teractooa

2
Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Arges in sus” (1923), volum cu care Ion Pilat se inscrie in valorile / trasaturile traditionale: tema si motivele poetice, imaginarul poetic constituit din viziunea asupra spatiului autohton, rustic (imaginea „casei amintirii” contine elemente de arhitectura populara, campia, „lanul de secara”), din irizarile folclorice si istorice („poteri si haiduc”); sensibilitatea metafizica, religioasa („un clopot a sunat, / De nunta sau de moarte”). Poetul recruteaza, aproape insesizabil, din straturile folclorice (factor traditional de baza) exact elementele care trimit la spiritualitatea creatorului popular: „Si totul [] ca-n basme se urzea”, la zonele obscure, ambigue, de natura sa comunice un etimon muzical: „[] departe, un clopot a sunat”. Inflexiunile de mare puritate lirica ale textului cresc si din aceste sugestii traditionale pentru care poetul a nutrit o statornica admiratie. Elementele asociate casei: „obloane", „pridvor, „păienjeni, „poartă", „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului, degradarea, starea de părăsire a locuinţei strămoşilor, dar şi ideea de spaţiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmaşului, care poate reînvia trecutul în amintire. Trecutul capătă o aură legendară, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate: "Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când luptară-n codru şi poteri şi haiduc". Dacă în poezia romantică, existenţa naturii era eternă, în opoziţie cu efemeritatea existenţei umane, în poezia lui Ion Pillat, natura devine solidară cu omul, fiind marcată de semnele senectuţii, ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. în versul „Aci sosi pe vremuri

description

sdfds

Transcript of teractooa

Aci sosi pe vremuri face parte din volumul Pe Arges in sus (1923), volum cu care Ion Pilat se inscrie in valorile / trasaturile traditionale: tema si motivele poetice, imaginarul poetic constituit din viziunea asupra spatiului autohton, rustic (imaginea casei amintirii contine elemente de arhitectura populara, campia, lanul de secara), din irizarile folclorice si istorice (poteri si haiduc); sensibilitatea metafizica, religioasa (un clopot a sunat, / De nunta sau de moarte). Poetul recruteaza, aproape insesizabil, din straturile folclorice (factor traditional de baza) exact elementele care trimit la spiritualitatea creatorului popular: Si totul [] ca-n basme se urzea, la zonele obscure, ambigue, de natura sa comunice un etimon muzical: [] departe, un clopot a sunat. Inflexiunile de mare puritate lirica ale textului cresc si din aceste sugestii traditionale pentru care poetul a nutrit o statornica admiratie.

Elementele asociate casei: obloane", pridvor, pienjeni, poart", zvor" i versul Pienjeni zbrelir i poart i zvor" sugereaz trecerea timpului, degradarea, starea de prsire a locuinei strmoilor, dar i ideea de spaiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmaului, care poate renvia trecutul n amintire.Trecutul capt o aur legendar, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate: "Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cnd luptar-n codru i poteri i haiduc".

Dac n poezia romantic, existena naturii era etern, n opoziie cu efemeritatea existenei umane, n poezia lui Ion Pillat, natura devine solidar cu omul, fiind marcat de semnele senectuii, ca i fiina uman: n drumul lor spre zare mbtrnir plopii. n versul Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi este reluat titlul poeziei i este evocat imaginea din tineree a bunicii cu nume mitologic: Calyopi - Caliope (Kalliope), muza poeziei epice i a elocinei n mitologia greac.Sugestia mitic a numelui, faptul c poetul este urmaul care eternizeaz n creaia sa iubirea bunicilor i copia" - oglindirea de acum" a povetii de iubire de ieri sunt aspecte care ar putea susine caracterul de art poetic a textului liricAci sosi pe vremuri, care i reveleaz astfel nivelul de profunzime al semnificaiilor.

editaia poetic, tonul elegiac evideniaz idea c eternizarea fiinei umane este posibil doar prin iubire: Dar ei, n clipa asta simeau c-o s rmn...". Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmat, n versul urmtor de revenirea brutal la realitatea timpului care trece ireversibil: De mult e mort bunicul, bunica e btrn...", portretele fiind singurele care mai pstreaz imaginile de odinioar ale strmoilor: Ce straniu lucru: vremea! - Deodat pe perete / Te vezi aievea numai n tersele portrete. // Te recunoti n ele, dar nu i-n faa ta, / Cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita...".