Te port în mine…9:34, vineri, 30 octombrie, 2015 | Cuvinte-cheie: dragoste, iubirea aproapelui, poezie, Te port în mine, Teofil Pârâian

Zorica Laţcu a scris o poezie, Te port în mine, pe care unii o socotesc o poezie de dragoste. Nu ştiu dacă e de dragoste, oricum e o pozie din care învăţăm ceva ce n-am învăţat de la nimeni.

Nicăieri n-am găsit ideea aceasta, că atunci când iubeşti pe cineva îl porţi în tine, îl transferi cumva din afară înlăuntru. Nu-i destul să-ţi fie simpatic cineva, nu-i destul să-l poţi îmbrăţişa, ci trebuie să-l ai în conştiinţa ta, în componenţa ta. Asta înseamnă iubirea adevărată.

Te port în mine (de Zorica Laţcu)

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,Te port in trup, in sanii albi si grei,

Cum poarta rodia samanta ei.Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.

Si port la gat, nepretuit sirag,Stransoarea cald-a bratului tau drag.Te port in mine tainic, ca pe-un vis,In cer inalt de noapte te-am inchis.

Te port, lumina rumena de zori,Cum poarta florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.O poama aurita de smochin,

Te port in brate, horbote subtiri,Manunchi legat cu grija, fir cu fir.Cum poarta floarea rodul de cais,

Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Din Arhim. Teofil Părăian, Bucuriile credinței, Editura Mitropoliei Olteniei, p. 252