cu privire la activitatea legată de ameninţările cu caracter terorist şi diversionist, organizaţiile teroriste şi extremiste care prezintă pericol pentzru statelle CSI, coordonarea criteriilor de recunoaştere a organizaţiilor teroriste şi extremiste şi de asemenea mărimea şi ordinea aplicării sancţiunilor faţă de organizaţiile incluse în această listă;

• Schimbul permanent cu experienţa de efectuare a activităţilor antiteroriste şi cercetarea crimilor de orientare antiteroristă şi organizarea învăţării specialiştilor subunităţilopr antiteroriste, organizarea sistematică comună a exerciţiilor comandanţilor stafurilor, tactico - speciale cu participarea forţelor de reacţie rapidă şi alte structuri antiteroriste;

• Dezvoltarea în continuare a contactelor şi întărirea interacţiunii cu organizaţiile şe centrele internaţionale care se specializează în lupta cu terorismul şi extremismul şi de

mai complicată în executare, deoarece necesită un lucru mult mai armonios şi disciplinat într-un termen îmdelungat.

Această metodă în Europa activ este folosită de teroriştiii basci. Contribuie la folosirea unei asemenea activităţii teroriste instabilitatea politică. Deosebit de des răpirile se foloseau de către partizanii Americii Latine. La începutul anilor ’80 în Liban au fost săvîrşite zeci de răpiri a reprezentanţilor civili şi militari a statelor străine.

Atentatul şi omorul. Una din metodele de bază a terorismului. Este întreprinsă de grupurile înarmate. Se evidenţiază prin efectul ei demonstrativ cu adresă concretă. Din aceste considerente este eficient pentru o acţiune psihologică cu un scop bine determinat pentru un aiditoriu mic. Este activ folosit de teroriştii revoluţionari. În realizarea atentatului sunt folosite armele reci şi armele de calibru mic, grenadele de mână, mortierele şi lansatoarele de grenade.

În cazul efectuării unor operaţii de acest tip viaţa terorostului este supusă pericolului. Din această cauză este efectuată de terorişti de înalt profesionalism în statele cu o structură slabă a organelor de ordine publică şi, de asemenea, în cazurile cînd teroriştii au posibilitatea de crea o superioritate numerică asupra subunităţilor poliţieneşti.

Jaful (exproprierea). Unul din principalele mijloace de a efectua activităţi teroriste de extremiştii de orientare «roşie ». Se efectuează atît cu scopul de a obţine mijloacele necesare pentru a duce luptă, cît şi în scopuri de propagandă. Cel mai mare


70

Valeriu Efremov

143

avînt îl obţinel în perioadele de destabilizare revoluţionară.Hijacking – ul – capturarea mijloacelor de transport:

avionului, trenului, automobilului, corabiei. Cele mai frecvente capturări în lume sunt capturările avioanelor numite drept „skyjacking” . Primul act de aviapitarerie a avut loc în 1930. Cîte şase atacuri au fost săvîrşite în 1946, 1960, 1961, 1967. În SUA la începutul anilor ’60 era răspîndit aviaterorismul emigranţilor cubanezi şi a extremiştilor de stînga care capturau avioanele cu scopul propagandei şi obţinerei de răscumpărări. În 1968 începe realizarea de către palestinieni a aviapirateriei în Europa şi Orientul Apropiat. Majoritatea acţiilor se întreprindeau pentru a atrage atenţia asupra luptei dusă de arabi. În timp ce se înaintau cerinţe privind eliberarea din închisori a arabilor arestaţi şi plata răscumpărărilor. În 1969 au fost săvîrşite 91 de capturări de avioane civile (în timp ce 5 oamnei au fost ucişi şi 32 răniţi), în 1972 au fost făcute 59 de încercări de răpiri dintre care 30 cu succes (141 de oameni ucişi, 99 - răniţi). Apojeul aviaterorismului vine pentru septembrie 1971 cînd timp de 11 zile au fost capturaţi 300 de pasajeri şi nimicite 4 avioane a diferitor aviacompanii occidentale.

Dimensiunile aviaterorismului au impus guvernele şi companiile avia să întreprindă măsuri privind lupta cu piraţii. Companiile avia izrailene şi europene au plasat în avioane agenţi pregătiţi pentru lupta cu teroriştii. În 1973 serviciile avia americane şi europene au început controlul sistematic al bagagjelor pasajerilor ce a dus la o micşorare a activităţii

schimbului de informaţii şi dezvoltarea legislaţiei naţionale îân acest domeniu.

O nouă, importantă etapă a activităţii comune privind contracararea terorismului în cadrul CSI este elaborarea şi adoptarea de Către Consiliul şefillor de stat CSI a Programuluicolaborării statelor – membre CSI în lupta cu terorismul şi alte manifestări violente extermiste.

La 24 – 25 martie 2010 sub egida Centrului Antiteror CSI la baza Serviciului Federal al Securităţii Federaţiei Ruse a avut loc a III – ea Consfătuire a conducătorilor (comandanţilor stafurilor) centrelor naţionale antiteror a statelor CSI unde au fost puse în dicuţie „Formele actuale de colaborare între Centrul Antiteror CSI şi centrele antiteror a stalor CSI.” În cadrul Consfătuirii au fost evidenţiate noile tendinţe ale ameninţărilor teroriste şi extremiste în statele CSI,

Direcţii prioritare în lupta cu terorismul în cadrul CSI au fost stabilite:

• Accelerarea elaborării documentelor normative juridice fundamentale care reglementează colaborarea statelor membre CSI în contracararea ameninţărilor netradiţionale securităţii, inclusiv, cyberterorismul, diferite forme de terorism cu folosirea materialelor nucleare, chimice, biologice, tehnologii informaţionale şi de asemenea contracararea finanţării activităţii teroriste;

• Armonizarea legislaţiei naţionale, în deosebi, în partea ce se referă la elaborarea abordărilor unice coordonate de


142

Valeriu Efremov

71

internaţionale privind chestiunile luptei cu terorismul, criminalitatea şi comerţul ilegal de droguri. De menţionat colaborarea, în primul rînd, cu Direcţia ONU pe problemele drogurilor şi criminalităţii, Comitetul Antiteror a Consiliuli de Securitate ONU.

La summit-ul şefilor de stat a Comunităţii de la Astana din septembrie 2004 una din chesiunile fundamentale a fost „Cu privire la dezvoltarea în continuare a colaborării statelor – membre CSI privind conracararea terorismului şi de asememnea a altor provocări şi ameninţări securităţii şi stabilităţii la etapa contemporană în lumina documentelor adoptate în cadrul CSI, OSCE şi ONU”. La finile discuţiei şefii statelor CSI au adoptat o Declaraţie în care, printre altele, a fost iniţiată organizarea unei consfături speciale a Comitetului Antiteror a Consiliului de Sexcuritate ONU cu organizaţiile internaţionale, regionale şi subregioanle cu participarea statelor CSI care a avul loc la nivel înalt la 26-27 ianuarie 2005 la Alma-Ata (Republica Kazahstan).

În scopul ridicării nivelului de coordonare şi a eficienţei măsurilor comune privind opunerea rezistenţei ameninţării terorismului biologic (bacteriologic) şi asigurarea securităţii biologice a populaţiei Comitetul executiv al CSI a iniţiat discutarea chestiunii privind activizarea colaborării interramurale a CSI, în particular, organele interramurale a CSI în domeniul luptei cu criminalitatea, Ministerelor situaţiilor excepţionale,sănătăţii cu participarea Centrului Antiteror CSI privind această problemă.

O atenţie deosebită se acordă luptei cu cyberterorismul,

teroriste. Însă nivelul activităţii rămînea a fi înalt. În 1976 au fost săvîrşite 25 de răpiri a avioanelor (218 oameni au decedat şi 215 au fost răniţi). În 1980 – 1990 actele de piraterie aeriană au continuat, însă într-o măsură cu mult mai mică. În ultimile trei decenii popularitatea aviaterorismului care a atins apojeul în 1960 cînd 38 la sută din toate actele teroriste reveneau asupra atacului avioanelor, s-a micşorat la sfîrşitul secolului pînă 12 la sută.

Skyjaking-ul este cel mai eficient printre celelalte tipuri deHijaking. Deoarece, în primul rînd, reţine serviciile speciale de a efectua atacuri asupra teroriştilor din cauza riscului înalt de înfrîngere a ostaticilor. În al doilea rînd, transportul avia este cu mult mai comod mijloc pentru a scăpa de urmărire. Capturarea corăbiilor, trenurilor, autocarelor etc este mai puţin atractivă pentru terorişti. Împotriva celor care au capturat trenul, autocarul şi alte mijloace terestre de transport este cu mult mai uşor de a petrece o operaţie antiteroristă decăt a elibera de terorişti un avion.

Capturarea clădirilor. . Se practica activ de teroriţtii de stînga în Europa şi de asemenea de către partizanii latinoamericani şi organizaţiile palestiniene care parcticau tactica terorismului internaţional. De cele mai dese ori raidurilor erau supuse clădirile ambasadelor, instituţiile guvernamentale, oficiile de partid.Terorismul cecen ne dat exemple de raiduri asupra spitalelor. De regulă, cu capturarea clădirii operaţia teroristă nu ia sfîrşit. În cazul unei desfăşurări de succes a lucrurilor pentru terorişti


72

Valeriu Efremov

141

lor li se oferă o posibilitate de a părăsi clădirea capturată sub acoperămîntul ostaticilor.

Atac armat fără consecinţe mortale şi pricinuirea unei detiorări neînsemnate averii. Se întreprinde de organizaţiile teroriste la stadiul lor de constituire cînd nu este încă acumulată experienţa de a petrece operaţii pe scară largă şi deasemenea de către organizaţii care acţionează activ pentru care este necesar numai de a demonstra capacitatea de a organiza operaţiuni militare.

Terorismul cibernetic (războiul cibernetic). Atac asupra reţelelor computirizate. Primele exemple de terorism asupra calculatoarelor a apărut la sfârşitul anilor 1990 care este asociat atât cu dezvoltarea reţelelor, cît şi cu creşterea rolului calculatoarelor în toate sferele vieţii. Dezavantajul acestui fenomen este dependenţa vieţii normale a societăţii de păstrarea calculatoarelor, şi ca consecinţă - atenţia sporită faţă de ele a diferitor “kiberpartizani” şi “kiberhuligani ». Atacul asupra calculataorelor prin mijlocul accesului nesancţionat urmăreşte scopul de a sabota lucrul instituţiilor respective. Astfel, Secţia de protecţia a Pentagonului confirmă, că săptămînal nodurile informaţionale a Ministerului sunt supuse peste 60 de atacuri.Majoritatea din ele sunt efectuate de către hackerii huligani, însă în timpul borbadamentelor Iugoslaviei în 1999 grupuri de hackeri în Rusia, Serbia şi alte ţări au atacat în mod deliberat serverele care aparţineau structurilor de stat americane. În luna august 1997 a fost fixat un caz de atac a grupului ckiber

contra terorismului, regimul juridic al operaţiei duse împotriva terorismului, ducerea trativelor cu teroriştii, informarea societăţii despre actele teroriste, încheierea operaţiei împotriva teroriştilor, compensarea pagubelelor pricinuite în urma actelor teroriste, protejarea juridică şi socială a persoanelor care duc lupta împotriva teroriştilor, eliberarea de la răspundere pentru pagubele pricinuite, răspunderea pentru paraticiparea la operaţiile teroriste, răspunderea organizaţiilor pentru participarea la operaţii teroriste, controlul legalităţii luptei împotriva teroriştilor, colaborarea internaţională în domeniul luptei cu terorismul, răspunderea pentru încălcarea Legii99.

De menţionat că numai Republicile Kîrgîză, Moldova, Tadjikistan, Uzbechistan şi Federaţia Rusă au adoptat legi privind contracararea şi lupta cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului100.

Republicile Belarus, Kazahstan, Kîrgiză, Moldova, Tadjikistan şi Federaţia Rusă au adoptat legi privind contracararea extremismului101.

Sunt realizate măsuri concrete în vederea dezvoltării __________

99 http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%E1%EE%F0%FC%E1%E5%20%F1%20%F2%E5%F0%F0%EE%F0%E8%E7%EC%EE%EC

100 http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%EF%F0%EE%F2%E8%E2%EE%E4%E5%E9%F1%F2%E2%E8%E8%20%F4%E8%ED%E0%ED%F1%E8%F0%EE%E2%E0%ED%E8%FE%20%F2%E5%F0%F0%EE%F0%E8%E7%EC%E0

101 http://www.atcsng.ru/laws.cgi?law_kind=%EE%20%EF%F0%EE%F2%E8%E2%EE%E4%

E5%E9%F1%F2%E2%E8%E8%20%FD%EA%F1%F2%F0%E5%EC%E8%E7%EC%F3

interacţiunii cu srtucturile ONU şi organizaţiile regionale


140

Valeriu Efremov

73

adoptată Concepţia colaborării statelor – mebre CSI privind lupta cu terorismul şi alte manifestări vilolente extremiste şi Programul colaborării statelor – membre CSI privind lupta cu terorismul şi alte manifestări vilonete extremiste.

A fost finalizat şi Tratatul statelor Comunităţii cu privire la opunerea rezisteneţei legalizării (spălării) veniturilor ilegale şi finanţare a terorismului.

De menţionat aportul Asambleei interparlamentare a satelor Comunităţii privind crearea unei baze juridice armonioase în vederea luptei cu terorismul internaţional. Asambleea a adoptat şi a recomandat parlamentelor statelor – membre CSI pentru a folosi la elaborarea legislaţiei naţionale legea-model „Cu privire la contracararea terorismului”, „Cu privire la contracararea finanţării terorismulu”, „Modificări şi completări în Codul penal model pentru statele – membre CSI privind chestiunile legate de lupta cu terorismul şi extremismul” şi de asemenea recomăndări privind unificarea şi armonizarea legislaţiei naţionale a statelor – membre CSI privind lupta în domeniul terorismului.

Astfel conform acestor reomandări statele CSI au adoptat legi naţionale cu privire la lupta contra terorismului aplicînd aceiaşi structură, terminologie unică în definirea noţiunilor ce ţin de domeniul luptei cu teroriasmul. Legislaţia naţională determină scopul luptei cu terorismul, organizarea luptei cu terorismul, acordarea ajutorului organelor de stat care duc lupta cu terorismul, conducerea cu organele care duc lupta cu terorismul, asigurarea cu forţe şi mijloace a operaţiunilor

Timit „ Tigrii negri Internet” asupra poştei electronice a guvernului Sri Lanka. În mai şi iunie 1998 hackerii care protestau împotriva experienţilor nucleare indiene au distrus pagina de acasă şi poşta electronică a Centrului indian de cercetare atomică din Vadhe. În septembrie 1998 în Suedia una din grupările de stînga au distrus sercerul radicalilor de dreapta suedezi.

Războiul de gherilă este cel mai apropiat de activitatea teroristă care se localizează în localităţile rurale. Războiul de gherilă este caracteristic pentru ţările lumii a treia cu o structură socială înapoiată. Detaşamentele de gherilă se deosebesc, în primul rînd, prin componenţa specifică a luptătorilor (ţărani, muncitori de joasă calificare,meşteşugari, elemente declasate). Activitatea lor poartă un caracter de ciocniri înarmate de masă care continuă decenii, ba încetînd, ba activîndu-se. Adeseori partizanii folosesc metode teroriste de luptă : diversiuni pe căile feroviare (28 mai 2010, India), conductelor şi alte comunicaţii, atacuri asupra politicienilor cunoscuţi, funcţionarilor de stat, judecătorilor.

În scopul realizîrii activităţii teroriste diversioniste antiguvernamentale sunt create structuri de luptă speciale. Formaţiunile de partizani se limitează cu stabilirea controlului asupra lşocului constant de trai a militanţilor (partizanii mecsicani a statului Chiapas), în cazul încercării de a ieşi


74

Valeriu Efremov

139

după hotarele teritoriilor naturale sau suferă înfrîngere (Sendero Luminoso („Cale luminoasă”), organizaţie maoistă peruană), sau iau puterea de stat („Khmerii roşii”), lucru practic imposibil pentru terorişti. De regulă, războiul de gherilă este o reacţie la descompunerea modului obişnuit de viaţă sau o formă a mişcării de eliberare naţională.

Asasinate politice în realizarea cărora sunt cointeresaţi atît beneficiarul cît şi ucigaşul din motive egoiste. Aceste crime nu sunt condiţionate de lupta socială. Adeseori faţă de crime concrete este imposibil de a confirma cu certitudine ceavem în faţa noastră: un act terorist sau un asasinat politic? Exemple de acest fel pot servi asasinatul lui P. Stolîpin, fraţilor Kennedy. În unele cazuri asasinatul politic şi actul terorist se contopesc (asasinatul lui A. Lincoln).

Crime penale – folosirea epizodică sau întîmplătoare a metodelor teroriste: capturarea ostaticilor cu ameninţarea arestului etc. O asemenea crimă nu este un terorism politic deoarece poartă amprenta unui scop egoist.

Terorismul, chiar şi în acele rare cazuri, cînd poate fi justificat prin circumstanţele existente, este prezentat drept o simptomă a problemelor de sănătate a societăţii ( comunităţii, poporului, omenirii). Teroristul ridică pînă la absolut rolul violenţei considerînd-ul drept un instrument al chirurgiei sociale. Pentru terorist violenţa este şi o metodă de a influenţa asupra societăţii într-o direcţie anumită şi o formă de a demonstra dezacordul cu normele şi stereotipurile stabilite în societate.

ramurale a Comunităţii în domeniul securităţii petrece anual adunări cu conducătorii subdiviziunilor antiteroriste a statelor CSI, diferite exerciţii: opretiv – tactice, comandanţilor stafurilor, tactico - speciale. Printre care am putea evidenţia: „Antiteror – Sud - 2002” (Republica Kazahstan, Republica Kârgâză şi Tadjikistan), „Azov- Antiteror - 2003” (Ucraina), „Antiteror - Vest” – 2004 (Republica Moldova), „Antiteror - Caspica”- 2005 (Republica Kazahstan), „Atom – Antiteror- 2006”(Republica Armenia), „Baikonur- Antiteror” – 2007 (Republica Kazahstan), „Bastion – Antiteror – 2008 (Rebublia Belarus, cu participarea serviciilor speciaale ale Federaţiei Ruse, Ucraina şi Republica Moldova).”

Banca specializată de date a Centrului Antiteror CSI se înnoieşte permanent. La ora actuală ea dispune de peste 11 mii de copii electronice din toate statele Comunităţii care conţin date despre peste 3200 de persoane şi circa 1000 de organizaţii legate de activitatea antiteroristă.

Evenimentele din Moscova martie - mai 2010 dictează necisitatea obiectivă de consolidare a eforturilor şi ridicării eficienţii statelor Comunităţii în lupta cu terorismul internaţional.

În confformitate cu Rezoluţia Nr 1373 a Consiliului Securităţii ONU şi a planului de acţiuni bucuruştean a fost elaborat şi realizat Programul privind lupta cu terorismul internaţional.

La summit-ul şefilor de stat a CSI în 2005 la Kazan a fost


138

Valeriu Efremov

75

terorismului în cadrul CSI care a obţinut mai apoi un caracter complex şi dinamic.

Vom amenti că în 1999 a fost semnat Tratatul cu privire la colaborarea statelor –membre CSI la lupta cu teriorismul. Acest document este baza juridică pentru realizarea interacţiunii organelor competente a statelor CSI în chestiunile ce ţin de prevenirea,stabilirea, contracararea şi cercetarea actelor de terorism.

În 2000 a fost adoptat Programul statelor CSI privind lupta cu terorismul internaţional care a permis coordonarea eforturilor practice a statelor în vederea luptei cu acest flagel al nouluimileniu.

Un loc de seamă în coordonarea colaborării statelor Comunităţii privind lupta cu terorismul îl ocupă Centrul Antiteror CSI creat la 1 decembrie 2000. În una din cele mai importante direcţii strategice – Bişkek a fost deschisă o secţie a Centrului Antiteror.

Centrul Antiteror CSI intercaţionează activ cu Biroul de cooordonare a crimei organizate şi alte crime periculoase în spaţiul CSI şi Serviciul de Coordonare a Consiliului comandanţilor armatelor de graniceri, cu structura antiteroristă regioanlă - Organizaţia de Cooperare Shanghai , Secretariatul Organizaţiei Tratatului securităţii colective.

În 2002 a fost adoptat Regulamentul cu privire la ordinea organizării şi desfăşurării activităţilor comune antiteroriste în spaţiul CSI. Centrul Antiteror CSI în comun cu organele

CAPITOLUL II. TERORISMUL INTERNAŢIONAL: ABORDARE STRUCTURAL – FUNCŢIONALĂ

§ 2.1. Structura organizaţională şi strategia comunicaţională a terorismului contemporan

De menţionat că pentru a opune o rezistenţă eficientă terorismului internaţional şi a coordona cu succes eforturile privind neutralizarea lui este imposibil fără ca să înţelegem specificul structurii lui organizaţionale şi strategiei luicomuncaţionale.

Structura organizaţională a terorismului internaţionalAm putea face o tipoligie a structurii organizaţionale

a terorismului internaţional după următoarele patru tipuri principale: ierarhia, zarul (lanţul), steau, reţeaua.

Ierarhia sau piramida poate fi prezentată drept o legătură verticală a elementelor de sus în jos (forma clasică de organizare a organizaţiilor militare şi a structurilor militarizate).

Zarul (lanţul) prezintă o legătură consecutivă a elementelor fiecere dintre care pe rînd participă la procesul de funcţionare (contrabanda tradiţională, migraţia ilegală, traficul de oameni).

Steaua este o organizaţie cu un element central (dar nu ierarhic superior) prin intermediul căruiea unele elemente pot să se unească între ele (asociaţii de pedepsire).

Reţeaua este o structură organizaţională în care toate elementele sunt legate între ele. În calitate de elemente pot fi indivizii, grupurile, organizaţiile, subdiviziunile, statele;


76

Valeriu Efremov

137

elementele pot fi mari şi mici, liber saui rigid legate, segmentare sau specializate79.

Structurile organizaţioanale menţionate pot fi adaptate ladiferite condiţii şi sarcini şi se întîlnesc în practica organelor de drept, de recunoaştere şi antiteroriste. Este posibilă orice combinare a acestor structuri.

Structura reţelei dispune de cel mai mare potenţial. În ea domină legăturile orizontale, lipseşte organul cenral de dirijare (lider, conducere, staf), este capabilă să devină obiectul principal al atacului. Reţeaua în întregime (nu întotdeauna fiecare elementaparte) este lipsită de legătrui ierarhice şi poate avea cîţiva lideri. Adoptarea deciziilor se face în mod decentralizat, în majoritatea cazurilor lipseşte un plan comun de acţiuni. Acest lucru complică inamicul ca să ia măsuri preventive. Decentralizarea privind adoptarea deciziilor stimulează iniţiativa locală, asigură un grad înalt de autonomie a unor verigi care acţionează după propriul plan, direcţie şi metode care sunt determinate de ideologia cadru , sistemul de valori în baza cărora se constituie structura organizaţională. Din aceste considerente structura reţelei poate efectua acţiuni asincronice, imprevizibile, efectuate simultan la diferite nivele, fără determinarea strictă a obiectului, timpului, locului şi metodelor de executare80.__________

79Vezi: Турунок С.Г. Информационно-коммуникационная революция и новый спектр военно-политических конфликтов // Полис.2002. № 7.

80 Vezi: Networks and Netwars / Eds. D. Ronfeld, J. Arquilla. Santa Monica, 2001.

timp de un an de aceste atacuri, dintre care 374 în Statele Unite, inclusiv administraţii federale şi locale, mari întreprinderi din sectoarele bancare, tehnologice sau energetice, sau chiar instituţii de învăţământ98.

De menţionat că un rol însemnat în crearea bazei juridice internaţionale a colaborăeii statelor în lupta cu terorismul internaţional îi revin ONU. Vom aminti că în cadrul ONU în domeniul luptei cu terorismul internaţional au fost adoptate 13 convenţii şi Protocoale de bază. Statele – membre CSI sunt parte la aceste documente.

În septembrie 2006 la sesiunea a 60 – ea a Asambleei generale ONU a fost adoptată Rezoluţia „Strategia globală antiteror a ONU” care conţine măsuri conjugate privind opunerea rezistenţei terorismului internaţional. Această rezoluţie a fost votată de toate cele 192 state – membri ONU, inclusiv şi de Republica Moldova.

Printre altele, practica juridică mondială confirmă că regulileuniversale de comportament elaborate, necisită o detalizare şi a ţine cont de particularităţile geopolitice. Din acest punct de vedere o parte componentă importantă în vederea realizării obiectivilor trasate este colaborarea regională a statelor în vederea opunerii rezistenţei terorismului internaţional – provocărilor şi ameninţărilor din partea acestui fenomen global.

La finele anilor ’90 statele CSI au pus baza juridică __________

98 http://www.terorismul.ro/

organizaţională internaţională în vederea opunerii rezistenţei


136

Valeriu Efremov

77

ameninţărilor terorismului şi de asemenea prin diversitatea formelor şi obiectelor actelor de terorism. Fapt demonstrat în martie- mai 2010 în Moscova şi Daghestan, India.

Geografia şi dimensiunile actelor de terorism care au avut loc în ultimii ani în Federaţia Rusă şi alte state vorbeşte despre faptul că organizatorii acestora dispun de susrse finaciareimense.

E de la sine înţeles că pentru a opune rezistenţă terorismului sunt necesare măsuri complexe care ar lua în vedere nu numai formele diferite de manifestare a terorismului dar şi condiţiile politice, social – economice în care aceste acţiuni iau naştere. Indiscutabil că lupta cu terorismul – cu acest tip de crime va cere timp îndelungat şi mijloace enorme.

În afară de aceasta terbuie de luat în seamă şi alte aspecte ale manifestării terorismului. În timpul de faţă un pericol serios prezintă aşa numitele provocări şi ameninţpări netradiţionale securităţii legate de posibilităţile folosirii în scopuri teroriste a armelor nucleare, chimice şţi biologice (bacteriologice) şi a tehnologiilor informaţionale – nuclear, chimic, bioterorism, cyberterorismul.

În februarie 2010, spre exemplu, o firmă de securitate informatică a dezvăluit că un atac informatic de proporţii a permis controlarea a 74.000 de calculatoare în 196 de ţări, în special în SUA, Mexic, Arabia Saudită, Egipt şi Turcia, la originea atacului putând fi un grup cu sediul în Europa de Est. Compania NetWitness a identificat 2.411 organizaţii vizate

În plan organizaţional şi tehnologic structura reţelei reproduce arhitectura şi foloseşte posibilităţile reţelei Internet.

În activitatea organizaţiilor teroriste şi extremiste sructura reţelei obţine o aplcare tot mai largă.

În secolul XX grupurile teroriste aveau o structură clară, atît din punct de vedere organizatoric, cît şi din punct de vedere de conducere, un set concret de scopuri economice, politice, sociale şi valori. Exemple clasice pot servi următoarele grupuri teroriste radicale de stînga: armata Roşie japoneză, „brigăzile roşii” italiene, armata revoluţionară irlandeză (IRA), separatiştii basci (ETA). Aceste grupuri teroriste se orientau pe acte rigid selective de violenţă cu scopul de a atrage atenţia asupra sa şi a ideilor sale. Practicau declaraţii publice prin care îşi luau asupra sa răspunderea de actele săvîrşite, în detalii explicand motivele care au generat actele lor. Dacă aceste grupuri acţionau cu susţinerea sau controlul nemijlocit a statelor străine (cazul sponsorizării de către Iran a organizaţiei teoriste „Jihadul islamic”) , atunci destul de uşor putem vedea legătura dintre ele.

Oraganizaţie semimilitară, disciplină strictă, un singur conducător, participare obligatorie regulată în manifestaţii colective pentru asigurarea unităţii ideologice şi a coeziunii, adeziunea la modul de viaţă simbolic important şi formele de comportament în mare măsură uşurau organelor de drept controlul sistematic asupra liderilor şi grupurilor teroriste. După aprecierile serviciilor americane speciale numărul acestor grupe


78

Valeriu Efremov

135

nu putea fi mare: spre exemplu, „brigăzile roşii” italiene numărau 50-70 de mebri activi, în Germania şi Japonia grupurile similare erau constituite din 20-30 persoane. Pînă şi grupurile separatiste relativ numeroase IRA şi ETA numărau nu mai mult de 200-400 de activişti81 . De menţionat că aceste tipuri de organizaţii îşi continuă activitatea. Însă trebuie de observat şi următorul fapt – de rînd cu aceste tipuri au apărut şi organizaţii de tip nou care includ persoane de diferite etnii care dispun de structuri organizaţionale dispersate şi de un liderism neclar.

Un exemplu privind noile tactici radicale teroriste pe care le generează o structura de reţea a teroriştilor contempăorani, este seria de atacuri asupra obiectelor SUA în toată lumea în anii ’90 ai secolului XX. În 1993 a existat o tentativă de bombardare a World Trade Center (WTC) din New York, în 1996, un atac asupra bazei aeriene şi centrului de instruire în Arabia Saudită, în 1998, a bombardat ambasadele americane din Kenya şi Tanzania. Contrar traditiei, nici o organizaţie nu a revendicat responsabilitatea pentru aceste acţiuni şi nu au fost anunţate cerinţele şi obiective clare, cu excepţia promisiunia de a continua urmărirea forţelor armate americane pretudindeni şi de a lovi interesele Statelor Unite. Al-Qaida, cărei i se atribuie punerea în aplicare a acestor acţiuni, este în stare de a mobiliza pînă la 4-5 mii de înarmaţi, voluntari cu experienta de luptă __________

81 U.S. Department of defense. N.Y. P. 34, 37.

vizorul permanent al Asambleei interparlamentare, a Consiliului miniştrilor de interne, Consiliului organelor de securitate şi a serviciilor speciale.

La Sankt - Petesburg în noiembrie 2006 a avut loc Conferinţa practico-ştiinţifică internaţională cu genericul: „Perfecţionarea colaborării statelor-membre a CSI privind rezistenţa provocărilor şi ameninţărilor contemporane securităţii”. Recomandările conferinţei au dat un nou impuls în vederea luptei cu terorismul internaţional.

În cadrul consfătuirilor statelor – mebre CSI s-a menţionat că teroriştii contemporani, de regulă, sunt membrii a unor grupuri puternice înzestrate cu echipamentul crespunzător şi posibilităţi finaciare.Terorismul s-a transformat într-un „business” profitabilpe scară globală cu regulile sale de joc şi morala sa, incopatibile cu nici un fel de principii şi valori umane şi democratice.

S-a menţionat de asemenea că teroriştii caută noi şi cu mult mai periculoase forme privind realizarea intenţiilor sale criminale. În schimbul luării de ostatici cu scopul de a impune la îndeplinirea cerinţilor teroriştilor apar acţiuni îndreptate spre distrugeri impunătoare şi victime printre populaţie. În aceste cazuri teroriştii sunt orientaţi, în primul rînd, la asemenea metode care ar putea avea o rezonanţă maximă publică.

Situaţia care s-a creat în domeniul opunerei rezistenţei ameninţărilor terorismului rămîne a fi destul de complicată. Ea este caracterizată prin existenţa unui număr impunător de factori interni şi externi de natură diferită care contribuie la creşterea


134

Valeriu Efremov

79

§ 3. 2. Colaborarea statelor Comunităţii Statelor Independente în lupta cu terorismul

Datorită eforturilor statelor – mebre a CSI a fost creată şi cu succes funcţionează sistemul complex juridic şi organizaţional privind lupta cu terorismul.

Elemetele de bază a sistemului juridic sunt tratatele, concepţiile şi programele interstatale.

Sistemul organizaţional include organe statutare şi ramurale privind colaborarea statelor – membre CSI în domeniul luptei cu criminalitatea care numără peste 5 organe, printre care şi Centrul Antiteror97.

Direcţii de acţiuni comune permanente a organelor de drept din CSI au devenit organizarea sistematică a operaţiunilor complexe şi specializate privind conracararea terorismului.

Contiună lucrul privind crearea unei baze de date unice a obiectelor crimonogene care permit de a descoperi crimile transfrontariele, de a reţine persoanele care se află în căutarea interstatală.

Are loc un lucru sistematic privind ratificarea şi îndeplinirea procedurelor interstatale pentru a intra în vigoare a documentelor adoptate anterior în cadrul CSI, aderarea statelor – mebre CSI la tratatele internaţionale în domeniul securităţii adoptate în cadrul ONU şi a Consiliului Europei. Această chestiune este în __________

97 http://www.atcsng.ru/laws.cgi

în zeci de ţări. (Pînă la începerea acţiunilor militare a coaliţiei occidentale în Afganistan din componenţa al-Qaeda nemijlocit făceau parte sau interacţionau cu ea grupuri de militanţi în 68 de ţări. În multe ţări asemenea formaţiuni au fost nimicite, însă este preamatur de a considera că cu acest flagel lupta a luat sfîrşit82.

De menţionat că, odată cu apariţia noului tip structural al organizaţiei tipul tradiţional al teroristului profesionist, motivat ideologic, care acţiona în corespundere cu un program politic concret, înzestar cu explozive şi arme, sponsorizat de către state, nu a dispărut defenitiv, dar este marginalizat de terorismul de tip nou, capabil să efectuieze acţiuni de reţea, care are alte motive, alţi executori şi sponsori, în alt mod autoorganizat şi care , în mare măsură se sprigină pe neprofesionali.

Evenimentele din toamna anului 2001 au demonstarat nivelul crescînd al ameninţărilor pentru SUA în urma globalizării. Proprietăţile , care au asigurat o dezvoltare virtiginioasă a economiei americane în anii ’90 – deschiderea lumii şi mobilitatea – au dus la vulnilabiritatea SUA.

Este evident că globalizarea dînd naştere la un nou spaţiu de organizare structurală, a dus şi la schimbări în vederea organizării structurale ale grupurilor teroriste contemporane.Potrivit M. Castells, spaţiul unei societăţi de reţea nu este un __________

82 Vezi: Иванов В., Мухин В. Такие разные войны с терроризмом //

Нензависимое военное обозрение. 2004. 19 марта.


80

Valeriu Efremov

133

spaţiu geografic, ci este determinat de nivelul de integrare în reţeaua globală sau locală, locul în lanţul de producere83.

Însă impactul globalizării asupra structurii contemporane a organizaţiilor teroriste nu se limitează cu construcţia structurii de reţea. De menţionat că în societatea de reţea contemporană informaţia în virtutea naturii sale uşor pătrunde prin toate hotarele şi obstacolele, în legătură cu ce, în accepţiunea lui M. Castells , apare o nouă putere care „se conţine în coduri informaţionale,imagini reprezentaţionale, în baza cărora societatea îşi organizează instituţiile sale, iar oamenii îşi construiesc vieţile sale şi iau decizii privitor la faptele lor. Centre a unei asemenea puteri devin minţile oamenilor. Iată de ce puterea în secolul informaţional în acelaşi timp poate fiindentificată şi nu poate fi surprinsă. Noi ştim ce reprezintă puterea, dar nu suntem în stare s-o surprindem, dat fiind faptul că puterea este o funcţie a luptei infinite în jurul codurilor culturale şi codurile societăţii. Indiferent de faptul cine va ieşi învingător în lupta pentru minţile oamenilor, anume el va conduce cu lumea, deoarece în viitorul previzibil nici un fel de mecanisme voluminoase şi greoaie nu vor fi în stare să concureze cu minţile care se bazează pe puterea reţelelor flexibile şi multivariate”84.De men ţ iona t că g loba l i za rea t r ans fo rmă spa ţ iu l__________

83 Vezi: Информационная эра: экономика, общество, культура. М., 1996. С. 125.

84 Кастельс М. Могущество самобытности // Новая постиндустриальная

волна на Западе: Антология. М., 1999. С. 301.

prin cultură• Recomandarea 1706 (2005) 1 Mass-media şi Terorismul• Recomandarea 1713 (2005) 1 controlul democratic al

sectorului de securitate din statele membre• Rezoluţia 1507 (2006) 1 Presupusele detenţii secrete şi

transferuri interstatale ilegale de deţinuţi care implică membrii Consiliului Europei

Congresul puterilor locale şi regionale• Recomandaţie 134 (2003) şi Rezoluţia 159 (2003) cu

privire la lupta cu terorismul – rolul şi responsabilitatea puterilor locale

Miniştrii Europeni de Justiţie• Conferinţa a 24 - a Miniştrilor Europeni de Justiţie

Rezoluţia nr 1 privind lupta împotriva terorismului internaţional (2001)

• Conferinţa a 25- a Miniştrilor Europeni de Justiţie Rezoluţia nr 1 privind lupta împotriva terorismului internaţional (2003)

• Conferinţa a 26 - a Miniştrilor Europeni de Justiţie Rezoluţia nr 3 privind lupta împotriva terorismului (2005)

Întîlnirile la nivel înalt ale miniştrilor de InterneA treia reuniune la nivel înalt a Miniştrilor de Interne

(2005) Rezoluţia cu privire la lupta contra terorismului şi crimei organizate pentr a ameliora securitatea în Europa.


132

Valeriu Efremov

81

Convenţiei europene cu privire la lichidarea terorismului• Recomandarea 1199 (1992) cu privire la lupta cu

terorismul internaţional în Europa• Rezoluţia 1131 (1997) cu privire la organizarea conferinţei

parlamerntare pentru consolidarea sistemelor democratice în Europa şi colaborarea în lupta cu terorismul

• Recomandarea 1426 (1999) şi Directiva nr 555 (1999) cu privire la ţările democratice europene în faţa terorismului

• Recomandarea 1534 (2001) şi Rezoluţia 1258 (20019 cu privire la ţările democratice europene în faţa terorismului

• Recomandarea1550 (2002) şi Rezoluţia 1271 (2002) cu privire la lupta cu terorismul şi respectarea drepturilor omului

• Recomandarea 1549 (2002) cu privire la transportul aerian şi terorismul: în ce mod să intensificăm securitatea?

• Recomandarea 1584 (2002) cu privire la necisitatea fortificării colaborării internaţionale privind neutralizarea mijloacelor alocate în scopuri teroriste

• Recomandarea 1644 (2004) cu privire la terorism ca ameninţare a democraţiei

• Rezoluţia 1367 (2004) 1Bioterorism: o ameninţare gravă pentru sănătatea cetăţenilor

• Rezoluţia 1400 (2004) 1 Provocările teroriste în statele membre ale Consiliului Europei

• Recomandarea 1677 (2004) 1 Provocările teroriste în statele membre ale Consiliului Europei

• Recomandarea 1687 (2004) 1 Combaterea terorismului

cultural într-o arenă de confruntare a diferitor grupuri privind influenţa asupra conştiinţei individuale şţi colective pe calea dispersării canalurilor şi actorilor de influenţă. Manifesrtarea principală a globalizării culturale devine subiectivarea relaţiilor sociale, căutarea de către om şi a comunităţilor a indentităţii sale culturale în faţa unei noi ordini mondiale. În accepţiunea lui Castels, forţele care sunt exponenţi a originalităţii îndreptată spre viitor, orientată spre schimbarea codurilor culturale, vor acţiona inevitabil în calitate de purtători ai simbolurilor.

Ultimii terbuie să acţioneze asupra culturii unei realităţi virtuale care asigură cadrul comunicaţiilor în societatea structurlior de reţea, schimbînd-o în interesele valorilor alternative şi întroducînd coduri noi. Castells evidenţează două categorii de bază a astfel de forţe: prima cuprinde prorocii — „persoanlii simbolice, rolul cărora constă în aceea ca să întruchipeze (cu ajutorul feţei sale adevărate sau mască) nemulţămirea” care are o însemnătate simbolică; puterea a doua şi fundamentală este puterea de reţea – formă de organizare şi imextiune decentralizată. Reţelele acţionaează în calitate de creatori şi răspînditori ai codurilor, însă nu nuami în cadrul reţelei unice, ci şi în diverse forme de schimb reciproc şi interacţiuni85.În anii ’80 ai secolului XX mişcarea islamistă era alimentată de răspîndirea lui Ayatollah Khomeini pe casete audio.Azi există un telecanal de satelit supratehnologic Al-Ja. Zira __________

85 Ibidem. C. 302


82

Valeriu Efremov

131

prin intermediul căruia liderii organizaţiilor teroriste care se ascund au posibilitatea aproape în regim on-line să se adreseze către adepţii şi corelegionarii săi (cum a făcut acest lucru, în martie 2004, al-Zawahiri, care se ascunde de persecuţie, un colaborator apropiat al lui ben Laden, chemând pe pakistanezi să răstoarne regimul « trădător a lui Musharaf). Un alt exemplu de folosire largă a posibilităţilor telecomunicaţiilor în scopurile « răspîndirii codurilor culturale : de la începutul anilor ’90 ai secolului XX în Londra s-a recreat pacea anilor ’80 Peshawar , poreclită „Londonistan”. În schimbul loialităţii guvernului se respecta “integritatea” teritoriului britanic, pe care nu a fost comis nici un act terorist. În Londra, începînd cu 1992, s-au stabilit ideologii şi organizatorii curentelor isclamiste care efectuau activitatea cu privire la reorganizarea mişcărilor sale, publicau foi informaţionale care se răspîndeau prin fax sau prin Internet. Una dintre organizaţii, pentru care Londra a devenit o bază – fracţiunea ultraradicală a grupului „ All –Jihad ” – „Avangarda Victoriei” („Al – Ftah Tatal”), poreclită de adversari «Talal Al-fax» pentru lipsa bazei sociale şi a producţiei de masă a textelor distribuite prin telecopiere. Grupul publica în Internet un buletin virtual „Cronica informaţională islamistă” care conţinea diverse comunicări şi informaţiei cu caracter apologetic despre mişcarea islamistă (materiale despre Cecenia etc)86.__________

86Vezi:: Кепель Ж. Джихад: экспансия и закат исламизма. М., 2004. С. 290, 417.

Astfel, reţeaua contemporană teroristă, activitatea căreia este

statelor membre privind protecţia martorilor şi colaboratorilor justiţiei

• Recomandarea Rec (2005) 10 Comitetului de Miniştri statelor membre privind «tehnicile speciale de investigaţie», privind infracţiunile grave, inclusiv acte de terorism

• Recomandarea Rec (2006) 8 Consilliului de Miniştri statelor membre privind asistenţa vcitimilor infracţiunilor

• Recomandarea Rec (2007) 1 Consiliului de Miniştri statelor membre cu privire la cooperarea între Consiliul Europei şi statele membre şi Organizaţiile internaţionale a poliţiei criminale (OIPC - interpol)

• Direcţiile principale a Comitetului de miniştri a Consiliului Europei privind libertatea de exprimare şi informării în perioada crizelor

Recomandările şi Rezoluţiile Asambleei Parlamentare• Recomandarea 684 (1972) şi 703 (1973) cu privire la

terorismul internaţional• Recomandarea 852 (1979) cu privire la terorismul în

Europa• Recomandarea 916 (1981) cu privire la Conferinţa

privind apărarea democraţiei împotriva terorismuluim în Europa – Sarcini şi problerme

• Recomandarea 941 (1982) şi Rezoluţia 863 (1986) cu privire la contracararea din partea Europei a terorismului internaţional

• Recomandarea 1170 (1991) cu privire la întărirea


130

Valeriu Efremov

83

• Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor obţinutedin crima organizată şi a finanţării terorismului (CED Nr 198,2005)

Consiliul de Ministri• Declaraţia cu privire la terorism (1978)• Declaraţia triplă cu privire la actele de terorism (1986)• Rezoluţia (74) 3 cu privire la terorismul internaţional• Rezoluţia Nr (82) 1 cu privire la colaborarea internaţională

în domeniul urmăririi actelor teroriste şi pedeapsa pentru ele şi de asemenea Memorandumul

• Recomendarea (2001) 11 cu privire la principiile de bază în lupta cu crima organizată

• Declaraţia cu privire la lupta cu terorismul internaţional (2001)

• Principiile fundamentale în domeniul drepturilor omului şi terorismului (2002)

• Direcţii principale cu privire la protecţia victemelor acterlor teroriste (2002)

• Declaraţia cu privire la libertatea de exprimare şi informare în mass-media în contextul luptei cu terorismul (2005)

• Recomandarea Rec (2005) 7 Comitetului de Miniştri statelor membre referitoare la documentele de identitate şi de călătorie şi de lupta împotriva terorismului

• Recomandarea Rec (2005) 9 Comitetul de Miniştri

îndreptată spre subminarea lumei occidentale, care se bazează pe posibilităţile tehnice, principiile tehnologice, modele socioculturale de comunicare, elaborate de ea şi care se realizează în timpul globalizării.

Însă terorismul contemporan inspirat de fundamentalism ca formă a extremismului politic are o strategie comunicaţională specifică.

Strategia comunicaţională a terorismului internaţionalConform schemei create în secoluol al XX – lea , elemente

a lanţului comunicaţional a actului terorist sunt : grupul terorist, societatea şi structurile puterii. Societatea acţionează drept un mediu de rezonanţă prin intermediul căruiea mesajul teroriştilor se amplifică, acţionînd mai efectiv asupra puterii în vederea adoptărrii deciziilor politice. Mass-media electronică este un mediator indispensabil a tuturor link-urile menţionate de comuncare, deoarece comunicările privind actele de terorism sunt una din cele mai eficiente teme a programelor informaţionale care cuprind un auditoriu enorm.

Unul din cerecetătorii problemelor terorismuli O. Budniţkii evidenţează printre auditoriul actului terorist trei subgrupe.

Primul grup – grup terorist de referinţă – parte a publicului, simpatizanţi ai teroriştilor care este gata de a vorbi despre pricinile sociale ale fenomenului. Funcţia acstui grup constă în aceea de a aduce la cunoştinţa puterii cerinţele teroriştilor în formă de dorinţe a publicului îngrijorat de teroare astfel făcînd presiune asupra puterii. De regulă grupul de referinţă indică


84

Valeriu Efremov

129

asupra expluatării şi nedreptăţii ca rădăcină a terorismului, efectuînd prin aceasta o legitimare prealabilă a teroarei prin valori universal valabile.

Al doilea grup – grupul victimizat. Aceştea sunt acei care conştientizează actul terorist drept o ameninaţre nemijlocită propriei vieţi şi a bunăstării. Acest grup este un obiect al spaimei, reacţia lui panică trebuie să conducă la acţiuni distrugătoare, destabilizatoare a vieţii organizate (panica din birge, evadarea, cerinţe de protejare şi răzbunare de la putere) sau adeziunea la cerinţele grupului de referinţă de a merge la compromisuri teroriştilor.

Grupul al treilea – comunitatea mondială care ca răspuns la informaţia privind actele de terorism trebuie să prezinte cerinţele teroriştilor drept o problemă internaţională care duce la imixtiunea în treburile interne ale statului – adresat al teroarei. Multe grupuri teroriste folosesc presiunea asupra puterii nu numai de „jos”, ci şi prin intermediul comunităţii mondiale – „de sus”, deoarece întotdeauna există forţe geopolitice cointeresate de a presa asupra statului – victima teroarei.

Discursurile mediului rezonant impun puterea de a merge la cedări – tratative cu teroriştii, promisiuni, reforme şi indulgenţe. În acest mod teroriştilor le sunt recunoscute drepturile subiectului politic, are loc legitimarea lor directă sau indirectă. Aşa adeseori avea loc (şi se petrece) în cazul etnoseparatiştilor şi radicalilor de stînga. Spre exemplu, tactica teroristă a bascilor ETA presupune prevenirea în ajunul efectuării actelor de terorism pentru a

necisităţilor şi călătorii de cunoaştere.Instrumentele şi documemntele respective ale Consiliului

Europei:Convenţiile• Convenţia Europeană cu privire la lichidarea terorismului

(CED Nr 190, 1977) şi Protocolul cu modificări (CED Nr 190, 2003)

• Convenţia europeană cu privire la extrădare (CED Nr 24, 1957) şi primul şi al doilea Protocol adiţional (CED Nr 86, 1975 şi 98, 1978)

• Convenţia europeană cu privire la acordarea ajutorului judecătoresc mutual privind dosarele penale (CED Nr 30, 1959) şi primul şi al doilea Protocol (CED Nr 99, 1978 şi 182, 2001)

• Convenţia europeană cu privire la transmiterea dosarelor judiciare (CED Nr 73, 1972)

• Convenţia europeană cu privire la compensaţiile victimilor crimelor cu aplicarea torturii (CED Nr 116, 1983)

• Convenţia europeană cu privire la spălarea banilor, descoperirea, arestul şi confiscarea veniturilor de la activitateacriminală (CED Nr 141, 1990)

• Convenţia europeană cu privire la cyber-crime (CED Nr 185, 2001) şi Protocolul adiţional referitor urmăririi judecătoreşti a actelor cu caracter rasial şi kxenofob care se efectueazpă cu ajutorul sistemelor computerizate (CED Nr 189, 2003)

• Convenţia Consiliului Europei cu privire la prevenirea terorismului (CED Nr. 196, 2005)


128

Valeriu Efremov

85

realizarea consecutivă a direcţiilor prioritare despre care s-a menţionat anterior va asigura Europa cu un complect efectiv de acte de drept şi va contribui activ eforturilor comunităţii mondiale, respectînd în acelaşi timp standartele în domeniul drepturilor omului care sunt o moştenire europeană comună.

PROGRAMUL COLABORĂRII CONSILIULUI EUROPEI PRIVIND CONSOLIDAREA STATULUI DE DREPT

Consiliul Europei realizează cîteva programe specializate privind colaborarea în domeniul juridic deschise pentru toate statele – membre sau candidaţii la întrare în Organizaţie. Aceste programe sunt orientate pentru a ajuta ţărilor în care ele se implementează de a realiza în plină măsură reformele instituţionale, legislative şi administrative.

În general, programele sunt orientate spre colaborarea cu organele guvernamentale privind elaborarea apoi şi crearea unor asemenea condiţii juridice şi practice care ar corespunde necisităţilor şi particularităţilor fiecărui stat şi în acelaşi timp ar corespunde normelor şi principiilor europene fundamentale şi respectarea acestor principii în realizarea reformelor.

Direcţiile de lucru se determină în strînsă legătură cu ţările cointeresate şi alte organizaţii internaţionale, ţinîndu-se cont de necisităţile fiecărui stat. Lucrul în cadrul unei asemenea colaborări are loc în general în domeniul schimbului de informaţii atît multilaterală cît şi regională sau recipriocă şi de asemenea în formă de seminare de studiu, expertize, aprecierea

evita victimile enorme printre cetăţenii neimplicaţi în opoziţia politică. ETA urmăreşte scopuri concrete, teoretic acceptabile, practic realizabile (autonomie de stat deplină pentru basci), spre care este posibilă apropierea treptată în rezultatul cedărilor unilaterale sau reciproce a părţilor. Necătînd la metodele de luptă teroriste ETA, respectă limitile în dimensiunile acţiunilor sale, datorită cărora are loc un dialog cu adversarul – puterea oficială. Acest lanţ comunicaţional se va rupe dacă de către terorişti va fi depăşit pragul critic privind numărul victimilor şidimensiunile distrugerilor.

Apare întrebarea firească: cum prin intermediul acesteischeme se pot interpreta acţiunile grupărilor teroriste internaţionale motivate religios?

Mai sus s-a menţionat că după o serie de acte teroriste în cîteva ţări a lumii în 1998 împotriva obiectelor SUA nici una din organizaţiile teroriste nu şi-au asumat responsabilitatea privind cele întîmplate, necătînd la faptul că ben Laden a dat publicităţii promisiunile de a urmări oriunde forţele militare americane şi a lovi interesele americane. Se întreabă de ce ? Nu se explică acest lucru prin faptul că scopurile şi auditoriul teroriştilor contemporani motivaţi religios sunt atît de globale, că, efectuînd acte teroriste, teroriştii nu contează de a impune partea adversă să se supună unor cerinţe limitate, realizate, de a efectua anumite acţiuni, de a merge la cedări concrete?

Dimensiunile cerinţilor teroriştilor religioşi sunt cunoscute din declaraţiile exponenţilor lor ideologici. „Noi trebuie să


86

Valeriu Efremov

127

tindem spre aţîţarea revoluţiei în toată lumea, - declara în 1980 Ayatollahul Khomeini, - şi a ne lăsa toate gîndurile privind refuzul de la revoluţie. Deoarece Iranul nu numai că nu recunoaşte care este deosebirea între ţările musulmane, ci este apărătorul tuturor poparelor asuprite. Noi trebuie să facem ca poziţia noastră să fie clară faţă de puteri şi supraputeri şi a le exprima protestul nostru, necătînd la greutăţile pe care le încercăm. Atitudinea noastră faţă de lume este dictată de credinţele noastre”.

Hussein Musawi, un fost lider al mişcării libaneze Hezbollah, asasinat de către militarii israileni , cîndva a menţionat: „Noi luptăm nu pentru aceea ca duşmanul să recunoască cerinţele noastre şi să ne dea ceva. Noi luptăm pentru nimicirea totală a duşmanului nostru”.

Potrivit spuselor lui Zurab Angara, unul dintre liderii grupului islamic armat algerian care lupta pentru întemeierea republicii islamice în Alger, în lupta acestei organizaţii împotriva guvernului algerian laic ilegal nu poate avea un dialog paşnic, nici un minut pentru împăcare. Cuvîntul lui Dumnezeu, continua el, este invariabil în privinţa acestei lupte. Dumnezeu nu se tîrguieşte şi nu se implică în discuţii. Zurabi a desemnat campania teroristă drept un război total. Sarcină principală a organizaţiei el a denumit-o: „fondarea statului islamic adevărat”. Dacă în timpul realizării acestei datorii dumnezeeşti vor muri oameni nevinovaţi, apoi aşa să fie.

Asasinarea apostaţilor şi a celor care nu fac parte din

privind lupta cu terorismul care ar aduce un aport considerabil în eforturile ONU în acest domeniu.

Comitetul experţilor cu chestiunile privind lupta cu terorismul (CODEXTER) şi perspectivele

Comitetului interguvernamental al experţilor (CODEXTER) i s-a poruncit coordonarea şi analiza aportului Consiliului Europei în lupta cu terorismul în sfera juridică şi, în primuol rînd, în realizarea direcţiilor prioritare.

Comitetul experţilor CODEXTER a aprtobat elaborarea normelor de drept internaţionale privind protejarea martorilr şi persoanelor care colaborează cu organele justiţiei şi privitor la metodele speciale de invesigare.

Comitetul de asemenea a realizat cercetări privind noţiunile „apologia terorismului” şi „apelurile la activitatea teroristă” cu scopul de a elabora un instrument internaţional în acest domeniu. Comitetul CODEXTER a propus Consiliului miniştrilor CE metode de asigurare mai eficientă, susţinere şi compensare pentru victimile actelor teroriste. Comitetul CODEXTER va efectua analiza posibilităţilor fiecărui stat în domeniul luptei cu terorismul.

Comitetul de asemenea a discutat importanţa pregătirii Convenţiei Consiliului Europei în domweniul luptei cu terorismul. Comitetului i-a fost poruncit să elaboreze cîteva acte juridice ramurale pentru a înlătura lacunele existente în dreptul internaţional şi în domeniul luptei cu teriorismul.

Adoptarea operativă a acestor acte normative noi şi


126

Valeriu Efremov

87

Consiliului Europei de a găsi echlibrul dintre lupta cu terorismul şi respectarea drepturilor omului (standartele Consiliului Europei privind respăectarea drepturilor omului şi a principiului supremaţiei dreptului permanent sunt luate în consideraţie).

Conferinţa a 25 – ea a Miniştrilor de justiţie – un nou impuls şi noi sarcini

Rezoluţia Nr. 1 cu privire la lupta împotriva terorismului a fist adoptată la Conferinţa din 9-10 octombrie 2003 la Sofia.Rezoluţia confirma intenţiile miniştrilor de a consolida eforturile lor (în special în domeniile prioritare) în lupta cu terorismul şi întărirea securităţii cetăţenilor în spiritul solidarităţii şi de asemenea în baza valorilor comune fidel cărora este Consiliul Europei: supremaţia legii, drepturile omului, pluralismul democratic. În afară de aceasta miniştrii au determinat şi alte direcţii posibile de activitate:

• Protejarea, susţinerea şi plata compensaţiilor victimilor terorismului;

• Aprecierea eficienţii structurilor juridice naţionale privind reacţia la actele teroriste;

• Susţinerea extinderei posibilităţilor legislative şi instituţionale a statelor – membre în domeniul luptei cu terorismul;

• Studierea posibilităţilor creării unui cod european a normelor naţionale şi internaţioanle în domeniul luptei cu terorismul;

• Probabilitatea adăugătoare a rolului Convenţiei europene

mişcarea islamică, a explicat Zurabi, este o datorie pentru el şi adepţilor lui.

În orice caz, profetul Muhammad va erta moartea celor nevinovaţi după cum este indicat în unele din verseturile Koranului: „Eu nu sunt vinovat în moartea oamenilor, deoarece ei au avut legături cu acei care trebuie să moară”87.

Side Qutb , unul din fondatorii mişcării islamiste contemporane, astfel prezintă confruntarea Occidentului şi lumii islamice: „Elementul cel mai principal – spiritul Cruciadelor care a pătruns în sîngele Occidentului. El influenţează întreg procesul lor de a gîndi, responsabil pentru spaima imperialistă în faţa spiritului islamului şi pentru încercările de a distruge islamul. Instinctele şi interesele întregului Occident sunt legate de distrugerea acestei forţe”. „Islamul, în ultima instanţă, desigur, va obţine victorie, însă după depăşirea celor mai mari dificultăţi. Istoria contemporană, caracterizată prin dominaţia Occidentului, reprezintă cea mai neagră perioadă din întreaga istorie a islamului” 88.

Un exemplu a modulului de comunicare selectat de teroriştii internaţionali contemporani poate servi Declaraţia cu privire la dzhiha de Bin Laden, care are o subtitrare, adresatădirect adepţilor: „Ostracizaţi politeiştii din Peninsula Arabică” Acesta din urmă rezoneaza cu cuvintele pe care Profetul, __________

87 Vezi: Хоффман Б. Терроизм – взгляд изнутри. М., 2003. С. 115 – 118. 88 Foreign Affairs. 2002. January / February. P. 30.


88

Valeriu Efremov

125

conform tradiţiei le - a declarat pe patul de moarte, şi care în una din variantele traducerii ar însemna: “Dacă voi supravieţui, şi, dacă aceasta va fi voia lui Allah, voi izgoni evreii şi creştiniidin Peninsula Arabică.” Astfel, ben Laden a prezentat Profetul drept promator a jihadului împotriva „alianţei sioniştilor şi cruciaţilor.” Declaraţia care a apărut după atacul terorist de la o tabără militară în 1996, Khobar (Arabia Saudită), care s-a soldat cu moartea a 19 soldaţi americani (Bin Laden nu a revendicat responsabilitatea pentru această acţiune), este demonstrativă prin înţelegerea sa a problemei geopolitice existente şi apelării la sursele islamice . În Declaraţie se vorbeşte despre suferinţa, în care „uniunea sionist-cruciată” a aruncat musulmanii din întreaga lume (Palestina, Irak, Liban, Tadjikistan, Birmania, Kashmir, Assam provincia în India, Filipine, deşertul Ogaden din Etiopia, Somalia, Eritreea, Bosnia şi Herţegovina), iar prezenţa trupelor americane pe Peninsula Arabică este considerată ca fiind o „ocupaţie a pămînturilor celor două Locuri Sfînte” şi „ceamai mare manifestare dintre toate formele de agresiune.” Bin Laden face o analogie între el, refugiat în munţii din Afganistan, şi Profet, care a fugit la Medina, înainte de a cuceri Mecca, şi aprobare a Islamului în Arabia, invită pe fiecare musulmanîn jihad împotriva ocupaţiei americane şi crearea pe peninsulă a „statului islamic”89 . Este evident că publicul declaraţiei nu selimitează la coreligionari, dar include, de asemenea duşmanii, __________

89 http//www.fas.org/irp/world/para/docs/980223-fatwa.htm

• Este prevăzută posibilitatea de a refuza extradarea infractorilor în acele ţări unde îi ameninţă pedeapsa cu moartea, tortura sau pedeapsa cu închisoare pe viaţă fără eliberarea înainte de termen;

• S-au micşorat cu mult posibilităţile refuzului de extradare în temeiul clauzelor la Convenţie. În timp ce orice refuz este supus procedurii unui control care se aplică şi referitor la toate obligaţiile ce rezultă din textul modificărilor la Convenţie.

Scopurile prioritare ale Consiliului Europei în domeniul luptei cu terorismul

Grupul interdisciplinar a evidenţiat 6 direcţii prioritare în lupta Consiliului Europei cu terorismul adoptate de Consiliul de Miniştri în noiembrie 2002:

• Cercetarea noţiunilor „apologia terorismului” sau „ apel la terorism”;

• Metode speciale de cercetare;• Protejarea martorilor şi persoanelor care colaborează cu

justiţia; • Colaborarea internaţională în domeniul aplicării

dreptului;• Activitatea îndreptată la lupta cu sursele de finaţare a

terorismului;• Chestiunile legate cu documentele ce identifică persoana

şi care apar în contextul luptei cu terorismul.Pentru realizarea direcţiilor prioritare au fost create cîteva

comitete interstatale. Împuternicirile lor reflectă tendinţa


124

Valeriu Efremov

89

terorismul. Acest grup reperezintă un comitet interguvernamental de experţi creat în 2001. Sarcina lui principală este de a determina priorităţile principale ale Consiliului Europei şi studierea documentelor internaţionale corespunzătoare a Organizaţiei, în special Convenţia Europeană din 1977 pruivind lichidarea terorismului. Aceste sarcini au fost realizate pe parcursul unui an.

Revizuirea Convenţiei Europene privind lichidarea terorismului.

La 15 mai 2003 a fost deschis spre semnare Protocolul cu rectificările (CED Nr. 190) la Convenţia Europeană din 1977 privind lichidarea terorismului. Protocolul va întra în vigoare după ce toate statele - membre a CE vor ratifica acestprotocol.

În acest Protocol se conţin căteva rectificări principile la Convenţiei:

• S-a lărgit esenţial lista delictelor care nu pot fi calificatedrept politice sau motivate politic; actualmnmete lista include toate delictele prevăzute de complexul convenţiilor antiteroriste ONU;

• Este prevăzută o procedură simplificată privind întroducerea rectificărilor care permite de a adăuga în această listă noi încălcări;

• Convenţia este deschisă pentru afilierea statelor cu statutde observatori şi altor state care nu sunt membre a CE cu condiţia acordului Consiliului de Miniştri;

ceea ce face clar amploarea obiectivelor urmărite de către „jihadişti”, şi imposibilitatea oricăror compromise.

Imposibilitatea unui dialog, unui contact între structurile, instituţiile de vest şi / sau pro-occidentale, pe de o parte, şi organizaţiile teroriste religioase, pe de altă parte, apare destul de vizibil mai în acţiunile teroriştilor - sinucigaşi musulmani. Motivaţia acţiunilor lor se bazează pe credinţa că odată cu comiterea atacului terorist sinucigaş împotriva “duşmanilor Islamului” musulmanul, chipurile, deveni un martir, dobîndeşte dreptul de a intra în „rai”, se elibereaza de durere şi suferinţă din această lume. În aşa numitul paradis, care este în aşteptarea ostaşilor sfinţi, curg „rîuri de lapte şi vin, lacurile sunt umplute cu miere, martirul este aşteptat de 72 hurii frumoase”. În rai martirul va apărea înaintea feţei lui Allah, iar mai tîrziu la el vor adera cele 70 de rude favorite ale lui. În această lume cerească, unde nu există legile Shariatului, martirulului, chipurile, sunt accesibile bucuriile consumului băuturilor alcoolocie, interzise musulmanului în viaţă, şi iubirea fecioarelor tinere şi frumoase. Martorii atacurilor comise de teroriştii islamici-sinucigaşi, povestesc că teroriştii zambesc, înainte de a se arunca în aer pe sine şi pe cei din jur. Acest zîmbet, numit „zîmbetul bucuriei”” este tradiţional în Shiism şi arată bucuria martiriului. Acest fenomen, de asemenea, există şi la teroriştii sunniţi.

Mohammed Atta, care a trimis un avion la unul din turnurile WTC din 11 septembrie 2001, a lăsat un testament original în care elogiază martirii, şi se anticipează recompensă divină a


90

Valeriu Efremov

123

19 complici-terorişti. Atta se adreseazp complicilor: „Să ştiţi că grădinile paradisului vă aşteaptă în toată splendoarea sa. Şi femeile paradisului vă aşteaptă, spunînd: „Veniţi aici, prieteni ai lui Dumnezeu.” Ele sunt îmbrăcate în cele mai bune, mai frumoase haine ale lor” 90. Pe teroriştii care s-au ridicat în aer la 11 septembrie, inevitabilitatea morţii nu numai că nu ia speriat, dar ia şi inspirat. Astfel, strategia de comunicare a grupurilor teroriste religioase internaţionale contemporane nu implică sprijinul pe grupul de referinţă din rîndul necomplcilor – parte a societăţii care simpatizează teroriştilor, gata să vorbească despre motivele fenomenului, contribuind astfel la legitimarea socială a teroarei, prin „valori unanim recunoscute”. Deşi în publicul occidental un astfel de grup de referinţă există acolo de mult timp, care se pronunţă pentru rezolvarea problemelor ce au dat naştere terorismului internaţional contemporan de pe diferite poziţii (tier - mondiste,antiglobaliste, radicale de stânga şi pur si simplu umaniste) şi exercitînd presiune asupra guvernelor lor, terorişti însăşi religios-motivaţi, în mod evident construiesc strategia lor comunicativă, fără a căuta o simpatie largă printre publicul nemusulman. În caz contrar (dacă aşa ceva din considerente tactice teroriştii vor permite să aibă loc) lupta lor ar pierde în ochii lor şi în ochii colegilor, rigoarea religioasă şi entuziasmul, se va transforma într-un joc politic.Mai mult decît atît, în opinia noastră, teroriştii religios ____________

90 Citat după: Уткин А.Ж. Мир после 11 сентября 2001 года. М., 2002. С. 54.

pentru realizarea Rezoluţiei 1373 (2001) a Consiliului Securităţii ONU, organizînd foruri pentru examinarea şi adoptarea normelor regionale şi a experienţei înaintate. Consiliul Europei acordă de asemenea ajutor ţărilor – membre în privinţa perfecţionării posibilităţilor sale în lupta cu terorismul. În afară de aceasta Consiliul Europei şi-a cimentat colaborarea şi cu alte organizaţii internaţionale preocupate cu aceste probleme cum ar fi: UniuneaEuropeană, OSCE, ONU.

Eforturile îndreptate spre amplificarea activităţii juridice împotriva terorismului sunt bazate pe principiul neclintit conform căruea cu terorismul este posibil şi trebuie de luptat respectînd drepturile omului, libertăţile fundamentale şi supremaţia dreptului, de asemenea principiile unor asemenea acte juridice precum ar fi: Rezoluţia 1550 (2002) şi Rezoluţia 1271 (2002) „Lupta cu terorismul şi respectarea drepturilor omului” a Asambleei Parlamentare a Consiliului Europei, adoptate mla 24 ianuarie 2002 şi „Principiile de bază a luptei cu terorismul”, adoptate de Consiliul de Miniştri a CE la 15 iulie 2002. Aceste principii inserate în actele nominalizate sunt primul text internaţional în acest domeniu şi declară 17 principii de bază, care stabilesc nişte limite de care trebuie să se conducă statele în lupta cu terorismul şi care reeise din documentele internaţionale şi de asemenea din practica judiciară a Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

În această direcţie trebuie de menţionat aportul grupului interdisciplinar privind activitatea internaţională în lupta cu


122

Valeriu Efremov

91

CAPITOLULIII.PRENVENIREA ŞI CONTRACARAREATERORISMULUI INTERNAŢIONAL ÎN AGENDA DE LUCRU A COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE

§ 3.1. COMUNITATEA EUROPEANĂ ÎN LUPTA CU TERORISMUL

Din momentul creării sale Consiliul Europei apără drepturile omului, supremaţia legii, democraţia pluralistă, se pronunţă vehemnet pentru lupta cu terorismul care neagă aceste valori fundamentale. În centrul atenţiei Consiliului Europei această problemă se află din 1970. Imediat după evenimentele din 11 septembrie 2001 Consiliul de Miniştri, Asambleea Parlamentară şi Conferinţa miniştrilor justiţiei şi-au asumat obligaţia de a elabora şi realiza un plan de acţiuni privind amplificareaeforturilor activităţii juridice privind lupta cu terorismul. Un astfel de plan de acţiuni a fost adoptat de către Consiliul de Miniştri în noiembrie 2001.

Activitatea Consiliului Europei este bazată pe trei principii fundamentale:

• Amplificarea activităţii juridice privind lupta cu terorismul;

• Păstrarea valorilor principale;• Activitatea orinetată spre dezrădăcinarea prcinilor

terorismului.Ca organizaţie regională, Consiliul Europei depune eforturi

motivaţi nu se aşteaptă la un efect serios şi de la impactul asupra grupului victimă (obiectul de intimidare), care, conform schemei obişnuite, ar trebui să oblige guvernul să facă concesii teroriştilor. Deşi în acest caz sunt posibile rezultate practice semnificative ale atacurilor teroriste, cum ar fi schimbareaguvernului în Spania şi decizia de a retrage trupele militare din Irak, după atacul terorist din 11 martie 2004, obiectivul final,absolut al grupurilor religioase extremiste este războiul sîngeros cu Occidentul pînă la victoria deplină, chiar dacă ia nu va fi încurînd.

În SUA atacul din 11 septembrie 2001 a fost declarat un act de război. Dar americanii recunosc că „acesta este un tip ciudat de război, nu există linie de front, nu există o concentrare de trupe, este ca şi cum în umbră, împotriva inamicului evaziv, fără un curs clar de acţiune, fără o înţelegere clară despre faptul, cu ce acest război trebuie să se termine.”91 Este posibil oare succesul final în războiul cu inamicul, pentru care nu existăun nivel de „pierderi inacceptabile”, „daune inacceptabile”, cu inamicul care duce războiul literalmente pentru viaţă şi moarte? „Războiul” este un termen juridic cu privire la relaţiile dintre state. Referitor la terorism, el are doar un sens emoţional – propagandistic. A cîştiga războiul împotriva terorismului prin mijlocul uneea sau mai multe operaţiuni militare este___________

91 Hoge J., Rose G. How Did Did This Happen? Terrorism and the New War. N.Y., 2002. P. 3.


92

Valeriu Efremov

121

imposibil.92

În ciuda lichidării bazelor, „al-Qaeda” în Afganistan, acesta din urmă continuă să existe ca o organizaţie - reţea. „Celulele” ei latente în Europa şi în alte regiuni, este aproape imposibil de a le descoperi, deoarece membrii reţelelor de multe ori sunt cetăţeni cu drepturi depline a societăţilor occidentale şi pot fi implicaţi înorice moment. Anume funcţionarea unui astfel sistem de reţea a dus la tragedie în martie 2004 în Spania: atacul terorist a fost efectuat în principal de spanioli de origine marocană, membrii grupului asociat cu „al-Qaeda”.

Ce concluzii putem face? Structura organizatorică şi strategia de comunicare a grupurilor internationale teroriste religioase contemporane, fiind una din întruchipările vizibilea naturii lor, sunt obiectiv îndreptate împotriva apariţiei posibilităţilor, atît pentru soluţionarea politică rapidă cît şi pentru rezolvarea problemelor prin mijlocul forţei. Putem cu siguranţă să presupunem că lumea în viitorul apropiat va trăi la un alt nivel al pragului ameninţărilor teroriste, cu mult mai jos, decît anterior. Din partea guvernelor se vor cere eforturi esenţiale privind activizarea şi coordonarea acţiunilor structurilor politice şi de forţă antiteroriste. Factorul ameninţării teroriste va deveni (şi deja a devenit) un factor constant şi una dintre priorităţile în politica externă şi internă a vieţii de zi cu zi. Lumea occidentală,întreaga civilizaţie ar trebui să se reconstruiască __________

92 Vezi: Уткин А. Н. Ibidem. C. 59.

militate şi nemilitate a puterii naţionale ?• De cîte resurse, inclusiv vieţi omeneşti, va fi necesar de

folosit pentru a rezolva această ptoblemă ? Aceasta va fi necesarpentru a aprecia riscurile ţinîndu-se cont de probabilitatea şi urmările viitoarelor atentate. Această apreciere trebuie să ţină cont şi de faptul cîte mijloace va fi necesar de folosit pentrusecuritatea statului fără a prejudicia în mod serios societatea.

• Care priorităţi geografice sunt mai avantajoase ? Alegerea între participarea militară şi nemilitară, între imixtiune şi reţinere poate să ducă în ultima instanţă la determinarea esenţială a priorităţilor regioanle.

Este necesar de a crea Direcţia serviciilor strategice care s-ar ocupa cu analiza, cercetarea, studierea situaţiei pe loc, operaţiuni speciale, informaţia, operaţiuni psihologice şi chestiuni cu păotenţial tehnologic. Este necesar un război informaţional.

Noile ameninţări au o caracteristică fundamentală - ele vor fi de lungă durată.

Noile ameninţări, care, în mare măsură, depreciază cunoştinţele noastre, bazate pe experienţa anterioară, confirmă că noi suntem la începutul unei noi ere de conflict. Şi acum, noi trebuie , în primul rînd, să căutăm idei principial noi pentru a înţelege şi a respinge aceste ameninţări. Aceasta este cea mai serioasă ameninţare care trebuie de îndepărtat.


120

Valeriu Efremov

93

luat mai multe măsuri importante. În primul rînd, au fost desăvîrşite instituţiile existente:

reforma instituţiilor de recunoaştere, a fost creat Ministerul securităţii Interne şi a fost majorat numărul unităţilor «ne regulate» de luptă, adică neconvenţionale, în cadrul Ministerului Apărării.

În al doilea rînd, s-a purces la dezvoltarea unor noi paradigme conceptuale în funcţie de noile realităţi. Crearea lor nu este încă pe deplin finalizată, dar unele idei au fost dezvoltate - de exemplu, ideea este de a considera conflictul ca o problemă larg răspândită de rezistenţă rebelilor, care necesită utilizarea în primul rând de mijloace ne militare de rînd cu folosirea măsurilor de protecţie a persoanelor expuse riscului de acţiunile inamicului.

Este necesar de a dezvolta şi a crea concepţii fundamentale noi, tehnologii şi organizaţii care ar corespunde specificuluicondiţiilor în care apar noile ameninţări.

Este necesar de a elabora o concepţie fundamentală de perspectivă care cere răspuns cel puţin la patru probleme fundamentale:

• Ce este mai eficient pentru interesele SUA : imextiunea şi încercarea de a dirija procesul frămîntărilor politice şi religioase în lumea musulmană sau este mai bine că în locul acestui lucru a reţine orice manifestări de violenţă şi dezordine în statele occidentale ?

• Cum ar terbui de distribuit resursele între elementele

pentru a exista sub presiunea constantă a terorismului internaţional. Potrivit lui A.I. Neklessa, s-au determinat limitele optimizării geoeconomice, care au predeterminat trecerea de la acţiunile bazate pe logica neoliberală la cea mai discutată (în criza prezentă a ordinii lucrurilor), şi de fapt, la perspectiva mobilizataore „a luptei eterne împotriva terorismului.93”

În concluzie am putea face unele generalizări, caracteristici la cele expuse anterior.

DUPĂ ORGANIZARE.

Analizând organizarea, observăm ca ea are o structură piramidală. În vîrful ei se afla liderul sau conducătorul organizaţiei. Acesta este un individ puternic motivat politic, facînd parte, în general, din clasa de mijloc, posedat pîn la obsesie de ideea nedreptăţii, cu o educaţie foarte bună (de obicei, în cadrul unor universităţi de elită din statele foarte dezvoltate). Este un tip charismatic şi comunicativ, bun specialist în strategii militare, în analiza şi prelucrarea informaţiilor. El este cel care defineşte politica organizaţiei şi-i stabileşte direcţiile de acţiuni. Următorul strat este ocupat de cadrele active şi executanţii, bărbaţi şi femei, care particiă la antrenarea celorlalţi, dar şi la executarea atacurilor. Aceştia sunt recrutaţi la o vîrsta fragedă, pentru a putea fi îndoctrinaţi, sunt posedaţi de un fanatism extrem, devotaţi pîn la sacrificiul suprem cauzei pentru care__________

93 Неклесса А. И. Господин воздуха // Полис. 2003. № 7. С. 13.


94

Valeriu Efremov

119

luptă, foarte bine pregatiţi în mînuirea armelor, în culegerea, analiza şi utilizarea informaţiilor, în criptarea, decriptarea şi interpretarea semnelor şi comunicatelor. În acest strat se regăsesc şi profesionişti care nu au ca „motor” o motivaţie ideologică.

Al treilea strat este ocupat de susţinătorii activi. Deşi nu se consideră membri ai organizaţiei, ei sprijina material şi financiar acţiunile celor din stratul doi, asigură asistenţa tehnică, logistică şi pot „interpreta” uneori şi roluri de mică importanţă în desfaşurarea unor acţiuni.

În ultimul strat se află susţinătorii pasivi sau complicii. Ei ştiu despre ce este vorba, dar se fac ca nu văd, nu aud, nu cunosc şi nu-i interesează fenomenul, care apare şi se dezvoltă, dupa cum putem constata, în state stapînite de credinţe ori ideologii exclusiviste, în ţări care neagă libertăţile fundamentale ale omului şi care propagă crima şi violenţa ca metode de convingere şi de impunere în lume a doctrinei politice sau religioase proprii.

DUPĂ ETAPELE ATACULUIUnii specialişti militari afirmă că terorismul presupune

următoarele etape (folosite de obicei şi în războiul informaţional):

• selectarea combatanţilor din categorii motivate social, ideologic sau religios, dedicate total unei cauze;

• pregatirea speciala în centre, tabere sau şcoli organizate pe teritoriul unor state permisive şi binevoitoare;

• organizarea unor largi reţele informative pentru găsirea şi studierea obiectivelor atacurilor, cu eficienţa

viteză care depăşeşte posibilităţile organelor guvernamentale;• exploatează pe larg sistemul de idei adânc înrădăcinate

bazate pe identitatea religioasă, etnică, tribală sau culturală, pentru a crea reacţii extrem de belicoase şi iraţionale la diferite grupuri sociale;

• exploatează azilurile care se află în siguranţă, cum ar fi zonele necontrolate sau slab controlate ( în spaţii fizice sauvirtuale), «zonele de tăcere» ideologice, religioase sau culturale sau lacunele în legislaţie;

• utilizează atacuri teroriste cu un înalt nivel simbolic care provoacă statul să întreprindă măsuri de răspuns excesive, care-i sunt dăunătoare intereselor lui pe un termen lung;

• crează multe probleme locale , cu resurse financiaremici pentru a istovi statul, provocîndu-l la mijloace de reţinere foarte scumpe, prevenire şi combatere într-o serie de regiuni îndepărtate.

Aceste caracteristici ale noului mediu pot conduce la crearea terminologiei ce ar permite o mai bună descriere a ameninţărilor. Deoarece noile amenuinţări nu vin din partea statelor, fundamentul abordării noastre ar trebui să fie nu relaţiile internaţionale – studierea interacţiunii statelor în cadrul elitei, ci antropologia - studiul rolurilor sociale, grupurilor, statutul, instituţiilor şi a relaţiilor cu grupurile populaţiei din afara structurilor puterii în sfera neguvernamentală.

Ca răspuns la apariţia de «neobisnuite» sau «non-evidente» forme de acţiune militară din Statele Unite pînă în prezent au


118

Valeriu Efremov

95

din Casablanca, Istanbul şi Jeddah şi un complot eşuat împotriva companiei aeriene la Londra, în vara anului 2006.

Ca răspuns la apariţia de noi forme de acţiune militară Statele Unite au întreprins un şir de măsuri urgente. În primul rând, au modernizat instituţiile existente: au reformat agenţiile de informaţii, au creat Departamentul pentru Securitate Internă şi au mărit numărul de unităţi de luptă «neregulate», adică neconvenţionale, în cadrul Ministerului Apărării. În al doilea rând, au început dezvoltarea unor noi paradigme conceptuale în funcţie de noile realităţi.

Profesorul Michael Vlachos a spus că limba care se foloseşte pentru a descrie noile ameninţări în mod activ împiedică gîndirea inovatoare. Pentru a clarifica noile ameninţări, avem nevoie de o noua terminologie, bazată pe caracteristicile concrete şi observabile ale duşmanilor reali care:

• combină terorismului, loviturile de stat, asistenţa umanitară şi operaţiunile de gherilă întru susţinerea propagandei menită să manipuleze sentimentele comunităţii locale şi internaţionale ;

• unesc eforturile unui număr mare de activişti stihiinici, împrăştiaţi în multe ţări, într-o mişcare de masă, care după eficacitate depăşeşte suma eforturilor unor părţi aparte şi se deosebeşte prin fragmentarea funcţiilor de planificare şi dirijare, care împiedică statul să determine scopurile teroriştilor;

• utilizează operativitatea şi accesibilitatea mass-mediei contemporane pentru a mobiliza sponsorii şi susţinătorii săi cu o

maximă în planul propagandistic şi accesibile atentatelor; • infiltrarea executanţilor în ţările şi obiectivele de atacat;

• executarea prin surprindere a atacurilor. DUPĂ PARTICULARITĂTŢI :1. Tactica. Al-Qaeda este considerată drept una dintre cele

mai “apocaliptice” organizaţii teroriste. În doctrina organizaţiei, teroarea a evoluat, devenind din mijloc un scop. Tacticile tradiţionale ale terorismului – cum ar fi luarea de ostatici,asasinatul politic, acţiunile directe, punctuale -- nu intră în vederile lui Osana bin Laden.Ţintele atacurilor teroriste nu mai sunt persoane sau categorii de persoane – politicieni, poliţişti, militari, oameni de afaceri, ci mase de oameni. Mase cît mai mari. În urma operaţiei teroriste de la 11 septembrie 2001, au murit peste 3.000 de oameni, aparţinînd unor categorii sociale, rase şi naţionalitate diferite. La 11 martie 2004, dispozitivele explozive au fost amplasate in trei trenuri şi au fost detonate cînd acestea erau pline cu navetişti. Dacă trenurile s-ar fi răsturnat, numarul victimelor ar fi fost mult mai mare.

2. Organizarea. Consideram că, la fel ca în 2001, la 11 martie a avut loc o operaţie teroristă. Conform doctrinei mai sus-amintite, au fost alese locul şi timpul pentru executarea loviturilor. Au fost amplasate peste 15 dispozitive explozive, dintre care zece au fost detonate. Toate acestea presupun informaţii, sprijin logistic şi, nu în ultimul rînd, oameni. Deşi numărul victimelor a fost mai mic decît la Lockerbie, unde s-a prăbuşit o aeronavă de pasageri, operaţia teroristă de la Madrid


96

Valeriu Efremov

117

a fost mai complexă. Ea relevă ca, din păcate, reţeaua dispune de o capacitate organizatorică redutabilă.

3. Tehnologia. Nu mai este un secret, Al-Qaeda a folosit internetul şi e-mail-ul pentru a coordona loviturile asupra World Trade Center şi Pentagonului. În primul rînd, tehnologia informaţiei are un impact major în rezolvarea problemelor cotidiene, de organizare şi comunicare ale reţelei. Nu este mai puţin adevarat că tehnologia sporeşte, aşa cum s-a vazut, capacitatea teroriştilor de a lansa atacuri şi a produce pierderi în masa.

4. Omniprezenta. În mod tradiţional, Al-Qaeda a operat ca o structură orizontală informală, compusă din peste 24 de organizaţii teroriste. Dupa 2001, ca o reacţie la campania internaţională împotriva terorismului, condusă de Statele Unite ale Americii, reţeaua a stabilit legături cu grupuri indigene din toată lumea. Ca o adevarată organizaţie teroristă transnaţională, reţeaua lui bin Laden s-a extins dincolo de aria tradiţională: Orientul Mijlociu, Europa de Vest, America de Nord, Asia de Sud. În prezent, Al-Qaeda are legături cu organizaţii similare din Filipine, Indonezia, Singapore, Brazilia, Argentina, Paraguay, Somalia, Sudan, Africa de Sud.

Forţa reţelei stă în structura sa multicelulară, raspîndita pe tot globul, care iî conferă agilitate şi acoperire. În legatură cu aceasta, un expert francez în terorism se lamenta: “Dacă astăzi ai informaţii bune despre reţeaua Al-Qaeda, acele informaţii nu mai sunt operaţionale mîine”. El compară reţeaua cu un virus

SUA în domeniul armelor obişnuite, care impune adversarii ei de a evita SUA şi de a folosi un alt tip de arme, nu arme obişnuite, precum şi mediul informaţional global creat de Internet şi de mijloacele de comunicaţie prin satelit. Toate aceste tendinţe vor rămâne, chiar dacă al-Qaeda va dispărea mâine, şi până când vom învăţa să facem faţă ameninţărilor de acest fel, orice adversar inteligent le va utiliza. Cu toate că privind al-Qaeda în nici un fel nu este o problemă rezolvată, privind retrospectiv, putem spune că a fost un prevestitor al unei noi ere de conflicte.

Terorismul contemporan are o mare capacitate de adaptare la noile condiţii. Putem demonstra acest lucru pe exemplul al-Qaeda urmărind efectul mutaţioanl al terorismului începînd cu mijlocul anilor ’90. Primele acte de rerrorism (exploziile bombelor în ambasadele Africii de Est, actul de terorism pe contratorpilorul american „Cole” din 12 octombrie 2000 şi 11 septembrie 2001) au fost de o natură „expediţională”. Al-Qaeda acţiona după următoarea schemă : echipa o forma în ţara A, o pregătea în ţara B şi în mod tainic o expedia în ţara C pentru a ataca ţinta. În rezultat SUA a ridicat nivelul securităţii transportului, infrastructurii, controlului imigraţional. Iar teroriştii, la rîndul lor, au început să aplice metoda schimbîndu-şi radical tactica de pregătire a teroriştilor. Ei au început să-şi formeze echipele în statele învecinate a ţintei lor de atac, implicînd în aceasta cetăţenii statelor ostile. După acest scenariu au fost construite atentatele cu bombă de la Londra şi Madrid, precum şi atacurile


116

Valeriu Efremov

97

îndoieală, aparţine Al- Qaeda, au obţinut posibilităţi, pe care nu le au avut pînă acum asemenea structuri. Aceste organizaţii în noile condiţii sunt capabile să provoace chiar şi statele puternice din punct de vedere economic şi militar, de a crea ameninţări reale pentru securitatea lor. Statele însă, după cum a arătat realitatea, s-au dovedit a fi insuficient pregătite pentru noile provocări şi vulnerabile cu privire la pericolul care vine din partea adversarilor, care dispun de resurse cu mult mai mici. Ca urmare, putem face concluzia despre faptul, că chestiunile securităţii obţin o nouă dimensiune, atît la nivel naţional, cît şi la nivel internaţional. Acest lucru este necesar de al lua în consideraţiwe în teoria şi practica relaţiilor internaţionale.

Combaterea terorismului trebuie să fie luată în considerarede către toate naţiunile civilizate ca una din sarcinile majore la nivel naţional. Activităţi cheie în acest domeniu ar fi:desăvîrşirea cadrului legal, consolidarea cooperării între agenţiile federale, statle Uniunii Europene, Comunitatea Statelor Independente, acordarea unei presiuni maxime asupra ţărilor care susţin terorismul,majorarea numărului colaboratorilor structurilor federale, satelor UE, CSI care se ocupă de problema terorismului şi dotarea tehnică a acestora.

Tendinţele stabile pe scară largă determină natura situaţiei actuale. Acestea includ globalizarea şi reacţia negativă la aceasta, intensificarea actorilor neguvernamentali, al căror potenţial este comparabil cu cel de stat, superioritatea tradiţională militară a

care se schimbă permanent, incot este imposibil să-l prinzi şi să-l distrugi în întregime.

Într-un interesant articol, profesorul american Paul J. Smith atragea atenţia incă din vara anului 2002: “Realitatea neconfortabilă este că multe state – inclusiv aliaţi ai Statelor Unite – au oferit adăpost celulelor Al- Qaeda, dar nu au făcut nimic pentru a le neutraliza. Fie datorită faptului că nu au avut cunoştinţă despre prezenţa lor (sau despre pericolul pe care acestea îl prezentau), fie pentru că, din motive politice sau de securitate, nu au vrut sa le împiedice acţiunile.

§ 2.2. Pricinile ce stimulează terorismulÎnţelegerea corectă a cauzelor terorismului este esenţială

pentru adoptarea unor strategii de combatere a acestui fenomen cât şi pentru reducerea numărului de victime şi a efectelor negative sociale, politice sau economice.

Efortul de analiză şi înţelegere corectă şi completă a acestor cauze nu trebuie în nici un caz confundat cu încercarea de a justifica actele teroriste. Nu poate exista nici un fel de justificare morală pentru actele teroriste, indiferent de legimitatea cauzelor invocate.

De asemenea înţelegerea cauzelor terorismului nu are nimic de aface cu atitudinea de capitulare şi satisfacere necondiţionată a obiectivelor grupurilor teroriste.

De obicei mass-media oferă explicaţii emoţionale şi simpliste pentru a explica terorismul ca pe un fenomen deviant, prezentând teroriştii ca pe oameni a căror copilărie şi tinereţe a


98

Valeriu Efremov

115

fost traumatizată psihic sau care, chiar dacă provin din familii bogate, au suferit de lipsa afecţiunii. Ca exemplu este citat Giangiacomo Feltrinelli, care se trăgea dintr-o familie extrem de bogată dar care a crescut în grija unor guvernante germane şi a fost întotdeauna tratat cu răceală.

Majoritatea analiştilor susţin că terorismul are o cauză strict politică. Orice mişcare teroristă ce capătă suficient accesla putere politică pentru a-şi promova obiectivele, renunţă la terorism din proprie iniţiativă.

Motivele specifice ale terorismului pot fi foarte diverse, darcele mai coumune sunt:

Obţinere de bani şi avantaje. Unul dintre scenariile cele mai temute în ţările vestice este obţinerea de arme neconvenţionale (chimice, biologice, nucleare) de către un group nestatal, stat instabil sau care are interesul să câştige din vânzarea lor cu orice preţ. Scenariul clasic este în felul următor: entitatea dispune de cel puţin 2 bombe nucleare. Guvernul (SUA) primeşte o ameninţare cu distrugere a unui oraş dacă o sumă mare de bani nu este transferată entităţii. Americanii nu iau în serios prima ameninţare. Entitatea îşi publică ameninţarea şi o listă de ţinte şi detonează prima bombă nucleară. Guvernul american plăteşte suma şi încearcă să dea de urma teroriştilor. Cu o parte din banii primiţi entitatea cumpără alte bombe şi ameninţă detonarea lor dacă se încearcă capturarea lor. Ei pot să-şi îmbrace gigantica lor operaţie de estorcare în religie, anti-globalizare, anti-Vest sau orice altă idee de circulaţie, pentru a

Exemple privind dublele standarte în aprecierea terorislui găsim şi în trecut, şi în prezent. Spre exemplu, Rusia şi Occidentul în mod diferit au apreciat situaţia din Cecenia şi Kosovo. Guvernul din Georgia un timp îndelungat nega faptul prezenţei pe teritoriul său a teroriştilor ceceni, clandestin acordîndu-le ajutor. Apoi Tbilisi îşi schimbă radical punctul de vedere, adresîndu-se SUA după ajutor în lupta cu teroriştii ceceni.

Indiscutabil, după evenimentele din 11 septembrie 2001, situaţia privind lupta cu terorismul s-a schimbat radical. Însă este foarte greu de apreciat în ce măsură aceste schimbări sunt fundamentale şi ireversibile. Evenimentele din toamna anului 2001 din New York au avut şi au un alt impact pentru teoria şi practica relaţiilor internaţioanle. Pînă nu dermult noţiunea de „terorism internaţional” mai mult accentua pericolul internaţional al acestui fenomen, decît însemna un factor real, evident în relaţiile internaţionale. Ultimele evenimente au arătat că în politica mondială au avut schimbări calitative noi.

Încă la începutul anilor ’70 ai secolului al XX – lea mulţi cercetători menţionau apariţia şi creşterea rolului actorilor neguvernamentali a relaţiilor internaţionale cu reducerea concomitentă relativă a rolului unor state naţionale suverane. Adepţii concepţiilor neoliberale atrăgeau atenţia asupra rolului pozitiv al acestor procese. Însă azi s-a manifesrtat şi partea negativă a acestui proces. Datorită progresului tehnic şi tehnologic, dezvoltării mijloascelor de comunicaţie, organizaţiile internaţionale de natură teroristă, la care, fără


114

Valeriu Efremov

99

un teren pentru duble standarte de apreciere a activităţii după formă şi conţinut teroristă. Încă Karl Scmitt menţiona, că una din particularităţile politicii este temndinţa de a aprecia toate evenimentele şi fenomenele după criteriul „al său - străin”. În urma unei asemenea clasificări politizate unele şi aceleaşi fapte pot apreciate diametral opus.

În deplină măsură acest standart dublu se aplica în timpul războiului rece, cînd supraputerile care se confruntau tindeau spre realizarea scopurilor sale globale şi nu se prea ruşinau în folosirea mijloacelor. Cînd era necesar, în scopuri propagandistice partea adversă era învinuită în susţinerea şi sponsorizarea terorismului. La începutul anilor ’80 astfel proceda administraţia americană a preşedintelui Ronald Reagan, care a declarat unul din scopurile politicii sale externe lupta cu „terorismul internaţional”, ataşînd printre acest fenomen mişcările politice şi ţările din lumea a treia de stînga, orientate spre URSS şi aliaţii ei. Plus la aceasta SUA acorda ajutor acelor forţe şi mişcări care recurgeau la acţiuni de luptă după formă şi conţinut teroriste, în cazul cînd acest lucru răspundea intereselor şi scopurilor sale naţionale. Un ajutor considerabil acordau americanii opoziţiei antiguvernamentale din Afganistan. Este destul de semnificativde a menţiona următorul fapt - din numărul participanţilor jihadei împotriva prezenţei militare sovietice în Afganistan a ieşit şi actualul „terorist Nr. 1” Osama bin Laden. Acest exemplu ne demonstrează, pe cît de periculos şi nedirijat poate fi terorismulpentru acei care au încercat să-l folosească în interesele sale.

dezorienta opinia publică. Dorinţa de a răspândi un mesaj. Actul de violenţă

este comis numai pentru a atrage atenţia unei stări de fapt, a transminte un mesaj sau pentru a aduce nişte idei în dezbaterea publică. Teroriştii sunt mai preocupaţi de cantitatea şi calitatea “timpului de antenă” decât de provocarea unui număr mare de victime.

Cele mai cunoscute cazuri sunt:1. Theodore Kaczynski - Unabomber, suferind de

schizofrenie, a comis un număr de 23 de atentate pe parcursul a 18 ani, numai pentru a obţine publicarea propriilor “manifeste” (ce conţineau un program delirant neoludist împotriva tehnologiei moderne).

2. Weather Underground, grup terorist afiliat (cu mişcarea hippy), care între 1969 şi 1975 a acţionat în SUA pentru a protesta împotriva războiului din Vietnam şi a campaniei dusă de poliţie şi FBI împotriva mişcărilor pentru drepturile civile.

Răzbunare şi pedepsireNumit şi terorism justiţiar, acest motiv este destul de rar,

fiind de obicei responsabil pentru asasinate politice. Cele maicunoscute cazuri sunt:

1. Asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari ca pedeapsă pentru rolul jucat de acesta în uciderea lui Corneliu Zelea Codereanu.

2. Asasinarea primului ministru Indian, Indira Ghandi, de către propriile gărzi de corp (grup terorist izolat sikh), pentru


100

Valeriu Efremov

113

responsabilitatea sa în masacrul comis de armata indiană la asaltul Templului de Aur din Punjab.

3. Asasinarea primului ministru israelian, Yitzhak Rabin de către un extremist sionist (membru al unui grup izolat de trei persoane), pentru semnarea Acordului de la Oslo, ce a fost perceput de către extremiştii evrei ca un act de trădare naţională.

4. Atentatul împotriva clădirii FBI din Oklahoma, comis de un grup terorist izolat ca pedeapsă pentru operaţinea FBI împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

Fanatismul religios. Contrar percepţiei generale, fanatismul religios este numai rareori motivul actelor teroriste. Această confuzie este întreţinută atât de tendinţa factorilor politici şi mass-media de a pune etichete de extremism organizaţiilor teroriste, cât şi a grupurilor teroriste care îşi asumă în mod fals motivaţii religioase pentru dezvoltarea propriei baze de susţinere.

De exemplu, există mulţi specialişti care consideră că motivul real al terorismului Al Quaeda nu este fanatismul islamic, dar propaganda acestui grup se foloseşte abil de fanatismul islamic pentru a justifica politica de teroare şi pentru a amplifica efectele actului terorist.

Cele mai cunoscute cazuri de terorism motivat de fanatism religios sunt:

1. Atentatul cu sarin comis de secta apocaliptică Aum Shinrikyo în metroul din Tokyo în 1995 soldat cu 12 morţi si

prevenirea şi pedeapsa crimilor împotriva persoanelor care se bucură de protejare internaţională; Convenţia de la New York din 1979 cu privire la lupta cu luarea de ostatici; Convenţia de la Viena din 1980; Convenţia de la Montreal din 1991 cu privire la marcarea substanţelor explozibile plastice.

În unele regiuni există acte normative proprii cu caracter antiterorist. Astfel, în 1977, sub egida Consiliului Europei a fost adoptată Convenţia europeană cu privire la lupta împotriva terorismului. Ţările CSI au încheieat între ele Tratatul cu privire la colaborarea în lupta contra terorismului . În 2000 a fost adoptat Programul interstatal cu privire la colaborarea în lupta cu terorismul şi alte manifestări a extremismului, a fost creat Centrul antiterorist a CSI.

Însă, spre regret, după cum confirmă unele exemple din istoria relaţiilor internaţionale, pe departe nu totdeauna avea loc o colaborare conştienceoasă a statelor în lupta cu terorismul. Interesele unor state aparte, a liderilor lor şi elitei de guvernămînt adeseori se dovedeau a fi nu numai diferite, darşi diametral opuse. Nu trebuie să uităm faptul că la acţiuni şi mijloace teroriste de luptă apelau organizaţii politice şi mişcări de cea mai diferită orientare - de la extrema de stînga pînă la extrema de dreapta. Terorismul poate îmbrăca forma religioasă sau naţionalistă. Deoarece este greu de a face o distincţie clară dintre separatism şi mişcarea de eliberare naţională sau de a stabili o proporţie clară dintre unele sau altele scopuri politice şi mijloacelor admise pentru atingerea lor, atunci se crează


112

Valeriu Efremov

101

pentru fiecare om în parte. În lumea contemporană terorismul îşi demonstrează atăt ameninţările vechi, cît şi cele noi. În legătură cu aceasta destul de actuală este sarcina contracărării terorismului.

Deoarece obiectele primare ale teroriştilor adeseori sunt liderii de stat sau instituţiile, iar secundare sunt relaţiile sociale care totalmente sunt în sfera de activitate a statului, terorismul potenţial pezintă o ameninţare oricărei puteri de stat, indiferent de forma juridică şi orientare social - ideologică. Nu este întîmplător faptul că legislaţia penală a unor ţări califică terorismul drept una dincele mai grave crime.

Dreptul internaţional contemporan califică multe feluri de crime, care cad sub noţiunea de „terorism”, în particular, luarea de ostatcici,terorismul aerian etc le califică drept crime cu caracter internaţional, adică astfel de acţiuni a persoanelor fizice, care atentează la drepturile şi interesele a două sau mai multe state, organizaţiilor internaţionale, persoanelor fizice saujuridice.

În ultimile decenii pentru lupta cu terorismul s-a creat o bază solidă juridică, adoptîndu-se un şir de convenţii internaţionale. În aceste acte normative sunt prevăzute obligaţii reciproce a statelor în contracararea diferitor feluri şi forme de atentate teroriste. Printre acestea am putea evidenţia: Convenţia de la Tokyo din 1963; Convenţiaa de la Haga din 1970; Convenţia de la Montreal din 1971, cu privire la lupta cu crimile teroriştilor în transportul aerian; Convenţia de la New York din 1973, privind

câteva mii de răniţi. (Unii specialişti consideră că atacul nu a fost făcut pentru a grăbi un final apocaliptic al lumii, ci pentru adistrage atenţia poliţiei de la o anchetă criminală asupra liderului sectei.)

2. Atentatele comise de terorişti izolaţi sau de către grupuri izolate, împotriva clinicilor de avorturi din SUA.

3. Asasinarea de către extremişti islamici a traducătorului japonez (în 1993) şi rănirea gravă a editorului norvegian (în 1995) al cărţii “Versetele Satanice”. Această carte a autorului britanic Salman Rushdie este o considerată o blasfemie criminală la adresa Profetului Mahomed.

Subminarea autorităţii de stat. Deşi multe grupări teroriste urmăresc ca obiectiv secundar subminarea puterii de stat, numai pentru mişcarea anarhistă a reprezentat motivul principal pentru activitatea teroristă.

Lupta pentru eliberare, emancipare şi obţinerea puterii politice. Se spune că în timp ce insurgenţa este strategia săracului, terorismul este strategia săracului disperat. Cele mai multe grupări teroriste sunt motivate de idealuri legitime ce nu pot fi obţinute pe căi politice, militare sau economice:

• Lupta împotriva Apartheidului - UmKhonto we Sizwe (MK) grup teorist afiliat Congresului Naţional African (Africa de Sud)

• Lupta pentru independenţă sau autonomie - Mişcarea separatistă bască ETA, Armata Republicană Irlandeză (IRA), Frontul de Eliberare al Quebeqului (FLQ), Organizaţia Tigrii


102

Valeriu Efremov

111

Tamili (ELAM) • Lupta pentru emancipare economică şi politică: Mişcarea

Zapatistă şi majoritatea mişcărilor comuniste de insurgenţă şi terorism.

În undele cazuri, idealurile legitime care au fost motivele iniţiale, pe parcursul alunecării pe spirala violenţei se pervertesc şi se transformă într-un amestec demagogic numai pentru a justifica o continuare a violenţei. Unul din exemplele cele mai clare este Manifestul FLQ94 în care revendicările de autonomie sunt amestecate cu idei de stînga, lupta anticorupţi, protestul antifederalist, revendicări sindicale etc.

În alte cazuri organizaţiile teroriste apelează la dezinformare şi manipulare pentru a recruta noi membri sau a-şi extinde influenţa. Această dezinformare şi manipulare poate fi făcută într-un mod foarte profesionist şi credibil. De exemplu, Al Qaida, pe lângă propagandă jihadistă, a difuzat pe data de 13 Decembrie 2004 un videoclip de propagandă şi dezinformare în limba engleză, având ca ţintă tineretul musulman moderat din Vest.

În acest videoclip, din oportunism tactic, Al Quaeda încearcă să se prezinte ca mişcare de rezistenţă propriu-zisă, promovând jihadul global în numele rezistenţei împotriva ocupaţiei Irakului: Comunicatul nr. 6 emis de Plutonul de (luptă) mass-media al Armate i J ihadulu i I s lamic d in 10 Decembr ie 2004___________

94 Manifesto of the Front de libération du Québec.- http://english.republiquelibre.org/Manifesto-flq.html

a problemelor sociale, ci şi a problemelor naţionale, care a dat naştere terorismului etnic în Italia, Balcani, în Imperiul rus.

În secolul al XIX - lea apare şi terorismul de dreapta (opus celui revoluţionar). Aceleaşi metode care erau folosite de revoluţionari pentru atingerea idealurilor egalităţii sociale şi naţionale şi progresului social, au început să fie aplicate pe bazaintoleranţei rasiale şi naţionale pentru a conserva sau restaura instituţiile şi relaţiile sociale depăşite.Terorismul de dreapta la mijlocul secolului al XIX – lea îl reprezentau: în SUA Ku Klux Klan-ul, Black Sute (sutele negre)- la începutul secolului al XX-lea în Rusia, mişcările fasciste, neofasciste, extremiste de dreapta mai tîrziu.

Necătînd la faptul că bazele ideologice ale terorismului de stînga şi de dreapta erau opuse, el era un fenomen pur politic. Terorismul politic a dominat la începutul şi mijlocul secolul al XX – lea, însă la sfîrşitul secolului al XX - lea mult mai activ a început să se manifeste terorismul legat cu conflictele acute alecontemporanietăţii.

De menţionat că după sfîrşitul războiului rece şi în condiţiile globalizării, după cum menţionează politologul american S. Hattington, pe prim plan au ieşit conflictele dintre civilizaţii. Cele mai răspîndite forme ale terorismului au devenit la ora actuală terorismul etnic şi religios.

Indeferent de faptul de ce motive se conduc teroriştii, ce scopuri îşi pun în faţa lor şi ce idei înaintează, terorismul fără îndoieală este un rău, o ameninţare pentru întreaga societate şi


110

Valeriu Efremov

103

indeferent de faptul cum este el explicat: din motive politice sau interesate), dar şi prin faptul că azi terorismul politic şi penal se intersectează între ei. Spre exemplu, separatiştii ceceni totdeauna foloseau acapărarea ostaticilor cu scopul de a primi o răscumpărare, dar în acelaşi timp nu uitau să se declare „luptători pentr libertate”. Căi legale de finaţare a teroriştilor ori că nu sunt în deajuns, ori că în genere nu sunt posibile. Din aceste considerente terorişrii folosesc mijloace ilegale. Spre exemplu, racket-ul deschis, măcar că el este interpretat în alţi termeni (spre exemplu,”impozit revoluţionar” la organizaţia teroristă a bascilor „ETA”). O susrsă de finanţare a teroriştilor este şi businessul de droguri. Putem constata că terorismul politic şi criminalitatea penală merg azi mînă la mînă. Zonele activităţii intensive a structurilor teroriste sunt în acelaşi timp şi zone a criminalităţii înalte.

Noţiunea „teroare” şi „ terorism” au întrat în lexica politică mai bine de 200 de ani. Sorginţii terorismului contemporan pornesc de la evenimentele Marii revoluţii franceze, deoarece primul tip de terorism a fost anume terorismul revoluţionar. Primii terorişti revoluţionari – babuviştii ( fr. babouvistes), blanchiştii şi anarhiştii în Europa Occidentală, norodnicii revoluţionari în Rusia – prin acţiunile sale încercau să provoace panică în rîndurile autorităţilor, să bage frica în elita conducătoare şi prin aceasta să contribuie la schimări în folosul păturilor sociale asupriţi şi nefericiţi. Violenţa revoluţionară în secolul al XIX – lea a început să fie privită drept un mijloc de rezolvare nu numai

Rezultatele terorismului. În conflictul asimetric dintreputerea de stat şi terorism primele victime sunt cetaţenii inocenţi, care sunt afectaţi fie de actul terorist propiu-zis, fie derăspunsul exagerat al organelor de stat, fie de efectele economicecolaterale.

“Nicio crimă politică nu poate ajunge la malurile adevărului” a spus celebrul romancier Leonardo Sciascia, dar a fost contrazis de multe ori de istoria terorismului.

Rezultatele terorismului depind însă în final de alegereamajorităţii populaţiei civile necombatante de a susţine puterea de stat sau cauza (dar niciodată metodele) teroriştilor.

Astfel terorismul poate avea ca rezultat:1. Atingerea totală a scopurilor politice. În ciuda opiniei

generale, terorismul este o metodă eficientă de obţinere a unei revendicări politice. Dacă organizaţia teroristă e afiliată unei mişcări politice (grup terorist afiliat), iar motivele sunt susţinute de majoritatea populaţiei civile implicate în conflict, victoria enumai o problemă de timp. Cele mai cunoscute cazuri sunt:

• Formarea statului Israel, pentru mişcările Haganah şi Irgun

• Eliberarea Libanului de Sud de sub ocupaţie israeliană, pentru organizaţia şiita Hezbolah

• Abolirea politicii de Apartheid în Africa de Sud, pentru UmKhonto we Sizwe

2. Atingerea parţială a scopurilor politice: • Acordurile din Vinerea Bună (Good Friday Accords) -


104

Valeriu Efremov

109

IRA • Obţinerea de drepturi suplimentare pentru canadienii de

origine franceza din Quebec - FLQ • Obţinerea retragerii trupelor spaniole din Irak înainte de

termen prin schimbarea cursului alegerilor din Spania, în urma atentatelor de la Madrid din 11 Martie 2004. - Al Qaeda

3. Prelungirea ciclului de violenţă. Este un caz tragic de remiză între puterea politică şi terorism, exemplele cele mai cunoscute fiind:

• Războiul civil din Columbia • Conflictul din Cecenia4. Pornirea unui război. Actul terorist fiind folosit de către

puterea politică de stat ca pretext pentru pornirea unor războaie. Cele mai cunoscute exemple sunt:

• Atentatul de la Sarajevo folosit ca pretext pentru Primul Război Mondial.

• Atentatele din 11 Septembrie 2001 care au fost folosite ca argument pentru a justifica invazia din Irak.

5. Restrângerea libertăţilor individuale sau instaurarea unei dictaturi:

• Introducerea Legii Patriot (Patriot Act) în SUA ca urmarea a atentatelor din 11 Septembrie 2001

• Introducerea în 1933 a Legii de Împuternicire (Ermächtigungsgesetz) în Germania, ca urmare a incendierii Reichstag-ului, care a fost esenţială pentru ascensiunea lui Adolf Hitler la putere.

etapa contemporană acţiunile teroriştilor pot duce la distrugeri enorme, nimicirea în masă a oamenilor, catastrofe ecologice chiar şi folosind mijloace obişnuite. Aceasta se poate întîmpla dacă obiecte al acţiunilor teroriştilor ar deveni uzinele chimice, staţiile electrice atomice sau alte obiecte tehnice periculoase. Obiecte ale terorismului compiuterizat pot deveni comunicaţiile informaţionale.

Terorismul poate avea şi un alt impact negativ decît cele enumărate anterior. Spre exemplu, pierderile economice, legate cu încetarea activităţii economice în acele regiuni unde există pericolul atentatelor teroriste. Astfel au stat lucrurile în Ţara Bascilor în Spania, în Israel şi teritoriile Palestinei, pînă nu demult şi în Irlanda de Nord. Terorismul va destabilza relaţiile internaţionale, de asemenea şi situaţia politică în interiorul unor state. Dacă cerinţele teroriştilor sunt satisfăcute cîtuşi de puţin, atunci se ştirbeşte autoritatea puterii existente, se încalcă funcţionarea normală a instituţiilor principale politice şi obşteşti.

Deşi majoritatea teroriştilor îşi pun în faţa sa scopuri politice, însufleţiţi de doctrine ideologice, simţuri religioase şi naţioanliste, terorismul ca un fenomen social-politic este distanţat de infracţiunea penală obişnuită printr-o trăsătură fină şi destul de instabilă. Şi nu numai pentru că orice act terorist este o infracţiune pedepsită penal după legile oricărui stat, şi nu numai pentru că criminalii şi teroriştii folosesc mijloace şi forme asemănătoare şi identice (omorul omului totdeauna rămîne omor


108

Valeriu Efremov

105

şi contracărării lui au devenit cele mai importante, atît pentru unele state aparte, precum şi pentru comunitatea mondială. Aceasta poate fi explicat prin amploarea şi caracterul actelor teroriste din ultimul timp. Dacă la hotarul secolelor XIX – XX teroriştii acţionau prin metode teroriste individuale, ucigînd lideri politici şi de stat, atunici obiecte ale atacurilor contemporane ale teroriştilor tot mai frecvent devin oameni nevinovaţi. Uneori sunt unităţi, dar pot fi sute ba chiar şi mii. Teroriştii precedenţi adeseori încercau să găsească motive etice pentru aşi argumenta acţiunile şi le îndreptau numai spre acei, care din punctul lor de vedere purtau răspunderea pentru starea de lucruri. Teroriştii contemporani de cele mai dese ori demonstrează cinism, imoralitate agresivă şi gătinţa lor de a dispreţui viaţa omenească.

Se schimbă şi mijloacele de efectuare a actelor teroriste. La început teroriştii foloseau arme reci şi de foc, apoi au apărut substanţe explozibilile. Azi tendinţa dezvoltării activităţii teroriste confirmă despre modernizarea bazei tehnice şi tehnologice. Numai în ultimii zece ani teroriştii au folosit gazul, substanţe otrăvitoare de luptă ba chiar şi avioane cu călători ostatici. După cum menţionează specialiştii aceştea sunt numai primii paşi în vederea revoluţiei tehnice a activităţii teroriştilor. Nu este exlusă crearea de dispozitive nucleare de putere mică pentru a fi folosite în acţiunile teroriste. Sunt şi alte mijloace, teoretic posibile şi în anumite condiţii practic realizabile căi de acces a teroriştilor la arma nucleară şi mijloacelor ei de transportare. La

6. Efecte economice colaterale. Efortul de luptă antiteroristă poate afecta temporar economia unei regiuni sau ţări. În unele cazuri efectele pot fi de lungă durată în special în zonele care depind economic de industria turismului cum ar fi:

• A doua Intifadă şi atentatele sinucigaşe Hamas care au afectat puternic industria turismului din Israel.

• Atentatele comise de Jemaah Islamiah în Bali, insulă cu populaţie majoritar hindusă din Indonezia, pentru care turismul este industria majoră.

§ 2.3. CONTRACARAREA TERORISMULUI - PROBLEMĂ GLOBALĂ

Terorismul este un satelit constant al omenirii, care este printre cele mai periculoase şi dificile fenomene previzibiledin timpul nostru, care ia forme din ce în ce mai diverse şi extravagante. Atacurile teroriste aduc pierderi masive de vieţi omeneşti, au o puternică presiune psihologică asupra mai multor persoane, duc la distrugerea valorilor materiale şi spirituale, care adeseori nu mai pot fi recuperare, seamănă ură între naţiuni,provocând război, neîncredere şi ură între grupuri sociale şi naţionale, care sunt, uneori, imposibil de a fi depăşite în termende o generaţie.

Terorismul ca un fenomen semnificativ de masă şipolitic este rezultatul rampant al “deideologizării» când anumite grupuri din societate au început să pună la îndoieală legalitatea şi legislaţia statului şi prin aceasta îşi justificătrecerea la acţiuni teroriste pentru atingerea obiectivelor lor.


106

Valeriu Efremov

107

Diverse grupuri criminale comit acte teroriste pentru a intimida şi elimina concurenţa, a influenţa puterea de stat, în scopul dea obţine cele mai bune condiţii pentru activităţile lor criminale. Victima a unui act terorist poate devine fiecare chiar şi cei care nuau nici cea mai mică legătură cu conflictul care a generat un actterorist.

Nivelul terorismului şi formele sale specifice de manifestaresunt un indicador, pe de o parte, de moralitate publică, pe de altă parte, al eficienţei eforturilor societăţii şi a statului privindrezolvarea celor mai acute probleme, în special, privind prevenirea şi reprimarea terorismului în sine.

Spre regret, terorismul este un instrument foarte eficient deintimidare şi de distrugere în disputa veşnică şi ireconciliabilă a diferitor lumi, care radical se dedosebesc unele de altele prin felul de a înţelege viaţă, normele morale şi culturale. Iar în ultimii ani problema terorismului a devenit în lume o problemă globală şi are o tendinţă de creştere constantă (dacă în anii ’80 au fost înregistrate până la 800 de acte mari teroriste, iar în anii ’90 mai mult de 90095, apoi în 2008 – 11800, cu 54000 decese, vătămări şi răpiri96). Cele mai afectate regiuni au fost Orientul Apropiat şi Asia de Sud, Afganistanul, Pakistanul.__________

95 Гушер А.И. Проблема терроризма на рубеже третьего тысячелетия новой эры человечества. 2002 г. С. 3.

96 The National Counterterrorism Center publishes the NCTC Report on Terrorism

in electronic format.P.9.- http://www.nctc.gov/

Atacurile teroriste cu fiecare an, devin din ce în ceîn ce mai bine organizate şi violente, folosindu-se cele mai moderne echipamente, arme, mijloace de comunicaţie. În diverse regiuni ale lumii radicalii politici şi naţionalişti care au luat ca bază metodele de teroare pentru atingerea obiectivelor lor, au organizat o reţea extinsă clandestină, de depozite cu armeşi explozibile, structuri logistice şi financiare. Ca o acoperire pentru organizatiile teroriste funcţionează un sistem de firme, companii, bănci şi fonduri. Este clar că, pentru acontracara acest fenomen extrem de periculos este necesară o coordonare a eforturilor de către toate statele la cel mai înalt nivel, crearea unei reţele de organizaţii internaţionale. Pentru a pune în aplicare măsuri eficiente de combatere a terorismuluieste, de asemenea, necesar de a elabora concepte juridico-internaţionale unice, o caracteristică juridică exactă privind acest tip de infracţiuni.

Terorismul contemporan poate fi definit drept un sistem de folosire a violenţei pentru atingerea scopurilor politice prin intermediul constrîngerii organelor de stat, organizaţiilor internaţionale şi naţionale, activiştilor de stat şi obşteşti, unor cetăţeni aparte sau a unui grup de cetăţeni de a săvîrşi diferite acţiuni în folosul teroriştilor cu scopul ca teroriştii să evite ameninţările faţă de unele persoane sau grupuri, obiectele asigurării activităţii vitale ale societăţii, surselor cu pericol ridicat pentru oameni şi mediul ambiant.

La hotarul secolelor XX şi XXI problemele terorismului

Terorismul internaţional în pragul noului mileniu · 2012-05-11 · combaterea terorismului...

Documents

Transcript of Terorismul internaţional în pragul noului mileniu · 2012-05-11 · combaterea terorismului...