UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Departamentul Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar

Disciplina: Teoria si metodologia instruirii

Student: Lemnaru Stefania Florentina

Profesor: Tomsa Gheorghe

Pentru a putea realiza o caracterizare a abordarilor teoretice ale instruirii trebuie mai intai sa stim ce anume reprezinta instruirea. Instruirea reprezinta un proces, ca si invatarea sau evaluarea si desemneaza comunicarea, transmiterea unui ansamblu de informatii cu scopul de a produce modificari in planul cognitiv al unui individ si astfel se genereaza invatarea. Tinand cont de aceasta definitie a instruirii, se poate spune ca instruirea ar fi predarea cadrului didactic. Instruirea include ansamblul de activitati instructiv-educative desfasurate de profesor, inclusiv cele care privesc formarea calitatilor psihice, afective, volitive, caracteriale.

Nu se poate vorbi insa de instruire fara sa se fi amintit macar de concepte precum curriculum, evaluare si managementul clasei de elevi, deoarece nu putem vorbi de o transmitere de informatii care sa produca modificari daca nu tinem cont cand selectam, prelucram si transmitem cunostintele pe care le consideram esentiale, de aceste concepte anterior mentionate (curriculum, evaluare, managementul clasei de elevi). Ansamblul de caracteristici fundamentale ale instruirii nu s-ar putea realiza fara sa amintim aspecte importante in ceea ce priveste curriculum, evaluare si management. Curriculum include toate activitatile educative elaborate de scoala si dirijate catre un scop care poate avea loc fie in interiorul, fie in exteriorul scolii. Legat de activitatile educative desfasurate de scoala este evaluarea, care va ajuta cadrul didactic sa aprecieze functionarea interna a actiunii educationale, iar in stransa legatura cu acestea se afla managementul care reprezinta un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza perspectivele de abordare al clasei cat si structurile dimensional practice ale acesteia in scopul facilitarii interventiilor cadrului didactic in situatiile educationale concrete prin exercitiul microdeciziilor educationale.

Tinand cont de componentele educatiei, se pot despinde caracteristici definitorii ale instruirii precum existenta unei bune pregatiri care sa provoace o invatare, performantele clasei sa fie raportate la obiectivele si convingerile cadului didactic, existenta unei relatii intre cadrul didactic si elevi, accesibilizarea continutului care se presupune ca profesorul il cunoaste si il va transmite elevului, generarea invatarii prin instruire,desfasurand actiuni care sa favorizeze invatarea, realizarea unor activitati in care sa fie evaluat continutul pe care elevul si l-a insusit sau nu si nu in ultimul rand infaptuirea unor actiuni care sa vina in sprijinul elevilor care nu si-au insusit continutul.

Toate componentele mentionate mai sus fac referire la curriculum, evaluare si managementul clasei de elevi si sunt specifice instruirii.

Educatia, instructia, invatarea trebuie sa fie utile, rodnice pentru personalitatea celui care invata, iar utilitatea i rodnicia nu pot fi masurate n acest caz decat dupa eficienta lor psihologica,dupa noile procedee, structuri si organizari castigate, adica dupa totalitatea progreselor dezvoltarii realizate prin educatie si invatare. Problemele invatarii sunt n stransa legatura i unitate cu problemele dezvoltarii.

In general, instruirea reprezinta, dupa opinia mea, o cercetare, o ancheta, o analiza, o pregatire intr-un domeniu, o invatare, o cultivare. Insa, daca ne gandim ce ar putea sa sugereze instruirea din punctul de vedere al pedagogiei, as putea spune ca instruirea reprezinta ansamblul de actiuni desfasurate de o persoana cu pregatirea necesara(un profesor)pentru a putea invata sau a cultiva un individ cu scopul de a-i provoca modificari in plan cognitiv, afectiv, psihomotor si nu numai, de a genera o invatare care sa poata fi utila personalitatii abia formate pentru a raspunde cerintelor trecute, prezente si de viitor a societatii in care traieste. Invatarea, la modul general, reprezinta transmiterea sistematica a cunostintelor si deprinderilor dintr-un anume domeniu, dobandirea de cunostinte prin studiu, insa daca facem referire la domeniul pedagogie se poate spune ca invatarea e acea actiune desfasurata de elev si sprijinita de profesor cu scopul de a modifica un comportament prin informatiile selectate, prelucrate si transmise de cadrul didactic, modificare organizata intr-un cadru institutionalizat, ce va fi observata si controlata in conditiile activitatii si climatului scolar. Invatarea, ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se realizeaza dezvoltarea, formarea proceselor si a capacitatilor psihice. Invatarea scolara se realizeaza prin interrelatia functiilor si proceselor psihice cu accent predominant pe procesele psihice cognitive. Conceptul de predare reprezinta transmiterea cuiva in mod sistematic cunostintele unei discipline in cadrul unei institutii de invatamant sau a unor cursuri speciale. Altfel spus, cadrul didactic va selecta acele informatii pe care le considera esentiale dintr-un anumit domeniu al cunoasterii, le va prelucra(le va adapta la nivelul cognitiv al celui ce le va primi) si le va transmite elevului prin intermediul unor mijloace specifice. Mai mult putem vorbi de o instruire, deoarece in fond predarea nu este decat o pregatire intr-un anume domeniu, prin urmare nu se pot vorbi de predare si instruire ca fiind doi termeni distincti. O descriere clara si completa a ceea ce reprezinta procesul de invatamant face necesara analiza proceselor instructionale(instruirea, predarea, invatarea, evaluarea). Invatarea are loc intotdeauna intr-un cadru situational precis si impreuna cu factorii si conditiile in cadrul carora se desfasoara, constituie o situatie de invatare. Pentru ca aceste situatii de invatare sunt planificate ele devin situatii de instruire ce vor genera o anumita experienta de invatare care sa poata favoriza producerea invatarii dorite. In totalitatea lor, aceste situatii sunt acelea care dirijeaza invatarea si care dau existenta pentru o perioada de timp procesului de invatamant Interactiunea ce exista intre invatator si copii, mai precis intre predare -invatare se consuma intotdeauna in cadru unei situatii pedagogice concret determinata. Putem spune asadar ca ceea ce numim noi, cadrele didactice, ca fiind lectie este de fapt o situatie de instruire. In orice situatie de instruire sunt activate diferite componente si relatii de interdependenta, in asa fel incat sa reiasa o potrivire specifica a actiunilor invatator-elev.

Un exemplu concludent de astfel de situatie de instruire ar fi aceea ca la inceputul unui an scolar un invatator care cunoaste clasa si nivelul fiecarui elev se va folosi de cunostintele anteriore ca un suport pentru invatarea prevazuta, abilitatile intelectuale ce doreste sa le formeze in continuare, pe cand unul care isi schimba locul de munca frecvent ii va lua o perioada de timp sa-si cunoasca noii elevi. Acelasi lucru se intampla si cu practicantii in cadrul liceelor pedagogice sau a studentilor.

Privind din punct de vedere pedagogic o instruire putem vorbi despre doua abordari, una structurala si una experientiala. Prima abordare este o analiza de constatare, de diagnosticare si accentueaza exprimarea concreta a componentelor sau variabilelor care dau configuratie situatiei date si a articulatiei dintre acestea. Pe alta parte, abordarea experientiala se limiteaza sa puna in evidenta experienta de viata anterioara a elevilor cu care se lucreaza, pornindu-se de la principiul ca cel mai important intr-o noua invatare este cunoasterea elevului in ceea ce priveste cunostintele si deprinderile pe care le poseda. Modelul logocentric este cel mai raspandit model de organizare si desfasurare a instruirii si pleaca de la premisa ca stiinta este un produs. Obiectivul fundamental al acestui model este transmiterea de informatii esentiale de catre profesor. Ca avantaje ale modelului logocentric putem mentiona:

transmiterea unui volum mare de informatie intr-un timp redus; achizitionarea unor valori culturale.

Limitele modelului logocentric pot fi:

pasivismul elevilor datorita faptului ca le sunt solicitate prea putine resurse intelectuale si afective; prescurtarea procesului de invatare deoarece cunostintele sunt retinute doar la nivel amnezic; subestimarea realitatii si cultivarea aspectului livresc al procesului de instruire. Modelul psihocentric are la baza orientarea profesorului bazata pe individ, pe cunoasterea lui. Pentru aceasta cunoastere profesorul foloseste metode precum munca independenta, jocul didactic, simularea. Pe baza acestui model putem desprinde avantajele si limitele. Astfel ca avantaje principale avem:

aspiratia catre individualizare a instruirii(altfel spus se doreste ca fiecare elev sa aiba sarcini diferentiate si un exemplu ar putea fi alternativa Step by Step,unde copiii primesc sarcini diferentiate in functie de nivelul fiecaruia la activitatea pe centre, pentru a putea astfel sa duca la bun sfarsit intreaga sarcina chiar daca e mai usoara.); stimularea capacitatilor intelectuale ale elevilor(prin aprecieri fie verbale, fie scrise).Ca limite ale modelului se poate mentiona:

minimalizarea rolului profesorului; nominalizarea profesorului doar in calitate de ghid al instruirii, de manager al clasei, etc.

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Departamentul Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar

Disciplina: Teoria si metodologia instruirii

Student: Lemnaru Stefania Florentina

Profesor: Tomsa Gheorghe

Scoala reprezinta totalitatea componentelor organizate rational si interdependente care asigura functionalitatea ei interna, urmarindu-se realizarea unor obiective instructiv- educative precise. Sistemul numit scoala este alcatuit din trei componente importante si anume: structura, proces si produs.

Componenta cea mai importanta din cele trei mentionate pentru subiectul propus este procesul de invatamant.

Procesul de invatamant reprezinta o actiune vasta de modelare a personalitatii copilului(psihice si fizice)ce are loc intr-o ambianta specifica, si anume scoala, in care opereaza cu maximum de intensitate continuturi stiintifice, literar-artistice, tehnico-practice, etice, etc.,selectionate si structurate in acest scop,pana ce acestea din urma sunt intariorizate, devenind bunul personal al fiecarui elev in parte. Din acest motiv, procesul de invatamant reprezinta principalul mijloc prin care societatea in care traim instruieste si educa, an de an tinerele generatii.

Prin urmare, menirea procesului de invatamant este aceea de a angaja elevii in trairea unor noi experiente organizate pedagogic, incat acestea sa realizeze invatarea.

Procesul de invatamant se prezinta ca un veritabil act creator. Legat de acest concept sunt dimensiunile acestuia care pot fi: temporala, spatiala si morfologica.

Dimensiunea temporala are in vedere schimbarea experientelor prin intermediul carora elevul va suferi modificari in comportamentul sau in structura cunostintelor, schimbare ce se va produce datorita trecerii timpului si a evoluarii societatii. Odata evoluand societatea, si cerintele acesteia se schimba si e firesc ca si domeniul cunoasterii sa fie modificat, sa fie revizuit si informatiile invechite si nefolositoare sa fie eliminate in detrimentul altora de noutate.

Cea de-a doua dimensiune este cea spatiala. Aceasta se refera la planificarea frecventei cu care revin diferitele tipuri de experientece urmeaza a fi transformate. Altfel spus, experientele ce vor fi reintroduse in domeniul cunoasterii sa fie adaptate cerintelor societatii prezente si de perspectiva.

Dimensiunea morfologica este cea de-a treia dimensiune si se refera la transformarea efectiva, nedeterminata, care indeamna la noi cautari. Dupa opinia mea printre cele mai importante componente ale procesului de invatamant ar fi continuturile, finalitatile si modalitatile de organizare a activitatilor. Scoala isi realizeaza obiectivele cu care este investita social prin transmiterea acelor cunostinte si formarea acelor abilitati care sunt in concordanta cu nivelul de dezvoltare a cunoasterii si societatii si care mai ales anticipeaza noi directii si posibilitati viitoare de explorare,actiune si dezvoltare. Invatamantul asigura transmiterea cunoasterii in vederea formarii si integrarii sociale a unei personalitati umane, pentru a putea participa activ la actiunile societatii in care traieste. Aceasta inseamna ca realizarea finalitatilor, a scopurilor si a obiectivelor educationale presupune selectaea, prelucrarea, organizarea si planificarea continutului invatamantului folosind mijloace specifice pedagogiei. Se poate spune ca acel continut al invatamantului reprezinta un ansamblu de cunostinte, abilitati intelectuale, profesionale si artistice, modele atitudinale si de comportare organizate pe cicluri scolare in vederea formarii unei personalitati care sa raspunda cerintelor actuale si de perspectiva a societatii.

Pe baza acestui continut se stabilesc finalitatile, care reprezinta intentii cu caracter finalist care dau expresie intentiei de a produce o schimbare in personalitatea elevului ca urmare a implicarii acestuia intr-o activitate de predare-invatare. Dupa ce au fost stabilite finalitatile, e normal ca toate acele informatii ce au fost pregatite, sa transmise cu ajutorul unor modalitati de organizare a activitatilor in asa fel incat obiectivele propuse sa fi atinse. Putem transmite informatiile ajutandu-ne de diverse programe (un mod de structurare a activitatilor de predare-invatare gandit de invatator in concordanta cu obiectivele ce le-a stabilit). Aceste programe sunt organizate si controlate periodic. Dirijarea cu ajutorul programelor se poate realiza in doua maniere: in mod direct(invatatorul recurge la un program algoritmizat pentru a impune o succesine stricta a operatiilor) si in mod indirect(facand apel la un program euristic, lasand loc muncii independente elevilor, respectand totusi unele reguli impuse de invatator).

Conform argumentelor aduse mai sus consider ca cele mai importante componente ale procesului de invatamant sunt finalitatile, continuturile si modurile de organizare a continuturilor, dar aceasta nu inseamna ca celelalte componente nu sunt esentiale. Ele sunt in relatii de interdependenta si nu pot exista una fara alta.

Comunicarea este o transmitere de informatii, de elemente cognitive, afective cu scopul de a produce modificari prin intermediul campului vizual, scris, nonverbal, auditiv, simbolic, comportamental.

Comunicarea imbraca mai multe forme precum: comunicare verbala, comunicare non-verbala si comunicare paraverbala.

Comunicarea nonverbala si comunicarea paraverbala au un rol deosebit de important in cadrul comunicarii educationale. Comunicarea paraverbala reprezinta modul in care decurge vorbirea noastra. Sunt multe cazuri in care in centru se regasesc cadre didactice, aceasta deoarece nu toate persoanele specializate stiu cum sa capteze atentia elevilor sai. De multe ori un cadru din aceasta categorie, provoaca reactii de monotonie in urma carora elevii sunt tentati sa caste in timpul orei, sa nu fie atenti la continutul lectiei respective si prin urmare, obiectivele pe care acel cadru didactic si le-a propus sa nu fie atinse. Comunicarea paraverbala contine elemente de baza precum forta, ritmul, fluenta, tonalitatea si modul de articulare a cuvintelor.

In stransa legatura cu paraverbalul se regaseste nonverbalul. In cadrul comunicarii educationale, acesta se refera la modul in care corpul, privirea si gesturile acompaniaza prelegerea cadrului didactic.

De aceea e foarte important sa nu se vorbeasca de comunicarea nonverbala ca fiind una cu cea paraverbala. Intre cele doua exista o deosebire evidenta si anume aceea ca in cadrul comunicarii didactice(educationale) transmiterea propriu-zisa a informatiilor modul in care se realizeaza transmiterea prin intermediul vocei este diferit de gestica persoanei ce transmite informatia. Prin urmare, paraverbalul tine de comportamentul cadrului didactic, iar nonverbalul este reprezentativ vocei, glasului profesorului.

Printre cele mai importante componente ale comunicarii paraverbale se numara si tinuta, privirea si gesturile unui cadru didactic.

Ori de cate ori au loc inspectii, sau simple notari ale practicantilor, in fisa de evaluare a activitatii un rol important il are tinuta cadrului didactic. Aceasta se intampla deoarece modul in care un profesor sau un invatator se prezinta in fata elevilor sai este foarte important. Profesorul este cel care sugereaza elevilor un model de vestimentatie si in acest fel va putea sa faca observatii elevilor raportandu-se la propria persoana. In caz contrar acesta nu va avea suficienta autoritate in fata elevilor daca persoana in cauza are o tinuta reprosabila.

O alta componenta importanta a comunicarii o reprezinta privirea. Profesorii si in primul rand invatatorii si educatoarele trebuie sa tina cont de privirea pe care o are inca de la intrarea in clasa. Primul lucru pe care elevii il observa la intaiul contact cu profesorul lor este privirea. Tinand cont de ea, ei vor sti cum anume este profesorul lor(bland sau dur) si vor fi motivati sau nu pentru a invata in functie de ce observa la acel cadru didactic. Si gesturile sunt importante la un profesor. Cei care au experienta stiu ca nu sunt necesare gesturi extreme in explicarea unei lectii, a unei notiuni, etc. Un gest potrivit la momentul potrivit va face ca termenul sau continutul ce il explica sa fie inteles de cei din fata sa.

Prin urmare, un profesor tine cont de toate aspectele mentionate mai sus, pentru ca elevii sai sa aiba un exemplu clar si corect in ceea ce priveste comportament in scoala, si mai apoi in afara scolii.

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Departamentul Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar

Disciplina: Teoria si metodologia instruirii

Student: Lemnaru Stefania Florentina

Profesor: Tomsa Gheorghe Metoda braistormingului sau a asaltului de idei se realizeaza cel mai des la clasele Step by Step, incepand cu clasa a doua in cadrul studiilor tematice. Un model de proiectare de astfel de activitate poate fi cel de mai jos.

Tema: Liliecii

LIMBAJ I ALFABETIZARE

Citii cri de ficiune despre lilieci

Citii cri documentare despre lilieci

Scriei poveti despre lilieci

Scriei poezii despre lilieci

nsuii-v cuvinte legate de acest subiect

Creai piese de teatru, nregistrai casete despre lilieci

STUDII SOCIALE

Discutai despre felul n care comunic liliecii i comparai acest tip de comunicare cu cel al oamenilor

Discutai despre viaa liliecilor n colonii i comparai acest mod de viaa cu cel al oamenilor

Facei o hart cu locuri n care triesc lilieci

Discutai despre modaliti de protecie a liliecilor

CUNOTINE DESPRE NATUR:

Explorai urmtoarele teme:

caracteristici fizice

habitat (discutai despre peteri i cum s-au format acestea)

adposturi

ecolocatie

reproducere

inamici

conservare

MATEMATICA:

Msurai lungimea aripilor deschise utiliznd instrumente standard i non-standard

Facei modele la scar

Comparai greutatea liliecilor

Discutai despre numrul de lilieci dintr-o colonie

Construii un adpost pentru lilieci

-creai piese de teatru

-scriei poveti cu lilieci -nregistrai casete video despre lilieci

-scriei poezii cu lilieci

-msurai deschiderea aripilor cu instrumente non/standard

-facei modele la scar

-caracteristici fizice

-comparai greutatea liliecilor

- habitat (peteri i formarea lor)

i discutai despre viaa lor in colonii

- adposturi

-ecolocatie

- ecolocatie

-construii un adapost pentru lilieci

- reproducere- inamici- conservare

-discutai despre comunicarea liliecilor Muzic/Miscare

i comparai-o cu cea a oamenilor nvati cantece despre lilieci

-discutai despre coloniile de lilieci create cantece despre lilieci

-creai afie cu habitate- facei harti cu locurile in care tries mimati lilieci (in cautare de hrana, - confectionati lilieci- sugerati metode de conservare

viaa in colonii, ecolocatie) -create modele de liliecia populatiilor de lilieci

- facei desene cu ilieci - facei casute cu lilieci

- coaseti perne in forma de lilieci Copiilor le place sa invete si o fac in mod constant atata vreme cat continutul a ceea ce invata raspunde nevoilor, scopurilor si intereselor lor. Unul dintre cei mai importanti factori ai dezvoltarii umane este ca toate sectoarele educatiei: fizic, social, emotional si cognitiv trebuie sa se armonizeze. In clasele primare procesul de invatare trebuie sa fie armonizat. O astfel de abordare este menita sa puna accentul pe urmatoarele aspecte ale dezvoltarii copilului: intelectual, social, emotional, fizic si estetic. Predarea armonioasa sustine dezvoltarea simultana a tuturor acestor aspecte si nu se concentreaza doar asupra unui aspect izolat care pare nenatural in dezvoltarea copilului. Deseori, cadrele didactice se vad obligate sa surprinda fiecare aspect al programei. Exista momente in care invatatoarele se gasesc prinse intre obligatia de a respecta liniile generale ale programei si dorinta de a explora situatii interesante de invatare initiate de copii. Recunoscand ca exista cerinte de baza care trebuie luate in considerare de fiecare scoala, cadrele didactice cu initiativa reusesc sa gaseasca un echilibru intre dezvoltarea intereselor individuale sau a diverselor deprinderi si orienteaza predarea in concordanta cu programa scolara. Prin armonizarea temelor diverselor materii cu planificarea, invatatoarele pot veni in aceeasi masura in intampinarea nevoilor elevilor si cerintelor programei. Accentul trebuie pus mai degraba pe un program individualizat concentrat asupra copilului decat pe unul care se axeaza doar pe cadrul didactic i predarea materiilor. Aadar, procesul de predare-invatare trebuie sa includa elaborare de proiecte, invatarea in centre de activitate, discutii, excursii pe teren, invitati in clasa. Elevii nu acumuleaza neaparat cunostinte prin invatarea subiectelor predate izolat in cadrul unor materii. De pilda, lor le place sa invete mai mult la citire, scriere sau matematica atunci cand subiectele predate la aceste materii sunt combinate cu notiuni de cunostinte despre natura sau cu educatia.

Armonizarea materiilor poate fi demonstrata prin urmatorul exemplu:

Un elev aduce in clasa o colectie de monede, stranse cu ocazia unei excursii facuta in alta tara. Colegilor le place aceasta colectie si vor sa stie cat mai multe lucruri despre monede. Invatatoarea observa cativa elevi comparand monedele straine cu cele ale lor. Ca raspuns la comentariile elevilor legate de greutatea monedelor, ea le va aduce alte cateva monede pentru a-i ajuta sa faca diverse comparatii. S-a adus o harta a lumii pentru a se dicuta diferitele valori monetare. S-a amenajat un colt pentru confectionarea de monede din guma de sters. De asemenea, au existat dezbateri referitoare la probabilitatea matematica prin care o moneda poate cadea pe o parte sau cealalta odata aruncata in sus. S-au desenat grafice cu rezultatele obtinute si s-au afisat pe pereti. S-au studiat ratele de schimb publicate de un ziar. Pe baza acestora, elevii au elaborat o carticica intitulata Ghidul monedelor straine. Apoi au inventat propriile lor monede. Studiul despre monede s-a sfarsit printr-o vizita la Biroul Federal de Tiparire i Imprimare a Banilor.nelegerea predrii tematice

Predarea tematica este eficienta pentru ca reuneste materiale complementare care impreuna formeaza un tot unitar.

Punerea n practica armonizata a programei poate fi dusa la indeplinire cu succes prin abordarea tematica. Studiul tematic asigura in mod natural formarea tuturor deprinderilor pe care copilul trebuie sa si le insuseasca. Predarea tematica implica armonizarea diverselor aspecte ale predarii prin explorarea unei idei interesante care atinge prin continutul sau diferite materii. O tema unica le permite elevilor sa vada legaturile dintre diversele materii si da posibilitatea invatatoarei sa organizeze programa n jurul unor subiecte, probleme sau chestiuni esentiale pe care elevii le gasesc stimulative. Abordarea tematica este interdisciplinara. Programa poate fi predata si planificata pe teme alese de invatatoare sau de elevi pe baza unor interese comune.

Abordarea tematic:

Asigura o planificare pe termen lung a predarii

Ajuta la identificarea intereselor comune ale elevilor

Ajuta la constientizarea apartenentei la o comunitate

Coreleaza toate materiile

Da relevanta programei

Desi cele mai multe planificari tematice sunt realizabile pe termen lung, predarea tematica poate acoperi diferite perioade de timp. Unele abordari pot fi mai scurte daca se constata ca studiul a satisfacut interesele copiilor. Altele, pot fi prelungite dac interesul elevilor creste.

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Departamentul Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar

Disciplina: Teoria si metodologia instruirii

Student: Lemnaru Stefania Florentina

Profesor: Tomsa Gheorghe Principiile reprezinta idei de baza care apar in structura procesului de invatamant si scoate in evidenta cursul activitatii comune al invatatorului/profesorului si elevilor sai la nivel general. Printre cele mai cunoscute principii se inumara principiul insusirii constiente si active a cunostintelor, principiul accesibilitatii, principiul insusirii temeinice a cunostintelor, principiul legarii teoriei cu practica, principiul conexiunii inverse si principiul sistematizarii si continuitatii.

Numai la simpla citire a fiecarui nume, putem mentiona caracteristicile fiecarui principiu didactic.

Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor sugereaza atitudinea celor care invata in ceea ce priveste eficienta procesul pedagogic.

Principiul accesibilitatii presupune organizarea si desfasurarea procesului de invatamant in functie de posibilitatile reale ale elevilor (particularitatile de varsta, sex, nivelul pregatirii anterioare, potentialul intelectual si fizic al fiecarui elev in parte).

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor sugereaza fixarea profunda si de durata a cunostintelor si respectiv a deprinderilor de baza, in asa fel incat elevii sa fie capabili sa le reproduca si sa le utilizeze in activitatea lor scolara, si nu numai. In cazul contrar elevul va ramane cu sarace cunostinte, nesistematice si cu o gandire si memorie deficitare. Golurile in cunostinte, invatarea lacunara conduc de nenumarate ori la dezvoltarea insuficienta a gandirii logice si stiintifice a acestora. Acest principiu nu sugereaza insa incarcarea memoriei cu informatii nefolositoare si nesimnificative.

Potrivit principiul legarii teoriei cu practica, lectiile trebuie sa ofere suficiente ocazii de valorificare, in practica, a cunostintelor teoretice si a capacitatilor invatate.

Principiul conexiunii inverse exprima acea cerinta conform careia informatiile primite se vor reintoarce la sursa, se vor imbunatati din mers rezultatele si procesele. In felul acesta fluxul de informatii inverse vine in sprijinul activizarii si intensificarii invatarii, al realizarii in conditii optime, a obiectivelor urmarite si al asigurarii unui progres real al invatarii, de nivel inalt pentru majoritatea elevilor.

Un ultim principiu didactic este principiul sistematizarii si continuitatii. Acesta reprezinta invatarea cunostintelor, deprinderilor si priceperilor intr-o ordine logica, dupa un sistem care asigura o inaintare progresiva.Art

Studii sociale

Muzic

LILIECII

Cunotine despre natura

Literatur

Matematic

Scriere

Deprinderi aferente

Centrul pentru joc de rol