Tema Si Viziunea Despre Lume in Fantana Dintre Plopi 2

8/10/2019 Tema Si Viziunea Despre Lume in Fantana Dintre Plopi 2

1/8

Tema si viziunea despre lume in Fantana dintre plopi

Publicat in anul 1928, volumul Hanul Ancutei este o creatie de mare valoare a sciitorului MihailSadoveanu, in care tema si viziunea despre lumea taraneasca ale autorului sunt valorificate prin povestirileconturate si prezenta unui limbaj specific contextului.Povestirea este o specie de mica intindere a genului epic, in versuri sau proza, care se rezuma la narareaunui singur eveniment,cu un numar redus de personaje.

Aceasta este caracterizata de naratiune subiectiva, in care nu se focalizeaza asupra personajului, ca innuvela, ci asupra atmosferei,intamplarilor care au, de regula, caracter neobisnuit si sunt prezentatecronologic, urmarind un singur fir epic.Naratorul este necreditabil datorita implicarii nemijlocite in diferite grade -protagonist, martor sau colportor-in actiunile relatate.Trasaturile acestei specii sunt mai putin evidente si datorita identitatii semantice a verbului: "a povesti" cu"a nara", specia putand fi confundata astfel cu modalitatea de expunere.Caracteristica pentru povestire este originea populara din care au rezultat oralitatea stilului, tehnicanarativa menita sa creeze atmosfera propice destainuirii, ritualul zicerii impus de relatia povestitor -ascultator( lector)si conceptia de factura paseista conform careia timpul trecut capata valente legendarefata de prezentul profan intre care se impune distanta morala ce permite judecata retrospectiva inteleapta.Un tip aparte de povestire este reprezentat de "povestirea in rama ", modalitate de origine orientala(1001 de nopti ), prezenta si in literatura europeana (Decameronul lui Boccacio), prin care una sau maimulte naratiuni mai scurte, de sine-statatoare sunt cuprinse intr-una mai ampla, care sa le cuprinda inaceeasi atmosfera epica.

Creatia Hanul Ancutei este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial : unhan in care veneau drumetii pentru a se relaxa, a revedea lumea si a asculta diverse povesti captivante.Inovatia pe care o prezinta aceasta creatie este aceea ca prezinta noua povestiri, redactate de catre nouapersoane diferite, personaje ce ajung la Hanul Ancutei si istorisesc o intamplare reala, din experientapersonala.

Volumul conine nou povestiri relatate ntr-un singur loc, la Hanul Ancuei, de ctre ranii moldovenicare poposesc aici, fiind ei nii participani sau martori ai evenimentelor narate(Iapa lui Voda,Haralambie, Balaurul, Fantana dintre Plopi, Cealalta Ancuta, Judet al sarmanilor, Negustorlipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul).Ritualul ce se desfoar la han este acelai n celenou povestiri: lutarii cnt ntre dou povestiri, iar naintea fiecreia se creeaz un moment de linite, oatmosfer de vraj i suspans; Ancua aduce pui trai pe igl i plcinte; se bea vin vechi n cni noi dupce au fost sparte cele vechi.

Exista un personaj al naratiunii-cadru, care introduce fiecare povestitor in parte si de asemenea asista lanararea intamplarilor. Prezenta sa este redata prin naratiunea la persoana I, oferind textului iluziaautenticitatii. Acest personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, explicandu-se astfel sistatutul sau anonim. Ceilalti naratori vor fi introdusi rand pe rand de catre naratorul principal, iar faptele lorvor fi relatate in cadrul hanului, timpul povestirii referindu-se la timpul celeilalte Ancute. In total sunt noua

povestiri iar cea de-a zecea ii apartine comisului Ionita care pe parcursul actiunii promite o poveste cumn-am mai auzit, promisiune neonorata pana in final, ceea ce dovedeste ca povestea povestilor este aceeaniciodata rostita, acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil.In ceea ce priveste cadrul in care se relateaza povestile, reperele spatio-temporale referitoare la HanulAncutei apartin unor factori mitici, locul capatand rol de centru al lumii, loc de intalnire a diferitelor destine sioameni din diverse straturi sociale. De asemenea, hanul este locul unei vechi cetati, fapt sugerat de zidurilece inconjoara locul, cu rol simbolic de granite intre lumea reala si cea a fictiunii, iar hanul este un topos alpovestirii.Aadar, Hanu-Ancutei este o povestire n rampentru ca cele noua povestiri de sine stttoare suntncadrate ntr-o alt naraiune, prin procedeul inseriei, care utilizeaz formule specifice.Instanele narative

Exist un povestitor al naraiunii-cadru care asist ca martor la seara de la han, devenind asculttor alfiecrei povestiri. Prezena sa este redat prin utilizarea persoanei I n naraiune i confer iluziaautenticitii. Aceast voce narativ este cea delegat de autor spre a-l reprezenta, fapt care l face pecriticul N. Manolescu s afirme: Vocea anonim care nfieaz obiceiurile de la Han, la nceputul crii,este a autorului.


2/8

Ceilali naratori, personaje n naraiunea-cadru i, pe rnd, asculttori, au n povestirile relatate de eiroluri diverse: narator-martor, personaj-narator. Ei aparin unor categorii sociale diferite: comisul Ioni( Iapa lui Vod), clugrul Gherman (Haralambie ), mo Leonte Zodierul (Balaurul ), cpitanul de maziliNeculai Isac ( Fntna dintre plopi), Ienache Coropcarul ( Cealalt Ancu), ciobanul (Jude al srmanilor),negustorul Dmian Cristior (Negustor lipscan ), orbul/ rapsod i calic orb (Orb srac), mtua Salomia iZaharia fntnarul ( Istorisirea Zahariei fntnaru).Indicii spaio-temporali

Spaiuleste fixat la nceputul volumului, la Hanu-Ancutei, care nu era han, era cetate. Aezat la

rscruce de drumuri (destine), hanul este un loc de petrecere, ocotitor ca o cetate i cunoscut cltorilordin vremurile vechi, ale celeilalte Ancue. Valoarea simbolic a hanului este aceea a unui centru al lumii,loc de ntlnire a diferitelor destine i poveti ale unor oameni din diverse straturi sociale. Hanul esteinvestit cu atribute magice de topos sadovenian etern, loc al intalnirii trecutului cu prezentul si viitorul, decial continuitatii in eternitate a valorilor promovate de drumeti.Valoarea de "axis mundi" dobandita de han este justificata de amplasarea istoriilor povestite in cadrul,inapropierea hanului sau avand o legatura incontestabila cu simbolul sau cel mai evident: Ancuta. Esteneimportant care dintre ele, mama sau fiica, aceasta fiind doar o impartire formala, ea fiind eterna siindentica cu sine insusi sau cu stramosii/descendentii ei de la inceputul istoriei si pana la finalul timpului.In povestirea analizata, intamplarile s-au petrecut "tot in locurile acestea","aprope de han", in vremeaceleilalte Ancute,care ii povestise fetei ei despre ghinionul capitanului, initiind-o astfel in legendele locului,pregatind-o sa devina, la randul ei, gazda. Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolic a granielor ntre

lumea realului i lumea povestirii. El este cadrul unora dintre ntmplrile relatate i are chiar rolul unuipersonaj ce rezoneaz la tririle povestitorilor:l simise i hanul - cci se nfiora prelung".Timpul este mitic, asfel, naratorul plaseaza povestile candva demult, intr-o toamna aurie , in anul

cand au fost ploi naprasnice de Sant-ilie si spuneau oamnii ca au vazut balaur negru deasupraMoldovei.Indicii fabulosi prezenti au rolul de a introduce lectorul in atmosfera de poveste, rupt decontingent , departe de timpul profan al prezentului, una din temele recurente ale textului fiindsuperioritatea timpurilor trecute si regretarea acestora de catre cei varstnici care se simt datori sa ii initiezesi pe cei tineri in sistemul lor de valori.("Acum traieste o lume noua si becisnica")Viziunea paseista este de inspiratie samanatorista (curent dominant in momentul aparititiei volumului) darsi tipic sadoveniana.In cadrul volumului se poate vorbi de trei planuri temporale : cel al autorului (unidimensional), cel alnaratorilor (plasat in toamna aurie) si cel al evenimentelor (care capata conotatii legendare,mitice, istorice).Convergenta acestora catre un numitor comun fiind favorizata de han, care apare avand capacitatea deconservare a timpului, deci functie de protectie in timp ce lumea inconjuratoare se darama sub auspiciileprezentului.Un exemplu in acest sens este chiar fantana dintre plopi, care"s-a daramata ca toate ale lumii" de cand aavut loc intamplarea capitanului, deoarece nu era protejata magic de zidurile hanului.Asadar, hanul este o enclava, suspendata in timp si spatiu, incadrandu-se in caracterizarea facuta de IonBarbu cetatii Isarlak :"la mijloc de Rau si Bun".In interiorul ei atmosfera este mereu aceeasi, de petrecere si voie buna, mereu cu aceeasi oameni.Aparent deschis, primitor, hanul este, de fapt, un spatiu inchis in care cei ce intra sunt prizonieri eterni aiatmosferei, ei iesind in lume doar pentru a "vana" intamplari pe care sa le aduca in incinta protectoare ahanului pentru fi consumate cu placere de comeseni. De remarcat galeria personajelor care devin naratorila han : prin meseriile lor diverse ( calugar, zodier, capitan, cioban, talhar,etc) ele aduc aminte depersonajele din drama Mesterul Manole, intarind astfel ideea ca pentru a crea/recrea o lume este nevoie deoameni din toate sferele socialului, fiecare devenind prin Logos un renovator Mundi.Hanul dobandeste astfel valoarea spatiului fictional, propice dezvoltarii naratiunii.Nu trebuie uitat aspectul care individualizeaza hanul : atmosfera, obtinuta si intretinuta prin amabilitateagazdei, prin omniprezenta elementului dionisiac si prin respectarea ritualurilor, atat de necesare in cadrulunui topos magic.Astfel, fiecare dintre cei care iau cuvantul la Hanu Ancutei respecta un ritual al zicerii care cuprinde etapefixe :

- "Captatio benevolantio", adica atragerea atentiei auditoriului asupra caracterului deosebit al povestirii

ce urmeaza a fi istorisita,- inchinarea unei ulcele cu vin in sanatatea comesenilor, echivanta cu aprecierea acestora ca demnisa asculte povestea,

- utilizarea formulelor protocolare care atesta respectul pentru auditoriu dar si mentinerea propriuluistandard. Pe parcursul povestirilor se revine la cadrul naratiunii pentru a fi introduse formule care sa


3/8

mentina atentia treaza si sa sporeasca interesul .O povestire este intotdeauna incheiata cu revenirea la momentul prezent si cu amenintarea comisului Ionitade a spune o alta poveste "mult mai minunata si mai infricosata", ridicand de fiecare data stacheta .

A patra povestire, Fantana dintre plopi, are ca temiubirea tragica, materializata prin suferint sisacficiu in numele dragostei.

Titlul are conotaii erotice, vitale i tanatice: plopii, arbori funeti inconjoar o fantana, simbol al vietii,fertilitatii in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata, dragostea capitanului Isac .

Rama prezint imaginea hanului sub lumina aurie a soarelui nasfinit i pe Ancua, care aprinde focul

n vatra magic, pregtind cadrul unei noi poveti.Oamenii de la han zresc pe drumul pustiu un clre care venea parc din adncul timpuluitrecut. Ajungnd la han, drumeul crunt, cu mustcioar tuns i barb rotunjit, se dovedete a ficpitanul Neculai Isac, vechi prieten al comisului Ioni.ndemnat de prietenul regsit, Neculai Isac nareaz o dram petrecut n tineree, o aventur de dragoste,n urma creia a pierdut ochiul drept.Aceast povestire n povestire respect toate momentele subiectului,iar naraiunea la pers. I implic dou planuri:- reprezentarea evenimentelor trite n tinere( timpul narat ) ianaliza faptelor din perspectiva maturitii( timpul naraiunii).

Povestea are la baza o intamplare pe care personajul a trait-o de cu mai mult de douazeci de ani in urma,o poveste de dragoste cu un final tragic.

Expoziiunea povestirii fixeaza timpul acum doua zeci si cinci de ani, locultot aici, la han si un succintportret al protagonistului om buiac si ticalos, umblam si negutam vinuri. Pe cnd ducea butoaie cu vin

spre inutul Sucevei, ntr-o toamn, tnrul poposise la Hanu-Ancuei.Intriga -ntr-o zi, ntlnete un grup de igani care ncercau s prind pete. O fat de optsprezece ani, cufust roie, pe nume Marga, l tulbur peste msur. nconjurat de ntreaga ceat, el arunc cte un ban deargint fetei i unui igan btrn, Hasanache, care se intereseaz de drumurile boierului.Desfurarea aciuniiva urmari povestea de dragoste dintre Neculai si Marga :

- apariia fetei, a doua zi de dimineata la han ;- intalnirea amoroasa de la fantana dintre plopi;- promisiunea lui Isac de a se intoarce de dragul fetei, a doua intalnire a lor si destainuirea fetei

indragostite ca de fapt, fusese folosita ca momeala de catre rudele ei pentru a-l atrage in cursa si a-l jefuipe negustor.Punctul culminant -Actiunea atinge punctul culminant in momentul luptei dintre Niculae Isac si tigani, incursul careia isi pierde si un ochi, dar reuete s l mpute pe unul dintre ei, n timp ce cinele su, Lupei,l rupea pe cellalt.DeznodmntulIsac ii infrange pe pradatori, dar acestia o omorasera deja pe Marga.Cu ochiul teafr, zrete lumina de la han i ncepe s strige cu disperare. Oamenii de la han ies cu fclii ipornesc cu toii napoi. Pe colacul fntnii lucea snge proaspt, semn c iganii omorser fata pentru ci trdase i o aruncaser n fntn.Asculttorii acestei groaznice istorisiri rmaser tcui i mhnii. Fntna nu mai exista, se drmase catoate ale lumii.Episodul final are ca simbol cenua(Focul se stinsese) sugernd timpul intrat n amintire i imaginea luiNeculai Isac care privea int n jos, n neagra fntn a trecutului.Autenticitatea povestirii este data de naratiunea la persoana I si de interventiile Ancutei care face legaturadintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul este de natura exterioara, dar si interioara. Cel exterior

este conturat de lupta dintre Neculai Isac si banda de tigani a lui Hasanache care vor sa-l jefuiasca si sa-lucida. Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale sunt puternice, ilustrate prin urmele fizice lasatede pierderea unei lumini si de sentimentul vinovatiei pe care il adopta Neculai pentru ca nu a putut -o salvape Marga, dand nastere astfel unui puternic conflict interior.Numarul personajelor este redus, atentia fiind concentrata pe fiecare personaj narator in parte, in cazul defata pe Neculai Isac. Trasaturile sale sunt prezentate atat la sosirea lui la Hanul Ancutei in timpul prezent,de catre personajul-narator general, dar se autocaracterizeaza si in relatarea sa, unde se contureaza unportret fizic si personajului Marga.Protoagonistul, capitanul Neculai Isac este un erou tipic sadovenian,apartinand unei atmosfere specifice,romantice, find un erou exceptional in situatii exceptionale, insa mai presus de orice "indragostit de viata,de fructele ei, neinvins, neingenunchiat, crezand in rosturile acestei lumi, privind spre frumusetile vietii".

Aparitia sa la han, parca de pe " taramuri departate", prilej de caracterizare directa de catre narator : "omcare arata inca frumusete si barbatie", cu "nas vulturesc si sprancene intunecoase" care indica vitejie,cutezanta, actiune, iar faptul ca, in ciuda varstei, "se tine drept si sprinten pe cal", arata calitatile unui omdeosebit, care vor fi demostrate de istorisirea lui.


4/8

Stigmatul pe care il poarta, cel al ochiului "stins si inchis" care ii da ceva "trist si straniu" arata indirect fireasa aventuroasa si incita comesenii, ii face curiosi sa afle imprejurarile in care s-a intamplat nenorocirea.Tot caracterizarea directa, de data aceasta facuta de comisul Ionita, personaj emblematic al seriei, indicaun profil romantic : "pentru o muiere care ii era draga isi punea totdeauna capul". Autocaracterizareaurmarind aceeasi idee : "imi erau dragi ochii negrii si pentru ei calcam multe hotare" indica un personajindragostit de viata si placerile acesteia dar si f irea tinereasca, nechibzuita, de "om buiac si ticalos".Modalitati de caracterizare indirecta sunt de asemenea prezente ; printre acestea mentionam vestimentatiapesonajului care indica statutul social inalt ("nasturi de argint,","blanita de jder" etc.)

Tot indirect il definesc pe erou si actiunile sale : tresarirea la vederea fetei frumoase ( "parca as fi inghitit obautura tare" ), indica o fire romantiosa, careia nu ii lispsesc sensibilitatea ("i-am mangaiat ochii"),generozitatea ("ceru pentru sine si soti vin vechi in oale noua") si spiritul cavaleresc (isi tine promisiuneafata de fata)."Ochiul mare si neguros care privea in fanatana trecutului" este semnul suferintei inca vii.Talentul de narator al lui Neculai Isac este anticipat de sosirea lui la han, ascultatorii sunt atentionati defirea exceptionala a acestui om prin introducerea pe care i-o face "maestrul de ceremonii", comisul Ionitacare il recomanda ca "prietin vechi", "tovaras de tinerete", deci om de aceeasi valoare morala si spirituala,caruia ii cedeaza randul la istorisirea unei povesti, recunoscandu-i astfel calitatile.Abil orator, el dramatizeaza actiunea prin introducerea dialogului intre el si tigancusa, istoria capata astfelcaracter dinamic si veridic.Comisul Ionita, personaj omniprezent in cadrul volumului, alaturi de Ancuta, este cel care da girul uneipovestiri extraordinare.Personajele secundare sunt schematice, reduse la cateva trasaturi, sau decrise unidimensiunal.Astfel, Marga este tanara, frumoasa si cu suflet bun, fara a-i lipsi misterul si viclenia, tipic feminine ;Hasanache este tipul batranului profitor si uneltitor, iar cealalta Ancuta are atributele bunei gazde, la fel casi cea din prezent, o continuare fireasca a mamei sale.Pasajele descriptive au functia de a evidentia atmosfera sau portrete ( al tigancusei-"cu fusta rosa si trupulfrumos rotunjit"), acestea sunt mai putin numeroase, insa.Arta narativa a lui Sadoveanu este monumentala, el dand glas unor "eroi care nu povestesc pentru a-sidescarca sufletul,ci pentru a se sustrage vietii si mortii " (Manolescu).Expresia este tipic populara, de o savoare lirica deosebita, care captiveaza prin oralitate si impresioneazaprin seva folclorica. Odata rostite, cuvintele traiesc singure, prind si dau viata unei vechi lumi,recreate prinzicere.Arhaismele prezente ("arnaut","scurteica") sunt numeroase insa folosite cu naturalete, in mod tipic pentrudiscursul taranului roman, caracterizat de eufonie si muzicalitate.Per total, naratiunea se remarca prin sobrietatea stilului, impusa de subiect.Deoarece este o naratiune subiectiva de mica intindere care prezinta un fapt neobisnuit si respecta unritual al spunerii, putem afirma nu numai ca "Fantana dintre plopi" si incadreaza speciei povestire ci si,conform cu I. Vlad : "Hanu Ancutei este cartea povestilor, a istoriilor de demult, a initierii in arta desavarsitaa naratiunii.Caci ciclul acesta are valoarea unei arte poetice pentru intelegerea structurii povestirii, pentrudecantarea treptelor si etapelor compozitionale ale genului."Semnificaiilepovestirii sunt multiple : confesiune de ispire, omagiu adus fetei care i-a salvat viaasacrificnd-o pe a ei, meditaie asupra destinului. A istorisi ntmplarea pare un ritual de ispire princonfesiunea public a faptei ruinoase, un exerciiu de umilin i de durere menit s-i aminteasc mereuc i datoreaz viaa jertfei unei igncue care l-a iubit mai mult dect toate ibovnicele unei viei.Povestirea are i o reea compus din cteva simboluri : balta i fntna, vlceaua i plopii, Luna inoaptea. Toate se subordoneaz principiului feminin i au o intens ambiguizare. Apariiile feteiseasociaz constant cu apa : prima oar i vede trupul frumos i curat n apa blii, ntlnirile se petrec lngfntn, iar apa din adncul ei devine mormnt. n mod firesc asociat cu apa vie, cu pomul vieii, cupractici premaritale i maritale, fntna capt alte conotaii simbolice, datorit plopilor ce o strjuiesc,sngelui ce o pngrete.Toate celelalte elemente au aceeai ambiguitate : noaptea este rstimpul iubirii, dar bezna se asociaz i

tenebrelor morii, luna este astrul care prin ciclul ei de cretere / descreteresimbolizeaz geneza istingerea. Ct despre plop, multe culturi indo-europene i confer valoare de arbore blestemat ; n tradiiacretin este copacul spnzuratului, pentru c de crengile lui s-a spnzurat Iuda, iar n folclorul romnesceste arbore de ru augur, asociat cu jalea i singurtatea. Nu unul, ci patru plopi tuteleaz aici fntna npreajma creia se petrec trdareafetei i apoi uciderea ei.


5/8

Discursul narativ are un rafinament deosebit, probat nu doar pe osatur (construcia subiectului,personaje ), ci i la nivelul limbajului artistic, pe carnea i nervurile sale. Un exemplu convingtor esteimaginea lunii veghind prima noapte a iubirii : O lun tirb i rocat se ridica din rsrit ca peste opustie. Imaginea reapare (peste miriti o lun tirb vrsa o lucire slab) n descrierea narativizat aurmririi ce se ncheie cu un ir de acte violente: rnirea lui Neculai Isac, pierderea ochiului, njunghiereafetei.igncuase asociaz cu clocotul vieii, iar prezena ei la toate ntlnirile este marcat cromatic: roulinegrul. Cnd o zrete prima oar, Marga poart fust roie, iar prul negru i lins are luciri de pun. A

doua oar vede aceeai fust roie, polc albastr, la cap i potrivise o batist ca sngele; fata seamnprin nfiarea ei nelinitit cu o cpri neagr, iar sngele-i rumenete obrajii cnd aude c brbatuldeclar c e frumoas ca o duducu. Pn i scurteica de vulpe druit fetei are faa de postav rou.Asemenea detalii au funcie de anticiparea sfritului violent al iubirii celor doi: sngele npdete obrazullui Neculai Isac i sngele fetei se afl pe colacul fntnii. Detaliile au rolul i mai subtil de a generasuspansul nu doar la nivel epic strict, ci la nivel stilistic. i strecurate n text, sesizabile abia dup a douasau a treia lectur, ele semnaleaz fineea unei povestiri i virtuozitatea unui povestitor.Ca specie, povestirea in rama se individualizeaza prin trasaturile sale. La inceput, cadrul este trecut prinfiliera personajului-narator prim, delegatul vocii autorului, care introduce fiecare personaj povestitor inparte, inca de la sosirea lor la han. Povestea din poveste apartine fiecareia dintre cele noua caractereintroduse, precum este si cazul lui Neculai Isac. O alta particularitate pe care o prezinta aceasta specieeste si vocea naratorului, desi la inceput se materializeaza in persoana cititorului, odata asumat rolul depovestitor de catre unul din drumetii de la han, naratorul devine colectiv, cititorul alaturandu-li-se celorlaltiascultatori. Originalitatea creatiei sadoveniene este prezenta nu doar prin bordarea acestei specii, ci prinaprofundarea ei cu un limbaj ce se adapteaza spatiului si timpului descrise, specific fiecarui personaj inparte : arhaismele, limbajul specific tiganilor dar si prezenta unui limbaj expresiv redat prin frumuseteametaforei si a epitetului.In concluzie, povestirea Fantana dintre plopi este o creatie aparte a lui Mihail Sadoveanu in primul randprim tema si viziunea asupra lumii rurale, valorificate de ilustrarea unor personaje speciale si a unui stilnaratorial si limbaj distinse.

Relatia incipitfinalin Hanu Ancutei de Mihail Sadoveanu

Publicat n 1928, volumul Hanu Ancuei reprezint pentru creaia lui Mihail Sadoveanu capodopera de larscruce( N. Manolescu, Sadoveanu sau utopia crii,); face trecerea spre etapa marilor cri sadoveniene,dar este i o sintez a elementelor ntlnite n povestirile anterioare: lumea rneasc, natura, idilicul,legenda, oralitatea"'.Ipoteza

Povestirea Fntna dintre plopi face parte din volumul Hanu Ancueide Mihail Sadoveanu. Realizat printehnica povestirii n ram, volumul e un fel de Decameron n care civa obinuii ai unui han spunanecdote(G. Clinescu). Dar ciclul nu este doar o suit de nou povestiri narate de nou povestitori, ci unansamblu armonios pe tema povestirii nsei, n care unificator este ritualul zicerii: Hanu Ancuei e carteapovestirilor, a istorisirilor de demult, a iniierii n arta desvrit a naraiunii! Cci ciclul acesta are valoareaunei arte poetice pentru nelegerea structurii povestirii, pentru decantarea treptelor i etapelorcompoziionale ale genului( Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice )Argumente

Hanu Ancuei are forma povestirii n ram deoarece nou naraiuni de sine stttoare sunt ncadrate ntr-oalt naraiune, prin procedeul inseriei, care utilizeaz formule specifice.Dezvoltarea argumentelor

Tehnica povestirii n ram presupune duplicarea instanei narative.Instanele comunicrii narative : autor, narator(i), personaj(e), asculttor(I)Exist un povestitor al naraiunii-cadru care asist ca martor la seara de la han, devenind asculttor alfiecrei naraiuni rostite de ceilali naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilali, ceea ce dovedete

preuirea lor, faptul c este recunoscut ca unul dintre ei. Prezena sa este redat prin utilizarea persoanei In naraiune i confer iluzia autenticitii. Aceast voce narativeste cea delegat de autor spre a-lreprezenta, fapt care l face pe criticul N. Manolescu s afirme: Vocea anonim care nfieazobiceiurile de la Han, la nceputul crii, este a autorului".Ceilali naratori, personajen naraiunea-cadru i, pe rnd, asculttori, au n povestirile relatate de ei roluri


6/8

diverse : narator-martor, personaj-narator, de unde varietatea diegezei i caracterul polifonic. Ei aparinunor categorii sociale diferite: comisul Ioni (Iapa lui Vod), clugrul Gherman (Haralambie), mo LeonteZodierul (Balaurul), cpitanul de mazili Neculai Isac (Fntna dintre plopi), Ienache Coropcarul (CealaltAncu), ciobanul (Jude al srmanilor); negustorul Dmian Cristior (Negustor lipscan), orbul/ rapsod icalic orb (Orb srac), mtua Salomia i Zaharia fntnarul (Istorisirea Zahariei fntnarul).Actul narrii

Povestirile se situeaz ntr-un plan al trecutului, principala lor caracteristic fiind evocarea unei lumi apuse,a celeilalte Ancue". Cei nou povestitori transfigureaz prin cuvnt miestrit experiene personale, mrturii

ale unui vechi mod de via, iar al zecelea, anonim, ridic aceste experiene la rang de cultur i le dvaloarea perenitii.Naraiunea-cadru este rsfirat de-a lungul ntregului text i include cele nou povestiri. Incipitulei fixeazcoordonatele spaio-temporale, cadrulntlnirii povestitorilor, ntr-o toamn aurie", la Hanu Ancuei.Interesul asculttorilor este susinut ntre povestiri de promisiunea comisului Ioni de a spune o povestecum n-am mai auzit", promisiune neonorat pn n final, ceea ce sugereaz faptul c povestea povetiloreste aceea niciodat rostit i c se acord tceriivaloarea absolut a misterului inaccesibil. Finalulnaraiunii-cadru i al volumului sugereaz ideea de crepuscul al unei civilizaii, pe care o salveaz nsfora creatoare a povestirii.Timpulpovestirii este magic, pentru c reconstituie prin fora cuvntului o lumei sta sub semnul vrsteide aur. Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt : timpul povestirii / al naratorului anonim (autorul), careevoc nostalgic toamna aurie ntr-o deprtat vreme" a tinereii sale, timpul povestit / al toamnei aurii cndse spun toate povestirile i timpul evocat, al celeilalte Ancue. In povestirea-cadru, se observ impresia deatemporalitate : ntr-o deprtat vreme, demult". Dar misterul timpului mitic i fantastic, al ploilornprasnice i al balaurului negru n nouri", cnd se porneau povetile la Hanu Ancuei, este dezlegat deindici ai timpului istoric, rzboiul ruso-turc : mpratul-alb i-a ridicat muscalii lui mpotriva limbilor pgne".Este utilizat tehnica homeric a ascunderii unor date spaio-temporale relativ precisendrtul unorimagini ce par s in de fabulos.Spaiulpovestirii are valoare mitic, imagine a paradisului pierdut : Taberele de car nu se mai istoveau.Lutarii cntau fr oprire. [...] -attea oale au frmat butorii, de s-au crucit doi ani muierile care seduceau la trg la Roman. i, la focuri, oameni ncercai i meteri frigeau hartane de berbeci i de viei [...]".Belugul roadelor face posibil ntlnirea cltorilor ntr-un spaiu unic, iar starea de beatitudine favorizeazplcerea narrii. Ospul este un ceremonial al mprtaniei, al comuniunii, care mijlocete ritualulpovestirii.Aezat la rscruce de drumuri(destine), hanul este un loc de popas i de petrecere, ocrotitor cao cetate i cunoscut cltorilor din vremurile vechi, ale celeilalte Ancue. Valoarea simbolic a hanului esteaceea a unui centru al lumii, loc de ntlnire a diferitelor destine i povetiale unor oameni din diversestraturi sociale : Trebuie s tii dumneavoastr c hanul acela al Ancuei nu era han, - era cetate. Aveanite ziduri groase de ici pn colo, i nite pori ferecate cum n-am mai vzut n zilele mele. n cuprinsul luise puteau oploi oameni, vite i crue i habar n-aveai dinspre partea hoilor". Zidurile hanului-cetate auvaloarea simbolica granielorntre lumea realului i lumea povestirii, iar hanul este un topos al povestirii.El este cadrul unora dintre ntmplrile relatate i are chiar rolul unui personaj ce rezoneaz la tririlepovestitorilor : l simise i hanul - cci se nfiora prelung".Fntna dintre plopi este a patra povestire i are ca temiubirea tragic, iar ca personaj-narator pecpitanul de maziliNeculai Isac. Naraiunea la persoana I, subiectiv(cu focalizare intern) implic douplanuri : reprezentarea evenimentelor trite n tineree(timpul narat) i autoanaliza faptelor din perspectivamaturitii(timpul naraiunii).Planuri temporale / timp i spaiu

Naratorul evoc (mrturisete/ se confeseaz asculttorilor) o ntmplare trit de el n tineree, n urm cupeste douzeci i cinci de ani, pe aceste meleaguri".n povestire se relateaz un singur fapt epic, o trist poveste de iubire care a avut rol de iniierepentrutnrul de odinioar.Atmosfera povestirii ine de modul n care naratorul regizeaz" o anumit tensiune,suspansul, pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atenia i interesul asculttorilor/ cititorului. Aciunease deruleaz alert, f iind identificabile toate momentele subiectului.

Momentele subiectuluiExpoziiunea

ntr-o toamn, Neculai Isac duce vinuri n inutul Sucevei i face popas la Hanu Ancuei. Plimbndu -seclare pe malul rului Moldova, ntlnete un grup de igani care se scald. E ntmpinat de Hasanache, unbtrn ceretor, care o alung fr succes din calea boierului pe Marga, o igncu de optsprezece ani.


7/8

Intriga

Frumuseea fetei l tulbur i le d celor doi cte un ban de argint.Desfurarea aciunii

Fata l caut la han a doua zi pentru a-i arta ciuboelele cumprate cu banul primit. Apoi tinerii petrec onoapte la fntna dintre plopi i i promit o nou ntlnire de dragoste la ntoarcerea lui de la Pacani,unde trebuia s-i vnd marfa. A doua ntlnire la fntn are un final tragic. ndrgostit, fata imrturisete c Hasanache o trimisese la han ca s-1 seduc, iar planul era ca iganii s-1 omoare i sa-iia banii de pe marf.Punctul culminantDei este contient c o vor omor pentru c i-a trdat, fata l avertizeaz asupra pericolului. Tnrul fugeclare, scap cu via, dar o prjin aruncat de urmritori i scoate un ochi. Deznodmntul

nsoit cu fclii de cruii de la han care auziser strigtele sale, revine la fntna dintre plopi, undesngele proaspt de pe colacul de piatr este semnul c fata fusese ucis cu cruzime i aruncat nfntn.Autenticitatea naraiunii este susinut prin relatarea la persoana I i prin intervenia Ancuei, unul dintreasculttori, care adeverete ntmplarea tiut de la mama ei. Personajele

Personajul-naratorrelateaz ntmplarea din perspectiva tnrului netiutor, dar reprezentarea faptelor este nsoit de

analiza i condamnarea lor, din perspectiva maturului, din cauza consecinelor tragice. Acesta folosetecuvinte dure pentru autocaracterizare: Eram un om buiac i ticlos. [...] Om nevrednic nu pot s spun c-amfost. Aveam oi i imauri i neguam toamna vinuri; dar mi erau dragi ochii negri, i pentru ei clcam multehotare".Tnrul Neculai Isac are defectele specifice vrstei: netiina (lipsa experienei de via) i nesocotina(incapacitatea de a prevedea urmrile faptelor svrite). Prima ntlnire cu iganii i cu fata care umblprin ap n fusta ei roie este relatat din perspectiva tnrului, care nu vede capcana n aceastntmplare". Marga nu este, aa cum afirm ceretorul, o fat proast, care n-a ieit nc n lume", ci sesupune grupului, acceptnd rolul de momeal pentru tnrul cltor. Comportamentul ei ulterior esteimprevizibil pentru ndrgostitul naiv i pentru asculttori, care adopt perspectiva unic a naratoruluisubiectiv. Tnrul crede c triete etapele unei idile super-ficiale, dar se vede prins n capcana ntins deigani. Pltete nechibzuina sa cu lumina unui ochi. Scap cu via tot datorit tinereii: calitile fizice isenintatea incontient. Dac ar fi contientizat valoarea avertismentului fetei (sacrificiul, profunzimeasentimentelor ei), pericolul n care se afla fata i ar fi ncercat s-o protejeze, i-ar fi diminuat ansele desalvare. Licrul de contiin se aprinde prea trziu, iar manifestrile lui sunt regretul i autocondamnarea. Tnrul este caracterizat n mod indirect, prinfapte, limbaj, comportament, gesturi.Portretul fizic al maturului este realizat de la intrarea personajului n scen (venirea la han), vestimentaiareflectnd statutul social, indicat i n formula de adresare folosit de comisul Ioni: Nu eti domniataprietenul meu Neculai Isac, cpitan de mazili?'". Numele de mazili l purtau boiernaii care fuseser nslujb la domnie, dar czuser n dizgraie; erau organizai ntr-un corp militar de rezerv, purtnd grademilitare, dar fr a ndeplini slujbe active. Aerul demn i tragic al cpitanului de mazili se datoreaz ranguluinobiliar i tristeii. Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han: Era un om ajuns lacrunteal, dar se inea drept i sprinten pe cal".El povestete din dorina de a revedea trecutul pentru a-lnelege, cci pierderea ochiului i d putereavizionar, ca unui alt rapsod clarvztor al trecutului, Homer. Dei fntna dintre cei patru plopi nu maiexist, s-a drmat ca toate ale lumi", el o poate vedea. Pentru el, timpul interior s-a oprit ntr-un prezentetern, cnd a neles c incontiena sa nseamn vinovie.Frumoasa Marga este ns eroina tragic a acestei poveti de iubire. Condiia ei umil, igncu care selas folosit de grupul nomad pentru a-i jefui pe cltorii dornici de aventuri trupeti, este umanizat imetamorfozat de puterea dragostei adevrate. Aflat n situaia-limit de a se supune legii nescrise acetei primitive sau de a-l salva pe brbatul iubit, ea alege jertfa de sine. Personaj romantic, acioneaz n

situaii excepionale. Iniial umil i demn de dispre, se dovedete capabil de gestul nobil alsacrificiuluidin iubire. Fapta ei o umanizeaz i o plaseaz ntr-un plan moral superior fa de tnrul nesbuit, deunde i caracterul etic, exemplar al povestirii. Personajul este caracterizat indirect, prin fapte, gesturi istatut social, i direct,de ctre personajul-narator care-i realizeaz portretul fizic: Sta aproape de mine,numai n cma i-n fust ro. Obrazul i era copilresc; dar nasul arcuit, cu nri largi, i ochii iui m


8/8

tulburar deodat". Legtura simbolic dintre fiina ei ielementul acvatic este prezent la fiecare ntlnirecu personajul-narator. Fata rsare din ap i va sfri n acelai element. Semnificaii

Semnificaia fntnii cu patru plopi este de centru al lumii, loc sacru care ns nu-i mai protejeaz pendrgostii, fiind pngrit de vina fiecruia i sortit pieirii. Apa fntnii se amestec .cu sngele, iar n plansimbolic, iubirea cu moartea.Limbajul prozei narative

Naraiunease mbin cu dialogul i scurte pasaje descriptive. Relatarea personajului-narator se ncheie cudeznodmntulpovestirii, dar naraiunea are un epilogcare const n dialogul asculttorilor i ncomentariile naratorului anonim, care nregistreaz efectul actului narrii asupra povestitorului: ntoarcereaspre sine i n trecut.Modalitile narrii, oralitatea

Modalitile narrii prezente n text sunt: relatarea, reprezentarea, povestirea, iar dominanta stilistic esteoralitatea. Relaia dintre narator i receptor (asculttori) este strns; se utilizeaz persoana I i a Ii-a ndialogul acestora. Ceremonialul povestirii const n faptul c dialogul presupune un sistem de convenii(apariia povestitorului, pretextul care declaneaz povestirea, formulele de adresare etc). Naratorul seadreseaz interlocutorilor ntr-un mod ceremonios, adecvat rangului su nobil: domnilor i frailor, ascultaice mi s-a ntmplat...", iar asculttorii intervin n final cu comentarii, ntrebri, reflecii.Registre stilistice

Farmecul zicerii este dat de prezena elementelor de limbaj popular (singur ca un cuc"), arhaic (catastih",mazili), regional (buiac", hojma", ima", ro"). Limbajul personajelor (iganii) contrasteaz cu alnaratorului-personaj (boierul), indicnd diferena social i cultural. Expresivitatea limbajului este dat defrumuseea metaforei: Catastihul acelor vremuri a nceput s mi se ncurce", epitetul de caracterizare: nrilargi, i ochii iui", rcni rguit", comparaia sugestiv: Am simit n mine ceva fierbinte; parc-a fi nghiito butur tare."Concluzie

Fntna dintre plopi este povestire deoarece este o naraiune subiectivizat (relatare din unghiulpovestitorului, implicat ca protagonist al ntmplrii), care se limiteaz la relatarea unui singur fapt epic, ontmplare de dragoste din tineree, de fapt o iniiere ratat. Se acord importan actului narrii, care areca efect renvierea unei lumi apuse. Povestirea se situeaz ntr-un plan al trecutului, principala sacaracteristic fiind evocarea. Accentul este pus pe ntmplri i situaii, de unde caracterul etic, exemplar alpovestirii. Relaia narator-receptor presupune : oralitate, ceremonial, atmosfer.Hanu Ancuei este o povestire n ram pentru c naratorul i interlocutorii sunt prezeni n acelai spaiu -hanul,n acelai timp - ntr-o toamn aurie", cadru care prilejuiete nararea tuturor povestirilor din ciclu.

Tema Si Viziunea Despre Lume in Fantana Dintre Plopi 2

Documents

Transcript of Tema Si Viziunea Despre Lume in Fantana Dintre Plopi 2