18. Noțiunea termenelor în dreptul civil

Legislaţia civilă a Republicii Moldova nu conţine noţiunea de „termene” în drept civil, în

pofida importanţei sale deosebite în reglementarea raporturilor patrimoniale şi a celor personale

nepatrimoniale legate de acestea, în drept sub noţiunea de „termen" este obişnuit să înţelegem un

moment sau o perioadă anumită, de curgerea sau scurgerea căreia actele normative, cu forţă

juridică diferită, leagă survenirea anumitor consecinţe juridice.

După caracterul său generic, „termenul”, în dreptul civil, înseamnă un interval de timp,

instituit prin lege, prin hotărîre judecătorească sau prin acordul părţilor, survenirea sau scurgerea

căruia duce la apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor patrimoniale (raporturi ce apar în

legătură cu patrimoniul - o totalitate de bunuri materiale ce au o formă economică) sau a celor

personale nepatrimoniale legate de cele patrimoniale, cît şi unele cazuri ale celor nelegate de cele

patrimoniale.

Termenul se instituie prin lege, hotărîre judecătorească sau prin acordul părţilor. Temei de

apariţie a raporturilor juridice ne apar împrejurările numite „fapte juridice”. Un tip deosebit al

faptelor juridice sînt „termenele".     Termenul se instituie prin indicare a unei date calendaristice, a

unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se va produce.Indiferent de temeiul

apariţiei, termenul se calculează după regulile stipulate în prezentul titlu.

Specificul termenelor ca fapte juridice se explică prin caracterul lor dualist. Pe de o parte,

stabilirea termenelor este condiţionată de voinţa legislatorului, voinţa instanţei de judecată sau

voinţa subiecţilor convenţiei, în acelaşi timp curgerea lor este supusă legilor obiective ale

curgerii timpului, care nu se supun factorilor volitivi, în virtutea celor expuse, multe dintre

„termenele" de însemnătate juridico-civilă pot fi atribuite la evenimente sau acţiuni.      

Astfel, potrivit art.260, termenul poate fi instituit prin referire la un eveniment viitor şi

sigur că se va produce. De exemplu, potrivit art.1440 alin.(l) în ziua decesului persoanei fizice se

deschide succesiunea. Un astfel de termen se atribuie la evenimente. Termenul de încărcare a

navei (art.154, 155 al Codului navigaţiei maritime comerciale R.M.) sau de descărcare (art.164 al

Codului navigaţiei maritime comerciale R.M.), se calculează în 28 Codul navigaţiei maritime

comerciale din momentul punerii la dispoziţie a navei spre încărcare, ceea ce ne vorbeşte despre

faptul ca este vorba despre fapte juridice-acţiuni, care doar se comensurează cu curgerea

obiectivă a timpului.

20. Calcularea termenelor în dreptul civil

Una din cele mai importante probleme şi în special pentru contractele de executare

succesivă, dar şi pentru cele de executare instantanee, este calcularea corectă a termenelor

contractuali. Privitor la calcularea termenelor în contract, comparativ cu calcularea termenelor la

general în drept, sunt importante următoarele momente:

1) în ce se calculează termenele;

2) începutul calculării termenelor;

3) Suspendarea calculării termenelor;

4) încetarea calculării termenelor

În ce se stabilesc şi se calculează termenele. Ca unitate de calculare a termenelor poate

fi:

l)ora; 2)ziua; 3)luna calendaristică; 4)anul.

La încheierea contractului termenii se stabilesc de asemenea în ore, care cuprinde 60 minute, în

zile, care cuprinde 24 ore, în luni, care cuprinde 30 zile şi în ani, care cuprinde 365 sau 366 zile.

De asemenea, în contracte pot fi stabilite termenele în unităţi de timp diferite de cele enumerate

mai sus, cum ar fi secunde sau săptămâni. Stabilirea termenelor contractuali în secunde sunt

caracteristice astăzi, spre exemplu, serviciilor de telefonie mobilă. Stabilirea termenelor în

săptămâni constituie o modalitate arbitrară, convenită de către părţile contractuale. Astfel, părţile

pot stabili termenul de executare a contractului în săptămâni, determinându-se în mod tradiţional,

că săptămâna cuprinde şapte zile calendaristice. Totodată, aceştia pot specifica acest termen în

funcţie de alte criterii, cum ar fi, spre exemplu, săptămâna de lucru, care, după caz poate

cuprinde cinci sau şase zile, aceasta din urmă fiind determinat în mod expres de către părţi.

La stabilirea termenelor contractuali părţile pot stabili termenele într-o perioadă

nedeterminată. Această perioadă nedeterminată poate fi limitată în funcţie de un eveniment sigur,

cum ar fi spre exemplu, topirea zăpezilor pentru începerea lucrărilor agricole, de atingerea unui

scop, cum ar fi realizarea unui nivel de venit într-un contract de societate comercială, şi de

realizarea unui act viitor şi posibil, cum ar fi spre exemplu existenţa unei forme de gospodărire

pe baza unui contract, ar care este limitată de perioada de tranziţie etc. Totodată, sunt unele

contracte, unde termenul executării este nedeterminat total. Este vorba, spre exemplu, de unele

categorii ale contractelor de societate, unde nu se stabileşte termenul limită de acţiune a acestuia,

şi totodată acesta nu poate fi limitat de atingerea efectivă a unui rezultat.

Începutul calculării termenelor. Calculul termenelor în dreptul civil începe:

1)Din momentul încălcării dreptului, în cazul încălcării dreptului

persoanei,  printr-un  delict  sau  prin neexecutarea  contractului,  cel nedreptăţit este în drept să

adreseze acţiune în judecată, dar care poate fi examinată de instanţă doar dacă această acţiune a

fost înaintată în interiorul termenului de prescripţie extinctivă. Calcularea termenului de

prescripţie   extinctivă   începe   din   momentul   din   care   s-a   produs încălcarea dreptului.

2) Din momentul încheierii contractului. Această regulă se aplică atunci când contractul este de

executare instantanee, precum şi atunci când contractul este de executare succesivă, dar în

contract nu este stipulat în mod expres momentul iniţierii executării sau aceasta nu reiese in

conţinutul acestuia, precum şi atunci când părţile stabilesc în mod expres, că contractul începe a

fi executat din momentul încheierii lui;

3) De la o dată calendaristică concretă. Părţile la încheierea contractului stabilesc în mod expres

momentul in care va fi începută executarea contractului. Acesta este fixat, de regulă, într-o dată

concretă.

4) După o perioadă de timp, care poate fi determinată în ore, zile, luni, ani etc., şi nedeterminată.

Astfel, la indicarea perioadei de timp după care va fi începută executarea contractului,

acest termen devine un termen suspensiv. De regulă această modalitate este condiţionată de

unele împrejurări ce nu permit executarea contractului anterior momentului indicat. Spre

exemplu, la încheierea contractului de închiriere a spaţiului locativ, părţile stipulează un termen

suspensiv de treizeci de zile, care poate fi condiţionat de faptul, că în această perioadă urmează a

fi făcută reparaţia încăperilor sau acestea sunt încă locuite de alţi chiriaşi, termenul contractului

cărora deja expiră, precum şi alte împrejurări. De asemenea părţile pot stabili un termen

suspensiv nedeterminat, mai bine spus, contractul va fi posibil de executat după realizarea uni

condiţii suspensive, cum ar fi spre exemplu, înştiinţarea făcută de locator către chiriaş cu privire

la posibilitatea ultimului de a se instala în locuinţă. Această categorie de asemenea o atribuim la

categoria de termene, deoarece, pentru stabilirea unei asemenea condiţii părţile de regulă

stipulează un termen maxim în care poate fi realizată acest act suspensiv. Nerealizarea lui în

termen poate duce, după cum o convin părţile, fie la considerarea săvârşirii lui, fie poate servi

drept temei pentru rezoluţiunea contractului.

5) La săvârşirea unui act juridic, care poate fi manifestată prin realizarea de către una din părţi a

unui act, care ar constitui reper de început a calculării termenului. Aceasta o poate constitui

efectuarea plăţii    prealabile,    transmiterea    materiei    prime    pentru    executarea

contractului de antrepriză etc.

6) La producerea unui eveniment sau fapt viitor, sigur. Această modalitate   presupune  

reperarea   momentului   începutului   calculării termenelor la un eveniment viitor şi sigur, cum

ar fi, spre exemplu, topirea zăpezilor pentru începutul lucrărilor agricole.

7) La producerea unui eveniment sau fapt viitor, nesigur. Această modalitate priveşte

contractele, care presupun posibilitatea începutului executării contractului la producerea unui

eveniment sau fapt posibil, dar care  poate  să nu  să se  producă.  Astfel,  spre  exemplu,  în 

temeiul contractului de asistenţă juridică se poate stabili, că începutul calculării termenelor de

prestare a serviciilor de consultanţă va fi calculat începând

cu momentul apariţiei situaţiei de conflict între beneficiar de consultanţă şi un partener de afaceri

al acestuia. Respectiv din start se admite, că şi faptul, că situaţia de conflict poate şi să nu

parvină, astfel, consultantul nu va fi obligat la asigurarea consultanţei.

Suspendarea termenelor

Legislaţia în vigoare lasă în umbră regulile de calculare a termenelor. Astfel, suspendarea

termenelor este acea modificare a cursului acesteia ce constă în oprirea de drept a curgerii

termenului începând cu momentul când survine o împrejurare determinată drept condiţie

suspensorie şi care încetează terminând cu momentul când aceste împrejurări dispar.

Pentru ca suspendarea calculării termenului să înceapă este necesar să fie prezente

anumite condiţii de suspendare printre care putem determina:

a) să fie prezente circumstanţe care nu au posibilitate să fie executat actul sau contractul;

b) circumstanţele   acestea   să  nu ţină de voinţa şi puterile părţii ce induce suspendarea;

c) despre survenirea condiţiilor suspensorii să cunoască sau să aibă posibilitate de a avea

cunoştinţă părţile interesate.

În acest sens, ţinem să menţionăm, că cursul termenelor poate fi suspendat la survenirea

următoarelor împrejurări:

a) executarea contractului sau exercitarea dreptului a fost împiedicată   de   un   eveniment  

extraordinar   şi   de   neînlăturat   în împrejurările date, altfel spus în condiţii de forţă majoră;

b) are loc amânarea executării obligaţiilor, inclusiv şi celor contractuale în baza unei prescripţii

stabilită printr-un act legislativ;

c) debitorul a fost chemat în rândul forţelor armate trecute pe picior de război.

d) creditorul   a   întreprins   acţiuni   sau   dimpotrivă   nu   a întreprins acţiunile necesare, fapt

care a dus la imposibilitatea executării contractului de către cealaltă parte.

După cum am mai menţionat, începutul suspendării calculării termenelor începe cu

momentul survenirii condiţiei suspensorii, iar în cazul în care cel ce induce suspendarea

calculării termenului este obligat de a înştiinţa cealaltă parte despre survenirea condiţiei

suspensorii, respectiv începutul calculării suspendării se va face din momentul înştiinţării.

Ca efect, pentru perioada suspendării calculării termenului în contract, termenul scurs de

facto nu se ia în calcul, iar prin urmare pentru perioada suspendării prescripţiei nu sunt produse

nici un efect juridic.

Dovada suspendării calculării termenului poate fi constatarea prezenţei condiţiilor de

forţă majoră, actele săvârşite de terţele persoane, înştiinţarea despre survenirea condiţiilor

suspensorii, precum şi alte acte constatatoare.

Dovadă a încetării suspendării calculării termenului poate fi actele săvârşite de partea

contractuală în puterea căreia stă înlăturarea condiţiilor suspensorii, actele autorităţilor publice,

prin care se înlătură influenţa terţelor persoane, dispariţia condiţiilor de forţă majoră etc.