În drum spre şcoală, Ana a început să se simtă rău. O durea capul şi îi curgea nasul. Când a ajuns în clasă, s-a aşezat lângă Natalia. Curând şi-a dat seama că nici ea nu se simţea bine.

Te simţi bine, Natalia?

Nu prea, dar mama mi-a zis că trebuie să vin la şcoală.

*tuşeşte*Şi a mea la fel. Dar eu nu tuşesc. Ştii, ar trebui să îţi acoperi gura când tuşeşti.

La prânz, Ana şi Natalia merg la toaletă. Nataliei îi era foame şi se grăbea să ia masa.

Vino, Ana, mi-e foame!

Aşteaptă, trebuie să mă spăl pe mâini.

Nu are rost. Eu nu mă spăl niciodată şi nu mi

s-a întâmplat nimic.

În timpul mesei, Ana vorbeşte cu prietenul ei Horea despre durerea ei de cap şi despre faptul că îi curge nasul.

Mă doare rău şi cred că o să încep să tuşesc.

Nu ai acasă antibiotice pe care să le poţi lua?

E o idee bună. Mai avem câteva de când a avut sora mea otită. O să o întreb pe

mama.

Haide, să o chemăm pe doamna Marin.

Vai, dragul meu! Lasă-mă să vad. Nu e chiar

atât de rău. Trebuie doar să bandajăm

Auuuu, genunchiul meu sângerează!

După ce iau masa, copii ies afară la joacă. Horea cade şi îşi juleşte genunchiul foarte tare.

Du-te acasă şi odihneşte-te în pat, ia calmante pentru durerea de cap

dacă ai nevoie.

Dar e bolnavă, trebuie să-i daţi nişte antibiotice.

Îmi pare rău, dar nu e nevoie.

Când Ana a ajuns acasă, mama ei a dus-o la medic. Acesta i-a spus că este foarte răcită.

Ai lipsit azi dei la şcoală, nu te simţi bine?

Nu, a început să mă doară foarte tare genunchiul şi mama m-a dus la

medic. Mi a spus că julitura s-a ‑infectat.

Ţi-a dat analgezice?

Nu, mi-a dat antibiotice pentru a trata infecţia şi mi a spus să le iau ‑

până se termină.

A doua zi Horea nu a venit la şcoală, aşa că Ana a trecut pe la el în drum spre casă.