TEHNICA DE RELAXARE FIZICA SI MENTALA

Creierul uman este solicitat sa elibereze permanent un procent sporit de creatie. Dar pentru aceasta este necesara o disciplinare maxima a functiilor sale, iar "portile meditatiei", constituie la ora actuala o practica de ale carei rezultate nimeni nu se mai indoieste. Tehnica propusa are simplitatea si naturaletea unui gest, ea este un gest al revenirii la sine, al intoarcerii spre interior, de altfel un gest crucial al fiintei umane. Putem efectua un astfel de gest o data sau de doua ori pe zi, dimineata si seara, acasa, in linistea unei camere, izolati pentru 20 de minute; dar la fel il putem exersa si in metrou, in tramvai, la plimbare, intr-o sala de asteptare etc. Iata in ce consta acest gest:

Stam pe un scaun, un fotoliu sau in oricare alt loc in care ne putem mentine 20 de minute sezand, cu spatele drept si fara tensiune, simetric. In afara unui caz de forta majora, nu vom sta culcati. Mainile ocupa de asemenea pozitia cea mai comoda, eventual lasate sa cada firesc, cu palmele in sus, una peste alta sau cu degetele intrepatrunse. Important este ca mainile sa se atinga - realizand astfel o neutralizare si o inchidere a unor circuite energetice - intr-o pozitie simetrica si fara efort. Picioarele pot fi flectate intr-o pozitie de tip oriental, ceea ce usureaza circulatia, dar cu conditia ca pozitia respectiva sa nu devina incomoda in timpul celor 20 de minute. Lasati pleoapele sa coboare de la sine orientand atentia in interior si conventit cu dvs. insiva ca orice stimul sonor venit din exterior nu este neaparat perturbator. El va perturba doar daca ii rezistam sau nu il analizam lasandu-l sa creeze oscilatii, ganduri. De pilda alarma unei masini declansata undeva in strada poate sa ne aminteasca un lucru neplacut, iar acest gand va genera altul si apoi altul intr-o bucla care poate dura multe minute din cele cateva pe care vrem sa le afectam unui alt lucru. Detaliile expuse pregatesc de fapt mintea. Pentru a directiona mintea "in interior", am ales procesul semiautomat al respiratiei. El va fi vehiculul constiintei noastre spre nivelele profunde. Respiratia trebuie "constientizata" - asupra acestui lucru atrag atentia in mod special. Gasiti punctul de echilibru, asistati si nu interveniti, simtiti si nu reactionati, nu analizati, nu catalogati. Lasati freamatul corpului sa se aseze, sa se "depuna", sa se estompeze si observati. Constientizati aceasta pulsatie multipla a corpului in centrul careia se afla fluxul respiratiei. In acest moment realizati una din marile unificari ale naturii, mai importanta poate decat unificarea electro-slaba, realizata de fizica cuantica: este unificarea constientului cu inconstientul. Aceasta stare nu va dura mult, intrucat dupa putin timp va aparea un gand, va aparea o imagine sau o senzatie va declansa un proces de analiza. Un gand cheama alt gand si asa mai departe... dar, tot ceea ce se intampla cu putin timp inainte la nivelul intregii fiinte cu participarea intregului sistem nervos, se face acum doar la nivelul cortexului, procesul la care participa creierul, orizontal si vertical, prin tendinte de sincronizare a emisferelor intre ele si a zonelor corticale cu cele subcorticale - deci toate acestea sunt acum inlocuite cu activitatea si activarea unui analizor semantic localizat la nivelul cortexului. Ceea ce trebuie sa facem acum, este sa reducem incet, fara efort, atentia spre interior, la constientizarea corpului, la polifonia propriei noastre anestezii, la respiratie. Se va instala o stare de relaxare profunda, al carui principal semn de control va fi o respiratie minima, imperceptibila, efect al metabolismului scazut in mod natural ca efect al relaxarii generale si nu ca urmare a unei constrangeri.

Revenirea se face dupa 15-20 de minute, pe parcursul a 1-2 minute, miscand progresiv mainile, miscand usor capul si deschizand cu lentoare ochii. Tehnica aceasta este accesibila si recomandabila orcarui om, cu exceptia celor care sufera de boli psihice si neurologice grave! Cata vreme nu tradam spiritul acestui gest si respectam unica regula - a readuce mereu mintea la constientizarea corpului, a respiratiei, totul este perfect. Veti remarca mai bine efectele dupa o zi grea de lucru, cand mintea ar putea gasi spontan calea spre aceasta "stare contrarie", dar complementara activitatii fizice si mai ales intelectuale. Ori de cate ori apar ganduri, readucem atentia la respiratie. Constientizarea unui proces semiautomat induce relaxarea prin organizarea si coerenta sistemului nervos. Relaxarea este deci exspresia unei integrari si unificari a etajelor psihosomatice. Cursul interior al atentiei noastre este insa adesea intrerupt de momente si ciclice eliminari de energii reziduale din sistemul nervos "amprente" ale unor tensiuni peste limita de toleranta, fenomene pe care trebuie sa le cunoastem. Trebuie de asemenea sa invatam sa recunoastem si sa ne explicam fenomenele legate de starile profunde ale constiintei deoarece ele sunt tot atatea puncte de control in drumul spre starile superioare de constiinta. Iata mai jos "normele" de control pentru verificarea corectitudini procesului:- Putem considera ca inaintam spre starea de relaxare profunda atunci cand se produc unul sau mai multe din urmatoarele fenomene: incetinirea respiratiei; simtirea unei scheme corporale difuze care depaseste corpul fizic, in special in zona mainilor; nu mai simtim anumite parti ale corpului sau intreg corpul; o senzatie de presiune placuta in zona frontala; acuitate auditiva; senzatia subtila ca stimulii sonori ocazionali veniti din exterior ne sunt interiori; senzatia ca respiratia aproape se suspenda, ca nu mai discernem intre inspir si expir, datorita minimei lor amplitudini; disparitia obiectului constiintei, deci a dualitatii subiect-obiect si in final trairea pentru cateva clipe a tintei demersului nostru, starea de constiinta pura care este o stare de acuitate perfecta, de prezenta unica, o stare de a fi pur si simplu fara inhibitie, fara motiv, fara obiect, subiectivitate pura, esenta a obiectivitatii. Excitatia scazuta va declansa acum un ciclu de eliminare a tensiunilor neuropsihice. Prin relaxare, somn, vis etc. se produc fenomene de eliberare a unor tensiuni nespecifice. Iata urmatoarele fenomene care apar in urma procesului de eliminare a tensiunilor acumulate: aparitia gandurilor, emotiilor si a senzatiilor, dintre care unele chiar bizare sau asemanatoare visului; zvacniri usoare, tresariri, furnicaturi, mancarimi, amorteli, crispari, mici spasme, presiuni, ticuri, excitatie, contractii nervoase, caldura, etc. Fireste, acestea nu apar toate la acelasi individ si oricum nu toate deodata.