Tema2studiuindividualEvaluarea Si Calculaţia

7
Evaluarea si calculaţia 1. Noţiuni si metode de evaluare a patrimoniului 2. Calculaţia ca un instrument al evaluării Evaluarea Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în măsurarea şi exprimarea valorică a existenţei, mişcării şi transformării elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind mişcarea acestor elemente. Contabilitatea foloseşte evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operaţiei economice cât şi pentru centralizarea şi generalizarea datelor sale informaţionale. Obiectul evaluării Obiectul evaluării poate fi extrem de divers. El trebuie interpretat şi utilizat în funcţie de locul din care privim patrimoniul. Dacă acesta este privit din interior, evident că obiectul evaluării se va referi la toate structurile patrimoniale respectiv bunurile economice în compunerea şi utilizarea lor şi resursele economice în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor. În acest fel, prin evaluare se determină valoarea totală a bunurilor concomitent cu reflectarea puterii abstracte de dispunere asupra acestor bunuri. Dacă acesta este privit din exterior, evaluarea 1

description

evaluarea si calculul in evidenta contabila

Transcript of Tema2studiuindividualEvaluarea Si Calculaţia

Page 1: Tema2studiuindividualEvaluarea Si Calculaţia

Evaluarea si calculaţia

1. Noţiuni si metode de evaluare a patrimoniului

2. Calculaţia ca un instrument al evaluării

Evaluarea

Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în măsurarea şi exprimarea valorică a existenţei, mişcării şi transformării elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind mişcarea acestor elemente.

Contabilitatea foloseşte evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operaţiei economice cât şi pentru centralizarea şi generalizarea datelor sale informaţionale.

Obiectul evaluării

Obiectul evaluării poate fi extrem de divers. El trebuie interpretat şi utilizat în funcţie de locul din care privim patrimoniul. Dacă acesta este privit din interior, evident că obiectul evaluării se va referi la toate structurile patrimoniale respectiv bunurile economice în compunerea şi utilizarea lor şi resursele economice în ordinea lor de formare şi după destinaţia lor. În acest fel, prin evaluare se determină valoarea totală a bunurilor concomitent cu reflectarea puterii abstracte de dispunere asupra acestor bunuri. Dacă acesta este privit din exterior, evaluarea poate avea ca obiect anumite componente sau anumite modalităţi de cuantificare. Privit din al doilea punct de vedere, putem vorbi de evaluarea întreprinderii, evaluarea patrimoniului, evaluare fiscală, etc.

Unitatea de măsură

Unitatea de măsură reprezintă unitatea de calcul care este folosită în măsurarea şi compararea elementelor patrimoniale. În contabilitate această unitate de măsură o reprezintă banul. La noi în Republică, unitatea de măsură este leul care stă la baza sistemului monetar naţional. Unitatea de măsură – ban permite ca prin intermediul său să se exprime valoarea elementelor patrimoniale.

1

Page 2: Tema2studiuindividualEvaluarea Si Calculaţia

Metode de evaluare a patrimoniului

În funcţie de modul de efectuare în timp a evaluării şi de scopul urmărit se disting două forme de evaluare:

1. evaluarea curentă 2. evaluarea periodică.

Evaluarea curentă

Evaluarea curentă este practicată la înregistrarea operaţiunilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfăşurării activităţii operaţionale (de bază), de investiţii, financiare sau excepţionale. Evaluarea curentă se bazează pe datele înscrise în documentele justificative primite de la persoanele fizice sau juridice cu care întreprinderea se află în raporturi permanente sau ocazionale. Evaluarea curentă este legată de două momente: intrarea în patrimoniu şi ieşirea din patrimoniu.

Evaluarea la intrarea în patrimoniu

La intrarea în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de intrare, care se determină în funcţie de sursele de intrare a acestora:

Intrarea bunurilor din afara întreprinderii în care se face evaluarea: Costul de achiziţie se utilizează pentru evaluarea bunurilor procurate de la terţi. Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul său de cumpărare din factura furnizorului, la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării: cheltuieli de încărcare, transportare, descărcare, cheltuieli de asigurare pe timpul transportului, taxele şi comisioanele vamale pentru bunurile din import, cheltuieli necesare pentru punerea în funcţiune (montarea şi probele tehnologice) şi eventualele taxe nerecuperabile (accize etc.). Nu se include în costul de achiziţie impozitele care ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale (în RM – TVA), cât şi reducerile acordate.

Exemplu 1.

2

Page 3: Tema2studiuindividualEvaluarea Si Calculaţia

Întreprinderea a procurat contra 102 000, inclusiv TVA, dreptul de folosire a unui desen industrial pe termen de 5 ani. La achitarea în curs de 15 zile vânzătorul acordă întreprinderii un rabat în mărime de 3 % din valoarea de procurare (în acest caz rabatul va fi acceptat). Dacă, însă, întreprinderea nu se va achita în curs de 15 zile, rabatul nu va fi acceptat. Cheltuielile pentru achitarea taxei stabilite au constituit 550 lei, a serviciilor de consulting – 300 lei, iar a serviciilor de evaluare a desenului industrial 250 lei. Să presupunem că cumpărătorul s-a achitat în curs de 15 zile. Ţinând seama de cele menţionate, valoarea de intrare a activului nematerial procurat se formează din:

valoarea de procurare (fără TVA) - 85 000; - rabatul acceptat (se scade) - (2 550) - plata taxei stabilite 550; - plata serviciilor de consulting - 330; - serviciile de evaluare a desenului industrial- 250 total valoarea de intrare 83 580 lei

Evaluarea la intrarea în patrimoniu

Valoarea venală se utilizează pentru evaluarea în cazul schimbului de bunuri între părţi. Valoarea venală reprezintă suma cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile independente. Evaluarea la valoarea venală se utilizează fie pentru bunurile economice primite cu titlu de aport în natură la capitalul întreprinderii, fie obţinute cu titlu gratuit, fie prin donaţie.

Valoarea nominală se utilizează pentru evaluarea creanţelor şi datoriilor. Valoarea nominală este valoarea înscrisă în documentele justificative în care se consemnează dreptul la creanţă sau datoriile, şi reprezintă valoarea lichidităţilor care se vor încasa sau se vor plăti în contul lor.

Intrarea din producţia proprie ca urmare a transformării unor valori materiale în altele. Evaluarea în acest caz se face la costul de producţie. Costul de producţie al unui bun cuprinde: consumurile directe de materiale (costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate), consumurile directe privind retribuirea muncii (salarii personal direct productiv, contribuţia la asigurări), precum şi consumurile indirecte de producţie determinate de fabricarea bunului.

Costul producţiei fabricate se determină după relaţia: Soldul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune + consumurile

3

Page 4: Tema2studiuindividualEvaluarea Si Calculaţia

perioadei de gestiune – soldul producţiei în curs de execuţie la sfârşitul perioadei.

Exemplu 2. În luna iulie la întreprinderea „Noroc” au fost obţinute următoarele date: 1. Producţie în curs de execuţie la 30 iunie – 38 000 lei;

2. Consumuri materiale directe de producţie – 270 000 lei;

3. Consumuri directe privind retribuirea muncii – 150000 lei;

4. Contribuţii la asigurarea socială şi medicală - ? ;

5. Consumuri indirecte de producţie – 60 000 lei;

6. Producţia în curs de execuţie la 31 iulie – 23 100 lei.

Costul produselor fabricate va fi: 534 650 lei (38 000 + 270 000 + 150 000 + 39 750+ 60 000 – 23 100).

Evaluarea la Ieşirea din patrimoniu

Ieşirea din patrimoniu reprezintă al doilea moment al evaluării curente. Ieşirea trebuie înţeleasă fie ca trecere dintr-o stare de prezentare (brută) în altă stare de prezentare (prelucrată, valoare nouă de întrebuinţare), fie ca ieşire propriu-zisă adică livrarea sau vânzarea elementelor patrimoniale către alte persoane fizice sau juridice conform contractelor sau ca urmare a încheierii vieţii sociale a bunurilor economice.

La ieşirea din patrimoniu sau la eliberarea spre consum sau folosinţă, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea de intrare. La ieşirea din patrimoniu a unui element de activ sau de pasiv e necesar, de asemenea, de anulat deprecierea acestuia, calculată până la data ieşirii. De aceea pentru cuantificarea elementelor patrimoniale ca: activele nemateriale, activele materiale pe termen lung şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată a căror valoare unitară este mai mare de ½ de plafonul stabilit de legislaţia în vigoare (3000 lei) în momentul ieşirii lor din patrimoniu se foloseşte valoarea de bilanţ.

4