Ajunse la un anumit stadiu de dezvoltare, relatiile economice, politice, de familie etc., determina substanta din care se constituie normele juridice, acestea fiind inserate in ordinea de drept prin intermediul tehnicii juridice normative. In acest fel, normele juridice reflecta realitatea social-istorica, neavand o existenta apriorica acesteia. Fiind un produs istoric, trebuie admis faptul ca, la un moment dat, si reglementarile juridice pot fi depasite de evolutia unor fenomene sociale.Acest aspect a fost subliniat in literatura de specialitate prin precizarea necesitatii interventiei legislative, si anume: fie reglementarile in vigoare nu mai sunt compatibile cu cerintele actuale sau de perspectiva; fie prezenta unor norme juridice este reclamata de existenta unui gol legislativ in anumite domenii ale relatiilor sociale.Elaborarea actelor normative este un demers subordonat unor comandamente ale constiintei si ratiunii factorilor care creeaza norma juridica si unor reguli specifice de modelare a lor, demers care pentru a asigura un echilibru intre reflectarea realitatii si reglementarea realitatii trebuie sa se bazeze cel putin pe doua conditii esentiale, si anume: pe de o parte, cunoasterea realitatii si a necesitatilor sociale supuse normarii, cunoastere intemeiata pe datele furnizate de diferite stiinte, in special de stiintele juridice; pe de alta parte, se impune aplicarea adecvata a normelor de tehnica legislativa[1].

Fara a fi diminuate importanta si rolul activitatii de elaborare a normelor juridice, pentru modelarea continutului regulilor de drept si pentru exprimarea lor intr-o forma specifica, sunt utilizate mai multe notiuni, cu un inteles mai larg sau mai restrans: tehnica normativa, tehnica legislativa, tehnica juridica normativa, legistica formala.

Intrucat insusi legiuitorul foloseste denumirea de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in cele ce urmeaza o vom utiliza si noi. Cu toate acestea, o asemenea denumire, daca nu i se precizeaza corect continutul, poate duce la confuzii, intrucat poate avea o dubla semnificatie.

Unii autori, cand se refera in sens restrans la aceasta notiune, in alternanta cu aceea de legiferare, vizeaza procesul de elaborare sau creare a legilor ca actul juridic normativ cu cea mai mare forta juridica in ierarhia izvoarelor formale ale dreptului, deci activitatea de legiferare a puterii legislative in stat. In cadrul acestui proces, legea asigura reglementarea relatiilor esentiale pentru buna functionare a mecanismului social.

Consideram ca ar trebui sa facem o distinctie, pe de o parte, intre intelesul pe care Constitutia il confera legiferarii, si anume etapele modelarii actului normativ, respectiv: initiativa, elaborarea, dezbaterea, adoptarea, promulgarea etc., legilor si hotararilor privind regulamentele Camerelor Parlamentului, si, pe de alta parte, intelesul activitatii de legiferare stabilit in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, cand in categoria de lege este considerat orice act normativ, in intelesul larg de izvor formal de drept pozitiv.

Pentru clarificarea problemei, trebuie pornit de la intelesul si scopul pe care insusi legiuitorul roman le-a stabilit referindu-se la activitatea de legiferare si la tehnica legislativa in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata.

Potrivit Legii nr. 24/2000 activitatea de legiferare reprezinta principala modalitate de implementare a politicilor publice, asigurand instrumentele necesare pentru punerea in aplicare a solutiilor de dezvoltare economica si sociala, precum si pentru exercitarea autoritatii publice. Prin respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc, se realizeaza reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative. Potrivit Legii nr. 24/2000, activitatea de legiferare are in vedere sensul generic al legii, avandu-se in vedere toate categoriile de acte normative (incluzand legile, si nelimitandu-se doar la acestea), care se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, cu dispozitiile Legii nr. 24/2000 si cu principiile ordinii de drept.

Astfel, notiunea de legiferare poate avea un inteles restrans (cand este vorba de legile adoptate de Parlament) sau unul larg (cand este vorba de toate categoriile de acte juridice normative, indiferent de organul abilitat sa le adopte/emita etc.), asadar in functie de categoria de acte normative si organe abilitate sa le elaboreze. Legiferarea constituie un fenomen juridic ce se deosebeste atat de relatia juridica, cat si de dreptul pozitiv.

Referindu-se la tehnica legislativa, legiuitorul roman precizeaza ca aceasta asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ, prin intermediul normelor de tehnica legislativa fiind definite: partile constitutive, structura, forma si modul de sistematizare a continutului unui act normativ; procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea si republicarea actelor normative, la care se adauga si limbajul si stilul actului normativ.

Reproducem una dintre definitiile formulate in doctrina pentru tehnica legislativa: este alcatuita dintr-un complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare continutului (substantei) reglementarilor juridice[2].

II. Principiile tehnicii de elaborare a actelor normative

A. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice implica din partea legiuitorului cunoasterea stiintifica a realitatilor, necesitatilor si implicatiilor normarii juridice[3]. Fundamentarea noii reglementari trebuie sa aiba ca punct de pornire dezideratele sociale prezente si de perspectiva, luand in calcul si insuficientele legislatiei in vigoare.

B. Principiul respectarii unitatii de sistem a dreptului si principiul suprematiei legii.

Principiul respectarii unitatii de sistem a dreptului inseamna sa se aiba in vedere cerinta ca noul act normativ sa se integreze organic in sistemul dreptului respectiv, ceea ce presupune ocuparea unui loc si rol determinant in angrenajul sistemului legislativ pentru a avea eficienta si finalitate[4].

Potrivit principiului suprematiei legii, legea, ca act juridic al Parlamentului, se bucura de o forta juridica suprema in ierarhia izvoarelor de drept, iar in cadrul acestora Constitutia, ca lege fundamentala, ocupa locul cel mai inalt in aceasta ierarhie[5].

C. Principiul accesibilitatatii si al economiei de mijloace in elaborarea normativa[6].

Principiul accesibilitatatii actelor normative se refera la asigurarea unei receptari usoare a actului normativ de catre cei carora li se adreseaza. Pentru a fi respectate, normele juridice trebuie intelese. Potrivit legii[7], redactarea actului normativ este subordonata dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii acestuia.

D. Principiul asigurarii unui raport intre dinamica si statica dreptului[8]. Sistemul dreptului este un sistem deschis si, ca orice sistem, are si capacitatea de autoreglare care se realizeaza prin existenta unui echilibru dinamic intre tendintele de conservare a valorilor permanente ale dreptului si de schimbare ale elementelor determinate de cerintele noi ale vietii sociale. Astfel, normele de drept nu sunt imuabile, ele pot fi modificate sau inlocuite (abrogate).

III. Etapele tehnicii de elaborare a actelor normative

a) initierea actelor normative. Proiectele de legi se elaboreaza ca urmare a exercitarii dreptului de initiativa legislativa, potrivit Constitutiei[9]. Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaboreaza de autoritatile competente sa le initieze, potrivit legii.

Proiectele de acte normative trebuie sa fie insotite de documente de motivare care poarta denumiri diferite, in functie de categoria de acte normative pe care le insotesc, astfel:

- expuneri de motive - in cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative;

- note de fundamentare in cazul ordonantelor si al hotararilor Guvernului;

- referate de aprobare pentru celelalte acte normative;

- studii de impact in cazul proiectelor de legi de importanta si complexitate deosebita.

b) dezbaterea proiectelor de acte normative se realizeaza in formele prevazute de Constitutie[10] si de Regulamentele Camerelor Parlamentului pentru legi, sau in formele prevazute in hotarari ale Guvernului pentru celelalte categorii de acte normative.

c) adoptarea proiectului de act normativ are loc in mod diferit, dupa anumite proceduri, dupa cum este vorba despre o lege, o hotarare de Guvern, o ordonanta a Guvernului, un ordin al unui ministru.

Promulgarea este specifica doar legii ii apartine Presedintelui Romaniei.

d) realizarea publicitatii oficiale. In vederea intrarii lor in vigoare, legile, hotararile Guvernului, ordonantele si ordonantele de urgenta ale Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

IV. Partile constitutive ale actelor normative

a) titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, in functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic;

b) formula introductiva indica temeiul constitutional sau legal al reglementarii[11] si consta

intr-o propozitie care cuprinde denumirea autoritatii emitente si exprimarea hotararii de luare a deciziei privind emiterea sau adoptarea actului normativ respective;

c) preambulul actului normativ enunta scopul si, dupa caz, motivarea reglementarii;

------------------------------------

Exemplu:

Titlu: Ordonanta de urgenta nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului

Avand in vedere necesitatea indeplinirii angajamentelor asumate de tara noastra in procesul de integrare europeana, este imperios necesara adoptarea, in regim de urgenta, a prezentului act normativ, in baza caruia sa poata fi adoptata legislatia subsecventa in domeniul protectiei mediului si

Tinand cont de necesitatea crearii cadrului unitar prin care se statueaza principiile care guverneaza intreaga activitate de protectie a mediului si care traseaza directiile de reglementare a activitatilor economice in vederea atingerii obiectivelor dezvoltarii durabile, elemente care vizeaza interesul public si care constituie situatii de urgenta extraordinare.

Formula introductiva: In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta:

--------------------------------------

d) partea dizpozitiva a actului normativ reprezinta continutul propriu-zis al reglementarii

si cuprinde totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale supuse reglementarii.

e) mentiunea privind transpunerea normelor comunitare se face dupa partea dispozitiva a actelor normative si cuprinde elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat, astfel: Prezenta/prezentul (tipul actului normativ) transpune Directiva nr. / privind , pubicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. ../

f) atestarea autenticitatii actului normativ se realizeaza prin semnarea actului normativ respectiv de reprezentatul legal al emitentului, se dateaza si se numeroteaza.

V. Structura interna si sistematizarea actelor normative

Articolul este elemental structural de baza al partii dispozitive. De regula, articolul cuprinde o singura dispozitie normativa aplicabila unei situatii date. In textul legii, articolul este exprimat prin abrevierea art. Articolele se numeroteaza de la inceputul pana la sfarsitul actului normativ, in continuare, cu cifre arabe. Cand actul normative cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin Articol unic.

Alineatul este o subdiviziune a articolului si este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care este reglementata o ipoteza juridica specifica ansamblului articolului. Se folosesc alineate distincte, asigurandu-se articolului o succesiune logica a ideilor si o coerenta a reglementarii atunci cand din dispozitia normativa primara a unui articol decurg mai multe ipoteze juridice. Cand un articol are doua sau mai multe alineate, acestea se numeroteaza cu cifre arabe cuprinse in paranteza. Cand se face referire la alineatele dintr-un act normative, sunt utilizate prescurtarile al. sau alin.

Enumerarile in text se identifica prin utilizarea literelor alfabetului romanesc, nu prin liniute ori alte semen grafice.

Sistematizarea continutului actului normativ se realizeaza prin respectarea unei ordini de prezentare a ideilor, prin dispozitii generale, de fond, tranzitorii si finale, cum am precizat anterior.

Numerotarea si denumirea diferitelor grupari de articole. Capitolele, titlurile, partile si cartile se numeroteaza cu cifre romane, in succesiunea pe care o au in structura din care fac parte. Sectiunile si praragrafele se numeroteaza cu cifre arabe. Titlurile, capitolele si sectiunile se denumesc prin exprimarea sintetica a reglementarilor pe care le cuprind.

Anexele se pot folosi la redactarea textului unui proiect de act normativ, ca parti componente ale acestuia.

Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt codificarea si incorporarea. Codificarea este o forma superioara de sistematizare. Incorporarea reprezinta o forma inferioara de sistematizare, prin simpla alaturare a textelor unor acte normative intr-o structura omogena, prezentata sub forma de codex, care sa inlesneasca cunoasterea si aplicarea lor.

VI. Limbaj si stil in elaborarea actelor normative.

Stilul legislativ se refera la ansamblu de caracteristici al formei textelor legislative. El este cel care da expresie claritatii, conciziei, sobrietatii, simplitatii si preciziei, cu toate ca difera de la o ramura de drept la alta, de la un sistem de drept la altul. Stilul legislativ difera si de stilul judiciar[12].

Toate tipurile de acte normative se redacteaza in forma prescriptiva proprie normelor juridice. Redactarea se subordoneaza dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii acestuia. Tipul de dispozitie (imperative, permisive etc.) prin care legiuitorul a ales sa reglementeze anumite raporturi sociale trebuie sa rezulte expres din redactarea normelor juridice. Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce.

Trebuie avuta in vedere coerenta ideilor, in functie de conexiunile si de raportul firesc dintre ele, ca si utilizarii unui anumit limbaj si stil juridic specific normativ, concis, clar, sobru si precis, respectandu-se cu rigurozitate regulile gramaticale si cele de ortografie. In limbajul normativ aceleasi notiuni se exprima prin aceiasi termeni

La redactarea textelor se folosesc cuvinte in intelesul lor curent din limba romana moderna, evitandu-se folosirea regionalismelor. Daca o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea intelesuri diferite, pentru evitarea oricaror confuzii, semnificatia acestui termen in context este stabilita in insusi actul normativ care il instituie, fie la inceputul actului normativ, in cadrul dispozitiilor cu caracter general, fie intr-o anexa destinata lexicului respectiv. Semnificatia stabilita in acest fel pentru unii termeni devine obligatorie pentru toate actele normative din aceeasi materie.

Cu mici exceptii, este interzisa folosirea neologismelor atunci cand in limba romana exista un sinonim de larga raspandire.

Concluzii

Normele juridice reflecta realitatea social-istorica, neavand o existenta apriorica acesteia. Fiind un produs istoric, trebuie admis faptul ca, la un moment dat, si reglementarile juridice pot fi depasite de evolutia unor fenomene sociale, fiind astfel justificata interventia legislativa.

Elaborarea actelor normative este un demers subordonat unor comandamente ale constiintei si ratiunii factorilor care creeaza norma juridica si unor reguli specifice de modelare a lor, demers care pentru a asigura un echilibru intre reflectarea realitatii si reglementarea realitatii trebuie sa se bazeze cel putin pe doua conditii esentiale, si anume: pe de o parte, cunoasterea realitatii si a necesitatilor sociale supuse normarii, cunoastere intemeiata pe datele furnizate de diferite stiinte, in special de stiintele juridice; pe de alta parte, se impune aplicarea adecvata a normelor de tehnica legislativa.

Intrebari de control

Ce intelegeti prin notiunea de tehnica legislativa?

Care sunt principiile care stau la baza elaborarii normelor juridice (a actelor normative)?

Explicati partile constitutive ale unui act normativ.

Care sunt exigentele limbajului si stilului in elaborarea unui text normativ?

Teme de reflectie

Pe baza cunostintelor juridice pe care le-ati dobandit, incercati sa redactati un act normativ prin care ati dori sa reglementati juridic o relatie sociala.

SIBIU 2015Nu este cu putin ca cel care a clcat, pe ascuns, convenia reciproc de a nu vtma i a nu fi vtmat s cread c va rmne nedescoperit, chiar dac a scpat de mii de ori pn n prezent, cci, pn la sfritul vieii, el nu-i sigur c nu va fi descoperit. EPICUR, filozof grec

Vnzarea este o aciune cotidian. Fiecare dintre noi putem juca att rolul cumprtorului, ct i cel al vnztorului, n funcie de necesitile pe care le avem. Ulterior ncheierii unui contract de vnzare, relaia vnztor-cumprtor continu s existe chiar i dup ce vnzarea s-a ncheiat, bunul fiind predat i preul pltit. Chiar dac bunul a fost predat, vnztorul are obligaia de a-l garanta pe cumprtor c bunul vndut de el nu este de o calitate inferioar celei prezentate nainte de ncheierea contractului. nsui legiuitorul stabilete acest lucru, instituind n noul Cod civil c odat cu ncheierea vnzrii, n sarcina vnztorului se nate o obligaie de garanie.Asupra cror aspecte concrete poart ns aceast garanie? Obligaia de garanie a vnztorului mbrac, potrivit noului Cod civi, trei forme: garania contra eviciunii, garania contra viciilor ascunse i garania pentru bun funcionare.Prin eviciune se nelege deposedarea de un lucru obinut legal ca urmare a pronunrii unei sentine sau a exercitrii de ctre altcineva a dreptului su n privina aceluiai lucru.Conform art. 1695 NCC, n materia vnzrii, garania contra eviciunii este menit sa-i asigure cumprtorului stpnirea linitit a bunului. Altfel spus, vnztorul trebuie s vegheze asupra stpnirii nestingerite a bunului pe care l-a vndut i s mpiedice orice aciune prin care altcineva ncearc deposedarea cumprtorului. Aceast prevedere legal este instituit, deci, n favoarea cumprtorului.Vnztorul este de drept obligat s l garanteze pe cumprtor mpotriva eviciunii, care l-ar mpiedica total sau parial pe acesta din urm s-i stpneasc bunul. Prin urmare, odat cu transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului vndut, vnztorul trebuie s garanteze i stpnirea nestingherit a lucrului. Chiar dac vnztorul nu l-ar asigura expres pe cumprtor de acest lucru, el este oricum obligat de lege s adopte o astfel de conduit. Art. 1695 alin. 2 NCC stabilete c: garania este datorat mpotriva eviciunii ce rezult din preteniile unui ter numai dac acestea sunt ntemeiate pe un drept nscut anterior datei vnzrii i care nu a fost aduse la cunotina cumprtorului pn la acea dat.De exemplu: X., ter fa de contractul de vnzare ncheiat ntre R. (vnztor) i P. (cumprtor), susine c bunul vndut de R. lui P. i aparine lui. Dac preteniile lui X. sunt ntemeiate pe un drept nscut anterior vnzrii iar R. nu i-a adus la cunotin lui P. despre acest drept, R. nu poate s se sustrag de la a da socoteal i s spun c nu mai are nici un fel de obligaie.Aa cum am mai specificat, eviciunea poate fi total sau parial.n cazul n care eviciunea este total, vnztorul are obligaia s restituie preul n ntregime i s napoieze cumprtorului valoarea fructelor pe care acesta a fost obligat s le restituie terului evingtor. De asemenea, cumprtorul are dreptul s cear restituirea cheltuielilor de judecat i daune-interese.Totodat, conform art. 1702 alin. 2 NCC, vnztorul este obligat s ramburseze cumprtorului sau s fac s i se ramburseze de ctre acela care evinge toate cheltuielile necesare i utile pentru lucrrile efectuate n legtur cu bunul vndut.De exemplu: R. i-a vndut lui P. un imobil compus din 4 camere. n scurt timp P. (cumprtorul) a efectuat un mprumut bancar i pentru a achita rata lunar a ncheiat un contrat de nchiriere cu privire la o camer din imobil. La momentul ncheierii contractului de vnzare dintre R. i P., vnztorul R. nu l-a ntiinat pe P. despre un drept de uzufruct pe care l avea X asupra imobilului. Dup 7 luni, P. este evins de X. fiind nevoit s restituie i chiria pe care a primit-o n tot acest timp de la chiriaul su. n acest caz, avnd de partea sa dreptul de a fi garantat contra eviciunii de ctre vnztorul imobilului, P. are dreptul s cear de la vnztor: preul casei n ntregime, valoarea chiriei pe cele 7 luni, cheltuieli de judecat, daune-interese, cheltuielile ncheierii i executrii contractului efectuate de el n calitate de cumprtor i pierderilesuferite i ctigurile nerealizate din cauza eviciunii.n temeiul art. 1700 NCC, cumprtorul poate cere rezoluiunea vnzrii dac a fost evins de o parte a bunului suficient de nsemnat nct, dac ar fi cunoscut eviciunea, el nu ar mai fi ncheiat contractul. Cumprtorul are ns posibilitatea de a cere i meninerea vnzrii, cu primirea de despgubiri.De exemplu: R. cumpr un teren de la P., pe care l mparte n aa fel nct s poat cultiva trei tipuri de legume, cultivarea legumelor fiind chiar scopul cumprrii terenului. El este evins de o parte din teren de terul F. rmnndu-i loc doar pentru cultivarea unui singur tip de legume. Dac R. ar fi cunoscut eviciunea el nu ar mai fi cumprat terenul. Prin urmare, avnd de partea sa dreptul de a fi garantat contra eviciunii de ctre vnztorul imobilului, el poate cere rezoluiunea vnzrii. Dimpotriv, dac R. este evins doar de o treime din teren i consider c acest lucru nu l mpiedic s-i desfoare activitatea, el poate cere meninerea vnzrii, cu acordarea de despgubiri.Din punct de vedere procesual, atunci cnd cumprtorul este chemat n judecat de ctre un ter care pretinde c are drepturi asupra lucrului cumprat, el trebuie s l cheme n cauz pe vnztor (chemarea n garanie). Dac nu face acest lucru, fiind condamnat printr-o hotrre cu putere de lucru judecat, el poate pierde dreptul de a fi garantat contra eviciunii, dac vnztorul dovedete c existau suficiente motive pentru a se respinge cererea de chemare n judecat. Sarcina probei revine vnztorului, care poate invoca uzucapiunea, posesia de bun-credin etc.Cu alte cuvinte, cumprtorul trebuie s cear ajutorul vnztorului, s i permit s-l garanteze i s lupte mpreun mpotriva preteniilor terului. n caz contrar, el poate pierde dreptul de a fi garantat contra eviciunii.Garania este datorat mpotriva eviciunii ce provine din fapte imputabile vnztorului, chiar dac acestea s-au ivit ulterior vnzrii, ntruct cel care este obligat s garanteze contra eviciunii nu poate s eving. Chiar dac prile au convenit ca vnztorul s nu datoreze nici un fel garanie, el rspunde totui de eviciunea cauzat ulterior vnzrii prin faptul su personal ori de cea provenit din alte cauze pe care, cunocndu-le n momentul vnzrii, le-a ascuns cumprtorului. Orice clauz contrar este considerat nescris.Pe lng garantarea contra eviciunii, vnztorul are obligaia de a garanta cumprtorul c bunul vndut nu are vicii ascunse. El va rspunde pentru viciile lucrului vndut dac sunt ndeplinite urmtoarele condiii: viciul s fie ascuns, viciul s existe la data predrii bunului i viciul s prezinte o anumit gravitate.Ct de ascuns trebuie s fie viciul? Art. 1707 alin. 2 NCC arat c, este ascuns acel viciu care, la data predrii, nu putea fi descoperit, fr asisten de specialitate, de ctre un cumprtor prudent i diligent. Prin urmare, n practica judectoreasc, posibilitatea cumprtorului de a lua la cunotin despre viciul lucrului se apreciaz in abstracto, avndu-se n vedere un cumprtor prudent i diligent.Cumprtorul are obligaia de a verifica bunul nainte de a-l cumpra. Pentru a se prevala de aceste dispoziii el trebuie s demonstreze c viciul era ascuns astfel nct el nu ar fi putut iei la iveal n urma unei cercetri atente. Cumprtorul nu poate invoca faptul c bunul are vicii ascunse, n cazul n care vnztorul sau un expert i-a atras atenia asupra viciilor ascunse ale lucrului, informndu-l.n jurisprudena francez exist o prezumie de cunoatere a viciilor de ctre cumprtorul profesionist (lacheteur professionnel). Condiia acestuia este mai sever dect cea a cumprtorului ocazional, cel puin dac are aceeai specalizare ca i vnztorul: el este considerat a cunoate viciile lucrului pe care l cumpr.Ct de grav trebuie s fie viciul ascuns? Potrivit art. 1707 alin. 1 NCC, vnztorul garanteaz cumprtorul contra oricror vicii ascunse care fac bunul vndut impropriu ntrebuinrii la care este destinat sau care i micoreaz n asemenea msur ntrebuinarea sau valoarea nct, dac le-ar fi cunoscut, cumprtorul nu ar fi cumprat sau ar fi dat un pre mai mic.Viciile ascunse ale lucrului nu se confund cu nerespectarea calitii lucrului. n cazul viciilor ascunse, cumprtorul primete lucrul pe care l-a dorit, dar el este afectat de anumite vicii, pe cnd n cazul nerespectrii calitii, vnztorul pred alt obiect.De exemplu: P. cumpr de la R. 50 de scnduri din lemn de fag, urmnd ca predarea lor s aib loc la o dat ulterioar. La data primirii lor, ns, cumprtorul n loc s primeasc scnduri din lemn de fag primete scnduri din stejar. n acest caz, vnztorul va rspunde, dar nu pentru viciile ascunse ale lucrului, ci pentru nerespectarea obligaiei de predare.Poate fi nlturat garania contra viciilor bunului vndut? Art. 1708 NCC arat c: dac prile nu au convenit altfel, vnztorul este obligat s garanteze contra viciilor ascunse, chiar i atunci cnd nu le-a cunoscut. Clauza care nltur sau limiteaz rspunderea pentru vicii este nul n privina viciilor pe care vnztorul le-a cunoscut ori trebuia s le cunoasc la data ncheierii contractului. Dac toate condiiile sunt ndeplinite, cumprtorul poate s aleag ntre dou aciuni: aciunea redhibitorie - prin care s solicite rezoluiunea contractului i ca efect al rezoluiunii repunerea prilor n situaia anterioar ncheierii contractului; aciunea estimatorie - prin care s solicite o reducere a preului, proporional cu paguba produs prin apariia viciului.Pe lng aceste dou aciuni, potrivit art. 1710 NCC, cumprtorul mai poate s obin, dup caz: nlturarea viciilor de ctre vnztor pe cheltuiala lui sau nlocuirea bunului vndut cu un bun de acelai fel, ns lipsit de vicii.n acelai timp, instana, la cererea vnztorului, innd seama de gravitatea viciilor i de scopul pentru care contractul a fost ncheiat precum i de alte mprejurri poate s dispun o alt msur dect cea solicitat de cumprtor.O prevedere de o importan sporit o constituie cea de la art. 1709 NCC, potrivit creia: cumprtorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat s le aduc la cunotina vnztorului ntr-un termen rezonabil, sub sanciunea decderii din dreptul de a cere rezoluiunea vnzrii. n practic, n legtur cu aceast chestiune, s-ar putea ivi urmtoarea ntrebare: ce a vrut s spun legiuitorul prin termen rezonabil? n termini uzuali, rspunul ar putea fi: cu ct mai repede cu att mai bine.n cazul n care cumprtorul este profesionist iar bunul vndut este mobil corporal, termenul pentru denunarea viciilor este de doua zile lucrtoare. n situaia n care viciul apare n mod gradual, termenul pentru denunarea viciilor ncepe s curg din ziua n care cumprtorul i d seama de gravitatea i ntinderea viciului.Lund n considerare condiiile actuale, noul Cod civil a introdus n art. 1716-1718, cu titlu de noutate: garania pentru buna funcionare. Potrivit art. 1716 alin.1, n afar de garania contra viciilor ascunse, vnztorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcionare a bunului vndut este obligat, n cazul oricrei defeciuni ivite nuntrul termenului de garanie, s repare bunul pe cheltuiala sa. Dac reparaia este imposibil sau dac durata acesteia depete timpul stabilit prin contract sau prin legea special, vnztorul este obligat s nlocuiasc bunul vndut []. Dac vnztorul nu nlocuiete bunul ntr-un termen rezonabil, dup mprejurri, el este obligat, la cererea cumprtorului, s i restituie preul primit n schimbul napoierii bunului. Noul legiuitor a extins obligaia de garanie a vnztorului n privina tuturor defectelor lucrului vndut, inclusiv cu privire la funcionarea defectuoas, starea precar, imposibilitatea folosirii lucrului potrivit destinaiei. Singura condiie legal este ca viciul s mpiedice utilizarea lucrului, neavnd relevan dac defectul este important sau secundar, ori lucrul este uor de reparat.De exemplu: la cumprarea unui aparat electrocanic, vnztorul ofer garania funcionrii pentru o perioad de 3 ani i se oblig prin contract s-l repare n maxim 15 zile dac apar defeciuni neimputabile cumprtorului. n cazul n care dup 2 ani aparatul se stric i cumprtorul revine pentru a-i fi reparat obiectul, vnztorul trebuie s-l repare pe cheltuiala sa i s-l restituie cumprtorului. Dac reparaia este imposibil sau dac durata acesteia depete termenul de 15 zile stipulat n contract, vnztorul este obligat s nlocuiasc bunul vndut.Aa cum am artat i n exemplul de mai sus, garania nu va fi datorat dac vnztorul dovedete c defeciunea s-a produs din pricina modului nepotrivit n care cumprtorul a folosit sau a pstrat bunul. Deci, dac defeciunea este consecina ntrebuinrii necorespunztoare, garania nu va opera.Sub sanciunea decderii din dreptul de garanie, cumprtorul trebuie s comunice defeciunea nainte de mplinirea termenului de garanie, aa cum arat art. 1718 NCC. De exemplu: pstrnd ipoteza din spea de mai sus, dac cumprtorul solicit repararea bunului dup 3 ani i 4 luni, dei defeciunea s-a produs n urm cu 1 an, el va fi deczut din dreptul su. Concluzionnd, vnztorul are obligaia de a garanta pe cumprtor c bunul vndut nu este de o calitate inferioar celei prezentate nainte de ncheierea contractului, n caz contrar cumprtorul putndu-se adresa instanei, pentru dispunerea unei msuri potrivite. Iar judectorul, odat sesizat, trebuie s depun toat diligena pentru repararea pagubei ntruct este de datoria unui judector s aib grij ca s nu existe nici un ru fr remediu (George Bernard Shaw, 1856-1950).BIBLIOGRAFIELucrri consultate: Baias Fl. A., E Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2012 Belu Magdo Mona-Lissa, Contractul de vnzare n Noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2014 Crpenaru S. R., Tratat de drept comercial romn. ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2011 Malaurie Ph., L. Ayns, P.Y. Gautier, Drept civil: Contractele speciale, Ed. Wolters Kluwer, Bucureti, 2009 Mangu Codrua Elena, Riscul n principalele contracte civile potrivit noului Cod civil. Contractul de vnzare-cumparare; contractul de locaiune; contractul de arendare; contractul de antrepriz, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2013 Moiu Florin, Contractele speciale, Ediia a V-a revzut i adugit, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2014 Stnciulescu Liviu, Curs de drept civil. Contracte, Ed. Hamangiu, Bucureti, 2014 Turcu Ion, Vnzarea n Noul Cod civil, Ed. C.H.Beck, Bucureti, 2012 Uliescu Marilena, Noul Cod civil. Studii i comentarii, Volumul III, Partea a II-a. Cartea a V-a (art. 1650-2499). Contracte speciale. Garanii, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2015Alte surse: Prelegerea Prof. univ. dr. Boroi Gabriel, pe tema Contractele civile speciale, susinut n data de 15.09.2011 n cadrul Institutului Naional al Magistraturii, disponibil pe www.inm-lex.ro/NCC/