Temele abordate în prezentare (1) · 1.1. Prima învățătură este aceea de a defini problema...

Considerații asupra prezenței specializării “Ingineria fasonării la cald a materialelor metalice” în cadrul structurilor universitare

din RomâniaProf. VasileProf. Vasile‐‐Filip SoporanFilip SoporanDr.ing. TDr.ing. Tiberiu Leheneiberiu LeheneDrd.ing. ViDrd.ing. Viorica Samuilăorica Samuilă

Dr. SDr. Sanda Pădureanda PădurețțuuUniversitatea Tehnică din ClujUniversitatea Tehnică din Cluj‐‐NapocaNapoca

Motto: „Orice adevăr trece prin trei etape: la început este ironizat, apoi este violent contestat, pentru că, în cele din urmă, să fie acceptat ca de la sine înțeles”Arthur Schopenhauer (1788‐1860)

Temele abordate Temele abordate îîn prezentare (1)n prezentare (1)

Temele abordate Temele abordate îîn prezentare (2)n prezentare (2)

RecunoRecunoșștintințță sau aducere aminte ă sau aducere aminte (1)(1)

RecunoRecunoșștintințță sau aducere aminte ă sau aducere aminte (2)(2)

Prima teză de doctor inginer prezentată Prima teză de doctor inginer prezentată îîn Românian România

Primul manual de turnătoie apărut Primul manual de turnătoie apărut îîn Românian România

Buletinul de studii Industria Sârmei Buletinul de studii Industria Sârmei –– 1938, 1938, precursor al publicaprecursor al publicațțiilor periodice iilor periodice îîn domeniul n domeniul

metalurgieimetalurgiei

1. Învățături pentru zilele noastre pornind de la o dezbatere parlamentară din anul anilor 1932,

pregătită de unul din marii profesori ai Politehnicii din Bucrurești, Prof. Constantin D. Bușilă

Locul de desfășurare: Adunarea Deputaților prin ședințele din intervalul 28 martie 1932 – 12 aprilie 1932;

Motivația: Dezbaterea “Legii învățământului universitar” motivată de concurența existentă la acel timp între “institutele tehnice universitare” și “școlile politehnice”, în dorința de a se ajunge la un acord pentru asigurarea bunei funcționări a învățământului superior și a economia țării;

Participanți: savantul Nicolae Iorga – președintele Consiliului de Miniștri și ministrul instrucțiunii, al cultelor și artelor; N. Vasilescu‐Karpen, Constantin D. Bușilă, V. Vâlcovici, N. Dănăilă, Traian Dimitriu‐Șoimu, General L. Trancu‐Iași etc.

1. Învățături pentru zilele noastre pornind de la o dezbatere parlamentară din anul anilor 1932,

pregătite de unul dintre cei mai mari profesori ai Politehnicii din București (1)

1.1. Prima învățătură este aceea de a defini problema pusă în discuție.

1.2. A doua învățătură este legată de raportarea învățământului tehnic superior la dezvoltare și la punerea în concordanță a necesităților timpului cu evoluția economiei naționale.

1.3. A treia învățătură este legată de nevoia preluării creative a modelelor funționale de formare inginerească din țările europene cu rezultate notabile în acest domeniu.

1.4. A patra învățătură este legată de corectitudinea și obiectivitatea în care este gestionată concurența între școlile similare.

1.5. A cincea învățătură este legată de recunoașterea faptului că finanțarea formării inginerilor este mai costisitoare decât cea specifică celorlalte specializări universitare

1. Învățături pentru zilele noastre pornind de la o dezbatere parlamentară din anul anilor 1932 (2)

1.1. Prima învățătură este aceea de a defini problema pusă în discuție.

Problema pusă în discuție se “desparte în două părți:

prima parte este o chestiune de învățământ, care este dată de organizarea acestui învățământ tehnic în institute sau școli politehnice;

a doua parte este o chestiune de organizare de stat, chestiunea absolvenților de până acum a institutelor universitare, care este în legătură cu “Legea corpului tehnic.” (Constantin D. Bușilă).

1.2. A doua învățătură este legată de raportarea învățământului tehnic superior la dezvoltare și la punerea în concordanță a

necesităților timpului cu evoluția economiei.

Cu această motivație s‐au definit două categorii de ingineri, “ingineri necesari serviciilor statului” și “ingineri necesari desfășurării activităților productive”. Un accent deosebit este acordat ultimei categorii, având în vedere dezvoltarea și modernizarea economiei naționale. Prin urmare, la nivelul celei de a doua categorii “învățământul tehnic superior trebuie urmărit în raport cu progresele care se făceau, în raport cu cu dezvoltarea științei tehnice din toate părțile.” (Constantin D. Bușilă).

1.3. A treia învățătură este legată de nevoia preluării creative a modelelor funționale de formare

inginerească din țările europene cu rezultate notabile în acest domeniu.

“La noi, în Vechiul Regat, Franța a servit ca exemplu în multe organizări, mai ales în cele de învățământ. Acolo se gășește un sistem practice de foarte mulți ani: inginerii produși în trei mari școli: Școala națională de drumuri și șosele, Școala națională superioară de mine și Școala centrală de arte și manifacturi. Primele două scot ingineri destinați serviciilor publice, care alimentează corpurile tehnice, iar Școala centrală, crează ingineri pentru satisfacerea industriei, nealimentând “Corpul tehnic de poduri și șosele” sau “Corpul de mine al statului francez”. Școala politehnică de la Paris este o instituțiune de înaltă știință, absolvenții acestei școli au cunoștințe înalte de matematică, fizică sau științele naturii, absolvenții nu sunt ingineri.” (Constantin D. Bușilă)

“În Germania există un învățământ tehnic superior, care este poate cel mai bine organizat, Școlile tehnice superioare (Technische Hochschule) sunt universități independente de universitățile clasice, dar organizate ca ș acestea.” (Constantin D. Bușilă)

“Elveția are una din cele mai bune școli politehnice, aceea de la Zurich, care este singura școală superioară oficială elvețială pentru formarea inginerilor, având o organizare universitară.” (Constantin D. Bușilă)

1.4. A patra învățătură este legată de corectitudinea și obiectivitatea în care este gestionată concurența între

școlile similare.

“Este regretabilă concurența (incorectă) între școli similare din același oraș sau din orașe diferite.” (Nicolae Iorga)

1.5. A cincea învățătură este legată de recunoașterea faptului că finanțarea formării inginerilor este mai costisitoare decât cea specifică celorlalte specializări

universitare

“Școla de inginerie necesită cheltuieli enorme. …. Astăzi, pentru a deveni inginer, nu mai este suficient a face curs dela catedră și dela tablă; este nevoe de laboratorii, de ateliere, de vizite tehnice, de excursii științifice în țară și în străinătate; este nevoie de cheltuit bani foarte mulți.” (Constantin D. Bușilă)

1.6. A șasea învățătură este legată de nevoia optimizării raportului între pregătirea teoretică și cea

practică.

“Practicul să fie universitar și universitarul să fie practic. Aceasta este soluția viitorului. Dar noi trăim cu mintea în timpuri care, din nenorocire, n‐o să le apucăm. Ce indignare a fost în rândurile savanților abstracți: nu se pot primi oameni de aceștia, care stau așa de jos față de noi! Aceasta se chiamă ciocoism științific.” (Nicolae Iorga)

1.7. A șaptea învățătură este legată de faptul că formarea inginerilor trebuie autorizată de

organismele profesionale ale acestora, într‐o formula independentă.

“Facultățile tehnice să nu fie sub controlul comitetului superior al Instrucțiunii Publice, care este incompetent și le lasă să lâncezează, ci sub acel al Consiliului superior al învățământului tehnic autonom.” (A. Blondel – Academia din Paris)

“Universitatea să formeze savanți, profesori de știință pură; nimic mai bine, acesta este rolul ei util și glorios. Dar, pentru Dumnezeu, să lase inginerilor complete lor independență. Univeristatea să nu se amestece să formeze metalurgiști, mineri, electricieni, constructori de poduri, șosele și drumuri de fier etc. Aceasta nu este deloc treaba lor.” (Lecornu – Academia din Paris)

1.8. A opta învățătură propune nevoia de organizare rațională a învățământului tehnic superior între specificitatea mediului universitar tradițional și

condiționările formării inginerești.

“În orice caz trebuie să punem de acord ca învățământul tehnic superior în țara omânească să fie rațional organizat, să fie concentrat într‐o școală superioară cu caracter universitar, în care atât institutele tehnic superioare, care au dat rezultate bune, cât și secțiile școlilor politehnice, care de asemenea au dat rezultate, să fie sub același acoperiș.” (Constantin D. Bușilă)

1.9. A noua învățătură consideră solidaritatea și ordinea ca valori de care trebuie ținut cont în

constituirea procedurilor noilor formule de pregătire inginerească.

“Dar, evident că o solidaritate studențească, mergând deseori până la ultima limită a răului, există, iar o solidaritate a noastră, a oamenilor maturi, cari reprezentăm și cultura și autoritatea și ordinea în această țară, nu există; și deaceea anarhia își ridică limbile de foc față de noi cari, împărțiți în clici, încurajăm dezordinea care amenință pe unii astăzi, nedându‐ne seama că în flăcări și mai teribile se vor găsi aceia cari vor veni pe urmă. Totdeauna buna anarhie dezorganizată pregătește cumplita anarhie organizată. Mai bine prefer manifestațiile de dușmănie cuviincioase, decât manifestațiile de simpatie anarhică.” (Nicolae Iorga)

1.10. A zecea învățătură recunoaște faptul că multiplele interese personale pot să pericliteze rezolvarea adevărată a problemelor complexe ale

formării inginerești.

“Când sunt interese personale multe, este așa de greu ca ministrul să le poată armoniza.” (Nicolae Iorga)

”Forma inițială de propunere a articolului 96 a Legii învățământului superior din 1931, prezentată de deputatul Constantin D. Bușilă în ședința Adunării deputaților din 12 Aprilie 1932,“Actualele secțiuni de chimie indutrială, electrotehnică și chimie industrial de pe lângă Facultățile de științe din București și Iași vor continua să funcționeze pe baza organizării lor actuale, până când, prin legea de organizare a învățământului superior, se va concentra întregul învățământ tehnic superior, cuprinzând și secțiunile de mai sus, în înaltele școli tehnice, care se vor reorganiza în acest scop, și în Academiile de înalte studii agricole.” a fost condiționată la Senat de următoarea formulare:“prevederile articolului 96 nu se pot aplica decât numai după deciziunile Consiliului Facultății respective, luate de majoritatea numărului total al profesorilor titualari și ratificate de Senatul Universitar”

Într‐o altă exprimare, având în vedere deznodământul dezbaterii, se afirmă faptul că încă nu este pregătit terenul pentru reorganizarea învățământului tehnic superior, cu toate bune intenții exprimate.

Practic lucrările rămân așa cum erau înaintea dezbaterii. Situația rămâne neschimbată până în 1937 când a fost aprobată “Legea pentru concentrarea pregătirii inginerilor în Școli politehnice”, când s‐a instituționalizat situația prin care ““Facultățile de științe sau institutele tehnice de pe lângă universități nu vor mai decerna titul de “inginer universitar”, decât până la finele lunii Noiembrie 1938”(Art. 2. ‐ Lege pentru concentrarea pregătirii ingienerilor în Școli politehnice, Monitorul Oficial nr. 66 din 20 Martie 1937.)

2. Trăirile personale legate de ingineria ultimilor ani în cdrul universității

2.1. “Operă inginerească și opera științifică” sau “Căutarea adevărului și proiectarea adevărului”

2.2. Misiunile diversificate ale inginerului

2.3. Inginerul de materiale sau inginerului intermediar

2.4. Poveste despre înțelegerea operei inginerului

2.5. Condiționările în ingineria materialelor

2.6. Valorile la care se raportează ingineria materialelor

2.7. Ingineria multidisciplinară integratorie

2.1. “Operă inginerească și opera științifică” sau “Căutarea adevărului și proiectarea adevărului” (1)

Având în vedere bătălia care se dă la nivelul celor două modalități de abordare ale unui domeniu, acela al șiinței sau a ingineriei, consider că este important să se definească specificitatea fiecărei abordări pentru a se diminua caracterul combatant al procesului și a crește complementaritatea celor două activități. Consider că ambele modalități sunt implicate în descoperirea adevărului, iar procesul de validare a acestuia dau specificitatea diferențierilor între “știința” și “ingineria” unui domeniu. La nivelul “științei”, adevărul de caută prin descoperirea a “ceea ce este”, validat, de regulă, prin logica lui “corect” sau “fals”, iar la nivelul “ingineriei” căutarea este înlocuită cu “proiectarea”, proces în care (rezultatul este reprezentat de o optimizare în care) aceasta devine mai importantă decât “descoperirea”, care optimizează creativ posibilitățile gândite și concepute creativ.

2.2. Misiunile diversificate ale inginerului (1)

execuția și conducerea proceselor (inginerul de execuție);

conceperea proceselor și a elementelor de infrastructură (inginerul de concepție, cercetare și proiectare);

desfășurarea activităților comerciale necesare introducerii pe piață și valorificării produselor sau serviciilor realizate (inginerul comercial);

respectarea reglementărilor de desfășurare, de dezvoltare a activităților sau de omologare și certificare a produselor și serviciilor care devin din ce în ce mai complexe, cu precădere în domeniul mediului și a dezvoltării durabile (inginerul de certificare);

evaluarea riscurilor de desfășurare a activităților sau de poziționare și utilizare a produselor sau serviciilor (inginerul de evaluare a riscurilor);

2.2. Misiunile diversificate ale inginerului (2)

pregătirea, asigurarea și realizarea comunicării în mediul organizațional interior și exterior (inginerul de comunicare),

utilizarea sistemelor și aplicațiilor informatice din ce în ce mai globalizate, atât cele generale cât și cele specifice fiecărui domeniu (inginerul de sistem și aplicație informatică sau de adaptare la industria numerică);

viziune asupra evoluției domeniului societății în ansamblul ei, cu precădere asupra produselor și serviciilor care se vor dezvolta pe termen lung (inginerul de viziune și de proiectare strategică);

proiectarea și asigurarea formării antreprenoriale și dezvoltării personale proprii și a personalului cu care colaborează, cu toate elementele pe care aceasta le impune (inginerul de dezvoltare antreprenorială și personală) și

alte misiuni în funcție de specificul specializării.

2.3. Ingienrul de materiale sau inginerul de intermediere

La nivelul ingineriei de suport material, spre exemplu la nivelul ingineriei mecanice, transformarea se bazează pe mai multe interacțiuni fundamentale. La început au fost patru:

funcțiile îndeplinite, alegerea materialul, forma geometrică și precizia dimensională și procedeele tehnologice de realizare și asigurare a configurației dorite și a proprietăților solicitate la funcționalitățile date.

La acestea, se adaugă cu o presiune din ce în ce mai mare asupra unor condiționări în care ingineria este o parte din ce în ce mai importantă, în soluționarea problematicii care rezultă din respectarea acestora. Dintre cele mai importante sunt:

condiționările de mediu, de funcționare socio‐economică sau de utilizare în scop strategic.

2.4. Poveste despre înțelegerea operei inginerului sau Fabrica de Cue, în 1923 (1)

P.S. Nicolae Ivan, episcopul ortodox al Clujului, mulțumea Bunului Dumnezeu pentru darurile care le‐a dat celor care au pornit și finalizat construcția industrială, amintind că „înmulțirea talanților este fundamnetală atât pentru cei care o au cât și pentru comunitățile din care fac parte, îndemnând pe cei prezenția la bună înțelegere, armonie și la o dorință importantă pentru noua activitate, aceea a învățării.”

Prof. Iuliu Hațieganu, decanul Facultății de Medicină, spunea că a fost marcat de starea condițiilor de muncă, de solicitările la care sunt supuși meseriașii, atât din perspectiva zgomotului și a pulberilor pe care le observa în atmosferă, spunând că sănătatea acestora poate fi afectată.

Prof. Florin Ștefănescu‐Goangă, ctitorul, în 1922, a „Institutului de psihologie experimentală, comparată și aplicată”, punea în discuție problema resursei umane, legătura acesteia cu noul mediu industrial, organizarea locului de muncă și urmărirea comportamentelor și influența acestora asupra eficienței muncii desfășurate.

Alexandru Popp, Reprezentantul „Școlii de Arte Frumoase”, era impresionat maniera artisitică în care erau comercializate produsele obținute, afirmând că se constată apariția unor noi relații între creatorii de artă și cei care desfășoară activități productiv‐creative.

Ion I. Lapedatu, reprezentantul Înaltei Academii de Studii Comerciale și Industriale de la Cluj, cunoscând anumite aspecte financiare ale construcției industriale, era preocupat de regulile folosite în eșalonarea investițiilor pentru activarea acestora ca surse ale viitoarelor dezvoltări.

Ultima întrebare a fost pusă de Acad. Sextil Pușcariu, rectorul fondator al universității clujene și coordonatorul „Dicționarului limbii române”, prin care exprima într‐o manieră elegantă faptul că formularea „Fabrica de cue” ar trebui înlocuită cu „Fabrica de cuie”.

2.4. Poveste despre înțelegerea operei inginerului sau Fabrica de Cue, în 1923 (2)

2.5. Condiționările ingineriei materialelor

La nivelul ingineriei de suport material, spre exemplu la nivelul ingineriei mecanice, transformarea se bazează pe mai multe interacțiuni fundamentale:

funcțiile îndeplinite, incluzând și multiplele solicitări la care este supus; materialul proiectat ca răspuns al interacțiunilor fundamnetale; forma geometrică rezultantă, precizia dimensională solicitată și proiectarea comportamntului estetic; procedeele tehnologice de realizare și asigurare a configurației dorite și a proprietăților solicitate la funcționalitățile date;organizarea sistemelor de fabricație și de asigurare a sistemelor logistice.

La acestea, se adaugă, cu o presiune din ce în ce mai mare, unele condiționări, în care ingineria este o parte din ce în ce mai importantă, de soluționare a problematicii care rezultă din respectarea acestora. Dintre cele mai importante sunt:

condiționările de mediu; de funcționare socio‐economică; de utilizare în scop strategic.

2.6. Valorile la care se raportează acțiunile ingineriei materialelor

Gestiunea pe bazele ingineriei integratorii fundamentează o nouă economie, aceea a “economiei circulare”, în care resursele materiale și energetice joacă un rol important.

Materialul, produsul sau serviciul are o exprimare la nivelul următoarelor valori:valoarea funcțională;

valoarea materială;

valoarea energetică;

valoarea de mediu;

valoarea sustenabilității sociale;

valoarea strategică.

Raportarea acestora se realizează la cele trei timpuri pe care le avem la dispoziție:trecut;

prezent;

viitor.

3. Dialoguri

3.1. În dialog cu Sir Ken Robinson asupra adaptării formelor educaționale la noile realități socio‐

economice (3)

3.1. În dialog cu Sir Ken Robinson asupra adaptării formelor educaționale la noile realități socio‐

economice (4)

‐ Câteva întrebări care așteaptă răspunsuri:

‐ Studenții noștri sunt pregătiți pentru lumea în care trebuie să muncească și să trăiască?, Educația înseamnă doar pregătirea pentru ceva care se va întâmpla mai târziu?, Rezerva inițială de educație ne va ajunge pentru tot restul călătoriei prin viață?, Sistemele educaționale pot să rămână concepute pentru a satisface nevoia de forță de muncă a unei economii industriale, bazată pe producție, inginerie pură și domenii colaterale, înclusiv construcții, minerit și producția de oțel?, Doar ridicarea standardelor academice în toate școlile poate să revigoreze competitivitatea economică din România? sau Creșterea standardelor academice înseamnă automat și creșterea standardelor educaționale? sau Inteligența umană se limitează doar la capacitatea academică?, Sistemele de învățământ tradițional generează probleme în toate sectoarele de pe piața forței de muncă, afectând marile companii, întreprinderile mici și mijlocii, precum și instituțiile publice?, Creșterea numărului celor cu studii superioare generează o criză în recrutarea absolvenților? Sunt prea mulți sau prea puțini?, Există oportunități de predare individualizată la nivelul marilor universități?, Abilitatea de a conduce constituie o preocupare la nivel educațional?, Putem să ridicăm continuu standardele academice tradiționale și punctajele la testele standardizate?.

3.2. În dialog cu Jacques Attali asupra dezvoltării și realității lumii în care trăim și în care vom trăi (1)

‐ Care sunt formulele aducătoare de dezvoltare și bunăstare?

‐ “Pentru a prelua puterea în lumea economică, pentru a deveni inimă, un oraş sau o regiune trebuie şi să fie cel mai important nod de comunicații al momentului, şi să fie susținută de o foarte puternică zonă agricolă şi industrială. De asemenea, inima trebuie să fie capabilă să creeze instituții bancareîndeajuns de îndrăznețe pentru a se încumeta să finanțeze proiectele unei clase creative, să pună în aplicare noi tehnologii, care să permită transformarea celui mai frecvent serviciu al momentului în obiect industrial. În sfârsit, inima trebuie să controleze din punct de vedere politic, social, cultural şi militar minoritățile ostile, liniile de comunicație şi resursele de materii prime.”

3.3. În dialog cu înaintașii (1)

Acad. Spiru Haret:„Existența unei națiuni implică echilibru în prezența profesiilor exercitate. Alături de artiști, oameni de știință, oameni specializați în drept, literați trebuie să fie mici întreprinzători, comercianți, agricultori.”

Ing. Petre Dumitrașcu:

‐ „Există o tehnică a turnătorului, și există o artă a turnătorului. Dacă prima, deși vastă, s‐a putut materializa sub formă de percepte ce se pot învăța, cea de a doua necesită un simț special, greu de definit, care leagă direct și intim pe turnător cu metalele topite și formele în care le toarnă. Marii turnători, maeștri, au fost meșteșugari pasionați de meseria lor, și, din contactul intim cu metalele topite și nisipurile tiparelor, au desprins prin acel simț special principal din arta lor și le‐au cristalizat sub formă de legi verificate, explicate și întregite de știință, alcătuind patrimonial tehnicei turnătorului. Această tehnică este vastă, și expunerea ei, fără ca vreo data să se pretindă a fi completă, necesită volume multe.” (Ing. Petre Dumitrașcu este autorul primului “manual de trunătorie” realizat în România. El a apărut sub auspiciile Fundației pentru literatură și artă „Regele Carol II”, în anul 1939. Iată, se împlinesc 80 de ani de la publicare. Petre Dumitrașcu a fost profesor în cadrul Institutului Politehnic din București, titularul cursului de Utilaje metalurgice.)

3.3. În dialog cu înaintașii (2)

Ing. Ionel Floașiu, 1938:

‐ „Conductorii și inginerii tineri la intrarea în serviciu de cele mai multe ori trebuie să lucreze ca și lucrătorii și în tot cazul să facă practică timp de cel puțin un an. Numai după această practică primesc o împărțire definitivă de asistent la un oarecare atelier, urmând apoi ca după 2‐3 ani să ajungă șefi de ateliere cu drept de conducere și responsabilitate. În mod treptat li se dau tot mai multe drepturi și atribuții, lăsându‐li‐se tot mai multă inițiativă și mână liberă de a conduce, organiza și aduce îmbunătățiri. Am constatat că lăsându‐le inițiativa și conducerea chiar cu riscul de a mai face greșeli, ei lucrează cu mai multă ambiție și ajung în mai scurt timp capabili de conducere. Condiția însă este să treacă cel puțin un an de practică, în care timp trebuie să cunoască din fir în păr toate procedeele de fabricație, felul de organizare, tratamentul muncitorilor, laboratoarele de încercări și implicit calitatea articolelor. După un timp de 2‐3 ani, în care interval ei și‐au însușit toate cele necesare conducerii de atelier și au devenit capabili de reforme și îmbunătățiri, obișnuim a‐i trimite în călătorii de studii în străinătate.”

‐ „O industrie mare ca a noastră nu are numai o misiune strict comercială și tehnică, ci are și o mare misiune culturală și națională”.

Iszo Diamant, 1940:

‐ „Problemele sociale tot timpul le tratam cu seriozitate, chiar o consideram o misiune importantă, motiv pentru care am pus un accent deosebit pe educație. Aceasta nu s‐a restrâns doar la cei tineri, trebuiau educați și specialiștii cu vechime pentru a fi în stare la rândul lor să educe pe cei aflați la începuturile profesiei. Succesul educației se reflectă în productivitatea comparabilă a uzinelor noastre cu cele dezvoltate din străinătate”.

3.4. În dialog cu instituțiile europene (1)

4. Poziții instituționale despre inginer și inginerie

4.1. “Commission des Titres d’Ingenieur – CTI”(structură care gestionează și autorizează în Franța programele de pregătire ale inginerilor și stabilește

condițiile de acordare a diplomelor de inginer):

‐ Definiție: „Meseria de inginer constă în capacitatea de a pune, studia și rezolva într‐o manieră perfomantă și inovantă problemele complexe de creație, concepție, de realizare, de punere în operă și de control, având drept obiect produsele, sistemele sau serviciile necesare realizării acestora și, eventual, prestațiile de financiare și de comercializare în cadrul unei organizații competitive. În demersurile lor, se are în vedere preocupările protecției omului, ale vieții, ale mediului și, în general, starea de bine la nivelulul colectivităților și comunităților.” (References et criteres majeurs d’accreditation, version 2015, CTI – traducerea autorului)

‐ Clasamentul competențelor: “Cunoașterea și înțelegerea domeniului științelor fundamentale (5); Aptitudinea de a mobiliza cunoștințele în specialitate (3); Stăpânirea metodelor și instrumentelor inginerului (2); Capacitatea de a se integra într‐o organizație, de a anima și de a face ca lucrurile să evolueze (1); Capacitatea de a lua în considerare obiectivele industriale, economice și profesionale (6); Aptitudinea de a munci în context internațional (7); Sensibilizarea la valorile societății cum ar fi, de exemplu, dezvoltarea durabilă și responsabilitatea socială (9); Capacitatea de a inova și de a întreprinde cercetări (8); Capacitatea de a opera la nivelul alegerilor profesionale și de a integra în viața profesională (4).”

‐ Competențelor și calităților necesare a fi dezvoltate în programele de inginerie: “Capacitățile și competențele rezultate din științele de bază ale inginerilor; Dezvoltarea umană, economică și socială; Dezvoltarea durabilă (sănătatea și securitatea muncii; protecția mediului și utilizarea rațională a resurselor; dialogul social; etica în exercițiul profesiei de inginer); Practica limbilor de comunicare la nivel internațional; Inovare și antreprenoriat.”

4.2. Politehnica din Montreal

Politehnica din Montreal a făcut cunoscute, la nivelul anului 2014, calitățile dezvoltate în cadrul programelor de inginerie. Prezentarea acestora se face în următoarea succesiune: “1. Cunoașterea disciplinelor fundamentale ale ingineriei; 2. Capacitatea de analiză a problemelor; 3. Capacitatea de investigație; 4. Abilitatea de a concepe ; 5. Utilizarea instrumentelor specifice ingineriei; 6. Lucru individual și în echipă; 7. Comunicarea; 8. Profesionalismul și responsabilitatea; 9. Impactul ingineriei asupra societății și a mediului; 10. Etică și echitate; 11. Economia și managementul proiectelor; 12. Pregătirea continuă.”

4.5. Preocuparea instituțională pentru pregătirea doctorală în context socio‐economic

(CDEFI)

În cadrul formei supuse dezbaterii, profilului profesional al doctorilor în științe grupează competențele după cum urmează:

“‐ cunoașterea specificului domeniului în care se acționează (expertiză și metode de cercetare; gestiunea informațiilor; evaluarea problematicii; dezvoltarea competențelor specifice domeniului);

‐ calitățile personale și relaționale (analiză, sinteză și spirit critic; deschidere și creativitate; angajament; integritate; echilibru; ascultare și empatie; negociere; colaborare; comunicare);

‐ gestiunea activității și crearea valorii (conducerea proiectului; gestiunea schimbării; gestiunea riscurilor; luarea deciziilor; obținerea și gestiunea resurselor financiare; managementul personalului și gestiunea echipei; producerea de rezultate; proprietatea intelectuală și industrială; orientarea clienților);

‐ strategie și leadership (strategia, leadership)” (DocPro 2017).

5. Să nu uităm și să acționăm în consecință (1)

Cornel Ban: „Cu toată economia ei eminamente agricolă, România interbelică avea mai mulți absolvenți de universitate (2 la 10.000) decât puternic industrializata Germanie (1,7 la 10.000).” (Ban 2014) „Imensa majoritate a studenților erau pregătiți în drept și științe umane, chiar dacă facultățile de inginerie și economie s‐au extins în timpul anilor ’20 și ’30, ele au produs foarte puțini absolvenți. Faptul că, la începutul secolului al XX‐lea, erau mai mulți avocați în baroul București decât în baroul Paris spune totul“ (Ban 2014)

5. Să nu uităm și să acționăm în consecință (Evoluția producției pieselor turnate pentru perioada 2000 –

2015, conform rapoartelor WFO)

5. Să nu uităm și să acționăm în consecință (Structura producției de piese turnate realizată la nivelul anului 2015, situația globală, România și Franța, conform

rapoartelor WFO )

5. Să nu uităm și să acționăm în consecință (Ponderea proceselor de fabricație a materialelor fasonate la nivelul construcției de mașini în funcție de cifra de

afaceri și personalul angajat (Franța) )

6. Întrebări și precizări semnificative cu privire la elementele luate în considerare la analiza complexă a

ingineriei materialelor

În contextul mutațiilor care au avut și au loc în România, se nasc câteva întrebări:

La ce se referă ingineria materialelor?, “Ingineria materialelor metalice” sau “Inginerie metalurgică”?, Care este raportul dintre știința și ingineria materialelor, știind că știința studiază ceea ce există, iar ingineria crează ceea ce nu există prin instrumentele pe care le are la dispoziție?,În aprecierea ingineriei contează numai lucrările și opera științifică sau sunt luate în analiza și lucrările și opera inginerească?,Este necesară profesionalizarea în ingineria materialelor și cum se realizează acest proces, știind că simpla absolvire cu diplomă de inginerie nu se transformă automat în inginerul de care are nevoie economia și societatea?

Rășpunsurile se lasă așteptate, cele ce se prezintă în cele ce urmează pot veni în sprijinul unei abordări corecte care să vină în înțelegerea exactă a ingineriei materialelor.

7. Determinarea amprentei sistemelor de formare în ingineria materialelor

Din perspectiva raportului dintre resursa umană și desfășurările economice, avem de a face cu patru reglementări esențiale:

Reglementarea activităților ce solicită formare inginerească prin “Clasificarea Activităților din Economia Națională – CAEN”;Reglementarea ocupațiilor specifice ingineriei prin “Clasificarea Ocupațiilor din România – COR”;Reglementarea calificărilor specifice ingineriei prin “Cadrul Național al Calificărilor – CNC”;Reglementarea activităților educaționale și de formare profesională prin “Clasificarea Internațională Standard a Educației”.

7.2. Reglementarea ocupațiilor specifice ingineriei (Ocupațiile reglementate specifice ingineriei

materialelor metalice)

2141 Ingineri tehnologi 2141 Ingineri tehnologi șși de produci de producțție ie (nu este men(nu este mențționată nicio ocupaionată nicio ocupațție)ie)

2143 Ingieneri 2143 Ingieneri îîn domeniul protecn domeniul protecțției mediului iei mediului (214307 Inginer (214307 Inginer îîn gestiunea integrată a n gestiunea integrată a dedeșșeurilor municipale/industriale)eurilor municipale/industriale)

2144 Ingineri mecanici 2144 Ingineri mecanici (214418 Inginer mecanic utilaj tehnologic pentru prelucrare la c(214418 Inginer mecanic utilaj tehnologic pentru prelucrare la cald)ald)

2146 Ingineri minieri, petroli2146 Ingineri minieri, petrolișști, metalurgiti, metalurgișști ti șși asimilai asimilațți:i: ( (214601 Ingien214601 Ingienr metalurgie extractivăr metalurgie extractivă; ; 214603 Subinginer metalurgist; 21606 Expert inginer metalurg; 21214603 Subinginer metalurgist; 21606 Expert inginer metalurg; 214608 Inspector de specialitate 4608 Inspector de specialitate inginer metalurg; 214609 Referent de specialitate ingier metaluringiner metalurg; 214609 Referent de specialitate ingier metalurg; g; 214614 Ingine214614 Inginer prelucrări r prelucrări metalurgice; 214615 Ingmetalurgice; 214615 Inginer metalurgie neferoasăiner metalurgie neferoasă; 214622 Ingienr metalurg tehnolog; 214623 ; 214622 Ingienr metalurg tehnolog; 214623 Proiectant inginer metalurg; 214638 CProiectant inginer metalurg; 214638 Cercetător ercetător îîn ingineria proceselor siderurgice; 214639 Inginer n ingineria proceselor siderurgice; 214639 Inginer de cercetare de cercetare îîn ingineria proceselor siderurgice; 214640 Asistent cercetare n ingineria proceselor siderurgice; 214640 Asistent cercetare îîn ingineria proceselor n ingineria proceselor siderurgice; 214641 Cersiderurgice; 214641 Cercetător cetător îîn metalurgia neferoasăn metalurgia neferoasă; 214642 Inginer de ; 214642 Inginer de îîn metalurgia n metalurgia neferoasăneferoasă; 214643 Asistent de cercetare ; 214643 Asistent de cercetare îîn metalurgia neferoasăn metalurgia neferoasă; 2; 214644 Cerce14644 Cercetător tător îîn turnarea n turnarea metalelor; 214645 Inginer de cercetare metalelor; 214645 Inginer de cercetare îîn turnarea metalelor; 214646 Asitent de cercetare n turnarea metalelor; 214646 Asitent de cercetare îîn n turnarea metalelor; 214647turnarea metalelor; 214647 Cercetător Cercetător îîn prelucrări plastice n prelucrări plastice șși tratamente termice; 214648 Inginer i tratamente termice; 214648 Inginer de cercetare de cercetare îîn prelucrări plastice n prelucrări plastice șși tratamente termice; 214649 asistent de cercetare i tratamente termice; 214649 asistent de cercetare îîn prelucări n prelucări plastice plastice șși tratamente termice;i tratamente termice; 214650 214650 Cercetător Cercetător îîn n șștiintiințța materialelor; 214651 Inginer de a materialelor; 214651 Inginer de cercetare cercetare îîn n șștiintiințța materialelor; 414652 Asistent de cercetare a materialelor; 414652 Asistent de cercetare îîn n șștiintiințța materialelor)a materialelor)

ObservaObservațție: ie: Niciuna din specilizările universitare din ingineria materialeloNiciuna din specilizările universitare din ingineria materialelor, r, care funccare funcțționează ionează îîn momentul de fan momentul de fațțăă, nu are acoperire , nu are acoperire îîn ocupan ocupațțiile iile reglementatereglementate

7.3. Reglementarea calificărilor specifice ingineriei (nivelul 5,6 și 7)

“Nivelul de calificare” este reglementat de “Cadrul național al calificărilor”, care este pus în concordanță cu “nivelul de referință” din “Cadrul european al calificărilor”.

Cadrul național prevede 8 nivele de calificare, specializarea în inginerie este realizată pe mai multe nivele, începând cu nivelul 6 până la nivelul 8, iar Cadrul European al Calificărilor (CEC) o realizează de la nivelul 5 la 8.

În România, diploma de inginer se eliberează, conform nivelul 6 de calificare, bacalaureaților după patru ani de studii universitare, iar studiile masterale, desfășurate pe parcursul a doi ani de zile după obținerea licenței, nu consolidează suplimentar titulatura (calificarea) inițială în inginerie, din perspectiva pieței muncii.

Prin urmare, masteratele, fiind o continuare a studiilor de inginerie și practic o consolidarea a pregătirii de specialitate, nu‐și regăsesc recunoaștere stimulativ‐pragmatică, atât la nivelul titulaturii cât și la nivelul angajărilor.

Practic, din prezentarea statistică rigidă a repartiției programelor de studii, se constată că cel puțin la nivelul masteratelor nu există o abordare a domeniilor care sunt expresia unor acțiuni interdisciplinare.

8. Stabilirea elementelor esențiale ale continuităților profesionale ca rezultantă a analizei și motivației

istorice

9. Studiul calitativ al sistemelor de formare inginerească în domeniul fabricației pieselor

turnate

etapa introducerii în formarea inginerească generală a unor discipline cu „caracter tehnologic general”, unde unele capitole prezintă problematica realizării pieselor turnate (ingineria generală);

etapa cuprinderii formării inginerești în domeniul „fabricației pieselor turnate” în structurarea instituțională a specializărilor de metalurgie, mai precis în traseele identificate de materiile prime la obținerea produselor fasonate sau a unor materiale cu utilizări în diferite ramuri industrial (ingineria metalurgică);

etapa cuprinderii în formarea inginerească a „fabricației pieselor turnate” a unui sistem de pregătire tehnologică multidisciplinară, determinat de următoarele: noile dezvoltări tehnologice în cadrul materialelor utilizate, noilor creații în cadrul infrastructurii tehnologice și evoluțiile avute la nivelul configurativ al pieselor turnate și al noilor domenii de utilizare, elemente care depășesc formarea strict metalurgică;

etapa cuprinderii în formarea inginerească a „fabricației pieselor turnate multidisciplinară tehnologică” a elementelor care țin de noile condiționări impuse activităților industriale, în special cele legate de digitalizarea activităților și de responsabilitățile solicitate pe întregul ciclu de viață a produselor, care au îmbrăcat succesiv următoarele formule: securitatea locului de muncă, protecția față de mediu, dezvoltarea durabilă, cerințele de asigurare a economiei verzi și solicitările impuse de tranziția spre economia circulară.

9.1.1. Evenimente 9.1.1. Evenimente șși personalităi personalitățți care au marcat i care au marcat introducerea fabricaintroducerea fabricațției pieselor turnate la nivelul iei pieselor turnate la nivelul

competencompetențțelor inginereelor inginereșști generale (1)ti generale (1)

1925, Coloman Bakony, titularul cursului de „Tehnologie mecanică”, Școala Politehnică din Timișoara;

1926, Corneliu Micloși, „Elementele tehnologiei mecanice și aliajele industriale, Școala Politehnică din Timișoara (primul curs de studiul metalelor – metalografie din România);

1927, M. Iancu, „Metode pentru fabricarea fontelor superioare”, Buletinul Societății Politehnice, Școla Politehnică din Timișoara;

1931, Petre Dumitrașcu, „Fabricarea oțelurilor bazice, Martin și electrice”;

1939, Ștefan Nădășan, teza de doctorat „Rezistența dinamică a fontei”, Școla Politehnică din Timișoara (prima teză de doctorat susținută la nivelul Politehnicii din Timișoara);

1959, Iulian Cazacu, Curs de Utilaje și tehnologia turnării, Institul politehnic din Brașov;

9.1.1 Evenimente 9.1.1 Evenimente șși personalităi personalitățți care au marcat i care au marcat introducerea fabricaintroducerea fabricațției pieselor turnate la nivelul iei pieselor turnate la nivelul

competencompetențțelor inginereelor inginereșști generale (2)ti generale (2)

1960, Alexandru Domșa, Tehnologia mecanică, Editura didactică și pedagogică, București, 1960;

1960, Sergiu Scadovscki, teza de doctorat „Contribuții la îmbunătățirea proceselor tehnologice de elaborare a fontelor maleabile prin echilibrarea acțiunii grafitizante și antigrafitizante a unor elemente în procesul de cristalizare primară și cinetica transformărilor izotermice în stare solidă”, Institutul Politehnic din Cluj (prima teză susținută în politehnica clujeană, conducător științific Alexandru Domșa);

1964, Horia Colan, Studiul metalelor și tratamente termice, Editura didactică și pedagogică, București, 1964;

1968, Vasile Vulcu, Executarea miezurilor și formelor prin împușcare, Editura Tehnică, București,;

1972, Aurel Nanu, Tehnologia materialelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1972;

1976, Vladimir Zubac, Utilaje pentru turnătorie, București, Editura Didactică, 1980.

9.1.2. 9.1.2. Specializări Specializări îîn profilul mecanic legate de n profilul mecanic legate de fabricafabricațția pieselor turnateia pieselor turnate

9.2.1. Evenimente 9.2.1. Evenimente șși personalităi personalitățți legate de i legate de consolidarea fabricaconsolidarea fabricațției pieselor turnate iei pieselor turnate îîn cadrul n cadrul

specializărilor de metalurgie specializărilor de metalurgie (1)(1)





9.2.2. Evolu9.2.2. Evoluțța specializării de fabricaa specializării de fabricațție a pieselor ie a pieselor turnate turnate îîn cadrul profilului metalurgicn cadrul profilului metalurgic

10. Evaluarea critică, obiectivă și corectă a preocupărilor mediului de afaceri și ale asociațiilor

patronale pentru îmbunătățirea formării profesionale (2)

71st WFC 2014 – Bilbao, teme legate de formarea profesională:Formarea profesională prin utilizarea spațiului virtual; Dezvoltarea forței de muncă viitoare la nivelul pregătirii tehnicienilor în domeniul fabricației pieselor turnate; Tehnologii avansate de formare în domeniul e‐learning pentru practica și controlul amestecurilor de formare crude; Problematica sustenabilității în procesele de inovare; Importanța aplicării celor șapte principii „I” în îmbunătățirea transferului de tehnologie (“implicare, investigație, inovare, implementare, îmbunătățire, integrare și informare”) Educarea utilizatorilor finali ai produselor fabricate prin turnare.

11. Adapatarea sistemelor de formare inginerească la evoluția instrumentelor educaționale

Introducerea unor noi specializări de analiză a instrumentelor educaționale, grupate simbolic sub denumirea de „ingineria formării profesionale”, prin care se consideră utilă descompunerea făcută a activităților desfășurate: „ingineria dispozitivelor de formare”, „ingineria formării” și „ingineria metodelor și acțiunilor pedagogice”.

12. Indicatori de apreciere a sistemelor de formare în ingineria materialelor (Franța)

La nivelul Franței, metodologia de apreciere a școlilor de ingineri, prezentată în L’Usine Nouvelle, prevede 14 indicatori, grupați la nivelul a patru grupe:

inserția absolvenților pe piața muncii (35 puncte); deschiderea internațională (30 puncte); rezultatele cercetării (25 puncte); locul pe care-l ocupă antreprenoriatul în programele de formare (10 puncte).

13. Exeperien13. Exeperiențța institua instituțțională franceză la nivelul ională franceză la nivelul formării inginereformării inginereșști ti îîn domeniul fabrican domeniul fabricațției pieselor iei pieselor

turnate (turnate (Criterii majore de acreditare – CTI)

A. Misiune și organizare (formare/școală/établissement): A1 ‐ Strategie și identitate (identitate, orientare strategică, autonomie);

A2 – Oferta de formare;

A3 – Organizare și gestiune (Instanțele de administrare și de consultare, conducerea executivă – directoratul, organizarea școlii, funcționarea școlii);

A4 – Imagine și comunicare;

A5 – Mijloacele și utilizarea lor (resursele umane, mijloacele materiale și locale, resursele financiare);

B. Deschiderile și parteneriatele: B1 ‐ colaborarea cu întreprinderile;

B2 – integrarea cercetării și inovării (integrarea cercetării, inovarea, valorificarea, transfer tehnologic și antreprenoriatul);

B3 ‐ Integrarea europeană și internațională (strategie și comunicare, organizare și internaționalizare, parteneriate și rețele europene și internaționale, mobilitatea internațională a studenților);

B4 – integrarea națională;

B5 – integrarea regională și locală;


turnate (turnate (Criterii majore de acreditare – CTI)

C. Formarea studenților în inginerie:

C1 – arhitectura generală a formării;

C2 – elaborarea și urmărirea proiectului de formare (structura dialogului cu mediul economic, studiu asupra nevoilor și oportunităților proiectului de formare, formalizarea proiectului de formare, coerența formării din perspectiva misiunilor școlii, a mediului său și a mijloacelor de care dispune);

C3 ‐ curricula formării (coerența curriculei la nivelul competențelor solicitate; organizarea și lizibilitatea curriculei.

D. Recrutarea studenților pentru inginerie:

D1 – strategie și obiective;

D2 – organizarea și metodele de recrutare etc.

E. Repartizarea inginerilor diplomați:

E1 – analiza profesiilor (meseriilor) și piața forței de muncă pentru acestea;

E2 – pregătirea pentru piața forței de muncă;

E3 – Observarea și analiza inserției și carierei pentru inginerii diplomați; E4 – viața profesională;

F. Abordarea calității și ameliorarea continua a acesteia:

F1 – Politica și organizarea abordării calității;

F2 – Monitorizarea rezultatelor obținute


turnate (turnate (Parteneriatele ESFF și programele de formare)

În cadrul activităților ESFF sunt prezenți specialiști de la opt unități de învățământ superior (Ecole Centrale Paris, Chimie Parc‐tech, ENS Cacham, Art et Metiers, Polytech Orleans, Univ. Paris 7 și Univ. Versailles);cinci unități importante de cercetare (CNRS, CTIF, CREAS, CEA și Institute Soudure);150 de parteneri la nivelul întreprinderilor;

Pregătirea în cadrul acestui program se realizează în trei forme:

formarea inițială, în care participanții au statutul de studenți; formarea continuă, în care participanții au statutul de salariați; formarea în cadrul unui an de specializare, în care participanții au statutul de ingineri diplomați (8 luni la școală și 4 luni pentru elaborarea proiectului în întreprindere).

13. Exeperien13. Exeperiențța institua instituțțională franceză la nivelul ională franceză la nivelul formării inginereformării inginereșști ti îîn domeniul fabrican domeniul fabricațției pieselor iei pieselor turnate (ESFF turnate (ESFF –– disciplinele parcurse disciplinele parcurse șși localizarea i localizarea

activităactivitățților practiceilor practice)Programul în cadrul școlii se desfășoară pe parcursul a trei ani, fiecare an este încărcat cu 60 ECTS.

Disciplinele parcurse pe parcursul celor trei ani sunt grupate în patru module: M1 ‐ științele de bază pentru inginerie (23 %); M2 – structura și comportamentul materialelor (22 %); M3 – concepția și punerea în formă (31 %) și M4 – gestiunea activităților și comunicare (24 %).

Activitățile practice se desfășoară în instituții care au expertiză importantă în această zonă, așa după cum urmează: Lucrări practice de inițiere în practica turnării în următoarele stabilimentele “Arts et Métiers” la Chalons‐en‐Champagne; Lucrări practice de inițiere în practica forjării materialelor la Liceul “Marie Curie” la Nogent‐sur‐Oise; Lucrări practice de control nedestructiv la Institutul de Sudură la Yutz;

Lucrări practice la ENSAM Metz; Vizite de practică tehnologică în următoarele unități: Universitatea RWTH din Aachen și Societatea Otto Junker din Aachen; Vizite de studii organizate în anul doi pe parcursul a două săptămâni, o săptămână pentru vizitarea a 9 – 10 turnătorii și o altă săptămână pentru vizitarea a 6 unități de forjare; Realizarea unui proiect de prototipare rapidă și de prelucrare la ENS Cachan.

14. C14. Ce se poate face la nivelul formării e se poate face la nivelul formării profesionale la nivelul ingineriei materialelor? (1)profesionale la nivelul ingineriei materialelor? (1)

Constituirea “Corpurilor profesionale a inginerilor și tehnicienilor”, care să aibă următoarele componente: Corpul inginerilor militari; Corpul inginerilor civili; Corpul inginerilor activităților productive” etc;

Analiza profesionistă a domeniilor pe care le deservește s‐au ar trebui să le deservească,cu participarea;

Aplicarea principiilor “ingineriei formării profesionale” la proiectarea programelor de studii, ținând cont de specificitățile misiunilorpe care le impune ingineria;

Determinareași stabilirea instituțională a amprentei sistemelor de formare în ingineria materialelor prin corelarea celor patru reglementări:

Reglementarea activităților ce solicită formare inginerească prin “Clasificarea Activităților din Economia Națională – CAEN”;

Reglementarea ocupațiilor specifice ingineriei prin “Clasificarea Ocupațiilor din România – COR”;

Reglementarea calificărilor specifice ingineriei prin “Cadrul Național al Calificărilor –CNC”;

Reglementarea activităților educaționale și de formare profesională prin “Clasificarea Internațională Standard a Educației”.

14. C14. Ce se poate face la nivelul formării e se poate face la nivelul formării profesionale la nivelul ingineriei materialelor? (2)profesionale la nivelul ingineriei materialelor? (2)

Discuție asupra valorii de piață (piața forței de muncă) asupra diplomelor și certificatelor care se acordă instituțional la nivelul instituțiilor de învățământ superior, cu precădere la nivelul formării inginerești: Diplomă de licență; Diplomă de inginer; Diplomă de urbanist; Certificat de atestare a competențelor profesionale (programe postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă); certificat de absolvire (programe postuniversitare de perfecționare); Certificat de absolvire și supliment descriptiv al cetificatului (programe de studii postuniversitare de educație permanentă); Diplomă de conversie profesională (programe de studii postuniversitare)

Reconsiderarea la nivelul ingineriei a nivelor de calificare, în așa fel încât să fie cuprinse toate cele trei stabilite instituțional, cu o privire atentă asupra nivelului 3 și 8. O propunere de suport pentru viitoarele discuții se prezintă astfel:

nivelul de calificare 5 – pregătire inginerească de bază sau tehnologică de bază, desfășurată pe parcursul a 2 ani, și certificate printr‐o “diploma universitară de studii în inginerie” sau “diplomă universitară technician superior”;

nivelul de calificare 6 – pregătire inginerească la nivel de licență, desfășurată pe parcursul a 3 ani și certificată cu o diplomă de licență în inginerie.

nivelul de calificare 7 – pregătire inginerească la nivel de master, desfășurată pe parcursul a 5 ani, și certificată de diploma de inginer;

Nivelul 8 –analiză complexă și completă asupra calificarii prin studii doctorale.

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (Vti (Vedere edere generală a uzinelor de la Regenerală a uzinelor de la Reșșiițța a –– 1926 1926; p; prelucrare relucrare informatică după fotografia din colecinformatică după fotografia din colecțția ia ““General General

ȘȘtefan Burileanutefan Burileanu””))

Imagini ale metalurgiei romăneImagini ale metalurgiei romăneșști ti (Vedere asupra cuptoarelor (Vedere asupra cuptoarelor îînalte de la Renalte de la Reșșiițța a –– 1926 1926; ; prelucrare informatică după fotografia din colecprelucrare informatică după fotografia din colecțția ia

““General General ȘȘtefan Burileanutefan Burileanu””))

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (Sti (Sigla igla societăsocietățții ii ““Indutria SârmeiIndutria Sârmei”” din anul 1925 din anul 1925 ––

prelucrare informaticăprelucrare informatică))

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (pti (prelucrare relucrare după o fotografie a Laminorului de sârmă de la după o fotografie a Laminorului de sârmă de la

““Indutria SârmeiIndutria Sârmei”” ‐‐ 1925) 1925)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (pti (prelucrare relucrare după o fotografie a Laminorului de sârmă de la după o fotografie a Laminorului de sârmă de la

““Indutria SârmeiIndutria Sârmei”” ‐‐ 1925) 1925)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (pti (prelucrare relucrare după o fotografie a Odupă o fotografie a Oțțelăriei de la elăriei de la ““Indutria SârmeiIndutria Sârmei””–– 1938 1938, B, Buletinul de studii Indutria Sărmei Suletinul de studii Indutria Sărmei S.A.) .A.)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (Hala de ti (Hala de turnare a Oturnare a Oțțelăriei de la elăriei de la ““Indutria SârmeiIndutria Sârmei”” –– 1938 1938, , prelucrare după o fotografie a Buletinului de studii prelucrare după o fotografie a Buletinului de studii

Indutria Sărmei SIndutria Sărmei S.A.) .A.)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (mti (manipularea anipularea colacilor de sârmă la colacilor de sârmă la ““Indutria SârmeiIndutria Sârmei”” –– 1938 1938, ,

prelucrare după o fotografie din Buletinul de studii prelucrare după o fotografie din Buletinul de studii Indutria Sărmei SIndutria Sărmei S.A.) .A.)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști (Iti (Imagine din magine din Manualul de turnătorie al IngManualul de turnătorie al Ing. Petre Dumitra. Petre Dumitrașșcu) cu)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști ti (Cuptor electric cu induc(Cuptor electric cu inducțție de ie de îînaltă frecvennaltă frecvențțăă, de 2125 kg/ capacitate , de 2125 kg/ capacitate șși pâlnia,i pâlnia, pentru turnarea centrifugală a pentru turnarea centrifugală a țțevilor de tun evilor de tun –– ColecColecțția Ing. Petre Dumitraia Ing. Petre Dumitrașșcu cu ‐‐

1939)1939)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșști ti (Ma(Mașșină centrifugală pentru turnarea ină centrifugală pentru turnarea țțevilor de tun evilor de tun –– ColecColecțția Ing. Petre ia Ing. Petre

DumitraDumitrașșcu cu –– 1939)1939)

15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșștiti(Cochilii (Cochilii pentru turnarea centrifugală a pentru turnarea centrifugală a țțevilor de tun evilor de tun –– ColecColecțția Ing. Petre ia Ing. Petre


15. Imagini ale metalurgiei române15. Imagini ale metalurgiei româneșștiti((ȚȚeava de tun scoasă din maeava de tun scoasă din mașșina de turnare centrifugală ina de turnare centrifugală –– ColecColecțția Ing. Petre ia Ing. Petre


SfârSfârșșitul care nu generează itul care nu generează îînceput este nceput este îîntotdeauna trist. ntotdeauna trist. Vă mulVă mulțțumesc!umesc!

Temele abordate în prezentare (1) · 1.1. Prima învățătură este aceea de a defini problema...

Documents

Transcript of Temele abordate în prezentare (1) · 1.1. Prima învățătură este aceea de a defini problema...