MARIANA RUDAREANU

DREPT CIVIL

IITEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

Conf. univ. dr. MARIANA RUDAREANU

DREPT CIVIL

IITEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

Editia a III-a revazuta si adaugita

Lucrarea tine cont de legislatia in vigoare la data de 20 februarie 2006

Bucuresti, 2006

2

CAPITOLUL 1OBLIGATIA CIVILA

1.1. Notiunea de obligatie

Luand ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit notiunea de obligatie, Codul civil roman din 1865, ca de altfel si alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elvetian din 1907 sau Codul federal elvetian al obligatiilor din 1881 si apoi din 1911, nu au definit aceasta institutie juridica.1

Acest lucru se explica prin adoptarea de catre redactorii codurilor respective a renumitei definitii a obligatiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligatia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.”

In aceste conditii, sarcina definirii obligatiei civile a revenit doctrinei.Astfel au fost formulate mai multe definitii:„ Obligatia este o legatura juridica intre doua sau mai multe persoane, in virtutea careia, o

parte, numita debitor, se obliga fata de alta, numita creditor, la executarea unei prestatiuni pozitive sau negative, adica la un fapt sau la o abstentiune.”2

„ Obligatia este raportul juridic in temeiul careia o persoana este tinuta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea unei alte persoane.”3

„Raportul juridic de obligatie poate fi definit ca acel raport in baza caruia o persoana, numita creditor, poate pretinde altei persoane, numita debitor, efectuarea unei anumite prestatiuni.”4

„Obligatia este raportul juridic in temeiul caruia o persoana, numita creditor, are dreptul de a pretinde de la alta persoana, numita debitor, o anumita prestatiune, pe care acesta este indatorat a o indeplini.”5

„Obligatia este raportul de drept civil in care o parte, numita creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte parti, numita debitor, sa execute o prestatie sau mai multe prestatii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regula, sub sanctiunea constrangerii de stat.”6

„ Obligatia este raportul juridic in temeiul caruia o persoana numita debitor este tinuta fata de alta, numita creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de buna voie.”7

„ Obligatia este acel raport juridic in temeiul caruia o persoana – numita creditor – poate sa pretinda unei alte persoane – numita debitor – sa-i faca o prestatie pozitiva sau negativa, iar in caz de neindeplinire s-o poata obtine in mod fortat.”8

„Obligatia – in sens larg – este, asadar, acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de neexecutare de bunavoie.”9

1 Ioan Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1984, pag. 14;2 Constantin Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Ed. Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1929, pag. 511;3 Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9;4 Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Iaşi, 1976, pag. 2;5 Ioan Albu, op. cit., pag. 14;6 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag. 10;7 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag. 9;8 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 10;9 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 3;

3

In raport de definitiile enuntate, putem defini obligatia civila ca fiind raportul juridic in baza caruia creditorul are dreptul sa pretinda debitorului sa execute prestatia corelativa de a da, a face sau a nu face ceva.

1.2. Elementele raportului juridic obligational

In literatura de specialitate1, raportul juridic este definit ca acea legatura sociala, reglementata de norma juridica, continand un sistem de interactiune reciproca intre participanti, determinati, legatura ce este susceptibila de a fi aparata pe calea coercitiunii statale.

Raportul juridic civil este o specie de raport juridic – relatia sociala patrimoniala sau napatrimoniala, reglementata de norma de drept civil – caracterizat prin caracter social, volitional si pozitia de egalitate juridica a partilor2.

Ca orice raport juridic, raportul juridic obligational prezinta trei elemente structurale: subiectele, continutul si obiectul.

1.2.1. Subiectele raportului juridic obligational

Subiectele raportului juridic de obligatie sunt persoanele fizice si persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile si obligatii corelative, precum si statul, atunci cand participa la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil.

Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor, denumiri care sunt folosite, cu caracter general, in toate raporturile obligationale, indiferent de izvorul obligatiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligatiilor. Atunci cand ne raportam la izvoarele concrete ale obligatiilor, subiectele poarta denumiri specifice: vanzator si cumparator, in cazul contractului de vanzare – cumparare, donator si donatar, in cazul contractului de donatie, locator si locatar, in cazul contractului de locatiune.

Exista raporturi de obligatii in care o parte este numai creditor, iar cealalta parte numai debitor. De exemplu, in cazul contractului de imprumut, imprumutatorul este numai creditor, iar imprumutatul numai debitor.

De cele mai multe ori, raporturile de obligatii au un caracter complex, subiectele avand calitati duble. De exemplu, in cazul contractului de vanzare – cumparare, vanzatorul este creditor al pretului si debitor al obligatiilor de transmitere a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut, iar cumparatorul este creditorul obligatiei de predare a lucrului si debitorul pretului.

1.2.2. Continutul raportului juridic obligational

Continutul raportului juridic obligational este alcatuit din dreptul de creanta care apartine creditorului si obligatia corelativa acestui drept, care incumba debitorului.

Raportul de obligatie poate fi, din punct de vedere al continutului, simplu, atunci cand o parte are numai drepturi, iar cealalta parte numai obligatii sau complex, atunci cand ambele subiecte au atat drepturi cat si obligatii.

Continutul raporturilor juridice de obligatii este determinat prin vointa partilor, atunci cand izvorul obligatiei este contractul civil, respectiv legea, in cazul in care izvorul obligatiei este fapta juridica ilicita cauzatoare de prejudicii.

1.2.3. Obiectul raportului juridic obligational1 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1997, pag. 289;2 Gheorghe Beleiu, Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. „ Şansa”, Bucureşti, 1994, pag. 63-64;

4

Obiectul raportului juridic de obligatie consta in ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor si acesta trebuie sa indeplineasca, adica insasi prestatia.1

Obiectul obligatiei poate fi concretizat intr-o prestatie pozitiva – a da, a face – sau intr-o abtinere sa inactiune – a nu face ceva ce ar fi putut sa faca in lipsa obligatiei asumate2.

Indiferent de felul prestatiei, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa aiba natura juridica, sa fie destinata creditorului, sau persoanei desemnate de catre acesta, sa prezinte interes pentru creditor, sau persoana desemnata de catre acesta, sa fie posibila, sa fie determinata sau determinabila si sa fie licita.

1.3. Clasificarea obligatiei civile

Clasificarea obligatiilor se realizeaza in functie de urmatoarele criterii: izvorul obligatiei, obiectul obligatiei opozabilitatea obligatiei sanctiunea juridica dupa cum sunt sau nu afectate de modalitati

1.3.1. Clasificarea obligatiilor dupa izvoare

Daca avem in vedere criteriul izvorului lor, obligatiile se clasifica astfel: Obligatii nascute din acte juridice

- obligatii nascute din acte juridice unilaterale;- obligatii nascute din contracte;

obligatii nascute din fapte juridice- obligatii care rezulta din fapte juridice licite:

- obligatii nascute din imbogatirea fara just temei;- obligatii nascute din gestiunea de afaceri;- obligatii nascute din plata nedatorata;- obligatii care rezulta din fapte juridice ilicite

1.3.2. Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor

O prima clasificare, in functie de acest criteriu, ne permite sa distingem trei categorii de obligatii:

- obligatii de a da;- obligatii de a face;- obligatii de a nu face.

Obligatia de a da ( aut dare) inseamna indatorirea de a constitui sau a transmite un drept real.

O asemenea obligatie este, de exemplu, obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul de proprietate asupra lucrului vandut.

In dreptul civil a da are un alt inteles decat in limbajul obisnuit, in care a da inseamna a preda un lucru. Pentru dreptul civil, predarea unui lucru este obligatie de a face.

Obligatia de a face (aut facere) reprezinta indatorirea care revine subiectului pasiv, denumit debitor, de a executa o lucrare, a presta un serviciu sau de a preda un lucru.1 Ioan Albu, op. cit., pag.34;2 Gabriel Marty, Pierre Raynaud, Droit civil, Les obligations, Sirey, Paris, 1962, pag. 7; Alex Weill, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1971, pag. 1;

5

De exemplu, obligatia vanzatorului de a preda cumparatorului lucrul ce a format obiectul contractului de vanzare – cumparare.

Obligatia de a nu face (aut non facere) consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la o anumita actiune.

Aceasta obligatie are un continut diferit dupa cum este corelativa unui drept real sau unui drept de creanta.

A nu face, ca obligatie corelativa unui drept real, consta in indatorirea, generala si negativa, ce revine celorlalte subiecte de drept, cu exceptia titularului dreptului real, de a se abtine sa faca ceva de natura a aduce atingere exercitiului dreptului de catre titularul acestuia.

De exemplu, obligatia proprietarului vecin, precum si a celorlalte persoane, de a nu incalca dreptul de proprietate al vecinului.

A nu face, ca obligatie corelativa unui drept de creanta, consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la ceva ce ar fi putut sa faca, daca nu si-ar fi asumat o asemenea obligatie.

De exemplu, obligatia pe care si-o asuma prin contract, proprietarul unui teren, fata de proprietarul vecin, de a nu sadi pomi la o distanta mai mica de 10 m de linia hotarului despartitor.1

Incepand cu a doua jumatate a secolului XX, in doctrina franceza, preluata apoi si de doctrina noastra, dupa obiectul lor, obligatiile au fost clasificate in obligatii determinate si obligatii de diligenta.

Obligatia determinata (sau de rezultat) este o obligatie strict personala, sub aspectul obiectului si scopului urmarit, debitorul asumandu-si indatorirea de a obtine, un rezultat bine determinat, desfasurand o anumita activitate.

De exemplu, in cazul contractului de vanzare – cumparare, obligatia vanzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau, in cazul unui contract de transport, obligatia carausului de a transporta marfa la o anumita destinatie.

Obligatia de diligenta (sau de mijloace) consta in indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat, fara a se obliga la realizarea acelui rezultat.

De exemplu, obligatia medicului nascuta din contractul dintre medic si pacient, prin care medicul se obliga sa actioneze cu toata prudenta si diligenta pentru insanatosirea pacientului.

In cadrul aceluiasi criteriu de clasificare, obligatiile se mai pot clasifica si in obligatii pozitive – obligatiile de a da si obligatiile de a face – si obligatii negative – obligatiile de a nu face -.

1.3.3. Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor

Dupa gradul de opozabilitate, obligatiile se clasifica in: Obligatii obisnuite; Obligatii opozabile si tertilor; Obligatii reale.

Obligatia civila obisnuita reprezinta regula, iar celelalte categorii de obligatii sunt exceptii.

Obligatia civila obisnuita este obligatia care incumba debitorului fata de care s-a nascut.

1 Art. 607 Cod civil prevede că „ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi, decât la depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi, pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii.”

6

Obligatiile reale - propter rem - cunoscute sub denumirea de obligatii reale de a face, sunt indatoriri ce revin detinatorului unui bun determinat si care au ca izvor legea sau conventia partilor.1

Din definitia data rezulta ca obligatiile propter rem pot fi legale sau conventionale.Obligatie propter rem legala este cea prevazuta de art.74 din Legea nr.18/19912

republicata, care impune tuturor detinatorilor de terenuri agricole obligatia de a asigura cultivarea acestora si obligatia de a asigura protectia solului, care daca nu sunt respectate atrag sanctiunile prevazute de art.75-76 din aceeasi lege.

Obligatie propter rem conventionala este, de exemplu, obligatia proprietarului unui fond aservit, asumata in momentul constituirii unei servituti de trecere, de a efectua lucrarile necesare exercitiului servitutii.

Indiferent de izvorul lor, legea sau conventia partilor, aceste obligatii reale greveaza dreptul asupra terenului, sunt accesorii ale acestuia si se transmit o data cu bunul, fara nici o formalitate speciala pentru indeplinirea formelor de publicitate imobiliara.

Obligatiile opozabile si tertilor - scriptae in rem, se caracterizeaza prin faptul ca sunt atat de strans legate de posesia unui bun, incat creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca posesorul bunului va fi obligat sa respecte acest drept, desi nu a participat direct si personal la nasterea raportului obligational.

Mentionam in acest sens obligatia cumparatorului unui bun ce formeaza obiectul unui contract de locatiune, reglementata in art.1441 Cod civil3. Daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este obligat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, cu exceptia cazului in care in contractul de locatiune s-a prevazut desfiintarea acesteia din cauza vanzarii.

1.3.4. Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor

Dupa sanctiunea lor juridica, obligatiile se clasifica in:

- obligatii civile perfecte;- obligatii civile imperfecte.

Obligatia civila perfecta este acea obligatie a carei executare este asigurata, in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in justitie si obtinerea unui titlu executor ce poate fi pus in executare silita.

Obligatia civila imperfecta, numita si obligatie naturala, este acea obligatie care nu poate fi executata silit, dar daca a fost executata de buna voie, debitorul nu mai are posibilitatea sa ceara restituirea prestatiei.

In legislatia noastra civila sunt reglementate expres doua cazuri de obligatii naturale, in art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva4

1 Corneliu Bîrsan, op.cit., pag.24;2 Legea nr.18/1991 a fondului funciar, modificată şi republicată în temeiul art.VII din Legea nr.169/1997, publicată în M.Of. nr.299/27.11.1997;3 Art. 1441 Cod civil dispune că „ dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare, întrucât afost făcută prin act autentic sau prin act privat, dar cu dată certă, afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune.”4 Conform art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 „ debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit.”

7

respectiv art. 1092 alin. 2 Cod civil.5

1.3.4. Clasificarea obligatiilor dupa raportul cu modalitatile

Dupa cum sunt sau nu afectate de modalitati, obligatiile se clasifica in:- obligatii simple;- obligatii complexe.

Obligatiile simple sunt obligatiile neafectate de modalitati si reprezinta raporturi juridice obligationale care au un creditor si un debitor, iar obiectul consta intr-o singura prestatie. Ele se mai numesc obligatii pure si simple, produc efecte ireversibile si se executa imediat dupa ce au luat nastere.

Obligatiile complexe sunt acele obligatii afectate de modalitati, care prezinta particularitati in ceea ce priveste subiectele, obiectul si efectele lor.

Modalitatile care afecteaza o obligatie civila sunt termenul si conditia.

1.4. Izvoarele obligatiilor

Prin izvor de obligatie se intelege sursa acestuia, adica actul juridic sau faptul juridic care da nastere unui raport juridic obligational.

Potrivit Codului civil, sunt considerate izvoare de obligatii contractele, cvasicontractele, delictele, cvasidelictele si legea.

Contractul este definit in art. 942 Cod civil ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic.

Cvasicontractul este, potrivit art. 986 Cod civil, un fapt licit si voluntar, din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti.

In aceasta categorie sunt incluse:- gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia;- plata lucrului nedatorat sau plata indebitului.

Gestiunea de afaceri consta in fapta unei persoane care, fara a primi mandat din partea altei persoane, administreaza – gereaza – interesele acesteia, dand nastere la obligatii reciproce.

Ne aflam in prezenta gestiunii de afaceri ori de cate ori o persoana indeplineste, fara insarcinare prealabila, un act in interesul altei persoane.

Plata lucrului nedatorat consta in fapta unei persoane de a plati unei persoane o datorie inexistenta sau pe care nu o avea, care da nastere obligatiei de restituire

Delictul si cvasidelictul sunt definite in art. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapte ilicite care, datorita imprejurarii ca au produs un prejudiciu altei persoane, obliga pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa, sa-l repare.

Deosebirea dintre delict si cvasidelict consta in forma vinovatiei. Astfel, delictul este o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita cu intentie, in timp ce cvasidelictul este o fapta ilicita savarsita fara intentie, din neglijenta sau imprudenta.

Legea este considerata izvor de obligatie in masura in care prin lege se nasc, direct si nemijlocit, obligatii civile. De exemplu, obligatia de intretinere reglementata de art. 86 Codul familiei.2

5 Art. 1092 1 Cod civil, prevede că „ orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale, care au fost achitate de bună voie.”2 Art. 86 alin. 1 Codul familiei dispune că „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege.”

8

In doctrina1 a fost criticata aceasta clasificare a izvoarelor de obligatii, cu motivarea ca este incompleta, deoarece nu face referire si la actul juridic unilateral, respectiv inexacta, pentru ca nu exista consecinte diferite in cazul delictului si cvasidelictului.

Avand in vedere criticile formulate, s-a impus clasificarea izvoarelor de obligatii in:- acte juridice:

- contractul;- actul juridic unilateral.

- fapte juridice:- fapte juridice licite;- fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii.

CAPITOLUL 2CONTRACTUL

2.1. Definitia contractului

Codul civil defineste in art. 942 contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic.

Sursa de inspiratie a Codului civil roman in definirea contractului a constituit-o Codul civil italian, care prevedea in art. 1098 aceeasi definitie adoptata in art. 942.

Titlul III din Cartea a III –a din Codul civil roman, intitulat „ Despre contracte sau conventii” a generat in doctrina o problema in legatura cu existenta sau inexistenta unor deosebiri intre cele doua notiuni, contract si conventie, intemeiata pe dispozitiile art. 1101 din Codul civil francez, nereprodus de Codul nostru civil, potrivit caruia contractul este o conventie prin care una sau mai multe persoane se obliga sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

In sistemul francez2, se considera ca notiunea de conventie este mai larga, reprezentand acordul de vointa ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligatii ori crearea, modificarea sau stingerea unui drept, altul decat un drept personal.

In cuprinsul Codului civil roman , termenul de contract este sinonim cu acela de conventie. Datorita acestui fapt, in literatura juridica s-a incercat o delimitare a conventiei fata de contract. S-a afirmat ca daca conventia este genul, contractul este specia; conventia este acordul de vointa realizat cu scopul de a produce efecte juridice, iar contractul este conventia care da nastere unei obligatii.3

Deoarece Codul civil se refera la notiunea larga a efectelor contractului, unii autori4 au definit contractul sau conventia ca fiind „acordul intre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice”

O definitie cuprinzatoare este aceea potrivit careia : „prin contract se intelege acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, prin care se nasc ,se modifica sau se sting drepturi si obligatii, adica un raport juridic de obligatii” si , in sfarsit , potrivit altor autori5, „contractul este acordul de vointa care da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii”

1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.19;2 Alex Weill, Francois Terre, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1986, pag. 142;3 Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1921, pag. 47;4 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.47 5 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.252 Ion Dogaru, Valenţele juridice ale voinţei, Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1986,pag,16.

9

Din definitia elaborata in literatura de specialitate se poate observa ca accentul se pune pe efectele juridice produse de contract , deosebirile constand in aceea ca unii autori includ in definitia contractului civil toate efectele, pe cata vreme alti autori se refera numai la scopul contractului (acela de a produce efecte juridice, fara a enumera aceste efecte ).

Contractul civil este folosit in cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice si juridice: vanzarea-cumpararea de bunuri, asigurarile, imprumutul ,donatia, depozitul, locatiunea , etc. Frecventa acestor contracte ,ca de altfel insasi evolutia dreptului civil ,este strans legata de evolutia dreptului de proprietate.

2.2.Vointa juridica si limitele acesteia in cadrul contractului civil.

Dupa cum am aratat in definitia contratului civil , elementul specific al acestuia este acordul de vointa al partilor , adica intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointe individuale, cu intentia partilor de a produce efecte juridice.

Vointa definita ca „ o capacitate a omului de a propune scopuri si de a-si realiza idealuri pe calea unor activitati care implica invingerea unor obstacole... capacitatea omului de a-si planifica, de a-si organiza, efectua si controla activitatea in vederea realizarii scopurilor” are un rol deosebit in materie de contracte civile si obligatii contractuale .

Art.5 din Codul civil dispune ca persoanele sunt libere, prin simpla lor vointa, sa incheie orice fel de contracte si sa creeze orice fel de obligatii, cu conditia de a nu aduce atingere ordinii publice si bunelor moravuri.

Acordul de vointa intervenit intre doua sau mai multe persoane este considerat ca avand putere de lege intre aceste persoane , iar, in caz de litigiu, interpretarea contractului trebuie sa se faca dupa intentia comuna a partilor (art.977 Cod civil.)

Reglementarile cuprinse in Codul civil cu privire la vointa oamenilor in domeniul contractelor si al obligatiilor contractuale, au consacrat, ceea ce numeste ,principiul libertatii de vointa in materia contractelor. Acest principiu nu trebuie inteles ca fiind o libertate in general ,ci ca pe o libertate pe care o conditioneaza si o determina viata sociala si dispozitiile legale.

Principiul libertatii de vointa in materia contractelor poate fi sintetizat astfel: fundamentul fortei obligatorii a contractului il constituie vointa partilor; orice contract, in masura in care este rezultatul vointei partilor, este just si legitim; contractul are putere de lege intre partile contractante; principiul autonomiei de vointa afirma deplina libertate contractuala ,in sensul unei

depline libertati de fond si de forma.Vointa juridica a partilor contractante nu este nelimitata ,ci ea se poate manifesta in

urmatoarele limite: morala existenta la momentul potrivit ; nu se pot exercita drepturile subiective decat potrivit scopului lor economic si social(art.1-3

din Decretul nr.31/1954); necesitatea social politica ,derivand din nivelul dezvoltarii sociale la momentul respectiv,

precum si din lege, principiile dreptului , ordinea de drept constituita.

2.3. Clasificarea contractelor civile

2.3.1.Importanta clasificarii contractelor civile

Clasificarea contractelor civile ne da posibilitatea sa intelegem ca diferitele contracte existente se incadreaza in diferite tipuri ale caror caracteristici pot fi exprimate in insesi denumirile date acestor tipuri.

10

Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip.

Categoria juridica pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte bogata. Ea inglobeaza o varietate deosebita de specii de contracte.

Abstragandu-se din aceste specii cele mai generale caractere , lasandu-se la o parte particularitatile si toate celelalte laturi specifice in teoria si practica dreptului a fost determinata categoria juridica a contractului, ca izvor de obligatii civile.

Intre aceasta categorie juridica generala – al carei continut este concretizat in insasi definitia pe care am dat-o contractului – si diferitele specii de contracte, se interpune o anumita clasificare, intemeiata pe diferite criterii generale, clasificare ce ne va permite o mai justa caracterizare a fiecarei specii particulare de contract.

Clasificarea ne da putinta sa intelegem ca, in fond, toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri, ale caror caracteristici pot fi exprimate succint, dar cuprinzator, in insesi denumirile date acestor tipuri.

Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip. Cand calificam, de exemplu, un contract bilateral sau sinalagmatic, vom cunoaste, fara sa fie necesar sa facem alte precizari, ca acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic, care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice, fara deosebire.

Toate clasificarile generale la care ne vom referi in continuare sunt necesare tocmai pentru ca reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfarsita de forme juridice.

2.3.2. Criterii de clasificare a contractelor civile.

Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt urmatoarele : dupa modul de formare ; dupa continutul lor; dupa scopul urmarit de parti; dupa efectele produse; dupa modul de executare; dupa corelatia existenta intre ele; in raport de nominalizarea in legislatia civila;

2.3.2.1 Clasificarea contractelor dupa modul de formare

Dupa acest criteriu, contractele civile se clasifica in contracte consensuale , contracte solemne si contracte reale .

Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu) , fara nici o formalitate1.

Uneori , partile inteleg sa consemneze in scris acordul lor de vointa , dar aceasta nu pentru valabilitatea contractului , ci pentru a asigura mijlocul de proba privind incheierea si continutul contractului.

In cazul acestor contracte, care reprezinta regula in materie de incheiere a contractelor, manifestarea de vointa a partilor, neinsotita de nici un fel de forma, este suficienta pentru incheierea valabila a contractului.

1 C. Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoinau, op. cit, pag. 489;

11

Contractele solemne sunt acele contracte pentru a caror incheiere si valabilitate se cere nu numai acordul de vointa ci si respectarea unei anumite forme cerute de lege, care, de regula, este forma autentica.

Nerespectarea acestei forme este sanctionata cu nulitatea absoluta a contractului, caci respectarea unei anumite forme este o conditie de validitate a contractului (ad validitatem).

Sunt solemne urmatoarele contracte :donatia (art.813 Cod civil); vanzarea-cumpararea de terenuri situate in intravilan sau extravilan (art. 2 alin. 1 din Titlul X, intitulat ,,circulatia juridica a terenurilor” din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente1); ipoteca conventionala (art.1772 Cod civil) ; subrogatia in drepturile creditorului consimtita de debitor (art.1107 pct. 2 Cod civil); contractul de arendare scris (art. 3 si art. 6 din Legea nr. 16/1994, legea arendarii, cu modificarile ulterioare).

Contractele reale sunt acele contracte pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa al partilor, este necesara si remiterea materiala a obiectului prestatiei uneia din parti2.

Sunt incluse in categoria contractelor reale: comodatul , depozitul , gajul , imprumutul de consumatie , contractul de transport. Aceste contracte se considera incheiate numai in momentul predarii sau remiterii bunului la care se refera.

Daca se realizeaza acordul de vointa al partilor (chiar in forma autentica ) , dar acest acord nu este urmat sau insotit si de remiterea materiala a lucrului , nu ne aflam in prezenta unui contract real , ci a unei conventii nenumite , o promisiune unilaterala de a contracta

2.3.2.2. Clasificarea contractelor dupa continutul lor

In raport de continutul lor, contractele se clasifica in contracte unilaterale si contracte bilaterale (sinalagmatice).

Contractul unilateral este acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina unei parti.

Potrivit art. 944 Cod civil „ contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.”

De exemplu, sunt contacte unilaterale contractul de donatie, contractul de imprumut, contractul de gaj, contractul de depozit gratuit.

Contractul unilateral nu se confunda cu actul juridic unilateral, care este rezultatul vointei unei singure parti.3 Astfel, contractul unilateral se formeaza in baza acordului de vointa dintre parti, chiar daca ulterior se stabilesc obligatii numai in sarcina unei dintre parti, in timp ce actul unilateral presupune o singura manifestare de vointa.4

Contractul bilateral (sinalagmatic), dupa definitia data in art. 943 Cod civil, este acel contract in care partile se obliga reciproc una catre alta.

Acest tip de contract se caracterizeaza prin reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.Sunt contracte bilaterale contractul de vanzare, contractul de inchiriere, contractul de

transport.

1 Legea nr. 247/2005 privind reformja în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente a fost publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 653/22.07.2005, ulterior fiind modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 851/1.09.2005 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 209/2005, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 1194/30.12.2005. Prin Titlul X al Legii nr. 247/2005, titlu intitulat ,,circulaţia juridică a terenurilor” (art. 8 din titlul X) au fost abrogate, printre altele, dispoziţiile Legii nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 102/4.03.1998. 2 C. Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit, pag. 293 Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pag.140 - 1414 Brânduşa Ştefănescu, Raluca Dimitriu, Drept civil pentru învăţământul superior economic, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, pag. 268;

12

De exemplu, in cazul contractului de vanzare – cumparare, vanzatorul este creditorul obligatiei de plata a pretului si debitorul obligatiei de predare a lucrului vandut, iar cumparatorul este creditorul obligatiei de predare a lucrului vandut si debitorul obligatiei de plata a pretului.

Importanta clasificarii contractelor in unilaterale sau bilaterale : din punct de vedere al efectelor, numai in cazul contractelor sinalagmatice

intalnim exceptia de neexecutare, rezolutiunea, rezilierea si riscul contractului; din punct de vedere al probelor, inscrisurile sub semnatura privata prin care se

constata contracte sinalagmatice trebuie sa fie facute, conform art. 1179 Cod civil, in dublu exemplar; in cazul contractelor unilaterale avand ca obiect obligatia de plata a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, conform art. 1180 Cod civil, acestea trebuie sa poarte mentiunea „bun si aprobat”.

2.3.2.3. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti

Dupa scopul urmarit de parti, contractele sunt cu titlu oneros si cu titlu gratuit.Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care, in schimbul folosului patrimonial

procurat de o parte celeilalte parti, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial.Art. 945 Cod civil, defineste contractul cu titlu oneros ca fiind acela in care fiecare parte

voieste a-si procura un avantaj.Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vanzare – cumparare, contractul de locatiune,

contractul de asigurare,etc.Codul civil distinge, in art. 947, intre contractul comutativ si contractul aleatoriu.1

Este comutativ acel contract, cu titlu oneros, la a carui incheiere, partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor.

De exemplu, contractul de vanzare – cumparare, contractul de antrepriza, contractul de schimb, contractul de locatiune.

Este aleatoriu, acel contract, cu titlu oneros, la a carui incheiere partile cunosc numai existenta obligatiilor, nu si intinderea acestora, existand sansa unui castig sau riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare, incerte.

Intinderea uneia sau cel putin a uneia dintre prestatii depinde de hazard.De exemplu, contractul de asigurare, contractul de renta viageraContractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procura un folos patrimonial,

fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb.Potrivit art. 946 Cod civil, contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din

parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donatie, contractul de imprumut fara

dobanda, contractul de mandat gratuit.Contractele cu titlu gratuit se subclasifica in contracte dezinteresate si liberalitati.Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit, prin care una din parti procura

celeilalte parti un folos patrimonial, fara sa-si micsoreze patrimoniul.De exemplu, contractul de mandat gratuit, contractul de depozit neremunerat, comodatul.Liberalitatile sunt contracte cu titlu gratuit, prin care una din parti isi micsoreaza

patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte parti. Contractul de donatie reprezinta un exemplu de liberalitate.Importanta acestei clasificari consta in urmatoarele:

1 Potrivit art. 947 Cod civil „ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte. Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde, pentru una sau toate părţile, de un eveniment incert.”

13

in scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu, legea interzice reprezentantilor legali sa faca donatii in numele celor pe care ii reprezinta si, de asemenea, interzice minorilor cu capacitate de exercitiu restransa, sa faca donatii, chiar daca au incuviintarea ocrotitorilor legali si a Autoritatii tutelare;

sub sanctiunea nulitatii absolute, legea prevede ca donatia trebuie incheiata in forma autentica;

contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se incheie intuitu personae, de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauza de anulare a contractelor;

mostenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donatiilor la masa succesorala pentru stabilirea rezervei succesorale si pot sa ceara reductiunea lor in cazul in care depasesc cotitatea disponibila;

revocarea contractelor cu titlu gratuit, prin actiunea pauliana, introdusa de creditori, se exercita in conditii mult mai usoare decat atunci cand se intenteaza impotriva contractelor cu titlu oneros incheiate de debitor cu terte persoane;

in cazul contractelor cu titlu oneros, obligatiile partilor si raspunderea lor contractuala sunt reglementate cu mai multa severitate decat in cazul contractelor cu titlu gratuit.1

2.3.2.4. Clasificarea contractelor dupa efectele produse

In functie de efectele produse2, contractele se clasifica in doua grupe:1. prima grupa cuprinde:

- contractele constitutive sau translative de drepturi reale;- contractele generatoare de drepturi de creanta.

2. cea dea doua grupa cuprinde:- contracte constitutive sa translative de drepturi;- contracte declarative de drepturi.

Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de superficie).

Contractele generatoare de drepturi de creanta sunt acele contracte prin care iau nastere raporturile juridice obligationale.

Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul incheierii lor.

De exemplu, contractul de vanzare – cumparare, contractul de donatie, contractul de gaj, contractul de ipoteca conventionala.

Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent.

De exemplu, contractul de tranzactie.

1. Clasificarea contractelor dupa modul de executare

In functie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediata si contracte cu executare succesiva3.1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 30; Liviu Pop, op. cit., pag.40-41;2 Constantin Stănescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 39 – 40; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.56;3 Paul Mircea Cosmovici, Drept civil, Drepturi reale, Obligaţii, Codul civil, Ed. All Beck, Bucureşti, 1998, pag. 197;

14

Contractele cu executare imediata sunt acele contracte care presupun o executare instantanee, care se produce la un singur moment

Contractele cu executare succesiva sunt contractele a caror executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp.

Aceasta clasificare a contractelor prezinta interes practic deoarece: in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare, sanctiunea care intervine

este rezolutiunea contractului, in cazul contractelor cu executare imediata si rezilierea, in cazul contractelor cu executare succesiva;

daca se desfiinteaza un contract cu executare imediata, ca efect al nulitatii ori al rezolutiunii, efectele desfiintarii se produc si pentru trecut, contractul considerandu-se desfiintat din momentul incheierii sale;

in cazul desfiintarii unui contract cu executare succesiva, efectele datorate desfiintarii se produc numai pentru viitor, contractul considerandu-se desfiintat din momentul constatarii cauzei de desfiintare;

suspendarea executarii, din motive de forta majora, se aplica numai contractelor cu executare succesiva;

calculul prescriptiei extinctive este diferit, in sensul ca la contractele cu executare succesiva se calculeaza pentru fiecare prestatie un termen de prescriptie.

2. Clasificarea contractelor dupa nominalizarea in legislatie

In raport de nominalizarea in legislatia civila, contractele se clasifica in contracte numite si contracte nenumite.1

Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilita de legea civila si o reglementare proprie.

Sunt contracte numite: contractul de vanzare – cumparare, contractul de donatie, contractul de locatiune, contractul de mandat, etc.

In cazul acestor contracte, simpla calificare si incadrare intr-un anumit tip de contract este suficienta pentru a-i cunoaste regimul juridic.

Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire si o reglementare proprie.

Continutul acestor contracte este stabilit de parti, fie prin combinarea unor elemente specifice unor contracte numite, fie prin introducerea unor elemente noi, independent de orice contract numit.

3. Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele

Dupa corelatia dintre ele, contractele se clasifica in contracte principale si contracte accesorii.

Contractele principale sunt acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta nu depinde de aceea a altor contracte incheiate intre parti.

Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracte principale si depind de soarta acestora.

De exemplu, contractul de gaj, contractul de ipoteca, clauza penala.Valabilitatea si mentinerea contractului principal se examineaza in mod de sine statator,

in timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinata nu numai in functie de elementele sale intrinseci, dar si in functie de soarta contractului principal pe care il insoteste, conform regulii accesorium sequitur principale.

1 Florin Ciutacu, Cristian Jora, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Themis Cart, Bucureşti, 2003, pag.29;

15

4. Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor

Acest criteriu permite clasificarea contractelor in contracte negociate, contracte de adeziune, contracte obligatorii.

Contractele negociate sunt acele contracte in cadrul carora partile discuta, negociaza, toate clauzele.

De exemplu, in cazul unui contract de vanzare – cumparare partile discuta predarea lucrului, pretul, modalitatea de plata.

Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau partial de catre una din partile contractante si pe care cealalta parte nu poate sa le modifice. Daca accepta clauzele, pur si simplu, cealalta parte adera la un contract preredactat.

De exemplu, contractul de transport, contractul de furnizare.Contractele obligatorii sunt acele contracte ale caror conditii de incheiere sunt impuse de

lege.De exemplu, asigurarea de raspundere civila pentru proprietarii de autovehicule, incheiat in

baza Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.

Incheierea contractului

Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin intalnirea concordanta, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte.1

Incheierea contractului inseamna, in egala masura, analiza mecanismului de formare a acordului de vointa si examinarea conditiilor esentiale pentru validitatea unei conventii.

Potrivit art. 948 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt : capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.

2.4.1. Capacitatea de a contracta

Capacitatea civila2 este expresia care desemneaza capacitatea in dreptul civil. Ea are ca gen proxim capacitatea juridica, care reprezinta capacitatea generala de a fi titular de drepturi si obligatii. In structura capacitatii civile intra doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Actul normativ de baza in materia capacitatii civile este Decretul nr. 31/19543.Pentru incheierea valabila a contractului este necesar ca partile sa aiba capacitatea de a

contracta.In doctrina4, capacitatea de a contracta a fost definita ca fiind o parte a capacitatii juridice

civile (de folosinta sau de exercitiu) constand in aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a incheia, personal sau prin reprezentare, contracte civile.1 Eugeniu Safta – Romano, Drept civil, Obligaţii, Ed. Neuron, Focşani, 1994, pag. 53, Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag 43, Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.36;2 Pentru dezvoltări a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1982, pag. 31 – 35; Ion Dogaru, Elementele dreptului civil. Introducere în dreptul civil, Subiectele dreptului civil , ED. Şansa, Bucureşti, 1993, pag. 482; Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 388;3 Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, publicat în B.Of. nr. 8/30.14.1954, modificat prin Legea nr. 4/1956, publicată în B.Of. nr. 11/4.04.1956;4 Mircea Mureşan, Capacitatea de a contracta, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, pag. 65;

16

Art. 949 Cod civil prevede ca poate contracta orice persoana ce nu este declarata incapabila de lege, iar art. 950 Cod civil dispune ca sunt necapabili de a contracta, minorii, interzisii si, in genere, toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte.

Din redactarea celor doua texte rezulta ca in materia incheierii contractului, regula este capacitatea, iar exceptia incapacitatea.

Instituirea incapacitatilor are drept scop fie ocrotirea celor supusi interdictiilor sau ingradirilor ce decurg din ele, fie ocrotirea unor terti sau a unor interese obstesti, fie realizarea concomitenta a acestor doua obiective.1

Exista incapacitati generale si incapacitati speciale. Stabilirea scopului fiecarei incapacitati are importanta deoarece in functie de aceasta se

va aplica sanctiunea nulitatii absolute – in cazul in care incapacitatea a avut ca scop protejarea unui interes public – ori nulitatea relativa – in cazul in care incapacitatea a avut drept scop doar protectia incapabilului sau a unei anumite persoane.

In raport de art. 11 din Decretul nr. 31/1954 incapacitatile generale ii vizeaza pe minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si interzisii judecatoresti.

Incapacitatile partiale sau speciale se refera numai la anumite categorii de persoane care nu pot incheia unele contracte. De exemplu, pentru contractul de vanzare – cumparare2 legea prevede anumite incapacitati speciale, care au natura juridica a unor interdictii de a vinde si cumpara sau de a cumpara:

vanzarea intre soti este interzisa (art. 1307 Cod civil); tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor cat timp socotelile

definitive ale tutelei n-au fost date si primite (art.1308 pct. 1 Cod civil); mandatarii, atat conventionala, cat si legali, imputerniciti a vinde un lucru nu pot

sa-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil); persoanele ce administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor,

municipiilor sau judetelor, nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor ( art.1308 pct.3 Cod civil);

functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Cod civil);

judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari (cumparatori) de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar in cazul judecatorilor de la Curtea Constitutionala, Inalta Curte de Casatie si Justitie si al procurorilor de la Parchetul general de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, interdictia se intinde pe tot teritoriul tarii;

proprietatea funciara a dobanditorului si a familiei sale nu poate depasi 200 ha teren agricol in echivalent arabil (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor), iar incalcarea acestei interdictii se sanctioneaza cu reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale;

persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie publica (art. 535 Cod proc.civila).

2.4.2. Consimtamantul partii care se obliga

1 Doru Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 184 - 1852 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale, Ed. Actami, Bucureşti, 1996, pag. 29 –33; Dan Chirică, Drept civil, Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pag. 36 –40;

17

Consimtamantul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de vointe al partilor unui contract, acord de vointe (concursus voluntatum)care constituie insusi contractul si da nastere, ca atare, obligatiilor respective.3

In sens restrans, prin consimtamant se intelege vointa unei dintre parti manifestata la incheierea contractului,2 sau vointa unilaterala a partilor ce se obliga de a-si manifesta achiesarea la propunerea facuta de cealalta parte.3

Pentru a dobandi valoare juridica, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vicii de consimtamant.

Viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea,4 iar potrivit art. 953 Cod civil consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol.

Eroarea poate fi definita ca falsa reprezentare a unor imprejurari la incheierea actului juridic.

Eroarea obstacol este cea mai grava forma de eroare, care face ca vointa celor doua parti sa nu se intalneasca, impiedicand insasi formarea contractului. Aceasta forma de eroare este o eroare distructiva de consimtamant, pentru ca distruge consimtamantul, ceea ce echivaleaza cu lipsa consimtamantului, motiv pentru care operatia juridica afectata de o astfel de eroare este lovita de nulitate absoluta.

Sunt considerate erori obstacol, eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio) si eroarea asupra identitatii obiectului actului juridic (error in corpore). Aceasta solutie este acceptata, de lege lata, atat in doctrina cat si in practica judiciara. Astfel, instanta a admis actiunea avand ca obiect declararea nulitatii absolute a unui contract de vanzare – cumparare, pentru eroare obstacol, retinand ca vanzatoarea a facut dovada ca intentia sa a fost aceea de a incheia un contract de intretinere si nu de vanzare – cumparare, in conditiile in care nici nu a primit pretul vanzarii, avand credinta ca va fi intretinuta de parati.5

Eroarea viciu de consimtamant este falsa reprezentare a realitatii ce cade fie asupra calitatii substantiale ale actului – error in substantiam – fie asupra persoanei contractante – error in personam -.

Potrivit prevederilor art. 954 Cod civil, ignorarea sau gresita cunoastere a realitatii constituie viciu de consimtamant in doua ipoteze: cand cade asupra substantei obiectului prestatiei partilor si cand se refera la persoana cu care s-a incheiat actul.

Pentru ca eroarea sa fie cauza de anulare a contractului este necesar ca ea sa fie cauza unica si determinanta a consimtamantului deoarece nu orice eroare viciaza consimtamantul.

In materia vanzarii, intre eroare asupra substantei obiectului prestatiei partilor si viciile ascunse, reglementate de art. 1352 – 1360 Cod civil, exista o stransa legatura, ambele situatii fiind generate de cunoasterea inexacta a realitatii, iar sanctiunea prevazuta are ca scop sa ocroteasca victima erorii.

Sub acest aspect, in practica judiciara,6 s-a argumentat ca „ intre eroare asupra substantei si viciile ascunse exista o distinctie neta: eroarea asupra substantei deschide calea actiunii in anulare, care poate sa fie exercitata chiar de vanzator, atunci cand ea priveste substanta prestatiei

3 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.52 – 53;2 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 63;3 Veronica Stoica, Nicolae Puşcaş, Petrică Truşcă, Drept civil. Instituţii de drept civil, Editura Universul Juridic, Bucureşi, 2003, pag.280;4 Aurelian Ionaşcu, Drept civil. Partea generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963, pag. 163; Ion Rucăreanu, Tratat de drept civil, vol. I, Teoria Generală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1967, pag. 281; Gh. Beleiu, op. cit., pag.135;5 Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, Decizia nr. 1072/1998, nepublicată;6 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, Decizia nr. 160/1993 în „Dreptul „ nr. 7/1994, pag. 84;

18

proprii, in vreme ce viciile ascunse din materia vanzarii permit doar cumparatorului optiunea intre actiunea in rezolutiunea contractului si actiunea in micsorarea pretului.”

Un alt viciu de consimtamant care atrage nulitatea relativa a contractului este dolul – sau viclenia – care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un contract.

Potrivit art. 960 alin. 1 Cod civil, dolul este o cauza de nulitate a conventiei atunci cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.

In doctrina, 1a fost sustinut si punctul de vedere conform caruia, eroarea provocata prin dol este, in realitate, o nulitate pentru eroare asupra cauzei, iar sanctiunea care intervine in acest caz, ar trebui sa fie nulitatea absoluta.

Codul civil reglementeaza violenta in patru articole.2Pornind de la consacrarea legislativa, doctrina3 a definit violenta ca fiind acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Pentru a stabili daca temerea a fost determinanta, instantele de judecata trebuie sa faca aprecierea ei in concret, in raport atat cu persoana victimei, cat si cu imprejurarile in care s-a incheiat contractul. In acest sens, Curtea Suprema de Justitie4, investita cu solutionarea unui recurs extraordinar impotriva unor hotarari judecatoresti prin care s-a admis actiunea in anularea contractului de vanzare – cumparare pentru vicierea consimtamantului vanzatorului, a decis ca „ instantele de fond si recurs, fata de probele existente la dosar, au fost indreptatite sa retina ca autorul reclamantei, cu vointa slabita de boala si batranete, sub imperiul constrangerii morale exercitate asupra sa de catre cele doua parate, a consimtit sa incheie contractul de vanzare – cumparare cu privire la apartament, instrainare pe care n-ar fi facut-o si nici nu ar fi avut motive sa o faca.”

Amenintarea care constituie substanta violentei trebuie sa fie ilicita. Aceasta inseamna ca daca ea priveste un rau care nu are nimic ilicit, sau exercitarea unui drept, nu ne vom gasi in prezenta unui act de violenta. Astfel, amenintarea cu executarea unei creante sau cu introducerea unei actiuni in justitie, nu reprezinta acte de violenta.

In practica judiciara s-a stabilit ca este valabil contractul de vanzare – cumparare in care s-a stipulat ca obligatia cumparatoarei de plata a pretului se executa prin renuntarea acesteia la creanta ce o avea impotriva vanzatorului.

In acest sens, instanta 5a respins actiunea vanzatorului avand ca obiect anularea contractului de vanzare- cumparare pentru vicierea consimtamantului prin violenta, cu urmatoarea motivare: „ s-a dovedit ca reclamantul, care a cerut sa se anuleze contactul de vanzare – cumparare, a incheiat aceste contract in scopul stingerii obligatiei sale de plata a creantei, prin renuntarea creditoarei la creanta pe care o avea impotriva reclamantului, scop ce nu este contrar ordinii publice si bunelor moravuri. Fapta cumparatoarei de a-l fi amenintat pe vanzator cu executarea

1 Eugen Barasch, Dol et cause, Essai d’une theorie realiste du dol en droit francais , în Revue Generale du Droit, de la Legislation et de la Jurisprudence, 1932;2 Art. 955 Cod civil: „Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate, atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia”; art. 956 : „Este violenţă totdeauna când, spre a face pe o persoană de a contracta, i s-a insuflat temerea, raţională după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. Se ţine cont în această materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor”; art. 957: „Violenţa este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei, asupra descendenţilor sau ascendenţilor”; art. 958: „Simpla temere reverenţioasă, fără violenţă, nu poate anula convenţia.”3 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 139; Ion Dogaru, op. cit., pag.220, Aspazia Cojocaru, Drept civil. Partea generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 202; Gabriel Boroi, op. cit., pag. 167;4 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, Decizia nr. 200/1993, nepublicată;5 Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia nr. 1214/1997, în Culegere de practică judiciară, Iaşi, 1998, pag.14-15;

19

creantei, ca si temerile acestuia de consecintele executarii, nu constituie nici o violenta, ca viciu de consimtamant, asa incat actiunea nu este intemeiata.”

Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in disprroportia vasita de valoare dintre doua prestatii.

Potrivit art. 25 din Decretul nr. 32/1954, actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror valabilitate nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare.

Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai daca actele incheiate de minorii intre 14 si 18 ani care, in acelasi timp, sunt acte de administrare si au fost incheiate de minori fara incuviintarea ocrotitorului legal, sunt lezionare pentru minor si sunt comutative.

2.4.3. Obiectul contractului

Potrivit art. 962 Cod civil, obiectul conventiilor este acela la care partile, sau numai una din parti, se obliga.

Pentru valabilitatea contractului se cere intrunirea unor conditii generale, respectiv: sa existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si moral.

Conditia existentei obiectului contractului trebuie sa fie indeplinita la momentul incheierii acestuia, deoarece daca lipseste obiectul, lipseste o conditie esentiala a contractului, ceea ce va atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, art. 1311 Cod civil prevede ca daca in momentul vanzarii lucrul era pierit in tot, vinderea este nula.

Pentru anumite contracte se cer intrunite si conditii speciale, cum ar fi: cel ce se obliga sa fie titularul dreptului subiectiv, sa existe autorizatia administrativa prevazuta de lege, obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.

2.4.4. Cauza contractului

Cauza sau scopul este acel element al contractului care consta in obiectivul urmarit la incheierea acestuia.

Art. 948 pct. 4 Cod civil, enumera printre conditiile esentiale pentru valabilitatea unei conventii o cauza licita, iar art. 966 Cod civil, prevede ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect.

In sistemul dreptului civil roman, nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absoluta a contractului atunci cand lipseste cauza datorita scopului imediat (causa proxima) ori aceasta este ilicita sau imorala.

In dreptul francez1, s-au exprimat opinii diferite, in sensul ca sanctiunea nulitatii absolute intervine numai pentru cauza imorala si cauza ilicita, in timp ce absenta cauzei este sanctionata cu nulitatea relativa sau cu nulitatea absoluta

Lipsa cauzei atrage nulitatea absoluta atunci cand se datoreaza: lipsei obiectului contraprestatiei in contractele sinalagmatice, lipsei remiterii bunului in contractele reale, lipsei elementului aleatoriu – riscul – in contractele aleatorii.

Conform art. 968 Cod civil, cauza ilicita este cea prohibita de lege, contrara bunelor moravuri si ordinii publice.

1 Jean – Luc Aubert, Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil, Dalloz, Paris, 2000, pag. 253; Muriel Bougeois, Droit civil, Obligations, Responsabilite civile, Centre de Publications Universitaires, , Paris, 2000, pag.69;

20

Cauza este ilicita cand rezultatul ce se tinde a se obtine si care a constituit motivul impulsiv si determinant la incheierea actului juridic reprezinta consideratia unui scop nepermis, contrar ordinii publice, economice si sociale.1

Oferta de a contracta 2.5.1. Notiune

Oferta de a contracta (policitatiunea) este propunerea pe care o persoana o face unei alte persoane sau publicului, de a incheia un contract in anumite conditii.2

2.5.2. Forma ofertei

In principiu, nu se cere nici o conditie speciala pentru forma ofertei, aceasta putand fi exprimata prin oricare din modurile de exteriorizare a vointei juridice, in scris, verbal, expres sau tacit; situatie consacrata si in doctrina franceza.3

Acest lucru se explica prin faptul ca in raport de principiul libertatii contractuale, autorii Codului civil nu au impus nici o conditie speciala de forma pentru valabilitatea ofertei.

2.5.3. Felurile ofertei de a contracta

Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri:a) in functie de persoana careia ii este adresata:

- oferta adresata unei persoane determinate;- oferta adresata unor persoane nedeterminate (publicului).

b) in functie de precizarea termenului in care trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar:

- oferta cu termen;- oferta fara termen.

2.5.4. Conditiile ofertei

Pentru ca o oferta sa fie valabila se cer intrunite doua categorii de conditii:a) conditii generaleFiind o manifestare de vointa, oferta de a contracta trebuie sa indeplineasca toate conditiile

generale de validitate ale consimtamantului:- sa provina de la o persoana cu discernamant;- sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice;- sa fie exteriorizata;- sa nu fie afectata de vicii de consimtamant.

b) conditii speciale:- sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu

intentia de a angaja din punct de vedere juridic;- sa fie ferma si neechivoca, in sensul ca trebuie sa exprime vointa

neindoielnica de a incheia contractul prin simpla acceptare;- sa fie precisa si completa, respectiv sa cuprinda elementele necesare

pentru incheierea contractului.

1 Ion Dogaru, op. cit., pag.139;2 Liviu Pop, op. cit., pag 46;3 Corinne Renault – Brahinsky, Droit civil. Les obligations, Ed, Gualino, Paris, 1999, pag.43;

21

2.5.5. Forta obligatorie a ofertei

Forta obligatorie a ofertei se analizeaza anterior acceptarii ei, deoarece dupa ce a fost acceptata se incheie contractul, iar contractului i se aplica regulile privind puterea obligatorie a contractului.

In Codul civil nu exista reglementari referitoare la forta obligatorie a ofertei, dar prin art. 37 din Codul comercial a fost instituita regula potrivit careia, pana la momentul incheierii contractului, oferta si acceptarea ofertei sunt revocabile.

In analiza fortei obligatorii a ofertei se disting doua situatii, dupa cum oferta a ajuns sau nu la destinatar:

Daca oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca, insa se cere ca revocarea sa ajunga la destinatar cel mai tarziu odata cu oferta;

Daca oferta a ajuns la destinatar, solutia este diferita, dupa cum oferta este cu termen sau fara termen, respectiv:

- daca oferta este cu termen, ofertantul este obligat sa o mentina pana la expirarea termenului;

- daca oferta este fara termen, ofertantul este obligat sa o mentina un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului sa se pronunte asupra ei.

Oferta devine caduca la expirarea termenului, in cazul ofertei cu termen, precum si in situatiile in care ofertantul devine incapabil sau moare mai inainte de acceptarea ofertei, iar acceptarea ulterioara ramane fara efecte.

Revocarea intempestiva a ofertei va atrage raspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei.

Promisiunea de vanzare

Promisiunea de vanzare este un antecontract care da nastere unui drept de creanta, una dintre parti avand o obligatie de a face fata de cealalta parte – sa vanda in viitor un anumit bun -, iar beneficiarul promisiunii are un drept de optiune, in sensul de a cumpara sau nu bunul.

Spre deosebire de oferta de a contracta, care este un act juridic unilateral, in cazul promisiunii de vanzare, o persoana primeste promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervandu-si dreptul de a-si manifesta ulterior consimtamantul de a cumpara bunul.1

Din definitia data rezulta ca promisiunea de vanzare este un contract unilateral, deoarece da nastere la obligatii numai in sarcina promitentului.

Promisiunea de vanzare poate fi nu numai unilaterala, ci si bilaterala – de a vinde si cumpara – in ipoteza in care ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare – cumparare.

In materia bunurilor imobile, actele juridice constatate prin inscrisuri sub semnatura privata, incheiate sub imperiul Decretului nr. 144/19582

1 Bogadan Dumitrache, Marian Nicolae, Romeo Popescu, Instituţii de drept civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, pag.300;2 Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii, publicat în B.Of. nr. 15/29.03.1958, intrat în vigoare la 29.03.1058 şi abrogat la 7.08.1991 prin art. 41 din Legea nr. 50/1991, publicată în M.Of. nr. 167/7.02.1991;

22

si al Legilor nr. 58/19741 si 59/19742 sunt nule ca si contracte de vanzare – cumparare, dar constituie antecontracte, in virtutea principiului conversiunii actelor juridice.3

Astfel, printr-un inscris sub semnatura privata se va poate constata doar existenta unui antecontract de vanzare – cumparare, iar din aceste antecontract ia nastere obligatia partilor de a face tot ce este necesar pentru ca instrainarea sa aiba loc. Daca promitentul – vanzator nu isi respecta obligatia si vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul – cumparator nu poate cere predarea lucrului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vanzarea incheiata cu alta persoana este – sub rezerva fraudei la lege – este valabila. In aceasta situatie, beneficiarul – cumparator nu poate cere decat daune – interese. Daca lucrul se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului si nu exista alte impedimente legale, oricare dintre partile antecontractului de vanzare – cumparare poate cere instantei de judecata, alternativ:

- acordarea de daune – interese;- obligarea promitentului, sub sanctiunea daunelor cominatorii, la incheierea

contractului;- pronuntarea, in baza art. 1073 si 1077 Cod civil a unei hotarari care sa tina

loc de contract de vanzare – cumparare.4

Instantele judecatoresti5, investite cu solutionarea unor astfel de pricini, au decis in sensul ca pot pronunta , pe baza unui antecontract de vanzare – cumparare, o hotarare care sa tina loc de act contract de vanzare – cumparare, intemeindu-se pe dispozitiile art. 1073 si 1077 Cod civil.

De asemenea, Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, in titlul X al acesteia, titlu intitulat ,,Circulatia juridica a terenurilor”, art. 5 alin. 2, stipuleaza ca ,,in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.” Asadar, se poate incheia un antecontract de vanzare-cumparare si in situatia in care exista un teren, cu ori fara constructii, dar, in situatia in care ,ulterior, una din parti refuza incheierea contractului, partea ce si-a indeplinit obligatiile izvorate din antecontractul respectiv, se poate adesa instantei competente, instanta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.

Acceptarea ofertei

2.7.1. Definitie

Acceptarea ofertei este cea de a doua latura a consimtamantului si consta in manifestarea vointei juridice a unei persoane dea incheia un contract in conditiile stabilite in oferta ce i-a fost adresata in acest scop.6

1 Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale, publicată în B.Of. nr. 135/1.11.1974, abrogată prin Decretul – Lege nr. 1/26.12.1989;2 Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, publicată în B.Of. nr. 138/5.11.1974, abrogată prin Decretul –Lege nr. 9/31.12.1989;3 Valeriu Stoica, Flavius Baias, Executarea silită a antecontractelor de vânzare – cumpărare a imobileleor în condiţiile abrogării art. 12 din Decretul nr. 144/1958, în „Dreptul” nr. 3/1992; Vasile Pătulea, Aplicarea în timp a legii civile, în legătură cu înstrăinările de imobile, în „Dreptul” nr. 11/1992, pag.29-39;Eugeniu Safta- Romano, Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr. 144/1958 , în „Dreptul” nr. 9/1993, pag.27 – 33;Flavius Baias, Efectele juridice ale antecontractului de vânzare – cumpărare a unei construcţii, în condiţiile abrogării Decretului nr. 14471958, în”Dreptul” nr.7/1994, pag.30;4 Francisc Deak, op. cit., pag.21-22;5 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2614/1991, în „Dreptul”nr.8/1992, deciziile nr. 221/1993, nr.222/1993, nr.879/1993, nr.2339/1993, în Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie, 1993, pag.41 – 53; deciziile nr. 765/1993, nr. 1356/1993 şi nr. 1448/1993, în „Dreptul” nr.7/1994, pag.75-79;6 Liviu Pop, op.cit., pag.50-51;

23

2.7.2. Felurile acceptarii ofertei

Acceptarea ofertei poate fi de doua feluri:1. expresa, care poate fi in scris sau verbal;2. tacita, care rezulta din anumite actiuni.

Referitor la acceptarea tacita, s-a pus problema valorii pe care o are simpla tacere a unei persoane carei i s-a adresat o oferta, in conditiile in care, prin ea insasi, tacerea nu poate avea valoare de acceptare. Cu caracter de exceptie, prin lege sau in practica judecatoreasca, se considera ca tacerea poate sa insemne acceptare a ofertei in urmatoarele cazuri:

legea admite tacita reconductiune – tacita reinchiriere -1

partile pot sa fi convenit, mai inainte, ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoare de acceptare;

atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celelilate parti, es poate fi considerata ca fiind acceptata chiar daca partea careia i-a fost adresata tace.

Conditiile acceptarii ofertei

Acceptarea ofertei trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate prevazute de lege pentru vointa juridica, in general, precum si urmatoarele conditii speciale:

sa fie pura si simpla, adica sa concorde cu oferta, sa fie conforma acesteia; daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai acea persoana o poate

accepta, dar daca a fost adresata publicului, acceptarea poate sa provina de la orice persoana interesata sa incheie contractul;

acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost revocata.

Momentul incheierii contractului

Momentul incheierii contractului este acela in care se realizeaza acordul de vointa prin intalnirea acceptarii cu oferta de a contracta.

Pentru stabilirea momentului la care s-a incheiat un contract, se va distinge dupa cum:- ofertantul si acceptantul sunt prezenti;- contractul se incheie prin telefon;- contractul se incheie prin corespondenta.

2.8.1. Incheierea contractului intre prezenti

In cazul in care ofertantul si acceptantul sunt de fata, momentul incheierii contractului este acela in care ofertantul si acceptantul cad de acord asupra incheierii contractului.

Regulile incheierii contractului intre prezenti sunt aplicabile si in ipoteza in care incheierea contractului se realizeaza prin telefon.

2.8.2. Incheierea contractului prin corespondenta

1 Potrivit art. 1437 Cod civil „ după expirarea termenului stipulat în contractul de locaţiune, dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie, atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită”;

24

Incheierea contractului prin corespondenta, numita si incheierea contractului intre absenti, atunci cand oferta si acceptarea se transmit prin scrisoare, telegrama, telex, telefax, a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoasterea momentului incheierii contractului.

Sistemul emisiunii (al declaratiunii) considera ca acordul de vointa s-a realizat in momentul in care destinatarul ofertei si-a manifestat acordul cu oferta primita, chiar daca nu a comunicat acceptarea sa ofertantului;

Sistemul expedierii acceptarii considera ca momentul incheierii contractului este acela in care acceptantul a expediat raspunsul sau afirmativ, prin scrisoare, telegrama, telex, telefax, chiar daca raspunsul nu a ajuns la cunostinta ofertantului;

Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant (sistemul primirii acceptarii) considera ca incheierea contractului a avut loc in momentul in care raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu la cunostinta de continutul acestuia;

Sistemul informarii considera ca momentul incheierii contractului este acela in care ofertantul a luat cunostinta de acceptare.

In doctrina si jurisprudenta, este preferat sistemul receptiei acceptarii.

2.8.3. Importanta momentului incheierii contractului

Momentul incheierii contractului prezinta importanta datorita consecintelor deosebite pe care le produce, respectiv:

din momentul incheierii contractului acesta poate sa-si produca efectele, nascandu-se drepturile si obligatiile partilor contractante;

in raport de acest moment se apreciaza posibilitatea de revocare, precum si caducitatea ofertei;

viciile de consimtamant se analizeaza in raport de momentul incheierii contractului;

in cazul contractelor translative de proprietate avand ca obiect bunuri certe, transmiterea dreptului de proprietate are loc in momentul incheierii contractului, iar riscul pierii bunurilor se suporta de cumparator;

in caz de conflict de legi in timp contractului i se va aplica legea in vigoare la momentul incheierii sale;

determina locul incheierii contractului.

Locul incheierii contractului

Locul incheierii contractului se determina diferit, dupa cum incheierea contractului s-a realizat intre prezenti, prin telefon sau prin corespondenta:

Intre partile prezente, locul incheierii contractului este acela in care se afla partile; daca incheierea contractului se realizeaza prin telefon, locul incheierii contractului

este acela unde se afla ofertantul; in cazul contractului incheiat prin corespondenta, avand in vedere sistemul

receptiei acceptarii, locul incheierii contractului este acela unde se afla destinatarul ofertei.

2.9.1. Importanta locului incheierii contractului

25

Determinarea locului incheierii contractului prezinta importanta in cadrul relatiilor de drept international privat atunci cand apare un conflict de legi in spatiu, pentru stabilirea legii aplicabile.1

CAPITOLUL 3EFECTELE CONTRACTULUI

3.1. Notiune si reglementare

Prin efectele contractului se inteleg raporturile juridice civile nascute din acel contract, respectiv drepturile si obligatiile aflate in continutul acestor raporturi.

Codul civil cuprinde reglementari referitoare la efectele contractului in art. 969 – 985.

3.2. Interpretarea contractului

Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor si obligatiilor care s-au nascut, modificat sau stins prin acel contract.

Pentru aceasta este necesar sa se dovedeasca contractul si sa se interpreteze clauzele acestuia.

A interpreta inseamna a determina intelesul exact al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.2

Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse in art. 970, 977-985 din Codul civil, cu precizarea ca unele dintre aceste reguli au caracter general, in sensul ca sunt avute in vedere la interpretarea oricarui contract, in timp ce altele au caracter special, dar sunt interdependente si trebuie sa fie aplicate concomitent.

3.2.1. Regulile generale de interpretare a contractului

Regulile generale3 de interpretare a contractului sunt: prioritatea vointei reale a partilor, regula reglementata in art. 977 Cod civil conform

caruia „interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor”;

contractul produce pe langa efectele expres aratate si alte efecte, regula reglementata in art. 970 alin. 2 Cod civil, care dispune referitor la contracte ca „obliga nu numai la ceea ce este expres intrinsele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”, precum si in art. 981 Cod civil care prevede principiul conform caruia „clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg desi nu sunt expres intrinsul”.

3.2.2. Regulile speciale de interpretare a contractului1 Art. 79 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaţional privat, dispune: „Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a unei dintre părţi este supus, cât priveşte condiţiile de fond, legii locului unde a fost încheiat.”

2 Elena Cîrcei, În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile, în „Dreptul” nr. 1/1993, pag. 44 - 473 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag.71 -72

26

Regulile speciale de interpretare a contractului1 sunt urmatoarele: clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul care reiese din natura contractului

(art. 979 Cod civil); clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul in care ele pot produce un efect

(art.978 Cod civil); in cazul in care exista indoiala clauzele contractului se interpreteaza dupa obiceiul

locului unde s-a incheiat contractul (art.980 Cod civil); regula in dubio pro reo, cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea

celui care se obliga (art. 983 Cod civil); oricat de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestatiile la

care partile s-au obligat (art.984 Cod civil); atunci cand in contract se da un exemplu pentru aplicarea obligatiilor, nu se

restrange numarul si intinderea acestora la exemplul dat (art.985 Cod civil).

3.3. Principiile efectelor contractului si exceptiile de la aceste principii

Principiile efectelor contractului sunt reguli de drept civil care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte.Efectele contractului sunt guvernate de principiul obligativitatii, principiul relativitatii si principiul opozabilitatii.

3.3.1. Principiul obligativitatii contractului

Principiul obligativitatii contractului este reglementat in art. 969 alin. 1 Cod civil, conform caruia „conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.In doctrina s-a sustinut ca un contract nu poate fi identificat cu o lege, fie numai pentru considerentul ca legea are o aplicatie generala, in timp ce contractul obliga numai pe cei care l-au incheiat.2

3.3.1.1. Exceptiile de la principiul obligativitatii contractului

Exceptiile de la principiul obligativitatii contractului trebuie sa fie prevazute expres de lege sau de contract.Ne vom gasi in prezenta unei exceptii de la acest principiu in urmatoarele cazuri:Denuntarea unilaterala a contractuluiIntre modul de incheiere a contractului si modul de revocare a acestuia trebuie sa existe o simetrie, in sensul ca daca incheierea contractului este rezultatul unui mutuus consensus, revocarea contractului trebuie sa fie rezultatul unui mutuus dissensus.Conform art. 969 alin. 2 Cod civil, revocarea conventiilor se poate realiza nu numai prin consimtamantul mutual, dar si din cauze autorizate de lege. Intre aceste cauze se inscrie si denuntarea unilaterala a contractului care poate sa intervina in materia contractului de inchiriere fara termen (art. 1436 alin. 2 Cod civl), a contractului de mandat ( art. 1552 si 1556 Cod civil) sau a contractului de depozit (art.1616 Cod civil).Incetarea contractelor intuitu personae

1 Liviu Pop, op. cit., pag.652 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.110

27

Contractele intuitu personae sunt incheiate in considerarea calitatilor deosebite ale unei parti, iar daca partea a decedat, contractul inceteaza de plin drept. Acest lucru se intampla de exemplu in cazul contractului de mandat.Suspendarea fortei obligatorii a contractuluiDaca una dintre parti nu isi executa obligatia intervine suspendarea obligativitatii contractului. De exemplu, in materia contractului de asigurare, daca partea obligata nu plateste prima de asigurare.O suspendare temporara apare in situatia in care, pe parcursul existentei unui contract cu executare succesiva, intervine un caz de forta majora care impiedica executarea contractului.Prorogarea legalaUn caz de modificare a fortei obligatorii a contractului, independent de vointa partilor, il reprezinta prelungirea legala a contractului dincolo de termenul stabilit de parti.De exemplu, in materia contractului de inchiriere, prin lege s-a dispus ca durata contactelor de inchiriere privind suprafetele locative cu destinatia de locuinte, din proprietatea statului sau a unitatilor administrativ – teritoriale, aflate in curs de executare, care expira la data de 8 aprilie 2004, se prelungeste de drept pentru o perioada de 5 ani. 1

3.3.2. Principiul relativitatii efectelor contractului

Principiul relativitatii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit careia contractul produce efecte numai fata de partile contractante, el neputand sa profite sau sa dauneze altor persoane.Acest principiu este instituit prin art. 973 Cod civil, conform caruia „conventiile n-au efect decat intre partile contractante”.3.3.2.1. Exceptiile de la principiul relativitatii contractului

Exceptiile de la principiul relativitatii contractului sunt acele situatii juridice in care contractul poate sa produca efecte si fata de alte persoane decat partile sau succesorii in drepturi ai partilor.2

Aceste exceptii sunt clasificate in exceptii aparente si exceptii reale sau veritabile.Exceptiile aparente sunt promisiunea faptei altuia sau conventia de porte – fort si actiunile directe, iar exceptia reala este stipulatia pentru altul sau contractul in folosul unei terte persoane.

Promisiunea faptei altuia este un contract prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului din contract.3

Trasaturile caracteristice ale promisiunii pentru fapta altuia sunt urmatoarele: tertul nu este obligat prin contractul incheiat intre promitent si creditorul

promisiunii, iar obligatia sa se va naste numai daca adera la contract sau incheie un nou contract;

ceea ce se promite este fapta personala a debitorului de a determina o terta persoana sa-si asume un angajament juridic fata de creditor;

debitorul nu este obligat sa garanteze fata de tert executarea angajamentului de catre terta persoana.

Actiunile directe reprezinta posibilitati recunoscute de lege unor persoane straine de un contract de a actiona impotriva uneia din partile contractante, invocand contractul la a carui incheiere nu au participat.1 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 8/2004, privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, publicată în M.Of. nr.278/30.03.2004 şi aprobată prin Legea nr. 219/2004, publicată în M.Of. nr. 507/7.06.2004.2 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag 1403 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.66

28

Codul civil reglementeaza doua cazuri de actiuni directe in materia contractului de antrepriza1 si a contractului de mandat2

Stipulatia pentru altul – numita si contractul in folosul unei terte persoane – este un contract prin care o parte, numita stipulant, dispune ca cealalta parte, numita promitent, sa dea, sa faca sau sa nu daca ceva in folosul unei terte persoane, numita tert beneficiar, care nu participa la incheierea contractului.

Codul civil face aplicatii ale stipulatiei pentru altul in materia donatiei cu sarcina in favoarea unui tert (art.828 – 830) si a rentei viagere (art.1642).

In afara de reglementarile cuprinse in Codul civil, aplicatii ale acestei exceptii se mai intalnesc in cazul contractului de asigurare (art. 9 din Legea nr. 136/1995, modificat prin Legea nr. 172/2004 si prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 61/2005) si a contractului de transport de bunuri3.

Pentru ca stipulatia pentru altul sa produca efecte juridice este obligatorie intrunirea conditiilor generale mentionate in art. 948 Cod civil pentru valabilitatea contractelor (capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita), la care se adauga doua conditii speciale:

1. vointa de a stipula (animus stipulandi);2. persoana tertului beneficiar trebuie sa fie determinata la momentul incheierii

contractului sau sa fie determinabila in raport cu momentul executarii acestuia.Stipulatia pentru altul genereaza raporturi juridice intre stipulant si promitent, precum si

intre promitent si tertul beneficiar.Raporturile juridice dintre stipulant si promitent au in continutul lor dreptul stipulantului

de a pretinde promitentului sa-si execute obligatia asumata in folosul tertului beneficiar.Raporturile juridice dintre promitent si tertul beneficiar pun in evidenta caracterul de

exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor contractului a stipulatiei pentru altul, in sensul ca favoarea tertului se naste un drept, direct si nemijlocit, independent de manifestarea de vointa a tertului.

Dreptul tertului beneficiar se naste direct in puterea contractului dintre stipulant si promitent, dar exercitiul dreptului depinde de vointa tertului.

Tertul beneficiar exercita acest drept printr-o actiune personala (proprio nomine), iar dreptul de a cere executarea obligatiei ii apartine si stipulantului, dar in puterea contractului, insa acesta va cere executarea obligatiei in favoarea tertului, nu in favoarea sa.

Stipulatia pentru altul a fost calificata ca o exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor contractului deoarece prin intermediul acestei constructii juridice se creeaza drepturi in favoarea altor persoane decat partile contractului.

3.3.3. Principiul opozabilitatii efectelor contractului

Opozabilitatea contractului reprezinta modul de a defini obligativitatea contractului in raport cu tertii.

In raport cu tertii un contract se impune ca o realitate juridica care nu poate fi ignorata.

1 Conform art. 1488 Cod civil, lucrătorii folosiţi de antreprenorul unei clădiri au dreptul să-l acţioneze direct pe beneficiarul clădirii pentru plata sumelor ce li se cuvin, în măsura în care aceste sume nu au fost plătite antreprenorului.2 Potrivit dispoziţiilor art. 1542 Cod civil, mandantul are o acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o în îndeplinirea mandatului.3 Aurel Pop, Tonel Ciobanu, Dreptul transporturilor, Universitatea Bucureşti, 1984, pag. 28 - 38

29

3.3.3.1.Exceptia de la principiul opozabilitatii fata de terti a contractului

Exceptia de la principiul opozabilitatii fata de terti a contractului este situatia in care un tert va fi indreptatit sa ignore existenta unui contract, si, pe cale de consecinta, a drepturilor si obligatiilor nascute din acel contract.

O astfel de exceptie este simulatia.

Definitia simulatieiAnalizand definitiile formulate in doctrina1putem defini simulatia ca fiind o operatiune

juridica in cadrul careia doua persoane incheie un contract public – aparent, mincinos – care nu reflecta vointa lor reala, prin care se creeaza o alta situatie juridica decat cea creata printr-un contract secret – contrainscris – care exprima vointa reala a partilor.

Conditiile existentei simulatieiIn cazul simulatiei se incheie, intre aceleasi parti, doua contracte, unul public si unul secret.Pentru a ne gasi in prezenta simulatiei este necesar ca actul secret sa se incheie anterior sau

concomitent cu actul public.Formele simulatieiSimulatia se poate prezenta, in functie de modul in care este conceput contractul public si

de elementul in privinta caruia opereaza, simulatia se poate prezenta in una din urmatoarele forme:

contractul fictiv; contractul deghizat; contractul prin care se realizeaza o interpunere de persoane.

Simulatia prin incheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totala a realitatii, in sensul ca actul public este lipsit de orice continut juridic, fiind anihilat de prevederile contrainscrisului.

In acest caz partile convin, prin contractul secret, ca operatiunea juridica consemnata in contractul public nu s-a realizat. De exemplu, vanzarea fictiva a unor bunuri pentru a evita executarea silita pornita de creditor.

Simulatia prin deghizarea contractului public este de doua feluri:1. deghizare totala, cand prin contractul public se urmareste sa se ascunda natura

juridica a contractului secret. De exemplu, contractul public este un contract de vanzare – cumparare, iar contractul secret este un contract de donatie.

2. deghizare partiala, daca prin contractul public sunt ignorate numai anumite elemente ale contractului secret, de exemplu pretul din contractul de vanzare – cumparare sau scadenta reala a obligatiei de plata a pretului.

Simulatia prin interpunere de persoane intervine atunci cand contractul public se incheie intre anumite persoane, iar in contractul secret se determina adevaratele persoane intre care s-a 1 George Plastara, Curs de drept civil, vol. IV, Obligaţiuni, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925, pag. 404; George N. Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Bucureşti, 1947, pag. 347; Francisc Deak, Curs de drept civil, Dreptul obligaţiilor, Partea I, Teoria generală a obligaţiilor, Universitatea din Bucureşti, 1960, apg.153;Traian Ionaşcu, Curs de drept civil. Teoria generală a contractelor şi obligaţiunilor, Facultatea de drept, Bucureşti, f.a, pag.259; Aurel Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generală a dreptului civil, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de drept, 1980; Teofil Pop, Drept civil român. Teoria generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1993, pag.176; Ioan Albu, Drept civil. Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1994, pag.122, Paul C. Vlahide, Repetiţia principiilor de drept civil, vol. II, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1994, pag.79; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.144, Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.108, Flavius Baias, Simulaţia, Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag.46-50

30

incheiat contractul. Aceasta forma de simulatie este intalnita in materia donatiei prin interpunere de persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate.

Scopurile urmarite de parti prin simulatie1

Simulatia are un scop general si abstract, acela al ascunderii de catre parti a cuprinsului ori a existentei acordului de vointa, fata de terti, precum si un scop concret, care poate sa constea in:

- sustragerea unor bunuri de la urmarirea pornita de creditori;- evitarea raportului donatiilor si reductiunii liberalitatilor excesive;- asigurarea anonimatului unei persoane gratificate;- evitarea aplicarii integrale a taxelor de timbru.

Efectele simulatieiPotrivit dispozitiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifica un act public nu poate

avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane.

In sistemul dreptului civil roman, simulatia nu este sanctionata cu nulitatea, sanctiunea specifica care intervine in cazul simulatiei este, dupa caz, inopozabilitatea fata de terti a situatiei juridice create prin contractul secret si inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie.

Efectele contractului in caz de simulatie sunt guvernate de doua reguli:1. contractul secret produce efecte numai intre parti si, in principiu, succesorii lor

universali;2. contractul secret nu produce efecte fata de tertii de buna-credinta.

Tertii au optiunea de a invoca in favoarea lor contractul public sau contractul secret.Actiunea in simulatieActiunea in declararea simulatiei este acea actiune civila prin care se urmareste

constatarea caracterului simulat al contractului public si existenta contractului secret care modifica, total sau partial, contractul public.

Proba simulatiei se face dupa reguli diferite:- intre parti, proba se face conform regulilor de drept comun referitoare la

proba actului juridic;- tertii pot proba simulatia prin orice mijloc de proba, inclusiv martori sau

prezumtii, deoarece fata de ei simulatia este un fapt juridic.

Admiterea actiunii in simulatie va duce la inlaturarea efectelor contractului public, iar singurul contract care isi va produce efectele juridice va fi contractul secret, daca este incheiat cu respectarea conditiilor de fond si, eventual, forma cerute de lege pentru incheierea sa valabila.

Efectul principal al actiunii in declararea simulatiei este incetarea caracterului secret al contrainscrisului.

3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

Din reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg urmatoarele efecte specifice:

1. obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa fie executate simultan. De la aceasta regula fac exceptie acele contracte care prin natura lor sau datorita vointei partilor se executa altfel. Asa fiind, oricare parte contractanta are dreptul sa refuze executarea obligatiei proprii, atata timp cat cealalta parte, care pretinde executarea, nu executa obligatiile ce-i revin din acelasi contract. Aceasta posibilitate poarta denumirea de exceptie de neexecutare a contractului;

1 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.147

31

2. daca una din parti nu-si executa culpabil obligatiile, cealalta parte are dreptul sa ceara in justitie rezolutiunea sau rezilierea contractului;

3. daca un eveniment independent de vointa sa impiedica o parte contractanta sa-si execute obligatiile, contractul inceteaza, cealalta parte fiind exonerata de obligatiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportarii riscurilor contractuale.1

3.4.1. Exceptia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus)

DefinitiaExceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia

dintre partile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii.

Prin invocarea acestei exceptii, partea care o invoca obtine, fara interventia instantei judecatoresti, o suspendare a executarii propriilor obligatii, pana in momentul in care cealalta parte isi va executa obligatiile ce-i revin. De indata ce aceste obligatii vor fi indeplinite, efectul suspensiv al exceptiei de neexecutare a contractului inceteaza.2

ReglementareIn codul nostru civil nu exista un text general care sa reglementeze exceptia de

neexecutare a contractului, dar ea este consacrata in cateva cazuri, in materie de vanzare, de schimb si depozit remunerat. “Vanzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vanzator un termen pentru plata”, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumparatorul are si el dreptul de a opune exceptia de neexecutare.

In cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat in schimb de catre cealalta parte, fara ca acesta sa fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constransa sa predea lucrul pe care, la randul sau, l-a promis, ci numai sa intoarca pe cel primit (art. 1407 Cod civil).

In materia contractului de depozit, “depozitarul poate sa opreasca depozitul pana la plata integrala cuvenita din cauza depozitului”(art. 1619 Cod civil).3

Temeiul juridic In doctrina, exceptia de neexecutare a contractului este fundamanetata, de majoritatea

autorilor, pe reciprocitatea si interdependenta obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice.4, dar este sustinut si punctul de vedere potrivit caruia fundamentul exceptiei de neexecutare este principiul bunei-credinte si echitatii, in baza caruia nici una dintre parti nu ar putea solicita celeilalte parti executarea angajamentelor sale, fara a oferi si ea ce datoreaza.5

Conditiile invocarii exceptiei de neexecutare a contractuluiPentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului se cer intrunite urmatoarele

conditii: -obligatiile reciproce ale partilor sa-si aiba temeiul in acelasi contract. De exemplu,

cumparatorul nu poate refuza sa plateasca pretul pe motiv ca vanzatorul ii datoreaza o suma de bani pe care i-a imprumutat-o;

- este necesar ca din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta;

1 Liviu Pop, op. cit.,pag. 72; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 83.2 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 84.3 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 136.4 Octavian Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag. 197; Liviu Pop, op. cit., pag. 73.5 Dimitrie Gherasim, Buna - credinţă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 82.

32

- neexecutarea sa nu se datoreze faptei insesi a celui ce invoca exceptia, fapta ce l-a impiedicat pe celalalt sa-si execute obligatia;

- partile sa nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligatiile reciproce. Daca un astfel de termen a fost convenit, inseamna ca partile au renuntat la simultaneitatea de executare a obligatiilor si deci nu mai exista temeiul pentru invocarea exceptiei de neexecutare;

- pentru invocarea exceptiei de neexecutare nu se cere ca debitorul sa fi fost pus in intarziere.

Invocarea exceptiei de neexecutare are loc direct intre parti, fara a fi necesar sa se pronunte instanta judecatoreasca. Este insa posibil ca partea careia i se opune aceasta exceptie sa sesizeze instanta judecatoreasca ori de cate ori pretinde ca invocarea ei s-a facut in mod abuziv.1

Exceptia de neexecutare poate fi opusa nu numai celeilalte parti, ci tuturor persoanelor ale caror pretentii se intemeiaza pe acel contract. Asadar, ea poate fi invocata si fata de un creditor al celeilalte parti care solicita obligarea la executare pe calea actiunii oblice. In schimb nu poate fi opusa acelor terti care invoca un drept propriu si absolut distinct nascut din contractul respectiv.

Efectul invocarii exceptiei de neexecutare a contractuluiEfectul invocarii exceptiei de neexecutare a contractului consta in suspendarea obligatiei

asumate de partea care foloseste aceste mijloc de aparare, pana la momentul la care cealalta parte isi va indeplini obligatia a carei neexecutare a determinat invocarea exceptiei.

3.4.2. Rezolutiunea si rezilierea contractului

Definitia rezolutiunii

Prin rezolutiune se intelege desfiintarea, pe cale judiciara sau conventionala, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, in cazul in care nu se indeplinesc, in mod culpabil, obligatiile asumate prin conventie, desfiintare care produce efecte retroactive.2

Cu alte cuvinte, rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediata, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului.

Rezolutiunea contractului si nulitateaDesi ambele au ca efect desfiintarea retroactiva a contractului, intre rezolutiune si nulitate

exista si importante deosebiri. Astfel, in timp ce cauzele nulitatii sunt intotdeauna concomitente cu momentul incheierii contractului, cauza rezolutiunii este intotdeauna posterioara incheierii contractului.

Nulitatea se intemeiaza pe ideea ca un contract nu a fost valabil incheiat, pe cand rezolutiunea are ca premisa un contract perfect valabil incheiat, care insa nu a fost executat din culpa uneia dintre parti.

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 86.2 Valeriu Stoica, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997, pag. 15.

33

Temeiul juridic al rezolutiunii contractului

In doctrina, s-a afirmat ca rezolutiunea contractului este o sanctiune civila, garantie a respectari contractului, de natura a contribui la executarea intocmai si cu buna-credinta, a obligatiilor contractuale.1

Majoritatea autorilor considera insa ca temeiul juridic al rezolutiunii il constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor din contractul sinalagmatic, imprejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza juridica a celeilalte.2

Rezolutiunea judiciara Potrivit art. 1021 Cod civil, rezolutiunea nu opereaza de drept. Partea indreptatita trebuie

sa se adreseze instantei judecatoresti cu o actiune in rezolutiune.In aceste conditii, legea recunoaste instantei dreptul de a verifica si aprecia cauzele

rezolutiunii, putand, dupa caz, sa acorde un termen de gratie partii actionate. Actiunea in rezolutiune poate fi introdusa de partea in privinta careia angajamentul nu s-a

realizat precum si de avanzii ei cauza.3 Daca s-ar recunoaste o asemenea actiune partii care nu-si executa obligatia, ar insemna sa i se acorde o prima de incurajare, o cale nejustificata de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o infrangere de neadmis a principiului obligativitatii contractelor.4

Conditiile exercitarii actiunii in rezolutiunePentru admiterea actiunii avand ca obiect rezolutiunea unui contract se cer indeplinite

urmatoarele conditii:- una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile sale;- neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia.

Daca neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite, independente de vointa debitorului, nu se va pune problema rezolutiunii, ci aceea a riscului contractului;

- debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege. Punerea in intarziere este foarte importanta, pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligatiilor de catre cealalta parte contractanta.5

Instanta judecatoreasca, constatand indeplinirea acestor conditii, urmeaza sa se pronunte asupra rezolutiunii contractului.

Rezolutiunea conventionala Clauzele contractuale exprese prin care partile prevad rezolutiunea contractului pentru

neexecutarea obligatiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu conditia rezolutorie

expresa care constituie o modalitate a contractului. In cazul conditiei rezolutorii, rezolutiunea depinde de un eveniment viitor si nesigur, strain de comportamentul debitorului si nu are caracter sanctionator. Dimpotriva, in cazul pactului comisoriu, rezolutiunea se datoreaza neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitor si se pune in valoare la initiativa creditorului.

1 Liviu Pop, op. cit., pag. 772 Ovidiu Ungureanu, Al. Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, op. cit, p. 199; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 87; Liviu Pop, op. cit., pag. 78.3 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit. , pag.157.4 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit. , pag. 87.5 Ovidiu Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, op. cit, p. 199; Liviu Pop, op. cit., p. 79.

34

Avand in vedere consecintele lor asupra fiintei contractelor, pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciara restrictiv si cu mai mare severitate. Intentia partilor de a stipula o asemenea clauza trebuie sa rezulte fara echivoc din cuprinsul actului juridic.1

Dupa modul in care sunt redactate, respectiv intensitatea cu care produc efectele rezolutiunii, pactele comisorii sunt de patru tipuri:a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuala prin care partile prevad ca, in cazul in care una dintre ele nu executa prestatiile ce le datoreaza, contractul se desfiinteaza;b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care partile convin ca in cazul in care o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte este in drept sa considere contractul ca desfiintat. Instanta sesizata de partea care nu si-a executat obligatia va putea totusi sa constate ca, desi obligatia nu a fost indeplinita la termen totusi ea a fost executata inainte de a fi avut loc declaratia de rezolutiune. Astfel, instanta nu poate acorda un termen de gratie, dar va putea sa constate ca rezolutiunea nu a avut loc;c) Pactul comisoriu de gradul III consta in clauza prin care se prevede ca, in cazul in care una dintre parti nu isi va executa obligatiile sale, contractul se considera rezolvit de plin drept. Aceasta inseamna ca instanta de judecata nu este indreptatita sa acorde termen de gratie si sa se pronunte referitor la oportunitatea rezolutiunii contractului.d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauza contractuala prin care partile prevad ca, in cazul neexecutarii obligatiei, contractul se considera desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara interventia instantei de judecata. O asemenea stipulatie are drept efect desfiintarea neconditionata a contractului, de indata ce a expirat termenul de executare, fara ca obligatia sa fi fost adusa la indeplinire. Instanta de judecata sesizata de una dintre parti nu va avea alta posibilitate decat aceea de a constata faptul ca rezolutiunea contractului a operat de plin drept. 2

In legatura cu toate pactele comisorii este necesar a fi facuta observatia generala ca singurul in drept a aprecia daca este cazul sa se aplice rezolutiunea este creditorul care si-a executat sau se declara gata sa-si execute obligatiile. Inscrierea in contract a unui pact comisoriu expres nu inlatura posibilitatea acestuia de a cere executarea silita a contractului si de a nu se ajunge la rezolutiune.

Debitorul care nu si-a executat obligatiile nu are dreptul de a pretinde rezolutiunea contractului, chiar daca in cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever.3

Efectele rezolutiunii contractuluiRezolutiunea produce efecte intre partile contractului si fata de terti. Efectul principal

consta in desfiintarea contractului, atat pentru trecut (ex tunc), cat si pentru viitor (ex nunc).Intre parti, rezolutiunea contractului are ca efect repunerea lor in situatia anterioara,

partile fiind tinute sa-si restituie prestatiile efcetuate in temeiul contractului desfiintat.Atunci cand creditorul a suferit si un prejudiciu din cauza neexecutarii obligatiei de catre

cealalta parte, el are dreptul sa ceara, pe langa rezolutiunea contractului, obligarea debitorului la plata de daune interese. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de partile contractante printr-o clauza penala. In caz contrar, intinderea daunelor interese va fi stabilita de instanta de judecata, conform art. 1084 Cod civil.

Fata de terti, rezolutiunea contractului are ca efect desfiintarea tuturor drepturilor consfintite in favoarea lor de catre dobanditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit, conform principiului “resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”. Astfel, urmare a caracterului retroactiv al rezolutiunii, dobanditorul nu putea transmite drepturi 1 Liviu Pop, op. cit., pag. 81; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 89.2 Ovidiu Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, op. cit., pag. 200; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 140;Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit.,pag. 156; Liviu Pop, op. cit., pag. 82.3 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 90.

35

pe care nu le avea “nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipso habet”. Cu toate acestea, tertii dobanditori vor putea opune dobandirea drepturilor lor prin posesie de buna credinta (art. 1909 Cod civil), in cazul bunurilor mobile si prin uzucapiune, in cazul bunurilor imobile.1

Rezilierea contractuluiRezilierea contractului este sanctiunea care se aplica in cazul neexecutarii culpabile a

unui contract cu executare succesiva.Rezilierea are ca efect desfiintarea contractului sinalagmatic, pentru cauza de neexecutare

numai pentru viitor. Prestatiile executate in trecut, fiind de regula ireversibile, raman definitiv executate.

Contractul de inchiriere, de exemplu, este un contract cu executie succesiva, in timp. Daca la un moment dat una dintre parti nu-si mai executa obligatia, cealalta parte va putea cere rezilierea contractului. Ca efect al rezilierii, efectele viitoare ale contractului inceteaza, fara insa ca aceasta sa aiba vreo influenta asupra a tot ceea ce s-a executat pana atunci.

In doctrina s-a afirmat ca, se poate spune ca rezolutiunea contractelor cu executare succesiva se numeste reziliere. De aceea, cu exceptia faptului ca desfiinteaza contractul numai pentru viitor, rezilierii i se aplica, sub toate celelalte aspecte, regimul juridic al rezolutiunii.2

3.4. 3 Riscul contractului

Cand in cadrul unui contract sinalagmatic, o parte nu vrea sa-si execute obligatia sa, ori este, in orice alt mod, culpabila de aceasta neexecutare, este normal ca si cealalta parte sa fie exonerata de executarea obligatiei sale corelative. Se poate intampla insa ca dintr-o imprejurare independenta de vointa partilor, una dintre parti sa se afle in imposibilitatea de a-si executa obligatia. Se pune atunci problema de a sti daca partea cealalta mai este tinuta sa-si execute obligatia ce-i revine ori, cu alte cuvinte, cine va suporta riscul contractului in cazul imposibilitatii fortuite de executare a obligatiei ce revine uneia dintre parti.3

Problema suportarii riscurilor contractuale a fost solutionata diferit in decursul timpului.In dreptul roman, contractele sinalagmatice aveau la baza doua stipulatii independente; de

exemplu, la contractul de vanzare-cumparare, stipulatia prin care vanzatorul se obliga sa vanda bunul cumparatorului si stipulatia prin care cumparatorul se obliga sa plateasca pretul vanzatorului. De aceea si obligatiile izvorate din cele doua stipulatii erau independente una fata de alta. Ca urmare, pierderea fortuita a bunului inainte de predare, libera pe vanzator, nu insa si pe cumparator, care trebuia sa plateasca pretul, adica sa suporte riscul contractual; deci res perit emptori, care exprima aplicarea la vanzare-cumparare a adagiului res perit creditori.

In dreptul medieval, solutia injusta din dreptul roman, a fost inlocuita, din considerente de echitate, cu solutia res perit domino. Aceasta solutie s-a transmis, cu titlu de regula, si in dreptul civil modern, insa nu in exprimarea extracontractuala de res perit domino, ci in exprimarea contractuala de res perit debitori.4

Regula mentionata inseamna ca debitorul obligatiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte parti sa-si execute obligatia corelativa, dar nici cealalta parte nu va putea pretinde despagubiri pentru neexecutare de la debitorul obligatiei imposibil de executat.

1 Liviu Pop, op. cit., pag. 84; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit. pag. 90.2 Valeriu Stoica, op. cit., pag. 15; Ion P. Filipescu, op. cit., pag. 87; Liviu Pop, op. cit., pag. 84.3 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 130.4 Ioan Albu, op. cit., pag. 138.

36

Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori consta in caracterul reciproc si interdependent al obligatilor ce revin partilor contractante. In contractele sinalagmatice, obligatia fiecarui contractant este cauza executarii obligatiei de catre celalalt contractant. Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiei debitorului lipseste de cauza obligatia creditorului. Cu alte cuvinte, neexecutarea obligatiei uneia dintre parti lipseste de suport juridic obligatia celeilalte care, astfel, nu va mai trebui sa fie executata.

Regula ca riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat nu este formulata de Codul civil, dar acesta face unele aplicatii, ale regulii, in diferite materii. Astfel:

- in materie de inchiriere, daca in timpul locatiunii lucrul inchiriat piere in totalitate, prin caz fortuit, contractul se considera de drept desfacut, ceea ce inseamna ca locatorul nu va avea dreptul sa pretinda chiria de la chirias (art. 1423 Cod civil civil). Locatorul este debitorul unei obligatii imposibil de executat si va suporta riscul contractului;

- in materia contractului de antrepriza, daca inainte de predare, lucrul confectionat de antreprenor piere fortuit, antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investita in confectionarea lucrului Antreprenorul are, in acest caz, calitatea de debitor al unei obligatii imposibil de executat si deci suporta riscul contractului.1

In cazul in care obligatia devine numai partial imposibil de executat, deci nu in intregime ca in situatiile precedente, doua situatii sunt posibile:

- fie solutia de a se reduce in mod corespunzator contraprestatia ce ar urma sa se execute de cealalta parte, ceea ce inseamna ca debitorul obligatiei imposibil de executat suporta riscul contractului in masura obligatiei neexecutate de el;

- fie solutia desfiintarii sau desfacerii in intregime a contractului, daca parte ce ar putea fi executata nu asigura scopul pentru care contractul a fost incheiat. In aceasta situatie riscul contractului este suportat integral de catre debitorul obligatiei imposibil de executat.

Regula riscurilor contractuale se intemeiaza pe vointa prezumata a partilor care s-au obligat fiecare numai in consideratia executarii obligatiei corelative, motiv pentru care aceasta regula, care pune riscurile in sarcina debitorului obligatiei a carei executare a devenit imposibila, nu are caracter imperativ, asa incat partile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale, de pilda, pentru a o impune creditorului.

Cazul fortuit, care determina aplicarea regulii riscului contractual, produce efecte retroactiv, in sensul ca ambele obligatii se considera ca si cum nu au existat niciodata.

Suportarea riscurilor in contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capata o solutie specifica in cazul in care este vorba de un contract

sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert.O asemenea problema se pune in situatia in care lucrul care a facut obiectul contractului a

pierit dintr-o cauza fortuita, inainte de a fi fort predat de catre transmitator.Regula consacrata in legislatie este aceea ca in cazul contractelor translative de

proprietate, riscul contractului il suporta acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). Cu privire la transmiterea proprietatii unui lucru cert, art. 971 Cod civil dispune: “In contractele ce au ca obiect translatia proprietatii, sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimtamantului partilor, si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar daca nu i s-a facut traditiunea lucrului”.

Codul civil face aplicatia practica a aceste reguli in materia contractului de vanzare-cumparare., conform dispozitiilor art. 1295 alin. 1 “ vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au

1 Ion P. Filipescu, op. cit., pag. 88; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 92.

37

invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat”.1

In cazul in care obiectul contractului sunt bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate opereaza numai odata cu predarea catre cumparator, deoarece ca regula, numai in acest moment se realizeaza individualizarea bunurilor.

In consecinta, in cazul bunurilor de gen, daca pana la predare intervine o imposibilitate de executare, riscul contractului va fi suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, adica de vanzator. Pieirea unor bunuri de gen nu inlatura obligatia vanzatorului de a-si executa in natura obligatia. Chiar daca toate bunurile din patrimoniul vanzatorului de genul celor vandute au pierit in mod fortuit, vanzatorul este obligat sa-si procure altele, de acelasi fel, spre a-si executa obligatia (genera non pereunt). In caz de neexecutare vanzatorul poate fi obligat la plata de despagubiri.

Riscul contractului va fi suportat de catre vanzator si atunci cand, desi este vorba de un bun cert, inainte de pieirea lucrului, vanzatorul fusese pus in intarziere intrucat nu isi executase la termenul prevazut, obligatia de predare., in acest sens fiind dispozitiile art. 1074 alin. 2 Cod civil care mentioneaza expres ca “lucrul este in rizico-pericolul creditorului, afara daca debitorul este in intarziere; in acest caz rizico-pericolul este al debitorului”.

Debitorul pus in intarziere poate scapa de urmarile riscului numai daca dovedeste ca lucrul ar fi pierit chiar daca ar fi fost predat cumparatorului la termen (art. 1156 alin. 2 Cod civil).

In cazul in care, desi este vorba de bunuri certe, transferul proprietatii nu se produce la incheierea contractului, ci ulterior, iar bunul piere inainte de a se fi operat transferul proprietatii, riscul contractului va fi suportat de catre vanzator, atat ca aplicare a principiului res perit domino, cat si pentru ca el este debitorul obligatiei imposibil de executat. Astfel, de exemplu:

- in cazul vanzarii lucrurilor viitoare, transferul proprietatii opereaza la predare; - partile au convenit transmiterea proprietatii la o data ulterioara incheierii contractului;- in sistemul de carte funciara, transferul opereaza in momentul intabularii. Drept urmare,

prin inscriere in carte funciara dreptul de proprietate se transmite atat in raporturile dintre parti, cat si fata de terti. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobanditorului, chiar mai inainte de intabularea dreptului de proprietate in favoarea dobanditorului, si anume din momentul in care instrainatorul si-a indeplinit obligatia sa prin punerea in posesie a dobanditorului si predarea inscrisurilor necesare pentru inscrierea dreptului transmis.

O situatie deosebita apare in cazul in care transferul proprietatii este afectat de o conditie. Astfel, urmeaza a se distinge dupa cum este vorba de o conditie suspensiva sau de o conditie rezolutorie.

In cazul in care vanzarea a fost incheiata sub conditie suspensiva, transmiterea proprietatii lucrului individual determinat este subordonata realizarii conditiei. Daca lucrul piere in mod fortuit pendente conditione, legea dispune ca riscul il va suporta vanzatorul, acesta nemaifiind in masura sa-si execute obligatia la implinirea conditiei., iar cumparatorul nu va fi obligat sa plateasca pretul, chiar daca se implineste conditia (art. 1018 Cod civil).

Daca pendente conditione lucrul a pierit numai in parte, cumparatorul este obligat sa-l primeasca in starea in care se gaseste, fara a putea obtine vreo reducere a pretului (art. 1018 alin. 3 Cod civil).

Daca vanzarea s-a facut sub conditie rezolutorie, cumparatorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul incheierii contractului si se afla in aceeasi situatie in care se gaseste vanzatorul in contractul incheiat sub conditie suspensiva. Daca lucrul piere mai inainte de realizarea conditiei rezolutorii, riscul il suporta cumparatorul, proprietar sub conditie

1 Ion P. Filipescu, op. cit., pag. 88; Francisc Deak, Curs de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1960, pag 163.

38

rezolutorie, care va trebui sa plateasca deci pretul, desi dreptul sau de proprietate este desfiintat cu efect retroactiv din momentul incheierii contractului.1

In concluzie se poate afirma ca ori de cate ori transferul unui bun este afectat de o conditie, iar bunul piere pendente conditione, riscul contractului va fi suportat de catre acea parte care are calitatea de proprietar sub conditie rezolutorie.2

CAPITOLUL 4

ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGATII

4.1. Definitie

Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii este actul juridic civil care reprezinta rezultatul vointei unui singur subiect de drept avand ca efect nasterea, modificarea sau stingerea unei obligatii.

4.2. Reglementare

Codul civil, ca dealtfel si alte izvoare ale dreptului civil, nu cuprind o reglementare generala a actului juridic unilateral ca izvor de obligatii, acesta reprezentand o exceptie dedusa din interpretarea anumitor institutii juridice.

4.3. Exemple de acte juridice unilaterale, izvoare de obligatii

In doctrina3 sunt considerate ca izvoare de obligatii urmatoarele acte juridice unilaterale:a) Oferta de a contracta, care a fost analizata la mecanismul incheierii contractului;b) Promisiunea publica de recompensa este acel act juridic prin care o persoana, numita

promitent, se obliga, in mod public, sa plateasca o recompensa persoanei care va indeplini un act sau fapt juridic;

c) Promisiunea publica de premiere a unei lucrari in caz de reusita la un concurs, consta in angajamentul unei persoane, asumat in mod public, de a acorda un premiu determinat celei mai bune lucrari realizate de cineva, in conditiile concursului aratate in promisiune;

d) Oferta de purga a imobilului ipotecat, care consta in notificarea adresata de dobanditorul unui imobil ipotecat creditorilor ipotecari, prin care acesta se ofera sa plateasca, datoriile si sarcinile ipotecare, in limita pretului de cumparare a imobilului sau a pretului evaluat, daca bunul a fost dobandit printr-un act cu titlu gratuit. Aceasta notificare, realizata in conditiile art. 1804 – 1806 Cod civil, se numeste oferta de purga, iar ofertantul este obligat sa o mentina timp de 40 de zile.

CAPITOLUL 5FAPTUL JURIDIC LICIT

5.1. Notiune si reglementare1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 134.2 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 95.3 Gh. Beleiu, Drept civil român, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L, Bucureşti, 1998, pag. 128; Iosif Urs, Smaranda Angheni, Drept civil, vol. III, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1998, pag. 231-232; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.125 - 126

39

Prin fapte juridice se inteleg evenimentele si actiunile omenesti care produc efecte juridice, adica creeaza, modifica sau sting raporturi juridice.

Codul civil reglementeaza doua fapte juridice licite, ca izvor de obligatii: Gestiunea de afaceri (art.987 – 991); Plata lucrului nedatorat (art.992 – 997).

Din categoria faptelor juridice licite face parte si imbogatirea fara justa cauza, care nu are o reglementare legala, fiind o constructie a literaturii de specialitate si a practicii judecatoresti.

5.2. Gestiunea intereselor altei persoane

5.2.1. Definitie

Gestiunea intereselor altei persoane, numita si gestiunea de afaceri, cunoaste o definitie legala cuprinsa in art. 987 Cod civil, conform caruia „ acela care, cu vointa, gere (administreaza) interesele altuia, fara cunostinta proprietarului, se obliga tacit a continua gestiunea ce a inceput si a o a savarsi, pana ce proprietarul va putea ingriji el insusi”.

Pornind de la aceasta definitie legala, in doctrina gestiunea intereselor altei persoane a fost definita ca fiind o operatiune ce consta in aceea ca o persoana intervine, prin fapta sa voluntara si unilaterala, si savarseste acte materiale sau juridice in interesul altei persoane, fara a fi primit mandat din partea acesteia din urma.1

Intr-o alta formulare, gestiunea de afaceri este un fapt licit si voluntar, prin care o persoana numita gerant, savarseste fapte materiale sau incheie acte juridice in interesul altei persoane, numita gerat, fara a avea mandat din partea acesteia.2

Din definitiile formulate rezulta ca partile care intra in acest raport obligational se numesc gerant, persoana care intervine prin fapta sa voluntara si gerat, persoana pentru care se actioneaza. 5.2.2. Conditiile gestiunii de afaceri

Conditiile gestiunii de afaceri privesc obiectul si utilitatea gestiunii, precum si atitudinea partilor fata de actele de gestiune.

Aceste conditii sunt urmatoarele:1. Actele juridice incheiate de gerant in nume propriu nu trebuie sa depaseasca

limitele unui act de administrare;2. Gestiunea trebuie sa fie utila geratului3, in sensul ca prin savarsirea ei sa se

evite o pierdere patrimoniala;3. Din punct de vedere al atitudinii partilor fata de actele de gestiune, urmeaza a

fi retinute doua aspecte:a) geratul sa nu aiba cunostinta de interventia gerantului, in caz contrar fiind vorba de un mandat tacit;b) gerantul sa actioneze cu intentia de a administra interesele unei alte persoane, nu propriile sale interese.

5.2.3. Efectele gestiunii de afaceri

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag.113;2 Brânduşa Ştefănescu, Raluca Dimitriu, op. cit., pag.295 - 2963 Liviu Pop, op. cit., pag.149

40

5.2.3.1. Obligatiile gerantului

Obligatiile gerantului sunt urmatoarele:- sa continue gestiunea inceputa pana in momentul in care geratul, sau

mostenitorii sai, vor putea sa o preia (art. 987 – 988 Cod civil);- in efectuarea actelor de gestiune sa depuna diligenta unui bun proprietar

(art. 989 Cod civil);- sa dea socoteala geratului pentru operatiunile efectuate.

5.2.3.2. Obligatiile geratului

Geratul are urmatoarele obligatii:- sa plateasca gerantului pentru toate cheltuielile necesare si utile pe care

acesta le-a facut (art. 991 Cod civil);- sa execute toate obligatiile fata de terti, care s-au nascut din actele

incheiate de gerant in numele sau.

5.3. Plata lucrului nedatorat5.3.1. Definitie

In dreptul civil, prin plata se intelege executarea voluntara a unei obligatii, indiferent de obiectul acesteia, de catre debitor. Conform art. 1092 Cod civil, orice plata presupune o datorie.

In raport de aceste considerente, in doctrina1 plata lucrului nedatorat a fost definita ca fiind executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.

Persoana care efectueaza plata se numeste solvens, iar persoana care primeste plata se numeste accipiens.

Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligatii deoarece prin efectuarea unei plati nedatorate ia nastere un raport juridic in temeiul caruia solvensul devine creditorul unei obligatii de restituire a ceea ce a platit, iar accipiensul este debitorul acestei obligatii.

5.3.2. Reglementare legala

Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres in art. 993 Cod civil, potrivit caruia „acela care, din eroare, crezandu-se debitor, a platit o datorie, are drept de repetitiune in contra creditorului.”

Obligatia de restituire a accipiensului este reglementata in art. 992 Cod civil, care prevede ca „ cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit.”

Intinderea obligatiei de restituire este reglementata in art. 994 – 997 Cod civil.

5.3.3. Conditiile platii nedatorate

Conditiile generale ale platii nedatorate sunt urmatoarele:- sa existe o plata;- plata sa fie nedatorata;- plata sa fie facuta din eroare.

1 Dimitrie Gherasim, Buna – credinţă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag.187; Liviu Pop, op. cit., pag. 154, Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.120;

41

5.3.4. Efectele platii nedatorate

Principalul efect al platii nedatorate este obligatia de restituire a lui accipiens, care difera dupa cum acesta este de buna – credinta sau de rea – credinta.

5.3.4.1. Obligatiile accipiensului de buna – credinta

Accipiensul este de buna – credinta atunci cand nu a cunoscut faptul ca plata pe care a primit-o nu era datorata.

Bina – credinta se prezuma, iar intinderea obligatiei de restituire va opera numai in limitele imbogatirii sale, respectiv:

- va restitui lucrul, dar are dreptul sa pastreze fructele, ca orice posesor de buna – credinta (art. 994 Cod civil);

- daca lucrul a fost instrainat se va restitui pretul primit (art. 996 alin. 2 Cod civil);

- daca lucrul a pierit, in mod fortuit, va fi liberat de obligatia de restituire (art.995 alin. 2 Cod civil).

5.3.4.2. Obligatiile accipiensului de rea – credinta

Accipiensul este de rea – credinta atunci cand primeste o plata, desi stia ca nu i se datoreaza.

Obligatiile sale sunt urmatoarele:- sa restituie lucrul primit si fructele percepute (art. 994 Cod civil);- daca a instrainat lucrul, sa restituie valoarea acestuia, indiferent de pretul

pe care l- a primit, la data introducerii actiunii in justitie (art. 996 Cod civil);

- daca lucrul a pierit, in mod fortuit, ra restituie valoarea acstuia din momentul cererii de restituire, cu exceptia cazului in care va dovedi ca lucrul ar fi pierit si la solvens (art. 995 Cod civil).

5.3.5. Obligatiile solvensului

Solvensul este obligat fata de accipiens, indiferent daca acesta este de buna – credinta sau de rea – credinta, sa restituie cheltuielile necesare si utile pe care acesta le-a facut cu conservarea lucrului, respectiv sporirea valorii lucrului.

5.3.6. Cine poate sa ceara restituirea

Restituirea platii poate sa fie ceruta de urmatoarele persoane:- solvens;- creditorii chirografari ai solvensului, pe calea actiunii oblice.

5.3.7. Actiunea in restituire

Actiunea in repetitiune (restituire) este o actiune patrimoniala, prescriptibila in termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani, termen care incepe sa curga din momentul in care solvensul a cunoscut, sau trebuia sa cunoasca faptul ca plata era nedatorata.

42

Daca obiectul platii a fost un bun individual determinat, actiunea are caracterul unei actiuni in revendicare care este, in principiu, imprescriptibila.1

5.3.8. Cazurile in care nu exista obligatia de restituire a platii nedatorate

Obligatia de restituire a platii nedatorate nu mai exista in urmatoarele cazuri: cazul obligatiilor civile imperfecte achitate de buna voie de catre debitor (art. 1092

Cod civil); daca plata s-a efectuat in temeiul unui contract nul pentru cauza imorala; daca plata a fost facuta unui incapabil, acesta va restitui doar in masura imbogatirii

sale (art. 1098 si art. 1164 Cod civil); cand plata a fost facuta de catre o alta persoana decat debitorul, iar accipiensul a

distrus cu buna – credinta titlul constatator al creantei sale.

5.4. Imbogatirea fara justa cauza5.4.2. Definitie

Imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.2

De regula, se considera ca aceasta implica un fapt juridic, care consta in marirea patrimoniului unei persoane, fara temei legitim, prin diminuarea patrimoniului altei persoane, cea dintai avand obligatia de a inapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obtinut in dauna ei.3

Actiunea in justitie pe care o are creditorul acestei obligatii, avand ca obiect restituirea, se numeste actio de im rem verso.

5.4.3. Reglementare

Codul civil nu contine o reglementare de principiu a imbogatirii fara justa cauza, cunoscuta si sub denumirea de imbogatire fara just temei, dar exista mai multe aplicatii ale acestui fapt juridic licit, ca izvor de obligatii, respectiv:

- potrivit art. 484 Cod civil, proprietarul terenului care culege fructele este obligat sa plateasca semanaturile, araturile si munca depusa de altii;

- conform art. 493 – 494 Cod civil, proprietarul care a construit pe terenul sau cu materialele altei persoane are obligatia de a plati contravaloarea acestora, iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul sa fie despagubit de catre proprietarul terenului care a retinut constructia.

5.4.4. Conditiile pentru intentarea actiunii in restituire

Conditiile pentru intentarea actiunii in restituire pot fi grupate in doua categorii:1. conditii materiale;2. conditii juridice.

5.4.4.1. Conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire1 Coordonator Ion Dogaru, Drept civil. Idei producătoare de efecte juridice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 812 Constantin Sătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag 1273 Paul Mircea Cosmovici, op. cit., pag.272

43

sa se produca marirea unui patrimoniu prin dobandirea unei valori apreciabile; micsorarea patrimoniului altei persoane sa constea in diminuarea unor elemente

active sau in efectuarea unor cheltuieli; sa existe o legatura intre marirea si, respectiv, diminuarea unui patrimoniu, in

sensul ca ambele operatiunii sa fie efectul unei cauze unice.

5.4.4.2. Conditiile juridice ale intentarii actiunii in restituire1

sa nu existe un temei legal al imbogatirii unui patrimoniu pe seama diminuarii patrimoniului altei persoane, respectiv sa nu fie vorba de o dispozitie legala, un contract2, o hotarare judecatoreasca;

sa nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite.

5.4.5. Efectele imbogatirii fara justa cauza

Prin marirea unui patrimoniu in detrimentul altui patrimoniu se creeaza un dezechilibru patrimonial, din care ia nastere un raport juridic obligational, in temeiul caruia persoana al carei patrimoniu s-a marit devine creditorul obligatiei de restituire, iar persoana al carei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligatii.

De regula, restituirea se face in natura, dar atunci cand acest lucru nu este posibil, restituirea se va face prin echivalent.

Obligatia de restituire cunoaste doua limite:1. persoana al carei patrimoniu s-a marit nu poate fi obligata la restituire decat in

masura cresterii patrimoniului sau, la momentul intentarii actiunii in restituire;2. persoana al carei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decat

micsorarea patrimoniului sau, deoarece s-ar ajunge la o imbogatire fara justa cauza. 5.4.6. Prescriptia actiunii

Actiunea in restituire este o actiune prescriptibila extinctiv, supusa termenului general de prescriptie, de 3 ani.

Conform prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, pentru actiunile formulate in temeiul imbogatirii fara justa cauza, termenul de prescriptie incepe sa curga din momentul in care persoana care si-a micsorat patrimoniul a cunoscut, sau trebuia sa cunoasca, atat faptul maririi altui patrimoniu, cat si persoana care a beneficiat de aceasta marire, impotriva caruia se intenteaza actiunea.

CAPITOLUL 6FAPTA ILICITA CAUZATOARE DE PREJUDICII, IZVOR DE OBLIGATII

- RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA -

6.1. Notiunea de raspundere civila1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.156, Renee Sanilevici, op. cit., pag.224,2 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, decizia nr. 3548/1999, în Culegere de practică judiciară, 1999, pag. 31-33

44

Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta intr-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.1

Intr-o alta formulare2, raspunderea civila a fost definita ca fiind o institutie juridica alcatuita din totalitatea normelor de drept prin care se reglementeaza obligatia oricarei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuala sau contractuala, ori pentru care este chemata de lege sa raspunda.

Raspunderea civila este de doua feluri:- raspundere civila contractuala- raspundere civila delictuala

Raspunderea civila contractuala apare in cazul nerespectarii clauzelor unei conventii.Raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de reparare a unui

prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita.

6.2. Reglementarea legala a raspunderii civile delictuale

Sediul materiei raspunderii civile delictuale il constituie dispozitiile art. 998 – 1003 Cod civil.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 Cod civil precizeaza ca omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

6.3. Natura juridica a raspunderii civile delictuale

Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat3.

Raspunderea civila delictuala este o sanctiune specifica dreptului civil care se aplica pentru savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, nu in considerarea persoanei care a savarsit fapta ilicita ci a patrimoniului acesteia.

6.4. Felurile raspunderii civile delictuale

Raspunderea civila delictuala este de mai multe feluri, respectiv: raspunderea pentru fapta proprie (art. 998 – 999 Cod civil); raspunderea pentru fapta altei persoane:

1. raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil);

2. raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);

3. raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 cod civil).

Raspunderea pentru lucruri, edificii si animale:

1 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, Răspunderea civilă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, pag. 15-21; Mihail Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, pag.7-82 Liviu Pop, op. cit., pag.1643 Constantin Stătescu, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Răspunderea civilă delictuală, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de drept, 1980, pag.5

45

1. raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, in general (art. 1000 alin. 1 Cod civil);

2. raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. 1001 Cod civil);

3. raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauztae ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de constructie (art. 1002 Cod civil).

6.5. Raspunderea pentru fapta proprie

6.5.1. Reglementare

Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este reglementata de Codul civil roman in art. 998 – 999.

Art. 998 Cod civil dispune ca „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999 Cod civil prevede ca „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

6.5.2. Conditiile generale ale raspunderii

Din analiza textelor art. 998 si 999 Cod civil, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau

imprudenta cu care a actionat.Alaturi de aceste elemente, in literatura de specialitate1 s-a sustinut si necesitatea existentei

capacitatii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul.Alti autori2 au argumentat in sensul ca aceasta conditie trebuie analizata numai ca un element

al vinovatiei autorului faptei ilicite si nu ca o conditie distincta a raspunderii civile delictuale.Intr-o alta opinie 3s-a precizat ca existenta capacitatii delictuale a celui ce a savarsit fapta

ilicita poate fi examinata separat, dupa cum poate fi considerata un element implicat in conditia vinovatiei.

6.6. Prejudiciul

6.6.1.Definitie

Prejudiciul, calificat ca o conditie sine qua non4, este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.5

1 Paul Demetrescu, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966, pag. 89; Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag.712 Tudor R Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.160-161, 3 Constantin Stătescu, op. cit., pag. 324 Ioan albu, Victor Ursa, Răspunderea civilă pentru daune morale, Ed Dacia, Cluj – Napoca, 1979, pag.29,5 Constantin Stătescu, op. cit., pag.33

46

Alti autori1 au apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de antura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atat timp cat o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

6.6.2. Clasificarea prejudiciului

Prejudiciul se clasifica in functie de mai multe criterii, respectiv: dupa natura sa: prejudiciu patrimonial si prejudiciu nepatrimonial; dupa durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv; dupa cum putea sau nu sa fie prevazut in momentul producerii: prejudiciu

previzibil si prejudiciu imprevizibil.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat in bani. De exemplu, distrugerea unui bun, pierderea capacitatii de munca.

Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare in bani. De exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii persoanei, suferinta fizica provocata de un accident.

Rezultand din atingerea unor valori morale ale omului, prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale.

In deplin consens cu recomandarile facute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale, cu ocazia Colocviului tinut sub auspiciile sale la Londra in 1969, doctrina si jurisprudenta romana au acceptat ca o atare raspundere civila nepatrimoniala contribuie si la reducerea compensatorie a suferintelor fizice si psihice incercate de partile vatamate prin lovirile, vatamarile, mutilarile, desfigurarile, restrangerea posibilitatilor de a duce o viata normala ori alte asemenea situatii determinate de vatamarea integritatii, a sanatatii ori cauzarea mortii unei persoane apropiate.

Punerea de acord a jurisprudentei romane cu legislatia comunitara europeana referitoare la repararea daunelor morale, a determinat concluzia ca o atare despagubire de „compensare” sau „satisfactie” a victimei, sa fie recunoscuta, exclusiv, in cadrul infractiunilor contra vietii, integritatii si sanatatii persoanei, libertatii persoanei, a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalitatii umane si a raporturilor de familie.2

Prejudiciul instantaneu este acea consecinta daunatoare care se produce dintr-o data sau intr-un interval de timp scurt.

Prejudiciul succesiv consta in consecinta daunatoare care se produce continuu sau esalonat in timp.

Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut sa fie prevazut la momentul savarsirii faptei ilicite.

Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut sa fie prevazut la momentul savarsirii faptei ilicite.

6.6.3. Conditiile repararii prejudiciului

Prejudiciul da dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt indeplinite, cumulativ, doua conditii:1 Ioan Albu, Victor Ursa, op. cit., pag.292 Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală, deciziile nr. 475/4.09.1997, 229/30.09.1997 şi 242/14.10.1997, în Buletinul Jurisprudenţei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, pag.316-320

47

- prejudiciul sa fie cert;- prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.

6.6.3.1. Caracterul cert al prejudiciului

Prejudiciul este cert atunci cand este sigur atat sub aspectul existentei cat si al intinderii sale.

Este considerat cert, prejudiciul actual precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii in despagubire, in masura in care sunt sigure atat aparitia acestui prejudiciu, cat si posibilitatea de a fi determinat.

6.6.3.2. Prejudiciul sa nu fi fost reparat inca

Analiza acestei conditii se face in raport de trei posibile situatii, respectiv:1. Daca victima primeste o pensie de invaliditate sau pensie de urmas, acordata de

Asigurarile sociale, pentru repararea prejudiciului ea va fi indreptatita sa formuleze actiune in raspundere civila delictuala avand ca obiect diferenta de prejudiciu care nu este acoperita de plata acestei pensii.1

2.Daca victima primeste indemnizatie de asigurare, se fac urmatoarele distinctii: indemnizatia de asigurare primita de victima de la asigurator, in calitate de

persoana asigurata pentru o asigurare de persoane, se cumuleaza cu despagubirile datorate de autorul faptei ilicite;

indemnizatia de asigurare primita de victima de la asigurator, in calitate de persoana asigurata pentru o asigurare de bunuri, nu se cumuleaza cu despagubirile datorate de autorul faptei ilicite; in acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despagubiri reprezentand diferenta dintre prejudiciu si indemnizatia de asigurare;

daca autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat, in cadrul unei asigurari facultative sau obligatorii de raspundere civila, asiguratorul va putea fi obligat sa plateasca despagubiri victimei, iar victima il va actiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenta dintre prejudiciu si suma primita de la asigurator. 3. Daca victima primeste o suma de bani de la o terta persoana, cu titlu de ajutor, va putea sa solicite si plata de despagubiri de la autorul faptei ilicite, iar daca tertul a platit in locul autorului faptei ilicite, victima va putea sa pretinda de la autor diferenta dintre prejudiciu si suma primita de la tert.

6.6.4. Principiile repararii prejudiciului

Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni in justitie pentru plata despagubirilor.

Pe cale conventionala, victima si autorul faptei ilicite pot sa incheie in mod valabil o conventie prin care sa stabileasca atat intinderea despagubirilor, cat si modalitatea de plata a acestora.

Daca intre parti nu a intervenit o asemenea conventie, victima se va adresa instantei de judecata cu o actiune avand ca obiect plata despagubirilor.

In cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face in functie de urmatoarele principii:

- principiul repararii integrale a prejudiciului;- principiul repararii in natura a prejudiciului.

1 Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1356/1983, în Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1983, pag. 271

48

6.6.4.1. Principiul repararii integrale a prejudiciului

Restabilirea situatiei anterioare savarsirii faptei ilicite justifica principiul repararii integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale.

La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute in vedere urmatoarele aspecte: este supusa repararii atat paguba efectiva – damnum emergens -, cat si beneficiul

nerealizat – lucrum cesans-1; se repara atat prejudiciul previzibil cat si prejudiciul imprevizibil; In stabilirea intinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau

a autorului faptei ilicite2 Prejudiciul trebuie sa fie reparat in intregime, indiferent de forma sau gradul de

vinovatie.

6.6.4.2. Principiul repararii in natura a prejudiciului

Repararea in natura a prejudiciului consta intr-o activitate sau operatie materiala, concretizata in restituirea bunurilor insusite pe nedrept, inlocuirea bunului distrus cu altul de acelasi fel, remedierea stricaciunilor sau defectiunilor cauzate unui lucru, distrugerea sau ridicarea lucrarilor facute cu incalcarea unui drept al altuia, etc.3

Sub aspectul reglementarii, principiul repararii in natura nu este consacrat in Codul civil, dar este recunoscut in doctrina si jurisprudenta.

6.6.4.3. Repararea prin echivalent a prejudiciului

Atunci cand nu este posibila repararea in natura a prejudiciului , repararea se face prin echivalent.

Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiara si compensatorie, devenind aplicabila ori de cate ori repararea in natura a prejudiciului nu este obiectiv posibila.4

Repararea prin echivalent se poate face in doua modalitati:- acordarea unei sume globale, care se stabileste prin hotararea

judecatoreasca de obligare la plata despagubirilor;- stabilirea unor prestatii periodice, in forma baneasca, care se platesc

victimei, dupa caz, temporar sau viager. De exemplu, in cazul savarsirii unei infractiuni contra persoanei, cauzatoare de vatamari corporale, cu urmarea unei invaliditati temporare, autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despagubiri periodice catre partea vatamata pana la data incetarii starii de invaliditate.

In doctrina5 s-a precizat ca in cazul in care, dupa acordarea despagubirilor prin hotarare judecatoreasca, se face dovada unor noi prejudicii, avand drept cauza aceeasi fapta ilicita, se pot obtine despagubiri suplimentare, fara a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotararii anterior pronuntate.

6.6.4.4. Stabilirea despagubirilor in cazul repararii prin echivalent a prejudiciului

1 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 2530/21.11.1991, în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie, 1990 – 1992, Ed. Orizonturi, Bucureşti, 1993, pag.107 - 1092 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 747/1992, idem, pag. 92 - 933 Liviu Pop, op. cit., pag.1694 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 2235 Constantin Stătescu, op. cit., pag. 45; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.170

49

intinderea prejudiciului si modul de calcul al echivalentului daunelor se calculeaza la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de acordare a despagubirilor;

autorul faptei ilicite poate sa fie obligat si la plata dobanzilor la suma stabilita cu titlu de despagubire, iar aceste dobanzi curg din momentul in care hotararea judecatoreasca a ramas definitiva;

daca fapta ilicita a produs o vatamare a sanatatii sau integritatii corporale, fara consecinte de durata, se vor acorda despagubiri sub forma unei sume globale care sa acopere cheltuielile victimei cu refacerea sanatatii, precum si diferenta dintre venitul pe care victima l-ar fi obtinut si suma de bani primita pe perioada concediului medical;

daca vatamarea sanatatii sau integritatii corporale a produs consecinte de durata, se vor acorda despagubiri sub forma unor prestatii periodice, care prezinta diferenta dintre venitul obtinut anterior vatamarii si venitul obtinut dupa vatamare (pensie, ajutor social);

daca urmarea faptei ilicite consta in decesul victimei, se vor acorda despagubiri care sa acopere cheltuielile medicale si de inmormantare, precum si pentru prejudiciile patrimoniale si morale ale persoanelor aflate in intretinerea victimei.

Instantele judecatoresti investite cu solutionarea unor actiuni avand ca obiect plata despagubirilor, in cazul vatamarii integritatii corporale, au decis si in sensul ca in cazul in care cel vatamat corporal trebuie sa depuna un efort suplimentar, este necesar ca acesta sa primeasca si echivalentul acestui efort, deoarece numai astfel se restabileste situatia anterioara si nu i se impune celui vatamat sa suporte, indiferent sub ce forma, consecintele activitatii ilicite a carei victima a fost. Partea vatamata are dreptul la despagubiri corespunzatoare, chiar si in situatia in care, ulterior producerii prejudiciului, realizeaza la locul de munca aceleasi venit, si chiar mai mare, daca se dovedeste ca datorita invaliditatii a fost nevoita sa faca un efort in plus, care a necesitat pentru compensare, cheltuieli suplimentare de alimentatie si medicatie adecvata. 1

6.7. Fapta ilicita 6.7.1. Definitie

Pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesara savarsirea unei fapte ilicite, care, in conceptia traditionala avea in structura sa un element obiectiv sau material si un element subiectiv sau psihologic, cu precizarea ca elementul subiectiv a fost, ulterior abandonat. Aceasta inseamna ca in analiza faptei ilicite vom avea in vedere doar elementul obiectiv al acesteia, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane.

In materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.2

In alte formulari, fapta ilicita a fost definita ca fiind actiunea sau inactiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane3 sau ca reprezentand un act de conduita prin savarsirea caruia se incalca regulile de comportament in societate.4

Desi dispozitiile art. 998 Cod civil se refera la „orice fapta care cauzeaza altuia prejudiciu”, in realitate, pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita.

1 Curtea de Apel Ploieşti, Secţia civilă, decizia nr. 2110/26.09.1995, op. cit., pag. 437 - 4382 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.1863 Liviu Pop, op. cit., pag.2124 Veronica Stoica, Nicolae Puşcaş, Petrică Truşcă, Drept civil. Instituţii de drept civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003, pag. 328

50

De exemplu, este ilicita fapta posesorului de rea – credinta, care culege recolta de pe o suprafata de teren care nu-i apartine, producand astfel proprietarului care, potrivit art. 480 Cod civil, are dreptul sa culeaga fructele, o dauna constand in contravaloarea fructelor insusite pe nedrept. In asemenea situatii, sunt intrunite conditiile prevazute de art. 998 Cod civil, iar posesorul este obligat sa restituie proprietarului terenului fructele culese, acesta avand obligatia ca, potrivit art. 484 Cod civil, sa plateasca cheltuielile facute pentru obtinerea fructelor.1

In acest sens si art. 25 si 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, mentioneaza expres raspunderea pentru fapta ilicita.

Raspunderea civila delictuala opereaza atat in cazul incalcarii unui drept subiectiv, dar si atunci cand sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei.

In aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute in vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale.

Deoarece drepturile subiective si interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase si diferite, la fel sunt si faptele prin care acestea pot fi incalcate.

Legea impune, de regula, obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora.2 Incalcarea acestei obligatii are loc, in principiu, printr-o activitate pozitiva, prin acte comisive, dar fapta ilicita poate imbraca si forma unei inactiuni, in acele situatii cand, potrivit legii, o persoana este obligata sa indeplineasca o activitate sau sa savarseasca o anumita actiune.

6.7.2. Trasaturile caracteristice ale faptei ilcite

Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:3

fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constand intr-o conduita ori manifestare umana exteriorizata;

fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.

6.7.3. Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei

In anumite situatii, desi fapta ilicita provoaca un prejudiciu altei persoane, raspunderea nu este angajata, deoarece este inlaturat caracterul ilicit al faptei.

Cauzele4 care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt: - legitima aparare;- starea de necesitate;- indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;- indeplinirea ordinului superiorului;- exercitarea unui drept;- consimtamantul victimei.

1 Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, decizia nr. 487/5.05.1997, în Culegere de practică judiciară, Iaşi, 1998, pag. 17 2 Mihail Eliescu, op. cit., pag.1413 Liviu Pop, op. cit., pag.2134Iosif Urs, Smaranda Angheni, op. cit., pag.254-258; Maria Gaiţă, Drept civil, Obligaţii, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999, pag. 162-170;Dumitru Văduva, Andreea Tabacu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Paralela 45, 2002, pag.110-113,

51

Legitima aparare este definita in art. 44 din Codul penal in vigoare pana la data de 1 septembrie 2006 , si de art. 22 din noul cod penal5, ca reprezentand o fapta savarsita in scopul apararii vietii, integritatii corporale, a sanatatii, libertatii, onoarei sau bunurilor aceluia care exercita apararea, ale altei persoane sau in apararea unui interes general, obstesc, impotriva unui atac ilicit exercitat de o alta persoana, fapta de aparare prin care se pricinuieste atacatorului, agresorului, o asemenea paguba.6

O persoana este considerata in legitima aparare daca fapta a fost savarsita in urmatoarele conditii:

- exista un atac material, direct, imediat si injust impotriva persoanei care comite fapta;

- atacul sa fie indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general;

- atacul sa puna in pericol grav viata, integritatea corporala , drepturile celui atacat ori interesul public;

- apararea celui care savarseste fapta ilicita sa fie proportionala cu atacul.

Starea de necesitate , definita de art. 45 alin.2 Cod penal in vigoare si de art. 23 din noul Cod penal, presupune ca fapta a fost savarsita pentru a salva de la un pericol iminent, si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea autorului, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public (interes general).

Fapta ilicita nu va declansa raspunderea civila delictuala, lipsindu-i caracterul ilicit, daca a fost savarsita in indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului.

Executarea ordinului superiorului3 inlatura caracterul ilicit al faptei daca a fost emis de organul competent; emiterea ordinului s-a facut cu respectarea formelor legale; ordinul nu este vadit ilegal sau abuziv, iar modul de executare al ordinului nu este ilicit.

Exercitarea unui drept inlatura caracterul ilicit al faptei daca, prin exercitarea de catre o persoana a prerogativelor conferite de lege dreptului sau, s-au creat anumite restrangeri sau prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei alte persoane.4

Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativa conferita de lege in temeiul careia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea recunoscuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul obstesc si cu normele de convietuire sociala.5

Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernata de doua principii:- dreptul subiectiv civil trebuie sa fie exercitat in limitele sale interne,

respectiv potrivit scopului economic si social in vederea caruia este recunoscut de lege, astfel cum rezulta din prevederile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 ;

- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu buna – credinta, conform dispozitiilor art. 57 din Constitutia Romaniei si art. 970 alin. 1 Cod civil.

5 Noul Cod penal a fost aprobat prin Legea nr. 301/2004, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 575/29.06.2004 şi va intra în vigoare, conform prevederilor cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 552/28.06.2005, la data de 1 septembrie 2006. 6 Mihail Eliescu., op. cit., pag.1523 Curtea de Apel Târgu – Mureş, decizia civilă nr. 63 A/13.06.2002, în Ministerul Justiţiei, Culegere de practică judiciară, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 35-364 Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.2045 Ion Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1988, pag. 49

52

Daca dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja raspunderea civila delictuala a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat.

In dreptul civil, prin abuz de drept se intelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea principiilor exercitarii sale.

Exercitarea unui drept va fi considerata abuziva doar atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in intentia de a pagubi o alta persoana.

Instantele judecatoresti au decis ca „ desi de natura a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit si astfel nu se pune problema angajarii unei raspunderi civile cand ea este savarsita cu permisiunea legii. Este cert, ca cel ce exercita prerogativele pe care legea le recunoaste dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat ca actioneaza ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului sau aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. In acest sens, exercitarea dreptului constitutional al liberului acces la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutia Romaniei nu poate fi calificata ca o fapta ilicita.”1

Sanctiunea care intervine in cazul abuzului de drept consta in obligarea autorului abuzului la plata despagubirilor pentru prejudiciul de natura patrimoniala sau morala cauzat prin exercitarea abuziva a dreptului sau.

Consimtamantul victimei reprezinta o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei in masura in care victima prejudiciului a fost de acord, inainte de savarsirea faptei, ca autorul acesteia sa actioneze intr-un anumit mod, desi exista posibilitatea producerii unei pagube.

6.8. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate2, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.3

Codul civil impune aceasta cerinta prin art. 998 – 999; astfel potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului care cauzeaza altuia prejudiciul, iar conform art. 999, raspunderea este angajata nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si de acela cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.

Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, in conditiile in care caracterul ilicit ala cesteia este dat de imprejurarea ca prin ea a fost incalcat dreptul obiectiv si a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.

Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse urmatoarele criterii4: sistemul cauzalitatii necesare,5 potrivit caruia cauza este fenomenul care, precedand

efectul, il provoaca in mod necesar;

sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile6, care considera ca fenomenul – cauza nu actioneaza izolat, ci este conditionat de mai multi factori care, nu produc in mod nemijlocit efectul, dar il favorizeaza, astfel incat aceste conditii alcatuiesc, impreuna cu imprejurarea cauzala, o unitate indivizibila, in cadrul careia ele ajung sa dobandeasca, prin interactiune cu cauza, un rol cauzal.

1 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2788/30.05.2001, în „Pandectele Române” nr. 2/2002, pag. 62 2 Mihail Eliescu, op. cit., pag 115-1120; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.175 - 1783 Neculaescu Sache, Răspunderea civilă delictuală. Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul civil român, Ed. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1994, pag.994 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.200-2002; 5 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag.97; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.1776 Valeriu Stoica, Relaţia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale în procesul penal , în „Revista Română de Drept” nr. 2/1984, pag. 35; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 765/1990, în „Dreptul” nr.6/1991, pag.66

53

6.9. Vinovatia6.9.1. Notiune

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite in raport de fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.1

6.9.2 Structura vinovatiei

Vinovatia este alcatuita in structura sa din doi factori:- factorul intelectiv, implica un anumit nivel de cunoastere a semnificatiei

sociale a faptei savarsite si a urmarilor pe care aceasta le produce;- factorul volitiv, care consta in actul de deliberare si de decizie a autorului

faptei ilicite.

6.9.3. Formele vinovatiei

Codul penal stabileste o reglementare juridica cu caracter general a vinovatiei. Dispozitiile cuprinse in art. 19 din Codul penal in vigoare si art. 20 din noul Cod penal, stabilesc continutul vinovatiei, formele vinovatiei si modalitatile acestora.2

Codul penal reglementeaza doua forme de vinovatie: intentia si culpa. Intentia se poate prezenta in doua modalitati:

1. intentie directa, cand autorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea faptei;

2. intentie indirecta, cand autorul prevede rezultatul faptei si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

Culpa este de doua feluri:1.imprudenta (usurinta),cand autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta,

socotind, fara temei, ca el nu se va produce;2. neglijenta, cand autorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l

prevada.

6.9.4. Cauzele care inlatura vinovatia

Cauzele care inlatura vinovatia3 sunt imprejurarile care impiedica atitudinea psihica a persoanei fata de fapta si urmarile acesteia. Aceste cauze sunt:

fapta victimei insesi; fapta unui tert pentru care autorul nu este tinut sa raspunda; cazul fortuit; forta majora.

1 Mihail Eliescu, op. cit., pag.176; Maria Gaiţă, op. cit., pag.190 –191;Liviu Pop, op. cit., pag. 2252 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român, Partea generală , vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, pag.114 - 1243 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.216-219; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.250

54

6.9.5. Capacitatea delictuala

Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, adica sa aiba capacitate delictuala. Lipsa discernamantului echivaleaza cu absenta factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.

Analiza capacitatii delictuale impune prezentarea a trei situatii posibile:

1. pentru minori, prin lege se stabileste o prezumtie legala de existenta a discernamantului incepand cu varsta de 14 ani;

2. persoanele nepuse sub interdictie, care sufera de boli psihice care le afecteaza discernamantul, in masura in care au implinit varsta de 14 ani, sunt prezumate ca au capacitate delictuala;

3 in cazul persoanelor puse sub interdictie, raspunderea va fi angajata numai daca victima prejudiciului va reusi sa faca dovada ca la momentul savarsirii faptei ilicite interzisul a actionat cu discernamant.

6.9.6. Proba conditiilor raspunderii civile delictuale

Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere in fata instantei de judecata trebuie sa o dovedeasca, deci sarcina probei revine celui care face o afirmatie.

Procesul civil fiind pornit de catre reclamant, prin introducerea cererii de chemare in judecata, acesta trebuie sa-si dovedeasca pretentia pe care a supus-o judecatii – onus probandi incumbit actori -.

Referitor la proba conditiilor raspunderii civile delictuale, in raport de dispozitiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sa faca dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de proba, inclusiv proba testimoniala.

6.10.Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice

Raspunderea civila delictuala a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitarii functiei ce le revine, vor fi savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

Aceasta forma de raspundere este reglementata prin urmatoarele acte normative:- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice;- Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu

modificarile ulterioare;- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice in regii

autonome si societati comerciale, cu modificarile ulterioare;- Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii,

modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2003 si aprobata cu modificari prin Legea nr. 246/2005.

Persoana juridica este tinuta raspunzatoare pentru faptele persoanelor fizice care intra in componenta sa, dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice, au o raspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, atat in raport cu persoana juridica cat si cu victima prejudiciului.

Victima prejudiciului poate sa cheme in judecata pentru plata de despagubiri:- persoana juridica;

55

- persoana juridica in solidar cu persoanele fizice care au actionat in calitate de organe ale persoanei juridice;

- persoanele fizice.In situatia in care persoana juridica a platit victimei despagubiri va avea posibilitatea sa

intenteze o actiune in regres impotriva persoanei fizice care compune organul de conducere.

CAPITOLUL 7RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE

Codul civil, in art.1000, reglementeaza trei forme de raspundere pentru fapta altuia:

1)raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil);

2)raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil);

56

3)raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 cod civil).

Raspunderea pentru fapta altei persoane reprezinta o derogare de la principiul general, conform caruia orice persoana raspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa fapta.Aceasta forma de raspundere civila delictuala se fundamenteaza pe o prezumtie legala de culpa. Aceasta inseamna ca in toate cazurile de raspundere pentru fapta altuia, in sarcina celui considerat responsabil, opereaza o prezumtie legala de culpa care exonereaza victima de obligatia probei. Prezumtia de culpa este relativa – juris tantum –in cazul parintilor, institutorilor si mestesugarilor si absoluta – juris et de jure – in cazul comitentilor.

7.1. Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori7.1.1. Reglementare

Conform art. 1000 alin. 2 Cod civil, tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii., iar alin. 5 prevede ca acestia sunt exonerati de raspundere daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil.In prezent, textul din Codul civil este interpretat in acord cu dispozitiile constitutionale care instituie egalitatea dintre barbat si femeie1, precum si cu prevederile art. 97 alin. 1 din Codul familiei, conform caruia ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori adoptati.2

In concluzie, ambii parinti raspund solidar daca minorul a savarsit o fapta prin care s-a produs un prejudiciu unei terte persoane.

7.1.2. Fundamentarea raspunderii parintilor

Fundamentarea raspunderii parintilor are la baza exercitarea necorespunzatoare a indatoririlor legale ce le revin fata de copii, care din aceasta cauza savarsesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.Referitor la aceasta problema, in doctrina au fost formulate mai multe teorii:raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de supraveghere a copilului minor3;raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de educare4;raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de a creste copilul, astfel cum aceasta este reglementata in art. 1001 alin. 2 Codul familiei5

Codul civil stabileste un sistem de prezumtii cu privire la raspunderea parintilor, cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Daca victima prejudiciului face dovada laturii obiective a raspunderii civile, respectiv existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite si existenta raportului

1 Traian Ionaşcu, Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al egalităţii sexelor, în „Justiţia Nouă” nr. 2/1950, pag.2132 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pag.510 – 517;Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 375 - 3763 Vasile Longhin, Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori, în „ Legalitatea populară” nr. 6/1956, pag.677; Otilia Calmuschi, Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor, în „Studii şi Cercetări Juridice” nr. 4/1978, pag.347; Teofil Pop, Evoluţia doctrinară şi jurisprudenţială în domeniul răspunderii civile a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori, în „Revista Română de Drept” nr.10/1987, pag.13; Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag. 147 - 1484 Mihail Eliescu, op. cit., pag.2565 Raul Petrescu, Examen al practicii judiciare privind conţinutul prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori, în „Revista Română de Drept” nr. 6/1981, pag. 62; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.203

57

de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, in baza art. 1000 alin. 2 Cod civil, se declanseaza o tripla prezumtie de culpa:1

prezumtia ca in indeplinirea obligatiilor parintesti au existat abateri, constand in actiuni sau inactiuni ilicite;prezumtia de culpa a parintilor, de obicei sub forma neglijentei;prezumtia de cauzalitate intre aceste abateri si fapta prejudiciabila savarsita de copilul minor, in sensul ca neexerciatrea indatoririlor parintesti a facut posibila savarsirea faptei.

7.1.3. Domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 1000 alin. 2 Cod civil

Raspunderea reglementata de art.1000 alin. 2 Cod civil este aplicabila urmatoarelor persoane:parintilor, indiferent daca filiatia copilului este din casatorie sau din afara casatoriei;

adoptatorilor, in situatia in care copilul este adoptat, deoarece in acest caz drepturile si indatoririle parintesti trec de la parintii firesti la adoptator.

7.1.4. Conditiile raspunderii parintilor 7.1.4.1. Conditiile generale

Conditiile generale privesc elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie si se analizeaza in persoana minorului, deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care parintii sunt chemati sa raspunda, respectiv existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia.

Referitor la vinovatie, nu se cere conditia ca minorul sa fi actionat cu discernamant, adica cu vinovatie.

7.1.4.2. Conditiile speciale

Raspunderea parintilor implica existenta a doua conditii speciale:- copilul sa fie minor;- copilul sa locuiasca cu parintii sai.

Copilul sa fie minorReferitor la aceasta conditie, prevederile art. 1000 alin. 2 Cod civil au in vedere ca

minoritatea trebuie sa existe la momentul savarsirii faptei ilicite. Astfel, parintii sunt tinuti raspunzatori chiar daca intre timp copilul a implinit varsta de 18 ani.

Parintii nu raspund in urmatoarele situatii:- minorul a dobandit capacitate deplina de exercitiu prin casatorie. Aceasta

situatie se aplica femeii care se casatoreste la 16 ani, sau chiar 15 ani, dar in acest din urma caz, este necesara incuviintarea primarului general al municipiului Bucuresti sau a presedintelui Consiliului judetean, in raza teritoriala a caruia domiciliaza femeia;

- pentru copilul major lipsit de discernamant ca efect al alienatiei ori debilitatii mintale, fara deosebire cum cum este sau nu pus sub interdictie.

Copilul sa locuiasca cu parintii sai1 Liviu Pop, op. cit., pag.240; Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag.147

58

Comunitatea de locuinta a copilului cu parintii sai rezulta din dispozitiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, care se refera la copiii minori care locuiesc cu parintii.

De regula, locuinta copilului coincide cu domiciliul. Sub acest aspect, art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 dispune ca domiciliul legal al minorului este la parintii sai, iar atunci cand parintii nu au locuinta comuna, domiciliul este la acela dintre parinti la care copilul locuieste statornic.

Potrivit art. 100 Codul familiei, copilul minor locuieste cu parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului.

Referitor la cea de a doua conditie speciala, prezinta interes nu domiciliul minorului, ci locuinta acestuia.

Raspunderea parintilor se va angaja si in acele situatii in care nu este indeplinita conditia comunitatii de locuinta la data savarsirii faptei prejudiciabile de catre minor, deoarece fundamentarea acestei forme de raspundere este insasi indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor parintesti. Asemenea situatii pot sa apara in urmatoarele cazuri:

minorul a parasit locuinta parintilor , fara acordul acestora; minorul se afla, temporar, la rude sau prieteni; minorul se afla internat in spital; minorul a fugit dintr-o scoala speciala de munca si reeducare in care se afla

internat1.In cazul minorul a fost incredintat unuia dintre parinti printr-o hotarare judecatoreasca, va

raspunde numai parintele caruia i-a fost incredintat copilul, deoarece numai acest parinte exercita drepturile si indatoririle parintesti fata de minor.

7.1.5. Inlaturarea prezumtiilor stabilite privind raspunderea parintilor

Conform art. 1199 Cod civil, prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Prezumtiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv si pot fi absolute sau relative.

Prezumtiile legale absolute sunt acelea impotriva carora, in principiu, nu este permisa dovada contrara, iar prezumtiile legale relative sunt acelea impotriva carora se poate face proba contrara.2

Potrivit art. 1000 alin. 5 Cod civil, parintii sunt aparati de raspundere daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil.

In raport de aceasta prevedere legala, in doctrina si jurisprudenta s-a afirmat ca prezumtia de culpa a parintilor este o prezumtie legala relativa, deoarece poate fi rasturnata prin proba contrara.

Obiectul probei contare trebuie sa il constituie faptul ca parintii si-au indeplinit in mod ireprosabil indatoririle ce le reveneau, ca nu se poate retine un raport de cauzalitate intre fapta lor – ca parinti ce nu si-au facut datoria fata de copilul minor – si fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita de minor.3

1 Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1828/10.10.1980, Ioan Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980 – 1985, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1986, pag. 1522 Gabriel Boroi, op. cit., pag.1323 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 241

59

7.1.6. Efectele raspunderii parintilor

Daca sunt indeplinite conditiile generale si speciale ale acestei forme de raspundere, parintii vor fi tinuti sa raspunda integral fata de victima prejudiciului cauzat de minor.

In situatia in care minorul nu are discernamant, vor raspunde numai parintii.Daca la momentul savarsirii faptei minorul a actionat cu discernamant, victima are

urmatoarele posibilitati: sa-l cheme in judecata pe minor; sa-i cheme in judecata pe parinti; sa cheme in judecata minorul si ambii parinti; sa cheme in judecata minorul si unul dintre parinti.

Daca minorul este chemat in judecata el va raspunde in temeiul art. 998 – 999 Cod civil, pentru fapta proprie.

In masura in care parintii au platit victimei despagubirile datorate pentru fapta savarsita de minorul cu discernamant, vor avea la indemana o actiune in regres impotriva minorului, recuperand ce au platit pentru minor.

Daca un parinte a platit integral despagubirea, acesta are o actiune in regres impotriva celuilalt parinte, actiunea divizibila pentru jumatate din suma platita, deoarece obligatia de plata a parintilor este o obligatie solidara.

7.2. Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor7.2.1 Reglementare

Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile incredintate.

Spre deosebire de parinti, institutori si artizani, comitentii nu sunt exonerati de raspundere daca dovedesc ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil, deoarece nu sunt mentionati in alin. 5 al art. 1000 Cod civil in categoria persoanelor care pot fi exonerate de raspundere.

7.2.2. Domeniul de aplicare al art. 1000 alin.3 Cod civil

Analiza domeniului de aplicare a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneste de la ideea ca nu exista o definitie a termenilor de comitent si prepus.

Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de comitent in raport cu alta persoana, intre cele doua persoane trebuie sa existe un raport de subordonare, in care prepusul se afla in subordinea comitentului. Raportul de subordonare reprezinta temeiul raportului de prepusenie.

Conditia raportului de subordonare este indeplinita in toate cazurile in care, pe baza acordului de vointa dintre ele, o persoana fizica sau juridica a incredintat unei persoane fizice o anumita insarcinare din care s-a nascut dreptul comitentului de a da instructiuni, a indruma si controla activitatea prepusului.

Izvoarele raportului de prepusenie sunt variate: contractul individual de munca1; calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste, contractul de mandat, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte stricta a

mandatarului fata de mandant; contractul de antrepriza, daca din continutul sau rezulta o subordonare foarte stricta

a antreprenorului fata de beneficiarul lucrarii;

1 Ion Traian Ştefănescu, Dreptul muncii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, pag. 169

60

situatia militarului in termen.

7.2.3. Fundamentarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Pentru fundamentarea raspunderii comitentului in doctrina si jurisprudenta s-au propus mai multe teorii 1:

teoria prezumtiei legale de culpa, conform careia raspunderea comitentului se intemeiaza pe o culpa in alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe culpa in supravegherea prepusului – culpa in vigilendo; teorie ce nu poate fi aplicata in ipoteza in care alegerea prepusului se face prin concurs;

teoria riscului, potrivit careia cel ce profita de activitatea prepusului trebuie sa-si asume si riscurile care decurg din aceasta activitate; teorie criticata pentru ca nu explica dreptul comitentului de a formula actiunea in regres impotriva prepusului pentru a obtine restituirea despagubirilor platite victimei;

teoria potrivit careia culpa prepusului este culpa comitentului, avand drept argument faptul ca prepusul actioneaza ca un mandatar al comitentului. Principalele critici aduse acestei teorii se refera la faptul ca raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altei persoane si nu pentru propria fapta, precum si ca reprezentarea este valabila numai in materia actelor juridice nu si a faptelor juridice;

teoria garantei comitentului fata de victima faptului prejudiciabil, bazata pe o prezumtie absoluta de culpa, garantie care rezulta din faptul ca, in temeiul raportului de prepusenie, comitentul exercita supravegherea, indrumarea si controlul activitatii prepusului.

Teoria garantiei este acceptata si constituie opinia dominanta in doctrina si jurisprudenta2.

7.2.4. Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

7.2.4.1. Conditii generale

Conditiile generale ale raspunderii comitentului sunt conditiile raspunderii pentru fapta proprie si trebuie sa fie indeplinite de prepus:

- existenta prejudiciului;- existenta faptei ilicite savarsite de prepus;- raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;- vinovatia prepusului.

7.2.4.2. Conditii speciale

Alaturi de conditiile generale, pentru angajarea raspunderii comitentului se cer intrunite doua conditii speciale3:

- existenta raportului de prepusenie la dat savarsirii faptei ilicite;1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 216; Aurelian Ionaşcu, Examen teoretic al practicii judiciare privind repararea prejudiciului cauzat de prepuşi sau de lucruri, în „Revista Română de Drept” nr. 2/1978, pag.29; Liviu Pop, op. cit., pag.274-279; Maria Gaiţă, op. cit., pag.220-224; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.265-267; Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Drept civil. Curs selectiv pentru examenul de licenţă, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag.252-253; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.283-291; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.280-2842 Tribunalul Suprem, Secţia civilă, deciziile nr. 392/14.03.1981 şi 402/17.03.1981,în Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1981, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag.112-116 3 Victor Scherer, Raul Petrescu, Natura şi condiţiile răspunderii comitentului, în „Revista Română de Drept” nr. 10/1983, pag.14-17

61

- savarsirea faptei ilicite de catre prepus in functiile ce i-au fost incredintate de comitent.

Referitor la cea de a doua conditie speciala se impun urmatoarele precizari1:- comitentul nu va raspunde in cazurile in care prepusul a savarsit o fapta

ilicita care nu are legatura cu exercitiul functiei incredintate2 ( de exemplu, fapta prejudiciabila a fost savarsita in timpul concediului de odihna) ;

- comitentul nu raspunde daca victima a cunoscut faptul ca prepusul actioneaza in interesul sau propriu sau cu depasirea atributiilor ce decurg din functia incredintata si nici atunci cand activitatea prepusului a iesit de sub controlul exercitat de comitent.

In practica instantelor judecatoresti s-a retinut ca una dintre conditiile prevazute de art. 1000 alin. 3 Cod civil pentru angajarea raspunderii comitentului consta in aceea ca fapta prepusului sa fi fost savarsita in indeplinirea functiilor care i-au fost incredintate acestuia din urma. Fapta savarsita de un salariat cu ocazia unui transport in interesul unitatii la care este angajat indeplineste aceasta cerinta, chiar daca acesta nu a respectat traseul stabilit in foaia de parcurs. In consecinta, este antrenata raspunderea unitatii pentru prejudiciul creat de prepusul sau in aceste conditii.3

7.2.5. Efectele raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

7.2.5.1. Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si victima prejudiciului

Victima prejudiciului are urmatoarele posibilitati:

sa-l cheme in judecata pe comitent pentru a se despagubi, in temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil;

sa-l cheme in judecata pe prepus, in temeiul art. 998 – 999 Cod civil; sa cheme in judecata comitentul si prepusul, pentru a fi obligati in solidar la plata

despagubirilor.Pentru a se exonera de raspundere, comitentul poate invoca numai acele imprejurari care

erau de natura sa inlature raspunderea pentru fapta proprie a prepusului.

7.2.5.2. Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si prepus Daca comitentul a acoperit prejudiciul, va avea la indemana o actiune in regres impotriva

prepusului, care este autorul faptei ilicite, deoarece:- raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia si nu o

raspundere pentru fapta proprie;- raspunderea comitentului reprezinta o garantie pentru victima;- prejudiciul trebuie sa fie acoperit de cel care l-a produs, adica de prepus.

In practica judiciara4 s-a retinut faptul ca unitatea comitenta nu are in raporturile cu prepusul, persoana incadrata in munca, pozitia unui codebitor solidar. Dispozitiile art. 1052 si 1053 Cod civil, potrivit carora obligatia solidara se imparte de drept intre debitori, codebitorul solidar care a platit debitul neputand pretinde de la fiecare codebitor decat partea acestuia, nu

1 Ovidiu Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, op. cit., pag. 226-2272 Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 272/4.02.1982, în Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1982, pag. 3123 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, decizia nr. 1673/2000, în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002, pag.1734 Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 392/14.03.1981 şi decizia civilă nr. 1779/17.11.1981, în Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1981, pag. 113-117

62

sunt aplicabile in raporturile dintre comitent si prepus. Asa fiind, calitatea comitentului de garant, ii da dreptul dupa despagubirea victimei sa se intoarca impotriva prepusului sau pentru intreaga suma platita.

7.3. Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a artizanilor pentru faptele ucenicilor

7.3.1. Notiune si reglementare

Potrivit dispozitiilor art. 1000, alin. 4 Cod civil institutorii si artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere.

Ca si parintii, ei se pot exonera de raspundere, "daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil" (conform art. 1000, alin. 5).

7.3.2. Domeniul de aplicare

Pentru aplicarea prevederilor art. 1000 alin. 4 din Codul civil, doctrina a considerat necesar sa se dea o definitie clara si cuprinzatoare tuturor termenilor intalniti in acest articol.

Institutorii sunt cei care dau instructiuni si asigura supravegherea. In aceasta categorie sunt inclusi educatorii din invatamantul prescolar, invatatorii din invatamantul primar, profesorii din cel gimnazial, liceal, profesional ori tehnic. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din invatamantul superior sau persoanelor ce administreaza activitatea caminelor studentesti.

Literatura juridica actuala foloseste ca inlocuitor al cuvantului "institutor" termenul generic de "profesor". In cadrul acestuia s-au inclus, ca urmare a constatarilor practice judiciare, pedagogii din internatele de elevi si supraveghetorii din taberele si coloniile de vacanta, din institutiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiti de ingrijire parinteasca.

In literatura si practica au existat controverse in legatura cu posibilitatea ca unitatea de invatamant sa fie obligata la reparatie impreuna sau in locul profesorului, pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei.

Majoritatea autorilor, insa, au statuat faptul ca numai o persoana fizica poate fi trasa la raspundere, in speta profesorul, iar nu persoana juridica, reprezentata de o institutie scolara, inspectorat judetean de invatamant sau chiar Ministerul Educatiei si Cercetarii1.

Artizanii, care in doctrina mai sunt numiti si mestesugari, sunt persoane care primesc spre pregatire ucenicii pentru a se forma profesional. Acestia sunt tinuti, in vigoarea obligatiilor de serviciu, la supravegherea ucenicilor.

Artizanii, in sensul articolului 1000 alin. 4, pot fi atat mestesugarii individuali, particulari, cat si unitatile de pregatire practica ce tin de regiile autonome sau de societatile comerciale. Ca si in cazul institutorilor, raspunderea pentru fapta prejudiciabila savarsita de ucenic revine persoanei fizice, mestesugarului, care vine in contact direct cu ucenicul si, deci, are obligatia de a-l instrui si supraveghea.

Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate scolara aflata in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii sau a altui organism central abilitat.

Ucenicii sunt persoane care, spre deosebire de elevi, prin activitatea depusa contribuie atat la insusirea unei meserii, cat si la sporirea profitului meseriasului, care foloseste lucrarile practice executate de ei in scopuri exclusiv personale.

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 252

63

De asemenea, ei nu se pot identifica cu functionarii si muncitorii obisnuiti, din cauza faptului ca sunt beneficiarii unor indatoriri de instruire si supraveghere. Ei dobandesc aptitudinile necesare unei meserii sub indrumarea unei persoane fizice sau juridice, calificata drept artizan.

O controversa ivita in literatura si practica judiciara este cea referitoare la varsta pe care trebuie sa o aiba ucenicul sau elevul pentru a atrage raspunderea artizanului sau institutorului.

O prima opinie are in vedere faptul ca in art. 1000 alin. 2 Cod civil, facandu-se trimitere la raspunderea parintilor, se prevede expres conditia minoritatii copiilor.

S-a considerat astfel, ca articolul 1000 alin. 4 Cod civil, mentioneaza generic termenii de elev si ucenic, si ca urmare, "articolul 1000 alin. 4 Cod civil trebuie sa fie aplicat, indiferent de varsta autorului, desi este greu de admis o raspundere mai larga pentru persoane straine decat pentru parinti"1.

Cealalta teza, in care sunt cuprinse opiniile celor mai multi dintre autori, considera ca institutorii sau artizanii sunt pasibili de raspundere numai in cazul in care fapta pagubitoare a fost savarsita de elevi sau ucenici minori2.

In sustinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente, astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificata cu minoritatea, prezumtia relativa de raspundere a artizanilor si institutorilor isi are temeiul in indatorirea de supraveghere, astfel ca "numai minorii au a fi supravegheati" si faptul ca ar fi nedrept ca institutorii si artizanii sa fie "impovarati cu o prezumtie de raspundere mai intinsa decat cea a parintilor"3.

Un alt argument formulat rezulta din insasi analiza alin. 4 al art. 1000. Astfel, la momentul adoptarii Codului civil, termenul de "institutori" se referea la invatatorii incadrati in ciclul primar al invatamantului, unde se intalnesc numai elevi minori. Prin aplicarea acestui alineat si altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial, liceal), practica judiciara nu a dorit extinderea limitei de varsta a elevilor peste cea a minoritatii. Cat priveste ucenicii, la acea data ei nu puteau fi decat minori, conform legii, majoratul incepand cu varsta de 21 de ani"4.

Practica judiciara a statuat faptul ca alin. 4 al art. 1000 se refera exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane, nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cat se afla sub supravegherea institutorului sau artizanului. In acest din urma caz se poate invoca obligatia de reparare a prejudiciului, conform articolelor 998-999 Cod civil, numai atunci cand se va dovedi legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita a institutorului sau artizanului si paguba pricinuita elevului sau ucenicului.

7.3.3. Fundamentarea raspunderii institutorilor si artizanilor

Fundamentarea acestei forme de raspundere rezulta din insasi formularea art. 1000 alin. 4 Cod civil, care priveste elevii si ucenicii care se afla sub "supravegherea" institutorilor si artizanilor.

Astfel, fundamentarea raspunderii isi are temeiul in neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de supraveghere.

In incercarea lor de a extrage din textul art. 1000 alin. 4 anumite prezumtii, in doctrina s-au formulat mai multe opinii.

Intr-o prima opinie se considera ca raspunderea institutorilor si artizanilor se fundamenteaza pe trei prezumtii:

1 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag. 1612 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 252-254; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 210; Mihail Eliescu, op. cit., pag. 2793 Mihail Eliescu, op. cit., pag. 279-2804 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 255

64

a)prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost indeplinita in mod corespunzator;

b)prezumtia de cauzalitate, dintre neindeplinirea acestei obligatii si savarsirea de catre elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane;

c)prezumtia de vinovatie (culpa) a institutorului sau artizanului in indeplinirea necorespunzatoare a indatoririi ce ii cadea in sarcina1.

A doua opinie, nu cu mult diferita de prima, se intemeiaza tot pe trei prezumtii, respectiv

a)prezumtia de culpa;b)prezumtia de cauzalitate, care o completeaza pe prima;c)prezumtia de garantie, care se afla in continuarea celei de culpa.

In legatura cu aceasta s-a spus ca paratul, pentru a inlatura obligatia de a repara prejudiciul, trebuie sa probeze faptul ca s-a aflat intr-o imposibilitate obiectiva de a-si indeplini indatorirea de supraveghere, o simpla dificultate nefiind de ajuns2.

7.3.4.Conditiile raspunderii institutorilor si artizanilor7.3.4.1 Conditii generale

Pentru angajarea raspunderii institutorilor si artizanilor, conform articolului 1000 alin. 4 Cod civil, reclamantul trebuie sa probeze conditiile raspunderii pentru fapta proprie:

a)existenta prejudiciului;b)existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului;c)existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si

prejudiciu;d) existenta vinovatiei elevului sau ucenicului. In opinia celor mai multi

dintre autori, existenta acestei din urma conditii nu este necesara. Raspunderea va fi angajata si in cazul in care nu se face dovada capacitatii delictuale a elevului, cand acesta era lipsit de discernamant ori avea un discernamant diminuat, in aceasta situatie supravegherea trebuind sa fie mai stricta.

In momentul in care reclamantul a probat aceste conditii generale, el nu va fi nevoit sa faca dovada si a conditiilor pe care se fundamenteaza raspunderea pentru ca, dupa cum am vazut, acestea sunt prezumate de lege. Iar cum aceste prezumtii sunt relative, conform art. 1000 alin. 5 Cod civil, cel chemat sa raspunda va putea face dovada ca, desi a actionat cu maximum de diligenta, fapta prejudiciabila nu a putut fi prevenita.

Ca urmare a inlaturarii acestei prezumtii va putea fi angajata raspunderea parintilor pentru copilul minor3.

7.3.4.2.Conditiile speciale ale raspunderii institutorilor si artizanilor

Pentru ca institutorii si artizanii sa poata raspunda in baza art. 1000 alin. 4, se mai cer indeplinite inca doua conditii:

a)cel ce a cauzat prejudiciul sa aiba calitatea de elev ori ucenic si sa fie minor;b)fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sa fi fost savarsita in timp ce elevul sau

ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului.In practica judiciara au aparut insa cazuri in care desi elevul sau ucenicul trebuia sa fie

sub supravegherea institutorului sau artizanului, in fapt el nu se gasea sub aceasta supraveghere.

1 C.onstantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 2552 Mihail Eliescu, op. cit., pag. 2813 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 255

65

Instanta a hotarat in acest caz ca desi elevul ori ucenicul nu se afla, in fapt, sub supravegherea sa, artizanul sau institutorul va putea fi tras la raspundere atunci cand, prin fapteoemisive sau comisive contrare indatoririlor legale ce ii incumbau, a favorizat sustragerea de sub supraveghere1 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipseste sau intarzie de la cursuri, permitand prin aceasta sa se savarseasca o fapta ilicita producatoare de prejudicii).

Institutorul sau artizanul se va putea insa exonera de raspundere daca va dovedi ca elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii, acesta neavand posibilitatea de a impiedica savarsirea faptei prejudiciabile.

In final, hotararea judecatoreasca va trebui sa constate faptul ca institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vina in supraveghere.

7.3.5. Efectele raspunderii institutorilor si artizanilor

In masura in care toate conditiile general si speciale sunt indeplinite, institutorul sau artizanul va fi obligat sa presteze o reparatie integrala a prejudiciului. Reclamantul are insa posibilitatea sa cheme in justitie:

- pe elev ori ucenic;- pe elev ori ucenic si institutor si artizan impreuna.

Acestia sunt raspunzatori in solidum fata de victima. In cazul in care institutorul sau artizanul va dovedi faptul ca desi si-a indeplinit indatorirea de supraveghere nu a putut preveni savarsirea faptei prejudiciabile, se va putea atrage, in subsidiar, raspunderea parintilor, invocand ca motiv neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de a asigura educatia copilului minor2.

Pentru toate situatiile in care institutorul sau artizanul a platit integral despagubirea victimei, acesta are o actiune in regres contra elevului sau ucenicului pentru a carui fapta personala a raspuns. In aceste cazuri art. 1000 alin. 4 Cod civil functioneaza ca o garantie pentru victima, iar actiunea in regres se exercita conform ar. 998-999 Cod civil si isi are temeiul in efectele subrogatiei legale prin plata creditorului.

Actiunea in regres are ca principiu repararea integrala a prejudiciului, astfel ca autorul direct al faptei pagubitoare va fi obligat sa inmaneze institutorului sau artizanului intreaga despagubire pe care acesta a fost nevoit sa o plateasca victimei3.

1 Tribunalul Suprem, Decizia nr. 4/17 ian. 1977; în Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1977, pag. 310-3132 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 2573 Ibidem, op. cit., pag. 257; Liviu Pop, op. cit., pag. 254

66

CAPITOLUL 8RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE, DE

RUINA EDIFICIULUI SI DE LUCRURI IN GENERAL

8.1. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale8.1.1. Notiune si reglementare

Potrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care se serveste de dansul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scapat.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 55/20021, in art. 3 prevede ca proprietarii sau detinatorii temporari ai cainilor suporta raspunderea stabilita de lege.

8.1.2. Domeniul de aplicare

Domeniul de aplicare al acestei forme de raspundere implica determinarea persoanelor care sunt chemate sa raspunda, precum si a animalelor pentru care a fost instituita aceasta raspundere.2

1 O.U.G nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, publicată în M.Of. nr. 311/10.05.20022 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.253-255; Liviu Pop, op. cit., pag. 306-309; Maria Gaiţă, op. cit., pag.248-250; Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., pag. 163-164; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.288-292; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 313; Dumitru Văduva , Andreea Tabacu, op. cit., pag.

67

Referitor la persoanele care sunt chemate sa raspunda, conform art. 1001 Cod civil, raspunderea revine persoanei care exercita paza juridica a animalului la momentul producerii prejudiciului.

Prin paza juridica se intelege dreptul pe care il are o persoana de a se folosi in interes propriu de animalul respectiv, ceea ce presupune prerogativa de comanda si supraveghere a animalului.

Paza juridica se prezuma ca apartine proprietarului, pana la proba contrara, precum si persoana carei proprietarul i-a transmis paza juridica, cum ar fi uzufructuarul, chiriasul, comodatarul.

In practica instantelor judecatoresti1 s-a retinut ca, in raport cu dispozitiile art. 1001 Cod civil, persoanele care sunt tinute a raspunde pentru prejudiciul produs de animale, sunt acelea care aveau paza juridica in momentul producerii pagubei. Daca animalul apartine in coproprietate, mai multor titularii, acestia au paza juridica, care atrage raspunderea solidara pentru prejudiciul cauzat de animal.

Intr-o alta cauza, avand ca obiect actiunea in despagubiri formulata de proprietarul unui autoturism avariat de cainele paratului, instanta a admis actiunea cu motivarea ca „in situatia in care cainele paratului, scapat de sub supraveghere, a produs un prejudiciu reclamantului, raspunderea civila delictuala a paratului este antrenata in conditiile art. 1001 cod civil, potrivit carora proprietarul unui animal raspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta, fie ca animalul se afla in paza sa , fie ca a scapat.”2

Paza juridica nu se confunda cu paza materiala, deoarece aceasta din urma presupune doar un contact material cu animalul. Au paza materiala a animalului: ciobanul, vacarul, zootehnicianul.

Cu privire la animalele pentru care se aplica dispozitiile art. 1001 Cod civil, raspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de:

- animalele domestice;3

- animalele salbatice aflate in captivitate (gradini zoologice, circuri);- animalele salbatice din rezervatii si parcuri de vanatoare.

Pentru animalele salbatice care se gasesc in stare de libertate nu sunt aplicabile dispozitiile art. 1001 Cod civil. Pentru acestea exista Legea nr. 103/19964, care in art. 14 alin. 2, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 193/2005, prevede ca raspunderea civila pentru cauzele provocate de vanatul din speciile prevazute la anexa 1 la Lege revine gestionarului fondului de vanatoare, iar pentru cele cauzate de vanatul din speciile prevazute in anexa 2 la Lege , autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, in masura in care nu si-au indeplinit obligatiile privind prevenirea si limitarea acestora. In acest caz este vorba de o raspundere pentru fapta proprie, in temeiul art. 998 – 999 Cod civil si nu o raspundere pentru prejudiciul cauzat de animal, in temeiul art.1001 Cod civil.5

136; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag. 309-3121 Curtea de Apel Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 193/1998, în „Revista juridică a Olteniei” nr. 1-2/1999, pag.352 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, decizia nr. 2449/2000, în Culegere…., pag.175-1763 Curtea de Apel Suceava, Secţia civilă, decizia nr. 721/24.03.2001, în Buletinul Jurisprudenţei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, pag.544 Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, modificată prin Legea nr. 654/2001, publicată în M.Of. nr. 749/23.11.2001 şi republicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 328/17.05.2002, fiind ulterior modificată prin Ordinul nr. 491/2003 al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, publicat în ,,Monitorul Oficial” nr. 563/5.08.2003 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 193/2005, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 1179/28.12.2005.5 Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, op. cit., pag.265-266; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.311-312

68

8.1.3. Fundamentarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale

Pentru fundamentarea acestei forme de raspundere in doctrina s-au formulat trei opinii:1.fundamentarea raspunderii pe ideea de risc, in sensul ca cel care beneficiaza de

foloasele de pe urma unui animal trebuie sa suporte si consecintele negative produse de acesta;2.fundamentarea raspunderii pe ideea unei prezumtii de culpa in supravegherea

animalului,3. fundamentarea raspunderii de ideea de garantie pe care paznicul juridic trebuie

sa o asigure tertilor.

8.1.4. Conditiile raspunderii pentru fapta animalului

Pentru angajarea raspunderii, victima prejudiciului trebuie sa faca dovada ca prejudiciul a fost cauzat de catre animal, precum si a faptului ca la momentul producerii prejudiciului animalul se afla in paza juridica a persoanei de la care se pretind despagubiri.

Paznicul juridic se poate exonera de raspundere daca va dovedi ca prejudiciul s-a produs datorita faptei victimei insesi; faptei unei terte persoane pentru care nu este tinut sa raspunda sau unui caz de forta majora.

Raspunderea pentru fapta animalelor este conditionata de imprejurarea ca la producerea rezultatului pagubitor, animalul a participat activ, iar participarea acestuia sa imbrace caracterul unei fapte distincte cu forta cauzala proprie.

Raspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv si se justifica nu prin conduita sa culpabila, ci prin existenta raportului de cauzalitate intre fapta animalului aflat sub paza sa si prejudiciul cauzat persoanei vatamate.

8.1.5. Efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale

Victima prejudiciului produs de animal are dreptul sa solicite despagubiri:- de la cel care are paza juridica a animalului, in temeiul art. 1001 Cod civil;- de la cel care are paza materiala a animalului, in temeiul art. 998-999 Cod

civil.1

Paznicul juridic al animalului, daca a platit despagubirile, poate formula actiune in regres impotriva paznicului material, in temeiul art. 998 – 999 Cod civil.2

8.2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.2.1. Notiune si reglementare

Conform art. 1002 Cod civil, proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.

8.2.2. Domeniul de aplicare

1 Curtea de Apel Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 2532/1998, Victoria Daha, Constantin Furtună, Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul 1997, Fundaţia Eugeniu Carada, Craiova, 1998, pg.1122 Valeriu Stoica, Flavius Baias, Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material, în „Studii şi cercetări juridice” nr. 17/1987, pag.48-53

69

Determinarea domeniului de aplicare al raspunderii instituite prin art. 1002 Cod civil, impune prezentarea urmatoarelor notiuni3:

- edificiu;- notiunea de ruina a edificiului;- lipsa de intretinere a edificiului;- viciu de constructie;- persoana raspunzatoare.

Prin edificiu se intelege orice constructie realizata de om prin asamblarea trainica a unor materiale care, prin incorporarea lor in sol sau la alta constructie, devine, in mod durabil, un imobil prin natura sa.2

Ruina edificiului reprezinta daramarea completa sau partiala a edificiului, dezagregarea materialului, caderea unei parti, desprinderea unor elemente de constructie.3

Ruina edificiului trebuie sa fie urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.Raspunderea pentru ruina edificiului apartine proprietarului din momentul cauzarii

prejudiciului, chiar daca imobilul format obiectul unui contract de locatiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct.

Daca imobilul este in proprietate comuna, coproprietarii raspund solidar, iar daca exista un drept de superficie, raspunde superficiarul, care are calitatea de proprietar al constructiei.

8.2.3. Fundamentarea raspunderii pentru ruina edificiului

In legatura cu fundamentarea raspunderii pentru ruina edificiului, in doctrina si jurisprudenta au fost formulate doua teorii:

- teoria raspunderii subiective,4 potrivit careia la baza raspunderii se afla o prezumtie de culpa datorata lipsei de intretinere sau unui viciu de constructie;

- teoria raspunderii obiective5, conform careia raspunderea se intemeiaza pe ideea unei obligatii legale de garantie6, pe care proprietarul edificiului o datoreaza tertilor, independenta de orice culpa din partea proprietarului.

8.2.4. Conditiile raspunderii

Pentru a fi angajata raspunderea proprietarului sau a superficiarului, in baza art. 1002 Cod civil, victima trebuie sa dovedeasca:

- existenta prejudiciului;- existenta faptei ilicite, care consta in ruina edificiului;- existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si ruina edificiului;- imprejurarea ca ruina edificiului este determinata de lipsa de intretinere

sau de un viciu de constructie.Proprietarul sau superficiarul nu vor putea inlatura aplicarea raspunderii dovedind faptul

ca au luat toate masurile de intretinere a edificiului sau de prevenire a viciilor constructiei, dar se pot exonera de raspundere daca vor dovedi existenta uneia dintre urmatoarele cauze:

- fapta victimei;

3 Maria Gaiţă, op. cit., pag.252 –253; Dumitru Văduva, Andreea Tabacu, op. cit., pag.1372 Liviu Pop, op. cit., pag.3113 Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.3184 Tudor R.Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.251-2525 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag.243;6 Mihail Eliescu, op. cit., pag.417

70

- fapta unui tert pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt tinuti sa raspunda;

- forta majora.

8.2.5. Efectele raspunderii

Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1002 Cod civil, proprietarul sau superficiarul vor fi obligati sa plateasca victimei despagubiri.

In cazul in care ruina edificiului se datoreaza altei persoane, proprietarul sau superficiarul vor recupera despagubirile platite victimei, printr-o actiune in regres.

Actiunea in regres se va intenta, dupa caz, impotriva:- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparatiile ce cadeau in

sarcina lor;- constructorului sau proiectantului, daca ruina edificiului a fost determinata

de un viciu de constructie;- vanzatorului de la care a fost cumparat imobilul, deoarece vanzatorul are

obligatia sa-l garanteze pe cumparator pentru viciile ascunse ale lucrului.1

Actiunea in regres se va intemeia pe contractul incheiat intre proprietar si persoana culpabila, iar in lipsa unui contract pe raspunderea pentru fapta proprie, conform art. 998 – 999 Cod civil.

8.3. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

8.3.1.Aparitia principiului raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub paza

Principiul raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general este consacrat in Codul civil in art.1000 alin.1, care prevede ca „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra.”

Art.1000 alin.1 din Codul nostru civil reproduce prevederile cuprinse in art.1384 din Codul civil francez.

Initial, in doctrina si jurisprudenta franceza, precum si a altor state care au receptionat Codul civil francez de la 1804, pana aproape de sfarsitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut in unanimitate ca acest alineat din cod nu constituie decat o enuntare a cazurilor de raspundere pentru prejudiciile cauzate de animale si ruina edificiului, reglementate in textele subsecvente. Ulterior, jurisprudenta franceza a admis principiul general al responsabilitatii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neinsufletite aflate in paza cuiva, avand in vedere lucrarile adeptilor teoriei riscului, a unei responsabilitati obiective. Doctrina franceza2 moderna a recunoscut aplicarea textului in discutie nu numai lucrurilor mobile ci si imobilelor, nu numai lucrurilor ” periculoase”, dar si a celor care nu sunt periculoase, lucrurilor actionate de mana omului si lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cand paguba este produsa de viciul lucrului, lucrurilor aflate in miscare si lucrurilor aflate in stationare.

In tara noastra, raspunderea in baza art.1000 alin.1 Cod civil a fost pentru prima data aplicata in decizia din 13 februarie 1907 a Curtii de Apel din Bucuresti3, prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene, acesta fiind inlocuit cu o prezumtie de culpa rezultand din

1 Coordonator Ion Dogaru, Drept civil. Contractele speciale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag.125-1312 Corinne Renault- Brahinsky, op. cit., pag.145-146; Muriel Burgeois, op. cit., pag.213;3 „Dreptul” nr.21/1907, pag.167-170;

71

lipsa de paza a lucrului, precum si in decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iasi1care, depasind chiar solutiile admise la acea data in jurisprudenta franceza, constata in art.1000 alin.1 Cod civil o prezumtie absoluta de culpa, care nu poate fi rasturnata, deoarece alin.5 din acelasi articol nu prevedea aceasta posibilitate, fiind exoneratoare numai culpa victimei si forta majora.

Punctul culminant al dezvoltarii practicii judiciare in aceasta materie il reprezinta decizia nr.333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curti de Casatie2, in care se arata: ”Este de principiu ca raspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neinsufletite este o raspundere obiectiva bazata pe ideea de risc existenta ei fiind subordonata unei singure conditii: stabilirea raportului cauzal intre dauna si faptul generator al acesteia, deci independent de orice culpa a proprietarului care are paza juridica a lucrului.”

8.3.2. Fundamentarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Toate discutiile si teoriile elaborate referitor la fundamentarea intregii raspunderi civile, in special a raspunderii civile delictuale, in dreptul civil modern isi au originea, direct sau indirect, in incercarile de a gasi o explicatie sau un fundament corespunzator, raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Opiniile si solutiile propuse in doctrina si jurisprudenta se incadreaza in cele doua mari conceptii: conceptia raspunderii subiective si conceptia raspunderii obiective.

8.3.2.1. Conceptia raspunderii subiective

Potrivit acestei conceptii, raspunderea prevazuta de art.1000 alin.1 Cod civil se fundamenteaza pe ideea de culpa a paznicului juridic al lucrului.

In planul conceptiei subiective, legate de traditia Codului civil, s-au inscris urmatoarele teorii:

prezumtia relativa de culpa a paznicului juridic; prezumtia absoluta de culpa a paznicului juridic; cu consecinta ca numai forta

majora ar putea rasturna o asemenea prezumtie; existenta unei culpe in paza juridica, prin care s-a incercat sa se elimine

inconvenientele teoriilor precedente, apreciindu-se ca aparitia prejudiciului este cea mai buna dovada ca nu s-a executat obligatia de paza juridica.

Intr-o prima explicatie, s-a afirmat ca, prin acest text al Codului civil, legiuitorul a instituit o prezumtie legala de culpa a paznicului juridic pentru neindeplinirea obligatiei de supraveghere a lucrului, ceea ce a facut posibila cauzarea prejudiciului suferit de victima. Asa fiind, paznicul juridic poate inlatura aceasta prezumtie prin dovada lipsei de culpa.3

Curand s-a putut constata ca dovada lipsei de culpa era usor de facut, astfel incat victimele ajungeau in situatia de a nu putea obtine repararea prejudiciului.

Dincolo de formularile si de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii, ele sunt marcate de incercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despagubiri pe temeiuri legate de vinovatie si imputabilitate.

8.3.2.2. Conceptia raspunderii obiective

1 „Dreptul” nr.34/1908, pag.273-276;2 „Pandectele Române” nr. 1/1939, pag.152;3 Traian Ionaşcu, Eugen Barasch, Răspunderea civilă delictuală – culpa element necesar al răspunderii, în „Studii şi cercetări juridice” nr.1/1970, pag.27-30; J.Carbonnier, Droit civil. Les biens et les obligations, Tome II, Paris, 1957, pag.571;

72

Conform acestei conceptii, alcatuita din mai multe teorii, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independenta de ideea de culpa, dovedita sau prezumata, a paznicului juridic.

Unii autori1 au sustinut ca raspunderea pentru lucruri se explica prin teoria riscului – profit, in sensul ca cel ce profita de foloasele lucrului trebuie sa suporte si riscul repararii prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru.

O alta teorie este aceea a prezumtiei de raspundere, care a fost criticata deoarece raspunderea ca atare, care se materializeaza in obligatia de despagubire, nu poate fi prezumata.

Concluzionand asupra fundamentarii raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, observam ca aceasta forma de raspundere a traversat o traiectorie de la conceptiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate, pana la conceptiile obiective ce prezinta neindoielnic un avantaj pentru victima de a obtine angajarea raspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovatiei acestuia din urma.

8.3.3. Conditiile raspunderii

Pentru angajarea raspunderii pentru lucruri se cer intrunite urmatoarele conditii:- existenta prejudiciului;- raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si lucru; raportul de cauzalitate se

refera la fapta lucrului si nu la fapta proprie a paznicului lucrului;- faptul ca lucrul se afla in paza juridica a unei persoane; calitatea de paznic

juridic nu trebuie dovedita, deoarece pana la proba contrara, aceasta calitate se prezuma ca apartine proprietarului, titularului unui alt drept real sau posesorului.

Paznicul juridic poate inlatura raspunderea sa prin dovedirea existentei unor cauze exoneratoare de raspundere:

1.fapta victimei va exonera de raspundere paznicul juridic daca intruneste caracteristicile unei adevarate forte majore, deoarece, in caz contrar, fapta victimei doar diminueaza raspunderea paznicului juridic;

2.fapta unui tert nu inlatura total raspunderea paznicului juridic, deoarece tertul si paznicul juridic vor raspunde in solidar, raspunderea repartizandu-se proportional cu gradul de participare si de vinovatie al fiecaruia;

3.forta majora.

8.3.4. Efectele raspunderii

Victima prejudiciului poate sa obtina despagubiri de la paznicul juridic al lucrului, in temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civil, sau de la cel care are paza materiala a lucrului, in temeiul art. 998-999 Cod civil.

Daca paznicul juridic a platit despagubirile el va putea sa formuleze o actiune in regres impotriva paznicului material, intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil.

In situatia in care la producerea prejudiciului de catre lucru a concurat si fapta unui tert, iar paznicul juridic a platit despagubiri care depasesc intinderea corespunzatoare a participatiei sale, pentru tot ce a platit in plus, va avea la indemana o actiune in regres impotriva tertului.

8.3.5.Reglementari cu caracter special in materia raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri

1 Ioan Albu, op. cit., pag.184; A.Weill, Fr.Terre, Droit civil. Les obligations, Paris, 1975, pag.667;

73

- Raspunderea civila pentru daunele nucleare -

Folosirea pe scara tot mai larga si in tot mai multe state a energiei nucleare in scopuri pasnice a pus probleme deosebite si in ce priveste securitatea desfasurarii acestor activitati, precum si raspunderea civila, ceea ce a determinat instituirea unui regim special in materie.

Alaturi de stabilirea unor norme severe de securitate impuse de industria nucleara, gravitatea potentialelor pagube si dificultatea solutionarii cererilor de reparare a lor au generat adoptarea unor reglementari adecvate, in plan national si international.

Pe plan international aceste reglementari sunt cuprinse in Conventia de la Paris asupra raspunderii civile in domeniul energiei nucleare din 29.06.19601, Conventia de la Viena asupra raspunderii civile in materie de pagube nucleare din 21.05.19632 si Protocolul comun referitor la aplicarea Conventiei de la Paris, incheiat la Viena, la 21.09.1988.

Prin Legea nr.106/1992, Romania a aderat la Conventia de la Viena si la Protocolul comun referitor la aplicarea Conventiei de la Paris si a Conventiei de la Viena.

Conventia de la Viena precizeaza in art.1 lit.k ,ca prin dauna nucleara se intelege „decesul sau vatamarea corporala a unei persoane, precum si orice deteriorare a bunurilor, care provin s-au rezulta din proprietatile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietati si a proprietatilor toxice, explozive sau a altor proprietati periculoase ale unui combustibil nuclear, ale produselor sau deseurilor radioactive care se afla intr-o instalatie nucleara ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalatie nucleara, sunt produse in aceasta instalatie ori sunt transmise la aceasta, orice alta pierdere sau dauna astfel provocate in cazul si in masura in care prevede legea tribunalului competent, daca legea statului pe teritoriul caruia se afla instalatia prevede orice daunare a persoanei, orice pierdere sau daunare a bunurilor, care provin ori rezulta din orice radiatie ionizanta emisa de orice alta sursa de radiatii, aflata intr-o instalatie nucleara.”

In sensul Conventiei, prin accident nuclear se intelege ”orice fapt sau succesiune de fapte care avand aceeasi origine, cauzeaza o dauna nucleara.”

Consecintele accidentului de la Cernobil din 26.04.1986 a determinat Consiliul guvernatorilor al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica ca in sesiunea extraordinara din 21 mai 1986 sa convoace expertii guvernamentali din 62 de state membre ale agentiei in scopul elaborarii unor masuri pentru consolidarea cooperarii internationale in domeniul sigurantei nucleare si protectiei radiologice. Acestia s-au reunit la Viena, intre 21 iulie – 5 august 1986, impreuna cu reprezentanti a 10 organizatii internationale, si au redactat doua proiecte de conventie care au fost aprobate de Conferinta din 24 – 26 septembrie 1986 a Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, respectiv: Conventia asupra notificarii rapide a unui accident nuclear si Conventia privind asistenta in caz de accident nuclear ori de situatie de urgenta radiologica.3

Ulterior au mai fost elaborate si alte documente in aceasta materie, dintre care mentionam: Conventia privind protectia fizica a materialelor nucleare4, Conventia privind securitatea nucleara5, Conventia comuna asupra gospodaririi in siguranta a deseurilor radioactive6 si Conventia privind compensatiile suplimentare pentru daune nucleare.7

1 Convenţia de la Paris a intrat în vigoare la data de 1.04.1963;2 Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 12.09.1977;3 România a aderat la aceste convenţii prin Decretul nr.223/ 11.05.1990, publicat în M.Of. nr.67/14.05.1990;4 Convenţia a fost semnată la Viena la 3 martie 1980 şi ratificată de România prin Legea nr.78/9.11.1993, publicată în M.Of. nr.265/15.11.1993;5 Convenţia a fost adoptată la Viena la 17 iunie 1994 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.43/24.05.1995, publicată în M.Of. nr.104/29.05.1995;6 Convenţia a fost adoptată la Viena la 5 septembrie 1997 şi a fost ratificată de România prin Legea nr.105/ 16.06.1999, publicată în M.Of. nr.283/21.06.1999;

74

In tara noastra, raspunderea pentru daunele nucleare a fost reglementata pentru prima data de Legea nr.61/1974 cu privire la desfasurarea activitatilor in domeniul nuclear1, care a prevazut masuri, atributii si obligatii pentru prevenirea accidentelor nucleare, iar in cazul producerii acestora, pentru limitarea consecintelor lor.

Ulterior, ca urmare a aderarii la documentele internationale in materie, reglementarea activitatilor de folosire a energiei nucleare in conditii de securitate nucleara, de protectie a personalului ocupat profesional, a populatiei, a mediului inconjurator si a proprietatii impotriva radiatiilor este data de Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare2 si de Ordonanta Guvernului nr.7/2003 privind utilizarea in scopuri pasnice a energiei nucleare.3

Potrivit reglementarilor in vigoare, in Romania activitatile nucleare sunt de interes national si se desfasoara in conditii de siguranta si securitate nucleara, de protectie a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului si a proprietatii, cu riscuri minime, in regim de autorizare, sub indrumarea si controlul statului si cu respectarea obligatiilor ce decurg din acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte.4

Legea nr.111/1996 cuprinde dispozitii cu privire la activitatile si sursele carora li se aplica, autoritatile competente in domeniul nuclear, obligatiile titularului de autorizatie si ale altor persoane fizice si juridice, alte autorizatii, avize si responsabilitati, regimul de control al acestor activitati si raspunderea administrativa, penala si civila pentru incalcarea prevederilor legale.

Activitatile din domeniul nuclear se desfasoara conform Planului Nuclear National, care are la baza Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear si Planurile Nucleare Anuale, elaborate de Agentia Nationala pentru Energie Atomica.

Strategia nationala de dezvoltare a domeniului nuclear a fost aprobata prin Hotararea Guvernului nr.1259/7.11.20025 si se bazeaza pe recomandarile Uniunii Europene, prevederile tratatelor si acordurilor internationale la care Romania este parte, precum si a actelor normative interne.

In conformitate cu prevederile Conventiei de la Paris asupra raspunderii in domeniul energiei nucleare, a Conventiei privind raspunderea civila pentru daune nucleare de la Viena si a Protocolului comun referitor la aplicarea acestor conventii de la Paris, a fost adoptata Legea nr.703/2001 privind raspunderea civila pentru daune nucleare6.

In art.1 se prevede ca obiectul acestei legi il constituie reglementarea raspunderii civile pentru repararea daunelor rezultate din activitatile de utilizare a energiei nucleare in scopuri pasnice.

7 Convenţia a fost adoptată la Viena la 12 septembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr.5/8.01.1999, publicată în M.Of. nr.9/18.01.1999;1 Legea nr.61/1974 a fost publicată în B.Of. nr.136/2.11.1974; abrogată expres prin Legea nr.111/1996;2 Publicată în M.Of. nr.267/29.10.1996, republicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 78/18.02.1998, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.204/2000, publicată în M.Of. nr.589/21.11.2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.384/2001, publicată în M.Of. nr.400/20.07.2001, modificată prin Legea nr. 193/2003, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 343/20.03.2003, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2003, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 712/13.10.2003 şi prin Legea nr. 549/2004, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 1164/7.12.2004;3 Publicată în M.Of. nr.59/1.02.2003;4 Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pag.396;5 H.G. nr.1259/7.11.2002 privind aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear în România şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii, publicată în M.Of. nr.851/26.11.2002;6 Publicată în M.Of. nr.818/19.12.2001, intrată în vigoare la 19.12.2002 şi modificată prin Legea nr. 470/2004, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 1040/10.11.2004;

75

Raspunderea civila pentru daune nucleare reglementata prin legea nr.703/2001 are un regim juridic propriu, cu importante particularitati, in doctrina afirmandu-se ca ne gasim in prezenta unei ipoteze speciale de raspundere civila delictuala.7

Caracterul special al acestei raspunderi se concretizeaza in urmatoarele elemente:1.Aceasta raspundere se angajeaza numai pentru daunele nucleare

Potrivit art.3 lit. d din legea nr.703/2001, prin dauna nucleara se intelege:1. orice deces sau orice ranire;2. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor;3. orice pierdere economica care rezulta dintr-o dauna la care s-a facut referire la

pct.1 si 2, neinclusa in aceste prevederi, dar este suferita de o persoana indreptatita sa ceara despagubiri in cea ce priveste o astfel de pierdere;

4. costul masurilor de refacere a mediului inconjurator deteriorat in urma producerii unui accident nuclear, daca o astfel de deteriorare este semnificativa, daca astfel de masuri sunt luate sau urmeaza sa fie luate si daca nu sunt incluse in pct.2;

5. orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un deces economic fata de orice utilizare a mediului inconjurator, datorita deteriorarii semnificative a mediului si daca nu este inclusa in pct.2;

6. costul masurilor preventive si orice pierderi sau daune cauzate de astfel de masuri;7. orice alta dauna economica, alta decat cea cauzata de degradarea mediului

inconjurator, daca este admisa de legislatia privind raspunderea civila a instantei competente.

Pierderile sau daunele prevazute de lege sunt calificate daune nucleare in masura in care pierderea sau dauna :

1. ia nastere ca rezultat al radiatiei ionizante emise de orice sursa de radiatie care se afla intr-o instalatie nucleara sau emise de combustibilul nuclear, de produsii radioactivi sau de deseurile radioactive dintr-o instalatie nucleara ori de materialul nuclear provenit din, venind de la sau trimis spre o instalatie nucleara;

2. este rezultatul proprietatilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinatii de proprietati radioactive cu proprietati toxice, explozive ori cu alte proprietati periculoase ale unui astfel de material.

Tot daune nucleare sunt considerate si costul masurilor preventive si orice pierderi sau daune cauzate de luarea si desfasurarea unor astfel de masuri.

2.Daunele nucleare trebuie sa se dovedeasca ca au fost cauzate de un accident nuclearAccidentul nuclear este definit – art.3 lit. a din Legea nr.703/2001 - ca fiind orice fapt sau

succesiune de fapte avand aceeasi origine, care cauzeaza o dauna nucleara sau o amenintare grava si iminenta de producere a unei astfel de daune.

3.Operatorul unei instalatii nucleare este tinut sa raspunda exclusiv pentru orice dauna nucleara, daca s-a dovedit a fi provocata de un accident nuclear survenit la instalatia sa, ori implicand un material nuclear care provine din aceasta instalatie sau este trimis catre ea.

Operator inseamna titularul autorizatiei emise potrivit dispozitiilor Legii nr.111/1996, republicata.

In cazul unui accident survenit in timpul transportului de materiale nucleare, prin exceptie, raspunderea pentru daunele nucleare revine transportatorului, care este considerat operator, in sensul legii.

7 Liviu Pop, Răspunderea civilă pentru daunele nucleare, în „Dreptul” nr.7/2002, pag.56;

76

4.Raspunderea pentru daunele nucleare este o raspundere obiectivaPotrivit art.4 alin.1 din lege, raspunderea pentru daunele nucleare este de natura obiectiva,

adica fara culpa, de plin drept.Fundamentul acestei raspunderi este obligatia de garantie pe care o are operatorul, care

este titularul autorizatiei pentru desfasurarea activitatii nucleare.Operatorul este exonerat de raspundere daca face dovada ca dauna nucleara este rezultatul

direct al unor acte de conflict armat, razboi civil, insurectie sau ostilitate. Instanta de judecata competenta il poate exonera pe operator de raspundere daca acesta dovedeste ca dauna nucleara a fost cauzata, in tot sau in parte, de o culpa grava ori de actiunea sau inactiunea savarsita cu intentie de catre victima accidentului nuclear. Art. 4 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 703/20011 instituie raspunderea statului pentru dauna nucleara ce constituie urmarea directa si nemijlocita a unui act de terorism in domeniul nuclear, iar, in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca statul suporta, din fonduri publice, despagubirile legate de daunele nucleare ce au rezultat ca urmare a savarsirii unor acte de terorism in domeniul nuclear, despagubiri ce sunt stabilite conform dispozitiilor legale

5.Raspunderea fata de victima a mai multor operatori este divizibila in masura in care este posibila stabilirea cu certitudine a partii din dauna care revine fiecaruia, iar daca aceasta determinare nu este posibila, raspunderea lor este solidara.

6.In cazul in care doua daune, una nucleara, iar alta nenucleara sunt cauzate de un accident nuclear sau de un accident nuclear impreuna cu unul sau mai multe evenimente diferite, dauna nenucleara este considerata, in masura in care nu poate fi separata cu certitudine de cea nucleara, ca fiind nucleara, cauzata exclusiv de accidentul nuclear.

7.Sistemul de despagubireLegea nr.703/2001 limiteaza raspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la

cel mult echivalentul in lei a 300 milioane D.S.T.2

De la aceasta regula instituita prin art.8 alin.1 din lege, exista urmatoarele exceptii:1. Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare poate aproba ca

raspunderea operatorului sa fie limitata pentru fiecare accident nuclear la mai putin de echivalentul in lei a 300 milioane D.S.T., dar nu mai putin de echivalentul in lei a 150 milioane D.S.T., cu conditia ca diferenta sa fie acordata de stat din fondurile publice in vederea acoperirii daunelor nucleare produse;

2. Pentru o perioada de 10 ani de la data intrarii in vigoare a legii – 19.12.2002 - , cu aprobarea autoritatii nationale competente, raspunderea operatorului poate fi limitata pentru fiecare accident nuclear produs in aceasta perioada si sub echivalentul in lei a 150 milioane D.S.T., dar nu mai putin de echivalentul in lei a 75 milioane D.S.T., cu conditia ca diferenta sa fie alocata de stat din fondurile publice;

3. In cazul in care daunele nucleare se produc datorita reactoarelor de cercetare, depozitelor de deseuri radioactive si de combustibil nuclear ars, raspunderea

1 Art. 4 indice 1 din Legea nr. 703/2001 a fost introdus prin art. I din Legea nr. 470/2004 rivind modificarea şi completarea unor prevederi în domeniul răspunderii civile pentru daune nucleare, publicată în M.Of. nr. 1040/10.11.2004.2 D.S.T. înseamnă „ drepturi speciale de tragere”, care constituie unitatea de contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional;

77

operatorului va fi de minimum echivalentul in lei a 30 milioane D.S.T. si poate fi redusa, in aceleasi conditii, pana la echivalentul in lei a 10 milioane D.S.T.;

4. Daca accidentul nuclear se produce in timpul transportului de materiale nucleare, raspunderea operatorului sau transportatorului, dupa caz, este limitata la echivalentul in lei a 5 milioane D.S.T. Daca obiectul transportului este combustibilul nuclear care a fost utilizat intr-un reactor nuclear, raspunderea operatorului este limitata la echivalentul in lei a 25 milioane D.S.T.

In limita sumei platite cu titlu de despagubiri, operatorul are un drept de regres numai in urmatoarele situatii:

1.daca dreptul a fost prevazut in mod expres intr-un contract;2.daca accidentul nuclear rezulta dintr-o actiune sau omisiune savarsita cu intentia de a

cauza o dauna nucleara, actiunea in regres se va intenta impotriva persoanei fizice care a savarsit fapta.

Pentru garantarea plafonului raspunderii, operatorul si transportatorul de materiale nucleare au obligatia legala de a incheia contract de asigurare sau sa-si asigure o garantie financiara care sa acopere raspunderea civila pentru daune nucleare, existenta acestora fiind dovedita autoritatii nationale competente in vederea obtinerii autorizatiei pentru desfasurarea unei activitati nucleare.

8.Actiunea in despagubiri este prescriptibilaIn conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.703/2001, dreptul la despagubire

impotriva operatorului se prescrie daca actiunea nu este intentata in termen de 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear, daca dauna nucleara a constat in deces sau ranire, respectiv in termen de 10 ani, de la data producerii accidentului nuclear, in cazul celorlalte daune nucleare expres prevazute de lege.

In concluzie, raspunderea civila pentru daunele nucleare este guvernata de regulile specifice prevazute in Legea nr.703/2001 care se completeaza cu principiile de drept comun in materia raspunderii civile delictuale, reglementata de Codul civil, respectiv raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general.

CAPITOLUL 9EFECTELE OBLIGATIILOR

EXECUTAREA DIRECTA A OBLIGATIILOR- EXECUTAREA IN NATURA -

Raportul juridic obligational confera creditorului dreptul de a pretinde debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Debitorul este tinut de aceasta prestatie, pozitiva sau negativa, sub sanctiunea constringerii sale de catre organele de executare ale statului1.

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.325; Brînduşa Ştefănescu, Raluca Dimitriu, op. cit., pag. 321

78

Efectul oricarei obligatii este dreptul pe care aceasta il confera creditorului de a pretinde si de a obtine de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care acesta s-a obligat.

Potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a obtine indeplinirea exacta a obligatiei.

In cazul executarii necorespunzatoare sau a neexecutarii, totale sau partiale, creditorul are dreptul la despagubiri.

Aceasta inseamna ca executarea obligatiilor poate fi.- executare directa, numita si executare in natura;- executare indirecta, numita si executare prin echivalent.

Executarea obligatiilor este guvernata de principiul executarii directe sau in natura.

9.1. Plata9.1.1. Notiune

Plata reprezinta efectul specific al raportului juridic obligational.Termenul de plata are doua acceptiuni:

mijloc de executare voluntara a unei obligatii; act juridic.

In concluzie, plata poate fi definita ca fiind executarea voluntara a unei obligatii de catre debitor, indiferent de obiectul ei sau o conventie intre cel care face plata si cel care primeste plata.

9.1.2. Reglementare

Plata este reglementata in art. 1092 –1121 Cod civil.

9.1.3.Conditiile platii9.1.3.1. Persoana care poate face plata

Conform art. 1093 Cod civil, plata poate fi facuta de debitor si de orice persoana interesata sau neinteresata.

Aceasta inseamna ca plata poate fi facuta de urmatoarele persoane1: debitor, personal sau prin reprezentant; codebitorul solidar sau indivizibil, adica o persoana obligata impreuna cu debitorul; fidejusorul, comitentul pentru prepus, parintii pentru copii lor minori, respectiv

persoane obligate pentru debitor; un tert interesat sa stinga obligatia, cum ar fi, de exemplu, cumparatorul unui bun

ipotecat care plateste datoria vanzatorului pentru a salva bunul de la urmarire; un tert neinteresat, care poate sa faca plata in temeiul gestiunii de afaceri sau a unui

contract de mandat.De la principiul conform caruia plata poate fi facuta de orice persoana, exista urmatoarele

exceptii2: in cazul obligatiilor de a face intuitu personae, plata nu poate fi facuta decat de

debitorul acelei obligatii; cand partile au convenit ca plata sa nu fie facuta decat de debitor; potrivit art. 1095 Cod civil, in cazul obligatiilor de a da, avand ca obiect

constituirea sau transmiterea unui drept real asupra unui bun, plata poate fi facuta

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.327 – 328; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.416 - 4172 Liviu Pop, op. cit., pag.477

79

numai de proprietarul bunului, care trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu deplina, sub sanctiunea nulitatii platii.

9.1.3.2. Persoana careia i se poate face plata

Referitor la persoana careia i se poate face plata, art. 1096 Cod civil dispune ca plata trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau, sau persoanei autorizata de lege ori de instanta de judecata sa o primeasca.

Persoana care primeste plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu deplina, iar sanctiunea care intervine in cazul platii facute unui incapabil este nulitatea relativa.

In consecinta, plata poate fi primita de : creditor; succesorii creditorului; cesionarul creantei; tutore; mandatar; tert desemnat de justitie pentru a primi plata (de exemplu, creditor popritor)

Plata facuta altor persoane este valabila in urmatoarele cazuri:1. cand plata s-a facut cu buna-credinta posesorului creantei (de exemplu, unui

mostenitor aparent);2. cand plata facuta unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu, s-a

platit unui creditor al creditorului);3. cand creditorul a ratificat plata facuta unui accipiens fara drept de a o primi.

9.1.3.3. Obiectul platii

Potrivit art. 1100 Cod civil, creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decat acela ce i se datoreaza, chiar daca valoarea lucrului oferit ar fi egala sau mai mare.

Din interpretarea art.1100 Cod civil rezulta ca debitorul este obligat sa plateasca exact lucrul sau prestatia pe care o datoreaza.

Obiectul platii este diferit in raport de felul obligatiei, de a da un bun cert sau sau bunuri generice, respectiv de a face.

Astfel, daca obiectul obligatiei este prestatia de a da un bun cert, debitorul trebuie sa remita acel bun in starea in care se afla la momentul platii si nu va raspunde in cazul in care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forta majora, decat daca a fost pus in intarziere.

In ipoteza in care obiectul obligatiei este prestatia de a da bunuri generice, debitorul trebuie sa remita creditorului ,intotdeauna, bunuri de o calitate mijlocie, daca partile nu au convenit altfel, iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie, conform principiului genera non pereunt.

In cazul obligatiilor de a face, debitorul trebuie sa execute intocmai faptul la care s-a obligat.

9.1.3.4. Principiul indivizibilitatii platii

Principiul indivizibilitatii platii este consacrat legislativ in art. 1101 alin.1 Cod civil, care prevede ca debitorul nu-l poate sili pe creditor sa primeasca o parte din datorie, chiar daca datoria este divizibila.

Aceasta inseamna ca plata trebuie facuta in intregime, adica este indivizibila.De la acest principiu exista urmatoarele exceptii:

creditorul consimte ca plata sa se faca fractionat, pentru o parte din datorie;

80

in caz de deces al debitorului datoria se imparte intre mostenitorii acestuia; cand datorii reciproce ale partilor se sting prin compensatie pana la concurenta celei

mai mici sume si se plateste doar diferenta ramasa din daorie; instanta de judecata acorda debitorului un termen de gratie si esalonarea platii; cand plata este facuta de fidejusori, in locul debitorului, acestia invocand beneficiul

de diviziune vor plati fiecare parte ce li se cuvine.

9.1.3.5. Data platii

Plata trebuie sa fie facuta in momentul in care creanta a devenit exigibila, adica a ajuns la scadenta.

In cazul obligatiilor pure si simple, plata trebuie facuta imediat dupa nasterea raportului obligational.

Daca obligatia este afectata de un termen suspensiv, debitorul trebuie sa faca plata la expirarea termenului.

In cazul executarii cu intarziere a obligatiei, creditorul are dreptul la despagubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.

9.1.3.6.Locul platii

Codul civil dispune in art. 1104 ca plata trebuie sa se faca la locul stabilit prin acordul de vointa al partilor.

Atunci cand partile nu au stabilit locul platii, plata trebuie facuta, in principiu, la domiciliul debitorului. Aceasta inseamna ca plata este cherabila si nu portabila.

9.1.3.7. Cheltuielile pentru efectuarea platii

Potrivit art. 1105 Cod civil, cheltuielile pentru efectuarea platii sunt in sarcina debitorului, dar partile pot conveni ca aceste cheltuieli sa fie suportate si de creditor, sau de ambele parti in mod egal.

9.1.3.8. Imputatia platii

Problema imputatiei platii apare in situatia in care un debitor are mai multe datorii fata de acelasi creditor, iar debitorul face o plata care nu acopera toate datoriile si nu se cunoaste care dintre acestea s-a stins.

Solutionarea acestei probleme prezinta interes atunci cand creantele sunt purtatoare de dobanzi sau sunt insotite de garantii, deoarece debitorul, spre deosebire de creditor, are interes sa considere ca prin plata facuta sa-u stins datoriile care produc dobanda sau cele insotite de garantii.

In functie de izvorul sau, imputatia platii este de doua feluri: imputatie conventionala si imputatie legala.

Imputatia conventionala este cea facuta prin acordul partilor sau numai prin vointa uneia dintre ele.

Primul care decide asupra carei obligatii se imputa plata este debitorul, cu respectarea urmatoarelor reguli:

plata trebuie sa fie suficienta pentru a stinge intreaga datorie; in caz contrar se incalca principiul indivizibilitatii platii;

daca unele datorii sunt scadente, iar altele nu au ajuns la scadenta, iar termenul a fost stipulat in favoarea creditorului, imputatia se face asupra obligatiei scadente;

81

daca creanta este producatoare de dobanzi, imputatia se face asupra dobanzii.Daca debitorul nu face imputatia platii, aceasta va fi facuta de creditor, care va preciza, in

chitanta liberatorie de obligatie, ce datorie s-a stins prin prestatia debitorului.Imputatia legala este acea forma a imputatiei platii care se face de drept, in puterea legii,

conform regulilor prevazute in art. 1113 Cod civil, respectiv: in primul rand se considera platita datoria ajunsa la scadenta; daca toate datoriile sunt scadente, imputatia se face asupra aceleia care este mai

oneroasa pentru debitor; daca toate datoriile sunt scadente si la fel de oneroase, se va considera platita

datoria cea mai veche; daca toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase si au aceeasi vechime, plata se

imputa proportional asupra fiecareia.

9.1.3.9. Dovada platii

In principiu, dovada platii se face de debitor, deoarece el pretinde stingerea obligatiei prin plata.

Dovada platii se face dupa regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice.Pentru a simplifica sarcina probei platii, Codul civil a instituit doua prezumtii de plata:

1. art. 1138alin 1 Cod civil prevede ca atunci cand creditorul a remis debitorului titlul constatator al creantei sale, care este un inscris sub semnatura privata, se prezuma ca debitorul a fost liberat prin plata sau remitere de datorie.; aceasta prezumtie este absoluta;

2. art. 1138 alin. 2 Cod civil dispune ca atunci cand creditorul remite debitorului titlul original al creantei, care este un inscris autentic sau o hotarare judecatoreasca investita cu formula executorie, se prezuma liberarea debitorului prin plata sau remitere de datorie; prezumtia este relativa.

9.1.4. Oferta reala urmata de consemnatiune1

Oferta reala de plata este o procedura instituita in scopul de a da posibilitatea liberarii debitorului de buna-credinta de obligatia sa fata de creditor, in situatia in care creditorul refuza sa primeasca prestatia.

Reglementarea ofertei reale urmata de consemnatiune este cuprinsa in art. 586-590 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/20052, si in art. 1114-1121 Cod civil, cu exceptia alin. 8 din art. 1115 si alin. 3 si 4 din art. 1116.

Potrivit art. 1114 alin. 1 Cod civil, cand creditorul unei sume de bani refuza sa primeasca plata, debitorul poate sa-i faca oferta reala, iar daca creditorul refuza primirea, sa consemneze suma.

9.2 Executarea silita in natura a obligatiilor

1 Gabriel Boroi, Dumitru Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1994, pag. 831 – 833;Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, pag.506-5092 Legea nr. 219/2005 privind aprobarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a fost publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 609/14.07.2005. Dispoziţiile privind modificarea Codului de procedură civilă cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 au fost preluate, ca urmare a abrogării Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2001, în Legea nr. 219/2005.

82

In situatia in care debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia asumata, creditorul poate cere executarea silita, pentru valorificarea dreptului sau.

Executarea silita este tot o executare in natura si consta in obligarea debitorului sa execute obiectul obligatiei.

9.2.1. Executarea obligatiei de a da

In functie de obiectul sau, executarea silita a obligatiei de a da se face diferit:a)daca obligatia are ca obiect o suma de bani, executarea in natura este intotdeauna

posibila; b)daca obligatia are ca obiect un bun individual determinat, debitorul are doua obligatii:

- sa constituie sau sa transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului, obligatie care se executa intotdeauna in natura, in temeiul legii;

- obligatia de a preda bunul, se poate executa silit numai in masura in care bunul se afla la debitor, daca nu se mai afla la acesta, executarea se va face prin echivalent.

c)daca obiectul obligatiei este un bun de gen, creditorul are mai multe posibilitati:- sa ceara executarea silita in natura;- sa achizitioneze cantitatea de bunuri de gen, pe socoteala debitorului, iar

pe calea executarii silite sa recupereze pretul acestora;- sa accepte executarea prin echivalent.

9.2.2. Executarea obligatiei de a face si de a nu face

In legatura cu obligatiile de a face, art. 1077 Cod civil dispune ca, in caz de neexecutare, creditorul poate fi autorizat de instanta judecatoreasca sa le aduca la indeplinire, in contul debitorului.

In cazul obligatiilor de a nu face, art. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere instantei de judecata obligarea debitorului sa distruga ceea ce a facut cu incalcarea acestei obligatii sau il poate autoriza pe creditor da distruga el insusi, pe cheltuiala debitorului.

9.2.3. Daunele cominatorii

In temeiul art. 1075 Cod civil, orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare din partea debitorului.

Daunele cominatorii constau intr-o suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plateasca pentru fiecare zi de intarziere – sau pentru alta unitate de timp: saptamana, luna – pana la executarea obligatiei.1

Cuantumul sumei si unitatea de timp pentru care se acorda se stabilesc prin hotarare judecatoreasca.

In jurisprudenta, s-a retinut faptul ca „natura juridica a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de constrangere a debitorului obligatiei de a face pentru a-si executa in natura obligatia. Acordarea lor nu este conditionata de existenta vreunui prejudiciu, iar incasarea daunelor cominatorii de catre creditor, este doar provizorie, deoarece pentru a nu realiza o imbogatire fara justa cauza, creditorul va trebui sa restituie debitorului sumele incasate cu titlu de daune cominatorii, putand pastra doar suma corespunzatoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit din cauza intarzierii executarii, daune – interese moratorii, in cazul in care debitorul si-a executat totusi obligatia, sau suma corespunzatoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare, daune –

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op. cit., pag.339

83

interese compensatorii, in ipoteza in care debitorul nu si-a executat in natura obligatia, iar aceasta nu se mai poate face.”1

CAPITOLUL 10EXECUTAREA INDIRECTA A OBLIGATIILOR

- EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT –

10.1. Notiune

Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita si executarea prin echivalent, se intelege dreptul creditorului dea pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate.2

Aceasta inseamna ca atunci cand nu mai este posibila executarea in natura a obligatiei creditorul are dreptul la despagubiri sau daune – interese care reprezinta echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit.

10.2. Categorii de despagubiri

Despagubirile sau daunele – interese sunt de doua feluri: despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de

creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei; despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor

ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea in natura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a inlocui executarea in natura.3

10.3. Natura juridica a executarii indirecte a obligatiilor

Pornind de la definitia executarii indirecte a obligatiilor rezulta ca aceasta are natura juridica a unei raspunderi civile care poate fi , in raport de izvorul obligatiei, contractuala sau delictuala.

In Codul civil este reglementata distinct raspunderea civila delictuala, iar raspunderea contractuala este tratata la efectele obligatiilor, impreuna cu despagubirile, astfel ca in doctrina se afirma ca despagubirile reprezinta unul dintre aspectele posibile ale executarii obligatiei contractuale prin echivalent atunci cand nu este posibila executarea in natura.

10.4. Conditiile raspunderii contractuale

1 Curtea de apel ploieşti, Secţia civilă, decizia nr. 285/3.02.1997, în Buletinul Jurisprudenţei….., pag.380-3812 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op. cit., pag. 342; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.4333 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.319; Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F.Popa, op. cit., pag. 303; Eugeniu Safta – Romano, Drept civil. Obligaţii, Ed. Neuron , Focşani, 1994, pag.266

84

Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil incheiat.1

Din analiza textelor Codului civil, rezulta ca pentru existenta raspunderii contractuale trebuie sa fie intrunite urmatoarele conditii:

fapta ilicita care consta in neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de debitor; existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorului; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita a debitorului si prejudiciul

creditorului; vinovatia debitorului.

10.5. Conditiile acordarii de despagubiri10.5.1. Prejudiciul

Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinand creditorului sau contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a indatorat.2

Conditia existentei prejudiciului rezulta din dispozitiile art. 1082 Cod civil potrivit caruia debitorul datoreaza daune – interese „ de se cuvine”.

In masura in care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului avand ca obiect plata despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.

Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta in neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate.

Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor in care intinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, in cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, cand legea fixeaza drept despagubire dobanda legala).

10.5.2. Vinovatia debitorului

Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, in sensul ca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, executarea cu intarziere a obligatiei ii este imputabila.

In principiu, pana la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului.Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:

in cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savarsit de debitor prin care s-a incalcat obligatia;

in cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cat timp debitorul nu dovedeste executarea.

Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului.

10.5.3. Punerea debitorului in intarziere

1 Mihail Eliescu, op. cit., pag.7;Ioan Albu, Drept civil. Contractul şi răspunderea civilă, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1994, pag. 235; Liviu Pop, op. cit., pag.3362 Liviu Pop, op. cit., pag.339

85

Punerea in intarziere consta intr-o manifestare de vointa din partea creditorului, prin care ele pretinde executarea obligatiei de catre debitor.1

Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, daca obligatia consta in a da sau a face, debitorul se va pune in intarziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului sau. In cazul art. 1079 Cod civil, pentru a-si produce efectele, punerea in intarziere trebuie sa imbrace una din urmatoarele forme:

notificare prin intermediul executorilor judecatoresti; cererea de chemare in judecata a debitorului.

Debitorul este pus de drept in intarziere in urmatoarele cazuri2:in cazurile determinate de lege (punerea in intarziere legala – art. 1079 pct. 1 Cod civil), de cate ori legea face sa curga de drept dobanda, care tine loc de daune- interese la obligatiile ce au ca obiect sume de bani;cand partile au convenit expres ca debitorul este in intarziere la implinirea termenului (art. 1079 pct.2 Cod civil – punerea in intarziere conventionala);cand obligatia, prin natura sa, nu putea fi indeplinita decat intr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia(art. 1079 pct. 3 si art. 1081 Cod civil);in cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei;in cazul incalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).Punerea in intarziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice:de la data punerii in intarziere debitorul datoreaza daune –interese moratorii;din acest moment creditorul este indreptatit sa pretinda daune-interese compensatorii;cand obligatia consta in a da un bun individual determinat, ca efect al punerii in intarziere, riscul se stramuta asupra debitorului.

10.6. Evaluarea despagubirilor10.6.1. Evaluarea judiciara

Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata de art. 1084-1086 Cod civil:la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea in vedere atat pierderea efectiv suferita cat si castigul pe care creditorul nu l-a putut realiza;in principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul incheierii contractului;debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla in legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului.

10.6.2. Evaluarea legala

Evaluarea legala exista in cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligatii avand ca obiect o suma de bani.Astfel, conform art. 1088 Cod civil, „la obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune, de societate. Aceste daune – interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care , dupa lege, dobanda curge de drept.”

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.3492 Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.385-386

86

Dobanzile legale1 pentru obligatii banesti sunt stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 356/2002.

10.6.3. Evaluarea conventionala

Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea facuta prin conventia partilor. Acest lucru se realizeaza prin inserarea in contract a unei clauze numita clauza penala.

Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.2

Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice: este o conventie accesorie; are valoare practica deoarece fixeaza anticipat valoarea prejudiciului; este obligatorie intre parti, ca orice contract; este datorata numai atunci cand sunt intrunite toate conditiile acordarii de

despagubiri.Avand o natura conventionala, clauza penala este menita sa stabileasca anticipat cuantumul

prejudiciului ce-l va suferi creditorul, astfel incat instanta nu este chemata sa-l determine ea printr-o apreciere proprie, ci urmeaza doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu in conditiile stipulate prin contract. Aceasta inseamna ca instanta nu poate pretinde creditorului obligatiei, care se prevaleaza de clauza penala, sa faca dovada prejudiciului suferit.3

In practica, instantele au retinuta ca „ penalitatile stipulate de parti in contractul de imprumut au caracterul unei clauze penale, stabilita pentru intarzierea executarii obligatiei de restituire a sumei imprumutate.

Aceasta clauza este interzisa in contractele de imprumut , deoarece daunele – interese pentru executarea cu intarziere sunt egale cu dobanda, care este echivalentul pentru lipsa folosintei banilor, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1088 Cod civil.”4

1 Gheorghe Chivu, Discuţii în legătură cu dobânda legală, în lumina noilor reglementări, în „Dreptul” nr. 5/1999, pag.44-49; Alin Iuliana Ţuca, Regimul juridic al dobânzilor în contractul de împrumut din perspectiva noilor reglementări cuprinse în O.G. nr. 9/2000, în „Juridica” nr. 6/2000, pag.28-31; Corneliu – Liviu Popescu, Stabilirea nivelului dobânzii legale în lumina reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 365/2002, precum şi a Legii nr. 422/2002, în „Dreptul” nr. 10/2002, pag.3-16;2 Liviu Pop, op. cit., pag.348; Toma Mircea, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Argument, Bucureşti, 2000, pag.347;, Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, op. cit., pag. 206, Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.357; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.455; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.3883 Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 625/14.03.1984, în Ioan Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară…, pag.824 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 3154/1999, în Culegere….., pag.43

87

CAPITOLUL 11DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI

11.1. Consideratii generale

Debitorul raspunde pentru obligatiile asumate cu intregul sau patrimoniu. Potrivit art. 1718 Cod civil, care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, „oricine este obligat personal este tinut a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.”

Creditorii chirografari au urmatoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului: sa ceara executarea silita asupra bunurilor debitorului; sa ceara luarea unor masuri conservatorii; sa intenteze actiunea oblica – indirecta sau subrogatorie -; sa intenteze actiunea revocatorie – pauliana -.

11.2. Masurile conservatorii

88

In temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari, pentru a evita insolvabilitatea debitorului, au la indemana mijloace juridice destinate sa asigure conservarea patrimoniului debitorului, care se numesc masuri conservatorii sau acte conservatorii:

1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului, pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de catre debitor;

2) cererea de efectuare a inscriptiei sau transcriptiei imobiliare;3) dreptul de interveni in procesele debitorului, cu privire la bunuri din

patrimoniu sau de partaj, pentru ca acestea sa nu fie facute cu viclenie pentru vatamarea drepturilor creditorului;

4) dreptul de a formula actiunea in declararea simulatiei.

11.3. Actiunea oblica – indirecta sau subrogatorie – 11.3.1. Definitie

Potrivit art. 974 Cod civil, creditorii pot exercita toate drepturile si toate actiunile debitorului lor, afara de acelea care ai sunt exclusiv personale.

Actiunea oblica este actiunea in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept care apartine debitorului sau.1

Intr-o alta formulare, actiunea oblica a fost definita ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite.2

Actiunea oblica se mai numeste si indirecta sau subrogatorie deoarece este exercitata de creditor in numele debitorului, dar va duce la acelasi rezultat ca si cum ar fi fost exercitata de debitor.3

11.3.2. Domeniul de aplicare

In principiu, creditorul poate exercita pe calea actiunii oblice toate drepturile si actiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului, cu urmatoarele exceptii:4

creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a incheia acte de administrare si nici nu au dreptul sa incheie acte de dispozitie;

creditorul nu poate exercita actiunile si drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv si strict personal, care implica o apreciere din partea titularului lor, cum ar fi, de exemplu, actiunea in revocarea unei donatii pentru ingratitudine;

creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile, cum ar fi, de exemplu, dreptul la pensia de intretinere, dreptul de uz, dreptul de abitatie.

In practica, instantele au retinut ca actiunea de partaj poate fi intentata pe calea actiunii oblice, cu motivarea ca „actiunea de iesire din indiviziune nu este exclusiv personala a debitorului, deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se inteleg acele drepturi a caror exercitare implica o apreciere subiectiva din partea titularului lor, ceea ce nu este cazul cu privire la actiunea de partaj care apartine deopotriva tuturor coindivizarilor, fara ca nici unul dintre ei sa nu se poata opune unei asemenea actiuni”5.

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 3632 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 3443 Eugeniu Safta – Romano, Examen teoretic şi practic refertor la acţiunea oblică şi acţiunea pauliană, în „Revista Română de Drept” nr. 9-12/1989, pag.974 Liviu Pop, op. cit., pag.412-413; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 364-365; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.4755 Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1405/30.06.1983, în Culegere de decizii ale T.S. pe anul 1983, pag. 39

89

11.3.3. Conditiile intentarii

Pentru intentarea actiunii oblice se cer intrunite urmatoarele conditii: debitorul sa fie inactiv; creditorul sa aiba un interes serios si legitim pentru a intenta actiunea (de

exemplu, debitorul este insolvabil); creanta creditorului trebuie sa fie certa lichida si exigibila.

11.3.4. Efectele actiunii oblice

Creditorul exercita actiunea oblica in locul si in numele debitorului, ceea ce produce urmatoarele efecte:

paratul pe care creditorul il actioneaza in judecata, va putea sa opuna acestuia toate apararile si exceptiile pe care le-ar fi putut opune si debitorului;

in cazul admiterii actiunii, bunul asupra caruia exista dreptul care era amenintat cu pierderea este readus in patrimoniul debitorului.

11.4. Actiunea revocatorie – pauliana – 11.4.1. Definitie si natura juridica

Actiunea revocatorie sau pauliana este actiunea civila prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice facute in frauda drepturilor sale de catre debitor.1

Actiunea revocatorie se mai numeste si actiune pauliana, deoarece originea sa se afla in dreptul roman, creatorul sau fiind pretorul Paulus.

Sub aspectul naturii juridice, actiunea pauliana este o actiune in inopozabilitatea actului incheiat de debitor in frauda creditorului sau.

11.4.2. Domeniul de aplicare

In principiu, domeniul de aplicare al actiunii pauliene este acelasi cu al actiunii oblice.

11.4.3. Conditiile intentarii

Exercitarea de catre creditor a actiunii pauliene se poate face daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

existenta unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, constand in micsorarea gajului general, de natura sa determine sau sa mareasca insolvabilitatea debitorului;

creanta creditorului sa fie anterioara actului atacat, deoarece daca este ulterioara, acel act nu poate fi prejudiciabil si nici fraudulos pentru creditor;

creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, iar in cazul actelor cu titlu oneros, tertul sa fi participat in complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.

In practica judiciara s-a retinut ca „ pentru admiterea actiunii pauliene, creditorul trebuie sa faca dovada unei creante certe, lichide si exigibile, anterioare actului pe care il ataca, precum si a prejudiciului si coniventei frauduloase dintre debitor si tertul achizitor, care consta in faptul ca acesta din urma a cunoscut existenta creantei si ca a achizitionat bunul urmaribil tocmai pentru a

1 Mircea N. Costin, Mircea C. Costin, Dicţionar de drept civil, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pag.60

90

zadarnici incasarea ei. Prin urmare, creditorul nu va putea sa ceara anularea unui act de vanzare – cumparare incheiat anterior creantei sale, prin care debitorul a instrainat bunul unui tert.”1

Prejudicierea creditorului se apreciaza avandu-se in vedere faptul daca prin actul respectiv s-a micsorat patrimoniul debitorului, determinandu-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia.2

11.4.4. Efectele actiunii revocatorii

In cazul admiterii actiunii pauliene, actul atacat, dovedit fraudulos, va fi inopozabil creditorului, care, astfel, va putea urmari bunul.

Tertul dobanditor al bunului poate sa pastreze bunul oferind o suma de bani creditorului pentru satisfacerea creantei sale.

Actiunea pauliana isi produce efectele numai fata de creditorul care a intentat o astfel de actiune, nu si fata de ceilalti creditori ai debitorului.

CAPITOLUL 12MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGATIILOR

12.1. Cesiunea de creanta

12.1.1.Definitie si reglementare

Cesiunea de creanta este contractul prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane.3

Cu alte cuvinte, cesiunea de creanta este o conventie incheiata intre cedent (cel care transmite creanta) si cesionar (cel care dobandeste creanta) prin care primul substituie in locul sau pe al doilea, acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).

Cesiunea de creanta este reglementata de art. 1391 – 1398 si art. 1402 – 1404 Cod civil, in materia vanzarii, dar creantele pot fi cesionate si prin contract de schimb sau contract de donatie.

12.1.2. Conditiile cesiunii de creanta

Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:1 Tribunalul Suprem, secţia civilă, decizia nr. 891/14.04.1984, în Ioan Mihuţă, Repertoriu de practică, pag. 822 Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 257/5.02.1983, în Culegere de decizii ale T.S pe anul 1983, pag. 423 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.377

91

toate conditiile de validitate ale unui contract referitoare la consimtamant, obiect, capacitate si cauza;

contractul de cesiune este un contract consensual, cu exceptia cazului cand reprezinta o donatie si trebuie sa se incheie in forma autentica;

pentru incheierea sa valabila nu se cere consimtamantul debitorului; in principiu, orice creanta poate forma obiectul unei cesiuni, cu exceptia creantelor

incesibile (de exemplu, pensia de intretinere); pentru opozabilitatea fata de terti, cesiunea trebuie sa fie notificata debitorului sau

sa fie acceptata de debitor printr-un act in forma autentica.

12.1.3. Efectele cesiunii de creanta12.1.3.1. Efectele cesiunii de creanta intre parti

Ca efect al cesiunii de creanta, intre parti, creanta trece in patrimoniul cesionarului, care ,prin transfer, devine creditor in locul cedentului.

Daca cesiunea s-a facut printr-un contract cu titlu oneros, indiferent de pretul pe care l-a platit, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei.

Aceeasi va fi solutia si in cazul in care cesiunea de creanta s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit.

12.1.3.2. Efectele cesiunii de creanta fata de terti

In materia cesiunii de creanta sunt terti:- debitorul cedat;- cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleiasi creante;- creditorii cedentului.

Fata de terti, cesiunea de creanta isi produce efectele numai de la data notificarii sau a acceptarii cesiunii de catre debitor.

In consecinta, pana la momentul notificarii sau acceptarii, debitorul cedat poate plati in mod valabil cedentului.

In situatia in care exista mai multi cesionari, acela care il notifica primul pe debitorul cedat, sau obtine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un inscris autentic, va deveni tert fata de ceilalti cesionari.

Prin cesiunea de creanta, creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care il au asupra patrimoniului acestuia, mai ales atunci cand cesiunea este cu titlu gratuit.

12.2. Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei

12.2.1. Definitie

Subrogatia este acel mod de transmitere a obligatiilor care consta in inlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligational cu o alta persoana care, platind datoria debitorului, devine creditor ale acestuia din urma, dobandind toate drepturile creditorului platit.1

12.2.2. Reglementare

1 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 462

92

Codul civil a prevazut in art. 1106 – 1109 posibilitatea ca o plata sa se faca si prin subrogare (inlocuire), caz in care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plateste (solvens), care era tert fata de raportul initial dintre creditor si debitor.1

12.2.3. Felurile subrogatiei

In functie de izvorul sau, subrogatia poate fi:

subrogatie legala; subrogatie conventionala, care poate fi de doua feluri:

- subrogatie conventionala consimtita de creditor;- subrogatie conventionala consimtita de debitor.

12.2.3.1. Subrogatia legala

Subrogatia legala opereaza prin efectul legii, fara a fi necesar acordul de vointa al partilor, in acele situatii prevazute de Codul civil si in materie de asigurare.

Potrivit art. 1108 Cod civil, subrogatia legala exista in urmatoarele cazuri:2

a) in folosul celui care , fiind el insusi creditor al aceluiasi debitor, plateste altui creditor ce are preferinta. De exemplu, un creditor chirografar plateste unui creditor ipotecar si se subroga in drepturile acestuia;

b) in folosul celui care, dobandind un imobil ipotecat, plateste creditorul ipotecar, cu intentia de a evita urmarirea silita a bunului;

c) in folosul celui care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes sa o plateasca. Sunt obligati impreuna cu altul: codebitorii solidari, codebitorii obligatiilor indivizibile si fidejusorii intre ei.

d) in folosul mostenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar si plateste din patrimoniul sau un creditor al mostenirii.

Conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 61/20053, la asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul este subrogat, in limitele indemnizatiei platite, in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar, daca era in vigoare o asigurare obligatorie de raspundere civila penru pagube produse prin accidente de autovehicule si impotriva asaguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia (a asiguratorului).4

12.2.3.2. Subrogatia conventionalaa) Subrogatia consimtita de creditor

Subrogatia consimtita de creditor se realizeaza prin acordul de vointa realizat, in mod expres, intre creditor si tertul care plateste datoria debitorului.

Aceasta forma de subrogatie este reglementata de art. 1107 pct. 1 Cod civil si prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

pentru a opera nu se cere consimtamantul debitorului ci doar al creditorului initial;

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.3812 Liviu Pop, op. cit., pag. 4643 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 61/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România a fost publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 562/30.06.20054 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.382

93

trebuie sa se produca concomitent cu plata; trebuie sa fie expresa; chitanta sa aiba data certa.

b) Subrogatia consimtita de debitor

Subrogatia consimtita de debitor se realizeaza prin acordul de vointa intervenit intre debitor si un tert, de la care debitorul de imprumuta pentru a plati creditorului, subrogand tertul imprumutator in drepturile creditorului initial.

Aceasta forma de subrogatie este reglementata de art. 1107 pct. 2 Cod civil si prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca atat contractul de imprumut cat si chitanta de plata a datoriei trebuie sa se incheie in forma autentica;

in actul de imprumut trebuie sa se mentioneze expres suma care se imprumuta pentru plata datoriei;

in chitanta de plata a datoriei sa se precizeze ca aceasta s-a platit cu suma imprumutata;

aceasta subrogatie nu presupune consimtamantul creditorului; daca creditorul refuza plata, debitorul are la indemana oferta reala urmata de

consemnatiune.

12.2.4. Efectele subrogatiei

Indiferent de izvorul sau, efectul principal al subrogatiei este acela ca subrogatul dobandeste toate drepturile creditorului platit, precum si garantiile creantei si poate sa exercite toate drepturile si actiunile impotriva debitorului.

Impotriva debitorului tertul poate sa intenteze si actiuni proprii in temeiul contractului de mandat, gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara justa cauza.

Subrogatia opereaza numai in masura platii efectuate, iar in caz de plata partiala va opera proportional cu suma plaatita.

CAPITOLUL 13MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGATIILOR

13.1. Novatia13.1.1. Definitie

Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie veche si o inlocuiesc cu o obligatie noua.

13.1.2. Felurile novatiei13.1.2.1. Novatia obiectiva

Novatia obiectiva este acea forma a novatiei care se produce intre creditorul si debitorul initial, prin schimbarea in raportul juridic obligational a obiectului sau cauzei obligatiei vechi.

Schimbarea obiectului obligatiei se realizeaza atunci cand partile convin ca obiectul obligatiei sa-l reprezinte nu o suma de bani ci o alta prestatie.

94

Schimbarea cauzei obligatiei intervine atunci cand dobanditorul unui bun, debitor al pretului, convine cu instrainatorul sa pastreze pretul cu titlu de imprumut.

13.1.2.2. Novatia subiectiva

Novatia subiectiva este acea forma a novatiei care se realizeaza prin schimbarea creditorului sau debitorului obligatiei initiale.

Novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului initial cu un nou creditor, ceea ce prepune ca debitorul va fi liberat fata de vechiul creditor si obligat fata de noul creditor.

Novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cand un tert se obliga fata de creditor sa plateasca datoria, fara a se cere acordul debitorului initial.

13.1.3. Conditiile novatiei

Novatia presupune intrunirea tuturor conditiilor de validitate ale contractelor, precum si urmatoarele conditii speciale:

1. intentia partilor de a nova, animus novandi;2. sa existe o obligatie veche valabila, care sa se stinga prin novatie;3. prin acordul partilor sa se nasca o obligatie noua, valabila, care sa inlocuiasca

obligatia veche;4. obligatia noua sa contina un element nou fata de vechea obligatie, cum ar fi partile,

obiectul sau cauza.Referitor la conditiile novatiei, in practica judiciara s-a retinut faptul ca „potrivit art. 1130

Cod civil, novatia nu se prezuma, vointa de a o face trebuie sa rezulte evident din act, iar novatiei ii sunt necesare indeplinirea unor conditii prevazute de lege pentru incheierea contractelor.”1

13.1.4. Efectele novatiei

Indiferent de felul ei, novatia produce urmatoarele efecte: stinge obligatia veche, impreuna cu toate garantiile sale; da nastere unei noi obligatii, care are caracter contractual fiind rezultatul vointei

partilor.

13.2. Delegatia13.2.1. Definitie

Delegatia este actul juridic prin care un debitor, numit delegant, aduce creditorului sau, numit delegatar, consimtamantul unei alte persoane, numita delegat, care se obliga alaturi sau in locul delegantului.2

Delegatia a mai fost definita si ca fiind o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alaturi de el sau in locul lui.3

13.2.2. Felurile delegatiei

1 Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 177/11.02.1981, în Ioan Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară…, pag. 81; Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 1136/11.06.1999, în Buletinul Jurisprudenţei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 127 - 1292 Liviu Pop, op. cit., pag. 4703 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.387

95

Delegatia este de doua feluri:1. delegatie perfecta – atunci cand delegatarul il accepta pe delegat ca debitor si-l

libereaza pe delegant; aceasta forma de delegatie se confunda cu novatia prin schimbare de debitor;

2. delegatie imperfecta – atunci cand delegatarul nu consimte la liberarea delegantului, avand doi debitori, delegantul si delegatul.

13.2.3. Efectele delegatiei

Efectele delegatiei sunt diferite, dupa cum ne vom afla in prezenta delegatiei perfecte sau imperfecte, astfel:

- in cazul delegatiei perfecte, stinge obligatia veche si o inlocuieste cu o obligatie noua, ceea ce inseamna ca delegantul va fi liberat fata de creditor, fata de care ramane obligat delegatul;

- in cazul delegatiei imperfecte, se adauga un nou raport obligational celui preexistent, astfel ca delegantul nu este liberat fata de delegatar, iar acesta va mai avea un debitor, pe delegat.

CAPITOLUL 14MODURILE DE STINGERE A OBLIGATIILOR

Potrivit art. 1091 Cod civil, obligatiile se sting prin plata, novatie, remitere voluntara, compensatie, confuziune, pierirea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul realizarii conditiei rezolutorii si prin prescriptie.

Analizand textul mentionat, in doctrina1 au fost formulate urmatoarele critici: novatia este un mod de transformare a obligatiilor; prescriptia extinctiva duce la stingerea dreptului la actiune in sens material; nulitatea si rezolutiunea desfiinteaza chiar raportul juridic obligational.

Modurile de stingere a obligatiilor se clasifica in functie de mai multe criterii:1.Dupa rolul vointei partilor in incetarea raportului obligational:

a)moduri voluntare de stingere a obligatiilor care presupun manifestarea de vointa a partilor: remiterea de datorie si compensatia conventionala;b)moduri de stingere a obligatiilor care nu implica manifestarea de vointa a partilor: imposibilitatea fortuita de executare si confuziunea.

2.Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului:

1 Liviu Pop, op. cit., pag. 473 -474; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.393

96

a) moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei creditorului: compensatia, confuziunea, darea in plata;b) moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare.

14.1. Compensatia14.1.1. Definitie si reglementare

Compensatia este acel mod de stingere specific obligatiilor reciproce, in cadrul carora aceleasi persoane sunt, in acelasi timp, creditor si debitor una fata de cealalta, prin care obligatiile se sting pana la concurenta celei mai mici.1

Reglementarea generala a compensatiei este data de dispozitiile art. 1143 – 1153 Cod civil.

14.1.2. Domeniul de aplicare

Potrivit dispozitiilor art. 1147 Cod civil, compensatia este un mod de stingere a oricaror obligatii contractuale sau extracontractuale, cu urmatoarele exceptii:

- cand se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar, celui care i-a fost luat bunul, chiar daca este debitorul persoanei care si-a insusit bunul, nu i se poate opune compensatia, intrucat nimeni nu poate sa-si faca singur dreptate;

- cand se pretinde restituirea unui depozit neregulat, adica a unor bunuri fungibile care au fost date in depozit si au fost consumate de depozitar, depozitarul trebuie sa restituie bunul primit in depozit;

- cand creanta este insesizabila; cum este, de exemplu cazul pensiei de intretinere.

14.1.3. Felurile compensatiei

In functie de izvorul sau, compensatia poate fi de trei feluri: legala, conventionala si judecatoreasca.

14.1.3.1. Compensatia legala

Compensatia legala este acea forma de compensatie care opereaza in temeiul legii, fara a fi nevoie de acordul partilor sau de o hotarare judecatoreasca.

Codul civil, in art. 1144 prevede ca aceasta forma de compensatie opereaza „chiar si cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta.”

Pentru existenta compensatiei legale se cer indeplinite urmatoarele conditii2

obligatiile sa fie reciproce, adica sa existe intre aceleasi persoane, fiecare avand atat calitatea de debitor cat si calitatea de creditor;

creantele sa aiba ca obiect prestatia de a da o suma de bani sau bunuri fungibile, conform art. 1145 Cod civil, intrucat compensatia legala nu este posibila atunci cand obiectul obligatiei reciproce consta in bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferita;

creantele sa fie certe, lichide si exigibile, adica sa neindoielnice, determinate in intinderea lor si sa fi ajuns la scadenta.

1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 405-406; Liviu Pop, op. cit., pag.488; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.3952 Liviu Pop, op. cit., pag. 489 – 490; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.388 - 389

97

14.1.3.2. Compensatia conventionala

Compensatia conventionala este acea forma de compensatie care opereaza prin conventia partilor, atunci cand nu sunt intrunite conditiile compensatiei legale.

14.1.3.3. Compensatia judecatoreasca

Compensatia judecatoreasca este acea forma a compensatiei care opereaza in temeiul unei hotarari judecatoresti, pronuntata de instanta de judecata la cererea unuia dintre creditorii reciproci, hotarare prin care se dispune stingerea datoriilor pana la concurenta celei mai mici.

14.1.4. Efectele compensatiei

Compensatia stinge creantele reciproce, precum si garantiile si accesoriile acestora.Daca intre partile compensatiei exista doua sau mai multe datorii reciproce si

compensabile, in cauza sunt incidente regulile aplicabile in materie de imputatie a platii.In cazul compensatiei judecatoresti efectele se vor produce de la data ramanerii definitive a

hotararii judecatoresti prin care s-a dispus compensarea.

14.2. Confuziunea14.2.1. Definitie

Confuziunea este acel mod de stingere a obligatiilor care consta in intrunirea in aceeasi persoana a calitatii de creditor si de debitor al aceleiasi obligatii.1

14.2.2. Domeniul de aplicare

Confuziunea se aplica tuturor obligatiilor de natura contractuala sau extracontractuala, existand intre persoane fizice sau persoane juridice.

In raporturile dintre persoanele fizice, confuziunea apare in materia succesiunii, atunci cand succesiunea este acceptata pur si simplu.

In raporturile dintre persoanele juridice, confuziunea opereaza in cazul in care doua persoane juridice intre care exista un raport obligational se reorganizeaza prin comasare sau divizare.

14.2.3. Efectele confuziunii

Confuziunea stinge obligatia cu toate garantiile si accesoriile sale.In cazul obligatiei solidare, daca confuziunea se produce intre creditor si unul dintre

codebitorii solidari, creanta nu se stinge decat pentru partea codebitorului solidar, fara a putea sa profite si celorlalti codebitori.

14.3. Darea in plata14.3.1. Definitie

1 Liviu Pop, op. cit., pag.492

98

Darea in plata este definita ca fiind acel mod de stingere a obligatiilor care consta in acceptarea de catre creditor, la propunerea debitorului, de a primi o alta prestatie in locul celei la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational.

Potrivit art.1100 Cod civil, pentru a opera acest mod de stingere a obligatiilor este necesar consimtamantul creditorului.

Darea in plata se aseamana cu novatia prin schimbare de obiect, dar se si deosebeste de aceasta deoarece darea in plata are loc odata cu plata si il libereaza pe debitor de executarea obligatiei.

14.3.2. Efectele darii in plata

Principalul efect al darii in plata consta in stingerea obligatiei ca si plata. Conditia care se cere este ca cel ce da in plata sa fie proprietarul lucrului prestat in locul celui ce trebuia prestat, pentru ca altfel nu se va mai produce efectul darii in plata.1

14.4. Remiterea de datorie14.4.1. Definitie si reglementare

Remiterea de datorie este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau.2

Intr-o alta formulare, remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligatiei care consta in renuntarea creditorului, cu consimtamantul debitorului, la dreptul sau de creanta.3

Remiterea de datorie este reglementata in art. 1138 – 1142 Cod civil.

14.4.2. Conditiile remiterii de datorie

Remiterea de datorie este o conventie care, pentru a fi valabila, presupune manifestarea de vointa a ambelor parti, care poate avea loc si printr-un testament, caz in care constituie un legat de liberatiune.

Daca remiterea de datorie s-a facut printr-un act intre vii, ea constituie o donatie indirecta si este supusa tuturor regulilor acesteia, cu exceptia formei autentice, in sensul ca nu trebuie sa imbrace forma autentica.

14.4.3. Proba remiterii de datorie

In legatura cu proba remiterii de datorie, in cauza sunt aplicabile regulile de drept comun in materie de proba a actelor juridice, iar prin art. 1138 Cod civil au fost instituite prezumtii de liberare a debitorului:

in cazul in care creditorul inmaneaza debitorului originalul titlului constatator al creantei, care este un inscris sub semnatura privata, opereaza o prezumtie absoluta de liberare a debitorului;

in situatia in care creditorul remite debitorului originalul titlului constatator al creantei sale, care este un inscris autentic sau copia legalizata a unei hotarari judecatoresti, investita cu formula executorie, prezumtia de liberare a debitorului este relativa.

1 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.5092 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsa, op. cit., pag. 401; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 509; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag. 4353 Liviu Pop, op. cit., pag. 492

99

14.4.4. Efectele remiterii de datorie

In cazul remiterii de datorie, obligatia se stinge, impreuna cu toate accesoriile sale, ca si cum ar fi fost executata.

14.5. Imposibilitatea fortuita de executare14.5.1. Definitie si reglementare

Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiei de catre debitor este un mod de stingere a obligatiei care opereaza datorita faptului ca debitorul este in imposibilitate absoluta de executare a prestatiei pe care o datoreaza, din cauza de forta majora-

Acest mod de stingere a obligatiei este reglementat in art. 1156 Cod civil.

15.5.2. Domeniul de aplicare

Imposibilitatea fortuita de executare este un mod de stingere a obligatiilor propriu obligatiilor care au ca obiect prestatia de predare a unui bun individual determinat, precum si obligatiilor de a face care implica un fapt personal ala debitorului.

Prin acest mod nu se sting obligatiile de a da sau de a preda bunuri generice, conform regulii genera non pereunt.

De la aceasta regula exista urmatoarele exceptii1: obligatia nu se stinge daca in momentul pierii lucrului, din cauza de forta majora,

debitorul era pus in intarziere, cu exceptia cazului in care debitorul va dovedi ca lucrul ar fi pierit si la creditor, in cazul in care i l-ar fi transmis sau predat;

obligatia de a restitui un bun sustras ori luat pr nedrept, nu se stinge daca bunul a pierit din cauza de forta majora, debitorul urmand sa execute obligatia prin echivalent.

14.5.3. Efectele imposibilitatii fortuite de executare

Imposibilitatea fortuita de executare stinge obligatia impreuna cu garantiile si accesoriile sale, cu exceptia acelor cazuri in care debitorul si-a asumat expres raspunderea si pentru unele cazuri de forta majora.

1 Liviu Pop, op. cit., pag.494

100

CAPITOLUL 15OBLIGATIILE COMPLEXE

Caracterul complex al obligatiei poate sa rezulte din:1. afectarea de modalitati:2. pluralitatea de obiecte;3. pluralitatea de subiecte.

In raport de aceste considerente exista :1. obligatii afectate de termen sau conditie;2. obligatii alternative si facultative;3. obligatii divizibile, solidare si indivizibile.

15.1. Obligatiile afectate de modalitati15.1.1. Termenul

15.1.1.1.Definitie

101

Termenul este acel eveniment viitor si sigur ca realizare pana la care este amanata inceperea sau, dupa caz, stingerea exercitiului drepturilor subiective civile si a executarii obligatiilor corelative.1

15.1.1.2.Clasificare

In functie de efectul sau:1.termen suspensiv, adica acel termen care amana exercitiul dreptului subiectiv si

obligatiei corelative pana la implinirea lui. De exemplu, termenul la care trebuie restituita suma imprumutata.

2.termen extinctiv, adica acel termen care amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui. De exemplu, data mortii credirentierului intr-un contract de renta viagera.

In functie de beneficiarul termenului:1. termen in favoarea debitorului, care reprezinta regula;2. termen in favoarea creditorului; de exemplu, in materia contractului de

depozit, termenul este stipulat in favoarea deponentului;3. termen in favoarea ambelor parti; cum sunt, de exemplu termenele stabilite

intr-un contract sinalagmatic.In functie de izvorul sau:1.termen legal; cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanta de Urgenta a

Guvernului nr. 8/2004, privind prelungirea duratei unor contracte de inchiriere;2.termen judiciar, adica termenul acordat de instanta de judecata debitorului, conform art.

1583 Cod civil; numit si termen de gratie;3.termen conventional, respectiv termenul stabilit prin conventia partilor.In functie de criteriul cunoasterii sau nu a datei implinirii sale:1.termen cert; termen a carui implinire este cunoscuta din momentul nasterii raportului

juridic obligational;2.teremen incert; a carui implinire este sigura dar nu se cunoaste momentul cand se va

produce acest lucru.

15.1.1.3. Efectele termenului

In legatura cu efectele termenului prezinta interes distinctia dintre termenul suspensiv si termenul extinctiv.

Termenul suspensiv nu afecteaza existenta obligatiei ci numai exigibilitatea acesteia, cu urmatoarele consecinte:

daca debitorul executa obligatia sa inainte de termen, el face o plata valabila, echivalenta cu renuntarea la beneficiul termenului;

inainte de implinirea termenului, creditorul poate lua masuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului sau;

pana la scadenta (implinirea termenului) nu curge termenul de prescriptie; pana la implinirea termenului, creditorul nu poate opune debitorului compensatia; inainte de implinirea termenului, creditorul nu poate intenta actiunea oblica sau

actiunea pauliana; de la data implinirii termenului suspensiv incepe sa curga prescriptia dreptului la

actiune.

1 Gabriel Boroi, op. cit., pag.189; Gheorghe Beleiu, Drept civil român, Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, pag.188

102

Termenul extinctiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative. Astfel la implinirea termenului inceteaza efectele raportului juridic obligational.

15.1.1.4. Termenul de gratie

Potrivit art. 1582 Cod civil „ nefiind de fapt teremenul restitutiunii, judecatorul poate sa dea imprumutatului un termen potrivit imprejurarilor”, iar art. 1583 Cod civil, prevede ca „ daca insa s-a stipulat numai ca imprumutatul sa plateasca cand va putea sau cand va avea mezii ( mijloace), judecatorul va prescrie un termen de plata dupa imprejurari.”

Un asemenea termen se numeste termen de gratie si este acordat de instanta de judecata atunci cand obligatia scadenta nu a fost executata de debitor.

Caracteristica acestui termen o constituie faptul ca se acorda de instanta de judecata numai in favoarea debitorului, fara a se cere si consimtamantul creditorului, cu exceptia cazului in care partile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV.

Termenul de gratie impiedica executarea silita, dar nu impiedica compensatia.

15.1.1.5. Renuntarea la termen

Partea in folosul careia a fost prevazut poate renunta la beneficiul termenului, iar cand termenul a fost prevazut in favoarea ambelor parti, ele pot renunta, prin acordul lor, la beneficiul acestuia.

Daca se renunta la beneficiul termenului, obligatia nu va mai fi o obligatie afectata de modalitati ci va deveni o obligatie pura si simpla.

15.1.1.6. Decaderea din beneficiul termenului

Potrivit art. 1025 Cod civil, decaderea din beneficiul termenului apare in urmatoarele cazuri:

debitorul ajunge in starea de insolvabilitate, indiferent daca are sau nu o vina in producerea ei;

debitorul micsoreaza garantiile pe care le-a adus creditorului, iar aceasta micsorare ii este imputabila.

Decaderea din beneficiul termenului are natura juridica a unei sanctiuni care produce aceleasi efecte ca si renuntarea la termen.

15.1.2. Conditia

15.1.2.1. Definitie

Ca modalitate a actului juridic, conditia este un eveniment viitor si sigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau desfiintarea) actului juridic civil.1

15.1.2.2. Clasificare

In functie de efectele pe care le produce:1. conditie suspensiva – de a carei indeplinire depinde nasterea raportului juridic

obligational; de exemplu: „ iti donez casa mea, daca voi fi transferat la Timisoara”;

1 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 185; Gabriel Boroi, op. cit., pag. 192

103

2. conditie rezolutorie – a carei indeplinire desfiinteaza retroactiv raportul juridic obligational; de exemplu: „iti vand autoturismul, cu conditia ca, daca voi fi transferat la Timisoara, vanzarea se va desfiinta”;

Dupa cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului:1. conditie cazuala1 – cand realizarea evenimentului depinde de hazard; potrivit art. 1005

Cod civil, cand nu este nici in puterea creditorului, nici intr-aceea a debitorului. De exemplu, art. 825 alin. 1 Cod civil, dispune ca donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite atat in cazul cand donatarul ar muri inaintea lui, cat si in cazul cand donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa.

2. conditie mixta – cand realizarea evenimentului depinde de vointa uneia din parti, cat si de vointa unei alte persoane determinate (art. 1007 Cod civil); de exemplu: „iti vand autoturismul meu, daca parintii imi vor darui un alt autoturism de ziua mea”;

3. conditie potestativa – cand realizarea evenimentului depinde de vointa unei din parti.Conditia potestativa este de mai multe feluri:

1. conditie pur potestativa – a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei dintre parti; obligatia asumata sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga este nula (art. 1010 Cod civil) deoarece o asemenea conditie echivaleaza cu lipsa intentiei de a se obliga; de exemplu: „ iti vand casa proprietatea mea, daca vreau”;

2. conditie potestativa simpla – acea conditie a carei realizare depinde atat de vointa uneia din parti, cat si de un fapt exterior sau vointa unei persoane nedeterminate; de exemplu: „ iti vand autoturismul daca ma voi muta la Timisoara”;

Dupa cum conditia consta in indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului:1. conditie pozitiva – acea conditie care afecteaza raprotul juridic obligational printr-un

eveniment ce urmeaza se se indeplineasca; de exemplu: „iti vand autoturismul daca voi fi transferat la Timisoara”;

2. conditie negativa – acea conditie care afecteaza existenta raportului juridic obligational printr-un eveniment ce urmeaza sa nu se indeplineasca; de exemplu: „iti vand autoturismul daca nu voi fi transferat la Timisoara”.

15.1.2.3. Efectele conditiei

Potrivit sistemului Codului civil, efectele conditiei se produc, in principiu, in mod retroactiv, in sensul ca momentul de la care sau pana la care se produc nu este momentul indeplinirii sau neindeplinirii conditiei, ci data la care a luat nastere raportul juridic obligational.

Efectele conditiei suspensive2

Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul nasterii raportului juridic obligational si momentul realizarii conditiei), se considera ca obligatia nu exista, cu urmatoarele consecinte juridice:

creditorul nu poate pretinde executarea obligatiei de catre debitor; daca debitorul executa prestatia, poate sa ceara restituirea ei in temeiul platii

nedatorate; in acest interval de timp nu curge termenul de prescriptie extinctiva; nici una dintre partile raportului juridic obligational nu poate invoca compensatia.

Eveniente conditione ( atunci cand s-a realizat conditia) se considera ca obligatia isi produce efectele retroactiv, cu urmatoarele consecinte juridice:

plata efectuata pana la indeplinirea conditiei, nu mai este considerata o plata nedatorata si nu va mai putea fi restituita;

1 De la casus - întâmplare2 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., pag. 255 – 256; Liviu Pop, op. cit., pag. 387 – 388; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 412 – 413; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 390 - 391

104

drepturile sub conditie transmise inainte de indeplinirea acesteia sunt valabileDe la caracterul retroactiv al efectelor conditiei indeplinite exista si exceptii, respectiv:

termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga numai la data realizarii conditiei; riscurile produse inainte de realizarea conditiei sunt in sarcina instrainatorului; dobanditorul va culege fructele numai din momentul indeplinirii conditiei; actele de administrare facute de instrainator inainte de realizarea conditiei raman

valabile.

Efectele conditiei rezolutorii1

Pendente conditionePana la indeplinirea conditiei raportul juridic obligational este considerat pur si simplu,

cu urmatoarele consecinte juridice: debitorul trebuie sa-si execute obligatia, iar creditorul poate sa ceara executarea

obligatiei; dobanditorul sun conditie rezolutorie a unui bun individual determinat, suporta

riscul pierii bunului in calitate de proprietar – res perit domino; dreptul dobandit sub conditie rezolutorie poate fi transmis prin acte intre vii sau

pentru cauza de moarte, tot sub conditie rezolutorie.

Eveniente conditioneIntrucat conditia se realizeaza, obligatia se desfiinteaza retroactiv, cu urmatoarele

consecinte juridice: partile trebuie sa restituie prestatiile efectuate; drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinteaza

retroactiv.De la regula retroactivitatii efectelor conditiei rezolutorii exista urmatoarele exceptii:

riscurile produse inainte de indeplinirea conditiei sunt suportate de dobanditorul sub conditie rezolutorie;

actele de administrare facute de dobanditorul sub conditie rezolutorie raman valabile;

fructele culese de dobanditorul bunului raman in proprietatea acestuia.

15.1.2.4. Conditia si sarcina

Sarcina este o obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in contractele cu titlu gratuit.

Sarcina nu afecteaza existenta raportului juridic obligational, ci stabileste o obligatie pentru una dintre parti, iar de caz de neexecutare creditorul va putea sa ceara executarea obligatiei.

15.2. Obligatiile plurale15.2.1.Pluralitatea de obiecte

Obligatia cu o pluralitate de obiecte se caracterizeaza prin faptul ca debitorul datoreaza mau multe prestatii.

In raport de intentia partilor, daca debitorul datoreaza cumulativ toate prestatiile la care s-a obligat, obligatia produce efecte ca si cum ar fi pura si simpla, cu un singur obiect si se va stinge prin executarea tuturor prestatiilor.

1 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., pag. 256 – 257; Liviu Pop, op. cit., pag. 388; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 413 – 414; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag. 391

105

15.2.1.1. Obligatia alternativa

Obligatia alternativa este acea obligatie al carei obiect consta in doua sau mau multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia din parti, executarea unei singure prestatii duce la stingerea obligatiei.1 De exemplu, se datoreaza 100.000.000 lei sau un autoturism.

Alegerea prestatiei ce urmeaza sa fie executata apartine debitorului, dar poate sa apartina si creditorului, insa numai daca exista stipulatie expresa in acest sens (art. 1027 Cod civil).

Obligatia se transforma intr-o obligatie pura si simpla atunci cand unul din obiectele obligatiei alternative devine imposibil de executat, indiferent din ce cauza. In cazul obligatiei de a da , dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite in momentul alegerii, deoarece pana atunci nu se cunoaste care dintre obiecte va intra in patrimoniul creditorului.

15.2.1.2. Obligatia facultativa

Obligatia este facultativa cand debitorul se obliga la o singura prestatie, cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestatii determinate.

De exemplu, debitorul are obligatia de a da un autoturism, dar prin conventia partilor i se da dreptul sa se libereze si prin darea unei sume de bani.

In cazul obligatiei facultative exista o singura prestatie ca obiect al obligatiei, dar exista o pluralitate de prestatii in privinta posibilitatii de a plati.

Creditorul poate sa ceara numai executarea prestatiei principale, iar daca obiectul obligatiei piere din caz fortuit sau de forta majora, debitorul va fi liberat, iar obligatia se stinge.

15.2.2. Pluralitatea de subiecte15.2.2.1 Obligatiile conjuncte (divizibile)

Obligatia conjuncta sau divizibila este acel raport obligational cu pluralitate de subiecte intre care creanta si datoria se divid de plin drept.2

Obligatia poate fi conjuncta din momentul nasterii sale sau ca efect al mortii creditorului sau debitorului, care lasa mai multi mostenitori intre care obligatia se imparte.

Existand o pluralitate de subiecte, dreptul de creanta si datoria se divid in atatea parti cati creditori sau debitori sunt in raportul obligational.

Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanta, iar fiecare debitor este obligat sa execute numai partea sa de datorie.

Fiind mai multe raporturi obligationale, numarul acestora depinde de numarul creditorilor sau debitorilor, ceea ce produce urmatoarele efecte juridice3:

daca sunt mai multi debitori, fiecare este tinut si poate fi urmarit numai pentru plata partii sale din datorie;

daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitor numai pentru partea lui de creanta;

insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor, deoarece ceilalati codebitori nu raspund pentru partea celui devenit insolvabil;

intreruperea prescriptiei fata de un debitor, prin punerea sa in intarziere, efectuata de unul dintre creditori nu profita si celorlalti creditori;

1 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 371; Renee Sanilevici, op. cit., pag.264; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.4152 Liviu Pop, op. cit., pag. 3953 Brînduşa Ştefănescu, Raluca Dimitriu, op. cit., pag. 369

106

punerea in intarziere a debitorului si intreruperea prescriptiei fata de unul din debitori nu produce efecte in raport cu ceilalti debitori;

plata de catre un debitor a partii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalti debitori;

remiterea de datorie, darea in plata, cesiunea de creanta si novatia facute de catre unul din creditori cu privire la dreptul de creanta sunt inopozabile celorlalti creditori (art. 1064 alin. 2 si 3 Cod civil).1

15.2.2.2. Obligatiile solidare

Obligatia plurala solidara (solidaritatea) este acea obligatie cu subiecte multiple in cadrul careia fiecare creditor solidar poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate de toti creditorului.2

Obligatiile solidare sunt reglementate de art. 1034 – 1056 Cod civil si fac parte din categorii obligatiilor indivizibile.

Solidaritatea poate fi de doua feluri:1. solidaritate activa, atunci cand exista doi sau mai multi creditori;2. solidaritate pasiva, atunci cand exista doi sau mai multi debitori.

Solidaritatea activaPotrivit art. 1034 Cod civil „ obligatia este solidara intre mai multi creditori, cand titlul

creantei da anume drept fiecaruia din ei a cere plata in tot a creantei si cand plata facuta unuia din creditori libereaza pe debitor.”

Din definitia prezentata rezulta ca in cazul solidaritatii active, existand mai multi creditori, fiecare dintre ei este indreptatit sa ceara debitorului comun plata intregii datorii, iar prin plata efectuata numai unuia dintre creditori, debitorul comun este liberat de datorie fata de toti creditorii sai solidari.

In sistemul Codului civil nu este reglementata solidaritatea activa, ceea ce inseamna ca solidaritatea activa isi are izvorul in conventia partilor sau in testament.

In raporturile dintre creditorii solidari si debitorul comun, obligatia solidara produce urmatoarele efecte3:

1. fiecare creditor adre dreptul sa pretinda si sa primeasca plata integrala a creantei, iar plata facuta unuia din creditori libereaza pe debitor (art. 1034 Cod civil);

2. cat timp debitorul nu a fost chemat in judecata de un creditor solidar, debitorul poate plati oricaruia din creditorii solidari (art. 1035 alin. 1 Cod civil);

3. daca debitorul a fost chemat in judecata de un creditor solidar, debitorul nu poate face plata decat acestuia;

4. remiterea de datorie facuta de unul din creditorii solidari libereaza pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art. 1035 Cod civil).

In raporturile dintre creditorii solidari, efectele obligatiei solidare sunt guvernate de principiul inscris in art. 1038 Cod civil, potrivit caruia „ creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, in toate actele care pot avea de efect conservarea creantei.”

Aceasta inseamna ca fiecare creditor solidar nu este titularul creantei in integralitatea ei, ci numai pentru partea care-i apartine, iar incasarea creantei in totalitate este posibila in virtutea reprezentarii celorlalti creditori.

Din aplicarea acestui principiu rezulta urmatoarele efecte:4

1 Liviu Pop, op. cit., pag. 3972 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.4183 Ion P.Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., pag. 2624 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 376-377;

107

1. oricare dintre creditorii solidari ai aceleiasi creante poate sa ceara plata integrala a datoriei si sa dea chitanta liberatorie debitorului (art. 1034 Cod civil);

2. daca debitorul a fost pus in intarziere de catre oricare dintre creditori, efectele punerii in intarziere profita tuturor creditorilor solidari;

3. intreruperea prescriptiei facuta de unul dintre creditori profita tuturor (art. 1036 Cod civil);

4. daunele moratorii cerute de un creditor profita si celorlalti creditori;5. un singur creditor nu poate face acte de dispozitie – novatie, remitere de datorie,

dare in plata – cu privire la intreaga creanta fara consimtamantul celorlalti creditori;6. hotararea judecatoreasca obtinuta de un creditor profita si celorlalti creditori, in

masura in care este favorabila creditorului urmaritor.

Solidaritatea pasivaPotrivit art.1039 Cod civil, „ obligatia este solidara din partea debitorilor cand toti s-au

obligat la acelasi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrans pentru totalitate si ca plata facuta de unul dintre debitori libereaza si pe ceilalti catre creditor.”

Din definitia legala a solidaritatii pasive (intre debitori) rezulta ca obligatia solidara pasiva este acea obligatie cu mai multi debitori care da dreptul creditorului sa ceara oricarui codebitor executarea integrala a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei.

Aceasta forma de obligatie plurala este reglementata in art. 1039 – 1056 Cod civil, iar izvorul sau este vointa partilor si legea.

Reprezentand o exceptie de la regula divizibilitatii creantei, obligatia solidara, in materie civila, nu se prezuma, ci trebuie sa fie stipulata expres, conform art. 1041 Cod civil.

Codul civil reglementeaza urmatoarele cazuri de solidaritate pasiva:1. cei care au cauzat, in comun, prin fapta lor ilicita, un prejudiciu, raspund solidar

fata de victima1;2. mandantii, care au acelasi mandatar, sunt tinuti sa raspunda solidar pentru toate

efectele mandatului2;3. executorii testamentari ai aceleiasi succesiuni sunt solidar responsabili pentru

bunurile mobile incredintate3;4. antreprenorul si arhitectul raspund solidar pentru daramarea constructiei din cauza

unui viciu al acesteia sau al terenului pe care constructia este situata,4; cu aplicarea in mod corespunzator a dispozitiilor art. 3 si 11 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Solidaritatea pasiva produce doua categorii de efecte: - raporturile dintre creditor si debitorii solidari;- raporturile dintre codebitori.

1 Art. 1003 Cod civil prevede: ”când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”2 Art. 1551 Cod civil dispune: „ când mai multe persoane, pentru o afacere comună, au numit un mandatar, fiecare din ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului”3 Art. 918 alin. 2 Cod civil prevede:” ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat, afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare dintre ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat”4 Art. 1483 Cod civil prevede: „ dacă în curs de 10 ani, număraţi din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru asemănător, unul ori altul se dărâmă în tot sau în parte, sau ameninţă învederat dărâmarea, din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului, întreprinzătorul şi arhitectul rămân răspunzători de daune”

108

In raporturile dintre creditor si debitorii solidari, efectul principal al solidaritatii pasive este obligatia fiecarui codebitor de a plati datoria in intregime, ceea ce implica dreptul creditorului a de a urmari fiecare debitor pentru prestatia care formeaza obiectul obligatiei.

Plata facuta de debitorul solidar libereaza pe toti debitorii fata de creditorul comun (art. 1039 Cod civil).

In cadrul acestor raporturi, solidaritatea pasiva produce si urmatoarele efecte secundare: punerea in intarziere a unui codebitor produce efecte fata de toti codebitorii solidari

(art. 1044 Cod civil); pierirea lucrului care formeaza obiectul prestatiei, din culpa unuia dintre debitori

angajeaza raspunderea tuturor codebitorilor (art. 1044 alin. 3 Cod civil); intreruperea prescriptiei extinctive fata de unul dintre codebitori are efect fata de

toti codebitorii solidari ( art. 1045 Cod civil); curgerea de dobanzi facuta de creditor impotriva unuia dintre debitori are ca efect

curgerea dobanzilor fata de toti codebitorii solidari ( art. 1046 Cod civil).Potrivit art. 1047 alin. 1 Cod civil, codebitorul solidar impotriva caruia creditorul a intentat

actiune poate sa opuna acestuia exceptii comune, care profita tuturor debitorilor solidari, precum si exceptii personale, care ii profita numai lui.

Exceptiile comune sunt urmatoarele:1. cauzele de nulitate relativa si nulitate absoluta;2. modalitatile comune tuturor acordurilor de vointa ( de exemplu, toti debitorii s-au

obligat sub conditie suspensiva si invoca neindeplinirea acesteia);3. cauzele de stingere a obligatiei.

Exceptiile personale, care pot fi invocate numai de un codebitor solidar si ii profita numai celui care le-a invocat, sunt urmatoarele:

1. modalitatile (termen sau conditie) consimtite numai in raport cu un debitor solidar;2. existenta unei cauze de nulitate relativa numai in raport cu un debitor solidar.

In raporturile dintre codebitorii solidari, solidaritatea pasiva produce urmatoarele efecte: efectul principal consta in faptul ca ori de cate ori numai unul dintre debitori

plateste intreaga datorie, prestatia executata de imparte de plin drept si trebuie suportata de fiecare debitor1;

debitorul care a platit se va intoarce impotriva celorlalti solicitand restituirea partii lor de datorie;

de regula, plata se imparte in mod egal intre debitori.Solidaritatea pasiva inceteaza prin urmatoarele moduri2:

1. decesul unuia dintre codebitorii solidari, caz in care datoria se divide intre mostenitori proportional cu partea de mostenire primita;

2. renuntarea la solidaritate.

15.2.3. Obligatiile indivizibile

Obligatia este indivizibila daca, datorita naturii obiectului sau conventiei partilor, nu poate fi impartita intre subiectele ei active sau pasive.3

Potrivit art. 1057 Cod civil „ obligatia este nedivizibila atunci cand obiectul ei, fara a fi denaturat, nu se poate face parti, nici materiale, nici intelectuale”, iar conform art. 1058 Cod civil „ obligatia este nedivizibila cand obiectul este divizibil, dar partile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate”.1 Art. 1052 Cod civil prevede că „ obligaţia solidară în privinţa creditorului de împarte de drept între debitori: fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai pentru partea sa”2 Ion Dogaru, Pompli Drăghici, op. cit., pag. 406-4073 Renee Sanilevici, op. cit., pag.272

109

Obligatiile indivizibile sunt reglementate in art. 1057 – 1059 si art. 1062 – 1065 Cod civil.Indivizibilitatea activa se produce ca urmare a mortii creditorului unei creante cu un obiect

indivizibil si are ca principal efect faptul ca fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrala a prestatiei.

Plata facuta oricaruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor.Indivizibilitatea pasiva are ca efect principal faptul ca fiecare dintre codebitori poate fi

obligat sa execute in intregime prestatia datorata.Daca debitorul solidar, sau mostenitorul acestuia, a platit in intregime prestatia datorata, va

avea la indemana o actiune in regres impotriva debitorilor solidari pentru partea fiecaruia dintre ei.

CAPITOLUL 16GARANTAREA OBLIGATIILOR

16.1. Consideratii generale privind garantiile obligatiilor

Se cunoaste ca scopul final al asumarii oricarei obligatii il constituie executarea acesteia intocmai cum a fost angajata, or, in aceasta ordine de idei, creditorul diligent poate si ar trebui sa ia masurile corespunzatoare prin care sa preintampine riscul insolvabilitatii debitorului. Asigurarea executarii unei obligatii se infaptuieste si pe calea garantarii ei, privita ca masura constituita in acest scop1.

In sistemele de drept, obligatia este garantata prin diverse instrumente juridice accesorii, numite “garantii”. Garantarea executarii obligatiilor se poate realiza prin doua categorii de mijloace juridice: generale si speciale2.

Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor in temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului, conform art.1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”. Creditorii care beneficiaza doar de mijloacele generale de garantare a realizarii drepturilor lor de creanta sunt numiti in literatura de specialitate3 creditori

1 Victor Zlătescu, Garanţiile creditorului, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970, pag. 492 Victor Zlătescu, op.cit., pag.24-253 Nelu Anghel, Elena Loredana Anghel, Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001,pag. 72

110

chirografari. O alta opinie1 a fost exprimata in sensul ca creditorii chirografari au acea garantie constand in dreptul de gaj general care priveste, in principiu, totalitatea bunurilor debitorului, asa cum si cate sunt la data executarii silite, indiferent de modificarile petrecute in patrimoniul debitorului de la data nasterii creantei (bunurile prezente) si pana la momentul executarii creantei (bunurile viitoare). Cu alte cuvinte, obiectul dreptului de gaj al creditorilor chirografari il constituie insusi patrimoniul debitorului, iar nu bunurile concrete care il compun, deoarece acesta poate fi supus, in virtutea dinamismului sau, modificarii de-a lungul existentei sale (debitorul poate dispune liber de bunurile sale, fara a fi ingradit in actiunile sale, atata timp cat creditorii nu au procedat la realizarea creantei lor si cu conditia ca debitorul sa fie de buna credinta, si nu sa-si mareasca in mod fraudulos insolvabilitatea in dauna creditorilor sai). Actele de dispozitie facute de debitor cu privire la bunurile ce alcatuiesc patrimoniul sau sunt opozabile de la nasterea creantei pana la urmarirea bunurilor, sub rezerva dreptului pe care acestia il au de a cere, pe cale judecatoreasca, revocarea actelor facute de debitor in frauda drepturilor lor, pe calea actiunii pauliene, conform art.975 Cod civil.

Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depasirea activului de catre pasiv, ceea ce impieteaza asupra capacitatii debitorului de a-si executa la timp si in mod corespunzator datoriile ce-i incumba. In aceasta ordine de idei, dreptul de gaj general al creditorilor chirografari reprezinta cea mai generala garantie pentru executarea obligatiilor si in acelasi timp si cea mai putin eficace, intrucat nu inlatura riscul insolvabilitatii debitorului, nu confera posibilitatea indestularii creditorului cu preferinta fata de alti creditori ai aceluiasi debitor si nici nu confera posibilitatea urmaririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele.

In legatura cu ineficienta gajului general ar mai trebui amintit ca el confera pozitie de egalitate tuturor creditorilor din categoria celor chirografari, fapt ce genereaza urmatoarea situatie: in cazul in care sumele obtinute in urma procedurii executarii silite nu sunt suficient de acoperitoare pentru satisfacerea in intregime a tuturor creantelor, acestea se vor imputa (deduce) proportional asupra valorii creantelor, conform art.1719 Cod civil-“bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai, si pretul lor se imparte intre ei prin analogie, afara de cazul cand exista intre creditori cauze legitime de preferinta”.< Prin analogie> se intelege <proportional cu valoarea creantelor respective>.

De asemenea, dreptul de gaj general confera creditorilor o serie de prerogative, precum:a) dreptul de lua masuri de conservare in legatura cu un bun sau mai multe bunuri; de

exemplu, ei pot cere infiintarea unui sechestru asigurator; acesta consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului-parat, asigurandu-se astfel posibilitatea de realizare efectiva a executarii silite (prin echivalent sau, dupa caz, in natura) in situatia obtinerii unui titlu executoriu2;

b) posibilitatea recunoscuta de lege (art.974 Cod civil) creditorului de a introduce actiunea oblica sau subrogatorie pentru a inlatura neglijenta debitorului in exercitarea propriilor sale drepturi;

c) posibilitatea de a cere, pe cale judecatoreasca, revocarea actelor facute de debitor in frauda drepturilor lor, pe calea actiunii pauliene, conform art.975 Cod civil, dupa cum am amintit si mai sus;

d) posibilitatea de a trece la executarea silita asupra bunurilor debitorului.Mijloacele juridice speciale s-au nascut din nevoia imperioasa de a evita sau de a reduce

o data in plus riscul insolvabilitatii debitorilor, intarindu-le astfel pozitia in cadrul circuitului juridic la care participa. Pe cale de consecinta, prin garantii, altele decat gajul general, se poate ajunge la una din urmatoarele situatii:

1 Corneliu Bîrsan, Maria Gaiţă, Mona Maria Pivniceru, Drept civil. Drepturile reale, Institutul European, Iaşi, 1997, pag.132 Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag.204

111

1.inlaturarea egalitatii dintre creditori, unul sau unii dintre acestia fiind pusi, prin chiar garantia respectiva, intr-o situatie privilegiata, fie

2.adaugarea la gajul general existent a unui alt gaj general, purtand asupra patrimoniului unei alte persoane decat debitorul, care se obliga, in subsidiar, sa execute obligatia debitorului in cazul in care el nu o face de bunavoie1.

Tot doctrinei de specialitate i-a revenit si de aceasta data sarcina de a formula o definitie notiunii de “garantie”, in lipsa uneia legale.

Astfel, intr-o opinie2 se considera ca, garantiile pot fi definite ca fiind “acele mijloace juridice care, dincolo de limitele dreptului de gaj general si in plus fata de acest drept, confera creditorului garantat anumite prerogative suplimentare, constand, de regula, fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori, fie in posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca pe o alta persoana, care s-a angajat sa execute ea obligatia ce revenea debitorului”.

Tot astfel s-a incercat conturarea unei acceptiuni in sens larg a aceleiasi notiuni, conform careia “garantie, in sens larg (lato sensu), inglobeaza pe langa garantiile propriu-zise si alte institutii juridice precum: arvuna, clauza penala, solidaritatea, indivizibilitatea etc.”3, cu precizarea ca arvuna si clauza penala nu sunt considerate garantii propriu-zise pentru urmatoarele considerente:

- in cazul convenirii unei arvune, daca executarea obligatiei nu a avut loc din vina celui ce a platit-o, acesta nu mai poate pretinde restituirea ei, in timp ce, daca executarea devine imposibila pentru primitorul arvunei, acesta o va restitui indoit (art.1298 Cod civil),

- iar in cazul stipularii unei clauze penale, cel ce nu-si executa obligatia este tinut la plata sumei prestabilite, reprezentand echivalentul considerat ca va fi incercat de creditor prin neexecutarea obligatiei de catre debitor, fara a mai fi nevoie de vreo dovada in acest sens din partea creditorului,

ori, nici una din cele doua institutii juridice nu adauga ceva la dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului sau.

Garantiile obligatiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligational principal, prin care creditorul isi asigura posibilitatea executarii in natura a creantei sale. Garantiile constituie, in consecinta, modalitati de asigurare a executarii in natura a obligatiei, conserva anumite bunuri mobile sau imobile ale debitorului in vederea executarii silite a creantei. In timp ce unele garantii sunt legale, actionand in virtutea legii (cauzele legale de preferinta; unele ipoteci; dreptul de retentie etc.), altele se stabilesc prin acordul partilor contractante (gajul, fidejusiunea, unele ipoteci etc.).

16.2. Functiile garantiilor

In doctrina,4au fost retinute doua functii importante ale garantiilor.O prima functie este aceea de asigurare a creditului, ce se realizeaza prin faptul

mobilizarii tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului. Garantiile reale fixeaza limita maxima a creditului pe care il poate obtine o persoana, egal cu valoarea bunurilor mobile de care dispune si care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi ipotecate.

“Depozitul asigurator” reprezinta a doua functie pe care o indeplineste numai gajul, dintre garantii. Astfel, gajul cu deposedare evita pericolul instrainarii de catre debitor a bunului gajat, facand posibila exercitarea privilegiului creditorului, contribuind astfel la realizarea functiei de asigurare a creditorului si implicit a creditului.1 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.5182 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op.cit., pag.3983 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op.cit., pag.5194 Nelu Anghel, Elena Loredana Anghel, op.cit., pag.78

112

16.3.Evolutia garantiilor

In decursul anilor, sistemul garantiilor a ramas in linii mari acelasi, desi frecventa lor a fost in continua schimbare.

Literatura de specialitate1 mentioneaza ipoteca printre primele garantii cunoscute in Egiptul antic, avand o intrebuintare frecventa.

Prima garantie reala cunoscuta la Roma a fost “fiducia”, care presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun, creditorul obligandu-se sa-l retransmita proprietarului dupa ce acesta isi va fi achitat integral si in mod corespunzator obligatia. Ulterior, ca o specializare a fiduciei a aparut “pignus” sau “gajul”, care viza atat bunurile mobile, cat si pe cele imobile; bunul nu mai trecea in proprietatea creditorului, care era de data aceasta un simplu detentor al bunului pana la executarea obligatiei.

La romani, cea mai des uzitata garantie insa era fidejusiunea, garantie personala ce se putea constitui atat in cadrul, cat si in afara unui proces. Sub perioada dominatiei imparatului Justinian, fidejusorul a dobandit beneficiul de discutiune, ceea ce ii conferea o situatie deosebita de cea a debitorului solidar si preferabila acestuia.

In epoca feudala, garantiile imobiliare au dobandit o insemnatate deosebita fata de cele mobiliare.

Procesul de transformare a garantiilor reale a continuat in timpul Revolutiei franceze cand s-a reglementat publicitatea ipotecilor prin transcriptiunea imobiliara, prin care s-a urmarit asigurarea evidentei, sigurantei si opozabilitatii fata de terti a actelor juridice prin care se constituie, se transmite si se stinge dreptul real de ipoteca (sistem preluat in dreptul roman prin numeroase articole ale vechiului cod de procedura civila si prin codul civil).

In economia capitalista dezvoltata, bunurile mobile au devenit considerabil mai valoroase ca pana in acel moment, fapt ce a dus la aparitia titlurilor de credit, ce incorporau anumite drepturi de creanta, care la randul lor trebuiau garantate (prin aval, de exemplu, garantie speciala de plata a unei cambii data de un tert). Astfel, preferintele s-au indreptat spre garantiile mobiliare perfectionate ( cautiunea bancara, garantia bancara autonoma). Ele se folosesc cu precadere, deoarece creditul imobiliar, extrem de oneros si de formalist, a devenit o piedica in calea desfasurarii raporturilor juridice.

In acest context, inca mai apar noi forme de garantii, care fie se adauga celor existente, fie le modifica continutul, cum ar fi, de exemplu, garantii specifice anumitor ramuri de drept (dreptul comertului international, dreptul transporturilor), forme specifice de garantare a creditelor, in special cautiuni bancare, ori chiar aplicatii noi ale garantiilor cunoscute, cu unele modificari de regim fata de Codul civil (garantiile reale mobiliare, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 99/ 26 mai 1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice2).

16.4.Reglementarea legala a garantiilor

Codul civil constituie izvorul de baza al garantiilor civile, continand o serie de prevederi in aceasta materie: Titlul XIV intitulat “Despre fidejusiune (cautiune)”, Titlul XV “Despre amanet (gajul)”, Titlul XVIII “Despre privilegii si ipoteci”.

Prevederile Codului civil, dreptul comun in materie, se aplica in coroborare cu dispozitiile privind garantiile si cauzele de preferinte prevazute in diferite legi speciale: Legea nr. 99/ 26 mai 1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, care instituie un 1 Nelu Anghel, Elena Loredana Anghel, op.cit., pag.792 Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice a fost publicată în M. Of. nr. 236 din 27 mai 1999

113

regim unitar pentru garantiile reale mobiliare; O.G. nr.11/1996 privind executarea creantelor bugetare; prevederile Codului de procedura civila privind ordinea de preferinta a unor creante (art.409 C.proc.civ.); Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.54/1994 (cu mentiunea ca ultimele doua legi mentionate au ca domeniu de aplicare gestionarii angajati de agentii economici si autoritatile sau institutiile publice) etc.

16.5.Clasificarea garantiilor

Codul civil reglementeaza doua feluri de garantii: garantii reale si garantii personale. Garantiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul, printr-un contract accesoriu, sa achite acestuia datoria debitorului atunci cand acesta nu o va plati din proprie initiativa. Legea reglementeaza o singura garantie personala: fidejusiunea (cautiunea). Garantiile reale sunt acele mijloace juridice care constau in afectarea unui bun al debitorului in vederea asigurarii executarii obligatiei asumata de debitor. Garantiile reale instituie in favoarea creditorului un drept de urmarire si un drept de preferinta. Sunt garantii reale: gajul, ipoteca, privilegiul si dreptul de retentie (debitum cum re iunctum) care constituie o garantie reala imperfecta.

Dupa cum am mai amintit, o functie asemanatoare fidejusiunii o au indivizibilitatea si solidaritatea pasiva. Faptul ca atat indivizibilitatea, cat si solidaritatea pasiva, includ in raportul obligational un alt debitor principal, evita unele incoveniente ale fidejusiunii, insa nu pot fi considerate drept garantii propriu-zise.

16.6. Garantii personale. Fidejusiunea (cautiunea)

16.6.1. Notiunea si felurile fidejusiunii.

Fidejusiunea sau cautiunea este singura garantie personala reglementata de Codul civil roman. In sistemul nostru de drept, inca de la inceputurile sale, fidejusiunea a fost cunoscuta sub denumirea de “chezasie”1. Din dispozitiile art.1652 Cod civil, in conformitate cu care “cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste”, deducem ca fidejusiunea este un contract accesoriu, consensual si unilataral, cu titlu gratuit, prin care o persoana, numita fidejusor, se obliga fata de un creditor sa execute obligatia debitorului, atunci cand acesta nu si-ar executa-o, la scadenta.

Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic sa garanteze obligatia debitorului dintr-un contract principal, chiar daca nu are consimtamantul acestuia si chiar fara ca acesta din urma sa stie, conform art.1655 alin.1 Cod civil (“oricine poate sa se faca fidejusore, fara ordinea si chiar fara stiinta acelui pentru care se obliga”). Mai mult, se poate garanta nu numai debitorul principal, ci si fidejusorul insusi al acestuia, in conformitate cu dispozitiile alin.2 ale aceluiasi articol (“asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal, dar si pentru fidejusorul acestuia”).

Institutia juridica pe care o analizam prezinta urmatoarele trasaturi: are natura contractuala, fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest contract

iau nastere obligatii numai in sarcina fidejusorului) si accesoriu (contractul de fidejusiune are caracter accesoriu fata de un alt contract principal, aplicandu-i-se, in consecinta regula de drept conform careia “accesoriul urmeaza soarta principalului” sau accesorium sequitur principale);

1 V.Neagu, P.Demetrescu, Curs de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor şi contracte speciale, Iaşi, 1958, p.279

114

fidejusiunea reprezinta acordul de vointa intervenit intre creditorul unei persoane si o terta persoana de contractul principal, numita fidejusor;

fidejusorul garanteaza fie pe debitorul principal, fie chiar un fidejusor al acestuia; contractul de fidejusiune se incheie cu sau fara acordul ori cunostinta debitorului

garantat sau a garantului personal al acestuia.In functie de izvorul ei, fidejusiunea a fost considerata ca fiind legala, judecatoreasca si

conventionala1. Mentionam cu privire la aceasta clasificare ca primele doua feluri de fidejusiune, legala si judecatoreasca, nu contravin nicicum naturii juridice contractuale a fidejusiunii; aceasta deoarece in cele doua cazuri mentionate legea sau instanta judecatoreasca sunt cele care impun aducerea, in anumite situatii date, a unui fidejusor, fara insa sa-l indice sau sa-l oblige intr-un fel pe acesta. In cele din urma, nici legea, nici vreo incheiere judecatoreasca, nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de fidejusiune.

Fidejusiunea se aseamana, neidentificandu-se insa, cu solidaritatea2. In timp ce, la solidaritate, creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal, oricare dintre ei putand fi tinut sa execute intreaga datorie, cu drept de regres impotriva celorlalti, in cazul fidejusiunii, fidejusorul este numai un debitor accesoriu, obligat numai in subsidiar.

Continutul si intinderea obligatiei fidejusorului nu pot fi mai mari decat ale debitorului, “insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste” este expresia codului civil, pentru ca ar contraveni caracterului accesoriu al conventiei de fidejusiune, dar exista posibilitatea pentru fidejusor sa garanteze numai pentru o parte a obligatiei principale. In sustinerea acestei opinii, amintim dispozitiile art.1654 Cod civil. “Fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului, nici poate fi facuta sub conditii mai oneroase. Poate fi insa numai pentru o parte a datoriei si sub conditii mai putin grele. Cautiunea ce intrece datoria sau care este contractata sub conditii mai oneroase e valida numai pana in masura obligatiei principale”.

Accesorium sequitur principale impune ca obligatia principala, care este garantata, sa existe, sa fie determinata sau determinabila si sa fie valabil contractata, pentru ca insasi fidejusiunea sa existe si sa fie valabila. Garantarea unei obligatii viitoare impune fidejusiunii o modalitate, respectiv conditia suspensiva ca obligatia principala sa se nasca. Garantarea unei obligatii nule absolut (de exemplu, o obligatie contractata sub o conditie potestativa din partea celui care se obliga - art.1010 Cod civil) este ea insasi nula absolut. Dupa cum sanctiunea nulitatii relative a obligatiei principale atrage dupa sine anularea obligatiei fidejusorului, numai ca, in acest caz, obligatia fidejusorului subzista pana la pronuntarea hotararii de anulare ori se consolideaza prin confirmarea obligatiei principale de partea in drept care fusese lezata in contractul initial.

Dispozitiile art.1653 alin.2 Cod civil prevad: “Cu toate acestea, se poate face cineva fidejusorele unei obligatii ce poate fi anulata in virtutea unei exceptii personale debitorului, cum de pilda in cazul de minoritate”; ceea ce inseamna ca, daca obligatia principala se anuleaza pentru lipsa de capacitate a debitorului principal, obligatia fidejusorului ramane valabila, cu exceptia cazului in care fidejusorul va inlatura prezumtia legala relativa, dovedind ca el nu a cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal.

S-a exprimat si opinia potrivit careia prin fidejusiune poate fi garantata chiar si o obligatie naturala, cu conditia ca cel ce garanteaza sa cunoasca natura obligatiei3. Facem precizarea ca obligatia naturala este lipsita de sanctiune, neputand fi supusa executarii silite, ceea ce inseamna ca fidejusorul nu s-ar putea regresa impotriva debitorului principal.

Fidejusiunea este legala, de exemplu, in cazul prevazut de art. 10 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea 1 Constantin Stătescu, Corneliu Birsan, Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed.Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 401.2 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op.cit., pag.5233 M.B.Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed.Cartea Românească, Bucureşti, 1921, pag.535

115

bunurilor, cu modificarile ulterioare, prin care gestionarul debitor este obligat sa aduca un garant, care sa se oblige fata de unitatea bugetara ca va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza gestionarul in cursul gestiunii.

Un caz de fidejusiune judecatoreasca este cel reglementat de art. 279 Cod procedura civila, care reglementeaza procedura incuviintarii unei executii vremelnice; cand hotararea se va referi la bunuri, instanta poate cere reclamantului sa aduca un fidejusor care sa garanteze acoperirea pagubelor care s-ar produce-“instanta poate incuviinta executia vremelnica a hotararilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca masura este de trebuinta fata cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita in intarziere; in acest caz, instanta va putea obliga la darea unei cautiuni”.

Fie legala, fie judecatoreasca, fidejusiunea are un caracter conventional, deoarece "nimeni nu poate deveni garant-fidejusor in afara vointei sale"1. Caracterul contractual al fidejusiunii va fi pastrat in ambele situatii.

16.6.2. Caracterele juridice ale fidejusiunii

Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt urmatoarele: a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii fata de obligatia principala in vederea garantarii

careia se incheie.Consecintele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple.

Astfel, fidejusiunea va urma intotdeauna soarta obligatiei principale. Ea nu poate exista in absenta unei asemenea obligatii. Totodata, mai este necesar ca obligatia principala sa fie valida. O prevede expres art. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valida". Aceasta regula are insa o exceptie, in sensul ca fidejusiunea va putea exista si atunci cand obligatia principala este anulabila in virtutea unei exceptii personale a debitorului cum ar fi, de exemplu, pentru cauza de minoritate (art. 1653 Cod civil). Fidejusiunea nu poate fi mai mare decat datoria debitorului si nici nu poate fi facuta in conditii mai oneroase (art. 1654 alin. 1 Cod civil), putand insa, per a contrario, sa poarte asupra numai a unei parti din obligatia principala ori in conditii mai putin oneroase decat aceasta. Potrivit art. 1657 Cod civil, fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile unei datorii, precum si la cheltuielile ocazionate cu urmarirea silita.

Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost retinut si in practica instantelor judecatoresti. Astfel, s-a stabilit ca "Fidejusiunea este un contract accesoriu si subsidiar in temeiul caruia garantul se obliga fata de creditor la executarea obligatiei de care este tinut debitorul"2.

De asemenea, contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care dureaza atat timp cat dureaza si contractul principal. Conexiunea dintre cele doua contracte explica atat efectele fidejusiunii in raport cu obligatia principala, in lipsa careia obligatia fidejusorului nu poate exista, cat si intinderea obligatiei fidejusorului, ce nu poate intrece datoria debitorului.

b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune. Acesta rezulta din faptul ca fidejusorul nu urmareste nici un avantaj patrimonial prin

perfectarea contractului de fidejusiune. Nimic nu impiedica insa ca partile sa convina o anumita contraprestatie in favoarea fidejusorului, fapt ce ar da contractului un caracter oneros, gratuitatea fiind de natura, si nu de esenta fidejusiunii.

Desi gratuita, fidejusiunea nu este o liberalitate, intrucat legea a statuat in favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa impotriva debitorului pe care-l garanteaza; art.1680 Cod civil prevede ca “confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea

1 Renee Sanilevici, op. cit., pag. 302.2 Culegere de decizii pe anul 1999, decizia. nr. 276/ 24.02. 1999, Secţia civilă, Curtea de Apel Iaşi, pag. 21

116

(mostenirea) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”.

c) Caracterul consensual al fidejusiunii. Contractul de fidejusiune se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. Nu este

necesara indeplinirea unor formalitati pentru a lua nastere in mod valabil. Ca si in cazul oricarui act juridic civil, forma scrisa se cere numai pentru a se putea face dovada contractului in caz de litigiu, conform art.1191 Cod civil “dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata”.

Art. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea sa fie expresa, sa rezulte cu claritate din contract. De asemenea, fidejusiunea nu poate depasi limitele in care s-a contractat. Dupa cum, in situatia in care mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor, fata de acelasi creditor, fiecare din ele poate fi tinuta pentru intreaga datorie- in conformitate cu prevederile art.1666 Cod civil “cand mai multe persoane au garantat unul si acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie, fiecare din ele ramane obligata pentru datoria intreaga”-, cu drept de regres ulterior fata de ceilalti fidejusori si fata de debitorul insusi.

Fidejusiunea nu trebuie confundata insa cu delegatia, care este o conventie si in acelasi timp un mod de transformare a obligatiilor, prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, prin care acesta din urma se obliga fie alaturi de primul debitor, fie in locul sau1. Deosebirea consta in aceea ca cel ce se obliga-delegatul- nu este un debitor accesoriu, ca la fidejusiune, ci este un debitor principal.

d) Caracterul unilateral al fidejusiunii consta in faptul ca fidejusiunea da nastere la obligatii doar in sarcina fidejusorului fata de creditor. Creditorul nu-si asuma nici o obligatie, cu exceptia cazului cand partile convin in mod expres aceasta (transformand contractul dintr-unul unilateral si gratuit intr-unul bilateral sau sinalagmatic si oneros).

16.6.3.Conditiile de validitate ale fidejusiunii.

Contractul de fidejusiune trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate de fond (capacitate de a contracta, consimtamant valabil exprimat de catre parti, obiect determinat si cauza licita- art.948 Cod civil) si de forma ale oricarui contract. Unele conditii speciale se cer insa fidejusorului. Mentionam ca acestea sunt urmatoarele:

fidejusorul sa fie solvabil- Aceasta conditie rezulta din coroborarea dispozitiilor art.1659 Cod civil“debitorul obligat a da siguranta trebuie sa prezinte o persoana capabila de a contracta, care sa posede avere indestula spre a garanta o obligatie” cu cele ale art. 1661, alin.1 Cod civil “Daca fidejusorul, capatat de creditor de buna-voie sau judecatoreste, a devenit apoi nesolvabil, trebuie sa se dea un altul”, respectiv un alt debitor solvabil.

Aceasta regula are si o exceptie, consacrata in alineatul 2 al aceluiasi articol: “nu se aplica in singurul caz in care fidejusorul s-a dat numai in puterea unei conventii, prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoana”, adica in situatia in care fidejusiunea s-a contractat in considerarea calitatilor unei anumite persoane, intuitu personae.

Solvabilitatea unui garant se apreciaza, in conditiile art.1660 Cod civil, numai dupa imobilele ce pot fi ipotecate, afara de cazul cand datoria este mica sau afacerea este comerciala, respectiv obligatie decurgand dintr-un act sau fapt comercial. “Spre acest finit” (in acest scop) nu se pot lua in consideratie imobilele in litigiu, nici acelea situate la o asa departare, situare in spatiu, incat sa devina foarte dificile “lucrarile executive asupra-le”, adica toate masurile ce se impun in cadrul procedurii silite.

1 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op.cit., pag.497

117

O alta opinie, a fost exprimata in sensul ca o persoana poate fi considerata solvabila chiar si in lipsa detinerii de bunuri imobile2.

fidejusorul trebuie sa aiba domiciliul in raza teritoriala a tribunalului judetean in care urmeaza sa se execute obligatia, “in teritoriul jurisdictional al tribunalului judetean, la care trebuie sa se dea”, teza a doua a art.1659 Cod civil.

Din punct de vedere al conditiilor de forma, contractul de fidejusiune trebuie sa fie incheiat in forma scrisa, aceasta fiind ceruta de lege doar ad probationem. Actul scris este necesar numai in ceea ce il priveste pe fidejusor, nu si pe creditor.

16.6.4. Efectele fidejusiunii.

Pentru analiza efectelor fidejusiunii, vom distinge intre categoriile de raporturi juridice implicate de cautiune: raporturi dintre creditor (creditor atat in raportul juridic obligational principal, cat si in raportul juridic accesoriu) si fidejusor; raporturi dintre fidejusor si debitorul principal, precum si raporturile dintre fidejusori intre ei, daca obligatia principala a fost garantata de mai multi fidejusori.

16.6.4.1. Raporturile dintre creditor si fidejusor.

Raporturile dintre creditor si fidejusor iau nastere in urma perfectarii contractului de fidejusiune intre cele doua parti; in baza acestuia, in cazul in care debitorul nu-si executa obligatia, creditorul se poate indrepta impotriva fidejusorului, il poate urmari direct, fara a mai fi nevoie de urmarirea in prealabil a debitorului principal. In acest sens, sunt reglementate prevederile art.1663 Cod civil: “creditorul nu este indatorat sa discute averea debitorului principal, daca garantul nu o cere de la cele dintai lucrari indreptate contra sa”.

In raporturile sale cu creditorul, fidejusorul apare ca un obligat personal. Daca urmarirea impotriva debitorului principal s-a scontat cu indestularea creditorului, atunci fidejusorul nu mai este obligat; in caz contrar, urmarirea impotriva acestuia va fi reluata. Putem aprecia in aceasta ordine de idei ca beneficiul de discutie suspenda, amana urmarirea fidejusorului de catre creditor, pana la solutionarea exceptiei de catre instanta; reduce obligatia fidejusorului proportional cu valoarea creantei satisfacuta de insusi debitorul principal ori poate chiar stinge obligatia acestuia.

Faptul ca obligatia fidejusorului este una accesorie si subsidiara, ii confera acestuia posibilitatea de a invoca beneficiul de discutiune, beneficiul de diviziune, precum si exceptiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune.

Beneficiul de discutiune consta in facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului sa porneasca mai intai executarea impotriva debitorului si apoi impotriva sa, daca nu va fi indestulat; potrivit art. 1662 Cod civil “Fidejusorul nu este tinut a plati creditorului, decat cand nu se poate indestula de la debitorul principal asupra averii caruia trebuie mai intai sa se faca discutie-urmarire-, afara numai cand insusi a renuntat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul. In cazul din urma, efectul obligatiei sale se reguleaza dupa principiile statornicite in privinta datoriilor solidare”. Constituind un beneficiu instituit de lege in favoarea fidejusorului, acesta poate renunta la el.

Exceptia beneficiului de discutiune va putea fi invocata numai cu respectarea urmatoarelor conditii:

1. invocarea beneficiului sa se faca pana sa se fi intrat in judecarea in fond a litigiului, in limine litis. In caz contrar, exista prezumtia ca fidejusorul a renuntat la acest beneficiu, singura instanta putand sa inlature aceasta

2 C.Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op.cit., vol.II, pag.1046

118

prezumtie pentru motive ce ar justifica intarzierea; de exemplu, in fond se contesta validitatea obligatiei, iar in urma primelor aparari in fond debitorul principal a dobandit bunuri ce pot fi supuse urmaririi silite1 ;

2. sa indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmarite si sa avanseze cheltuielile reclamate de urmarirea acestor bunuri, in baza art.1664 alin.1 Cod civil;

3. bunurile sa se afle in raza teritoriala a tribunalului judetean unde urmeaza a se face plata (conform prevederilor art. 1664 alin. 2 Cod civil nu se iau in considerare bunurile deja ipotecate pentru “siguranta” –garantarea- datoriei sau care nu se mai gasesc in posesia debitorului).

Beneficiul de discutie poate fi invocat numai de fidejusorul urmarit, cu respectarea conditiilor impuse de articolele 1662-1665 Cod civil. Invocarea acestui beneficiu pe cale de exceptie se poate face inainte de intrarea in dezbaterea fondului, garantul neputand opune beneficiul de discutie pentru prima data la instanta de apel sau in recurs. Exceptia nu poate fi invocata de instanta din oficiu. De aceea, neinvocand beneficiul de discutie, actiunea creditorului nu a putut fi respinsa pe motiv ca acesta ar fi trebuit sa-l urmareasca mai intai pe debitor.

In urmatoarele situatii, nu se va putea invoca beneficiul de discutie:1. fidejusorul a renuntat la beneficiu.2. fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal, caz in care se aplica regulile solidaritatii.3. in cazul fidejusiunii judecatoresti, conform art.1677 Cod civil “Garantul judecatoresc nu poate cere discutia - urmarirea- averii debitorului principal” si art.1678 Cod civil “cel ce s-a facut garant numai pentru fidejusorul judecatoresc nu poate sa ceara discutia averii debitorului principal si a fidejusorului”.

Beneficiul de diviziune

In cazul existentei mai multor fidejusori, care garanteaza pe acelasi creditor si aceeasi datorie, fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. Regula prevazuta de art. 1666 Cod civil este ca fiecare fidejusor raspunde pentru intreaga datorie. Fidejusorul urmarit poate invoca beneficiul de diviziune, adica urmarirea sa se imparta, divida, si pe ceilalti cofidejusori (art. 1667 Cod civil stipuleaza ca “cu toate acestea, fiecare din persoanele aratate in articolul precedent-cofidejusori-, intrucat n-a renuntat la beneficiul diviziunii, poate cere ca creditorul sa divida mai intai actiunea sa si sa o reduca la proportia fiecaruia. Daca unii din garanti erau nesolvabili in timpul in care unul din ei obtinuse diviziunea, acesta ramane obligat in proportia unei asemenea nesolvabilitati; daca insa nesolvabilitatea a supravenit dupa diviziune, atunci nu mai poate fi raspunzator pentru aceasta”). Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportata de creditori, ci de catre ceilalti cofidejusori. Diviziunea urmaririi nu are loc de drept, ci numai atunci cand este ceruta.

Beneficiul de diviziune nu se poate invoca in raporturile dintre cofidejusori, ci numai in raporturile dintre creditor si fidejusori. Nici o dispozitie legala nu interzice ca in cazul fidejusiunii legale sau judiciare fidejusorul sa se poata invoca beneficiul de diviziune.

De asemenea, beneficiul de diviziune nu poate fi invocat daca fidejusorul a renuntat la el (art.1667 alin.1 Cod civil) ori daca prin conventie s-a prevazut clauza solidaritatii pasive intre fidejusori, ceea ce echivaleaza tot cu o renuntare la diviziune.

Potrivit dispozitiilor art.1668 Cod civil, “daca creditorul insusi si de buna voie a impartit actiunea sa, nu mai poate sa se lepede de aceasta diviziune, desi, mai inainte de timpul in care a primit-o, unii din cautionatori au fost nesolvabili”.

1 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op.cit., pag.530

119

Efectul invocarii beneficiului de diviziune consta in aceea ca datoria se fractioneaza in tot atatea parti cati fidejusori au garantat impreuna pentru intreaga datorie. Din punct de vedere al dreptului procesual civil, acest beneficiu nu mai este o exceptie dilatorie, ci este o exceptie de fond.

Exceptiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune

Fidejusorul va putea opune creditorului atat exceptiile inerente obligatiei principale, care se rasfrang si asupra obligatiei accesorii de garantie a fidejusorului (ex.: exceptia prescriptiei extinctive, nulitatea absoluta a obligatiei principale, invocarea compensatiei), dar si exceptiile personale care decurg din contractul de fidejusiune (exceptii privind validitatea contractului, cele privind intinderea obligatiei, cele referitoare la conditie, termene etc.).

Nu poate insa invoca exceptiile pur personale ale debitorului principal, cum ar fi: nulitatea relativa a obligatiei principale pentru vicii de consimtamant sau pentru lipsa capacitatii de exercitiu (art.1681Cod civil potrivit cu care “garantul se poate servi in contra creditorului de toate exceptiile datornicului principal inerente datoriei; insa nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”).

16.6.4.2.Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal

Fidejusorul poate recupera, de regula, de la debitorul principal suma pe care a platit-o creditorului si cheltuielile efectuate dupa ce a notificat debitorului urmarirea inceputa de creditor. Art. 1669 Cod civil prevede ca atunci cand fidejusorul a achitat datoria, el are un drept de regres impotriva debitorului principal, inclusiv cand garantarea s-ar fi facut fara stiinta debitorului, si ca “regresul se intinde atat asupra capitalului, cat si asupra dobanzilor si a spezelor-cheltuielilor; cu toate acestea, garantul nu are regres decat pentru spezele facute de dansul dupa ce a notificat debitorului principal reclamatia pornita asupra-i. Fidejusorul are regres si pentru dobanda sumei ce a platit, chiar cand datoria nu produce dobanda, si inca si pentru daune-interese, daca se cuvine. Cu toate acestea, dobanzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge in favoarea garantului decat din ziua in care s-a notificat plata”.

Prin efectul platii facuta creditorului, fidejusorul se subroga in drepturile creditorului platit ( conform art. 1108 pct. 3 Cod civil “Subrogatia se face de drept… in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface”, si art. 1670 Cod civil , respectiv “Cautionatorul ce a platit datoria intra in dreptul ce avea creditorul contra datornicului”). Prin efectul subrogarii, fidejusorul beneficiaza si de gajul, ipoteca, privilegiul etc., de care se bucura creditorul. In locul actiunii subrogatorii, fidejusorul ar putea opta insa si pentru o actiune personala care isi are izvorul in gestiunea de afaceri, in situatia cand fidejusorul actioneaza din proprie initiativa, fara stirea debitorului garantat, sau din mandat1, atunci cand fidejusorul s-a angajat in urma solicitarii debitorului principal.

Fata de avantajul conferit de actiunea subrogatorie, in virtutea caruia fidejusorul beneficiaza in cadrul ei de toate garantiile pe care le avea si creditorul platit de el, actiunea personala prezinta avantajul ca termenul de prescriptie curge din momentul in care fidejusorul a facut plata catre creditor. In regresul exercitat impotriva debitorului principal, fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv platite, dobanda la aceasta suma, cheltuielile efectuate de creditor cu urmarirea, inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmaririi.

Potrivit art. 1671 Cod civil, "cand sunt mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres in contra fiecarui din ei pentru

1 Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, op.cit., pag.404.

120

repetitiunea sumei totale ce a platit.". Va functiona astfel solidaritatea intre cofidejusori fata de fidejusorul care a platit datoria. Acesta din urma va putea cere doar partea fiecaruia. Actiunea in regres este deci divizibila impotriva cofidejusorilor.

Art. 1672 Cod civil stipuleaza ca “fidejusorul ce a platit prima data nu are regres contra debitorului principal ce a platit de-a doua oara, are insa actiunea de repetitiune contra creditorului. Cand fidejusorul a platit, fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia in cazul cand in timpul platii, datornicul ar fi avut meziu (mijlocul) de a declara stinsa datoria sa; ii ramane insa dreptul de a cere inapoi de la creditor banii dati”.

Primul caz prevazut in cuprinsul articolului mentionat se face referire la doua plati consecutive: o prima plata o efectueaza fidejusorul, fara a-l incunostiinta pe debitorul principal care, la randul lui, efectueaza a doua plata. In cel de-al doilea caz, mijloace aflate la indemana debitorului pentru a paraliza executarea silita ar putea fi invocarea compensatiei, a prescriptiei extinctive etc. In ambele cazuri, fidejusorul are dreptul sa pretinda creditorului ceea ce el a platit, in temeiul imbogatirii fara justa cauza sau fara just temei, pierzand insa dreptul de regres impotriva debitorului principal.

Exista imprejurari in care fidejusorul, desi nu a achitat datoria garantata, este in pericol de a nu fi acoperit pentru plata la care va fi eventual obligat, astfel ca art.1673 Cod civil ii da acestuia dreptul sa se poata adresa anticipat debitorului principal:

“Fidejusorul, si fara a fi platit, poate sa reclame dezdaunare de la debitor: 1. cand este urmarit in judecata pentru a plati; 2. cand debitorul se afla falit sau in stare de nesolvabilitate; 3. cand debitorul s-a indatorat de a-l libera de garantie intr-un termen determinat si acesta a expirat; 4. cand datoria a devenit exigibila prin sosirea scadentei stipulate; 5. dupa trecerea de 10 ani, cand obligatia principala nu are un termen determinat de scadenta, intrucat insa obligatia principala nu ar fi fost de asa fel incat sa nu poata a se stinge inaintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori intrucat nu s-a stipulat contrariul”.

16.6.4.3.Raporturile dintre fidejusori

In situatia in care mai multi fidejusori garanteaza pentru unul si acelasi debitor si numai unul dintre ei a platit in intregime, el are o actiune in regres divizibila in contra celorlalti fidejusori, conform art.1674 Cod civil (“Cand mai multe persoane au garantat pentru unul si acelasi debitor si pentru una si aceeasi datorie, garantul ce a platit datoria are regres contra celorlalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare. Cu toate acestea, nu are loc regresul decat cand garantul a platit in unul din cazurile aratate in articolul precedent”) numai in cazurile prevazute la art.1673 Cod civil, enuntate anterior.

In toate celelalte cazuri in care nu sunt incidente dispozitiile art.1673 Cod civil, fidejusorul care a platit datoria are drept de regres numai impotriva debitorului principal.

16.6.5. Stingerea fidejusiunii 16.6.5.1.Stingerea fidejusiunii pe cale indirecta

Potrivit principiului accesorium sequitur principale, odata cu stingerea obligatiei principale se va stinge si fidejusiunea, datorita caracterului sau accesoriu. Stingerea pe aceasta cale indirecta este unul din modurile de stingere a obligatiei accesorii.

Daca debitorul principal a facut o plata partiala, fidejusiunea ramane sa garanteze restul creantei neachitate.

121

Pe langa plata, obligatia principala se mai poate stinge prin novatiune (art. 1137 alin. 2 Cod civil), remitere de datorie (art. 1142 Cod civil), compensatie (art. 1148 Cod civil), confuziune (art. 1155 Cod civil), dare in plata (art. 1683 Cod civil).

Daca obligatia principala se stinge prin darea in plata, caz in care creditorul primeste o alta prestatie decat cea care ii era datorata, fidejusiunea se stinge chiar daca dupa aceea creditorul este evins, conform dispozitiilor art.1683 Cod civil.

In situatia in care plata a fost facuta de catre un tert, iar nu de catre debitor, fidejusiunea nu se stinge intrucat tertul se poate subroga in drepturile creditorului platit, cu exceptia cazului in care prin plata a urmarit efectuarea unei liberalitati, fata de debitorul principal ori chiar fata de fidejusor.

De asemenea, tot legea este cea care prevede ca un termen de gratie acordat de creditor debitorului sau principal nu libereaza pe fidejusor de garantia sa, putand fi urmarit in consecinta pentru plata (art.1684 Cod civil).

16.6.5.2. Stingerea fidejusiunii pe cale directa

Potrivit art. 1679 Cod civil “obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligatii”, ceea ce inseamna ca fidejusiunea se poate stinge si independent de obligatia principala, pe cale directa, prin unul din modurile generale de stingere a obligatiilor.

Astfel, fidejusiunea se poate stinge prin: remitere de datorie, in sensul remiterii de fidejusiune, caz in care creditorul il libereaza

de bunavoie pe fidejusor de obligatia sa; confuziune intre patrimoniul fidejusorului si cel al creditorului. Cu privire la confuziune,

dispozitiile codului civil sunt in sensul urmator: art. 1680 Cod civil stipuleaza “Confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea (mostenirea) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”;

compensatia opusa de fidejusor creditorului. La aceste cazuri se adauga cel prevazut de dispozitiile art.1683 Cod civil, cand, datorita

culpei creditorului, fidejusorul nu mai poate dobandi, ca efect al platii principale, privilegiile si ipotecile de care beneficia creditorul in conformitate cu art.1676 Cod civil “cel ce e dator sa dea garantie e liber sa dea un amanet sau alta asigurare, care sa se gaseasca suficienta pentru asigurarea creantei”. De exemplu, din neglijenta creditorului nu au fost conservate garantiile care asigurau creanta principala, ceea ce presupune ca garantiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creantei principale in momentul cand fidejusorul s-a angajat.

16.7. Gajul16.7.1.Definitie si reglementare

Potrivit dispozitiilor art.1685 Cod civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce consta in indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoane fizice sau juridice. Contractul de gaj sau amanet - le contrat de nantissement - fiind un contract accesoriu, nu este, prin natura sa, nici civil, nici comercial, ci isi imprumuta caracterul sau civil sau comercial de la natura obligatiei principale pe care o garanteaza, fara a se avea in vedere natura lucrului amanetat.

122

O alta definitie data in doctrina1 este formulata in sensul ca “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un tert remite creditorului spre siguranta creantei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal, in scop de a conferi dreptul de a retine lucrul pana la indestularea sa si de a fi platit din urmarirea bunului amanetat cu preferinta inaintea altor creditori”. Tot astfel s-a mai apreciat: "Gajul este un contract prin care debitorul sau un tert se deposedeaza de un lucru mobil pe care il afecteaza platii unei datorii, remitandu-l fie creditorului, fie unui tert care il conserva pentru creditor"2. Bunul afectat garantiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal, care se afla in circuitul civil si, deci, este alienabil, cum ar fi de exemplu: bani, marfuri, titluri de credit etc.

Cuvantul “amanet” provine de la cuvantul turcesc "emanet" si in acest sens a fost folosit si de Codul civil. Prin termenul de “gaj”, se intelege atat contractul de gaj, cat si garantia care rezulta din acest contract, precum si obiectul garantiei.

Sediul materiei garantiilor reale mobiliare se regaseste in urmatoarele acte normative:- Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice3;

- Ordonanta Guvernului nr. 89/29.08.2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de garantii Reale Mobiliare, modificata si completata4;

- Ordinul Ministrului Justitiei si Ministrului Finantelor nr. 2506 /C/ 1324/2000 pentru aprobarea Instructiunilor privind modul de incasare si plata a taxelor prevazute de O.G. nr.89/20005;

- Instructiunile Ministerului Justitiei nr. 1235/C/14.06.20016 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhiva, prin care s-au abrogat Instructiunile nr. 2325/4.10.2000;

16.7.2. Caracterele juridice ale contractului de gaj

1.Contractul de gaj are un caracter accesoriu in raport cu obligatia principala pe care o garanteaza, facandu-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Gajul nu este posibil in absenta unui raport principal de obligatie. Desi este un contract numit, cu o reglementare proprie, el va fi afectat de cauzele de anulare, rezolutiune/reziliere si de stingere, precum si toate modalitatile la care este supus raportul juridic obligational principal (conditie, termen). 2.Contractul de gaj are, de regula, un caracter real, in sensul ca, pentru a fi valabil, trebuie sa aiba loc remiterea bunului gajat. Exceptia, de a avea caracter consensual, este consacrata de Legea nr.99/1999 si alte legi speciale; in aceasta situatie, contractul se naste in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara sa mai fie nevoie de indeplinirea unei alte conditii.

1 Matei B.Cantacuzino, op.cit, 1921, pag.550-5512 H.L. et J. Mazeaud, Droit civil, Ed. Montchresttien, Paris, 1968, vol. III, pag. 64? Legea nr. 99/ 26.05.1999 publicată în M.Of. nr. 236/27.05.1999, cu modificările ulterioare3

4 O.G. nr. 89/2000, publicată în M.Of. nr. 423/1.09.2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 298/15.05.2002, publicată în M.Of. nr. 356/28.05.2002; O.G. nr. 89/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/30.01.2003, publicată în M.Of. nr. 59/1.02.20035 Publicat în M.Of. nr. 502/12.10.20006 Publicate în M.Of. nr. 332/21.06.2001

123

3. Contractul de gaj are un caracter unilateral, deoarece genereaza obligatii in sarcina doar a unei parti contractuale, respectiv in sarcina creditorului: obligatia de a pastra bunul, de a-l conserva si, pentru cazul executarii obligatiei, de a-l restitui debitorului.

4. Contractul de gaj este, in principiu, un contract gratuit, nici una dintre parti nu urmareste realizarea unui avantaj patrimonial.

5. Contractul de gaj are caracter comutativ, deoarece partea obligata cunoaste, din momentul incheierii contractului, intinderea obligatiilor ce-i revin.

6. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi, dat de nasterea dreptului real de gaj, si, in acelasi timp, caracterul unui act juridic de dispozitie.

7. Mai este considerat in doctrina juridica1 un contract cauzal, deoarece valabilitatea lui implica valabilitatea cauzei ce l-a generat, respectiv a contractului principal.

8. Conform prevederilor Legii nr.99/1999, art.17, contractul de garantie reala este titlu executoriu. Titlul executoriu reprezinta acel inscris care, intocmit in conformitate cu dispozitiile legii, permite punerea in executare silita a creantei pe care o constata. Executarea nu este posibila decat in raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. Lipsa titlului executoriu, implicit a contractului de gaj, nu permite pornirea executarii silite, iar, daca totusi s-au facut acte de executare, se poate obtine anularea lor pe calea contestatiei in anulare.

16.7.3. Constituirea gajului. Efecte

Constituirea valabila a contractului de gaj impune indeplinirea urmatoarelor conditii de validitate:

in persoana debitorului: - cel ce ofera bunul in gaj sa fie proprietarul lui si - sa aiba capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor civile, intrucat isi greveaza un bun cu sarcini reale, existand riscul pierderii bunului.

In cazul in care debitorul este minor, gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibila numai cu incuviintarea prealabila a Autoritatii tutelare (art.129 alin.2 Codul familiei). Este in mod imperativ prevazuta de lege- art.129 alin.1 Codul familiei interdictia ocrotitorului legal, parinte ori tutore, de a garanta, in numele minorului, obligatia altuia;

referitor la obiectul gajului, pot fi gajate toate bunurile mobile corporale si incorporale care se afla in circuitul civil, bunuri certe si de gen, cele fungibile si nefungibile etc., inclusiv creantele (ex.: bani, marfuri, titluri la purtator, brevete de inventii, dreptul de autor, drepturile succesorale etc.). Legea nr.99/1999 stipuleaza ca garantia reala poate sa aiba ca obiect un bun mobil

individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. In cazul in care bunul afectat garantiei consta intr-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comert, continutul si caracteristicile acestuia vor fi determinate de parti pana la data constituirii garantiei reale. In acest caz, nu este necesar ca partile care compun bunurile afectate garantiei sa se afle intr-o stare de interdependenta functionala.

Incheierea valabila a contractului presupune inclusiv mentionarea creantei ce se garanteaza, a felului si naturii bunului gajat sau descrierea calitatii, greutatii si masurii lui.

sub aspectul formalitatilor necesare constituirii gajului este necesar sa fie respectate cateva reguli. Astfel, pentru ca gajul sa fie opozabil tertilor, adica sa-i confere creditorului un drept de preferinta asupra bunului dat in gaj, si pentru a se evita fraudele, Codul civil cere ca gajul sa fie constatat printr-un inscris inregistrat (art.1686). Inregistrarea consta in pastrarea unui exemplar al inscrisului constatator al gajului intr-o mapa speciala, la judecatorie (conform dispozitiilor art.719 si art.720 C.proc.civ,

1 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op.cit., pag.549

124

abrogate insa prin Legea nr.7/1996 privind cadastrul general si publicitatea imobiliara si Legea nr.99/1999). Forma scrisa (act autentic sau act sub semnatura privata, dar cu data certa) este ceruta de lege ad probationem.In noua reglementare, Legea nr.99/1999, cu modificarile ulterioare, pune bazele unui nou

sistem de publicitate a garantiilor reale, prin reglementarea infiintarii si functionarii Arhivei Electronice de Garantii Reale, “baza de date la nivel national, care asigura inscrierea si accesul la informatiile inscrise cu privire la avizele de garantie”.

Arhiva indeplineste in principal doua functii deosebit de importante: functie de avertizare si functia de asigurare a prioritatii, pentru respectarea principiului de drept conform caruia “qui prior tempore potior jure”, “primul inscris, primul in drept” (creditorul care isi inscrie garantia inaintea altui creditor, in aceeasi arhiva, va avea prioritate fata de acesta din urma, in cazul in care se va pune problema valorificarii garantiei); arhiva pune la dispozitia oricarei persoane interesate un sistem de cautare, care sa ofere informatii exacte si actualizate cu privire la inregistrarile garantiilor reale mobiliare, pe de o parte, iar pe de alta parte, cu ajutorul ei se poate determina prioritatea inscrierii, in cazul existentei mai multor creditori interesati sa urmareasca acelasi bun. De asemenea, tot legea prevede ca, in situatia concursului intre un creditor care are o garantie inregistrata in arhiva si unul care nu a facut aceasta inregistrare, va avea castig de cauza cel care are inregistrarea facuta, fiind platit cu preferinta. Inscrierea la aceasta arhiva nu confera validitate unei garantii reale lovite de nulitate.

Deoarece nu dobandeste un drept de proprietate asupra bunului gajat, ci doar calitatea de detentor precar, creditorul are obligatia de a conserva bunul, raspunzand dupa regulile dreptului comun pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat, daca ii poate fi imputata vreo culpa. Art.21 din Legea nr.99/1999 prevede faptul ca pe durata contractului de gaj, debitorul poate administra sau dispune in orice mod de bunul afectat garantiei si de produsele acestuia, inclusiv prin inchiriere, constituirea altei garantii sau vanzare.

Odata obligatia principala executata integral, creditorul trebuie sa restituie bunul gajat. Eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunului, necesare sau utile, vor fi restituite de debitor (art.1691 alin.2 C.civ.). Daca aceste cheltuieli nu vor fi restituite, creditorul pastreaza dreptul de retentie asupra bunului gajat pana la plata lor.

Creditorul va percepe fructele sau dobanzile bunului afectat garantiei in contul debitorului. In lipsa unei stipulatii contrare, fructele si dobanzile percepute se imputa mai intai asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului, apoi asupra dobanzilor si, in final, asupra cuantumului obligatiei garantate, pentru a reduce nivelul acesteia.

In situatia in care debitorul nu isi indeplineste obligatia, Legea nr. 99/1999 prevede in art.11 ca garantia reala ii da creditorului garantat dreptul de a intra in posesie sau de a retine bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a-si obtine plata obligatiei garantate. De asemenea, garantia reala acorda creditorului garantat si urmatoarele drepturi: a) dreptul de a verifica bunul afectat garantiei in timpul programului de lucru al debitorului, astfel incat sa nu afecteze activitatea acestuia; b) dreptul de a considera ca obligatia garantata a devenit exigibila si de a trece la urmarirea silita, in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a bunului afectat garantiei sau alte fapte de natura sa ingreuneze sau sa faca imposibila urmarirea silita, astfel cum sunt determinate prin contractul de garantie. Creditorul isi poate exercita acest drept numai daca are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garantiei a fost sau este pe cale de a fi pus in pericol sau exista posibilitatea ca plata, executarea obligatiei principale, sa fie pe cale de a fi impiedicata.

In urma valorificarii bunului afectat garantiei, produsele obtinute constau in orice bun primit de debitor in urma vanzarii, schimbului, fructele si productele, precum si sumele incasate din asigurare sau alta forma de administrare ori dispunere de acestea, inclusiv sumele obtinute din orice alte operatiuni ulterioare. Valoarea indemnizatiei de asigurare asupra bunului afectat

125

garantiei reprezinta rezultatul valorificarii bunului afectat garantiei atata timp cat suma ce trebuie platita este datorata oricarei parti din contractul de garantie sau imputernicitului acesteia.

Pentru ipoteza in care bunul afectat garantiei se gaseste in posesia creditorului sau a unui tert care il reprezinta, acestia au drepturile si obligatiile prevazute de Codul civil privind depozitul voluntar, precizeaza art.39 din Legea nr.99/1999. Astfel, creditorul va percepe fructele sau dobanzile bunului afectat garantiei in contul debitorului. In lipsa unei stipulatii contrare, fructele si dobanzile percepute se imputa mai intai asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului, apoi asupra dobanzilor si, in final, asupra cuantumului obligatiei garantate, pentru a reduce nivelul acesteia.

Daca debitorul are posesia bunului afectat garantiei, instrainarea acestuia, distrugerea sau degradarea datorate neglijentei ori deprecierea bunului datorata lipsei de diligenta, daca s-au cauzat daune creditorului, vor atrage raspunderea debitorului, urmand a plati despagubiri in cuantum reprezentand cel putin echivalentul in lei al sumei de 500 EURO.

In afara drepturilor si obligatiilor stabilite prin contractul de gaj, posesorul bunului afectat garantiei are urmatoarele obligatii: 1. de a intretine bunul afectat garantiei si de a-l folosi ca un bun proprietar; 2. de a tine, daca este cazul, o evidenta contabila clara a bunului afectat garantiei si, dupa caz, a produselor acestuia, in conformitate cu legislatia in vigoare.

Orice garantie reala inscrisa anterior la arhiva va fi opozabila cumparatorului, daca pretul de achizitie al bunului depaseste echivalentul in lei al sumei de 1.000 EURO. Debitorul este obligat sa transmita cumparatorului un inscris eliberat de arhiva prin care se atesta existenta tuturor garantiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt inscris de la fiecare detinator de garantii reale sau sarcini care sa declare ca bunurile sunt libere de orice sarcina. Neindeplinirea de catre debitor a acestei obligatii atrage raspunderea acestuia pentru orice dauna cauzata creditorului garantat, in cuantum reprezentand cel putin echivalentul in lei al sumei de 500 EURO.

16.7.4. Stingerea gajuluiStingerea obligatiei principale are ca efect si stingerea gajului. De exemplu, daca

intervine un mod de stingere a obligatiei principale, cum ar fi plata, compensatia, remiterea datoriei, prescriptia extinctiva etc., el va avea influenta si asupra gajului; daca obligatia principala este nula absolut sau este anulata, atunci gajul va fi desfiintat. Aceste consecinte decurg din caracterul accesoriu si subsidiar al contractului de gaj.

In ceea ce priveste prescriptia, se considera ca lasarea gajului in mana creditorului constituie o recunoastere permanenta a datoriei, care are drept efect intreruperea prescriptiei dreptului la actiune privind obligatia principala1.

Uneori gajul poate sa se stinga si independent de obligatia principala. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligatiilor (ex.: pieirea totala a bunului gajat prin forta majora, face exceptie cazul cand bunul gajat a fost asigurat, situatie in care dreptul de preferinta al creditorului se va pastra asupra indemnizatiei de asigurare; renuntarea creditorului la garantie; desesizarea creditorului de bun gajat2.

Garantia reala inceteaza o data cu indeplinirea obligatiei garantate, in afara de cazul in care partile au convenit, prin contract, ca garantia reala acopera si obligatii viitoare, precum si in alte cazuri prevazute de legea aplicabila in materie (Legea nr.99/1999)

Astfel, conform art.27, garantia reala poate inceta: 1. printr-un act liberator din partea creditorului, care sa specifice incetarea in tot sau in parte a obligatiei garantate;

1 Renee Sanilevici, op.cit., pag.3122 Ibidem

126

2. prin hotarare judecatoreasca. In termen de 40 de zile de la stingerea garantiei reale, creditorul trebuie sa inscrie o notificare la arhiva privind stingerea garantiei reale. Arhiva va introduce in rubrica corespunzatoare o mentiune privind stingerea obligatiei garantate.

Dupa indeplinirea obligatiei garantate, creditorul garantat va trebui, la cererea debitorului, sa restituie imediat posesia bunului afectat garantiei in cazul in care anterior intrase in posesia acestuia. In caz contrar, se poate atrage obligarea creditorului la plata catre debitor a unor despagubiri in cuantum reprezentand cel putin echivalentul in lei al sumei de 200 EURO.

16.8. Ipoteca16.8.1. Definitie si reglementare

Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fara deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul in stapanirea oricui s-ar afla si de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui bun.1

Ipoteca este reglementata in art. 1746 – 1814 Cod civil.

16.8.2. Caracterele generale ale ipotecii

Indiferent de felul ei, ipoteca prezinta urmatoarele caractere generale:1. ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care confera titularului sau doua

atribute: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta;2. ipoteca este un drept accesoriu, deoarece insoteste si garanteaza un drept principal;3. ipoteca este o garantie imobiliara, deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate

in circuitul civil;4. ipoteca este o garantie specializata, ceea ce inseamna ca poate fi constituita numai

asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate si pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinata;

5. ipoteca este indivizibila, in sensul ca imobilul ipotecat este afectat in intregime pentru garantarea creantei.

16.8.3. Felurile ipotecii

In functie de izvorul sau, ipoteca poate fi de doua feluri:- ipoteca legala – care ia nastere in temeiul unei dispozitii speciale a legii (art. 1749 alin. 1

Cod civil);- ipoteca conventionala - care ia nastere printr-un contract incheiat intre creditorul

ipotecar si proprietarul bunului imobil, care poate sa fie debitorul sau un tert.16.8.3.1. Ipoteca legala

Ipoteca legala este acea forma de ipoteca care ia nastere in virtutea unei dispozitii legale.Dispozitiile prevazute in Codul civil cu privire la cazurile de ipoteca legala au fost

abrogate.In prezent se poate retine ca sunt cazuri de ipoteca legala:1. ipoteca prevazuta de art. 10 din Legea nr. 22/1969, potrivit caruia garantiile

suplimentare a caror obligativitate este stabilita de lege pot sa constea nu numai in fidejusiune ori in gaj, dar si intr-o ipoteca;

1 Liviu Pop, op. cit., pag. 435

127

2. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale, prevazuta de art. 902 alin. 2 Cod civil;

3. ipoteca prevazuta de art. 12 din Decretul – Lege nr. 61/19901 conform caruia creditele acordate de Casa de Economii si Consemnatiuni pentru cumpararea de locuinte din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuintei dobandite si art. 15 din Legea nr. 85/19922modificata prin Legea nr. 76/1994, conform caruia, in cazul in care vanzarea se face cu plata pretului in rate, unitatea vanzatoare isi garanteaza incasarea pretului prin inscrierea ipotecii asupra locuintei;

4. ipoteca prevazuta de art. 166 Cod procedura penala, care reglementeaza o ipoteca legala cu caracter asigurator avand ca obiect bunurile imobile sechestrate.

16.8.3.2. Ipoteca conventionala

Potrivit art. 1749 alin. 2 Cod civil, ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu formele prescrise de lege.

Pentru valabilitatea ipotecii se cer intrunite conditii de fond si conditii de forma.Conditiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca, care trebuie sa aiba capacitate

de exercitiu deplina si calitatea de proprietar actual al bunului.In ceea ce priveste conditiile de forma, conform art. 1772 Cod civil, ipoteca conventionala

este valabila numai daca este constituita prin act autentic. Sanctiunea nerespectarii formei autentice, care este ceruta ad validitatem, este nulitatea absoluta.

16.8.4.Publicitatea ipotecii

Publicitatea ipotecii consta in inscrierea ipotecii in registrul special sau, dupa caz, in cartea funciara aflata la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat bunul imobil, in baza art. 108 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.

Publicitatea se efectueaza in baza contractului autentic de constituire a ipotecii si este ordonata printr-o incheiere de catre judecator.

Inscrierea ipotecii conventionale conserva dreptul d eipoteca timp de 15 ani de la data inregistrarii, dupa care se perima.

In cazul ipotecilor legale, inscrierea lor se face la cererea creditorului, in virtutea titlului din care rezulta ipoteca.

Inscrierea ipotecii legale este imprescriptibila, in sensul ca oricat timp ar trece de la data efectuarii ei ea nu se perima.

Data inscrierii confera si rangul ipotecii, conform art. 1779 Cod civil. Importanta rangului ipotecii, consta in faptul ca intre doi creditori de rang diferit, cel cu rang prioritar, adica cel care a inscris primul ipoteca, va avea dreptul sa se despagubeasca integral din pretul imobilului ipotecat, iar ceilalti creditori se vor despagubi din ceea ce ramane.

Daca debitorul plateste datoria, ipoteca ramane fara obiect, iar inscrierea se radiaza.

16.8.5. Efectele ipotecii16.8.5.1. Efectele fata de debitor

1 Decretul – Lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în M.Of. nr. 22/8.02.19902 Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în M.Of. nr. 180/29.06.1992, republicată în M.Of. nr. 264/15.07.1998

128

Debitorul sau cel caruia ii apartine imobilul ipotecat, pastreaza, in principiu, toate atributele dreptului de proprietate: posesia , folosinta si dispozitia.

Debitorul poate instraina bunul ipotecat sau il poate greva cu sarcini reale.

16.8.5.2. Efectele fata de creditor

Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu, fara deposedarea proprietarului bunului imobil, drept care ii confera doua atribute:

- dreptul de urmarire, care consta in posibilitatea de a urmari bunul in stapanirea oricui s-ar afla, chiar daca debitorul l-a instrainat;

- dreptul de preferinta, care consta in aptitudinea de a-si realiza creanta cu prioritate din pretul obtinut din vanzarea imobilului ipotecat, iar in situatia in care sunt mai multi creditori ipotecari, dreptul de preferinta se exercita in ordinea data de rangul ipotecii fiecaruia.

16.8.5.3. Efectele fata de tertii dobanditori ai imobilului ipotecat

Codul civil reglementeaza in art. 1791 – 1797 posibilitatile pe care le are tertul dobanditor al imobilului ipotecat in cazul in care debitorul nu plateste datoria, iar creditorul cere realizarea ipotecii:

1. tertul dobanditor poate sa opuna exceptii: inexistenta sau stingerea datoriei, nulitatea obligatiei garantate, nulitatea contractului de ipoteca, nulitatea inscriptiei ipotecare;

2. tertul dobanditor poate sa plateasca datoria debitorului si se va subroga in drepturile creditorului;

3. tertul dobanditor poate sa recurga la purga. Procedura acesteia este reglementata in art. 1801 – 1814 Cod civil si consta in oferta facuta creditorului de a plati creanta garantata prin ipoteca, pana la concurenta pretului de cumparare a imobilului sau pana la concurenta valorii imobilului, stabilita prin expertiza, daca a dobandit imobilul printr-un contract cu titlu gratuit;

4. tertul dobanditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vanzare, fara participarea sa.

16.8.6. Stingerea ipotecii

Ipoteca se poate stinge:1. pe cale principala, prin urmatoarele modalitati:

- renuntarea creditorului la ipoteca;- oferta de purga;- rezolutiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobandit dreptul

de proprietate asupra imobilului ipotecat;- prescriptia extinctiva;

2. pe cale accesorie, atunci cand se stinge obligatia pe care o garanteaza, respectiv prin:- plata;- compensatie;- novatie;- confuziune;- remitere de datorie;- dare in plata.

129

16.9. Privilegiile16.9.1. Definitie si reglementare

Potrivit art. 1722 Cod civil, privilegiul este un drept ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferat celorlalti creditori, fie chiar ipotecari.

In doctrina, privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi platit cu prioritate fata de alti creditori, datorita calitatii creantei sale.

Prin calitatea creantei se intelege cauza sau faptul juridic din care s-a nascut creanta.Sediul materiei privilegiilor il constituie art. 1722 – 1745, art. 1780 – 1815 Cod civil si art.

409 Cod de procedura civila.

16.9.2. Clasificarea privilegiilor

In raport de dispozitiile Codului civil, incidente in materie, privilegiile se clasifica astfel:1. privilegii generale, care pot fi:- privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului (art. 1727

Cod civil);- privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art. 1729 Cod civil).2. privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. 1730 Cod civil);3. privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. 1737 Cod civil).

16.9.2.1. Privilegiile generale

Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului sunt:- privilegiul tezaurului public, reglementat de art. 1725 Cod civil. In prezent in aceasta

materie sunt incidente dispozitiile Codului fiscal, cu modificarile ulterioare1 si ale Codului de procedura fiscala, republicat, cu modificarile ulterioare2, care reglementeaza privilegiul statului pentru obligatiile persoanelor fizice si juridice de plata a impozitelor;

- privilegiul cheltuielilor de judecata, reglementat de art. 1727 Cod civil, conform caruia creditorul care a facut cheltuieli in proces sau cu ocazia executarii silite, care au profitat si celorlalti creditori, are dreptul sa le recupereze din sumele ce formeaza obiectul urmaririi.

Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile sunt enumerate in art. 1729 Cod civil, respectiv:

- cheltuieli de judecata facute in interesul comun al creditorilor;- cheltuieli de inmormantare a debitorului;- cheltuieli pentru ingrijirea medicala facute in cazul ultimei boli in decurs de un an

inaintea decesului;

1 Codul fiscal a fost aprobat prin Legea nr. 571/2003, publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 927/23.12.2003, cu modificările ulterioare.2 Codul de procedură fiscală a fostaprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi afost publicat în ,,Monitorul Oficial” nr.941/29.12.2003, ulterior fiind republicat în ,,Monitorul Oficial” nr. 560/24.06.2004 şi în ,,Monitorul Oficial” nr. 863/26.09.2005. După această ultimă republicare, Codul de procedură fiscală a mai fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 165/2005, publicată în ,, Monitorul Oficial” nr. 1100/6.12.2005 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 181/2005, publicată în ,, Monitorul Oficial” nr. 1171/23.12.2005.

130

- creante din salarii;- pretul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale in decurs de sase luni.

16.9.2.2. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile

Privilegiile speciale mobiliare au ca obiect un bun mobil determinat al debitorului si sunt enumerate in art. 1730 Cod civil:

- privilegiul creditorului gajist asupra lucrului dat in gaj;- privilegiul locatorului de imobile, care confera un adevarat drept d egaj asupra bunurilor

mobile ale chiriasului sau arendasului, pentru plata chiriilor sau arenzilor, a reparatiilor locative si pentru tot ceea ce priveste executarea contractului;

- privilegiul hotelierului, care confera hotelierului un drept prioritar de a-si recupera valoarea prestatiilor asigurate clientilor din pretul bagajelor aduse in camera de hotel;

- privilegiul transportatorului, recunoscut pentru pretul transportului si pentru toate cheltuielile de transport, care poate fi exercitat numai atat timp cat carausul are bunul in detentia sa;

- privilegiul vanzatorului unui bun mobil al carui pret nu a fost platit de cumparator;- privilegiul cheltuielilor facute cu conservarea bunului mobil al debitorului;- privilegiul arendasului pentru plata sumelor datorate pentru seminte, cheltuiala recoltei

anului curent si pentru instrumentele de exploatare agricola.

16.9.2.3. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile

Codul civil enumera in art. 1737 privilegiile speciale imobiliare:- privilegiul vanzatorului unui imobil, pentru pretul neincasat al imobilului;- privilegiul celui care a imprumutat bani cumparatorului pentru plata imobilului catre

vanzator;- privilegiul copartasului;- privilegiul arhitectului, constructorilor si al lucratorilor asupra imobilului construit,

pentru plata lucrarii;- privilegiul celui care a imprumutat bani pentru plata constructorilor;- privilegiul care rezulta din separatia de patrimonii.

16.10. Dreptul de retentie16.10.1. Definitie

Dreptul de retentie este acel drept real care confera creditorului, in acelasi timp debitor al obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun in stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in legatura cu lucrul respectiv.1

In general, prin drept de retentie se intelege acel drept in virtutea caruia detentorul unui lucru este indrituit sa-l retina pana la plata unei creante pe care o are impotriva proprietarului lucrului.

1 Liviu Pop, op. cit., pag.451; Iosif Urs, Smaranda Angheni, op. cit., pag. 353; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 448

131

Conditia esentiala pentru existenta dreptului de retentie este aceea ca datoria pe care detinatorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii sa aiba legatura cu lucrul, sa fie un debitum cum re iunctum.

Dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect care confera retentorului numai o detentie precara

Codul civil nu cunoaste o reglementare de principiu a dreptului de retentie, el fiind creatia doctrinei si a jurisprudentei.

16.10.2. Aplicatii

Aplicatiile practice ale dreptului de retentie1 :- vanzatorul nu este obligat sa predea lucrul, daca cumparatorul nu a platit pretul si nu are

dat de vanzator un termen de plata (art. 1322 Cod civil);- locatarul si arendasul nu pot fi lipsiti de stapanirea bunului, in cazul vanzarii imobilului,

inainte de a fi despagubiti de catre locator sau de cumparator (art. 1444 Cod civil);- depozitarul poate retine lucrul depozitat pana la plata integrala a sumelor care i se

datoreaza de catre deponent in legatura cu depozitul (art. 1619 Cod civil);- in cadrul unei actiuni in revendicare, paratul posesor are dreptul sa retina lucrul

revendicat pana la despagubirea sa de catre proprietarul care a castigat procesul;- dreptul de retentie al unuia dintre fostii soti asupra bunurilor comune partajate, pana in

momentul in care celalalt sot, caruia i-au fost atribuite bunurile de catre instanta, ii va plati sulta.

1 Liviu Pop, op. cit, pag. 452

132

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – OBLIGATIA CIVILA

1.1. Notiunea de obligatie1.2. Elementele raportului juridic obligational1.2.1. Subiectele raportului juridic obligational1.2.2. Continutul raportului juridic obligational1.2.3. Obiectul raportului juridic obligational1.3. Clasificarea obligatiei civile1.3.1. Clasificarea obligatiilor dupa izvoare1.3.2. Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor1.3.3. Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor1.3.4. Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor1.3.5. Clasificarea obligatiilor dupa raportul cu modalitatile1.4. Izvoarele obligatiilor

CAPITOLUL 2 – CONTRACTUL

Definitia contractuluiVointa juridica si limitele acesteia in cadrul contractului civilClasificarea contractelor civileImportanta clasificarii contractelor civileCriterii de clasificare a contractelor civileClasificarea contractelor dupa modul de formareClasificarea contractelor dupa continutul lorClasificarea contractelor dupa scopul urmarit de partiClasificarea contractelor dupa efectele produseClasificarea contractelor dupa modul de executareClasificarea contractelor dupa nominalizarea in legislatieClasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele

133

Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilorIncheierea contractuluiCapacitatea de a contractaConsimtamantul partii care se obligaObiectul contractuluiCauza contractuluiOferta de a contractaNotiuneForma oferteiFelurile ofertei de a contractaConditiile oferteiForta obligatorie a oferteiPromisiunea de vanzareAcceptarea oferteiDefinitieFelurile acceptarii oferteiConditiile acceptarii oferteiMomentul incheierii contractuluiIncheierea contractului intre prezentiIncheierea contractului prin corespondentaImportanta momentului incheierii contractuluiLocul incheierii contractuluiImportanta locului incheierii contractului

CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONTRACTULUI

Notiune si reglementareInterpretarea contractului

3.2.1.Reguli generale de interpretare a contractului3.2.2.Reguli speciale de interpretare a contractului

Principiile efectelor contractuluiPrincipiul obligativitatii contractului

3.3.1.1. Exceptiile de la principiul obligativitatii contractuluiPrincipiul relativitatii efectelor contractuluiExceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractuluiPrincipiul opozabilitatii efectelor contractuluiExceptia de la principiul opozabilitatii fata de terti a contractuluiEfectele specifice ale contractelor sinalagmaticeExceptia de neexecutare a contractuluiRezolutiunea si rezilierea contractuluiRiscul contractului

CAPITOLUL 4 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGATII

DefinitieReglementareExemple de acte juridice unilaterale, izvoare de obligatii

134

CAPITOLUL 5 – FAPTUL JURIDIC LICIT

Notiune si reglementareGestiunea intereselor altei persoaneDefinitieConditiile gestiunii de afaceriEfectele gestiunii de afaceriObligatiile gerantuluiObligatiile geratuluiPlata lucrului nedatoratDefinitieReglementare legalaConditiile platii nedatorateEfectele platii nedatorateObligatiile accipiensului de buna – credintaObligatiile accipiensului de rea – credintaObligatiile solvensuluiCine poate sa ceara restituireaActiunea in restituireCazurile in care nu exista obligatia de restituire a platii nedatorateImbogatirea fara justa cauzaDefinitieReglementareConditiile pentru intentarea actiunii in restituire

5.4.3.1. Conditiile materiale ale actiunii in restituire5.4.3.2. Conditiile juridice ale actiunii in restituire

Efectele imbogatirii fara justa cauzaPrescriptia actiunii

CAPITOLUL 6 – FAPTA ILICITA CAUZATOARE DE PREJUDICII, IZVOR DE OBLIGATII – RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA –

Notiunea de raspundere civilaReglementare legalaNatura juridica a raspunderii civile delictualeFelurile raspunderii civile delictualeRaspunderea pentru fapta proprieReglementareConditiile generale ale raspunderiiPrejudiciulDefinitieClasificarea prejudiciuluiConditiile repararii prejudiciului

6.6.3.1.Caracterul cert al prejudiciului6.6.3.2.Prejudiciul sa nu fi fost reparat inca

Principiile repararii prejudiciuluiPrincipiul repararii integrale a prejudiciuluiPrincipiul repararii in natura a prejudiciuluiRepararea prin echivalent a prejudiciuluiStabilirea despagubirilor in cazul repararii prin echivalent a prejudiciului

135

Fapta ilicitaDefinitieTrasaturile caracteristice ale faptei iliciteCauzele care inlatura caracterul ilicit al fapteiRaportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciuVinovatiaNotiuneStructura vinovatieiFormele vinovatieiCauzele care inlatura vinovatiaCapacitatea delictualaProba conditiilor raspunderii civile delictualeRaspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice

136

CAPITOLUL 7 – RASPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE

7.1. Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori7.1.1. Reglementare7.1.2. Fundamentarea raspunderii parintilor7.1.3. Domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 1000 alin. 2 Cod civil7.1.4. conditiile raspunderii parintilor

7.1.4.1. Conditii generale7.1.4.2 Conditii speciale

7.1.5. Inlaturarea prezumtiilor stabilite privind raspunderea parintilor7.1.6. Efectele raspunderii parintilor7.2. Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor7.2.1. Reglementare7.2.2. Domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 3 Cod civil7.2.3. Fundamentarea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului7.2.4. Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

7.2.4.1. Conditii generale7.2.4.2. Conditii speciale

7.2.5. Efectele raspunderii comitentului pentru fapta prepusului7.2.5.1. Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si victima

prejudiciului7.2.5.2. Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si prepus

7.3. Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a artizanilor pentru faptele ucenicilor

7.3.1. Notiune si reglementare7.3.2. Domeniul de aplicare7.3.3. Fundamentarea raspunderii institutorilor si artizanilor7.3.4. Conditiile raspunderii institutorilor si artizanilor

7.3.4.1. Conditii generale7.3.4.2. Conditiile speciale

7.3.5. Efectele raspunderii institutorilor si artizanilorCAPITOLUL 8 – RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE

ANIMALE, DE RUINA EDIFICIULUI SI DE LUCRURI IN GENERAL8.1. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

8.1.1. Notiune si reglementare8.1.2. Domeniul de aplicare8.1.3. Fundamentarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale8.1.4. Conditiile raspunderii pentru fapta animalului8.1.5. Efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale

8.2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului8.2.1. Notiune si reglementare8.2.2. Domeniul de aplicare8.2.3. Fundamentarea raspunderii pentru ruina edificiului8.2.4. Conditiile raspunderii8.2.5. Efectele raspunderii

8.3. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general8.3.1. Aparitia principiului raspunderii pentru prejudiciile cauzate de

lucrurile pe care le avem sub paza

137

8.3.2. Fundamentarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri8.3.2.1. Conceptia raspunderii subiective8.3.2.2. Conceptia raspunderii obiective

8.3.3. Conditiile raspunderii8.3.4. Efectele raspunderii8.3.5. Raspunderea civila pentru daunele nucleareCAPITOLUL 9 – EFECTELE OBLIGATIILOR. EXECUTAREA DIRECTA A

OBLIGATIILOR (EXECUTAREA IN NATURA)9.1. Plata

9.1.1. Notiune9.1.2. Reglementare9.1.3. Conditiile platii 9.1.3.1. Persoana care poate face plata 9.1.3.2. Persoana careia i se poate face plata 9.1.3.3. Obiectul platii 9.1.3.4. Principiul indivizibilitatii platii

9.1.3.5. Data platii 9.1.3.6. Locul platii 9.1.3.7. Cheltuielile pentru efectuarea platii 9.1.3.8. Imputatia platii 9.1.3.9. Dovada platii

9.1.4. Oferta reala urmata de consemnatiune9.2. Executarea silita in natura a obligatiilor 9.2.1. Executarea obligatiei de a da 9.2.2. Executarea obligatiei de a face si de a nu face 9.2.3. Daunele cominatorii

CAPITOLUL 10 – EXECUTAREA INDIRECTA A OBLIGATIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT)

10.1. Notiune10.2. Categorii de despagubiri10.3. Natura juridica a executarii indirecte a obligatiilor10.4. Conditiile raspunderii contractuale10.5. Conditiile acordarii de despagubiri

10.5.1. Prejudiciul10.5.2. Vinovatia debitorului10.5.3. Punerea debitorului in intarziere

10.6. Evaluarea despagubirilor10.6.1. Evaluarea judiciara10.6.2. Evaluarea legala10.6.3. Evaluarea conventionala

CAPITOLUL 11 – DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI

11.1. Consideratii generale11.2. Masurile conservatorii11.3. Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie)

11.3.1. Definitie11.3.2. Domeniul de aplicare

138

11.3.3. Conditiile intentarii11.3.4. Efectele actiunii oblice

11.4. Actiunea revocatorie (pauliana)11.4.1. Definitie si natura juridica11.4.2. Domeniul de aplicare11.4.3. Conditiile intentarii11.4.4. Efectele actiunii revocatorii

CAPITOLUL 12 – MODURILE DE TRANSMITEREE A OBLIGATIILOR12.1. Cesiunea de creanta

12.1.1. Definitie si reglementare12.1.2. Conditiile cesiunii de creanta12.1.3. Efectele cesiunii de creanta 12.1.3.1. Efectele cesiunii de creanta intre parti 12.1.3.2. Efectele cesiunii de creanta fata de terti

12.2. Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei12.2.1. Definitie12.2.2. Reglementare12.2.3. Felurile subrogatiei 12.2.3.1. Subrogatia legala 12.2.3.2. Subrogatia conventionala12.2.4. Efectele subrogatiei

CAPITOLUL 13 – MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGATIILOR13.1. Novatia

13.1.1. Definitie13.1.2. Felurile novatiei 13.1.2.1. Novatia obiectiva 13.1.2.2. Novatia subiectiva13.1.3. Conditiile novatiei13.1.4. Efectele novatiei

13.2. Delegatia 13.2.1. Definitie13.2.2. Felurile delegatiei13.2.3. Efectele delegatiei

CAPITOLUL 14 – MODURILE DE STINGERE A OBLIGATIILOR14.1. Compensatia

14.1.1. Definitie si reglementare14.1.2. Domeniul de aplicare14.1.3. Felurile compensatiei 14.1.3.1. Compensatia legala 14.1.3.2. Compensatia conventionala 14.1.3.3. Compensatia judecatoreasca

14.1.4. Efectele compensatiei 14.2. Confuziunea

14.2.1. Definitie14.2.2. Domeniul de aplicare14.2.3. Efectele confuziunii

14.3. Darea in plata14.3.1. Definitie14.3.2. Efectele darii in plata

14.4. Remiterea de datorie

139

14.4.1. Definitie si reglementare14.4.2. Conditiile remiterii de datorie14.4.3. Proba remiterii de datorie14.4.4. Efectele remiterii de datorie

14.5. Imposibilitatea fortuita de executare14.5.1. Definitie si reglementare14.5.2. Domeniul de aplicare14.5.3. Efectele imposibilitatii fortuite de executare

CAPITOLUL 15 – OBLIGATIILE COMPLEXE15.1. Obligatiile afectate de modalitati

15.1.1. Termenul 15.1.1.1. Definitie 15.1.1.2. Clasificare 15.1.1.3. Efectele termenului 15.1.1.4. Termenul de gratie 15.1.1.5. Renuntarea la termen 15.1.1.6. Decaderea din beneficiul termenului15.1.2. Conditia 15.1.2.1. Definitie 15.1.2.2. Clasificare 15.1.2.3. Efectele conditiei 15.1.2.4. Conditia si sarcina

15.2. Obligatiile plurale15.2.1. Pluralitatea de obiecte 15.2.1.1. Obligatia alternativa 15.2.1.2. Obligatia facultativa15.2.2. Pluralitatea de subiecte 15.2.2.1 Obligatiile conjuncte (divizibile) 15.2.2.2. Obligatiile solidare15.2.3. Obligatiile indivizibile

CAPITOLUL 16 – GARANTAREA OBLIGATIILOR16.1. Consideratii generale privind garantiile obligatiilor16.2. Functiile garantiilor16.3. Evolutia garantiilor16.4. Reglementarea legala a garantiilor16.5. Clasificarea garantiilor16.6. Garantiile personale. Fidejusiunea (cautiunea)

16.6.1. Notiunea si felurile fidejusiunii16.6.2. Caracterele juridice ale fidejusiunii16.6.3. Conditiile de validitate ale fidejusiunii16.6.4. Efectele fidejusiunii 16.6.4.1. Raporturile dintre creditor si fidejusor 16.6.4.2. Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal 16.6.4.3. Raporturile dintre fidejusori16.6.5. Stingerea fidejusiunii 16.6.5.1. Stingerea fidejusiunii pe cale indirecta 16.6.5.2. Stingerea fidejusiunii pe cale directa

140

16.7. Gajul16.7.1. Definitie si reglementare16.7.2. Caracterele juridice ale contractului de gaj16.7.3. Constituirea gajului. Efecte16.7.4. Stingerea gajului

16.8. Ipoteca16.8.1.Definitie si reglementare16.8.2. Caracterele generale ale ipotecii16.8.3. Felurile ipotecii 16.8.3.1. Ipoteca legala 16.8.3.2. Ipoteca conventionala16.8.4. Publicitatea ipotecii16.8.5. Efectele ipotecii 16.8.5.1. Efectele fata de debitor 16.8.5.2. Efectele fata de creditor 16.8.5.3. Efectele fata de tertii dobanditori ai imobilului ipotecat16. 8.6. Stingerea ipotecii

16.9. Privilegiile16.9.1. Definitie si reglementare16.9.2. Clasificarea privilegiilor 16.9.2.1. Privilegii generale 16.9.2.2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile 16.9.2.3. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile

16.10. Dreptul de retentie16.10.1. Definitie16.10.2. Aplicatii

141