Tema 6: Auditul ciclului vînzări /creanţe /încasări1. Auditul veniturilor din vînzări2. Auditul creanţelor3. Auditul mijloacele băneşti (încasări)

1. Auditul veniturilor din vînzări

Înainte de a începe auditul acestui compartiment auditorul trebuie sa se familiarizeze cu politica de contabilitate a agentului economic auditat pentru determinarea metodei de calcul a veniturilor, precum şi cu regulamentele interne aferente politicii de vînzări a companiei.în ciclul vînzări-încasări sunt incluse 5 categorii de operaţiuni:

1. vînzări (cu plată imediată şi pe credit)2 încasări;3. vînzări restituite şi rabaturi acordate:4. casarea creanţelor dubioase;5. estimarea cheltuielilor privind creanţele incerte.

Obiectivele de audit din sfera vînzărilor:1. Existenţa - vînzările înregistrate corespund unor livrări reale către clienţi existenţi. Auditorul verifică: înregistrarea vînzărilor este justificată de documente de livrare autorizate şi de comenzi ale clienţilor aprobate (se examinează tacturile şi comenzile, se identifica persoanele care au dreptul la semnarea tacturilor fiscale. Iadurilor de expediţie, verificându-se semnăturile si ştampilele), creditarea este autorizată înaintea livrării de iacto a bunurilor (se examinează comenzile şi existenţa semnăturilor persoanelor autorizate), tacturile sunt numerotate şi evidenţa succesiunii lor numerice este ţinută corect (se verifică integritatea succesiunii numerice a tacturilor, sc venfica daca toate facturile anulate sunt înregistrate si păstrate), reclamaţiile beneficiază de o verificare independentă (se verifică independent dosarele de corespondenţă cu clienţii).2. plenitudine (enhaustivitate) - operaţiunile de vânzări existente sunt înregistrate. Auditorul verifică: documentele de livrare şi facturile de vînzare sunt numerotate şi evidenţa succesiunii lor este corect ţinută, documentele de livrare sunt corelate cu facturile de vînzare şi cu comenzile corespunzătoare ale clienţilor (se confruntă documentele de livrare cu facturile de vînzare şi cu înregistrările din registrul vînzărlor şi din registrul conturilor de vânzări).3. evaluare şi măsurare (exactitate) - vînzările înregistrate corespund cantităţii de bunuri livrate şi sunt corect facturate şi înregistrate. Auditorul: determină preţurile, condiţiile, cheltuielile de. transport; reducerile sunt autorizate, preţurile de vînzare unitare sunt aprobate; se recalcula informaţiile din facturile de vînzare. se confrunta înregistrările din registre cu facturile, se confruntă detaliile din facturi cu documentele de livrate, cu listele de preţuri aprobate şi comenzile clienţilor.4. clasificare - operaţiunile de vînzări sunt corect clasificate. Auditorul verifică: se foloseşte un plan de conturi unic. operaţiunile de vînzări sunt verificate şi analizate pe plan intern.5. prezentare şi dezvăluire (sistematizare şi sintetizare) - operaţiunile de vînzări sunt corect transferate în fişierul creanţelor clienţi şi corect sintetizate. Totalurile din registre se confruntă cu datele din cartea mare, cu datele din raportul financiar, veniturile din vînzări sunt reflectate în perioada corectă.

Aplicarea procedurilor analitice.Procedurile analitice sînt deseori aplicate pe parcursul următoarelor trei faze ale auditului: în cutsul

planificării, în momentul efectuării testelor detaliate şi ca parte a finalizării auditului. Aici se abordează procedurile analitice realizate mai mult în momentul derulării testelor detaliate ale soldurilor conturilor din ciclul vînzări-încasări, dar cu iniţiere încă din etapa de planificare a exercitării auditului.

Majoritatea procedurilor aplicate pe parcursul fazei de testare detaliată sînt executate după data de închidere a bilanţului contabil, însă înainte de testarea detaliată a soldurilor. Nu are sens să se aplice proceduri analitice aprofundate înainte ca respectivul client de audit să fi înregistrat toate operaţiunile exerciţiului şi să fi întocmit situaţiile financiare.

Procedurile analitice sînt aplicate întregului ciclu de vînzări-încasări şi nu numai creanţelor-clienţi. Aceasta se explică prin legătura strînsă dintre ponturile de rezultate şi conturile bilanţiere. Dacă auditoml

determină prin proceduri analitice pre^pnţa unor erori posibile în vînzări sau în vînzările restituite şi rabaturile acordate, atunci creanţe le-clitnţi vor compensa, probabil, aceste erori.

Procedurile analitice aplicabile ciclului vînzări - încasări

2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.2.

Auditul creanţelorObiectivele de audit referitoare la soldul conturilor de creanţe constau în următoarele:

1. creanţele - clienţi din balanţa de verificare corespund sumelor din registrele conturilor de creanţe, iar totalul este corect calculat şi corespunde totalului din cartsa mare;

Creanţele - clienţi înregistrate există (existenţă).2. Creanţele -clienţi existente sînt incluse (plenitudine).3. Creanţele -clienţi sînt corecte (exactitate).4. Creanţele - clienţi sînt corect clasificate (clasificare).5. Decuparea temporală a creanţelor - clienţi este corectă (cezură).6. Conturile de creanţe - clienţi este prezentat la valoare realizabilă (valoare realizabilă).7. Clientul este titularul de drept al creanţelor-clienţi (drepturi).8. Prezentarea şi dezvăluirea de informaţii privind creanţele-clienţi sunt corespunzătoare (prezentare şi

dezvăluire). Este important de cunoscut metodologia de proiectare a testelor detaliilor conturilor d£ creanţe.

Metodologia de proiectare a testelor detaliilor soldurilor pentru contul de creanţe-clienţiFaza 1 - Fixarea eterii tolerabile şi estimarea riscului inerent pentru creanţele-clienţi;

Estimarea riscului de control aferent ciclului vînzări-încasări

Procedura analitică Eroare posibilăComparaţi cu anii precedenţi marja brută procentuală (pe game de produse).

Supraevaluare sau subevaluare a vînzărîlor şi creanţelor-clienţi.

Comparaţi în timp vînzările lunare (pe same de produse).

Supraevaluare sau subevaluare a vînzărilor şi creanţelor-clienţi.

Comparaţi cu anii precedenţi ponderea vînzărilor restituite şi a rabaturilor acordate în vînzările brute (pe game de produse).

Supraevaluare sau subevaluare a vînzărilor restituite şi rabaturilor acordate şi a creanţelor- clienţi.

Comparaţi cu anii precedenţi soldurile clienţilor individuali care depăsesc o anumită sumă.

Erori în creanţele-clienţi şi în conturile de rezultate aferente acestora.

Comparaţi cu anii precedenţi ponderea cheltuielilor privind creanţele incerte în vînzările brute.

Creanţe-clienţi irecuperabile pentru care nu s-au creat provizioane.

Comparaţi cu anii precedenţi număru de zile de neachitate şi viteza de rotaţie a creanţe lor-clienţi.

Supraevaluare sau subevaluare a provizioanelor şi cheltuielilor privind creanţele incerte; ar putea indica şi prezenţa unor creanţe-clienţi fictive.

Comparaţi cu anii precedenţi ponderea categoriilor de „vechime" în totalul creanţe lor-clienţi.

Supraevaluare sau subevaluare a provizioanelor şi cheltuielilor privind creanţele incerte.

Comparaţi cu anii precedenţi ponderea provizioanelor privind creanţele incerte în totalul creanţelor-clienţi.

Supraevaluare sau subevaluare a provizioanelor şi cheltuielilor privind creanţele incerte.

Comparaţi cu anii precedenţi ponderea creanţelor irecuperabile scoase din gestiune în totalul creanţelor-clienţi.

Supraevaluare sau subevaluare a provizioanelor şi cheltuielilor privind creanţele incerte.

Faza 2 - Proiectarea şi efectuarea testelor mecanismelor de control şi a testelor substanţiale ale operaţiunilor aferente ciclului vînzări-încasări.Faza 3 - Proiectarea şi efectuarea procedurilor analitice aferente soldului creanţelor-clienţi.

Proiectarea testelor detaliilor soldurilor de creanţelor-clienţi astfel îneît sa se satisfacă obiectivele de audit referitoare la solduri, includ:

- Proceduri de audit- Dimensiunea eşantionului- Elemente de selectat- Programare în timp

Teste analitice şi de concordantăTestarea concordanţei detaliilor informaţiilor incluse în balanţa de verificare cronologică este o procedură

de audit necesara. De regulă, aceasta este efectuată înaintea oricăror alte teste, pentru ca auditorul să se asigure că populaţia testată corespunde informaţiilor din cartea mate şi din fişierul sistematic al creanţelor-clienţi. Coloana aferentă totalului şi coloanele care descriu vechimea creanţelor trebuie însumate pentru verificare, iar totalul balanţei de verificare trebuie comparat cu cel din cartea mare. în plus. trebuie să se selecteze un eşantion de solduri individuale, care urmează a fi confruntate cu documentele justificative de tipul copiilor facturilor de vînzare, verificîndu-se numele clientului, soldul şi vechimea corectă a creanţei. Profunzimea testelor concordanţei detaliilor depinde de numărul de conturi implicate, de măsura în care fişierul sistematic a fost verificat în cadrul testelor mecanismelor de control şi al testelor substanţiale ale operaţiunilor, precum şi de măsura.

Pe lingă procedurile analitice. ar trebui să se facă şi o examinare a creanţelor-clienţi pertu a se detecta sumele foarte mari sau neobişnuite. Creanţele individuale cărora ar trebui să li se acorde mai multă atenţie sînt: soldurile mari, creanţele rămase neachitate pe perioade lungi de timp. creanţele asupra companiilor afiliate, responsabililor executivi, membrilor conducerii şi altor părţi sau persoane afiliate, precum şi soldurile creditoare. Auditorul ar trebui să verifice lista conturilor de clienţi (balanţa de verificare cronologică) existente la data închiderii bilanţului contabil, în scopul de a identifica acele conturi care ar trebui investigate mai aprofundat.

Procedurile analitice sînt teste substanţiale şi deci reduc măsura în care auditorul va avea nevoie de tesle ale detaliilor soldurilor. în cazul în cate rezultatele acestor proceduri analitice sînt favorabile.

Testele detaliilor soldurilor creanţelorTestele detaliilor soldurilor din toate ciclurile sînt orientate spre conturile bilanţiere. însă nici conturile

de rezultate nu sînt ignorate, deoarece ele sînt verificate prin rezultatele testelor conturilor bilanţiere. De exemplu, dacă auditorul confirmă soldurile creanţelor-clienţi şi găseşte supraevaluări provocate de erori în facturarea clienţilor, vor exista supraevaluări atît în contul de creanţe-clienţi, cît şi în contul de vînzări.

Procedurile de audit selectate şi dimensiunea eşantioane lor aferente lor vor depinde în mare măsura de cantitatea mică, medie sau mare de probe planificate pentu fiecare obiectiv.

La exercitarea auditului o deosebită atenţie se acordă verificării dacă creanţele sunt corect însumate şi datele evidenţei analitice se concordă cu registrul sintetic a oricărui cont de creanţe.

Majoritatea testelor aplicate conturilor de creanţe-clienţi şi de provizioane privind creanţele incerte sînt bazate pe balanţa de verificate cronologică (pe vechimi). O balanţă de verificare cronologică (pe vechimi) este o listă a soldurilor din fişierul sistematic al creanţelor-clienţi la data închiderii bilanţului contabil. Ea cuprinde soldurile individuale ale datoriilor clienţilor şi o clasificate a fiecărui sold pe intervale de timp scurse între data vînzării şi data închideri bilanţului.

Una din procedeele de audit a creanţelor care se aplică în practică este solicitarea şi confirmarea. Auditorul selectează un anumit număr de clienţi, cărora li se vor trimite solicitări de confirmare a soldurilor, dar se poate de confirmat şi rulajele cu clientul anumit pentru toată perioada verificată. Pentru confirmarea creanţelor-clienţi se folosesc 2 tipuri generale de confirmări:

Confirmare pozitivă - este un comunicat adresat debitorului prin care 1 se cere să confirme direct dacă soldul menţionat este corect sau incorect. Mai există confirmare pozitivă in alb - cînd debitorului nu i se indică suma de conformat (se consideră mai fiabile); sau confirmare de facturăse confirmă o factură în parte şi nu soldul.

Confirmare negativă - este un comunicat adresat debitorului prin care se solicită răspuns numai atunci cînd debitorul nu este de acord cu suma menţionată.

Cele mai fiabile probe în urma confirmărilor sunt obţinute atunci, cînd scrisorile de confirmare sunt expediate cît mai aproape de date de închidere a bilanţului contabil. Fste important de determinat bine şi dimensiunea eşantionului folosit pentru confirmarea clienţilor, de ţinut cont de eroarea tolerabilă, riscul inerent (volumul relativ al totalului creanţe-clienţi), riscul de control, tipul de confirmare ( la cele negative - eşantion mai mare).

Dacă se determină diferenţe dintre datele primite de la debitori cu datele clientului auditat. atunci se analizează diferenţele şi motivul acestora, spre exemplu:■ Plata a fost deja făcută de cumpărător, dar nu a fost înregistrată la clientul de audit;■ Bunurile nu au fost primite (perioada de transportare);■ Bunurile au fost restituite;■ Erori de înregistrare;■ Sume disputate.

De asemenea, la compartimentul de creanţe auditorul va verifica următoarele:1) Contractele cu cumpărătorii (daca ele exista), termenii de livrare si de achitare;2) Lista debitorilor întreprinderii;3) Data apariţiei creanţei (pîna la 30, 90 .180 etc zile);4) Daca clienţii sau cumpărătorii avînd datorii făta de agentul economic i se mai eliberează alte partide de produse, mărfuri sau prestează servicii (se verifica jurnalele - ordere 7. 8. 9 şi situaţia nr. sau mas inogramele respective);5) De asemenea se cor verifica şi celelalte conturi de creanţe, adică avansurile acordate, creanţele personalului întreprinderii etc. La contul 227 se verifica daca exista ordin pe întreprindere privind eliberarea avansurilor spre decontare persoanelor respective. Se verifica soldurile pe fiecare titular de avans. Nu se permite eliberarea altui avans persoanelor care nu au dat darea de seama pentru avansurile primite anterior. Termenul de prezentare a deconturilor de avans este de 5 zile de la data primirii avansului. Pentru persoanele care primesc avans cu scopul plecării in deplasare termenul e de 5 zile după sosirea din deplasare. Daca soldul titularului de avans depăşeşte termenul de 30 zile, aceste se atribuie titularului de avans ca împrumut din partea întreprinderii calculîndu-i-se impozitul pe venit (impozitul pe venit se calcula pe procentele care se obţin).

În sarcina auditorului intra verificarea datoriilor dubioase (cu termen mai mate de 1 an) la fel auditorul verifica termenul de prescripţie a acestor datorii. Daca ele au un termen mai mate de 3 ani, atunci aceste sume de datorii se trec la pierderi.

3. Auditul mijloacele băneşti (încasări)La acest compartiment auditorul va examina totalmente documentele ce ţin de operaţiunile de casa,

conturilor bancare în valută naţională şi străină, documente băneşti (grupa 24 a conturilor bilanţiere).Mijloacele băneşti, ca termen generic, reprezintă singurul tip de active care se regăseşte în mai multe

cicluri. El face parte din fiecare ciclu, cu excepţia celui de stocuri de depozitare. Auditul soldurilor de mijloace băneşti este ultima sferă de audit studiată, deoarece probele colectate pentru verificarea soldurilor băneşti depind în mare măsuţă de rezultatele testelor efectuate în celelalte cicluri.

Mijloacele băneşti sunt importante din cauza potenţialului de fraudă, dar şi din cauză că ele pot cor ţine numeroase erori.

Obiectivele de studiu ale auditului soldurilor de mijloace băneşti:1. Ilustrarea legăturilor dintre contul bancar curent şi diverse cicluri de operaţiuni.2. Identificarea principalelor tipuri de conturi de mijloace băneşti ţinute de entitatea economică auditată3. Proiectarea şi efectuarea testelor de audit aplicate conturilor de mijloace băneşti.4. Recunoaşterea situaţiilor în care se impune o aprofundare a testelor de audit aplicate contului general de

mijloace băneşti în scopul verificării existenţei fraudelor.5. Proiectarea şi efectuarea testelor de audit aplicate contului bancar de avansuri temporare pentru plala

salariilor.

6. Proiectarea şi efectuarea testelor de audit aplicate fondului de casă constituit prin avansuri temporare, ş.a.7. Mijloacele băneşti se află la dispoziţia şi în posesia companiei;8. Soldurile mijloacelor băneşti reflectă încasare şi plata mijloacelor băneşti din perioada raportată;9. Soldurile mijloacelor băneşti, prezentate în bilanţul contabil. în mod corespunzător reflectă toate

disponibilităţile aflate la întreprindere, transferurile în expediţie sau documentele băneşti aflate la păstrare la persoane terţe, care urmează de a fi reflectate în conturile respective;

10. Soldurile conturilor mijloacelor băneşti în mod corespunzător sunt clasificate în rapoartele financiare, şi toate limitele sunt descifrate.

Auditul soldurilor conturilor de mijloace băneştiÎn cursul testării soldului de la sfîrşit de an al conturilor de mijloace băneşti, auditorul trebuie să

acumuleze suficiente probe pentru a putea determina dacă mijloacele băneşti, aşa cum sunt ele reflectate în bilanţul contabil, sunt fidel prezentate şi adecvat dezvăluite în conformitate cu şase din cele nouă obiective de audit referitoare la solduri, folosite pentru toate testele detaliilor soldurilor.

Metodologia de auditare a soldului mijloacelor băneşti de la sfîrşitul exerciţiului este, în esenţă, identică celei folosite pentru toate celelalte conturi bilanţiere. Ea cuprinde mai multe faze:

1) Fixarea erorii tolerabile şi estimarea riscului inerent (Faza I).Soldul de mijloace băneşti este nesemnificativ în majoritatea auditelor, însă operaţiunile legate de

mijloacele băneşti care afectează acest sold sunt aproape întotdeauna extrem de semnificative. Prin urmare, apare deseori un potenţial de prezentare semnificativ eronată a mijloacelor băneşti.

Dat fiind faptul că mijloacele băneşti sunt mai vulnerabile la furt decît alte active, riscul inerent este mare pentru obiectivele existenţei, exhaustivităţii şi exactităţii. De regulă, aceste obiective reprezintă punctul central al auditării soldurilor de mijloace băneşti. De cele mai multe ori, acest risc inerent este mic pentru toate celelalte obiective.

2) Estimarea riscului de control (Faza II).Mecanismele de control vizînd soldurile de an ale mijloacelor băneşti din conturi pot fi clasificate în două

categorii: mecanisme de control aplicate ciclurilor de operaţiuni caie afectează înregistrarea încasărilor şi plăţilor de

mijloace băneşti - se includ în mai multe cicluri de audit. De exemplu. în ciclul cumpărări - plăţi, principalele mecanisme de control cuprind: separarea adecvată a sarcinilor

legate de semnarea cecurilor şi a funcţiilor vizînd evidenţa datoriilor - furnizori, semnarea exclusivă a ordinelor de plată de către o persoană împuternicită în acest sens, folosirea de cecuri prenumerotate imprimate pe o hîrtie specială, verificarea riguroasă înainte de semnarea becurilor a documentaţiei justificative de către persoana care semnează cecurile sau ordinele de plată.

confruntări independente ale soldurilor de disponibilităţi - la întreprindere confruntarea tăcută lunarşi regulat de către o persoană independentă de gestiunea sau înregistrarea încasărilor şi plăţilor de mijloace băneşti este un mecanism de control esenţial aplicat soldului de mijloace băneşti.

O confruntare riguroasă a soldurilor de disponibilităţi, tăcută de un angajat competent al clientului, ar trebui să cuprindă următoarele:

Compararea cecurilor anulate cu evidenţele contabile ale plăţilor efectuate, veri fie în du-se data, beneficiarul şi suma.

Examinarea cecurilor anulate, verificîndu-se semnăturile, andosarea şi anularea. Compararea depozitelor tăcute în contul bancar cu încasările înregistrate, verificîndu-se data,

clientul plăţitor şi suma. Verificarea succesiunii numerice a ordinelor de plată şi a cecurilor şi investigarea numerelor

absente. Rectificarea tuturor elementelor care dau naştere unor diferenţe între soldul contabil şi soldul

bancar şi verificarea corectitudinii lor. Confruntarea totalului debitelor din extrasul de cont cu totalurile din contabilitate ale plăţilor. Confruntarea totalului creditelor din extrasul de cont cu totalurile din contabilitate ale încasărilor.

Verificarea corectitudinii şi înregistrării adecvate a tuturor transferurilor interbancare de la sfîrşit de lună.

Majoritatea pachetelor de programe informatice pentru ţinerea contabilităţii incorporează confruntarea soldurilor de disponibilităţi în procedurile de sfîrşit de lună. Chiar dacă aplicaţiile informatice reduc efortul uman necesar pentru confruntarea soldurilor de disponibilităţi, ele nu elimină necesitatea efectuării de către persoana în cauză a majorităţii procedurilor identificate mai sus.

3) Proiectarea şi efectuarea testelor mecanismelor de control şi a testelor substanţiale ale operaţiunilor (Faza II)

Dat fiind făptui că soldul de mijloace băneşti este afectat de toate celelalte cicluri, cu excepţia ciclului stocuri-depozitare. există un număr extrem de mare de operaţiuni care au un impact asupra soldului de mijloace băneşti.

4) Proiectarea şi efectuarea procedurilor analitice (Faza III).In numeroase audite se face o auditare aprofundată a confruntării soldurilor de disponibilităţi de la

sfirşitul anului. Folosirea procedurilor analitice pentru a testa caracterul rezonabil al soldului de mijloace băneşti este. prin urmare, mai puţin importanta decît în majoritatea celorlalte s fere ale auditului.

De cele mai multe ort. auditorii compară soldul final din confruntarea soldurilor de disponibilităţi, depozitele aflate în tranzit, cecurile aflate în circulaţie (neachitate) şi alte elemente din exerciţiul în curs cu confruntarea soldurilor de disponibilităţi efectuată la sfirşitul exerciţiului precedent. în mod asemănător, auditorii compară, de obicei, soldul final al mijloacelor băneşti cu soldurile aferente lunilor precedente. Aceste proceduri analitice ar putea permite descoperirea prezentărilor eronate ale mijloacelor băneşti.

5) Proiectarea şi efectuarea testelor detaliilor soldurilor de mijloace băneşti (Faza III).Punctul de plecare al verificării soldului contului bancar general constă în obţinerea de la client a unui

tablou de confruntare a soldurilor de disponibilităţi, care va fi inclus în toile de lucru ale auditorului.Cadrul de referinţă al testelor de audit din această sfera este confruntarea soldurilor de disponibilităţi. Ca

şi în alte s fere ale auditului. procedurile de audit efectiv aplicate vor depinde de pragul de semnificaţie şi de riscurile identificate de auditor în alte sfere ale auditului, care au legături cu mijloacele băneşti.

Următoarele trei proceduri sunt foarte importările la efectuarea auditului mijloacelor băneşti:Primirea unei confirmări bancare. Solicitarea directă a unei confirmări de la fiecare bancă sau

altă instituţie financiara cu care colaborează clientul se face de cele mai multe ori, deşi nu este impusă de standardele de audit pentru toate auditele, cu excepţia situaţiilor în care se constata existenţa unui număr neobişnuit de mare de conturi nefolosite. Dacă banca nu răspunde la solicitarea de confirmare, auditoail ar trebui să trimită o a doua solicitare sau să-i ceată clientului sa-şi contacteze telefonic banca. Pentru a simplifica munca auditorilor, dar şi cea a bancherilor cărora li se cere să completeze confirmările bancare. IACPA / AICPA a aprobat folosirea unui formular de confirmare bancara standard. În sfera auditului, importanţa confirmărilor bancare depăşeşte simpla verificare a soldului real de mijloace băneşti. De regulă, băncile confirmă în acelaşi formular atît informaţiile privind împrumuturile clientului, cît şi soldurile altor conturi bancare. Informaţiile legate de datoriile faţă de bancă vizînd efecte, ipoteci sau alte forme de creditare cuprind: suma împrumutului, data acordării împrumutului, data scadenţei împrumutului, rata dobînzii şi garanţiile depuse.

După primirea confirmării bancare, soldul contului bancar confirmat de bancă ar trebui comparat cu suma reflectată în formularul de confruntare a soldurilor de disponibilităţi. în mod asemănător, toate celelalte informaţii din confirmare ar trebui comparate cu foile de lucru relevante ale auditului în cauză. în orice situaţie în care informaţiile comparate nu concordă, ar trebui să se facă o investigaţie a diferenţei.

Primirea unui extras bancar de cezură. Extrasul bancar de cezură conţine un extras parţial al contului bancar şi cecurile anulate, copiile borderourilor de varsamînt şi alte documente justificative ale sumelor incluse în extrasul de cont şi este expediat de bancă direct la sediul firmei de expertiză contabilă. Scopul extrasului bancar de cezură este de a justifica elementele rectificate de client după confruntarea soldurilor de disponibilităţi de la sfîrşitul exerciţiului cu ajutorul unor probe care sunt inaccesibile clientului Pentru a realiza

acest obiectiv, auditorul îi cere clientului să solicite băncii să trimită direct auditorului extrasul aferent primelor 7-10 zile de după închiderea bilanţului contabil.

Numeroşi auditori verifică extrasul bancar al perioadei imediat următoare închiderii exerciţiului contabil auditat în cazul în care banca nu le remite direct un extras de cezură. Scopul acestei verificări este de a determina dacă angajaţii clientului au omis. adăugat sau modificat oricare din documentele care însoţesc extrasul bancar.

Testele aplicate confruntării soldurilor de disponibilităţi. O confruntare a soldurilor de disponibilităţi independentă şi bine tăcută reprezintă un mecanism de control esenţial aplicat mijloacelor băneşti. Obiectivele testării confruntării soldurilor de disponibilităţi sunt: a determina dacă angajaţii clientului au completat corect formularul confruntării şi a verifica dacă soldul bancar înregistrat de client este identic sumei reale de mijloace băneşti din contul bancar, cu excepţia depozitelor în tranzit, a cecurilor în circulaţie (neachitate de bancă) şi a altor elemente de rectificare. In cursul testării confruntării soldurilor de disponibilităţi, auditorul poate obţine informaţiile necesare pentru efectuarea testelor din extrasul bancar de cezură. în acest context se vor defini cîteva proceduri de audit importante şi anume: - Verificarea exactităţii matematice a confruntării soldurilor de disponibilităţi întocmită de client; - Compararea soldului din confirmarea bancara şi/ sau soldului iniţial din extrasul de cezură cu soldul conform băncii reflectat în tabloul confruntării soldurilor de disponibilităţi; aceste solduri trebuie să concorde; - Compararea cecurilor completate înainte de slîrşitul exerciţului contabil şi incluse în extrasul bancar de cezură cu lista cecurilor aflate în circulaţie, inclusă în tabloul de confruntare a soldurilor de disponibilităţi, precum şi cu jurnalul plăţilor întocmit în perioada sau perioadele anterioare datei închiderii bilanţului contabil. Toate cecurile achitate de bancă după data bilanţului contabil şi incluse în jurnalul plăţilor ar trebui, de asemenea, incluse în lista cecurilor aflate în circulaţie. Dacă un cec a fes t inclus în jurnalul plăţilor, el ar trebui reflectat ca un cec aflat în circulaţie în cazul în care nu a fost achitat înainte de data închiderii bilanţului contabil. în mod asemănător, dacă un cec a fost achitat de bancă înainte de data de închidere a bilanţului contabil, atunci el tui ar trebui reflectat în tabloul de confruntare a soldurilor de disponibilităţi. - Investigarea tuturor cecurilor semnificative incluse în lista cecurilor aflate în circulaţie şi care nu au fost reflectate ca fiind achitate de bancă în extrasul bancar de cezură. Primul pas al investigaţiei constă în a confrunta sumele tuturor elementelor neachitate cu jurnalul plăţilor. Motivul pentru care cecul nu a fost încasat ar trebui discutat cu clientul, iar dacă auditorul este îngrijorat de posibilitatea comiterii unei fraude, ar trebui să se facă o confirmare a soldului datoriei faţă de furnizor, în scopul de a se determina dacă furnizorul a înregistrat primirea plăţii în propriile sale evidenţe contabile. În plus, în penultima zi a auditului ar trebui examinate toate cecurile anulate care pot fi puse la dispoziţia auditorilor. - Compararea depozitelor în tranzit cu extrasul bancar de cezura. Toate încasările care nu au fost depuse la bancă la sfîrşitul anului ar trebui confruntate cu extrasul bancar de cezură, pentru a se asigura că ele au fost depuse cu puţin timp după începutul noului exerciţiu contabil. - Verificarea altor elemente de rectificare din extrasul bancar şi din tabloul de confruntare a soldurilor de disponibilităţi. Aici se încadrează elemente precum: comisioanele bancare, erorile şi corectările bancare, precum şi operaţiunile ne înregistrate, justificate prin note contabile şi debitate sau creditate de către bancă direct în contul bancar Aceste elemente de rectificare ar trebui investigate atent, pentru a se asigura că ele au fost tratate corespunzător de către client.

Tot aici se verifica soldul din Registrul conturilor mijloace băneşti cu soldul indicat in bilanţul contabil. In caz de divergenta se analizează documentele înregistrate in registrele contului 244 ..Alte documente băneşti’’, depistându-se eroarea.

În obligaţia auditorului intra si verificarea altor documente băneşti cum ar fi: foi de odihna, foi de tratament, circulatoare - abonamente, cârduri bancare, hârtii de valoare. Pentru aceasta se verifica soldul din bilanţul contabil cu suma electiva a acestor documente toate aceste documente menţionate se păstrează in safeul întreprinderii (contabilului sef).