Tema 10 Comportamentul neraţional

10.1 Mecanismele comportamentului neraţional10.2 Gloata şi publicul10.3 Panica10.4 Dependenţa

10.1 Mecanismele comportamentului neraţional

Comportamentul neraţional este opus comportamentului raţional. Dacă pentru ultimul sunt caracteristice:

Legătura dintre scopul propus şi interesul raţional; Elaborarea planului de acţiuni, în dependenţă de interese, posibilităţi, riscuri şi costuri; Alegerea posibilităţilor, etc.

Comportamentul neraţional este lipsit de multe din acestea. În baza acestui comportament stau procese psihologice, ce au tangenţe superficiale cu raţionamentele logice. După realizarea acestei acţiuni, persoana revine la un comportament normal, liniştit ţi raţional, care nu poate explica logic acţiunile proprii.

În procesul studierii comportamentului neraţional putem evidenţia următoarele mecanisme:1. imitarea;2. infectarea;3. inducţia.

Imitarea – presupune un comportament al oamenilor, care în situaţii standard reacţionează în mod similar cu ceilalţi reprezentanţi ai societăţii. La baza acestui mecanism stă fenomenul copierii comportamentului uman.

Mecanismul de imitare este foarte atractiv pentru oameni, deoarece gândirea logică şi luarea de decizii proprii este un lucru dificil, inaccesibil multor persoane din lipsă de timp, cunoştinţe sau experienţă. În unele situaţii imitarea este pozitivă, care permite omului de a nu repeta evoluţia umană, prin descoperirea focului, a roţii sau a bicicletei. De aceia consumatorii din diverse cauze ( lene, ne dorinţa de a gândi logic, dorinţa de a nu se evidenţia în societate), recurg la imitare: dacă vecinul a procurat un aparat de un an de zile şi funcţionează, înseamnă că se poate de procurat acest aparat, dacă vecina face fitness’ de ce şi soţia să nu facă acelaşi lucru.

Infectarea – presupune un comportament uman în care persoanele în anumite condiţii preiau dispoziţia sau modul de comportament al altei persoane. Infectarea poate fi individuală şi de grup.

Infectarea individuală este caracteristică pentru peroanele slabe şi indecise, care preiau modul de comportament de la alte persoane din societate.

Infectarea de grup sau reciprocă, are loc între persoanele de acelaşi tip din cadrul societăţii, preluând de la alte persoane din acelaşi grup anumite elemente de dispoziţie sau comportament.

Inducţia – presupune un comportament uman în care persoana este impusă de către altă persoană autoritară să acţioneze în anumit mod. Acest mecanism favorizează percepţia necritică a informaţiilor externe. Cel mai frecvent inducţia poate fi întâlnită în relaţiile dintre: părinte-copil, învăţător-elev, medic-bolnav, etc.

Comportamentul neraţional se manifestă în trei forme: gloata, panica şi dependenţa.

10.2 Gloata şi publicul

Gloata reprezintă un grup de oameni, determinaţi de aceiaşi emoţie, care poate fi atât pozitivă, cât şi negativă. În gloată oamenii trec într-o stare psihologică şi intelectuală diferită calitativ. Aceasta se caracterizează prin următoarele:

gloata este anonimă, în ea se pierd: caracteristicile individuale şi sociale ale omului;

în gloată se intensifică fenomenul de infectare social-psihologică, astfel individul îşi sacrifică interesele personale în favoarea celor de grup;

în gloată se intensifică mecanismul de inducţie din partea liderului şi inducţia mutuală din partea membrilor gloatei.

Formarea gloatei trece prin trei etape:1. Circularea reacţiei. Gloata se formează în rezultatul unor evenimente, care atrag atenţia

omului şi provoacă curiozitatea acestuia. Atras de acest eveniment individul se apropie de alte persoane pentru a obţine informaţii suplimentare. Pe lângă informaţii individul preia emoţiile dominante din grup şi îşi pierde unele caracteristici individuale.

2. Reacţia de circulare. Tensiunea internă a indivizilor, excitaţi de fenomenele petrecute, impune ca aceştia să comunice între ei. Ei discută, transmit informaţii şi bârfe, îşi expun părerile etc. Se intensifică tensiunea individuală şi de grup, apar premize de constituire a gloatei.

3. Formarea gloatei. La această etapă grupul este predispus la acţiuni comune şi imediate, care se realizează o dată cu apariţia liderului. Liderul organizează şi conduce cu gloata.

Gustav Le Bon a menţionat, chiar şi o personalitate puternică nimerind în gloată îşi pierde particularităţile sale şi devine un individ slab, parte componentă a gloatei.

În ultimele decenii rolul gloatei a crescut considerabil, din următoarele considerente:a. A crescut concentraţia populaţiei, mai ales în oraşele mari.b. A crescut riscul expunerii la gloată: la serviciu, în transport, la odihnă, etc.c. A crescut fluxul de informaţii prin utilizarea radioului, presei, televiziunii şi internetului.d. Au crescut posibilităţile de manipulare a populaţiei prin utilizarea tehnologiilor moderne.

Aglomeraţiile de oameni de multe ori capătă anumite trăsături similare cu cele ale gloatei, dar nu se transformă în ultima. În mod neobservat aglomeraţia influenţează comportamentul oamenilor. Aceasta se poate observa de: ziua oraşului, de ziua vinului sau la alte manifestaţii publice.

Publicul reprezintă o gloată risipită în spaţiu şi reprezintă indivizi, care sunt manipulaţi individual la distanţă prin utilizarea canalelor de televiziune, radio, presei şi internetului.

Publicul deţine multe trăsături ale gloatei. Aici lipseşte reacţia de circulare, însă funcţionează mecanismele de inducţie, imitare şi infectare. O deosebită importanţă la formarea publicului are televiziunea.

Televiziunea formează publicul prin impunerea unui mod de comportament utilizînd filmele, concertele, emisiunile şi reclama.

10.3 Panica

Panica – reprezintă o stare de psihoză, de frică, care se răspândeşte rapid între indivizi în urma unui eveniment minor sau de la un motiv neînsemnat. Una din formele de panică este panica de consum.

Panica de consum se caracterizează prin teama indivizilor cu privire la dispariţia anumitor produse în vânzare sau creşterea preţurilor la acestea. În rezultat consumatorii în număr mare se orientează la procurarea acestor produse, creând o stare de agitaţie pe piaţă. După ce de pe raft a dispărut un produs consumatorii se orientează către produsele similare sau complimentare. Are loc reacţia în lanţ, care poate genera o criză pe piaţa bunurilor de consum, sau pe piaţă în ansamblu.

La apariţia panicii favorizează mai mulţi factori:1. Factori social economici: sărăcia, foamea, şomajul, depresiunea economică…2. Factori social psihologici: iritaţia populaţiei, neîncrederea în ziua de mâne, neîncrederea în

liderii politici etc.Panica poate evalua în următoarele etape:

1. Apare în urma unui stimul şocant.2. Induce cataclisme sociale (mitinguri, demonstraţii et.)3. Induce situaţii de nesiguranţă, adică indivizii sunt nevoiţi să interpreteze evenimentele în

baza experienţei personale. Necesitatea interpretării şi acţiunii rapide deseori împiedică luarea deciziilor logice şi prezicerea consecinţelor acţiunilor proprii.

4. Apar primele reacţii: frica se extinde de la o persoană la alta şi se intensifică în societate.

5. Frica duce la diminuarea gradului de încredere a indivizilor privind posibilităţii contracarării colective a situaţiei de criză.

6. Declanşarea panicii, stimulează ca individul să acţioneze în direcţia autosalvării, sau protejării bunurilor proprii.

Panica este un comportament individual şi egocentric orientat spre salvarea individuală. În procesul panicii toţi indivizii acţionează în acelaşi mod şi în aceiaşi direcţie: dacă unul cumpără, atunci toţi cumpără, dacă unul aleargă, atunci toţi aleargă în aceiaşi direcţie. De aceia panica este un fenomen colectiv. Ea are obiectiv salvarea individuală, însă realizarea în grup, duce că indivizii salvându-se, neutralizează acţiunile altor persoane. Astfel deponenţii ce vor să extragă banii de la bancă pot crea panică, în rezultatul căreia pot falimenta banca şi rămâne fără bani.

10.4 Dependenţa

Una din cele mai răspândite forme de comportament neraţional este dependenţa. În practică se poate de a evidenţia următoarele forme de dependenţă:

1. Dependenţa de produse – necesitatea de a consuma anumite produse (droguri, tutun, alcool, cafea, televizor)

2. Dependenţa de oameni – de a fi aproape de o persoană, de a fi evidenţiat de această persoană, de a fi lăudat sau pedepsit de această persoană etc.

3. Dependenţa de acţiuni – de a efectua regulat anumite acţiuni: de a merge la coafor, la cumpărături, etc.

Indiferent de forma de manifestare dependenţa este o boală, caracterizată cu tendinţa către obiectul dorit, lipsa acestuia creează disconfort şi stare de nervozitate.

Omul care a căzut în dependenţă se comportă ca un consumator neraţional. El poate să înţeleagă că acţiunile sale pot fi ridicole în societate, pot fi nocive pentru sănătate sau pot provoca mari cheltuieli bugetului familiei, dar să reziste viciului nu sunt în stare.

Peroanele dependente sun nişte oameni psihologic bolnavi, nerealizaţi în viaţă, care sunt bântuiţi de frică.

Cel mai des sunt supuşi dependenţei: tineretul, şomerii, femeile ce stau acasă şi au grijă de gospodărie şi copii.