Dr Ion Negura

1

Tema: PATOLOGIA GÂNDIRII

Patologia gândirii înseamnă totalitatea tulburărilor gândirii.

Tulburările gândirii se împart în:

1. 0. Tulburări de ritm al gândirii

1.1. Fuga de idei

1.2. Lentoarea gândirii

2.0. Tulburări de conţinut al gândirii

2.1. Idei obsesive

2.2. Idei delirante.

1.0. Tulburările de ritm. În mod obişnuit ritmul gândirii (viteza fluxului gândirii)

diferă mult de la un individ la altul: unii gândesc (înţeleg, rezolvă probleme) repede

(“minte brici”), alţii încet (“girafa”, minte obtuză).

Dar sunt cazuri (puţin obişnuite) când cursul gândirii “trece măsura”: fie că

galopează, e foarte rapid, fie că e foarte lent.

1.1. Tulburarea gândirii care constă în accelerarea ritmului ideatic se numeşte

fuga de idei.

Fuga de idei = derularea prea rapidă a ideilor, învălmăşeala ideilor.

Fuga de idei afectează coerenţa gândurilor. Din cauza vitezei prea mari devine

imposibilă respectarea normelor şi regulilor judecăţii şi raţionamentului şi atunci

subiectul creează asociaţii de idei pe baza de rimă, asonanţă, etc.

Ea apare în cazul psihozei maniacale, schizofrenie, intoxicaţii, alcoolism,

surmenaj.

Exemplu. Dialog dintre bolnav de psihoză maniacală (B) şi şoferul salvării (Ş):

(B) Hei, măi, cum te cheamă, mamă, mamă ! Vezi că ia urechea strâmbă şi dai din

drâmbă! Ha, Ha !

(Ş) Î-ţi place să spui versuri ?

(B) Nu versuri, vărsături. Auzi, a vărsat nepoata mea: tîc, tîc, tîc…

1.2. Lentoarea gândirii înseamnă derularea prea înceată(lentă) a gândirii. Ea se

mai numeşte bradilalia sau viscozitate mintală.

Apare în neurastenie, depresii, melancolie, epilepsie, oligofrenie.

Exemplu. Dialog dintre pacient, 22 ani, oligofren-imbecil(P) şi doctor(D)

(D) Cum te numeşti ?

(P) priveşte în jos, tace

(D) Cum te cheamă ?

(P) Alioşa

(D) Câţi ani ai ?

(P) din nou priveşte în jos, tace.

Mama lui – Hai, spune!

(P) Doi!

(D) Doi ani ???

2.0. Tulburările de conţinut al gândirii ca patologie a gândirii.

2.1. Ideea obsesivă. În normalitate, gândirea este întotdeauna centrată pe o

anumită idee ce reflectă realitatea şi se înscrie firesc în ea. Ideea care se impune gândirii

la un moment dat se numeşte “idee dominantă”: ea este un fapt normal: procesul gândirii

Dr Ion Negura

2

nu se poate desfăşura dacă nu aduce în planul conştiinţei o anumită idee despre ceva

foarte important pentru subiect “aici şi acum”, idee firească, presupusă de realitatea trăită

de subiect.

Însă există situaţii când subiectul este dominat de o idee care nu apare firesc şi nu

este presupusă de realitate, ea îl asediază, apărând brusc străină şi contradictorie şi

sfidând realitatea, bunul simţ. Această idee se numeşte idee obsesivă.

Ideea obsesivă este o idee absurdă care atacă conştiinţa şi ocupă poziţie

dominantă în ea şi de care subiectul nu se poate debarasa.

Ideea obsesivă este o componentă psihică care parazitează şi afectează grav

calitatea vieţii.

Notele esenţiale ale conceptului ideile obsesive :

Se impune cu forţa,

Afectează libertatea interioară,

Este percepută ca “străină”, “intrusă”,

Persistă timp îndelungat,

Este ilogică şi nu poate fi înlăturată în ciuda efortului depus.

Exemplu. Dialog dintre bolnav (B) şi doctor (D):

(B) – Doctore, mi se întâmplă lucruri ciudate şi sunt foarte speriat.

(D) – Ce anume se întâmplă?

(B) – De mai multe luni, îmi apar brusc nişte idei absurde, de care nu pot să scap.

(D) – Daţi un exemplu.

(B) – De exemplu…îmi apare întrebarea: “De ce nu am trei mâini?”

2.2. Ideea delirantă este ideea care reflectă în mod eronat realitatea modificând

în sens patologic concepţia despre lume şi comportamentul.

Note esenţiale:

Este falsă

Se impune subiectului, iar subiectul o acceptă (!!!), nu luptă cu ea și nu o

consideră intrusă.

Exemplu. Dialog dintre bolnav (B) şi doctor (D)

(B) – Toţi ştiu că sunt miliardar. Am 70 de miliarde la VictoriaBank. Am şi vreo

10 vile… Da nu-mi daţi o ţigară?

(D) – Dacă eşti aşa de bogat, de ce nu ai ţigări?…

În realitate B este un pensionar cu o situaţie destul de şubredă…