TERAPIA EXPERIENTIALA

Terapia experientiala isi are originile in terapia centrata pe client,

psihoterapia existentiala si geltatista. Aceste abordari umaniste accentueaza

ideea ca clientii sunt persoane constiente, fiinte subiective si agenti

autoreflexivi. Obiectivul principal al terapiei experientiale este de a lucra cu

constiinta clientilor atat bazandu-se pe experienta subiectiva cat si prin

promovarea reflexivitatii si activismului.

In ciuda schimabrilor de accent in evolutia practicii, exista 2 factori important fu

ndamentali ai abordarilor experientiale:

a) importanta relatiei terapeutice in facilitarea schimbarii clientului;

b) importanta experientei clientului in terapie (reprezentarea si examinarea vi

ziunilor subiective interioare: emotii, perceptii, scopuri, valori etc.)

In practica terapiei experientiale, relatia autentic empatica este vazuta ca un

factor curativ crucial dar si ca factor facilitator al altor sarcini principale

ale acestei orientari – si anume adancirea experientei clientilor in terapie. 

Recent au fost propuse alte doua versiuni ale terapiei experientiale:

a) Gendlin, 1981 pune accent pe focalizare ca modalitate de a ajuta clientii

sa

acceseze propria experienta, acordand atentie emotiilor resimtite corporal. 

Conduce clientii prin diferite stadii de la “curatarea” (cleaning) unui

spatiu la simbolizarea emotiilor;

b) Greenberg si colab., 1993 a articulate abordarea procesual-experientiala c

are reprezinta o fuziune a abordarilor: centrata pe client, existential

si gestalt. Distinge intre conditiile relationale si conditiile terapeutice si le

considera pe ambele ca contribuind in mod unic la schimbarea clientilor.

Din punctul de vedere al conditiilor terapeutice (dupa Rogerssi Perls) se

pune accent pe necesitatea ca clientii sa devina constienti de propria

experienta anterioara in terapie. Obiectivul major este de a ajuta clientii sa

integreze informatii din

sistemul lor emotional si cognitiv pentru a facilita o adaptare mai buna la 

mediu. Accentueaza rolul emotiilor in dezvoltarea si functionarea

personala. Tendinta spre cresterese bazeaza pe experiente emotional

adaptativa.

O sarcina importanta este de a a face constiente emotiile si tendintele de

actiune asociate lor. Terapia procesual experientala acorda mare atentie

intrebarilor/problemelor clientilor puse despre experienta lor pe masura ce-si

exploreaza sentimentele. Afirmatiile clientilor sunt marker care indica aspect ale

experientelor care deranjeaza clientii si care indica faptul ca ei se chinuie sa

resolve anumite experiente; identificare lor determina interventii diferentiate.

Toate tehnicile aplicate au ca scop marirea constientizarii experientei interne a

clientilor astfel incat acestia sa poata fi simbolizate mai usor in constiinta. Prin

simbolizaresimbolica a propriei experiente, clientii isi releva nevoile,

expectantele, modalitatile proprii de a experimenta realitatea. Au fost

dezvoltate diferite interventii pentru a ajuta clientii sa resolve problemele

specific cognitive-afective si a mari accesul la experienta interioara. De

exemplu: dezvaluirea (unfolding) evocativ sistematica, descrierea

detaliata si concreta a mediului exterior, doua scaune, etc.

Este important sa se evoce reactiile emotionale ale clientilor

pentru a-i ajuta sa identifice impactul evenimentelor, sa simbolizeze

reactiile lor, sa-si descopere nevoile si scopurile si tendintele de actiune

asociate raspunsurilor emotionale. Aceste interventii le permite clientilor

sa constientizeze legaturile dintre mediul extern, experienta interna si

comportamentul lor. Aceste legaturi vor fi apoi examinate reflexive in

lumina scopurilor curente, valorilor si contingentelor de mediu. In

momentul in care datele din sistemul emotional si rational au fost

integrate, clientii se afla in postura de a alege dintre alternative de adaptare si

crestere

  In abordarile experientiale, terapeutii trebuie sa creeze o balanta intre

responsivitate si directivitate, pe masura ce

urmaresc drumulul clientului sau propun o interventie mai specifica. O

modalitate de a crea aceasta balanta este a acorda primordialitate experientei

clientului in timpul sesiunii terapeutice. Astfel, clientii raman expertii si arbitrii

finali ai propriilor experiente in timpul sesiunii si in viata lor, in general, si de

aceea orice directionare sau sugestie din partea terapeutilor care nu se potriveste

este abandonata in favoarea directiei clientului.

Terapia experientiala considera conditiile relationale importante in confirmarea s

ivalidarea oamenilor. Nu numai ca oamenii sunt confirmati ca surse de experient

a si intelegere, dar si experienta lor este validata in contextual realitatii lor

curecte istorice. Pe de alta parte, terapeutii se focalizeaza pe cresterea

posibilitatilor, punctelor forte, scopurilor viitoare ale clientilor, deci

confirma capacitatea lor de crestere. Cresterea este considerate ca aparand atat

din procesele interpersonal dintre client si terapeut, cat si din reformularea

clientului asupra propriilor procese intrapsihice.

Terapia experientiala accentueaza nevoia de a creea un mediu securizant de

lucru pentru clientii lor. Este important ca terapeutiisi clientii sa formeze o

alianta terapeutica puternica inainte de a se angaja in experimente gestalt mai

active sau alte sarcini.

Ca si in abordarea centrata pe client, terapeutii procesuali-

experientiali creeaza increderea si securitatea raspunzand la aspect reale,

evidente ale povestii de viata a clientului.

Aceasta se realizeaza in primul rand prin raspunsuri empatice, utilizarea reflecta

rilor, raspunsuri exploratorii, limbaj evocativ si metafore care sa sublinieze

semnificatia speciala a evenimentelor clientilor.

Terapeutii difera de cei centrati pe client, in sensul ca utilizeaza mai

multe intrebari pentru a explora si stimula experienta interioara a

clientului si acorda mai multa atentie afirmatiilor care indica faptul ca clientii

experimenteaza probleme afectiv-cognitive specific(aceste afirmatii sunt

utilizate apoi de terapeut pentru a crea un cadru si a focaliza activitatileclientilor

in timpul sesiunii).

Terapeutii se angajeaza si intr-un process de invatare experiential ajutand

clientii sa constientizeze impactul diferitelor tipuri de procese interne (de

exemplu auto-critica) si structureaza sesiunea utilizand sarcini concrete. Daca

terapeutii sunt prea directivi insa, ei pot pierde contactul cu focusul clientului

si risca ruptura relatiei, mai ales daca ei devin prea manipulativi in sesiune.

O modalitate ca terapeutii sa ramana conectati la clientii lor este meta-

comunicarea cu ei despre scopul si obiectivele interventiei pentru a

determina daca clientii le vad drept congruente cu propriile expectante si

scopuri in sesiune. Mai mult, clientii sunt incurajati sa-si exprime disensiunile

cu terapeutii pentru ca sa poata fi negociata o intelegere comuna.

Terapeutii reusesc asta actionand nu ca experti ci ca facilitatori care sugereaza

diferite sarcini pe care clientii le pot urma sau nu; o alta modalitate de a evita

rolul de expert este de a face sugestii si a creea un cadru intelegerii lor pentru ca

clientii sa fie incurajati sa se raporteze la propria experienta pentru a decide in ce

masura formularile, sarcinile, reflectarile terapeutuluisunt adecvate.

Terapia procesual-

experientiala incearca sa ofere o teorie comprehensive a tratamentului prin

integrarea abordarilor Gestalt si centrata pe client; aceasta combina

conditiile relationale (empatia, cosideratia pozitiva neconditionata, congruent)

cu interventii mai

active(scaunul gol, doua scaune din terapia gestalt, focalizarea si evo

carea de la Gendlin,dezvoltarile lui Rice din terapia centrata pe client).

Psihoterapia experienţială pune accent pe trăirea şi devenirea fiinţei

umane, care este liberă, responsabilă de propriul destin. Devenirea

personală este un proces de autocreaţie în care omul trebuie să se

implice conştient. Iar lucrul cel mai important care trebuie protejat la

om este unicitatea sa.

Experienţialiştii afirmă că abordarea comportamentalistă ca şi cea

dinamică fac din om un automat care este depersonalizat,

compartimentat, condus, programat şi analizat.

Tulburările psihopatologice sunt privite ca expresii ale scăderii

potenţialului uman, ca un blocaj sau ca o pierdere a legăturii cu propria

sa experienţă internă. Personalitatea nevrotică este o personalitate fragmentată şi

reprimată,reprimarea fiind privită ca un fenomen ontologic: pierderea sensului

existenţei şi blocarea posibilităţilor de manifestare ale eului. Astfel,

nevroza devine o expresie a disperării existenţiale rezultate din

înstrăinarea eului de sine însuşi şi de lumea sa, iar anxietatea

reprezintă teama omului de a se confrunta cu propriile limite şi cu

consecinţele acestora – moartea şi sentimentul nimicniciei.

Terapeuţii experienţialişti nu sunt partizanii unei relaţii de tip părinte

copil ca în psihoterapia dinamică, nici profesor-elev ca în psihoterapia

comportamentalistă, ei optează pentru o relaţie echilibrată, de tip

adult-adult.Terapeutul experienţialist nu analizează trecutul clientului său sau

mecanismele transferului şi contratransferului ca în terapiile dinamice,

nu stabileşte pentru client scopuri şi obiective impunându-şi

personalitatea asupra acestuia ca în terapiile comportamentale, ci oferă

clientului posibilitatea de a-şi controla din interior propriul proces de

vindecare sau evoluţie.