Codul proiectului: 129743/2014Titlul proiectului: PROGRES / Susţinerea egalităţii de şanse şi promovarea profesională a femeilorBeneficiar: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

CONCEPTUL DE DREPT ŞI ATRIBUTELE STATULUI DE DREPT

Definiţii ale dreptului

În procesul apariţiei şi dezvoltării dreptului, acesta a primit mai multe definiţii.

Romanii au definit dreptul prin trimitere la categoriile moralei: dreptul este arta

binelui şi echităţii, dreptul înseamnă a trăi cinstit, a nu face rău nimănui şi a atribui

fiecăruia ceea ce este al său.

Dreptul este definit ca totalitatea regulilor de conduită instituite sau

sancţionate de stat, reguli ce exprimă voinţa poporului ridicată la rang de lege, a

căror aplicare este realizată de bunăvoie şi, în ultimă instanţă, prin forţa coercitivă a

statului.1

Noţiunea de drept are două accepţiuni: dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv.

Dreptul obiectiv cuprinde totalitatea normelor juridice generale şi obligatorii,

iar dreptul subiectiv reprezintă aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica sau

apăra un interes legitim. Dreptul obiectiv se împarte în drept public şi drept privat.

Dreptul public vizează interesul general al statului şi colectivităţilor publice în

raport cu persoanele fizice şi juridice care sunt subordonate statului. Din categoria

dreptului public fac parte: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul fiscal,

dreptul penal, dreptul internaţional public, dreptul procesual penal etc.

Dreptul privat vizează un interes particular al persoanelor fizice şi juridice

care se află pe poziţii de egalitate în raporturile dintre acestea. Dreptul privat

cuprinde: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul afacerilor, dreptul internaţional privat

etc.

Dreptul este strâns legat de stat. Statul creează dreptul, respectiv normele

juridice obligatorii pentru toţi, iar dreptul delimitează acţiunile statului.

1 Ion Moraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001

1

Codul proiectului: 129743/2014Titlul proiectului: PROGRES / Susţinerea egalităţii de şanse şi promovarea profesională a femeilorBeneficiar: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Conceptul de stat de drept şi atributele statului de drept

Potrivit art. 1 alin 3 din Constituţie, „România este stat de drept, în care

demnitatea omului, dreptul şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii

umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor

democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din 1989 şi sunt garantate”.

Alin 4 al art 1 din Constituţie consfinţeşte că statul se organizează potrivit principiului

separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în cadrul

democraţiei constituţionale. Din textul citat se desprind şi atributele statului de

drept:

1. Statul de drept se caracterizează prin domnia legii. Distincţia dintre un stat

de drept şi o dictatură o reprezintă faptul că într-un stat de drept legea este expresia

voinţei generale a majorităţii de la care emană puterea politică, accesul la putere

având loc pe un vot liber exprimat al populaţiei, în timp ce în regimurile

nedemocratice legea exprimă voinţa suveranului.

2. Principiul separaţiei puterilor statului. Separaţia puterilor în stat este un

alt atribut al statului de drept. Teoria separaţiei puterilor în stat a fost enunţată de

John Locke (Traite du gouvernment civil, 1690) şi desăvârşită de Montesquieu în

celebra lucrare „Despre spiritul legilor” – 1748, fiind considerat părintele acestei

teorii. Montesquieu arată că „pentru ca să nu existe posibilitatea de ase abuza de

putere, trebuie ca, prin rânduiala statornicită, puterea să fie înfrântă de putere”. În

Constituţia României din 1991, revizuită în anul 2003, se înscrie principiul separării şi

echilibrul celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească (art 1 alin 4), iar în

art 61-79 sunt statuate dispoziţii privind Parlamentul, care este unică autoritate

legiuitoare a ţării şi organul reprezentativ suprem al poporului român. În art 80-101

din Constituţie sunt prevăzute dispoziţii referitoare la puterea executivă, respectiv la

Preşedintele României, care exercită puterea executivă alături de Guvern (art 102-

110), iar puterea judecătorească este reglementată în art 123-134. Parlamentul în

2

Codul proiectului: 129743/2014Titlul proiectului: PROGRES / Susţinerea egalităţii de şanse şi promovarea profesională a femeilorBeneficiar: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

România este alcătuit din două camere: Camera Deputaţilor şi Senatul. Parlamentarii

se bucură de imunitate parlamentară, neputând fi urmăriţi, învinuiţi şi trimişi în

judecată decât cu aprobarea organului reprezentativ din care fac parte. Puterea

executivă este realizată de Preşedintele României care este şeful statului, reprezintă

statul Român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii

teritoriale a ţării. El este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 ani, reînnoit o

singură dată. Preşedintele desemnează candidatul pentru funcţia de prim-ministru şi

numeşte Guvernul pe baza votului Parlamentului. El numeşte judecătorii şi procurorii,

precum şi unii membri ai Curţii Constituţionale. Guvernul, potrivit programului său de

guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării

şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Guvernul pune în aplicare

legile adoptate de Parlament şi răspunde politic numai în faţa Parlamentului.

Puterea judecătorească se realizează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

Curţi de Apel, Tribunale şi Judecătorii. Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi este

unică, imparţială şi egală pentru toţi. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai

legii. Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată,

cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Judecătorii nu pot fi

membrii vreunui partid politic.

Între cele trei puteri nu există nici o subordonare, în schimb, există legături de

colaborare.

3. Un alt atribut al statului de drept în reprezintă pluralismul politic,

reglementat în art 8 din Constituţia României. Pluralismul în societatea românească

este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. Potrivit art 40 din

Constituţia României, cetăţenii se pot asocia liber în partide politice. Ele contribuie la

definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea

naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

4. Democraţia. Un stat de drept nu poate fi separat de democraţie.

Democraţia înseamnă legitimarea puterii statului prin popor, înseamnă supunerea

minorităţii majorităţii. Funcţionarea democraţiei presupune existenţa a numeroase

3

Codul proiectului: 129743/2014Titlul proiectului: PROGRES / Susţinerea egalităţii de şanse şi promovarea profesională a femeilorBeneficiar: Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

instituţii specializate (alegerile, reprezentarea, mijloacele de exprimare a opiniei

publice etc.). Într-un stat democratic sunt garantate şi respectate drepturile

cetăţenilor, fiind asigurată domnia legii.

Bibliografie

1. Ion Moraru, Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţiile politice, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

2. Constantin Acostioaei, Elemente de drept pentru economişti, Editura All Beck,

Bucureşti, 2001.

3. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucureşti, 1996.

4. *** Constituţia României 1991, revizuită în 2003.

Activitate seminar

Explicarea termenilor juridici de drept, stat de drept.

Dezbaterea reglementărilor din Constituţie privind statul de drept, atributele acestuia

şi puterile în stat (legislativă, executivă, judecătorească).

4