ţăranului SUTRELE Iancu Arsene ţăranului Iancu Arsene Ion ... · PDF fileUneltele...

ţăranuluiIancu Arsene

Ion

Gheo

rghe

*Su

trel

e ţă

ranu

lui

Ianc

u Ar

sene

Editura RAFET – 2010ISBN 978-973-146-079-6

IonGheor

ghe SUTRELE

Ion Gheorghe – Sutrele ţăranului Iancu Arsene

� Volum apărut în cadrul Proiectului „Scriitori buzoieni pentru literatura română“, sub egida Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană“

Chiar dacă scrisă într-o perioadă când ar fi fost imposibil demultiplicat tipografic, mai ales după furtunile ideologice stârnite

deja de autor cu celelalte apariţii editoriale, această carte nu este,totuşi, una de sertar. Nu a apărut până acum din multiple,

obiective şi de foarte multe ori subiective motive, însă ea a existat, a circulat şi a fost comentată inclusiv în cercuri literare deprestigiu, majoritatea lectorilor socotind-o, uneori încă în şoaptă,deoarece continuă să incomodeze cultural, partea nevăzută şi de

fapt cea mai înspăimântătoare a aisbergului numit altădată„Elegii politice“. Din fericire, în comparaţie cu cărţile de bucate

de doi bani care reprezintă în toate regimurilepolitice urgenţe editoriale, adevărul surprins de

„Sutrele ţăranului Iancu Arsene“ nu e niciodată perisabil, iar 20 de ani de întârziere la întâlnirea cu cercetătorii săi înseamnă

doar o bagatelă la scara eternităţilor literar-mitosofice cu care operează Ion Gheorghe.

Ne-ar fi plăcut şi i-am sugerat autorului ca volumul acesta deprofeţii lirice, care se ia la întrecere cu însuşi timpul,

să se numească „Doctrina bobului“, însă argumentele poetului înfavoarea titlului actual şi statuii de ultim reprezentant al clasei

ţărăneşti a lui nea Mitică Arsene au fost mai puternice. În aceste împrejurări, nu ne mai rămâne decât să-i dăm

lui Ion Gheorghe ce-i al lui Ion Gheorghe, adică dreptatenecondiţionată şi drum liber către cititori, şi lui Iancu Arsene

ce-i al lui Iancu Arsene – nemurire literară, fiindcă dreptate –acestuia şi clasei lui ţărăneşti, definitiv decimată de

compromisurile jalnice ale istoriei contemporane – nimeni nuîi mai poate face vreodată decât în contumacie.

Nistor Tănăsescu

� Coperta: După o idee a autorului� Redactor de carte: Nistor Tănăsescu

Editura RAFET – 2o1o

SUTRELEţăranului Iancu Arsene

Ion Gheorghe

(Poeme: 1986 – 1989)

S.C. Editura „RAFET“ S.R.LDirector: Constantin MarafetStr. Grădiştea nr.5, Rm.Sărat; Tel/Fax: 0238.568.085Mobil: 0727311412; E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiGHEORGHE, ION

Sutrele ţăranului Iancu Arsene / Ion Gheorghe, – Râmnicu-Sărat: Rafet, 2009ISBN 978-973-146-079-6

821.135.1-1

Aceste poeme sunt inspirate de registrele de munci, cheltuieli

şi venituri ale ţăranului colectivist Iancu Arsene din Sărăţeanca,

păstrate în arhiva noastră.I. G.

De floarea cuiuluiCînd veni valul magnetic şi fosforescent dinAdîncul Munţilor Vrancei, săltînd arcaDe palisade şi lut a casei noastre de vară,Bine fiind ea pusă la cale şi-n temeliiŞi-n toate încheieturile,Întărită de lucrarea lui Iancu Arsene,Ieşit-am iute pe puntea de scîndură albă,Ne ţinurăm de columnele strîns îmbrăcateŞi, pînă la coapse apăraţi de parapetulGaleriei, cea de curînd şi ca o butie nituită,Trecut-am cu bine cel de-al treileaMare cutremur al generaţiei noastre,Cu bărbăţie trăind şi cu linişteSprijinindu-ne gîndul în steaua noastră;Şi-am adus lauda cui am ştiutŞi-am luat-o înapoi pe firul lucrării,Cum a fost şi ce înţeles cuprindea.

Trasul scîndurilor la rindea făcutu-s-a în picioare;Şipcile de brad aşternute pe masa-i de multă lucrare De la tot felul de fiare erau netede,De cuţite de plug răzuite, ca pieile crude cînd se curăţăDe pe ele carnea, grăsimea vitelor jupuite.

Line ca apa, lucind ca uleiul, ca marmora reci, Albe, de-o sută de ori trecea palma lui dreaptă

7


Peste feţele geluite: să-şi dea seama de adîncimea Şi de-nălţimea lemnului, de cît timp şi încordareÎi trebuie pentru fiece blană de brad, pîn-o faceSă strălucească; astfel măsura vremea şi cheltuiala puteriiCu latul mîinii, de parcă răzuia plinulMierţei de grîul şi prisosul dubluluiDe porumb, făcînd să rămînă cuvenita măsură. N-o lăsa de sub suveica de lemn tare de nuc,A rindelei, decît atunci cînd cunoştea palma luiCu toate simţurile-i şi simţămintele-i că nuMai sunt în fibră nerînduieli şi asprimi.

Slăbind apoi ancorele de la capete, ridicaScîndura, o răsucea pe feţele late, pe muchiileNedate încă lucrării; Pereţii atelierului dintr-odată erau măturaţiDe-o lumină, ca raza de far, pînă cînd aşezaOglinda aceea de lemn în stiva pe care soareleŞedea în chip de pasăre, ciugulindu-şi peneleŞi peniţele de pe piept;Ce fire avea: arunca scîndura peste ea, de-aiFi zis c-a ucis-o, trîntea spada de lemn,O spinteca, şi iarăşi izbucnea alcătuindu-seCa apa din toate părţile, şi mai sprintenă.

După cum se umplea camera de lucire şi fulgerăriCînd răsucea scîndurile, să le pătrundă schimbareaŞi făţuirea, îşi dădea seamaLa ce depărtare se află şi cît să mai fiePînă la capătul acelei lucrări,Să le dezbrace de straiul lor murdărit.

8


Astfel, o săptămînă împinse dinspre răsărit spre apusUneltele mari, uneltele mijlocii şi rindelele mici:Pînă la glezne talaşul, pînă la genunchi,Precum spumele mării pe plajele de vacanţă,Lungi serpentine de carnaval, cu mireasmăDe codru carpatic, i se-nfăşurau pe picioare –Ca piedici de cal, groase şi albe, de cînepă,Îl lega munca lui de lumea aceasta, păscutăDin toate părţile vieţii...Astfel, limpezi lemnul de brad şi tot aşa trunchiiDe tei, să ne facă nouă galeria, punţile prispei.

Apoi începu luarea măsurilor de la un capăt la altul:Cea lungă, cea lată, aflarea şi scrierea dimensiunilorCele lărgime de-un pas: unele pentru scurţiiCurmezişi de tei, altele pentru lanţii cei lungi; Luarea înălţimilor şi-a lăţimilor,Toate măsurătorile, lucrare-n picioare –Şi dintr-odată-şi pierdură puterile şi îndrăzneala,Împotrivirea şi răul din ele: să-ţi mai cadăO scîndură pe picior sau de-un capăt de lemnSă te izbeşti din greşală, nici chip.Punînd metrul pe ele şi colindîndu-le cu măsura De la un capăt la altul, le-a îmblînzit, le-a pus cu botul pe labe.Iarăşi lucrare-n picioare, dare cu pasul,Cu metrul, şi din cînd în cînd aplecare-nlăuntrulPrispei de lut, lăsare de umere şi îngenunchereaDintîi la perete, la talpa casei.

Mă rugam: Zeule, ai grijă de Iancu Arsene, să nu cadăPeste ghizdul de puţ al măsurilor ce le află,Cine mai poate scufunda după el ciutura

9


Să-l scoată afară? Cu ce frînghii să-l tragem într-ale noastre?Apoi aduse lădiţa lui de dulgher: tesla,Ciocanele, un toporaş pe lăţime, nivelaŞi tot soiul de scule şi dălţi; două, treiFerăstraie, pe umăr;Şi-nalţă pînă la genunche animalul de lemne:Îl ridica şi-l ducea de şira spinării;O fiară fără de uger: coarne în faţă, coarneÎn spate – capra de tăiat – sfinte alcătuiri ale minţii,

bine desprinse.

Uneltele dulgheruluiDin lumea aceasta, pe care să pui mîna cînd vrei,Însă mai toate seamănă cu oasele şi organele de vietăţi,Iar unele, întrucît folosesc mai toate părţileDin care se compune un animal, poartăÎn întregime numele aceluia, fără zăpăcealăDe înţelesuri.

Mai de folos decît toate, şi mai la-nceputulOrînduielii muncilor, a fost sacul cel plinCu serpentine de lemn: perna lui cu talaşA pus-o zvîrlind-o lîngă unelte;Văzut-am în catedralele papistaşilorCum vin credincioşii aducîndu-şi perniţe de-acasă,Astfel îndulcindu-şi îngenuncherea în faţaZeului lor.

Iancu Arsene mută perna lui cu piciorul spre locul muncii,Apoi o-mpinse cu linia metrului de dulgherCătre marginea prispei, de undeAvea să înceapă; nu ştia să se-aplece.

10


Astfel începu el partea cea lungă a-nfăptuirii,Lucrarea-n genunchi, întrucît nu-şi mai putea amintiSă se lase de mijloc, de cînd căzuseDin căruţa azvîrlită de-o rîpă, de armăsarulPe care-l chema Gică.

Treizeci de zile de umblet şi faptă a fapteiPetrecu îngenuncherea pe-acea pernă: Din loc în loc, însemnat mai din timp, tăie prispaDe lut; cu dreapta arunca săpăliga cea scurtăCanaturi cît să-ncapă curmezişii de tei;Bîntuia pulberea de la bătaia-n lipeala uscatăŞi-n bolovanii cei dedemult; cu stîngaAduna toată ţărîna, molozul îi gălbeneaFaţa, însă şuvoaiele de sudoare tăiau brazdeŞi cute, dînd altă înfăţişare şi vîrstă, Un alt Iancu Arsene arătîndu-se cui îl ştiuseŞi cui îl vedea.

Jumătate de lună a fost alcătuirea de la stîngaLa dreapta, şi de-a lungul, ca mersul unui izvor,Crestînd prispa, dîndu-i întărire cu tălpiceDe lemn tînăr, neobosit; mers în lungime şi-n latÎn chip de rugăciune la zei.

O jumătate de lună alcătuirea de jos în sus,Aplecarea-ntr-o parte după fiecare scîndură, luareaDe jos, ridicarea la ochi şi cătareaPe muche, ca lunetistul ce-şi pune ochiulSpre ţintă, aşezarea pe marginea de beton,Alipirea de lanţul de tei, potrivireaNălţimii la înălţimile celelalte,

11


Împingerea mai în urmă, tragerea mai în faţă,Alinierea şi fixarea în orînduialăNecontrazisă –Aceste concepte care bîntuie stateleŞi partidele de la un capăt la altul al vieţii,Cum se-nmuiau în faptele lui Iancu Arsene!

Urma luarea cuielor, ducerea lor la gură,De parcă ar fi vrut să le-nghită: ţinereaÎntre buze, şi gustul un pic astringentAl metalului, smuls ca o ţigară din colţul gurii,Cu stropul de salivă în vîrf, aşezatPe locul îndelung cercetat, iară cu teslaBătut în lăţimea de-i zice floarea cuiului;Aşa cum ai zice: floarea-soarelui, floare de soc,Floare de migdal, florile dalbe de măr,Floarea tineretului, şi-orice floare –Şapte kilograme de fier, şapte mii de gloanţeCalibrul zece, trase în lemnele albe –Nituind galeria prispei, fiece şipcă în cîteTrei şi iar trei şi trei locuri, pironindLanţii, îmbrăcînd columnele casei;Arcă trainica dulgheri, cu nouă putere la proraCu balustrade; tăie porţile, încheindu-leCu balamale şi scoabe la pălimarii cei scurţi.

La urmă i-am plătit munca la cîtEl însuşi s-a preţuit; n-am îndrăznit nici asupra,Nici sub ceea ce el singur şi-a pus –Ar fi fost ca şi cum i-aş fi dat de-nţeles că nu-şi ştieCît valorează,Că măsura lui este greşit întocmită,

12


Iar toate măsurătorile lucrării ce-a întocmit,Eronate, şi deci fără ţinere şi durată.

Însă acel sac de petale de lemnPe care-a umblat lucrînd în genunchi, cînd şi l-aLuat din nou la subsoară, plecînd,Mi s-a părut a fi perina de sub genunchiulDrept al voievodului Ştefan cel MareÎn zugrăveala bisericii din Voroneţ,Cînd îngenunchează el spre sfîntul chipAl zeei, să depună cartea de căpătîi, Scriptura de la Putna,Darul său –Pe pupitrul acoperit cu vechi epitrafil.

13


Ion Bănişor – Viţă de vieJos la şosea este fîntîna lui Vasilică Rădulescu-Vegher, Aviator tînăr, căzut cu Iareul pe cîmpiile Înzăpezite, din răsărit: acum nu mai dă apă, I-a-nţărcat capra nedusă la ţap, şi părinţii Zburătorului au vîndut două pogoane de nobilă Vie, au plătit pe deal lucrători cu cheie Franceză, instalatori de conducte, zidari De bazine;

Tras-au cinci mii de paşi mari de-apeducteDe fontă, tocmai de sus, din dumbrava de pluteŞi stuf: unde arborii albi, cu crengile-n chipDe braţe de oameni, de argint, îşi ştergMîinile pe piept de pulberea vîntului, rogozulCu-asprime bate frunzele-i de-alumină,Arţarii leagănă cupole, turnuri de observaţie –Locul consacrat aviatoruluiA luat înfăţişarea unui aeroport: zboarăElicopterele seminţelor înşurubîndu-seÎn zări; umblă cu elicele şi paraşutele lorLa depărtare de-o viaţă de om şi tot ajungDumbrava maternă, din urmă.

Însă şi mai multe seminţe cu aripi cadÎn bazinele verzi, de pucioasă, albastreDe la sulfatul de cupru cu suflul de lup

14


Împuţit; un plaur gros alcătuiesc, încolţindŞi răsărind una pe alta, într-o nebună Întrecere, iuţime şi ambiţie de-a fi arbore.

Militanţii fără pricepere şi har măsurîndCurgerea vremii şi-a firii de partea lor, Au rătăcit izvorul eroului aviator Vasilică Rădulescu-Vegher,După lege cu bună ştiinţă şi-ncredinţare. Acolo au dat de lucru ţăranilor scoţîndPietrele, nivelînd terasele lumii; cu lopeţile,Ei frămîntară pietrişul, cimentul, umblîndPînă la glezne-n nămoalele de beton, Au făţuit spălînd cu furtunul pavimentCît o arie de treier, cu doi cai la stîlp Şi funia de-o sută de paşi.

Un disc albastru se vădeşte din depărtările cerului.Elicopterele-stropitoare înverziră acel sanctuarÎn cîteva zile; roiesc berzele lorDe-alumină purtînd burdufele cu pucioasăŞi lapte de var, cu pulberea puturoasăÎnnourează podgoriile, dar înţelesurileLucrării sînt tulburi: au risipit cultulZburătorului căzut prin stepe străine,Cu datinele stropituluiViilor din elicoptere – este ca şi cumComandorul Vegher, cînd a căzut pe pămîntÎngheţat, s-ar fi rupt în zece inşi noi,Şi astăzi lucrează viile din văzduh.

Poartă, acele vehicule, ploi vinete, şi cu soare,Scurte, răgaz de-o mestecatură de hrană –

15


Cît se topeşte dumicatul în gura ţăranuluiBatrîn; viile se-mbracă într-o cămaşă Albastră, miros ca morţii, a infirmerie.Băieţii zburători au ochii mari, de sticlă, Şi minţile strînse-n căştile pneumatice,Trec pe deasupra ţărăncilor tinere, ieşiteLa prima praşilă; dau roată ca lebăda peste Leda, Bravează căderea din cer a cuiva; Ele ţipă de teamă, de indignare, însăTrag mai departe tîrîşul vieţii lor, Din toate încheieturile trăznesc trupurileÎntinse pe sape.

Şi ele poartă pe creiere caschete invizibile, De nepăsare, de grijile pruncilor; Agonisind pînă seara cîţiva procenţiDupă ce le fură în scripte brigadiera;Ţăranii lor care purtau în spate, de cîte şapteOri pe vară, pompele de stropit via, Nu mai ştiu să urce dealul; neputinţeleŞi nepăsarea i-au îmbatrînit.

Adunîndu-şi banii de pe vinul ce-l storcDin ţîţele de iapă ale celor cîteva suteDe butuci de viţă părăsită de stat,Peste cei o sută patruzeci de lei pensieŞi peste ceea ce mai primesc pe cîte zece lăziDe struguri; şi mai adunînd pe rachiulDe prune, şi-au zidit cripte trainice, de betonBine-nchegate, cu palisade de fier:O sfidare de suverani egipteni, credinţaÎn întoarcerea pururea, din lumile

16


Cele de-a pururi; nu poţi cunoaşte ce le dăduSeninătate, ce le ia supunerea de piatră.

Ca ieri muri nea Ion Bănişor, cel ce-aPurtat în cîrcă pompa de stropit,Cu-atîta zeamă verde şi lapte de varÎncît zeii, cînd i-au luat greul şi pedepseleDe pe umeri, în gara Ulmeni au stat,De dimineaţa pînă seara, trei trenuriCu cisternele lungi, mers cu piciorul treiZile: pe vagoanele-n chip de budane de fag,Întindere de cincisprezece paşi, cu zeceMărimi de grosime, bărbaţi laolaltăStrîngere-n braţe, scria să nu-nţeleagăNimeni cele ce se petrec: „NavetăA Combinatului chimic – Brazi“; sau:„Proprietatea Ministerului Agriculturii şiSilviculturii, ulei de floarea soarelui,Nu se scoate din Ţară“, fel de felDe ziceri despre sudoarea ţăranuluiŞi despre transpiraţiile reci ale morţii.

Ca ieri trăi nea Ion Bănişor la stropitViile cu ultimii mitraliori de pucioasă Şi verde sulfat de cupru, şi uite ce întîm-Plare i-a dat şi lui Zeul ce nu treceCu vederea nimic, şi pe nimeni.

Şedeau şi ei zece la umbră, de ziuaJumătate, printre butoaiele de zeamă de varŞi pucioasă, mai odihnind fiecare gloabaDe cal a vîrstei, tot mai nepotrivită,

17


De-i numărau coastele de murg ţigănesc.

Printre marile butii cu soluţie de stropitNici măcar o botă de apă sau de-o altă soluţie de viaţă, Numai leşia de scalda viilor mofturoase,Plăpînde, doamnele vii – boieroaice aduseDe prin ţara franţuzului şi-a talienilor.

La umbră de butie îşi scosese nea IonBănişor oasele calului său, iar pieleaŞi-o întinsese mai încolo, în jumătate de soare,Cu mîinile sub cap şi cu negrele-i labe crăpateDe mers după treburi, aridicate pe toba pompeiLui de stropit.

Deodată a trăznit ceva de la butii, dopulDe lemn de tei al budanei, la care odihnea,Trecut-a un proiectil pe deasupra-i,Însă val mare de apă verde şi foc de nestinsCa o pînză verde şi cu duhoare l-a îmbrăcatPeste cămaşa-i sărată şi peste mîini,Ca un pîntec de lup l-a înghiţitŞi-a-nceput să-l mistuie de sus pînă jos.În zadar strigare şi lepădare de straieÎn năclăiala cea de pucioasă; prea tîrziuSpălarea cu apă pe faţă, pe piept, spateleTot, mîinile, coapsele; leşia chimicăAdusă cu cisternele de la Valea CălugăreascăFumega înecăcios; clor şi gaze de luptă.

Pielea de pe el fiartă, pînza natalăA trupului pătată şi ruptă, cu usturimi

18


De martir se trase la apă, la umbră,La scalda de miere, unde fusese fîntînaLui Vasilică Rădulescu-Vegher, Zburătorul căzut.Astfel, ca un tei jupuit, a tot dus-oVreo zece ani, binişor, ţăranul cel arsÎn soluţia de sulfat de cupru şi zeamăDe var şi-ntr-alte soluţii de viaţă...

L-a uns Iancu Arsene cu ulei vechiDe tractor, ca pe-un gard, să nu putrezeascăDe ploaie, şi l-a-nvăţat să se lipeascăPe răni cu ceva nămol de scîrnă, şi dupăUn an de geamăt a rămas pe seama durerilorCele blînde.

Era o vie nobilă, cu frunzele-albastreŞi cu joardele toate-nvelite în crustaSuferinţelor, nu şi-a mai dezbrăcatSalopeta sulfatului de cupru; De pe statuia trupului de lapislazuli, astfelGalvanizat l-au scăldat într-o sutăDe ape.(Alţii, cu-atîtea alifii ale politicii unşi, Stăpînesc pînă la moarte ţăranii).I-au curăţat rugina cu polizorul, Şapte metri de glaşpapir au tocitSă renoveze acest monument al erouluiNecunoscut: cum să stea-n faţa zeuluiPămînteanul Albastru care-a fost viţăDe vie, Ion Bănişor?

Ce ştiau băieţii zburători în elicopterele

19


De stropit podgoriile Dealului Mare,Cînd se jucau de-a geniile văzduhuluiÎmproşcând ţărăncile tinere? Acelea sunt O altă viţă şi mai de stirpe ...

20


Struguri de cutremurIancu Arsene este roşu pe mîini pîn-la subsori,Ieri n-a mai mers în picioare, ieriA călcat lumea cu mîinile; un drumDe trei zile-a umblat prin cada cu struguri,Cu noroiul de fructe şi sămînţă de viţăPînă la piept;

Cutremurul de-acum o lună îşi poartă prin omFrisonul magnetic; o electrocutare trăi:Acum columnele cerului s-au îndreptat,Electricienii au mutat avertismentele de pe elePe schelele de-naltă putere şi tensiuneVoltaică: Nu atingeţi stîlpii, nici chiar fireleCăzute pe pămînt! S-a-ncărcat teri-Toriul patriei de energie tectonică – De la multele cabluri şi sîrme rupte-n reţea –Ua naţională.

El îşi stăpîneşte tremurul mîinilor, cel deVîrstă; căderea pe scaunul electric al firiiO stinge căutînd prin nămolul de fructeStrivite, prin apele porfirii, ca hurmuzul; Asemenea pescarilor ce umblă cu mîinile pe sub Luntrii, a frămîntat strugurii şi-a tras plutaDe boască din viroaga de must;Asemenea văcarului, de-i fată junincă.

21


În plină pustie a muntelui, în potopul de iarbă,În poala păşunii; singur, neajutat de nimeniS-a aşezat în genunchi, a pus palmele-iCrestate ca scoarţa stejarilor vîrstnici,De la margini, de la capete, din părţile toate,Adunînd strugurii şi căutînd înţelesulCel mai ascuns al acelei alcătuiriDe fructe zdrobite; umede, pătrunse De-o căldură de animale pe moarte; receleFior al lumii celeia din substraturi, ca mărgeleleDe argint viu străluceşte şi-aleargăPrin cada cu must: ce vătămareSau ce limpezire a minţilor va să cîştigeDin cheagurile-acelea de mercur ale undeiSeismice?

Scotocind pluta de boască şi balta de mustApasă-n josul lumii, şi-n sus, şi-n celelalteÎncă zece părţi, adună ce e deasupra,Se-apleacă, lăsîndu-se cu tot greul trupuluiSău mare, asupra vietăţii cu pieleaAlbastră şi-a căreia carne strînsă în pumniTrăzneşte-mproşcînd prin ungherele lumiiCu sîmburi, cu sîngele vineţiu şi aposulUlei: asemenea trăznet şi spargere,Izvorîre de musturi, ţîşnire de umed, Mai cunoaşte şi gura omului Cînd striveşte între măsele icrele de morun;Limba psalmistului mai trăi-nfioratăSavoarea cuvîntului de nimeni rostitMai înainte: Unora le dau zeii

22


Cina Vieţii cu pîine de grîu egipteanŞi caviar, altora prînzul cu poamăSălbatică şi lăcuste la soare:Primii urlă discursuri, ceilalţi predică,Însă Iancu Arsene de-o altă confesiune ţine.

Pe şorţu-i de meşteşugar al lemnului,Din pînză de tort, cu petice de pielePe la genunchi şi la piept, umedulI se prelinge în buzunarele unde ţineScule, cuie şi metrul său de dulgher, Ca şi cum o sămînţă de viţă ar trebuiScoasă cu cleştele, sau creşterea vinuluiSă se măsoare în lung şi-n lat,Apoi pînza de steag vînătă, purpurie,A lichidului dulce de struguri fi-vaBătută în cuie la o lancie, flamurăAbia trasă din apele crîncene ale genezeiPartidului său.

O întîmplare sîngeroasă la fel avu maiDemult, cînd i-a murit iapa căzîndDin picioare, plină de mînz ca o formăDe lemn cu nisip în supremele ateliereDe bronz: modelul clopotului, acolo,Iar limba-i de fontă un buzdugan de gigantNefăurită: dacă nu dai fătul iepei cu botul la ţîţaMaternă, cum o să necheze bazilica?

Lepădînd puiul din ea mai devreme,N-a mai prins de la urmă căruţa cu zurgălăiA zodiei sale getice, iar el ajutase fără izbîndă

23


Îngenunchind la uşile altarului zămisliriiAfundînd mîna pînă la cot în scorburaFătăciunii, adunînd de la margini,Apăsînd vintrele iepei, smulsese feciorul De armăsar, cu blîndeţe şi îndulcireaDurerilor naşterii celei prin moarte.

Acum lucrează, dînd ajutor vinului pe lumeÎntreg, sănătos; nespurcat: ce oroareSă bei un vin mai scurt de-un piciorSau fără un ochi, sau fără ce are El de la zeu; la gîndul acesta şi-a smulsMîinile din măruntaiele cadei de struguriAcoperindu-şi faţa cu palmele, să nu vadăAsemenea stîrpitură la uşa-i de om –Astfel, Iancu Arsene e tot un sînge de zeuPe obraji, pe frunte; bărbia, sprîncenele,Buzele năclăite de cheagul mustului.

Altădată, vinul era mînz sau viţel,În toamna asta vinul a ieşit ied,Căci pasă din capră de om sărac:Însă tot fătul Fecioarei Sophia De-Un LemnAsupra căruia s-a aplecat Iancu Arsene făcînd-oSă doarmă în iarba necosită a pieptului său.

Căderea ce-a fost azi-noapte, a pămîntului,De trei ori aridicat în sus şi iarăşi pus jos,Lui i-a făcut bine, i-a dat limpezireDe parcă Cineva încercîndu-şi puterileAr fi luat lumea în braţeSăltînd-o pe piept de trei ori, şi de trei

24


Ori lăsînd-o cu atentă scăpare la loc.

Ăia s-au luat cu fapta lor după IancuArsene; cum ridica el sacii transparenţiCu struguri, legaţi la gură, ca mariiCuvîntători în sorocul jurămîntului de tăcere;Cum îi strîngea la pieptu-i, făcîndu-şi fîrtaţiDe trîntă dreaptă; prin mustul zdrobiriiTâvălindu-i, crîncenîndu-se-n sîngeleLor, cînd i-a zvîrlit în cărioara de lucruŞi i-a dat apoi jos, purtîndu-i pe umărPînă la cadă, unde i-a şi deşertat.

Dar el nu ştia cum seamănă sacii de struguriCu împuşcaţii în ceafă, din Maramureş,Cărîndu-se unii pe alţii în spate pînă se lasăAcoperiţi cu ţărîna Canalului Dunăre-MareaNeagră, înainte să fie lucrărileCele dintîi, părăsite.Nici să nu afle vreodată cum seamănă pivniţaLui cu închisoarea din Sighet;N-a suferit surpare: varul cît pieleaDe miel nu s-a rupt pe pereţi, crăpăturiPrintre pietre nu sunt, marile vase de lemnPe tălpice şi trepte de piatră – ca şi paturile puşcărieiPăstratu-s-au; NeclintireaNu-i bună în toate: împărăţiile lumiiCu multe lucrări dedesubt nu se dărîmă uşor,Dar şi ţările mici: cu cît sunt împlîntateMai adînc în firesc, n-au surpare, niciRisipirea nu le atinge.

25


Pe Iancu Arsene nu l-a atins nici o altăMînjeală de sînge, decît purpuriulMustului cel de struguri, de la iapa fătării vinuluiSău.

Oricîtă putere i s-ar fi dat în mîinileAmîndouă, alte pete pe şorţul de lucrătorÎn viile statuluit n-ai fi aflat, decîtUrmele de must ale degetelor salePe piepţi şi pe pulpe, iar faţa, precumS-a arătat: roşie de sîngele zeului săuCel de toate zilele; acoperindu-şi ochiiCu palmele, să nu vadă stîrpitură de vinLa uşa omului ce-a trăit veacul său cu dreptate.

26


Biftec de zeuSă ştie taurul cutremurelor de pămînt,Să afle: la colţul casei, între două zări,A răsărit tufa lui de hurmuz:Un arbust ierbos, crengi strîmbe, noduroase,Precum ciolanele boului la genunchi,(Ce rasoale ar mai fierbe săracii oraşelor,Bâtrînii murind de-a-mpicioarele la coziÎn faţa magazinelor de carne fără deCarne). Dar nu vă bucuraţi, ArboreleCunoaşterii Boului nu-i totuna cu boul:Trunchiul şi crengile sunt ele legate Ca o seamă de fluiere de păstor, unulDin altul ieşind, ca antenele articulateAle aparatelor de transmisie, dar nu seMănîncă.

La subsorile crengilor, muguri cît limbaDe pasăre – Nici limba de pasăre nu se mănîncă, dar limbaDe vită şi limbile popoarelor măcelăriteSe pregătesc într-o mulţimeDe feluri, precum ne învaţă Esop. Ce vorbeşteFrunza de hurmuz, creşte nu prea leneş,Cîte-o altă crenguţă cu foi iese să lingăLaptele de rouă al dimineţilor cu ugereDe vaci mari.

27


Pe lăstarele-acelea, tot anul ciorchiniAsemenea celor de viţă de vie, însă neaplecaţi:Greul mustului lor ţine de-un alt idol,O altă Gnosă-l adulează:Din capătul cornut al verii pînă-n creştetulDe vacă ciută, al toamnei,Hurmuzul dă-n floare,Hurmuzul face aguridă, Hurmuzul dă-n pîrg, Hurmuzul coaceStruguri întunecaţi: cîteşipatruAnotimpurile de-odată lucrează-n Hurmuz.

Să ştie taurul din pivniţele pămîntului:Rupt-am ciorchini, zdrobit-am, s-a limpezitCa o mare claritate politică, etică şi strategică,Ce vine după lucrările unei zodii, era-nLichidul acela: must băşicat, sîngele cald gîlgîind,Stropind lumea pe toţi pereţii, tăietoriiDe vite mînjindu-i cu pulbere de pistruiPe mîini şi pe faţă.

Am dus un pahar vecinului meu Iancu Arsene –Cel ce cunoaşte o mie de feluri de viţăDe vie nobilă, ţărănească, tirazuri, altoaie,Şi vinurile după culori şi după mireasmă,Ale cărora nume n-ar încăpea pe amîndouăScoarţele cărţii de liturghie purtată pe palmeDe cinci preoţi cu dascălii ce-i ajută.A rîs şi-a pus paharul, de-o parte: nu-iVinul de legea întru care stă el:Închinat, scăldat şi legat la alt arboreAl cunoaşterii.

28


Pe vremuri trăiau cirezi de boi, vite mariAlese după lărgime-ntre coarne, dupăLungimea oaselor, după măsura-n lăţimeDe palmă a cărnii pe ei, după adîncimileFibrei macre a umerilor, după mlădiereaNebiruită de jug, după zvîcnirea de guşteriA fuselor muşchilor de pe piept,După cum era întîmpinat pumnul trîntitÎn malul de fleică, din spate:Aveau geambaşii măiestriile lor, din ochiPuneau preţul şi nimeni nu putea să-l mai schimbe, Cu palma umblînd-o din creştet şi pînă-n copiteÎnvoiala era aşezată; cumpărau oboareÎntregi, şi munţii de păscut, cu chirie,Lumea-ntreagă o respectau după lungimea izlazuluiÎn pogoane de iarbă, după lăţimea suhatului;Timpul se măsura după zilele de păşunare,Puterile statelor le estimau după numărulCirezilor de pe munţi; ziceau despre faimaCutărui imperiu: de-atîtea capeteDe boi şi de-atîtea cîrduri de vite de vară –Împărţeau Dealul Istriţa şi Muntele Penteleu să nu-l atacămPe masa de scînduri la Pomul Verde –

Între cercurile de vin imprimatePe lemnul de frasin de către fundul oalelorDe pămînt izbite la împăcări şi înţelegeri,Şi tot cu cercuri şi alte cîteva semneDeosebeau ei cirezile de la stăpîn la stăpîn,De la păşune la altă păşune şi cu încă alte înţelesuriVopsind vitele-n frunte cu vin de hurmuz.

29


Vremurile afacerilor de oameni ai banului şi-ai tîrguielilorCu cinste negustorească: prin mîinile lor trecea toatăCarnea de înfruptare-a oraşelor: armata, pieţele,Mai marii partidelor ţineau cont de ei.Carnea mesei fecioară plecase, fecioarăSosea la masă neîntinată, cum se puseseÎnvoiala, bâtînd mîna, cu cinsteaCuvîntului de neguţător de vite mari.Acelora le foloseau strugurii arbustuluiCare-nfloreşte, pîrguie, coace şi stă de culesCu toate anotimpurile-n el dintr-odată.Podgorenii semănau şi-l culegeauPe haturile dintre vii, cîte două, treiCoşuri de ciorchini întunecaţi, fără altăMenire: aveau vorbă cu negustorii de viteÎncă din toamna trecută;

Prin zdrobitoare treceau strugurii de hurmuz, cu boabeleRotunde şi late ca nasturii cămăşii de tort.Trăgeau sîngele ăla-n căzi de lemn aparte,Pîn-au venit rechiziţiiie şi tributurile,Datoriile de război, negoţul de carneŞi tot comerţul cu vite mari a căzut.Cine ştie prin ce coş de răchităSau în cuta manşetei pantalonilorVreunui culegător de hurmuz s-a păstratSămînţa din care-a ieşit trestia aceea cu struguri.

Să ştie taurul din speluncile Munţilor VranceiCînd linge el bolovanul de sare magneticăDînd din greşală cu cornul în iesleaStaulului şi-i rupe scîndura de aramă;

30


Culege-voi hurmuzul, voi purta o găleată de must Şi-o pensulă, ca un boiangiu de vechi dimiiAm să-l vopsesc: semne multe voi pătaPe el, din frunte şi pînă pe şolduri:Uite-aşa m-au pătat pe mine cu vorbe spuseSau scrise, fermecîndu-mă la serviciile De cadre, cît nu-mi mai găsesc locul pe lume.

Am văzut eu pe vremuri în măcelăriileStatului hărţi ale boului,Ca un imperiu de la ocean la ocean şi cu măriDedesubt, şi deasupra tot mări, statul de carneAl trupului vitei era împărţit în gubernii,Teritorii de biftec, deosebite de la ţară la ţară, Un nume purtau fleicile de pe şoldul drept,Altă denumire bucăţile de pe cel stîng.La greabăn carnea boului se chema într-un fel,Iar la pulpe altă denumire i se dăduse.

Nici o altă lecţie de geografie nu mi-a lăsatAtîta apă-n gură: hărţilePe care le-aduceau suluri sub braţ elevii anume aleşiDin laboratorul de ştiinţele naturale ale Şcolii NormaleRămăseseră nişte hîrtii puturoaseFaţă de harta ţării boului împărţită-nProvincii cu numele şi capitalele lor:Cîte-un cerc violet cît grăuntele de hurmuzArătînd centrul vital şi politic al cărniiDe vită: gustul aparte, moalele fibrei,Suculenţa şi mireasma sîngelui şi a lichidelorVii înfierbîntate pe jar şi grătare.

31


Poate boul pe care l-a-njughiat Mithra,Mesia cel rustic al regilor bouari dunăreni,Să fi purtat în carnea lui atîtea-nţelesuri,Şi numai zimbrul Zagreu îmbrăcase cămaşaPuterilor jertfei ce se-arătau pe hartaAlcătuirii boului, zugrăvită pe-atunciÎn magazinele Statului, cele de carne.

Auzi, parlagiii, casapii, lucrătorii abatorului, Şi contabilele, şi electricienii, şi militanţiiCei din fabricile de bucate din carneIeşeau din trei schimburi înfăşuraţiCa matrozii, cu benzile de mitralieră la brîuŞi pe-amîndoi umerii, cu mari fîşiiDe cărnuri: încinşi peste pulpe, pe şolduri,Pe la subsuori, pe sub cămăşi anume cusute,Purtînd jambiere de fleici şi ceafă de vacă:Pansamente de vrăbioare, rasoluriŞi tot felul de vechi şi noi denumiri ale trupului boului,Alese în legea cărnii şi a gustului eiDupă locul şi vîrsta în care-a crescut, separate:Cotlete şi muşchi, jamboane, ca brîieleŞi centurile de castitate, ca protezeleDe lumbago, înfăşurînd corpul omuluiPînă erau scoase din uzina de carne, Dezbrăcate acasă, spălate ca rufele De transpiraţie şi trecute din mînă în mînă, Din preţ în preţ, pînă la masa de om!

Prin cîte întîmplări umbla carnea nunţiiŞi-a Cinei Iniţiatice pînă ajungea în blidulNeofitului; zice preotul lui Zagreu:

32


Luaţi, tăiaţi, rupeţi cu dinţii,Mestecaţi dumicatul în pace: acesta-i trupulMeu, carele pentru voi a păscut şi se lasăPăscut: dumnezeu cel mîncat izbăvit esteDe căile cele întortocheate şi fără de curăţeniePe care ajunge la buzele omului.

Doamne Boule, tu eşti un zeu al jertfei de sine, Dar nu numai cu carne, precum şi nu numaiCu pîine! O fleică de libertatea cuvîntuluiMeu către tine şi către semenii mei; o halcăDin pulpa din faţă şi din coapsa din spateA libertăţii mele de a-mi întîlni mintea Cu cine doreşte carnea mea, iar sufletul se-nvoieşte;Un biftec de zeu din greabănul bouluiLibertăţii mele de-a pune aceste poeme pe masaMinţii semenilor mei, nehăcuite de parlagiiiCenzurii, cei netrecuţi în certificatulDe naştere al nici unui secret.

Scriu aceasta cu sângele meu care-a ţîşnit de pe vranaJunghieturii Boului cerului şi pămîntului:Şi-am adăugat şi zeama arbustului de hurmuz –Cu cercuri sacre însemnînd cirezile meleDe jertfă.Dă-ne nouă, Doamne Boule, bucataCea de toate zilele a libertăţii tale de om.

33


Ordinea şi dezordineaMadam Şerbanescu-i stihia de la cele-amîndouăCapete ale stihiei: ne era nouăBine-n casa de la ţară, arcă luminatăDin colţul stîng şi din faţa toata ziuaPînă-n unghiul drept unde soarele Îşi saltă roata carului, pe dealul Dara.

Cînd umblam prin casă după lucruri mari,Şi mijlocii, şi mici, ne legam la ochiCu basmaua de borangic a MameiMarghioala; întindeam mîinile căutînd,Şi ele strigau după noi: aici, şi pe-aici!Termosul, strecurătoarea, cuţitele, solniţa.

De cum intra pe poartă ea, uitîndu-se peste noi,Arunca snopul de flori pe care i-l puneam în braţeÎntîmpinînd-o; apoi întreba poruncindu-neCînd plecăm pe deal, să-i facem locSă deretice, să măture, să fie pe lume curat.

A doua zi umblam pe Istriţa, treceamPe lîngă lespedea cu ureche de om, o statuieDe zeu spartă şi prăvălită din necropolaPe care creşteau viile. MesiaAl unei doctrine rustice ne cunoşteaDupă bătăile inimii, că n-am dăunat

34


Mult nouă înşine, nici stricare de vieţiN-am făcut, întocmirile semenilorŞi-ale firii pe pămînt n-am căutatSă le schimbăm burzuluindu-ne.

Cînd ne-ntorceam, era pavoazare,Versete nevăzute dădeau din mîiniŞi-arătau cu degetele pe unde să mergemÎn propria casă: sfaturi scrise cu mariCreioane chimice, pe scînduri iute

Geluite ne-ndoctrinau să ne ştergemPe picioare, să ne scuturăm de prafulTuturor epocilor prin care trecusem pe deal,Să dăm bună seara, să respectăm pe cineAre grijă de noi.

Mergeam iute-n odăiţa din stînga undePuseserăm reşoul, găleata cu apă, acoloPe măsuţa de cizmărie a lui tataie CosticăToma: nu maiErau nici vasul, nici plita de-ncălzitApa să ne spălăm în voia noastră;Le-am găsit în polată: acolo să fie loculLor de-acum, şi-n veci, ni s-a spus.

Căutarăm ligheanul smălţuit; îl lăsaserămLa gura jgheabului, apa grasă a norilorSă ni-l umple; cum cîntă pielea pe tineCa un veşmînt răcoros, de mătase,După ce tragi dintr-acest vas flamuraArgintie şi te înfăşori în ea ca un faraon

35


Din ţara Hapi, reînviat în eonulCare din nou te glorifică.

Vasele de-ntrebuinţari necurateŞi toate faianţele vechi să se afleÎn fundul polăţii: cereţi-le Cuviincios, că le-am strîns din vraişteaVoastră şi le-am curăţat, ne-nvaţaMadam Şerbănescu.

Noi, cu săpunul pe faţă, umblarăm întinzîndMîinile către cuiul din peretele de laSpatele casei mici; căutam prosoapeleDe bumbac: două de şters pe picioare, Trei de faţă şi alte trei, pe piept, pînăLa brîu, şi-ncă trei de la mijloc în jos:Cuiul fusese scos, ştergarele spălateŞi-mpăturite; după mirosul de pînză Proaspătă am mai ajuns la ele –În casa mare, pe ladă, la coşul de rufe:De ce nu mă-ntrebaţi pe mine şi răscoliţiToate, of, Doamne, copiii ăştia credCă le ştiu ei pe toate, ne muştruluiaMadam Şerbănescu.

Am vrut să stăm la cina de vară pe prispaCu miros de scîndură nouă, pătrunsăDe soare, s-ascultăm lemnul fierbinteCum dă din fibra-i arşiţa, trăznind ca fierulÎncins, aruncat în găleata cu apă:Masa pe care-o luam în braţe cum prindePăstorul berbec bătrîn de gleznele dinapoi

36


Şă-l facă să meargă numai pe picioareleDin faţă a fost dusăÎn camera mare, laolaltă cu celelaltePatru mese; scaunele strînse de prin toateÎncăperile, mari şi mici, aşezate pe şapteRînduri: parca pregătise întrunireDe spiritism; ne-am supărat şi-am începutPînă tîrziu în noapte să le dăm odăilorCîte-o masă şi cîte trei scaune, precumCunoşteam din zugrăviile cu smalţuriPe blidele ţărăneşti, consacrînd CineleEreziilor Deceneice.

S-a supărat Madam Şerbănescu, a-ntorsSpatele mesei de seară, vorbind singurăPînă la miezul nopţii; a doua ziAm început bătălia mutării la locA ceea ce, unde fusese: termosul din antreuAdus cu multă fereală pe masa ceaDe pe prispă; scaunele din tije de aluminiuŞi pînze de in, bine strunite, scăuneleleDe scîndură.

Am pus de-o parte doar taburetul rotundPe care ni l-a lăsat ţăranul cizmar,Stăpînul casei: trepied de lemnÎn care-a stat lucrînd şi plănuindVreo şaizeci de ani încălţătnintea satului –L-am ridicat pe policioara dinspre răsărit,Lîngă pietrele cu chipuri, şi-am pus pe elOală de lut cu apă şi-un snop de gura-Leului.

37


Madam Şerbănescu a-mbrăcat rochie neagră,A plecat în zorii zilei la cimitir, cu seceraPe umăr şi ne-a uitat: noi am fugit din nouPe deal şi ne-am întors prin surprindere;Ne-a-ntîmpinat cu mustrare: că nu preţuimPe cei muriţi; cum de-am lăsat holdăDe pir şi lucernă să-i învelească?

În aceeaşi seara începu bătălia aridicării, Schimbării şi mutării portretelor: Costică Toma, stăpînul a toate de-acolo, A fost luat de pe peretele din apus,Deasupra mesei, unde el singur şi-l ridicase,Într-un cui nou, mai în marginea Iconografiei de familie,Peste pat, la nordul casei: mamaieMarghioala, brutăreasa de la PietroaseleDupă optzeci de ani umăr la umărCu cizmarul ei, împinsă într-un alt cui, La colţ, între apus şi miază-zi.

A luat ramele late, de frasin poleit,Înalte cît jumătate de fereastră,L-a aşezat între ele pe bătrînulCel cu mustaţă, ca primul ministru Clemenceau,Podgoreanul Dumitru Stan Zaharioiu,Tatăl tatălui ei, cu floareLa butonieră, şi deasupra cadrelorCu ştergar brodat în vechi semne,Drept în mijlocul peretelui dinspre apus.

38


În preajma lui presără un roi de fotografiiAle descendenţilor: Ion Zaharioiu, frateleBrutăresei, ofiţer de arhive şi cancelarie, cuPozele lui Fănel şi ale LuşcăiŞi ale celor două mame ce i-au crescut;Mai în preajma preajmei tot felulDe multe vederi la minut: cu Iancu,Cel mort de ftizie, şi cu Valer cel pleşuvŞi cu Leana cea mohorîtă, şi VetaZisă mai apoi Madam Şerbănescu;În preajma însoţitorului de vagoane de poştă pînă-n Odesa,Neculai Zaharioiu, tatălLor, cu Ioana moartă şi ea de tuberculoză: Băieţii stau despuiaţi pe blănile de ursAle fotografului, iar fetele în picioarePe margini, cu ciorapi albi sub genunchiŞi rochiţe cu broderii însăilate de igliţă.

La marginea acestui viespar de familie,Cizmarul în dreapta, brutăreasa în stînga; Noi, protestînd, am ridicat tabloulStăpînului casei în ramele lui şi-n cuiulDe la început: i-am dat-o înapoi, la stînga-i,Pe Marghioala cea de-o viaţă şi ceva.

Luat-am albumul de familie al ZaharioilorDe pe pereţi; urcatu-l-am în pod şi-am pusLacătul, gîndindu-mă că voi alcătui o SagăDe familie în stil englezesc.Noaptea de sîmbată spre duminică, în vremeaBătăliei portretelor, Muma PăduriiVeni dinspre cotul Carpaţilor, strînse

39


Casa aceea în braţe, o ridică trei palmeDe la pămînt s-o arate cuiva, o săltă De trei ori s-o vadă bine Acela şi-o lăsăJos, scăpînd-o din braţe.

Din camera noastră a căzut marea icoanăA Sophiei oficiale, s-a spart geamul:De sub cartonul din spate al ramelor auriteA ieşit la iveală un soi de vedereCît ilustratele de vacanţă, un tînărÎnalt, cu barba albă, cu ochii albaştri,Îmbrăcat în veşmînt cu mîneci largi,Purta toiagul întortocheat al încredinţăriiPăgîne la ritualurile de demult.

Despre acestea am scris cartea Mistere,Gnose, erezii şi eresuri sofice În Dacia; n-am mai oprit în casăDecît tabloul cu Mia MăntoiuNăscută de Madam Şerbănescu şi datăDe suflet s-o crească brutăreasa Mar-Ghioala cu cizmarul Costică Toma:La ţară, în iarbă multă, vii albastre;Sta de-atunci pe peretele din asfinţit, la vîrstaCînd a fost înfiată fără certificat,Ci numai prin simpla învoială a rudelor.

Poartă pantofi cu baretele încheiate în nasturiRotunzi, şosete albe, scurte; piciorul dreptDus înainte, fără curaj: toată viaţa a ezitat. S-a mai ţinut în cui rama de lemn nouA Danei Adriana, fiica noastră, stînd

40


Ca şi maică-sa dreaptă.

N-a fost semn bun rîvna aceea din parteaCui ne-a mutat lucrurile de la loculLor: ordinea ei răsturnă fireaBătrînă a casei: de cînd cu MadamŞerbănescu bătu grindina, ploi mariAu smuls podeţe; în vremea eiS-au petrecut patru cutremure şi totFelul de răsturnări; pînă şi termosul Meu, cel zugrăvit cu pod peste FluviulGalben, s-a clătinat câzînd ca un obuz.N-a explodat, n-a curs din el nici un strop,Dar casa a troznit o săptămînă din toateÎncheieturile; am stat de vorbă cu celCe ne făcuse prispa şi galeria: cunoaşteIancu Arsene legile şi nelegile clădirilorCele din lemn, paiantă şi chirpici.Să nu ne temem: temeliile-s trainice,Casa trozneşte, se aşează din nou,În canaturile şi pe şleaul ei de viaţă.

Doar mai tîrziu ne-am datSeama: Madam Şerbănescu muta lucrurileSă le pierdem noi rosturile, să le uitămCu totul, ca şi cum n-au fost; maiTîrziu am înţeles: sunt bărbaţi, se află pe lumeFemei, în preajma cărora nimic nu-i sigurPe lume: nici în cer, nici pe pămînt; steauaLor nu ajută pe nimeni; întocmirea nu-iZodia lor.

41


A căzut o pîineO maşină verde cît toată iarba, în grabăDe om chemat cu telegramă de la oraşul mareLa el în sat: intrînd în vîntul toamnei, Rupîndu-i cu trăznet mare pînzele reci;Îndelung şuier, sorb larg de frig lasă-n urmă; Lungime de-un pogon de porumb şi cincizeciDe pruni; pe marginea şoselei trageTalazele frunzelor după sine.

Pe la piatra cu trei cifre, depărtareaOraşului de oraş, se deschise din urmăLada fără zestre a vehicolului;Dintre sacii de toate felurile sări o pîineAlbă, cum se-aruncă după gîze crapiiDin marile lacuri de pescuit, ale aceloraCe vin în maşinile cu numere scurte...

Se rostogoli pîinea prin aer pînă muriAlunecînd pe dunga de vopsea din greabănulŞoselei: ca o femeie blondă şi dezbrăcatăAzvîrlită de la etaj, lungă şi rumenă:I se vedea sorgintea, originea socialăDupă cele cinci, şase crestături, după numărulMatricol împlîntat precum cicatriceleDe vaccin, urîţind braţeleFiicelor noastre.

42


Cine-a pierdut-o se ducea prin algele lumi-Nii, micşorîndu-se-n zare, însă din viileCe urcă pînă la turnul de lespezi al anteneiParabolice, culegătorii de struguri cu mîinileRoşii, cleioase de must, şi cei ce carăPînă la maşinile basculante, apărîndu-şi guraDe viespile întărîtate, ţăranii şi argaţiiFermei, se opriră din lucrările lor.

Lungă mirarea lor cît cablulElectric, se duce veste de la om pînă la om: a căzutO pîine! De parcă vorbeau despre tînărulCăruia nu i s-a deschis paraşuta acumUn an, lepădat de avionul şcolii de zbor; De parcă era noapte şi-au văzut meteoritFumegînd peste sate, iluminîndu-leGîndurile;A căzut o pîine! O mie de înţelesuri şi oracolPolitic; deodată Dealul MareSe umplu de-o mie de portrete: cîte şapteFemei şi-un bărbat, cîte un bărbat şi-alăturiCîte şapte femei, chipuri, chipuri cu ochiiMari şi mîinile deasupra frunţii cu umbraÎnlesnindu-şi scrutarea lumii: A căzutPîinea!

Priveliştea era, dar zicere de nici un fel,Nimeni nu cuteza să dea vesteaAtît de nesăbuită; dacă n-au văzut bine,Dacă a fost doar un zvon, păcăleala vederiiSau o provocare, să se constate ataşamentul

43


Ideologic al ochiului şi credinţa-n stăpîn?

Atîtea întrebări în foaia de parcursA vieţii unui om: cine-i nebunulSă-şi mai lege de gît piatra evenimentului?La garaj, la cadre, la pompeleDe benzină, toată durata autobiografieiDegetul arătător al reproşului o să bageCornul în sufletul omului: Ai văzut pîinea căzută!

Şi-o să fie şi mustrare de faţă cu mai mulţi: ceV-a apucat pe voi să vedeţi pîinea căzînd?Înţelesuri diferite vor aduce anii: şi oameniiDe ordine vor şopti la ureche, cu insinuantăAmeninţare: Ai văzut într-adevăr pîineCăzînd? Eşti sigur că era pîine lucrul ăla?Cîştigaţi pîine frumoasă la noi, ce v-aVenit cu pîinea aia căzută?N-o să sfîrşiţi bine, ăştia care credeţi în Pîinea Căzută!

Într-adevăr, unii pe lîngă alţii fugind eiDe ei înşişi, vînturînd aerul toamneiÎşi făceau şoferii semne clipind luminileDe avertisment. Numai ţăranii pe dealuriTresăriră cu vechi murmur: îşi ştergeauMîinile pe piept nedumeriţi, de parcă le-a smulsCineva de la gură dumicatul de toateZilele: voi, ăia din primul rîndDe bănci în Sala Mare, urzind comploturileCifrelor, măsluitori ai statisticilor, tremurăIntestinele-n voi dacă scăpaţi o medalieSau marile prime. Din cauza ţăranilor;

44


Ăştia sunt martori şi-au să povesteascăUrmaşilor despre pîinea căzută.

Uite cum scăpaţi de ei: luaţi un pumnDe sămînţă: grîu, porumb, floarea soarelui,Împrăştiaţi pe-o masă, cum lăsaţi otravaDe şoareci: şi mai daţi-le şi-o palmăDe pămînt, să-i momiţi: au să vină singuri.De la seminţe li se trag lor toateVrutele şi nevrutele: au s-adune bobCu bob, lăsaţi-i pînă primăvara, cînd se ducLa bucata aceea de ţărînă: acela-i locul,Acela-i anotimpul şi ceasul în care-i puteţiÎmpuşca, nu pierdeţi prilejul istoric.

Mîine,Pe locul unde-aveaţi putinţaSă staţi cu ochii pe ei, are să crească un parapetCît Marele Zid Chinezesc; lan de grîu,De floarea soarelui, de porumb; nici peste un secolNu veţi mai putea năvali să le luaţi ce-au cules,Nici peste un veac nu-i veţi mai putea urmăriCercetîndu-le mişcările cu binoclul.

Acuma-i tîrziu: veni maşină cu mare eliceDe lumină verde tot rotind asupra lor:Se înfăţişară militari, puseră opririDe-adevăratelea şi abateri ale drumului,Scurte bariere în timp şi-n cuvînt;Lungimile măsurară, dusul-întorsul de la eiPînâ la pîinea căzută: au filmat-o, au întocmitActul decesului după numerele

45


De lingou de aur înfierat la un capăt,Au ridicat-o cu cleştele, de teamăSă nu-şi lase petele vieţii pe faţaDe pîine;

Au încuiat-o într-o lădiţă de fierCu sigil: un militar scoase fluier de fierLucitor, îl duse la buzele-i uscate,Zurui tare spre dealuri băgind în sperieţiŞapte sate: începură să se-mprăştieCulegătorii de struguri; nu-i treaba lorSă cunoască soarta pîinii; au şi-nceputSă strige ţăran la ţăran: Doamne,Nu pierde pîinea noastră cea de toateZilele: ajută-l şi scoate-l din nenorocirePe ăla care alerga la masa de pe urmăA maicii sale: atîtea rude chemate, unchi,Mătuşi, fraţi, surori, vecini, la ospăţulFunerar: socotise câte-o jumătateDe franzelă: atîtea felii fiecăruia şiNici-un dumicat mai mult; acum cineO să se scoale flămînd de la masa mameiSale? Şi nu ne duce-n ispită să numărămÎmbucătura cu lacrimi din gura unulAltuia.

46


Patrie de-o porţieIartă-mă, Patrie, că nu-ţi mai ţinSărbătorile; hramurile eroilor tăi le-am uitat.Oricum, m-ai pus la posturi lungi, pe hranăDin legume; schimnic, de nu mai potS-aud glasul tău din lume şi-n nelume.Îmi hăuie urechile de foame, ca văileMunţilor deşerţi urlau detunăturileStîncilor cînd se tăia şoseaua peste Munţii Făgăraşului.

Dimineaţa nu-ţi mai pot cumpăraZiarele în care primeşti flori de la strămoşi,De la contemporani şi de la posteritate; dimineaţaMă sufoc în tristele şiruri de pensionariŞi bătrîne arţăgoase, să prind treiBorcane de iaurt şi lapte două sticle de om.

Iartă-mă, Patrie, că nu-ţi mai cunoscPrietenii; duşmanii mă salută şi-mi strîngMîna, smucindu-mi braţul tare, în semnDe adeziune unul la altul, din cele ce îndurăm toţi;Pîna la prînz eu stau cu cei ce se aşea-Ză pe două, trei rînduri să le vină vremeaLa cîte-o tăgîrţă de cartofi, la două, treiVerze, la o sacoşă cu gogoşari, ceapă;Nici acolo nu-i cinste: suferinţele şi umilinţaAcestui mod de-a trăi au îndesat în ei

47


Răutate, pofta de furtişag; se înhăiteazăŞi mint să ţi-o ia înainte, să-ţi smulgăDin mînă.

Învăţăturile tale nu-mi mai ajută; morDe foame, urmînd codul blîndeţiiŞi manifestul grijii omului faţă de om;

Mi-aş face loc în lume cu puterea de fiarăCe n-o mai am: mi-am îmblînzit cîineleLuptei de clasă şi-acum aruncă toţi cu pietre-n el:Umilit îmi fac loc lîngă femeile cu sîniiFleşcăiţi, lîngă bătrînii cu şepci slinoase;Îi recunosc de la mitinguri de demult;Lasă ochii-n jos, mă ocolesc: de-o nereuşităPersonală ne simţim copleşiţi; împreunăStăm aşteptînd peşte-ngheţat, picioare de porcŞi cine ştie ce rămăşiţe de la mesele altora...

Iartă-mă, Patrie, la-ntîlnirile-ţi cu cei maiHarnici decoraţi şi-ntîmpinaţi cu flamuriLipsesc: de cu noapte stau femeile celeCu feţele arse de aburul bucătăriei,Cu mîinile încreţite-n leşiile comestibileÎn care spală feţele de masă ale cinelorFără credinţă: de cînd încetează imnul tău,Pe toate undele şi valurile etherului, Se-aşează oamenii pe tot soiul de trepiedeBarbare; aşteaptă să vină frigiderul marePe şenile şi pneuri, să le dea cîte-o pungăDe carne de porc sau o traistă de oase –Altădată nici cîinii nu se-apropiau

48


De scîrnăviile alea de coaste-afumate.

Eu sunt printre ei, le-aud vrutele şi nevru-Tele: cu cei pe care-i cunosc de cînd băteauCu pumnul în mesele de întrunireAle ţăranilor, să-şi dea caii, pămînturileŞi toate uneltele laolaltă; Cu cei ce-alcatuiau listele negre umplîndKilometri de hârtie cu numele celor nedoriţiŞi neînfocaţi: astăzi se-aşază-n frunteaCelor ce-aşteaptă să le dea caş; alcătuiescAlt soi de tabele: cu două zile-nainteStrigă tare la cei ce n-au trecutPe la ei să fie luaţi în seamă;

Iartă-mă, Patrie, că nu mai vinLa aniversările tale cu flori şi eşarfe, niciNu-ţi mai fac semn cu mîna cînd treciÎn maşinile-ţi negre, cu motociclişti înainte,Cu megafoane în urmă; pe locul de undeMă uitam la tine-n fiecare amiază au trasMilitarii maşina lor cu antene; la marile uşiAle magazinului de cafea şi fructe de peste măriŞi dintr-o mie de ţări ale păsărilor călătoare,Deschisă-i numai partea din spate de la scaraArgaţilor: se desfăşoară şiraguri, treiCîte trei, patru şi patru, cinci cîte cinci sute:Aşteaptă tot omul cîte-un pachet de smochineŞi-o pungă de şapte lămîi: om sunt şi eu!

Iartă-mă, Patrie, am întîrziat ieri să te vădCum strigă ecranele numele tale pe care eu

49


Ţi le-am pus: la magazinul din colţuriBăgaseră peşte, aşteptat-am să se dezgheţeLungile brichete de cod şi macrou; iartă-Mă, ţara mea, din moşi-strămoşiNepărăsită la greu, nici linguşită la bine;

Iartă-mă, ţara mea, de-acum şi de mîine, Poimîine şi din vecii vecilor; se ziceCă zilele astea se-aduce la magazinulDin Piaţa Amzei salam dintr-ălaPe care-l găseam în toate vitrineleŞi-n toate ferestrele frigorifice: luamO pîine de doi lei – numai grîu şi grîu,Şi-o jumătate de kilogram leguma aiaA săracilor cei mai săraci: dezlegamDin colţul ştergarului un pumn de sare, Presăram pulberea tinereţii şi-a lacrimilorMele ţărăneşti, mîncam săturîndu-măPe şapte zile;Răuvoitorii strigau că-mi sticlesc ochiiDupă decoraţiile lor şi după onoruri, îmi vuiauUrechile şi-mi săreau stelele foameiDin priviri; însă, de multă exaltareŞi lipiciul trainic ce-l aveau la mineCuvintele celor ce-ţi purtau flamura,Nu puteam deosebi febra politică, de frigurileSubnutriţiei.

Am agonisit de-atunci pînă astăzi un sacDe cărţi pe care nimenea nu le-a mai citit,Nici scris înainte de mine: iartă-mă, Patrie, de ţi-oi fi luat şi eu un vagon

50


De hîrtie, dintre baloţii cît tambureleCompresoarelor de nivelat asfaltul:Acuma-i trimiţi peste graniţe, mări şi ţăriNecunoscute mie; cumperi maşini ce se mişcăO zi şi-o noapte, iar în zori încarciIarăşi cinci trenuri de mătase tipografică,Piese de schimb, cumperi specialişti, fantasme sociale.Hărţi de previziune seismică, Iar ideile mele îngălbenesc date de-o parte,Planurile desenate cu sîngeleMeu le-ai uitat în pivniţe.

O, dacă ţi-ar pretinde-o diurnă de-o sutăDe mii de dolari consilierii trimişi pînă la mine,Ţi-ai da şi tu seama de adevărulPreţului meu adevărat.

O greşeală-am făcut: munci voluntare; am dăruitFără să te pun să plăteşti: rău te-amÎnvăţat; au tras sondele tale din creierulMeu vagoane de esenţă: ai plătitO pîine şi-o mustrare per-barilulDe inteligenţă şi haruri astrale:Ţi-am dat fără de măsură, şi-mi întorciCu porţia tot mai furată: îi cunoscDupă urmele dinţilor şi ale colţilorDe fiare nesătule pe cei ce muşcăSpurcînd partea mea de dreptate...

De astăzi, nu-ţi voi mai trimite nici oScrisoare esenţială; las hîrtiaAcelora ce ştiu să mintă, amăgindu-te

51


Să crezi în vrutele şi nevrutele de aziPe mîine: cînd ţăranul îşi dă sufletulÎnecîndu-se cu propria-i salivă, strîns de gîtDe dorul animalic după un colţ de pîine,A cui mai eşti, Patrie; leagăn, pat de odihnă,Masă cu pîinea cea de toate zilele lipsă?

Între mine şi tine trec maşinile cu sirenăDînd alarma aeriană; tot rotindu-şiVîrtelniţa magnetică a detectoarelorDe inimi nemulţumite; Patrie,Mai eşti tu pentru mine, măcar şapteKilometri de hîrtie tipografică? Patrie,Mi-ai mai rămas şi mie măsurăDe-o raţie, cît două cutii de pateu şi-unPachet de unt netăiat în două?

Patrie, să nu te termini, Patrie, tocmaiCînd mi-o veni şi mie rîndul,Cum mi se-ntîmplă de obicei la coadă laCarne sau portocale: de cincizeciDe ani aştept pe listă la o porţieDe recunoştinţă: măcar în greutateDe-un kilogram de ficat de pasăreGratitudinea ta: măcar în valoareŞi putere calorică pe cîtă are o pungăDe pipote de găini, gloria de la tine...

Patrie, să nu te termini pentru mine şi niciPentru moştenitorii noştri, care stau înşiraţiPe şapte străzi dosite vederii tale, Tremurînd pentru tine cu fiece gură de aer:

52


De grija ta lăsînd altoraSă se ghiftuiască, să crape de sătui pe seamaNoastră: pînă cînd, pînă cînd, pînă unde?

53


Baloane strategiceSă-l văd eu pe cel ce mai poate să hrăneascăMulţimi, cu şapte pîini şi trei peşti congelaţi; Am să-l rog să mă lase pe mine să măturDupă Cină, s-adun şaptezeci de coşuri De fărîmituri şi zece camioane de oase:Din şira spinării şi coastele cîtorvaHeringi aş face piepteni, să se descîlceascăŢărăncile despletite de vînt şi disperareCă n-au ce le mai pune copiilor pe masă;

Însăşi Clio, zeea istoriei, şi-ar pieptăna cîlţiiZulufilor şi coama de iapă albă:Cu un singur fir de păr din cosiţa-iAş lega pe Flămînzilă de Pomul,Unei alte gnose: dar ţăranii şi-au întocmitDe-a dreptul strategie şi tactică.

Astăzi este rîndul omului să meargăLa oraş, s-aducă pîine: s-au adunat baniŞi doi, trei saci, prin care se vede totul;Franzelele cît braţul tinerei ţărănci retezatLa maşina de tocat sfeclă; colaciiÎmpletiţi ca mănuşa de cînepă în trei şuviţeDe cocă pîrguită, pitucile cît pumnulCopilului cînd prinde un scarabeu;Mîine este rîndul femeii să meargă la Bucureşti

54


S-aducă pîine pentru toată uliţa: acolo,În capitală, se mai vînd cîte trei pîiniDe om – vietatea care ştie să meargăÎn două picioare şi face totul să rămînăÎn picioare...

Poimîine este rîndul copilului; umblăDe la firma galbena la firma pe care scrie:Pîine; şi sunt cozile cele mai lungi,De bărbaţi în vîrstă, femei veştede, copii cîndŞi cînd; din zori pînă la prînz colindăSă umple sacul acela ca o beşică de peşteGigantic;

Astfel se mai ţin în viaţa satele,Hrănindu-se din baloanele astea cu pîiniPurtate în spate din cîţi au rămas, venindu-leRîndul s-aducă: precumFac prin rotaţie păscutul caprelor, doi cîteDoi, toată ziua strigînd şi-alergînd –Nu poţi deosebi ce-i mai greu: să fugi,Să urli după vitele căpiate de foame, sauSă umbli de la chioşc de pîine la chioşc,Făcînd coadă de cîte cincizeci de ori,Bruftuluit, dat deoparte; cu sacul pe umeriOasele desfăcîndu-ţi-le; Să nu vezi raniţele alea din sacii de îngrăşăminteChimice, legate pe umăr cu frînghii pînăJos la călcîie: şi pîinile ca o sută de crapiSufocaţi, dînd cu boturile-n sticla moale,Fără nici o speranţă; rătăci-veiPe străzile credinţei în tine şi-n veacuri.

55


Astfel, aridică ţăranii baloaneleLor strategice deasupra vieţiiCelei de toate zilele; ei sunt oraşele meleAsediate, alcătuind baraje aeriene, Plute dirijabile din saci de aer comprimat,Cu pîini, s-acopere vederea piloţilor inamiciCare belesc ochii de la ferestrele bombardierelorDe vorbe festive: baricade-n cer, tot baricadePe pămînt: unii cară saci de nisip, saciDe ciment; baricadeDin sacii cu praful şi pulberea ce s-a alesDintr-ale noastre entuziasme şi pasiuniAltruiste, planuri măreţe, bâtîndu-neCu pumnii în piept: pe nici una din eleNu cade ţăranul cum dă-n brînci, cum umblăDe-a buşilea şi pe-o coastă,Cum îşi tîrăşte viermele de cărăbuş pe sacul cu pîineaPe-a doua zi a satului, astfel împlinindu-şiNefericitul mandat; îşi dau viaţa la datorie.

Eroii mei! În calea tancurilor disperăriiStau astfel cu ei, vieţuind; zilnic îmi facO gaură-n inimă cît să intre glontele de laSine; curgă cele cîteva kilograme de sîngeÎntinzîndu-se pe albul paviment al tem-Plului patriei ca o flamură cu lozinci de protestImprimate pe ea într-o viaţă De om.

În veci nu va mai fi altarPentru noi, cu idol şi imnuri, mai sacru

56


Decît colţul acela din Gara de NordLa clasa a II-a, de unde l-au scos tîrîşPe tînărul ţăran mort peste sacul cu pîineAl satului său;Nimeni nu va mai avea-n el atîta flamurăCîtă s-a scurs din băiatul ăla: i l-au smuls,Adunatu-l-au cu mătura şi l-au zvîrlitLa canal. Ce voi face eu, încotro mă vorÎndrepta zeii de-acum?

57


Ca Tudor VladimirescuDe colo pînă colo întins-au frînghiile lorDe rufe; le spun cabluri de-naltă tensiuneElectrică; răscrăcăraţi stau stîlpii de-o mieDe oţeluri; plugurile umblă-n patru labe,Ţăranii trec trăind în vîrful picioarelor, Să nu-i calce uriaşii ăia care trag după eiCorăbiile vîntului;

De fier mult împletit în şapte viţe, spălate-nAur şi argint, sunt ştreangurile alea, să poarteFiorul şi tremuriciul electric al patriei Prin nouri şi peste lume: nu te-atingeDe hîrzoabele ei cu trăznete şi fulgere –Focul focului umblă neostoit şi mistuiePe cei greşiţi!

De colo pînă colo întins-au frînghiile lorDe rufe, însă dacă ai un ochi în frunte şi te rogiÎn zori la zeul patriei tale dinlăun-Trul minţii, sufletului şi al inimii, vezi eviiCei aievea mult îngrozitori: de departeDe te uiţi către aproape, ai zice că numeri saciiSpălaţi de ţărănci în rîurile lacrimilor;

Ai zice că vezi cămăşi de ţărani abia clătitePrin albia cu spumă de pulberi chimice

58


Şi străchimice, ai zice că sunt hainele negreAle bătrînelor schimnice, ai zice că veziCostumele călătorilor pe nori;Un soi de mumii de mătase cu mînecileBluzelor fluturînd în toate părţile şi pan-Talonii de fibre oţeloase, sticlă şi azbest;De colo pînă colo bate vîntul funiile de metal,Ai zice că patria politică şi-a tuturoraStă despuiată ca Venus ieşind din scaldă,Şi i-au pus la uscat salopetele arseDe-acid clorhidric şi gaze de luptă: ai ziceCă i-au scos milioane de rochiiDe nuntă, la soare.

Dacă ai un ochi în frunte, nescos de mustrări,Şi neorbit de promisiuni, şi nestricatDe albeaţa multelor vorbe de clacă, ai săVezi pieile ţăranilor întinse pe frînghiiTrase cu totul şi-ntregi: cu pletele capului,Cu unghiile; piei de ţărani beliţiCa berbecii, piei de ţărani jupuiţi ca tauriiÎn abator: piei de ţărani dezveliţi pînă la os;Forme de oameni goale ca sacii deşertaţiDe grîul de sămînţă şi de porumbul de moară –

Piei de ţărani, piei de ţărani, piei de ţăraniPe toate ştreangurile de oţelÎn care s-au înhămat industriile: iată, treceOmul legii din urmă şi-al legii înainte,Bate cu vergeaua blana de urs a ţăranului, cel cuTrei pruni jumătate-n livadă:Se scutură fructele pe mesele oraşelor altora;

59


Iată trece culegătorul de biruri, bateCu bîta pielea de cal a ţăranului, celCu cinci păsări pe lîngă casă: se-adunăOuăle cu grebla, asemenea grămezilorDe ghindă: iată, vin muierile storcătoareDe piei, strîngătoarele-n cleşte şi menghine,Apăsătoarele de teasc; adună de pe culmileAvântului industrial, pielicelele de ieziAle ţăranilor de vii jupuiţi; mierea,Laptele, creierii, snaga a toate gîndurileŞi-a faptelor toate.

Storşi, ţăranii, pînă la ultimul stropDe vin, pînă la ultimul gălbenuşDe ou – cu pieile-ntinse pe frînghie:Sufletele lor sunt lovite în ceafă, trupulLor este izbit în frunte, jupuit esteŢăranul şi făcut cizme pentru generali,Haine de piele, şepci pentru activiştii parti-Dului la putere, mănuşi de galăPentru miniştri şi diplomaţi;

De colo pînă colo întins-au frînghiilePe care se usucă pieile ţăranilor şi le spunCabluri electrice, de-naltă tensiune:Se-apleacă grele, la şapte palme de rasulPămîntului; se lasă trăznind odgoaneleDe fier şi argint, de la catarg la catargSe tînguie de povara de vinŞi vlagă, stoarsă fără de lege, fără temere,Fără ruşine.

60


O, zeii mei vechi, cu feţele jupuite, o sfinţiMartirizaţi de-un nou şi nesătul Bizanţ,Icoana Legii mele de-a pururea rămîneŢăranul jupuit: umblă el pe lumeCu propria-i blană de om viu,Dar soarele făptura nu i-o strică, vîntulNu-l pustieşte, nu-l împute pămîntul,Nici apele nu-l destramă: EuM-am despărţit de patria oficialăSingur scoţînd cu baioneta fîşii, fîşii –Zece rînduri de piele şi carne toatăDe pe mine: pînă la lemnele oaselor; am îmbrăcatCămaşa de moarte a patriei ţărăneşti,Ca Tudor Vladimirescu.

61


Corabia noastră pe uscatLa ham s-au pus ţăranii: cu chingi de cabluriŞi de frînghii; de pe umărul drept pe tot pieptulÎn diagonale pînă la pulpe, legaţiLa cărucioarele cu două roţi şi oişteaŢeapănă; din zori şi pînă noaptea tragPrin bolovanii drumurilor şi pe şleauriŞi pe cărările înguste, aceste nedreptăţiŞi umilinţe în chip de vehicule.

De-acasă pînă la robinetul de sub tei, lungMers: pe deal spartu-le-au cisternele străvechi,Le-au smuls apeductele de metal: apaCea de toate zilele le-au luat-o şi-au închis-oCu grilaj de lăncii şi sîrmă ghimpată,Să ştie şi ei de un singur stăpîn.

Cară apă, se spală de trei ori pe faţă,Clătindu-şi ochii de nedumerire, ceaţăŞi noua întunecime istorică: în neguri vineteŞi perdele de fum industrial învăluitu-le-auSatele; cară apă de se spală pe picioareCa şi cum ar putea să se mai purificeDe căile pe care-au fost mînaţi cu viclenieŞi lăsaţi într-o fundătură de veac.

Fierb foi de nuc bălăcindu-se la tălpi,

62


La genunchi: simt cum vine un zeu, ca o pisicăMlădiindu-se cald pe după oasele lor,Însă cînd se ridică să plece la lucruSe-mpiedică de vietatea cerului,Cad rupîndu-şi oasele: stau grămadăPînă-i vede întîmplarea ajutîndu-i să se adune.

Cară apă să-şi spele îmbrăcămintea, haineleVîrstelor grele: de pulberi de piatrăS-au îngroşat şi-atîrnă ţepene ca armurilePe ei, cămăşile: sarea sudorii şi tot prafulLumii, cu vechime şi povară trage de eiÎn Jos, către adîncurile troienelor înVeacuri: cară apa de spălat şi nu maiBiruie; nimeni nu le socoteşte drumulÎnainte, nimeni nu mai dă un banPe drumul lor înapoi: de luatLe iau puterile într-o doară, orînduireaÎi aşteaptă să-şi dea ultima suflare, Să le scotocească lăzile de zestre.

Umblă pe lume degeaba, pînă la locul de podgorie ’naltă,De soi ales; lung drumul; cisternele cu soluţieŞi ape puturoase zgîlţîie-n toate părţile;Cărucioarele trag mîna omului din umăr,Îi fac vînt înainte, îl smulg înapoi,De la o zi la alta nu-i lasă zece metriDe viaţă clară şi sigură: hărţuiala-iAruncă pe toţi în genunchi, la margineaŞanţului; roţile-i calcă tot timpulIzbindu-i în câlcîie; chinga se-adînceşteÎn carnea sleită; o rugină lacomă spuzeşte

63


Frunza, corzile pe arac ale butucilorDe viţă bătrînă; s-au uscatŢăranii toţi într-o viaţă de om!

Dar ei nu ştiu să zacă, nu pot să stea loculuiPe prispă; de-a buşilea, într-un picior,Tîrîndu-se pe pîntec, rostogolindu-sePe coaste ies din tranşeele bătrîneţiiPînă-i trăznesc ghiulelele tunului morţii.

Se-agaţă de sacii cu struguriCăzînd împreună pe cărucioarele cu vechi roţiDe lemn; ciorchinii dimineaţa-s grei ca porcii,La prînz alunecă şi fug din braţe ca morunii,Pe seară-s leneşi, atîrnă ca morţii, storşiDe sîngele dulce; la ultima gură de aerSunt biruiţi, duşi acasă pe jumătateRisipiţi: un terci de sîmburi, Zeamă de iarba răstoarnă-n cadă ţăranii: Însă ei jubilează, întineresc două, trei zile;

Culesul, zdrobirea strugurilor, gîlgîitulMustului, roşia mîzgă a cărnii de fructeÎn care se murdăresc pînă la coate,Le dă mireasma fiarelor de care moarteaSe teme, întoarce faţa şi uită vînatul.

Ei înşişi, amăgiţi de-acest belşug, zăpăciţiDe mirosul de sînge, de lapte roşu şi must,Umblă ca pruncii cu gura pe sînul tinereiMume a lumii: curg zdrobiţi ciorchiniiPrintre degete zemuind umezeala cleioasă:

64


Asemenea cărnii împunsă din toate părţileDe cuţit, sîngerează peste ei strugurii scăpaţiDin braţe. Bea un pahar de vin din mînaLui Iancu Arsene: nu vei deosebiSudoarea viei de transpiraţia ţărănească,Mustul trupului omului, de sîngele viei:Buzele-ţi încreţesc pe un veac, limba ţi-o opăresc.

Înhămaţi cu chingi de cabluri peste pieptŞi pe umerii cei roşi de cureaua puştii mitralierăDe-a lungul şi de-a latul a doua războaieMari şi lungi, nelepădată, acum tîrăscAceste căricioare împiedicate tot timpul De pietre, de cioturi, de propriile lorCălcîie; o duşmănie politică nutrescAsupra lor sacii cu ştiuleţi de porumb,Lubenii, snopii de coceni, buturugile,Lemnele, varul, nisipul, bidoaneleCu apă, tăgîrţele cu mălai şi varză,Snopii de lăstari pentru capre –Se lasă greu, pun piedică roţilor.

Aşa vă trebuie; voi aţi făcut ţara şi i-aţi datNumele România, zidire de pietreÎn calea neamţului către rus, şi-n dreptulRusului către neamţ, zice nebunul satului, Lătrînd răguşit după ei;

Dar este cel mai treaz: el singur îşi dăSeama de nepotrivirea vieţii cu timpurile,El singur a-nţeles că mergerea întru care se laudăLumea cu ziarele ei, nu-i drum

65


Înainte, şi nici un cîştig n-a rămas în dreptulŢăranilor;

Numai el îşi dă de-a dreptul îndemn de vită: singurNechează ca armăsarul despărţit de iapă,Singur îşi strigă cu glas de stăpîn: hăis,Cea şi die, murgule! precum şi-aduceAminte: el, dinspre toţi, se vede animalÎn ham şi ţăran pe lîngă boii loviţi totodatăCu parul – profită cu nepăsare de-amîndouăMăsurile vieţii: proprietar al viilor altora Pentru alţii şi proletar totodată...

Cei ce-au rămas oameni întregi în legile cuviinţeiÎşi petrec viaţa de zi cu zi într-o fără de ruşineSupunere, şi-au primit hamurile în tăcere; Nici daţi înapoi nu se cred cu un veac,Nici înaintea altora nu se simtPe undeva: este o nesăbuită obişnuinţăA omului: astăzi cu-o pagubă, mîine cu două, Şi-n fiecare săptămînă tot mai în spateleTuturor, tot mai fără de niciunele şi fără de ei.

Nu se mai feresc unii de alţii: o indecenţăA firescului rău fără de capăt. Nici o îndrep-Tare nu mai aşteaptă: ai zice că de bună-Voie băgarea gîtului în jug îi mîntuieşte;Şi nu de mult se-nhamă ei la atelajeleCele din urmă, în nepăsare şi-n ticăloasăObişnuinţă: trag pe umeri gurile de hamOri se leagă cu lanţuri de vite, îmbrăcîndAceastă salopetă a lor zilnică de lucrare: petrec

66


Pe după umeri lungi funii, înfăşurate-n vechiŢoale, curele de raniţiPe care nu le-au mai lepădat de o viaţă...

Era-n tinereţea mea un tablou de Ilia Repin,Pictorul ruşilor: ni se-arăta acolo, să ţinemMinte, să tremurăm încă trei mii de ani,O ceată de bărbaţi cu bărbile pînă la brîu;Şi trăiau înhămaţi, piepturile lor, nişteBaloturi de marfă;Cu umerii acoperiţi de lungi gîtere de viteMari, trăgeau cu toţii la douăzeci de hamuriDe tot felul, o singură corabie: ei pe mal,Prin pietre şi desculţi; pe cel mai mareFluviu din partea aceea de lume, duceau ţaraLor precum li se dăduse poruncăDin tată-n fiu, cu idolii în care; iată, felulLor de viaţă ne-a fost adus şi nouă, drept caleaŞtergerii noastre prin noi înşine de pe pămînt; ţăranii îşi tragLa ham cărucioarele, ai zice: fiecare cu legeaLui şi cu dreptatea vieţii sale, într-unaPatrie!

Nu vă luaţi după această înşelătorie: unul Este carul de triumf, cu toate-roţileZugrăvite, şi coşul căruţii de aurCu ştime; altceva acesteCărucioare de oameni puşi la ham:Noi suntem o seminţie pe loc stătătoare, Fiecare cu zeul său la căpătîi: barbaraFrăţietate într-aceeaşi apă clocită nu-i legea noastră.

67


Bărbaţii cei din seminţia mea trag de-o ţarăDin milioane de ţări: unde stă un ţăranDe la Dunăre este vatră de-o patrie:Acestea nu li s-au spus la şedinţele Com-Internului: le-au luat alor noştriPămînturile şi-au fost lăsaţi pe dinafară.

Acum nimeni nu mai vede înainte nici o cale,Dar nici înapoi nu li se mai dă drumul:Ţăranii se răresc, iar cîrmuirea-i numărăPrimăvara, laolaltă cu vitele şi cu păsările,Cu prunii deodată, să iasă la cifra vecheŞi istorică; să se prevadă la cîte coşuri de pruneSă se-aştepte ţara, pe cîţi saci de oase lungiSe mai poate bizui Statul – corabia noastră pe uscat.

68


Arestarea lapteluiÎn fiecare dimineaţă nespălată pe ochi, Urduroasă, la ora cu părul nepieptănat, ninsDe mălaiul mătreţii, la ceasul care umblăNeruşinat şi senil descheiat la prohab –Cînd ţăranul abia-şi duce pe umeri capul greuDe griji, de gîndurile năprasnice ca durerileDe măsele, cînd inima lui, asemenea alam-Bicului de fabricat rachiu, împinge-n serpen-Tinele venelor aburii foamei şi-ai disperării;

Pe cînd ţăranca-şi pune pe cap broboada negreiÎntrebări, mai filosofice decît doctrineleToate: Doamne, astăzi ce le mai dau ăstoraAi mei de mâncare, pe masă ce le pun eu, În pachete, în straiţa de merinde?

Atuncea intră-n sat dihania de i-au zis cisternă,Un demon de nichel, de nu-l cuprind în braţeŞapte bărbaţi; pe roţile-i de gumă calcă pietre-Le de prund ale şoselei; le faceSă zvîcnească-n toate părţile, ca sîmburiiDin prunele strivite de boi, lăsînd în urmăNouri lungi de fum şi dîndu-şi ifose.

Maşina de aluminiu, lucind în soarele zorilor, Roşu ca şi carnea de bou bătrîn, ca miezul

69


De pepene, ca porfirul vinului ţărănesc, Urcă printre arborii desperecheaţi: carul gloriosAl sfidării şi al celor de nu roşesc minţindCu cifre burduhănoase: de-o parte şi de altaA tancului acesta de alumină, pe prichiciurileDe tablă galvanizată de trei sute şaizeciŞi cinci de roţi dispreţ şi-mbrobodireaAdevărului ziua-n amiaza mare, stau doiPîndari, cu puşca albă în trei ţevi, împroaşcăSare, fier şi apă clocotită.

Înainte şi-n urmă, ochiuri de lumini sperie-Tori la fiecare colţ al drumului, şi unde-ncepPlantaţiile de salcîmi sclipesc din clipăÎn clipă, tăind timpul în felii subţiriDe grăsime: îşi mestecă sandvişul de istorie scîrnăviaDe maşină; face cu ochiul antenei de radar,Îşi semnalizează traseul, cu supra-Veghere, să nu-i iasă-n cale ţăranii:În burţile lor se văd sclipind oţelurileFoamei, şapte cuţite pînă la os băgate…

Astfel petrecută prin televizoarele din pădureŞi sateliţi circumtereştri, ajunge cisternaPînă la staule blînde cu oile pe lapte:Trei năprasnici mulgători, păziţi de treiPîndari: sub haine scurte, carabine; trag De fiecare vită apucînd-o cu-amîndouăMîinile de ugerii mici, cît sînii ţărănciiLa primul prunc: nici mioară terminată,Nici femeie începută; săgetează laptele,Ca o ploaie repede pe-acoperiş de tablă,

70


În găleţile de fier, apoi răzbate susur,Curgere pe jgheab, apă cerească-n bidoaneleCît un copil de zece ani înălţime, foameaCu setea: zumzet de spumă, forfotă de-oGalbenă substanţă; măduva din oaseleŢării, unturile din prapurii dihanieiDe zeu al ierburilor, lăstarilor şi frunzelorDe viţă.

Tot umblînd cu arma-n încordare de-a lungulŞi de-a latul mulsului, se şterg pîndariiLa gură, de balele nebuneiAţîţări – veghind să nu se piardă stropDin laptele menit să fie dat mai peste Mări şi ţări; deodată, însă,Mieii încep să zbiere dealurile, bocetulCel după ugerul de mamă ţese-o pînzăDe tort greu: aceasta-i trîmba cernităDin care-au rupt şi-au legat istoriaLa gură.

Negură vine, dar nu-i negură: se-acoperăColinele de lacrimile pruncilor de oaie înţărcaţiMai devreme: sunt bătuţi cu pumnulPeste bot, să se-astîmpere; deodată viţeiiÎncep să se vaite, şi toţi feţii cei de vacă – Lacrimile lor, o viscolire: mari fulgiDe zăpadă acoperă pripoarele: sunt izbiţiCu bîta-n frunte, să tacă: pînă se umflăCamionul-cisternă de laptele lor.

Atunci încep să urle puii de lupoaică, puii

71


De vulpe; deodată ai scroafelor de mistreţi,Deodată pruncii tuturor fiarelor cei de la sînuriLatră răsturnaţi de mumele lor, mînjiţiPe boturi de laptele creşterii luatŞi nemaidat înapoi; deodată puiiDe şarpe, toate progeniturile de viperăUmblă prin sînul de ţărancă al patrieiMuşcînd-o cu vorbe mieroase,Tot pieptul, ciuntind sfîrcurile munţilorEi cu miere şi tot felul de binefaceri.

Deodată copiii de om, deodată puii femeii, Deodată pruncii născuţi din ţărani, şi toţiFătaţii la ţară încep să plîngă cu mieii Şi iezii, cu mînjii, nechezînd după lapteleLa care s-au născut de-un veac şi mai mult;Deodată coconii şi feţii de om şi toţi zămisliţiiPrin sate încep să urle foamea fiarelorŞi-a toate vietăţile, cu buzele arse de seteaDe laptele a tot binele; deodatăCei de li s-a luat de la gură, de li s-a smulsBlidul din faţă, zi de zi daţi la o parteDe la toate darurile vieţii, se punPe mare plîns şi bocet lung din sat în sat;

Deodată eu am căzut din braţeleSophiei blînde, pe pămînt; deodată Ea se-ncheie la piept, abia prididindSă treacă nasturele-albastru cît ochiulDe cucuvea prin cheotoarea cămăşii de cînepă; Rodia sînului s-a-nnorat: a venit clipa!

72


Mustul învăţăturii, la care m-am înfruptat,Dă-n fiert şi mi se urcă steaua înţelepciunii în frunte, iesÎnaintea răzvrătiţilor: Fiii mei! V-am crescut îngheţînd la cozile foameiAşteptînd cîte-o zi şi noaptea jumătate:Pînă s-apuc o bucată de carne, două, treiPîini, ceva peşte şi cîteva ouă; Numai Unul Domn Dumnezeul poporuluiVostru cunoaşte cît m-am umilit pentru voi;Nu ieşiţi în stradă, nu umpleţi pieţeleVictoriei lor: au să vă calce cu şenilele,Cu gaze de luptă au să vă orbească, Nu-i lăsaţi să pescuiască balenele meritelorTulburi în sîngele vostru limpede.

V-am certat să-nvăţaţi pe deasupra Cărţile Legii,Tratatele de matematici vi le-am pusLa căpătîi cînd v-aţi născut: austerele Atlase de fizică, scrieri de tot felul Să deprindeţi măestriile tehnice: mergeţi Acasă, nu vă lăsaţi omorîţi irosind truda,Speranţele şi răzbunarea mea: vedeţiCă se află pe lume un strop de lapteMai scump decît diamantul de la gîtul actriţeiAceleia, Liz Taylor.

V-am şoptit cifrele şi formulele lui;Aduceţi-vi-le aminte, aflaţi, rupeţi peceţile,stâpîniţi cu bineGrăuntele de puteri cît cel din urmă picur de lapteCe vi s-a luat de la gură,Puneţi-l în vîrful săgeţii gîndului vostruCel mai răzvrătit; praful şi pulberea

73


Norilor de la o sută de HiroşimeSă se-aleagă de labirintul minotaurului!

P.S.Dar ei au fost mai înţelepţi decît slabulDe mine Ion Gheorghe.

74


Vehicolul-Pericol de foc !Cel ce umple lumea de pulbere; feţele caselor, Ferestrele, apa din găleţi şi florile şi prunelePe toate spurcîndu-le într-o cămaşăNisipoasă, de noroi; şi frunzele, şi ciorchiniiDe struguri, şi ochii vitelor năclăind În cleiul bolnav al verilor secetoase –

Camionul cu obloane verzi, de scînduri lungi,Asemenea uşilor la pivniţă, însă cu multeLucrări de-ntărire: şuruburi, chingi de fier, Şi de-a latul diagonale de puteri, se răsteşteDin trompeta lui, cu guşă de gumă, La răscruci; la geamuri poartă perdele scurteCu eghileţi de mătase, vechi semne lucrateCu acul mare de către nevasta şoferului –Încît cabina seamănă cu odaia de zileMari a casei lor ţărăneşti.

Pe aripile lui s-a scris: Pericol de Foc!Să ştie omul cînd merge şi cînd şade pe loc.

În spate, prinşi din toate părţile de garduriVerzi, ca animalele-n saivane şi oboare,Stau ţăranii şi femeile lor; pe patruBănci lungi, de scîndură nedată la rindea,Dintr-acelea pe care se-adună oamenii

75


La praznicul de petrecerea morţilor –Ai zice că i-au ridicat odată pe toţiDe la Cina iniţiatică; numai blideleŞi pîinea frîntă lipsesc, pe trapezaInvizibilă; stau pe laviţele-n lungimeDe zece dări cu pasul măsură;Însă lăţimea, de-o-ntindere de palmăPrecum se vede-n icoanele pe geamÎnfăţişîndu-le Legea de-i ţine mai mult în picioare –Doisprezece pescari, dulgheri, lucrătoriÎn viile Statului; şi-n capul meseiTînărul instigator în pilde a fost spălatDe ploi, zugrăvia s-a şters.

Pe-acele-nguste lemne mai aştern ei cîte-o ţoalăSau haină, încît să-ncapă cît mai mulţi –Pîinea suferinţei împărţind între eiÎn mărunte felii de veche anaforă – Bărbaţii, cu sapele între genunchi, femeile, Cu uneltele-n poală: degetele mîinilorStrîmbe, pline de răni, la picioare sînge-Rînd degerate; şi-n spatele lor, pe obloaneleNituite, ca o lozinca purtînd defăimarea Istorică, inscripţia lapidară: Pericol de Foc!

Un avertisment cinic, o neruşinată campanieDe ameninţare de-a dreptul asupra oricui.Astfel mistificaţi şi fără orînduială pe patruRînduri, şi pe jos, cine n-a-ncăput pe-ngusteleLaiţe; pornesc închişi pînă la brîu, din toatePărţile, în toate părţile; loviţi de vîntulTare al vitezei, cu patru crivăţe deodată,

76


Bătuţi de foc, scăldaţi de ploi, de grindinăZobiţi, scoşi iarăşi să se usuce la soare;

Zbătuţi şi daţi la piuă în vîltoareaZilelor, li se subţiază an de an cămaşaVieţii, veşmîntul din pînza sfîntă Se răreşte, ţesătura li se destramă pînă-iPătrunde frigul cel de pe urmă –Iar vestea despre ei că sunt ameninţareaLumii, pericolul de foc ce poate izbucniDin clipă-n clipă, rămîne în vigoare.Nici ei nu-şi dau seama de mesajulCe le-a fost scris pe scoarţele carului lor,Umblă la muncile de zi cu zi; depărtareaCe-o biruia odată călăreţul din zori pînă seara:Vreo cincizeci de pietre kilometrice aruncăAmeninţarea aceasta în toate părţile,Înainte şi-n urmă; camionul cu obloanele verziCum e grîul înfrăţit; un sfert de ziuăSe petrece-n pînza neagră a şoselei, un veacDe vînt trăsnind, alt veac de grindinăŞi-un văleat de foc, pîn-ajung la pămîn-Turile lor, să le muncească pentru alţii;Lăsaţi în capătul de la-nceput al lanurilorDe porumb, vărsaţi la capetele de la capătAle tarlalelor de floarea soarelui, ajungDemascaţi, mînjiţi de faima zadarnicăDe inşi periculoşi, puitori de foc; Cei ce-au avut norocul cel fără de norocSă trăiască adeverirea propriei lupteŞi-a izbînzilor de peste veacuri...

77


Acesta-i carul de triumf: pe partea dreaptă,Verde cît ogorul de sfeclă, scrisu-le-au cu litereÎnalte de tipar: PERICOL DE FOC!Pe partea stîngă, verde cît lanurileDe porumb, s-a zis, cu semne de poruncă:Pericol de Foc! – precum avertismentelePe magistralele turistice: Atenţie, cadPietre! – şi muntele, de atunci, n-a mai datCu pietre după nimeni; asemenea verdictelorCu semnul capului de mort în preajmaDepozitelor de muniţii şi carburanţi:Pericol de Explozie! – şi focul, de atunci,Nu s-a mai aprins, n-a mai licărit scînteie –Avertismentul a secătuit puterile şi gîndul Faptei.

Asemenea prevenirii cu asprime de legeScrisă pe uşile laboratoarelor cu bare de uraniu:Pericol de Iradiaţii!Şi precum avertismentele germane pe seamaPartizanilor: Atenţie, bandiţi! – şi precumPlacajele atîrnate de gîtul chiaburilor:Duşman al Poporului! – şi precum înscrisurile De umilinţă şi nelegiuire pe spateleLuptătorilor cei din veacuri: Incendiatori!

Pericol de Moarte şi răfuială istorică ţăraniiÎn camioanele cu toate uşile vraişte, Duşi pînă-n cîmp şi aduşi cu pîra aceasta:Pericol de Foc! Rămîn pe unde-i aruncă:Oricine are puşca la el şi puterea de-a porunciSă-i poată ucide în legitimă apărare,

78


Ghiftuind ogoarele cu sudorile, carnea şi oaseleLor – grămezi de-ngrăşăminte-n camioaneleViforoase – Pericol de Foc! TicăloasăZicere pe seama noastră.

O abilitate politică de vigilenţă pusă la caleAsupra clasei mele; asmuţire de-aproape un veacNe hăituieşte astfel, cu paznici, legi Şi aspre dări, învinovăţindu-ne că punemFoc învoielilor strîmbe, conacelor festiveŞi acaretelor cu drapel pe catarge.

Vă spun eu, uzinelor şi rafinăriilor-fiareVechi ce sunteţi: ne luaţi sîngeleLa analiză, lacrimile, sudorile, distilîndÎn retortele voastre suferinţa de clasă, Prefăcînd-o-n granule de superfosfaţi şi gazeSă ne ardeţi privirile, uitătura: PericolulDe Foc tot va să se-mplinească!Asupra cui a stat cu gîndul şi faptaÎmpotriva ţăranilor, vine pîrjolul Cel mare şi drept!

Pe cît mă rog eu cerului şi pămîntuluiSă dea ţării acesteia mai mult noroc,În fiecare zi, dimineaţa, la prînz şi seara,Cînd trece camionul ţăranilor – Pericol De Foc!Purtînd lăzile mele de zestreCu dinamită!

79


Elixirul uităriiDe-ar avea ţăranii pîine cît alcool fabricăRafinăriile lor artizanale; ceaunele de aramăPline ochi de prune putrede; zoburi de rîncedeFructe viermuind, drojdii ale strugurilorCei pătaţi, şi vinuri bolnave, lăturiÎn care zeul şi-a vopsit odăjdii lepădate.

Asemenea tipografiilor clandestine,Cu prese şi maşini, tipărind manifeste, broşuri,Lucrează pe tăcute distilăriile ţărăneştiPrin pivniţi şi prin şuri, butiile de fagÎn care şerpuiesc serpentinele de alamă În multă apă rece poartă aburiiŞi-apoi urinează ulei tare, cu miresme arzînd –Sunt împinşi cu scop să se piardă, simulîndSupraveghere, reaua întocmeală a legii instigăLa nedreptate şi rău neoprit.

Ascunse fumurile şi-ncîlcite prin poduri, În fînării, cu tot soiul de vicleşuguri bineAlcătuite, cu tîlc lucrînd, cu prudenţă, Aburind cu multă fereală prin totSoiul de coşuri şi jgheaburi, de teamaAgenţilor care pîrăsc, şi-a strîngătorilorDe bir.

80


Însă miresmele de boască fiartă, boareaDe rachiuri nu se lasă pusă cu botul pe labeNici de lătratul cîinilor, nici de fum de uleiDe tractor, motorinele maşinilor de la fermă;

Curgînd leneş ca picurii de clei, o spermă năzdrăvanăVine din capătul de sus al lumii, zgîlţîiePrunii friguri turbate; atinse prematurDe coacerea bolnavă, de viermele interiorGrăbite, fructele se-mbujorează şi emanăAţîţătoare mirosuri: cad singure mereleSau cu de-a sila scuturate, cînd vin ţăraniiLa pomi şi-i apucă de umeri şi-i clatinăÎntr-o parte şi-ntr-alta, ca pe datorniciCă nu-şi plătesc dajdia: de la orînduireDeprins-au ştiinţa bruftuluielilor şi artaDe-a scutura omul de ultima împotrivire...

Ce rămîne necăzut, nescuturat, se bateCu prăjinile de alun, precum în zugrăviileAntice argintiile livezi de măslini şi martirii:Îi duce mintea, cunosc şi ei cît seamănă unii cu alţiiPomii bătuţi şi scuturaţi, cu ţăranii puşiLa tot felul de impozite şi dări cătreStat: astfel culese-n coşuri şi-n găleţi ruginite,Cu praful de jos bine sărate, cu pulberileCerului de vară-ndulcite la cenuşileStelelor, fructele seamănă oamenilor,Oamenii seamănă fructelor,Adunate-n vaseLargi de lemn, lăsate-un timp să zacăÎn fierbinţeala bolii, învelite blînd

81


Cu un strat de pămînt şi nisip – Asemenea locului de folosinţă trasCa pînza de cort peste toată viaţa omuluiDe la ţară: o săptămînă nu umblă nimeniLa ele: forfota destrăbălaţilor curenţi,Foiala-n tot mai ridicată febră, vînzolealaDe bolnav fără scăpare, zvîrcoleala de tînărăFemelă fătînd şi ruptă de făt, scăldatăÎn crîncena-i sudoare; lehuză şi palidă plămadaDe fructe, cu coapsele înflăcărate şi pînteceleBosumflat, latră şi scheaunăSă zămislească: Pomona este istoria lor;

Forţa conducătoare nu se-ndură de ei; IancuArsene să taie cu sapa căiţaDe pămînt ars de căldura din adîncurileFructelor: suflecîndu-şi mînecile cămăşiiDe fibră de tei, cenuşie, să afunde braţelePrintre şoldurile de juncă ale putiniiDe borhot, să tragă-n găleţi, cu smalţulSpart, nămolul de fructe: măsurăDe-un viţel greutate, de-un mînzat mulţumire.Boasca estimată cu greul de carne de şapte vite –Încît orînduirea scăpat-a din braţeBoul de jertfă al ţărănimii: l-a sleitDe toate puterile şi n-are unde să-i ascundăHoitul. Bîntuie duhoarea uriaşului Şi n-o mai ţin puterile să-l îngroape!

La foc mult şi ne-ntrerupt se coace terciulDe poame opărite în propriile-i ape, bine moarte,Stoarse-n călduri; de ultimul picur de must

82


Şi zeamă; sîmburii sunt strînşi în coşuriDe răchită, epuizaţi de cel din urmă stropDe sudoare, de cea mai slabă moleculăDe mireasmă: pînă noaptea se aude scrîşnetulHîrleţului în pămînt; sub grămezile De sîmburi sapă gropi, fîntîni fără apăAscunzînd boştinile fierte, seminţele –De parcă au făcut moarte de om.

Seamănă cu cei ce-au dat fărădelegea drept lege: Să repare şi mai rău strică năpăstuiţilor; Să nu se afle fapta lor necuvenită: de prigoanaJudecăţii nu se tem: o ambiţie-i înflăcărează; Se ştiu mai puternici decît judecătoriiPe care-i cumpără cu o canistră de rachiu.

Însăşi dreptatea se uită-n oglindă, îşi dăCu alifie roşie pe buze, părul şi-l leagă; Beau laolaltă, jefuitorii cu cei jefuiţiÎncearcă o împăcare: iertînd unul altuiaOpresorii se îmblînzesc, năpăstuiţii uită. Se-nseninează ţăranii, glasurile li se schimbă,O mulţumire nepăsătoare dinspre treburileŢării: îi stăpîneşte veselie trecătoarePe cei bătrîni; cei în putere se pătrundÎncet de harţă, dar nemulţumirea Lor de vremuri şi de lipsuri, pînă searaSe stinge: oboseală istoricăŞi-o lăuntrică sfîrşire a speranţelor toate; Îşi dau seama că dreptatea s-a-ntorsCu spatele la ei: elixirul frăţieiOmului către om s-a stricat,

83


Basamacul luptei de clasă a pus drojdiiDe-un lat de palmă în potirul de cristal...

Trezindu-se la cea dintîi cîntare a cocoşului,Se-mbracă iute, aruncîndu-şi pe faţă doi pumniDe apă, ies grăbiţi pe porţi, să prindăAutobuzul cenuşiu: dau fabricii de sîrmăTot ce-a mai rămas în ei viu, bun de muncă.

O amăgire de veacuri pînă-n capăt de veacA lenevit limba; doarme, nu mai zice cîteSunt cele de zis: sîngele în rătăcireNu mai izbîndeşte s-avînte pumnulŢărănesc trîntit în masa vieţii cu blidulNespălat de linte şi-o copită de porc,Iar alături paharul de rachiu bălos de apă,Legat la ochi, pipăind pereţii lumiiScrişi cu vorbe murdare şi desene spurcate.

Ei au pierdut bătăliile toate de cînd li s-a luatPămîntul, cu vorbe lungi amăgiţi; s-au părăsitUnii pe alţii cu bună ştiinţă lepădîndu-se omulDe om, dezbinaţi de tot felul de chemăriLa luptele altora: eu unul nu mai ştiu pe nimeniCare să vină să pună umărul zicînd:Ţine-te bine şi ia-mă pe după grumaz,Mergem la noi, îţi facem o cafea tare,Te speli pe faţă şi te limpezeştiÎn frăţietate şi fără să-ţi vinzi sufletul.

84


Iadă roşie pe casăEra pe seară, cînd soarele împurpureazăNorii de-asfinţit, de parcă a crăpat o butieCu must ce fierbe, împroşcînd cerul jumătateCu spumă de vin furios, necopt, nestăpînit; Se-auzeau scarabeii lovindu-se-n ferestreleCasei, frunzele plutelor în de la sine lovireUna cu alta izvorînd foşnet de apă;Deci numai timpul în chip de şipot lucraSub temeliile lumii, arborii însemnîndu-i cu cer-Curile vîrstei: se-auzea alcătuirea de cariiÎn lemn: un compas luminos dădea roatăPe dinlăuntrul copacilor, fără abatere.

Ţăranii, la cina lor tăcînd; se-auzeaPresăratul sării pe stelele din blide, portocaliuPluteau, uleiul clocotea limpede cu ouăleÎn el cît ochii boului, clipind în buretoasaPupilă de-albuş: ai fi zis o pereche de syleniSe uită la om din chiar bradul mesei;

Lăcustele cărămizii, verzi şi negre, Pestriţe, asemenea boabelor de fasole, ridicauDin toate părţile osanalele serii: slăveauIerburile, lăudau frunzele pe pămînt; Pomii, pietrele, toate cîte fiinţează Primeau strîngerea la piept: în cîte şase

85


Braţe cuprinse eurile zeuluiNu uitau să le ţină, cît se cuvine, la sînul său unic.

Casa, blînd se răcea: lespezile temeliilor, Lemnele tari şi cele moi, drepţii stîlpi, Grinzile plutind prin elementul ethericTrăsneau cînd şi cînd, pierzînd călduraZilei – era liniştea dinspre sfîrşitulLiniştei: cînd prea înaltă crescînd se rupePe neaşteptate de greutatea firii proprii, Ca iarba subţire prea sus iute crescută;Cînd auzurile-şi pierd răbdarea şi-ncepEle de ele însele un vuiet, chiot, din toatePărţile lucrurilor, cum fluiera vara Locomobila cu abur...

Pe-acoperişul de tablă, roşu de ruginileVremii, se-auzi deodată umblet, Tropot de copite, paşi mărunţi, călcătură,Zburdă înceată, mers hotărît şi voioşie:O fiinţă sigură, însă cu oarecare prudenţăCălcînd, cu mirare de freamătul Care iese de sub picioarele ei.

Ca şi cum un zeu mergea pe-acoperişul templuluiSău; de la streşini pînă-n creastaCasei şi de-acolo, pe coamă, către răsăritŞi-napoi spre soare-apune; a stat apoiDe-o nedumerire: s-ar fi crezutUrcînd un deal, să-l pască pînă-n vîrf.

Mirarea era mare, că nu se-ntîlnea cu iarba,

86


Că nu-i ieşeau pietrele-n cale; apoi, trecîndDe muchia acelui dîmb de fier, lăsăÎn urmă hornul, ca un altar votiv; Începu să coboare-n leneşă zburdareŞi prea sigură: nu alunecuş, nu poticnire,Doar adierea din faţă ca o pînză Caldă şi subţire se-mpotrivea: smoculRoşu al părului de pe frunte, ca un mănunchiDe iarbă arsă de secetă, i-l abătea.

Cine umbla astfel acoperişul, mult bocănindCu ai săi conduri de os, bătînd tableleÎn treacăt călcate, era o iadă tînără:Fecioară cu două crengi de fag la tîmpleRăsucite-n cîrcei de lemn lin; puse ochiiSpre soare, se lovi cu fruntea de astru;Cu botul umed umblă către roata de foc,Nesperiată: şi-n clipa cînd zeulSe prefăcu în ţap murg, dreptŞi cu faimă, cu picioarele pîn’la genunchi În iarba flăcărilor de pe deal; Şi cînd fecioara iadă se sprijiniCu tîmpla de fruntea sacrului prichiciDinspre streşini se-auzi femeia casei; certareDe mamă către fiică zburdalnică: să nu cazi!Lua-te-ar zburător, să nu daiDe durere; nu te pune cu soarele!Nu-l înfrunta şi să nu te iei cu zeu şi focCeresc; eu demult te apăr şi te cresc!

Dinspre părţi se auzi glas de tată şi rîsMare de-această şotie: nu m-aşteptam

87


De la tine; dă-te jos, fată cu minţileSucite de zeu: cînd s-o uita cu-adevăra-Telea-n tine, o să-ţi dea foc sîngelui.

Din zicerea femeii şi din grai de bărbat, Fecioara zeului cel peste turme se sfia; Sta-n cumpănă, îşi pleca bine fruntea: Pînă la copita dreaptă botul său apucaUn nevăzut fir de iarbă, sorbeaDin apa roşie prin care trecuse.

S-au stricat legenda şi hronicul Feciorului Pe care-l aşteptam ţărăneşte: soarele Se-ntristă, umbrele se lungiră, de-o greutateRece se pătrunse seara: pietrele se scufundauÎn pămîntul de sub ele, adîncimeDe-un deget; arborii spre dreapta înclinau,Iarba scăzu linsă de val mare;Bărbatul strînse cămaşa pe sine de-un fiorFemeia ridică din umeri cu greutate,Iada începu să vină pe valea ruginităA casei: o lacrimă de argint în colţul Pleoapei, la ochiul stîng scînteia:Trebuie s-o măritam, a zis femeia; s-o dămLa ţap, răspunse bărbatul.

Însă noaptea, la cîntătorile cele din urmăAle cocoşilor, ca o corabie casa porniÎnainte, se-aplecă într-o parte şi se traseÎnapoi, de cîteva ori căzînd; pînă departeS-a zbătut pămîntul, adînc tremurînd;Pe-acoperişul rece se auzi fugind cineva

88


Cu talpa lată, călcatura se desluşea strîmbă, Ca o alergare de bărbat mai scurtDe-un picior: cei din casă ieşiră cu pînzeleStraielor la-ndemînă iute aruncate pe umeri...

S-a spus c-a fost cutremur de pămînt:Cercul ce se-ncheia în toţi pomii şi copaciiSmuci ocol într-o parte: din merele Rotund lucrîndu-şi marginile, săltă carneaDînd la iveală cîte-o jumătate de fructNou; din pietre au ieşit jumătăţi şi sferturiDe pietre; boabele de fasole şi broboaneleDe struguri, piersicile, migdalele au zvîrlitDin ele gemene euri oprite la jumătate:Prune lipite, gutui împerecheate de laJumătate în jos, asemenea unor fotografiiMişcate, contururile tuturor lucrurilorArătau insul dublu din lăuntrul celNezvîrlit afară, nici înapoi de tot retras.

Cronica politică şi evenimentele patriei Primiră mai apoi aceeaşi ciudatăÎnfăţişare, de la jumătatea căreia naşte alta –Ca un ins cu două corpuri de la brîuÎn sus – nu puteai despărţiO lege sau o pedeapsă de-nţelesurileLor; în două puteri nelimpezite una de alta;Cutremurul zăcu în oameni timp mult,Salvatorul a fost amînat:Nimeni nu ne mai învăţă Unde să-l aşteptăm: dar nici-o columnă Adevărată nu s-a prăbuşit.

89


Grăpatul vieţiiCum vin semnele neînţelese; cucii zeuluiPărintesc, unul cîte unul în fiece curteAşezatu-s-au să cînte pe grapele de mărăcini;Au înflorit într-o noapte acele tîrîşuriDe porumbari, pruni sălbatici cu spinii grozavi;

Îi tăiau ţăranii de pe răzoare şi clinuriPunînd cap la cap tulpinile noduroase;Între două lemne tari strîngeau în lucrareŞi cuie de fag, nu greu meşteşugită,Alcătuirea – o mătură: măsură două desfaceriDe braţe în lături, două luări la piept,O plută de ramuri spinoasePe care ţăranul tînăr încă se ţineaÎn picioare, oricît de hurducată-i ieşeaLumea în cale.

De la un capăt la altu-al ogorului proaspătUmbla omul pe-acel tîrîş de crengi uscate,Alt sprijin neavînd decît latele tălpi ale saleŞi frîiele lungi, cu zăbale muşcate de cai:Ţarina rămînea ştearsă de mătură, ca fîşiaDe graniţă;

De la un capăt la altu-al ogoarelor,Parcă zeul bătrîn, prins cu barba

90


În despicătura unui arbore, smulsese capcanaFugind în lume de la răsărit spre apusŞi iarăşi de la soare-apune la soare-răsare...

Bulgării fărîmaţi, brazdele nivelate, o trîmbăDe dimie neagră se desfăşura-n urma grapei,Să fi croit o sută de sarici şi ghebeÎmbrăcînd toată uliţa în haine de sărbătoare.Nu se cuvenea: pînza aceea cernităEra giulgiul tras de cu toamna pe faţaSemănăturilor: erau învelite seminţeleCu ţolul negru al gliei: mai veneaCînd şi cînd zeul, ridica de-un colţCerga aceea de pe faţa adormiţilorSăi, le cerceta respiraţia şi-i acopereaLa loc, plecînd.

Aceasta era lucrarea grapelor de mărăcini;Mai apoi şedeau arindicate-n cuie mari de lemnŞi-adăpostite sub streşinile hambarelor,Suspendate pînă la arăturile de primăvară;Numai duhurile văzduhului, iarna, încălicauPe ele; rareori dată jos cîte una; se-nhămaCal negru la ea, purtînd tîrîş pe uliţăUn ţăran rătăcit în credinţă, luîndu-şiZilele singur: astfel spînzuraţii şi cei singuriDîndu-şi drumul în fîntîni părăsite erauScoşi din sat, pe-acest aşternut de mărăciniUscaţi...

Iată, vremuri de nedumerire, puteriNecunoscute, mari călduri de anotimpuri

91


Ridicară din pămînt valurile magneticeDinainte de cutremur: fiorii spulberarăScîntei din coamele fiarelor, vîlvoi, periiLupilor; pletele cailor se burzuluirăFurtunoase;

O sevă nemaicunoscută a pătruns gardurileDe ramuri şi spinării: grapeleAu înmugurit, le-a dat frunza, au înflorit;Mărăcinii uscaţi de lucrul tîrîş au făcutFlori; nu se cunosc puterile, orînduialaDe dedesubt n-are nume, ţăranii îmbrăcatu-S-au de zile mari: fustarele de tort bălanŞi cuşmele de hîrşie de miel; sumaneleDe dimie ca zăpada şi-au tras pe umeri,Încălţămintea-n care umblă pînă la templuLuat-au la purtare.

La un semn al zeului de care şi-au adusAminte, astăzi au să urce pe grapele de mărăciniÎnfloriţi, vor da bice cailor încordaţiDe aşteptare: va să înceapă munca lor de veacuriDată la o parte, o ştergere de urmeŞi dovezi, de gîndurile şi faptele acestuiVeac; pietrele pe pietre risipi-vor; castreleNăvălitorului ce le-a luat pămîntulŞi i-a dat afară din vremea lor, din ţaraŞi din legea moştenită;Cum au împins diregătorii veaculuiCu buldozerul casă după casăÎn rîpile lumii şi-au dat de malTemeiurile ţărănimii şi-ntemeierile ei

92


Le-au risipit cărămidă cu cărămidă;

Roţi de fontă, cuptoare de oţel nestinsTurlele cu oglinzi răsturnate în abis: o mieDe ani au să urle fierurile mîncate de lepraRuginii: vom măsura cu-aceeaşiMăsură: Nivelare, una cu pămîntulCel arat au să lase-n urmă grapele cu mărăcini;Rafinării, cetăţi ale maşinilor, fortăreţeAle pulberilor chimice, fabrici de fum.Uzinele de miazme şi flăcări ale morţiiŞterse vor fi în veac de frisoaneleAdîncimilor; măturînd ogorul patrieiŢărăneşte, cu grapele de mărăcini;În aer, în ape, în vînt, în toate temeliilePe care-a stat de veci spre veci acest poporMai răbdător decît oricare seminţie în parteŞi decît toate popoarele la un loc.

93


Poem ecologicTrece pe drum cu biciul pe umăr,Negru pînă la genunchi cu cizmele-i de gumă,De parcă a ieşit din mîlurile Nilului;Cămaşa-i de-o culoare mohorîtă, ca noriiÎntunecaţi şi plini de ploaie: mînă boiiPrin mijlocul drumului; pe şleau îşi zice viaţa!

Loveşte-ncet juganii: cînd pe cel din dreapta,Cînd asupra celui din stînga lasă biciulPe şoldurile umede, cu părul lipit în mariPete de umezeală de staul: mai multDin obişnuinţă, ca şi cum i-ar apăra de gîzeFlutură asupra lor flagelul subţire;

Sună resteile argintii, de fier greuO viaţă de om lustruite de gîturile lorPuternice: jugul este luciu, lemnul sticleşteDe cît l-au muncit pe grumaji,Proţapul dintre animale, un trunchi de jugastruDe la cefe, din dreptul coarnelorPînă jos, la copitele dinapoi, la călcîileDe os, umblă fierbinte.

Acolo, într-un greu belciug de criţă, douăLanţuri lungi de tîrîş, petrecute-n ineleDe fier, cît să-ncapă pulpa unui uriaş;

94


La douăzeci de paşi în urmă, prin pulbereaVerii, cîrlige şi pene de criţă maturăDrumul: zuruit de zale trecînd peste pietre.

De bună seamă, el aduce arbori din pădure,Buşteni îmbrăţişaţi de lanţuri, acele clonţuri luciiDe lucrare le-nfige-n trunchiiDe fag; buturugi de nuci trage afară,Din viile bătrîne smulge butucii,Mută stoguri de fîn, pătule, bazilici strămută.De bună seamă, el are puterea să tîrascăDin deal pînă-n şes două, trei case pe ziScoţîndu-le din sat, adunîndu-le într-altLoc sau pe drum uitîndu-le, întemeindUn burg din zece aşezări de ţărani.

Un deal întreg poate urni; de cînd l-au scosDin fire s-au urcat în el puteri temute:Se uită unde sunt alunecări şi ruperiDe pămînt; în vîrful dealului au ieşitLa iveală belciuge vechi, de piatră;Cînd o vrea el, pune cîrligele, bate-va penelePetrecînd chingile sale pe după cioturileColumnelor patriei, trei veacuriPe zi dezveli-va de pomi, de izvoare, de castre,Ducîndu-le mai jos ori mai în vîrf.

Poate să lege fag de fag, ulmul cu teiul,Stejarul cu salcia în mari frînghii de rafie,Să mute pădurile, să le scoată mai în faţăOri să le dea mai în spatele lumii;De bună seamă, el are putere să schimbe locul

95


De obîrşie, să strămute mauzoleele de odihnaOaselor, legînd tînjaua lui cu chingi de fier,Ca o strîngere cu brîul pe după mijloculLumii, bătînd cu maiul penele de metalÎn temeliile întregii zidiri;Într-o noapte el poate să ne ducă pe lumeaCealaltă;

Precum s-a arătat greşala lui mai susDe poarta noastră: lanţurileDe la tînjala boilor, cu marile belciugeŞi cu pliscurile de oţel, s-au agăţatDe-un trunchi de fier mai bătrînDecît toate metalele: s-a pornit spulberDe nisip roşu, viscolea rugină;

Tras-au boii; tînjaua s-a-ncordatCu mare tremur, jugul trosni pe gîturi,Resteiele scrîşniră la grumazuri,Pămîntul tresări, se făcu legănare,Aplecare lungă, împingere-napoi din sine,Ca o magazie de lemne vechi, ca un pătulCu bucate, din toate-ncheieturile lumeaTrosni: pînă departe-n multe ţăriAu fost săltate aşezămimtele.

Şi-a dat şi el seama clătinîndu-se şi bruftuluindBoii, cu înverşunare i-a bătut peste bot,Între coarne, pînă a descurcat lanţurileŞi-a desfăcut proţapul de lemn,Şi-a scos penele şi-a limpezit încîlcealaÎnnodarea faptelor de la sine; cîrligele scoţînd

96


Cu temere dintr-acele belciuge de fierMai vechi decît tot fierul din lume –Ca o toartă de capac pe vas, de veacuriUitat în pămînt, agăţat-auCele stătătoare-n temei şi le-au tîrît...

Balansul firii s-a oprit, dar frigul mareA rămas de-atunci pe lumea asta:În pivotul columnei lumii se vedeSgîrietură adîncă de-un lat de palmă;Se zice că buldozerul, cînd nivela terasePentru viile Statului, s-a poticnitDînd înapoi şi-nvăţîndu-se minte...

Se ştie că în vîrful stîlpului retezatŢăranul a fost zeu cu doi boiLa jug, tîrînd tînjala; ducea de la urmăOrînduiala acestei lumi ţinînd-o treaz:Cine l-a răsturnat din vîrfulPociumbului de idol, nu ne-a vrutBinele: acuma-i tîrziu şi numai Heracle,Cel prigonit de Hera, cu sceptrul pe umăr,Poate să apere lumea de maşinile cu fierulDe plug aşezat de-a latul tuturor întocmirilor.

97


România Carului-MareAle ţăranilor care de luptă cu viaţa de ziCu zi aveau două roţi mari înapoi, înalte,Cam pînă la brîu, şi alte două în faţă, maiScunde, pînă-n dreptul coapsei; vă spun eu:Un car desfăcut ca zeul Osiris în părţileDe alcătuire nu se mai cheamă car!

Însă revoluţionarii de profesie, care nu-nvăţaserăDecît arta cuvîntărilor pe dinafara patrieiŞi toate ştiinţele despărţirii ţărănimii în treiPărţi: săraci, mijlocaşi, chiaburi, desfăcurăAcest vehicol de-o etate cu Ţara-NoastrăCea demult compusă din mai multe Românii.

Astfel: România Făgăraşului, România Loviştei,România Oaşului şi-a tot Maramureşul, RomâniaOltului, şi România Moldovei,România Transilvană, România PontuluiAlcătuiau carul Statului Dacia, cu patru roţiÎnalte de lemn pe de-a-ntregul: osiile de stejarUnse o dată pe săptămînă cu păcurăDin puţurile sălbatice;

Tot astfel România bănăţeană, RomâniileDe pe Crişuri, România lui Gelu, RomâniaLui Glad, România lui Menumorut, şi toate

98


Româniile ce-şi cuceriseră numele precum ne-a-nvăţatIorga: aridicînd diguri la ape, ziduri de pămîntŞi pietre, garduri împletite şi movile,Gruiuri, gruieţe, bordeie bine zbicite, cu varNălbite şi pavate cu bolovani de rîuŞi lespezi duse pe piept de-un singur om –Acele dale bine puse, pe care joacă ţintarPăstorii pe dealul Istriţa, de nu le mai pot ridicaAstăzi nici zece bărbaţi.

Astfel, carul de muncă şi luptă al ţăranuluiEra patria umblînd de-acasă pînă la ogoare,Cu obligaţia prin viu grai-jurămîntŞi însemnare pe lemne sfinte, să se-ntoarcăSeara oricît de tîrziu tot omul şi tot carulSău la poarta de pe care-a propăşit.

Ei, peste hotare, în căruţe rătăcitoare n-au pornit,N-au ieşit din România Româniilor lor,Însăşi ţara cea mai veche se numea ŢaraCarului Mare; sub cele şapte stele de strămoşiBocănind pe drumurile îngheţate, de la RomânieLa Românie, prin toată Cea MaiDintîi ctitorită cu milenară vîlvă,De-au trecut-o-n scripte cu numele Dacia MareA suveranului nostru Boirebista I şi-aMarelui patriarh Deceneus zeul.

Revoluţionarii de profesie ne-au învăţatCă România din vremea lor este-o alcătuireLa-ntîmplare şi pe seama altora, hrăpăreaţă, Instigîndu-ne să ne desprindem ţinutul

99


De baştină, să trecem pe altă hartă,Cînd nu ne place guvernul şi ne-am supăratPe cîrmuire.

Ţăranii însă şi-au purtat cuţitul pluguluiÎnfipt pînă la os; fiecăruia i se tăiaseCîte-o felie de pămînt, cît o bucată de pîine,Din moşia patriei: sărată bine cu sîngeŞi cu toate lacrimile fierte de către gazeleDe luptă germane.

Veniră revoluţionarii de profesieLa putere: nici unul n-a scos o vorbă desprePămînturile Basarabiei şi ale nordului nostruCel zugrăvit cu brîne de sînge şi lacrimi;Luînd în mîinile lor hăţurile tari,Cu zurgălăi şi eşarfe, struniră caii patrieiCu stăpînire de sine şi tact: ţăranii începurăSă verse sînge: tot mai aspră strînsoarea-nZăbale, bucata de pîine era mai gustoasăCa niciodată: sarea propriului sînge, sevaBuzelor rupte de căluş schimbau mireasmaGrînelor vărsate-n Rusia ca despăgubire.

Însă birurile către Statul lor şi-al urmaşilorŞi le-au dat fără crîcnire: darea de totGrîul luat cu ţolul alb de la arie, dareaDe orz cărat pîna la iezlea cavaleriei roşii,Darea de porumbul tot şi de tot lapteleŞi de toată lîna oilor, darea de carnea toată –Astfel revoluţionarii de profesie îi obişnuirăPe ţărani să se lipsească de-ale lor, pe cînd ei

100


S-au dedulcit la tot felul de luări pe meriteNecunoscute de patrie;

Astfel darea pămîntului veni de la sine: cel de arat,Semănăturile, holdele cosite, Locul moştenit şi cel cumpărat; Aceeaşi răsplată: o întocmireFie cu vorbă blîndă, fie cu speranţa în ziuaDe mîine, fie cu amăgire, fie cu ameninţări,S-a încheiat;

Româniile sărace şi Româniile mijlocaşeAu cucerit marile RomâniiChiabureşti: mînă de la mînă, palmă de pămîntLîngă palmă, puse la un loc: o hartă nouăS-a văzut, o nouă ţară, încît ceea ce ni se luaseDe pe la toate marginile României MariS-a uitat cu bună ştiinţă şi-ndreptareaGîndului într-altă parte.

Revoluţionarii de profesie scriu astăzi memoriiŞi se jură-n interviuri că ţăranii şi-au datPămînturile de frica muncii, de singurătate,De nici un spor; a depăna amintiri întrerupteNu-nseamnă a scrie istoria: odatăCu pămînturile s-au adunat plugurile, rariţele,Grapele de fier; odată cu uneltele, caii –

Şi-au fost loviţi peste picioare, şi-au fost fierţiŞi daţi de i-au mîncat porcii şi păsările –Precum ne-a desvăluit mai întîi Mihai Beniuc;Tot aşa au fost strînse laolaltă căruţele

101


De Brăila, zugrăvite cu flori şi idoli,Ghiociurile de Călăraşi, uşoare de zburau cu Bărăganul;Grelele care transilvane trase de bivoliŞi boi struţaţi, legănîndu-se la tînjale.Cîţiva ani au fost puse la lucru pe una moşiaRepublicii Populare: împreună cu vechii lor stăpîni;

Cînd i-au terminat porcii pe cai de mîncat,Rămas-au toate atelajele adunate în jurulGospodăriilor colective: ca în gravurileCe ne-nfăţişează nouă astăzi şi mîine, în veciUrmaşilor, taberele de luptă medievale: cetăţiUmblătoare-n asediu, bizuindu-se pe legareaCarelor unul de altul – ca hotarele de ţară,Mişcînd şi apărîndu-se pe la margini…

Însă căruţele ţăranilor adunate de-odatăÎn curtea fără stăpîn sigur şi băgat în seamă,Nelegate una de alta, nepuse cap la capSă gîndească singure calea lor; prin aţîţareŞi învrăjbiri de tot felul, deşarte ambiţii,Au fost desfăcute una cîte una: s-au pus în stiveNalte şi lungi stoguri, roţile mari; o mieŞi-o mie şi-o mie, roţile mici, grămadăMare cît Movila lui Burcel; oiştile, proţapurile,Jugurile, stive cît Movila Miresei de-o sutăDe sute de ori; mîinile, loitrele, paturileCăruţelor, codirlele, coviltirele, movile pesteMovile.

Iată ce mărturiseşte sub jurămînt ţăranulIancu Arsene: mai peste trei zile, cît trei luni,

102


Cît trei ani, cît treizeci, s-a vorbitLa telefon cu un mult încercat şi iuteLa minte revoluţionar de profesie:Ajutaţi-ne dumneavoastră, n-avem din ce faceSicrie de cuviinţă celora în etate; cu meriteŢărani, mai dintîi muriţi pe cîmpul de luptăAl muncilor: de la fabrica de cherestea ne-auRespins...

Este-o parte a carului de muncă şi-a căruţiiDe treabă, alcătuită din groase scînduriDe molid, se numesc dulapi, în late şine prinşiDe fier, şuruburi, şaibe late, piuliţe; alcătuiescMargini de lotcă, rame în care se prindCîte patru drugi de patru brazi, lemn multŞi trainic: de-acele margini ale caruluiŢărănesc şi-a amintit revoluţionarul de profesie:

Facut-au coşciuge bătrînilor noştri din lemnulDulapilor de la care: pe seama celui mai întocmitLoc al vehicolului ţărănesc alcătuit-auUltima albie de leagăn şi ultima corabie –Le-au dat drumul pe apele istoriei mult tulburateAle patriei mele – încît astăzi putem spuneCă ei au plecat în propriile vehicole de luptăŞi muncă: au părăsit pămîntul de arat,Dar umblă pe-aproape, în toţi norii, cu bătrîneleLor care şi căruţe, în dricul de mult brad.

Vehicolul de icoană al ţăranilor a rămasRomânia cea Mare, de la regele nostru Boirebista.Aceasta-i ţara nepierdută şi nedesfacută-n părţi

103


Nedrepte: din veci în veci lăsată nouă,România roţilor din faţă şi-a roţilorDe la urmă; România celor două osii, RomâniaOiştii şi-a proţapului – cîrmele carului statului;România jugului din tată-n fiu.

104


Ţăranii fierbinţiCum aburesc ei geamurile brusc intrînd În autobuz şi-n toate sălile de aşteptare, Încît ai scrie pe sticla-nnegurată o sutăDe cărţi, şi cereri, şi memorii, şi-adeziuniSă intri în partid – de n-ar începe să curgăScripturile tale ca sîngele şi lacrimileCelui pe care-l mănîncă vulturul de viuÎn zugrăviile lor pe lemn şi pietre.

Cum se-ncălzesc dintr-odată halele cu bănciVerzi, pe care numai viscolul doarmeCu genunchii la gură; şi numai el e fiulSălilor de aşteptare: dar ei îl scoalăDin somnul mamei lui de vînt cu zăpadă!Îl dau afară ca pe cîine, lăsîndu-şiDin cîrcă sacii cu butelii de aragaz şi pîine;

Cum dintr-odată-nfloresc ferestrele pe care s-a trasPînza de camuflaj, două degete grosimeChiciură şi brumă: cu-albastre, argintiiLanuri de stînjenei; şi uite că nici-un îngerN-a oprit într-o gară ţărănească să rupăDin fereastra viscolită un lujer îngheţat,De crin – să lovească tînăra ţărancă, pe umăr,Dîndu-i buna vestire de-un alt PruncSalvator!

105


Rămîne lumea tot pe seama unuia dintre ei:Care bătînd bocancii cu mult fier, pe pragulDe piatră, să se scuture de zăpadă,Intră înfierbîntat de zor şi-alergăturăPeste cîmpuri: trage după sine ţolul 'Nălbit al aburului ce-i ţîşneşte pe năriŞi din obraji, din umeri şi de pe buze –Cînd îşi descheie nasturii negri, la piept,Să scoată bani, să cumpere bilet de clasaA doua, ţărănească, neîncălzită, fărăLumimă şi cu geamurile îngheţate;

Acela se-ndreaptă mai apoi spre marilePanouri de sticlă, îşi apropie buzeleDe stratul de iarbă albă cu flori de argint,Răsuflă lung; şi din sărutul săuCu fereastra, începe moină, florile de gheaţăSe topesc, iar unde nu ajunge vînătaArsură a sărutului pe sticlă, pune palma-iMult fierbinte: începe să se luminezeÎn casa aşteptării…

Prin mari petece de geam albastru intrăSăbiile de lumină, bat aripile hulubuluiDe-afară, pîlpîind în vitralii păgîne:Se limpezeşte lumea, în cugete se face cald;În fiinţă, în trenurile-nvelite cu sloiuri,Cu uşile sparte, de-şi bagă gerulPeste oameni pîslarul siberian: gheaţaÎntinde lacuri prin compartimente...

Astfel ne fac nouă ţăranii cald, nouri

106


De aburi, încît umblă controlorii clănţănindDin cleştii lor de perforat urechileIstoriei, să-i pună cercei de gală, prinLanurile de cînepă ale vaporilor de transpiraţieAlergînd-o.Cînd îşi trag ţăranii căciulile de pe capSe umplu vagoanele de mireasmă de iasomie,Lumea clocoteşte ca apa cînd aruncă faurulÎn ea fierul încins; O, ţăranii fierbinţiSe irosesc pe lume fără întrebuinţare!

Cum i-aş aduna eu ca pe nişte sticle de apăClocotită şi ca pe cărămizile refractareÎncălzite pe aragaz, înfăşurate-n prosoape:I-aş aşeza-n paturile Doamnei PatriiS-o-ncălzească la şale, de-a lungul coloaneiEi vertebrale şi infinite, pe unde-au-ngheţat-oFiorul entuziasmului nesănătos, viscolulŞi foamea cu scop dezlănţuite.O, ţăranii cei fierbinţi! Cum le-aş aşezaEu pietrele trupurilor pătrunse vara toatăDe soare, la pîntecul muncitoarelorCare nu mai nasc decît un prunc o datăÎntr-o viaţă: le-aş dezgheţa uterul,Întreaga fiinţă le-aş umple-o de concediiPlătite şi de tot felul de scutiri de la greu!

În vacanţe senine le-aş lăsa cu bărbaţiiSă zămislească, să alăpteze cu izvoareleSînilor neobosite; să şteargă la fundCopiii, nu roţile maşinilor îngălateDe vaselină industrială; pe toate sîrmele

107


De-naltă tensiune şi la toate pavoazele,În toate lănciile pentru flamuri, pe catargeleToate, aş ridica scutecele pătate de udulCoconilor de oameni ai muncii!

Cînd i-aş duce la şcoală, le-aş îndopaFagurii minţilor cu-nvăţătura că eiNu se trag din părinţii cei ce se-aratăÎn cărţile lor şi pe-acasă: le-aş dezvăluiBărbăteşte că ei sunt feciorii din călduraSacră a ţăranilor cei fierbinţi.

Doamne, ce iute şi trainic popor aş faceEu dintr-acele progenituri zămisliteDe la căldura vie-a ţăranilor, mai sfîntăDecît căldurile celei mai sfinte călduri!

108


Troianul de sîmburiM-am suit pe troianul de sîmburi şi sămînţă De viţă: un vallum pe care nu împăratul Cu sandalele nespălate l-a ridicat: cei maiDintîi părinţi de la Troia înălţat-au digulAcesta în calea urîtului şi-a tuturor rătăcirilor:Cavalerii Crucii mînjiţi de sîngele Pruncilor, din creştet pînă-n călciie,N-au îndrăznit să-l treacă.

Pe-aici au ieşit arcaşii bazileului Negru Vodă Pe taluzul de ghindă, sămînţă şi sîmburiDe fructe, spălatu-şi-au feţele sale de zeceArcaşi mascaţi cu funingine şi tăciuni; Acum luna putea să-i arate, acum soarele Să-i dea la iveală: o mie de ani prin secretaPădure apărîndu-şi păgînătatea profeticăA legilor părinteşti.

Istoria nu-i decît o rafinărie ţărănească De fructe! troiene s-au adunat în sate,De sîmburi de prune, movile lungi de sămînţă De struguri: dintr-un capăt Pînă la celălalt capăt al iernii; în templul de pămîntCărat-au, au tot cărat boii înjugaţi cîte doi, vase’Nalte, de lemn, bine sugrumate în cercuriDe alun: terciul de carne de prune şi piersici,

109


Ca un viu animal mişca, înfiorîndToată orînduiala.

În materie umblau nucleele mari cît ochiiDe capră, îi zic ei boştină, dar se-nţelegeBaştină, strat peste strat de ciorchiniFărîmaţi; mulţimile de ţărani, forfotiţiDe-o puzderie de sîmburi cît scarabeiiŞi buburuzele: învelite cu brazdă de ţarinăŞi cenuşă, asemenea unor vulcani bătrîniAdormiţi, varsă leneş de pe margini numelePurpurii;

Unul după altul lucrat-au carele: cu boii dejugaţi,Puşi în genunchi: rumegat-au nopţileLa focuri mocnite, pînă dimineaţa, le dădeaBruma cu sare pe greabăn; vitele, gătiteCu chiciuri pe pleoape, cu groasă promoroacăArgintind coarnele şi smocurile păruluiDe pe frunţi, erau gata struţate de jertfă.

Stăpînii se uitau halucinaţi la cetăţileCele de munţi, pînă li se făcea semn:Sfară de fum le-aducea veste, strigareaCă le-a venit rîndul să intre în braţeleIdolului de aramă, cu zece care de lemnÎnroşit, pe rugul patriei.

Se ridicau Iancu Arsene I cu Iancu Arsene al X-leaBazileii demotici în formă de cîte zeceChiupuri înalte, pline de carnea de piersică:În stînga idolului era chivotul cel de-o sută

110


De măsuri de apă rece tot timpul; se scăldaŞarpele de aramă în sîngele ţărănesc;

De douăzeci şi patru de ori de sine alergatÎn sus, împrejurul unei columne de fier:Capătul dinspre cer al Spiralei mergeaSpre cuptorul stelar al Arheilor, capulDe jos pînă la focul obîrşiei, ocolea calePrin elemente dîndu-şi înapoi ceea ce-şi luaseData trecută...

În faţă, cum intrai în bazilică, fierbinte altarul:Focul n-a fost văzut stingîndu-se:Sub patera mare: acolo se zvîrcoleauPlămadele seminţiei – în zolul de fructeSunau sîmburii lovindu-şi unii de alţii;Peste marele vas ridicau acoperirea de-argint,Ca o streaşină: se pecetluia de jurÎmprejur cu pîine de mei, să nu intreDuhurile stricătoare, suflurilePlămadelor să nu scape din zodii;

Şarpele aduna aburul frunţii,Transpiraţia muncii şi-a încordăriiBraţului cînd ridica paloş: vaporii cărniiIzvodeau o sută de nori, să-ntunece o sutăDe zile: douăsprezece strîngeriDe iederă pe după stejarul pădurii Vlăsia, Douăsprezece sugrumări de oştiriDragonul dacilor punea laba pe cerbulCu ’naltă cruce între coarne...

111


Tot astfel lucra serpentina înconjurată De apele reci: storcea vietatea prunelor,Căpriorii strugurilor; tăria de sînge a seminţeiSe-adăuga: astfel sărea linxul evenimentelorÎn greabănul prunului: pisica sălbaticăA credinţelor bizantine se repezea la grumazulPomului piersic: putere de şapte-ncălicăriPe pieptul viţei de vie, şi-o sugrumareDe călugăr cu glugă neagră: lingea lupulFrunzele pe poteci, ştergea şi el cu limbaPavimentele patriei de urmele cerbului,

Şi erau şiruri de viaţă şi viul deosebit:Viul de inimă, viul de ficat, viul de rînză,Pînă-n viul de la copite: strop cu stropStors de trei ori strînsoare şi de trei zileÎnconjurare de taberi, noaptea, din umbreleTuturor trunchiurilor,Acolo, se vădea dimineaţa arsura istorică A pămîntului; acolo se ridicau troieneleCele de oase; şapte veacuri ogorul de ghindăNu mai putea să ridice de jos nici un lăstar,Obosit de paloş: osuarele, ca troieniiAruncate cu lopeţile pe fereastraLăcaşului; movile în spatele povernei;

Astfel s-au adunat digurile de sîmburi,Dealurile de sămînţă de viţă: tărîmulEste pîrjolit, de şapte ori dejugau odihnindVitele pînă la capătul acelui zidAl troianului de sîmburi şi sămînţă de vie:

112


Albe la-nceput, năvălit-au dealurile de săruriÎn preajma Combinatului ChimicDe la Valea Călugărească; în cinci aniSe-ngălbeniră, peste cinci ani se pătrunserăDe-un greu albastru,verde pucios: învelirăPartea ceea de ţară văzută prin ferestreleTrenurilor, apoi se-nnegriră, fără fir de iarbăScos-au din istorie troianul de sîmburiDe prune şi sămînţă de viţă,Cu o seamă de piscuri de negru de fum!

Eu vă spun, bazileul Negru Vodă eraUn renume: zece inşi dădeau feţeleLor cu negreală; trăgeau pe capeteCuşme mohorîte, şi fiecare aducea cu el zece.Alţi zece: între legea de la apus şi-ntreLegea răsăritului s-au oprit o mieDe ani, pînă le-au recunoscut credinţaÎntru care ei începuseră pe lume.

Dă, Doamne, pe troianul de sîmburiŞi sămînţă de viţă, al osemintelorŢărăneşti, să se ridice iarăşi Negru Vodă.

113


Legata-de-sineTrece pe drum în sus, cu mîinile la spate:Stînga ţine osul dreptei, de parc-ar fi retezatăPe butuc: la-ncheietura braţului cu palma,Unde se strînge cătuşa; ca un căpitanDe vapor scufundîndu-se; şi umblîndDe la un capăt la celălalt al navei,S-o părăsească;

Merge ţăranca nesănătoasă; între tinereţeaCe s-a dus, precum că nici n-a fost,Şi bătrîneţea ce vine iute şi cu toateDarurile spitalelor, şi ale azilului, şi aleMorţii într-un şanţ pe-o grămadă de iarbă;

Trece pe drum în jos, cu mîinile la spate:Dreapta ţine de stînga, puternic şi ne-ncrezătoare,De la încheietură: de unde femeile doamnePoartă brăţări de aur şi de toate culorile;Multă apucare, încît braţul s-a veştejit în susNu lasă umblet sîngelui, învineţit-auDegetele ştrangulate.

Ţărancă scundă: căci zeii n-au făcut risipăDe trup; însă mintea, un pumn mareDe sămînţă în carapacea de broască ţestoasă; Braţelor şi picioarelor li s-a dat fugă

114


De lup: nu-i nici zdravănă, nici de tot Prea sănătoasă: iute trecînd cu treburiÎn jos, pînă la magazinele cu fierărieŞi pînzeturi, mai iute înapoindu-seÎn sus, la cele de-acasă;

Parcă i-a sucit cineva mîinile, înnodîndu-i-leLa spate: numai unde-ajunge pune baniiPe masă, ia pîinea, secera sau bucăţileDe săpun: le dă drumul în traistă şi totAşa, iute, aruncă pe umăr baiera; duceIar dreapta la spate, cît nici nu s-a trezitSîngele din strînsoare;

Trece legata de sine, zic prunii pe şanţuri; Ea aude şi se pune la mintea lor: le trageOcară de la om la om: nu rîdeţi, domnilorPomi, nu rîdeţi; bărbatul meu, cînd eraTînăr ca voi, l-a legat pe ZorilăCu şapte funii la pomul pomilor,Străbunul vostru;

A strigat şi el, la drumul mare, la dăriŞi luări de bucate: mai lăsaţi-ne şi nouăPîine, carne, cît să nu murim cu toţi Pruncii; i-au sucit mîinile-aşa,La spate, l-au dus;

Trece legata de sine, zic pe uliţă capreleStrînse să fie duse pe deal, la păscut: şi eaLe-nţelege spusa după cum le umblă buzeleDupă frunză,după lăstari: intră

115


În vorbă cu ele: nu rîdeţi, doamnelorCapre, nici voi, fecioare ieduţe: Zeul meu, cînd era tînăr şi duhneauDealurile de el, cît trebuia să-ntorciCapul, îţi venea rău de la putoareaIntrării voastre-n călduri...Îl credeaţi voi ţapul vostru şi vă strîngeaDe vă trosneau oasele; bărbatul meuL-a legat pe Serilă cu lanţul capreiLa pomul pomilor: o frunză a ruptŞi-a cîntat prin păduri; venit-a acasăCu buzele îndulcite de-o viaţă;

Ce dacă l-au prins şi i-au dat cu patulPuştii în gură; Sărătura sîngeluiN-a stins în veci dulcele ălui sărut; Găsit-aţi voi, caprelor, frunza de-a fluieratDin ea după mine? Seara l-au prins La scorbura cu pîinea şi sticla de lapte:O lăsasem la-nţelegere şi fereală de lume,De tot felul de pîre;

A strigat şi el în casă cu lume multă,Steaguri şi pînze scrise, mare portret;Mai lăsaţi-ne grîul în pace, mai slăbiţiLuarea de carne, de laptele cel de toateZilele al copiilor noştri: uite-aşa L-au luat de mîinile-amîndouă,I le-au sucit călare la spate, cum puneauDoamnele în prezidiu crac peste crac,Aşa-i încrucişară mînă peste mînă...

116


Nu rîdeţi, prunilor, urmaşi ai pomuluiPomilor: zbenguiţi-vă-n soare pe margineaŞanţurilor înecate de iarbă; nu rîdeţi,Capre, de necazul aproapelui, pe pomiVă căţăraţi şi-i încălecaţi sculîndu-văÎn picioare, şanţurile săriţi-leŞi le paşteţi; în tranşeea a mai adîncăDe zece ori decît astea, peste care v-azvîrliţiUgerii, a fost aruncat al meuŞi-astupat cu pămînt;

Că voi aveţi un singur căprariu la capătulCîrdului şi-un păstor la celălalt capătCe strigă la voi unul, zice şi celălalt;Al meu avea zece pîndari pe-o parte, zecePe alta, zece-n urmă, zece înainte, Ce striga unul, porunceau toţi, unde băteaUnul, băteau toţi: îi puneau să-şi sape Şanţuri şi-i băgau adînc: militariiVeneau cu maşinile şi-i înveleau, surpauPeste ei malurile...

Zi-i legata de sine, şi-atît; trece pe drumÎn sus, cu mîinile înapoi, boiereşte: ca un căpitanDe corabie cînd se scufundă; umblă De la un capăt la altul al satului Şi vorbeşte cînd şi cînd cu nimeni; faţăDe pomii de pe marginea şanţului, Faţă de caprele păscînd şi-adunîndu-seÎn cîrd, să fie duse-n deal la frunză,Toate trăind şi umblînd ziua vieţiiSub unul singurul păstor.

117


Maşina cu dinţi de fiarăDe la soare-răsare, din rîpă, de dincolo de torentulSărat, pleacă dimineaţa maşina în chipDe fierăstrău circular; cu discul pe muche, Tăind de sus în jos ziua, despicîndMari scînduri de timp: într-adevăr,Vremea-i întinsă de la un capăt la altul Al satului, ca un buştean de molid.

Ai zice că-i o maşină de tăiat lemne,Umblînd pe la porţile omului: pe osiaDe la urmă stă meşter cu tot felul de feţeÎn scaun de fier, pe harc de groase spirale; O cîrmă de vapor, trei manivele la mîini Şi două pedale asemenea podnogilor de războiŢărănesc de ţesut, sub tălpile-i late.

Înainte de tot, roata fierăstrăului, lucie,Groasă cît o dimie la patru iţe; se ziceDe-atîtea măsuri de oţeluri dure, inflexibile –Deci nu se-ndoiesc de nimic, nu se dau înapoiDe la nici o stricare;Într-adevăr, ziua-i întinsă ca buşteanulDe fag; fierăstrăul circular taie de sus în jos scînduriDe aer şi ziuă senină; pînze subţiriCît foile de geamuri sticlindStivuiesc blănile de ieri pînă astăzi;

118


Lunea spintecată-n elastice şipci cît degetulMic de la picior, marţea tăiată-n lanţiCît degetul gros, miercurea dată la joagăr,Despicată în părţi groase, cît dulapiiDe la căruţă, joia şi vinerea, sîmbăta,Toate trei laolaltă date la fierăstrăuRotitor, pe de-a latul făcutu-s-au mariTable transparente, asemenea foilor galvanizateDe pe-acoperişul celui mai sfînt lăcaş;

Într-adevăr, duminica-i urcată pe cantulGhilotinei plimbate, împinsă de la capătulDin răsărit către soare-asfinţeşte; sfîrtecatăDe-a lungul în şapte noi blăni lăţime,Şi-ntr-alte şapte tăblii lungi, cît să le iaOmul în braţe: mese de cină, bănciDe repaos duminical, scaune să-i tihneascăOmului acasă cu ai săi;

Luaţi, fraţilor, scînduri din trunchiul zileiPentru care-aţi murit pe bulevarde o sutăDe ani cu pancarte, adulînd ziua de muncăDe opt ore curate; scandînd numele duminiciiVoastre v-aţi dat despicaţi de călăreţii dragoni,Aţi cîştigat şi iarăşi vi s-au luat zileleDe odihnă cuviincioasă.

Într-adevăr, umblă maşina cu fierăstrăuCa un disc de patefon învîrtindu-se De la stînga la dreapta, de la dreaptaLa stînga; am întors placa, zice zeul

119


Spre lume; trece podul de fontă, porneşteÎn zori de la moară şi nu se opreşte decîtSeara, în marginea cimitirului: stîlpiiDe piatră pot rupe dinţii de lupAi fierăstrăului...

I-a fost plecarea prin lume domoală,Fuga ei prin istorie pas cu pas, colindăUliţele duduind cu bătaie de valuri Mersul încet, amînat; nu ştii ce are de gînd:Rostogolirea roţilor nu ţine pasul cu vuietulDe la motor, discul fierăstrăului circularAmăgeşte cu unduirea-i de placăDe gramofon, acul magnetic al razei De soare scoate de jur împrejur tropotDe toacă şi hergelie de-o mie de cai...

Aspră foşnire scutură pomii, frunzele ofilesc,Merele cad cu bufnituri măsurate din orăÎn oră; răpăială de ploaie cu soare facPrunele, înroşind pămîntul, în cerc largDe fructe moarte; stîlpii pridvorului Cei de lemn melodios şi furcile caseiDe lemn tare scutură făină de carii; Tresar zidirile de piatră, cărămizile se Dezbină, slăbeşte lipirea cimentului, Cheagul ce-ntemeiase coeziune, deodată Se sfarmă; de-o temere neînţeleasăÎncep cocoşii să cînte, cîinii latră Prevestind întîmplări la care nu vor fi martori.

Desigur, cîntecul acelui disc de oţel

120


Cu dinţi de fiară a spintecat nalteleCoeziuni, îmbinările le-a desfăcut, simpatiileCele adînci le-a împrăştiat, profundeleAtracţii le-a rătăcit; pînzele galbeneAle nucleelor, ca lapţii şi icrele,Destrămatu-le-a; dragostea părţilor faţă de părţi, luptaÎntregului pentru marea-i integritateŞi întregire, sparg cu înceată lucrare,

Oamenii nu-şi mai apără legile, legileNu se mai ţin de cuvînt, înţelegerile-n scrisŞi cele vorbite sunt încălcate; vezi bărbatBătrîn tîrîndu-şi bătrîna femeiePrin templele judecăţilor ne-ntemeiate;Părinţii se supără pe copii, copiii răsturnîndMesele părinţilor; omul vinde pe om c-o vorbăNespusă, duşmani de-o viaţăSe-mbrăţişează, intrînd în învoieli ticăloase!

Vinovată-i maşina cu fierăstrău circularAşezat de-a latul lumii, cu discul dinţatSă reteze picioarele celor ce rămînÎn picioare; mari butuci de columne,Tamburele coloanelor de templu pe dealuriSe rostogolesc spre viroage; acoperişul patrieiSe ţine în cîteva furci pe suferinţaMartirilor ţărani: o ducere de rîpăRăbdător pusă la cale...

121


Maşina de piatrăIancu Arsene ieşit-a să dea la tocilăSabia direptăţii, la care oamenii credCă se pricep cu toţii, dar nimeni n-are ascuţimeÎn judecată ca omul cu maşina de piatră;

Se face-o scară scurtă cu doi fuştei:Pe cel de jos pune talpa-i, începe să urceAstfel: cu un picior pe treaptă, cu altul pe pămînt,Pare la început veşnic de cale La ceruri: să-ntrebe oamenii: unde-ai plecatIancu Arsene? Şi el cu un pas pe lumeaAceasta şi cu celălalt dincoloSă zică: mă duc să v-ascut la minte,Să vă fac mai drepţi!

Că şi lumea este-o scară scurtă, cu doi fuştei:Pe cel de jos apucă omul să urce, pe cel de susN-a călcat niciodată labă de om,Talpă de fiară, gheară de pasăre; numaiMîna lui Iancu Arsene se încleştează Pe ea, înspre stiva de lemne, la pereteleAlb al polăţii: omul pare că descindeCoborînd cu spatele înainte; lumea să-ntrebe:De unde vii, Iancu Arsene, şi cum a fostPe-acolo, şi de ce n-ai mai stat?

122


Se face o scară scurtă şi la mijloc osie,Şi pe osie, roată de piatră;Omul prinde cu stînga mînerul, cu dreaptaUnge axul: cufundă trei pene de pasăreÎn vasul cu păcură: ce zugrăveşti, Iancu Arsene, cu dohot, cu zmoală,Cui pîrăşti lumea în negru? Cui scriiJalbă că ziua-i întunecată, că noapteaSe face albă?

Deodată începe lucrarea cea zgomotoasăDe veche unealtă, roata de piatră alergîndEa după ea, drum nu calcă, lungime de lumeNu lasă-n urmă, nici înainte nu micşoreazăDepărtările dintre om plecat de-acasăŞi om ajuns de la urmă;

De-ar fi ghem de sfoară, să vezi fir deslegat,Ai putea măsura rostogolirea: din colţulCasei lui Iancu Arsene, pînă la fataLui, Aurica, măritată peste trei sate,Doar vuiet de ascuţirea cuţitului; piatraRotundă se dă dura, tot umblă-n sine De nu-i poţi cunoaşte puterea de-alergaturăS-o treci cu zece procenţi, s-o plăteştiC-o felie de pîine cu marmeladă...

Deodată se vede-o fulgerătură, un fumDe scîntei, cît mănunchiul de fire de grîuSmulse din holdă, să faci proba curatăA bobului dat în pîrgă: deodată capDe curcubeu, deodată trîmbă de lumină

123


Mult încordată; arcadă de flăcări,Luminăţie-arcuită;

Un prunc de cometă cutreieră prin lucruri,Umblă prin curte o stea căzătoare:O pasăre de foc bate din aripi, ciugulindStropii de apă, grăunţele de negarăAle vîrstei ce-au încolţit în crăpăturileFeţei;

Un jet de scîntei cu blîndă arsură muşcăToate lucrurile de obraji: mereleLivezilor, hăt de departe, toamna se-arată,Purpuriu pistruiate, strugurii din viile Cele de jos pînă sus, însemnaţi norocosDe noiţe; perele petate frumos ca ouăleDe bibilică; poamele arse nevătămatDe scînteile fierului dat pe tocilă; se umpluDe puterile semnelor, încondeiate cu foculÎn lume zvîrlit de roata de piatră;

Ouăle tuturor cuiburilor se pătrundDe înstelare: drag spulber, stropire pe chipCu luceferi şi focuri cereşti; se face deosebire,Alegere-naltă, cu scop: după unealtaCe-o rîcîie piatra, după obîrşia fieruluiÎn care scobeşte cu gheara-i după numeleZilei în care sunt ascuţite, se-aşazăScînteile pe fructe şi pe ovalele lumii;

Pulberea de foc de la fierul de plugAtinge boabele roşcate, de grîu; colbul

124


De flacără de la topire se pune pe seminţeleDe ovăz, de secară – pînă la plodulCe va-ncolţi; o binefacere moştenită Apără holdele de rugină, mucegaiuri Şi mană;

Flacăra de pulbere a dălţilor de dulgherRăzuită de piatră, vipia de nisip şi ruginăCe-o ridică din roata de gresie, cuţiteleDe rindele; roiul de foc, lungile rafaleCu iuţeală de gloanţe, din fierul de bardăŢîşnind, mitraliază boabele de fasole,Bobul, ceapa, sîmburii de pepeni, seminţeleDe floarea soarelui.

Împuşcate de scînteile de la tocila fierbinteToate întemeiază soiuri mănoase, darniceSeminţii vegetale; se schimbă datinilePlantelor, obiceiurile pomilor de-aiciÎnainte; legile încolţirii, timpul florilor,Darea-n pîrg; maşină de la ceruriSe vădeşte tocila lui Iancu Arsene; ca un zeu dă înapoi obosealaDin vremuri, nesănătatea acestor timpuriŞi toate schimbările lumii căzută pe mînaNepricepuţilor!

Iancu Arsene, carele ca dumnezeul vechiLucrezi, şi cel de totdeauna, modificiSeminţele la loc, precum au fost la-ntemeiere;Ia ascute-ne şi nouă minţile, bagă-ne Pre noi în seamă: nu ne-ascuţi ca pe pari,

125


Nici nu ne-ascuţi cît coarnele de boi –

Să ne subţiezi la minte şi simţire, Cum şedeam mai înainte de greşeli;Cît firul de iarbă, cînd începe frageda Încolţire; nici cît ţepele lui Vlad,Şi ne-ascute nouă limbile să stăm De vorbă fără clevetire; fă-ne nouăGraiul ca tăişul subţire şi tare

Şi mai, doamne, Iancule Arsene, fie-ţiMilă cînd lucrezi dînd pînzele de fierŞi dălţile lucrării tale, pe piatră; Carele cînd urci pe scară dinspre nimeni Către nicăieri, astă lume la mijloc Cu multă roată şi aprinsă de puteri –Sabia dreptăţii şi-ndreptării, la maşinaTa de piatră ne-o ascute –

Dunărea de sînge s-o porneşti în revărsare!

126


Măsuri de omGroasă, stofa ţărănească, de lînă ţurcană;Dimia-n patru iţe; urzeala sură alcătuieşteIzvodul ramură de brad, bătătura, ca ogorulDe-un negru uleios, cernoziom: cît două pieiDe bivol, acoperă patul de la perete pînă la pămînt;Trei zile-au treierat-o caii de lemnAi pivei; în şapte găleţi de apă cu zeamăDe varză, la şapte cutii de gallus, trei nopţiA fiert în cazanul boiangiului;

O desfăşoară acum Iancu Arsene prin dreptulTăişului cel sfînt al razei de soare; şi nuPătrunde lumina nici cît vîrful de ac –Deasă materia, bătătorită; însă palmaSe făleşte desmierdată-n moliciuneŞi-n zbiceala flocoasă,de parcă prinde ursulDe coamă;

Astfel cercetată cu ochiul şi cu mîinile, umblatăDe două, trei ori dus şi-ntors, pe lung şi pe lat;Cît două straturi lucrate cu greblă deasă,În care va să aşeze arpagic de lalele,Ţesătura de lînă este scoasă afară Pe frînghie, apoi se aude fierul datLa tocilă, scrîşnetul foarfeceiDe pînzeturi şi dimie, petrecută pe gresie;

127


Mai întîi se face măsurătoarea de cătreSine, a omului, cu metrul cît cureaua de căpiţeleDe frîu, tras pe grumaz de la un umărLa altul; să fie la îndemînă; şi-alăturiCaietul, cu pătrăţele verzi, De aritmetică, şi creionul chimic din cîndÎn cînd umezit între buze...

Iată luarea măsurii tale, de către tine, aflareaLungimii, de la gleznă pînă la genunchiŞi la pulpă; de la coapsă mai sus, pînăLa şold, prin faţă şi pe după tine: nu-i lucruUşor să-ţi afli singur dimensiunile;Pe tine însuţi mergînd gîndul tău, mîinileDîndu-ţi cu pasul, ca un alt ins cercetîndu-te,Numere atribuindu-ţi din loc în loc,Parcă ai fi dealul sau viile lui...

Astfel, măsuratul rotund pe la brîu, măsuratulCel lung, în jos, ca umbletul tău pe după tineNumărînd paşii; măsuratul mic şi latDin aproape-n aproape: tu stai de faţă cu tine,Tu cu spatele către tine-ntorcîndu-te; măsuratulPe sfert şi măsuratul pînă la jumătate,Adaos atîta la cute, petreceri de stofăLa stofă, adăugiri de cusut, luări de clin,Prelungiri la dungă –

Trudă greşită poate să fie pe lume luareaDe viu a măsurii tale de către tine?Însă o îndreptare, aducere la potrivireSe face uitîndu-te la pantalonii cei vechi,

128


Luîndu-le croiul şi înălţimea, firea pe lungŞi pe lat...

După acestea se face trecerea pe curatulDimiei: darea măsurătorilor celor pe viuÎn seama măsurilor stofei: alipireaLungimilor şi lăţimilor trupului la dimiaÎntinsă pe pat, caldă, cu perii vîlvoi,Din sperietura luminii;

Cu un ciob de sigă, aşchie de tibişir albGălbui, ca o bucată de săpun subţiatăDe-atîta spălare, pînă ţîşneşte ca peşteleDintre degete, face semne şi unghiuri: O hartă de stat-major, este sucită, întoarsăDin lat înspre lung, din lungul ei, pe lăţime;Iancu Arsene trage linii mult drepte,Pătrate, dreptunghiuri, rotunzimiPe la colţuri, cercuri pe jumătate,Platouri şi vîrfuri de munţi, plaiuri,Parcă pune la cale cetatea Urucului, cetateaNinive plănuită pe-o piele de iapă;

Acum să vină arheologul să afle schiţeleVizionare ale cetăţilor dacilor de pe celeŞaptezeci şi şapte de gruiuri din MonteoruŞi pînă la Cîrlomăneşti: toate zidirileInsuflate de zeii patriei lui Iancu ArseneCînd îşi croieşte pantalonii lui ţărăneşti...

Fotografiaţi repede pe-un kilometru de peliculăO mie de planuri de fortăreţe şi castre romane,

129


Pînă nu bagă el foarfecă în dimia-i, Să-şi croiască nădragii... Iată începeTăierea cea lungă, de la gleznă şi pînă la şold;Retezare pe lat, ciopîrţeala trebuitoare;

Două cîte două sunt puse de-o parte, dupăTipare, clinurile, beteliile şi întocmirilePentru tur, şi lungile petice pentru craci;Mitraliate cu maşina Singer, la douăFire de aţă neagră, părţile de dimie croiteAlcătuiesc, pînă seara, corpul cel de pe-afarăAl lui Iancu Arsene pînă la brîu;

Păros, ca ursul, ţeapăn, rotund, bine întinsŞi nedeşelat: veşmînt de purtare, ca un tipar,Încît, de-ar fi să-l ia vîntul, să-l piardăPe deal, cine-ar găsi pantalonii aceiaDeodată i-ar recunoaşte şi i-ar aduce-napoi,Drept jumătatea din firea şi trupul văzutAl lui Iancu Arsene;

Însă aţa, cîtă merge de la glezne pînă la genunchiŞi mai departe pe coapsă, şi iar în susPînă la brîu, dîndu-i de mai multe oriRoată, şi iar coborînd ne-ntreruptă pe părţi,Şi iarăşi urcînd prin faţă, şi iară în josPe după om – acel fir negru tras iuteDe către glontele de cusut al maşinii,Ar ajunge de la porţile dealului pînă-n cîmpuriLa pămînturile vechi dimprejurul satuluiLimpeziş; ar face ocolul ţarinei luate de vorbe;

130


Apoi s-ar întoarce în cusătură, ocolindPămînturile din Cioranca, Movila Banului,Pînă la via din Ciungălanu: de aiciAr trage tiv mare cît brazda de plug Pînă la via de la Pietroasa – atîta aţăCusută, cît distanţa măsurată de elCu piciorul către pămînturile de care l-auDespărţit.

Iată măsurile lui Iancu ArseneCele de pe el şi din el: la chip şi-asemănareCu lungimile şi străvechile sale lăţimi Ale lumii pe care-a lucrat-o cu sapa şi plugulUmblînd-o-n iuţeală de-un cal bunŞi-o căruţă mult sprintenă: care croitorDe istorie ar mai avea răbdarea şi ştiinţaSă-l îmbrace-n hainele cele de tinereţeŞi nuntă, băgînd foarfeca în balotulDe stofă ţărănească al pămîntului de arat?

Ce-ar face militanţiiCare şi-au turnat pe ei paltoane grele,Mantale şi tot felul de uniforme;Cum s-ar putea ei dezbrăca mîineDe bunăvoie şi nesiliţi să dea înapoiCele ce erau ale Patriei, întrucît au fost întocmitePe măsura ţăranilor!?

131


Cumpăna cu bineIancu Arsene nu ştia ce sunt bătrîneţileCînd a văzut şarpe gros: cît braţul omului,În tufă de măceş înflorit; arbustul pîndeaCu toţi spinii lui în chip de gheare de pisică;

Fiara bătrînă vînzolea creastă cu aripăDe peşte: din creştet şi pînă pe şira spinării;În umere fîlfîiau cît două frunze de brusturePistruiate, purpurii la cotoare; ca de iepureCapul, dar urechile de femeie, bulbucaţiOchii, nările adulmecînd ca zăvozii; limbaNedespicată şi corn de căprior avea-n spiculNoduroasei cozi;

O, sărace Iancule, căzut-a-i în Zodiac,S-a auzit din părţile tale vorbire căinată;Strînge tare toporul în mînă şi du-te în vîrful,În vîrful picioarelor: eu mîncat-am vremurileŞi le mistui, ieşi din pîntecele mele pînă ceNu te rumeg cu oase, cu turma de capre,Cu tot cu baltag...

Cînta cucul, dar viile-n preajmă dăduserăÎn pîrg: ca nişte căţele-şi tîrau ugeriiStrugurilor pe pămînt; vinul era grosCa laptele acru, ca sîngele închegat;

132


Tufele de pelin înfloriseră, curgeaDe pe ele ca mălaiul de mei pulberea;Bondarii se înecau încărcaţi cît cocoloaşeleDe mămăligă; rochiţa-rîndunicii căscaAlbele goarne cît pîlnia de gramofon;Cireşele cît ochiul caprei, prunii se despicaserăCu poamele cît oul de raţă; dăduseră-nSpicul cît graurul ierburile de păscut;

Şi erau salcîmii înciorchinaţi de nu-i puteaiDuce doi inşi pe harac – un strugure alb,Mirezmat, de miere, lipicios, domnule Nelu,Văzut-am Bărbatul cu vas mare pe umăr:Dintr-un buriu vărsa ulei de măslineŞi mă spăla pe picioare;

Şi-amîndoi peştii: unul ducîndu-se, altulVenind: care prin apă rece, care printr-un rîuAburind; şi pe-amîndoi i-am mîncat fripţiBine pe jăratic de viţă de vie, cu saramurăDe usturoi şi-o felie de pîineBălană; berbecul am tuns, am scos de pe elO căruţă de lînă – de-o pereche de ciorapiCu tureacul pînă la genunchi, de-un rîndDe haine albe...

Domnule Nelu, l-am întîlnit pe arcaşulDe sta într-un genunchi şi lua la ochiCu săgeată cît haracul de vie; am scărpinatCapricornul în frunte, l-am ţesălatCu smoc de iarbă uscată, o traistă de părAm adunat, şi-am făcut minge,

133


Am dat-o pruncilor gemeni de erau să se batăPe ea; la fiara de taur am stat cu snopMare de iarba-fiarelor şi colilie; însăDeparte de coarnele-i de argint şi maiÎntr-o parte de la copitele cele de aur;Am trecut prin faţa leului, i-am aruncat halcă,Tot şoldul din spate al boului; şi leulM-a lins pe mînă şi mi-a zis: du-teCu bine, Iancule!

De muiere, domnule Nelu, să vă feriţi totdeauna,Pe Fată am ocolit-o la douăzeci de ani,Cîte nu face omul şi le uită a doua zi?Însă la cîntar, la Zodia Cumpenei, m-am uitatŞi-am furat-o cu ochii şi-am umblat-oCu mîinile amîndouă: am cunoscut, recunoscutCum atîrnă cîntărind strugurii lumiiPe toate corzile şi pe toţi curpenii, de nu eraCiorchine mai mult, nici rodire mai mareLa soare-apune, decît la soare-răsare...

Într-adevăr, pe peretele atelieruluiDe dulgher, la răsărit, în cuiul pentru icoanăSta balanţă cu totul şi cu toate de lemn:Braţele şi talgerele şi limba-i de şarpeLingînd cadranul pe linii scurte, pe liniiLungi, pînă la mijloc, pe axa cu veşniculDreptăţii semn;

Este cumpăna pe care Iancu ArseneA meşterit-o trecînd-o în primăvara de-atunciCînd s-a-ntors cu caprele de la păscut

134


Din valea în care călcase greşind: nimeriseSă vadă şarpe mare încuibat la măceş;A căzut bolnav o lună de zile şi a fostSă moară de trup şi de suflet; şi-a luatSeama, s-a-ntors cu toate caprele sătule,Neluată nici una de lup...

Nu oricui îi este dat să-şi amestece cîrdulDe animale cu fiarele zodiacului,Văzînd începutul văleatului şi capătulVeacului.

135


Steagul de darUn şorţ fumuriu de ţărancă bătrînă-i drapelul meu;Femeile-n vîrstă poartă acel veşmîntMohorît; o pînză, măsură de-un cot jumătate;Încinse pe după mijloc şi-acoperindu-şiPîntecele îngheţat, ca vetrele pe care nimeneaNu mai aprinde focul...

Decolorează soarele aceste flamuri în bernăPe care ele se şterg după ce se spală pe mîini,Parcă declinîndu-şi orice vinovăţie de soartaA ceea ce ating şi întrebuinţează; tot în colţulSteagului acesta îşi şterg ochii de tot felulDe lacrimi: de usturimea fumuluiŞi-a legumelor iuţi, de plînsul după cei plecaţiCu întoarcere sau fără întoarcere:Părinţi doborîţi de etate, bărbaţi la vremeaLor muriţi, şi fiii cei pierduţi în sorburileA toate întîmplările;

Intră ţăranca-n grădină sau pleacă la vieŞi se-ntoarce cu şorţul plin de păstăiFragede, la un capăt cu gheară de pasăre,La celălalt cu steaua veştedă a căiţei;Cu doi, trei porumbi zvîcnind de ceara lăptoasă,Trei, patru piersice mai dintîi, un pumnDe migdale, un strugure;

136


Nu ştie Iancu Arsene ce poate duceŞi-aduce femeia cu şorţul: un bardac de sare,Un ciur de făină, o pîine, o sticlă de vin,Acoperite cu-acel petec de pînză mohorîtă,Ferindu-le de ştirea oricărui martor,În taină învăluind faptul daruluiŞi-al împrumutului...

Astfel, toată vara, cît stăm la casa noastrăDin sat, dada Florica umblă prin curte,Se uită cine stă la noi pe prispă; dup-aceeaSe-ntoarce cu şorţul răsfrînt, bine legatDe colţuri la brîu; ne strigă la gardŞi ne dă, fie trei, patru tomate cît pumnul,Fie cinci, şase ouă, fie o pîine din cele patru-Zeci de pîini ale lor pe tot anul;

Sunt zile mai tainice între o femeieÎn vîrstă şi-ntre alta mai tînără: atunciPe-acoperişul de tablă se-aude căzîndPiatră cît bobul de grindină:Cea tînără lasă andrelele lucii şi mariCît lăstarii de piersic, în vorbelePe care le împleteşte în chip de ciorapi;Se duce la gard şi se-ntoarce cu mare vasDe porţelan ca un platou de muzeu în stilBaroc: îngerii cîntă din flaute,Să se răcească ciorba de păstăi sau chisăliţaDe prune goldane...

Nici noi nu ne lăsăm mai prejos: către seară,

137


Cea tînără se-ntoarce, strigă la gard:Ştim că lui Iancu Arsene îi placePeştele-n cutii cu etichete străine,Slăbiciunea lui sunt măslinele negreŞi maronii cît prunele: înapoiemSupiera de porţelan cum se cuvine...

Acest schimb de proaspete daruriAle pămîntului şi bunuri ale oraşului, rare,Mai în fiece zi, toată vara se desfăşoarăPeste gard: acoperind cu şorţul ei de pînzăMohorîtă, cele ce ne dăruieşte, tăinuindCele ce-i dăm, cu mîinile parcă legateÎn faţă, pe pîntece, trece prin spateleBătrînului ei care se-apleacă peste lemnulDe fag la care lucrează, se faceCă nu ia-n seamă treburile femeieşti...

Nici ei, nici noi n-am socotit la preţurileLumii cele ce dăm, ce primim: totdeauna,Spre sfîrşitul vacanţei ne-ntreabă cît mai stăm;Înţelegem că ne pregătesc darul de toamnă;Într-adevăr, dada Florica ne strigăLa gard: în şorţul ei de pînză arsăDe tot soarele verii, Iancu ArseneTrimite pentru domn’ Nelu o sticlă de mustRoşu, încă turbat, cu spumePurpurii la gură; un ciorchine de coarnăCît nu-ncape purtat pe palmele amîndouă;Alt ciorchine de hamburg, negru ca un dihor,Tămîios; alt ciorchine alburiu ca puiulDe iepure de angora şi-un strugure mai apoi

138


Cu boabele căprii;

Toate soiurile de struguri în pînza şorţuluiCenuşie, strînsă din cele patru colţuri,Ca o faţă de masă cu cele bucate din visRevelate ucenicului: acestea nu mai suntNici daruri, nici bunuri. Mesaje, întocmireDe solie.

Eu toată iarna caut marile atlaseCu simboluri, şi-n condicile semnelorNedescifrate, pe banii de-argintAi strămoşilor: tălmăcesc cele primiteAlcătuind poemele ţărăneşti;Şorţul mohorît în pînza căruia, arsăDe lumină, ţăranca bătrînăÎşi încinge coapsele-i de lemn uscat, se zbateÎn viscolul iernii pe baricada mea, ridicatDrept stindard...

Noi n-avem de-a face cu anarhia, cumSă ne temem de-mpuşcăturile din faţăSau de cele din ceafă? Adică, laudeleDeşarte nu ne ating.

139


Mîncînd pietrePe la răscruci învîrte vîntul frunzele;Ca nişte uriaşe turbine de hidrocentralăVîrtejele aleargă înşurubîndu-se pe dealuri;Moara cu valţuri s-a dărîmat la margineaSatului, roata de fontă înaltă de trei oameniRostogolitu-s-a de pe osie şi-a umblatClătinîndu-se pînă la rîpă;

Emblema, cu opt spiţe colosale, cu muchiaCît o potecă, pare volanul unei maşiniPrăbuşite din galaxii: un tunet de angrenaje,Roţi zimţate scrîşnind s-au auzitÎn noaptea cutremurului, văzutu-s-a fugăDe lumini, în toate părţile, ca ferestreleTrenurilor date peste cap...

Speriaţi-vă, dar nu din toate încheieturile;Iancu Arsene lucră toata ziua aceeaLa rîjniţă de piatră: maşina lui de steiA huruit pînă spre seară, sîngele-i vuiaCa apele Dunării la Porţile de Fier,Pietrişul inimii i se zbătea, făcîndSă vibreze pămîntul ce tremura ca un calScos din apele furtunoase...

Cu stînga lua-n cupă grăunţele de porumb,

140


Le vărsa, le netezea-n teica aceeaRotundă, ca o falcă de bou cu măseleleDe-un lat de palmă: în mari cuteDe lespede şănţuit cerul gurii; apoi,Cu dreapta, punea cealaltă falcă, luînd-oDe-un corn: rotea discul de sus cu-ncetinealăŞi fără de apăsare; se oprea cînd şi cîndSă adune bobii risipiţi peste margini;

Năzdrăvană unealtă rîjniţa: iscusitBărbatul din vechime ce-a inventat maşinăDe lespezi: roata de jos înghite roata de susPe jumătate; pe feţele de fricţiune vîrtejeZimţate, seminţele sunt prinseÎntre praguri, rumegareaDe la stînga la dreapta le sfarmă;Pulberea ce se-alege din mistuire capătăCurgere mătăsoasă ca vremea;

Cu dreapta trage Iancu Arsene mînerulDe lemn, cu stînga ţine blidul la vranaDe stei: susură uleios, a pîine caldăMirosind mălaiul luciu, auriu,Ca rachiul vechi de Pîrscov; pe palmele-iCrăpate ca tălpile ursului: merge-n el Viaţa de-a buşile, înapoi spre pruncie;

Căldura feciorelnică a mălaiului, adiereaÎn pîrguială a grăunţelor fărîmateÎl bîntuie cu nemistuită voluptate:Îi strălucesc ochii, carnea-i în veştejireCa iasca, stoarsă de musturile tinereţilor

141


Se înfioară de-o cuprindere-n braţeleUnei zeiţe, din toate părţile...Iancu Arsene face mălai nou din porumbulVerii acesteia luată pe genunchi de cutremur,Săltată şi zvîrlită cît colo; a doua ziPietrele pe deal erau mutateMai spre apus: se vădea împingereaCu umărul; după marginea de golRămasă între ţinuturile de iarbă,După temeliile dezvelite...

Rîjniţa lui, săltată de zbaterea pamîntului,Cu zimţii încă năclăiţi de mălaiul fierbinte,Părea o gură de cal strîmbă: falcaDe sus sărise din cantul rotit, muşcîndBuza pietrei de jos; Iancu ArseneA dat la loc piatră pe piatra morii, cuÎncetineală de om în vîrstă, care-a văzutMulte: cutremure şi tot felulDe ieşiri din ţîţîni, ale lumii;Împingerea omului de către om, la o parte,Scoaterea ţăranilor din firea şi rosturile lorAtît de trainic puse de veacuri;El a ridicat piatra rotitoare înapoi, bineÎmbucată în piatra cea stătătoare:Cupă de grăunţe-a turnat, a prins manivelaDe lemn şi-a pornit iarăşi maşina-iDe măcinat: un vuiet mare dinspre omCătre vuietul cutremurului a pornit,Înfruntarea între puteri dăduLa matcă ceea ce fusese pe lumeAdînc zdruncinat;

142


Apele izvoarelor s-au limpezit pînă toamna;Se vedeau pînzele de nisip aşternîndu-seLa locul lor, în adînc: pămîntulÎşi venea în fire; tărîmul de frig,Neostoitele frisoane din maluri se stingeauUnduind; straturile se-aşterneauCu toată lungimea şi tot latul fără de cute:Toate-au început să vină la loc, în blîndăReaşezare, ca oasele piciorului, lungiLa oasele şoldului, rotunde, pe vremeaCînd a căzut Iancu Arsene din căruţă...

Numai din lucrarea lui la rîjniţă, din nou pusăÎn rosturi, pe canturi; putere de-un dubluDe mălai din porumbul cel nou, Ca o vindecare de lume, dădu nouă iarăşiTragere de inimă şi cutezanţă: o luarămÎn toate de la capăt: cu zidire, cu agonisităDe virtute, cu trezire şi încredere-n lucrurileŞi faptele dinainte; am aşezat precum fuseseTotul pînă ieri;

Dă, Doamne, să umble rîjniţa, să curgăIzvorul de mălai, să aburească întocmireaPentru cină: dumicatul cînd şi cîndTrăsneşte-ntre măsele vechi nisip; pietreleTocindu-se de lucru şi de vîrstă se-adaugăFăinilor de păpuşoi;Astfel se hrănesc de-a pururea ţăraniiMîncîndu-şi pietrele de rîjniţă, cu mămăligă;Nici nu clevetesc orînduirea, nici pe numeVinovaţi nu caută.

143


Cina de pămîntTaci, taci, zicea, ţinîndu-se de scară, Dada Margareta; împingea vălătucii de lutÎn borta din peretele de la răsărit, zidulCel mult încercat, bătut de vînt şi ploi,Cel dinspre crivăţ spălat cu mariMăsuri de apă, bătut de toate furtunile.

Rostogolindu-se bila magneticăA cutremurului, lovi în peretele cel dintîi,Peste noi îl împinse, dar fagurii de ramuriÎndopaţi cu pămînt, întinşi către apus,Zvîcniră-napoi; unde-a fost vecheaFereastră şi noi am uitat-o astupatăCu stivă de cărămizi, şubreda lucrareCăzuse;

Vreo cîteva lingouri de pămînt arsZdrobiră lanţul ceasului cel ce şoşoteaToată noaptea pe masă; ochelariiS-au sfărîmat: taci, taci, zicea din cîndÎn cînd, pe scară, dada Margareta;Muştruluia spaima care băgase braţul pînăLa subsoară: cum întinde ursul păroasa-iLabă în scorbură, de miere mînjindu-se;

N-a dat de noi; cotrobăind a luat cîteva

144


Lucruri, fugind: în zori, un fus de luminăCît osia căruţii intra prin peretele dinspreSoare-răsare, învîrtea turbina-i de flăcăriDînd afară muntele de cărbune al nopţii.

Taci, taci, zicea din cînd în cînd pe scarăMătuşa Margareta, în rochie de erinieMohorîtă, cu al ei cap mare, uşorTremurînd de la dreapta la stînga, rotindOchii de buhă, cu apele cenuşii, obosiţi de etate;Aduse căldare de veche aramă, vasDe-ntrebuinţare trecută: de multNu s-a mai pregătit cină în el.

Taci, taci, zicea din cînd în cînd pe scarăDada Margareta, îndopînd bucăţileDe chirpici în peretele de la soare-răsare;Plină pe braţe, pînă la coate, de pămîntGalben, din mal vechi tăiat cu sapa –Rotea o mămăligă urîtă prin pleavăŞi-i dădea celui din zid;

Ceru să-i aducem găleată de apă, fieDin cea rămasă de-azi noapte, tulbureÎncă de zbaterea ce-a făcut-o cutremurulPrin toate lichidele: uleiuri, vinuri, fieProaspătă, ţîşnită pe ţeava de puşcăA cişmelei de la răscruce; se spălaPe mîini după fiece pîine de lut pusă de-o parte;

Taci, taci, zicea pe scară, la ducereŞi la-ntoarcere; în faţa uşii deschise

145


De tot, pe pavimentul şters, a-ntinsVeche faţă de masă, o pînză de sac Pătată de ospăţurile unor duhuri:Din obişnuinţă a scuturat-o pe pămînt, aşternînd-o;Dăduse cu apă proaspătă pe braţele-i,Începuse să lucreze bucăţile de noroiRostogolindu-le pe velinţa aceea de pînzăPresărînd pleavă: ieşeau un fel de pîini,Vreo douăzeci de pite mohorîte, nu maiPrejos decît turtoaiele de hamei, ghindă,Tărîţe, ce se pun pe mesele lucrătorilorÎn viile statului...

Taci, taci, zicea din cînd în cînd pe scară,Urcînd cîte-o mămăligă de lut, împingîndChirpicii în burta ăluia din perete; ne-a pusSă-i aducem hlebele de noroi, le luam În palme fără scîrbire, neumiliţi: unaDupă alta le ridica pînă la guraRăzvrătitului demon: taci, taci!

Către prînz astupat-a spărturaPrin care ăla se uitase după noi cu trufieCa la lucruri de-ale lui, întrebîndu-ne: ce folosPoate să aivă cu noi, unde şi la ce să ne dea vreoÎntrebuinţare? Taci, taci,Zicea din cînd în cînd, scara urcînd-o,Matuşa Margareta; suntem făpturileCerului şi ale pămîntului, ia ochiulDe pe noi şi ne-ngăduie să trăim;

Cu-acest descîntec lucră ţăranca, împingînd,

146


Netezind bucăţile cinei de lutPînă aduse lină-ndreptare peretelui,Nivelînd rănile astupate: astfel punîndEa osul rupt al casei noastrePeste os, unse cu pămînt şi legă: cum treceaCu palmele-i pe chirpici întinzîndu-le,Prelungindu-le aşezarea, dîndu-le faţă,O mîngîiere era munca ei, îmblînzireA fiarei, miere pe rana casei, alifieLipeala, prinzînd scoarţă trainică;

Taci, taci, zicea din cînd în cînd pe scarăStînd de vorbă cu cineva cunoscut, maiAvusese de-a face cu el; Umbla după cinci pluguri, adunaBrazdele şi le ducea la gură cu braţeleAmîndouă: gliile aburind cu seminţele-nEle luau chip de ţărănci pline de prunci.

Taci, taci, zicea din cînd în cînd pe scară,Mătuşa Margareta: mănîncă ce-ţi dau euSă mănînci, lasă casele, nu le sparge, nu leDa-n brînci!

147


Aducătorul de pităUită-te, domnule Nelu, cine eram, ziseIancu Arsene, dîndu-mi binoclulÎnapoi: scrutase peste arbori şi pe dealuriDrumul spre Monteoru; ca un astrologApropiind şi depărtînd lumea de sine;

Într-adevăr, pe prispa lungă, de sub teraseleCu viile ţăranilor, nobile, coloană de căruţeMii şi mii, una dintr-alta ieşind –Şi cu toate; le trăgea un cal murg:Cea din fruntea şiragului era aievea,Cele din ea se-ntrevedeau ca-ntr-o negură;Un film voalat este timpul: sceneleVieţii cuprinse-n rame de-ntunecime, vederileDin ele, tulburi, şterse de-o apă, la margini:Roţile carelor pînă la căpăţînile cu verigiDe argint, scufundate în rîul de neguri,Totul pîlpîia ca mirajele;

Calul, pînă la genunchi scufundat în troianulDe pulbere-albastră; mii şi mii de fraţi însoţea,Prin flăcări verzi păreau să fie mistuiţi;De la genunchi în jos: pîntecele, pieptul,Încordaţi grumajii, năpădiţi de holdeleDe păr ale coamelor, întregi, limpeziÎn sus;

148


Se vădea aburul transpiraţiei pe umereleStrînse-n hamuri: fuioare de fum galbenŢîşneau din coastele strînse-n curele;Pe rotunzimile trupului fumul călduriiNouri aridica, întregi spre cer, careleAdevărate, de la osii pînă deasupra,În coşurile de lemn încărcăturile asemeneaCu mii şi mii de movile în spateleUnui singur bărbat cu biciulŞi frîiele-n mînă; de-o mie de miiDe ori cu sine-nmulţit şi din sineIeşind Iancu Arsene;

Într-adevăr, viu cel din faţă, întregCa un idol de piatră, cu marginile adîncSubliniate c-o panglică de luminăAsupra peretelui de la soare-răsare al lumii, Îl legăna carul uşor tras de murgulSău furtunos: de n-ar cădea lespedeaAia cioplită, în chip de ţăran: din careTemplu l-or fi scos prietenii lui, zeii?

Aievea şi ca acum, pe-o policioară de scîndurăSta; vedeam dîrlogul drept întinsŞi luciu de sudoarea animalului fumegînd;La zăbale belciug argintiu, catarameleScoteau clinchet vestit; dîrlogul stîng,Destins, lăsînd în voie gura; ciucuriRoşii la tîmple sălta mersul măreţ –O mie de mii de cai irizînd vaporosDin forma de bronz a celui de-adevărateleaŞi de-atunci...

149


Într-adevăr, vederea din fruntea convoiuluiDe căruţi cu chirie, adeverea lumeaTrecută dincolo, cu dealuri şi arbori,Cu satele şi întîmplările sale: în vehicolulAcela, Iancu Arsene şi-a trăit trei sferturiDin viaţă: în fruntea unei coloane de atelajeDe luptă: cărăuşi de muniţii, bărbaţiLeiţi în toate, o mie de mii de IancuArsene;

Astfel văzui oştirea mare de-un car, de-un bărbatŞi de-un cal murg, lungă pe tot zidulNerecunoscătoarei patrii: încărcăturaDe movile de pîini de la spateleLui Iancu Arsene I, pînă la Iancu ArseneAl o mielea de mii, unulDintr-altul aruncaţi înapoi, tot maiŞters, tot mai laolaltă cu noaptea –Şi peste ei munţii de pite;

Atunci m-am rugat: Iancu Arsene,Care eşti oastea ţării, şi calul tăuHergheliile, şi căruţa voastră – convoiulConvoaielor către marile cîmpuri de luptă,Mă-nchin la tine, cel din fruntea coloaneiDe sprintene atelaje, ridică de-un colţPrelata de pînză de cort: arată-nePiinile tale şi dă-ne-o nouă pe ceaDe toate zilele;

Ne vom căi din cele ce-om vedea şi-omPlînge; arată ce duci cu chiriile tale

150


Şi-ntoarce către noi carul îndestulării,De pe cînd multă era pîineaŞi la tot omul pe masă, rotundă,La doi lei; şi-n stiveCa proiectilele din nouă sute şaişpe,La Mărăşeşti şi Oituz...

Nu, domnu’ Nelu, s-ar face moarte de lume,Om pe om ar călca, părinţii peste copii,Copiii asupra părinţilor: să lăsămPîinile celor bătrîni pe masaVremii lor: moştenitorii să-şi aperePîinea singuri: să nu se-audă căruţeleMele pe unde-au trecut, să nu se maiVadă; cu mirosul de pită să nu te joci;Dacă ajunge la morminţi, o să fieVeacul de-apoi...

Nici că sunt pîinile mele: lucrătoriiLa sonde plăteau; cînd m-arătamÎn deal, aruncau în sus căciulile lor de pîslăCu obrăzare şi strigau: Uraa! Uraa!Doamne, cum le ieşea aburul din gură;Parcă-şi dădeau sufletele la fieceDumicat: cum să tragi înapoi omulDe la pîinea cea de toate zilele întru careA crescut şi-a pătimit cu preţulSudorilor morţii?

151


Ţărancă pe bicicletăŢăranca tînară, uşor aplecată asemeneaParedrei pe greabănul unui taur, cu dreaptaSe ţine de cornul de fier, înşurubat în mînerPurpuriu: cînd şi cînd, cu stînga adunăFlamura rochiei între genunchi, tăindApele răcoroase ale aerului de dimineaţă,Cu pieptul;

Călcînd în pedale ea urcă fuşteiiUnei scări rezemate pe arborele zilei, trei sateUmbrind: o cascadă de chipuriRostogoleşte prin intervalele dintre scîndurileGardurilor; întotdeauna, seara se-ntoarceMai în vîrstă: zi de zi trăindu-şi zodiaÎntr-aceste părţi ale vieţii...

La vîrsta cînd biruie puterile cărnii, iuţealaVijelioasă a firii; chipul şi trupul suntSingura zestre, avere şi chezăşie; temere de sineNu întîlneşte, viaţa se foloseşte de ea,Sau femeia muşcă din fructul vieţiiStropind lumea pînă departe cu mustulŢîşnit de la gură –

Ţărancă tînară: din maşina ei simplăCalcă aerul de deasupra pietrelor;

152


Mersul de dimineaţă, la prînz şi seara,Lucrarea paşilor ei în pedale seamănăCu munca bătrînelor ce se-aşezauÎn zori, la gura pînzei, în războiulDe ţesut;

Cu stînga trăgeau vătalele cu spată iarCu dreapta aruncau suveica sprintenăCa mreana prin apele urzelii, purtînd firulCît ţîşnitura de lapte din ugerul caprei;

Tot astfel călcau tălpile-i cele patruPedale de lemn legate de scripeţi;Truda picioarelor aceeaşi: ridicîndu-se,Coborînd trepte: de-ar fi să facem măsurareaMersului istoric pe loc, am afla şoseleNaţionale cu mii de pietre kilometrice:Calea comerţului cu sare, drumul oilor,Calea mătăsii: bătute zi de ziÎn podnogii războiului de ţesut;

Ce ziceţi? pînzele de tort, de in, de bumbac,De-o sută de coţi; de-şi făceau ţăraniiCămăşi, măsurau o mie de vechi mersuriPer pedes, de la Troia pînă la Sarmizegetusa;Dimiile de lînă şi inuri desfăşurîndu-lePe malurile rîurilor la nălbit,Adunau în ele călătoria oprită acasă Din munţii de lup ai Orăştiei Pînă pe colinele cele şapte ale lupoaiceiRomane;

153


Ce credeţi? Călcătura cu-amîndouăTălpile în pedalele bicicletei, mersulDe dimineaţă, la prînz şi seara al tinereiŢărănci, între roţile cele două,Pe spiţele cît andrelele de-mpletit,Au umplut uliţa de covoare, macaturi,Carpete; pe gardurile din dreapta şi peZaplazurile de la stînga, kilometriDe goblenuri, scoarţe, chilimuri –Toate izvorîte din lucrarea cu pasulRotit al ţărăncii tinere, pe bicicletă;

Ţesut-a vînt Penelopa, soarele l-a urzit,Bate, leagă, destramă pînzele saleFugind pe uliţă şi tot întorcîndu-seLa masa de prînz şi la cină: jucîndCu picioarele strugurii vieţii, sîmburiiPietrelor umed împroşcîndu-i din carnea de pruneA zilei de ieri şi de azi, şi de mîine,Săptămîna toată;Cînd şi cînd aduce, legat de şauaVehicolului ei, răsplata muncii şi-a verii:Coşul cu struguri, lădiţa cu ardei gras, vinete,Şi-n fiecare jumătate-a zilei, cîte-un lungSac de frunze de sfeclă, iarbă aspră, De hotare, snopi de mlădiţe de vie, Lăstarii de prisos;

Adesea, cu dreapta se ţine de cornulDe berbec al vehicolului ei răpitor,Ca-ntr-o efigie dacică de argintCa sybila călare pe-un animal cu trei

154


Inimi; în stînga ţine pîinea rotundăSprijinită pe pîntec; snop de trestiiStrînse cu sîrmă pe sub şaua îngustă,Mult înapoi şi-nainte pe lîngă coapse;

Alcătuieşte-o insignă pe care numai euO-nţeleg: v-aş destăinui veştile ce le poartăŞi mi le dă în fiecare zi, după lucrurileCe le-aduce şi le duce cu sine: mă temDe militanţii partidului la putereSă nu pună noi dări şi biruriPe ţărani: tot ce-i viu şi sănătos, Şi mîndru la ţară, pe ei îi nelinişteşte:Le ard ochii de pofta de-a lua de-a gataPe seama celora ce s-au legatDe pămînt.

155


De-a zum-zum!Încă nu-i mîncase vulturul durerii amîndoiFicaţii lui tataie Costică Toma: faţa luiEra galbenă-verzuie ca floarea de rapiţă,Obrajii cocliţi de-o vineţeală de cupru,Ca masca de au scos-o arheologii dintre oaseleCele din grui;

Mamaia Marghioala a tras de sub patŞi de sub masa de lucru un sac de calapoade:Cum le scotea cu gheara cîrjei ei de muncăOlogită de reumatism şi-ntoarse vrăji,Părea că rîcîie sub mal, într-un bîrlogDupă demonii înfricoşaţi, pe care toată viaţaI-a afurisit şi-acum au căzut în puterile ei:Îi trăgea de picioare afară; le smulgeaLabele: un sac de gionate, de la glezneRupîndu-i;

Într-adevar, tălpile acelea de lemn galbenÎnţepate pe margini de cuie, împunse cu sula,Cu ace cît dinţii de lup,Călcîiele şese, brîncile cu secul piciorului adîncScobite şi cu vîrfurile fără degete, copiteleNedespicate, aminteau de vreo zece fiinţeNici oameni, nici animale;

156


Fost-au aruncate grămadă, fără împerechereÎn coşul de vreascuri şi viţă uscată,Vreo săptămînă ţinutu-s-au demoniiCu capul în jos: unul cîte unulPuşi pe foc; au fiert laptele de capră,Supa din cocoşul bătrîn şi fasolea,Împlinind cu migală cele trei pofteDin urmă ale pantofarului.

Iancu Arsene şi-a dat seama după mirosulFumului cel ca iedera limpede încolăcindu-sePe casă; a chemat-o la gard, că are o vorbăCu ea, a mustrat-o şi-a fost ceartă:Marghioală, Marghioală, ai băgat măsurileLumii pe foc, i-ai ars numerele de la picioare,Cum au să mai meargă treburile satuluiŞi ale urmaşilor, şchioape?

Eşti un prost, Iancule, făcea ea constatareTrei veacuri din urmă şi trei văleaturiÎn viitor; astfel începeau ei confruntareaPe treptele lor de pămînt;Şi totdeauna smuceau amîndoi, penele verzi-albastreAle păunului firoscos;

Mamaie Marghioala ţinea minte sumarulEmisiunilor de radio pe săptămîna toată,Rîndul şi cum îi chema pe crainici, îndeosebiO minuna numele de femeie al unuia: Coca Cosma Teohari;Ştia pe deasupra conferenţiariiŞi actorii din pauzele cu imnuri –Întru acestea îl biruia pe Iancu Arsene, amintind

157


Cuvînt cu cuvînt cum a fost şi i-a zis;

Ce să mai facă lumea cu măsurile şi calapoadeleNoastre, Iancule? Nu vezi pe ce piciorMare şi iute trăieşte şi umblă?Lumina noastră avea cinci linii de lampă,Şapte şi opt: calapodul lor, pe care se croieşteSeara şi stă miezul nopţii este de-o sută,De două sute de waţi: tiparul pe careSe trag hainele de stofă nu mai are măsuraÎn patru iţe, nici pînza de bumbacAtîţia coţi; nici vinul, nici uleiulNu mai sunt de-atîtea şi-atîtea ocale,Nici zahărul, nici făina, nici cuiele şi niciFierul lanţului de-atîtea şi-atîteaKilograme;

Sau ce crezi, drumul tău de-acasă şi pînă laCooperativă, biserică, primărie, mai este elDe-o sută de paşi, de-o mie şi de-atîteaŞchioape? Cît făceai pînă la MonteoruŞi pînă la Pietroasele? Acum te-apucă searaPîn-ajungi la frate-tău, în Dobrileşti; mai aiTu, Iancule, picioarele de-acum zece, douăzeciDe ani?

Noaptea, însă, mamaie Marghioala auzea de prinGăurile de sub pat şi prin pod, din pereţiiDe lut şi ramuri bine-mpletite, pe subScoarţele de lînă şi cînepă, mustrareaLemnelor care venea cu oftare şi murmur:Marghioală, Marghioală, eu sunt părintele

158


De lemn al pădurii de carpen: labeleMi-ai smuls, pe foc le-ai pus, pasăre fiert-ai,Dă-i ologului de mine o strachină de zeamăŞi-o felie de mămăligă;

Apoi începea joaca progeniturilor: într-un piciorCopilul de prun sărea prin curteŞi zicea: Zum, zum, zum! Cine-i acolo?Întreba o femeie; Sunt Prun Înflorit al luiPrun Gras, al lui Prun Mare, al lui PrunGîtlănos din dreptul ferestrei: de ce-ai arsLabele drepte ale picioarelor noastre?

Zum, zum, zum! Sunt Măr Ţîţos cu Măr De AurAl lui Măr Domnesc; ai ars laba mea stîngăŞi eu nu mă pot hodini: Zum, zum, zum!Sunt Gutui, sunt Piersic, sunt PărDe pere drăgăicuţe: de ce-ai pus, Marghioală, Pe foc picioarele noastre? BocanciiDe-i rupeam alergînd noi de la FloriiPînă la Sîntămărie, care soi de pomO să-i mai tragă pe picior, cu potrivireŞi rost?

Iată, ciuboţelele noastre de saftian şi de boxDe le-ncălţăm la Drăgaică, acuma care neamDe peri şi meri o să le-ncalţe? ConduriiNoştri de mătase, de piele de ied, care soiDe cireşi, de vişini şi-o mai potrivi mersulPe lume, în ei? Iată, opincile noastre de frunzăDe nuc, al cui neam văratic le-o mai încălţa –Rupînd şapte perechi cu iuţeală, din martie

159


Pînă în august, de Sîntămărie, ăstor Copii, să se păteze pe mîini, ca foile de cortŞi-n toate colorile militare?

Iată, bocancii noştri cu potcoave, blacheuriŞi puricei, moştenitori de Tufani, GheorghişoriŞi de-ai lu’ Toma, n-au să mai încalţeUmblînd toate zăpezile iernii, zloateleŞi noroaiele: ai pus calapoadeleCu măsurile noastre pe foc, cele ce niciNu strîngeau, nici nu se lăsau în lăbărţare;

Am pierdut pasul cu lumea noastră: nu maiPutem ţine cadenţa: unu, doi, unu, doi, ţăraniiToţi, pînă la plug, după mine, ’nainte!Unu, doi, toţi podgorenii, pe deal, după mine’Nainte marş, la desfundat, la copcit viile;

Marghioală, Marghioală, de ce-ai ars calapoadele?Vremea are să-şi schimbe mersul,Şi-a scrîntit picioarele, vinul; oloagăÎn cîrje o să umble aroma a tot pometul;Viile pe dealuri n-au să mai urce, migdaliiN-au să se mai caţăre pe costişe, apaAbia şi-o mai trage piciorul drept, vîntulO lua-o-ntr-o parte, fasolea cea urcătoareS-o tîrî-n patru labe;

Bătute la tălpi, săgetate-n călcîieBătrînele soiuri de bob, de linte, umbla-vorFără spor: toate şchiopata-vor, împiedica-ne-vomToţi; pe toţi ne-o strînge-ncălţămintea

160


Vieţii: măsurile se îngustează, numeriiSe strîmtează: mersul pe lumeFi-va cu multă durere: dreptate avea Iancu Arsene pe care-l biruiai în vorbirileVoastre cele cu politică!

161


Pune-le nume, să stea!Trei cutremure petrecu zidul de pietreDe-a lungul şi de-a latul vieţii purtătoruluiDe puşcă mitralieră, Costică Toma; ţipat-auÎn polată pruncii de vinuri, dînd să rupăLeagănul de lemn tare, liniştindu-se apoi,Înfăşurate-n butoaiele cuvenite Îmbătrîneau în cămaşă sticloasăDe-o spărgea cu sucala;

Tot acolo, sacii lui de fasole, cît doi berbeciCulcaţi pe-o laiţă; funiile de ceapăCu-mpletitură-n trei viţe, ca nişte gîtareDe cai cu zurgălăi: lemnele de-o iarnă,Putina cu cincizeci de căpăţîni de varzăAlbe ca iepurii de Angora; sticlele cu ardeiŞi bulion de tomate, cu mărar tocat,Proviziile de cartofi şi dovlecii – în lungaHodaie din spatele casei rezemată pe digulDe pietre;

Mai întîi s-a despicat în cîteva locuri: zigzaguriAdînci, amintind focul cotit al lui Zeus,Despărţiseră pietrele; ca o piele de bivol sfîşiatăDe urs, lipeala de lut groasă ca osînzaDe porc, pînă la roşul cărnii crestată,Dădea în vileag osul zidirii;

162


Apoi rîndul de pietre, cel din afară,Se prăvăli grămezi, grămezi, mortarul bătrînescDe var şi nisip, încleiala de lutSe sfărîmară; ca bolovanii primăvaraPe arătura zăcută-n ploaie şi geruri;

Dar nu vremea, nu elementele, cît acesteNăpraznice friguri ale pămîntului desfacurăDin toate încheieturile edificiile, aşezărileFirii şi întocmirile ţărăneşti – zidulDinspre nord, peretele de răsărit sparseră;

Ne-am tocmit cu om în putere, ne-am pusLa cale, am făcut învoială şi martor Iancu Arsene: la ciment, zece saci, la nisip;Zidarul îşi aduse cărucior cu cisternă, ciocanDe fier mare, căuş de tablă, şorţul de pînzăCenuşie, teslă, rangă şi-alte cîteva scule;

El cără singur nisipul şi apa, frămîntăÎn albia de tei, acea cocă sură, de cîte treiMăsuri de-un fel, şi alta aparte ciment;Ţăran în toate puterile, cu ambiţie şi sîrgLa cîştig ne-mpărţit cu altul;

Astfel începu ridicarea lucrării căzute;În fiecare zi venea cu putere şi tragere de inimăLua întocmirile răsturnate de la capătulDe miază-zi, prin faţa răsărituluiPînă la colţ şi de-acoloSpre asfinţit, pe dinaintea nordului; piatră

163


Cu piatră; dar mai întîi Iancu Arsene,Martorul, găsi temeliile aşezate,Nesmintite din încheieturile cele dintîi;Cu urechea spre pămîntul viu şi adînc:

Spuse ţăranului tînăr şi-n toate ale lucrăriiSă şteargă bine cu mătura pulbereaDe pe rădăcinile acelui temei: îl puseApoi să smulgă lespezile nelămurite, loculÎn preajmă încet deschizîndu-l, întocmiOrînduire de lucru: hai să le dămCîte-un nume, să nu mai fie cădere,Nici dezbinare-ntre pietrele zidului tău!

Pietrele late, lîngă pietrele late, cele pe mucheLîngă multele lor semene; cele mai scurteCu toate scurtele la un loc, bolovaniiCiopliţi pe cîte-o parte; laolaltă, precumFuseseră întocmite cu toatele-n zid, în dreptulLor şi-n susul şi-n josul de la început:N-auzi că nu le stă bine lor, nestrigatePe numele mic şi pe numele mare?

Nu porni fără nume zidul cel scurt, nici lungulPerete; tînărul se-apleca peste pietre cuprinzîn-Du-le din dreptul genunchilor şi mai jos;Le-aridica peste sine pînă la brîu, pînă la piept,Umblînd cu ele prin aerul limpede,Însă martorul Iancu Arsene le dădea numeleCele ce se cuvin;

Tînărul le-aşeza sieşi mai la-ndemînă,

164


Se-apleca peste albia largă, de tei, luîndCoca aceea de pulberi de stîncă; tot elAşternea mortarul, măsură de-o pîinePe pietre: da piatră la piatră, loveaCu barosul din părţi şi de sus, pînă veneauMuche pe muche, colţ peste colţ; IancuArsene striga tare, el era ţinerea de minteDintîi, de la mijloc şi băgarea de seamăCea de la urmă, el era prevederea, judecareaLucrului mai dinainte, căutarea pietreiCare urmează, unde urmează să stea;

Astfel ţăranul bătrîn, zicea ălui tînăr pietrar,Ziditor: ia-l pe bolovanul Cogea VasileCel lat, pune-l alături pe Cogea Toma,Şi lîngă ei pe Cogea Enică, soldaţii bătrîniDe la Plevna: să-i rînduim de-a dreptulPe temelie;

Pe Grecu Anton, pe Cogea Alexandru, pe NaeGherbăluţă, trei pietre de la dreapta spreStînga, rîndul de jos peste rîndulCel din pămînt, neclintit: pe Cogea lu’Toma Ion, pe Cogea lu’ Toma Marin, totLa rînd, cum au trăit şi-au căzut pe redute:

Ia piatra lui Haralambe Ion, ia piatraLui Luţă Dumitru, ia piatra lui Lupu Mihai,Piatra lui Manea Toader; de la dreaptaLa stînga, în mare suiş, cum au umplutVăile bulgarilor, cu oasele lor...

165


Acuma punem spre noi pe soldaţii: MîndricelConstantin, pe Ştefan Mărunţiş, pe MareşDumitru: tot pietre mari departe şi pe temelie;Să iei piatra lui Gheorghe Mocanu, ia-oPe-a lui Muşat Dionisie şi pe-a lui NeacşuIon, toate lespezile soldaţilorPe rîndul de jos, cu piepturile bineLipite de temelii;

Astfel lucrară în săptămîna dintîiDînd pietrelor numele morţilor vechi,Din capătul de la amiaza pînă la colţŞi mai departe spre asfinţit; cu multMortar şi întărire la cotitura peretelui,Unde zidirea suceşte feţele lespezilor,Cum se aşază munţii la Întorsura Buzăului:Din miază-zi umblînd trei sferturi spre răsăritŞi cîrmuind-o deodată spre altă lumină;

Şi-a fost săptămîna a doua, lucrarea ziduluiCel peste zid; luînd-o de la început, înălţimeMai sus de genunchi; piatra pe piatră,Punînd cheag vînăt din pulberea munţilorAşezînd; între lespezi, sub lespezi, pe lespeziPunem, mărturisea Iancu Arsene, pietrele căzuţilorLa Oituz: pe-a lui Borănescu Ştefan, pe-a luiBănică Moise, pe ale Borcanilor DumitruŞi Matei;

Luăm şi urcăm lîngă ele pietrele lui RădoiuIordache, lui Buga Ştefan, lui ChiriţăDumitru, lui Cizmaru Vasile; haide şi-om

166


Aşeza lîngă ele pietrele lui Costică FolfoacăŞi Făenaru Petre; haide acum să zidimPietrele Mărăşeştilor, de la Mareş Mihai, de laIon Angelescu, piatră şi iar piatră;

Piatra lui Gheorghe Petraşcu; a lui ChiranaZamfir, a lui Stoicescu Anton, trei pietre;Lui Pinţoiu Iordache o piatră; lui ProdanGheorghe o piatră; piatră lui Radu Şt.Iancu, piatră lui Tănase Popescu, piatrăLa piatra lui Rizea Gheorghe, TabărăNicolae, Costica Tîrcolea: piatră dupăPiatră lui Nicolae Aprodu, piatră cu piatră:Lui Cotigeanu Tănase piatră, lui Tîrcolea IonPiatră, lui Dionisie Aprodu iar piatră;Şi mai piatră lui Nicolae Arsene, caporali, Soldaţi, sergenţi, părinţi ai Patriei Mari;În veci odihnească-se nesupăraţiCa pietrele astea, ţinuţi locului şi temeiuluiLumii!

Astfel Iancu Arsene şi cu celălalt ziditorDădură numele pietrelor celor necunoscute,Uitate şi rătăcite-n surpările de cutremur –Pietrele dintr-odată chemate pe numeleCele de jertfă şi sfîntă-ntocmire stăturăÎn zidul polăţii, contopindu-se cu plămadaTînără, de ciment şi nisip;

Şi-au mai rămas pietre fără de nume: mari,Cuprinzînd aşezare-n peretele nostru; rămas-auŞi nume fără de pietre, ctitori de patrie

167


Pe cîmpiile cele de plug, de-o vîrstăCu cei strînşi în braţe de către gliile patriei;Dă-ne, Doamne, învoire şi cuviinţă să punemPe purtătorul de puşcă-mitralieră CosticăToma;

El a mers cu maşina aia de seceratVrăjmaşii patriei, pe umăr, de laMărăşeşti şi pîn-acasă; s-a odihnit cîtevaIerni şi iarăşi a luat-o de la capăt;Umblînd el de-acasă pînă la cotul DonuluiŞi tot înapoi pînă acasă şi din nouPînă în Munţii Cehoslovaciei, viuŞi nevătămat nici la trup, nici la sufletÎnsemnat de vreo schijă:

Glorie celor căzuţi pe cîmpiile reîntregirii,Glorie celora ce s-au întors luînd viaţaDe la capăt, de cîteva ori, nebiruiţi!Însă piatra lui Iancu Arsene are aparteLoc: între cele fără nume, el singurŞi-a pus-o: a şters-o cu palmele, întorcînd-oPe toate părţile, pînă ce-a avut încredereÎn ea:

Ăsta sunt eu, întru slava părinţilor ctitoriŞi trăinicia clădirii mult încercate;Martor am stat să mărturisesc: pune-leTuturor nume, să stea!

168


Ţăranii aroganţiLa băile sărate, la izvoare de ape medicinale, Umblau staţiunea, doi cîte doi sau în grupuriAlcătuite pe satele din care-au venit; solemniŞi încrezuţi ştiau să ia la întrebăriPe cei ce nu-i cunoşteau ori se-arătau mai răuÎmbrăcaţi: se-apropiau scrutîndu-te, boiereşteCu mîinile la spate; de parcă ai fost intratÎn curtea armanului lor şi te-au prinsPe moşie, furînd un sac de porumb;

De la dormitor şi pînă la cantină se plimbauPrintre chipuri de piatră cioplite: muieriCu pulpele cît iepele, cai înhămaţi la cvadrigăDe calcar cochilifer, purtînd un zeuDintotdeauna, de nicicînd: însă de-ai lorŢărani sculptaţi drept idoli, nu s-au văzutÎn stabilimentul termal...

Doar ei au fost propriile lor monumente;Zeii celei de-a doua jumătăţi istoriceA secolului douăzeci; umblînd prin valea aceastaCu spitale, căzi cu saramură, piscineCu leşii puţind a pucioasă şi creolină,Îşi căutau locurile pe unde să împietreascăPopulînd aleile şi parcul cu statuiDe-a gata: scutind ţara de plăţile-n ţuică

169


De Cislău şi brînză de Meteleu, datorateDomnilor sculptori care se zbenguiauCu iepele lor de muieri prin tabăraDe cioplitori la Mănăstirea Ciolanu;

Copleşiţi de-o spăimîntătoare nepăsare şi paceDe morţi, aroganţi, cu cine nu-l simţeauDe-al lor: Monteoru părea tabără de paraşutiştiPrizonieri: faţă de ei, primarii şi cei ce veneauÎn maşinile negre, cu număr mic, se purtauRespectuos şi slugarnic, încercînd să-i tragăDe partea lor, nesiguri pe ziua de mîineŞi pe locul unde-au să fie debarcateTrupele aliaţilor...

Ei îşi cunoşteau viaţa şi opera lor sigură,La marea judecată se-nfăţişau cu sfidare:Pe pămînt, între cei vii, n-a mai rămasNici un tribunal, nici martor, nici judecătorCu-atîtea merite şi cu atîta muncă pentru alţii,Neplătită şi neluată-n seamă: inşi în măsurăŞi cu dreptul de-a spune un cuvînt mustrareSau vorbă împotriva lor, nu se mai află;

Cine să fie nesăbuitul care-ar putea să tragăLa răspundere pe ţărani că putrezit-a grîulÎn silozuri şi-au ars pătulele de porumb incendiateDe către spiritul dreptăţii călcat în picioareDe militanţi; cine-ar puteaSă-i ponegrească zicînd: nu-i pîine din cauzaNepăsării ţăranilor, din lipsa lor de dragostePentru urmaşi, n-aveţi carne şi lapte!

170


Asemenea mareşalilor Franţei, purtat-au bastonulDe celuloid al filmelor de radiografie; diplomeLate cît pielea de ied desfăşurîndu-le pe masaUnuia singur dumnezeul patriei zicîndCu dovadă: acesta sunt eu, doamne Decebal, Vezi-mă-n peticul ăsta ca un scutec de beznă;Priveşte şi numără-mi oasele pe cîmpiilePatriei risipite, le-am adunat, prin toateMuncile vieţii albitu-le-am cu leşiaSudorii mele;

Asemeni marilor comandanţi de oşti, ei au eliberatMari teritorii, au reîntocmit patria întregindu-iMarginile: ceea ce s-a pierdut prin tratateŞi păci cu pumnul în masa învoielilor, La fruntariile, ciobite, ei au pus la loc;Scoţînd ogoare noi dintre haturi, săltîndPămîntul mort din mlaştini şi stufărişuri,Afundîndu-şi mîinile pîn-la subsuori prinŞanţurile de irigaţii, căzînd prin canaleleColectoare, împinşi cu bocancul în magistraleleRîmate de maşini, ţăranii au adăugat judeţeNoi sacrului teritoriu naţional;

Ştirbirile din toate părţile, ei le-au acoperitÎntregind vasul cel sfînt cu pămîntul lor,Cu-ntinse ţarinile cărnii trase de pe oaseleVii; ceea ce s-a irosit desfăşurînd edificiileIdolatrizatelor maşini; ceea ce s-a ars o sutăDe paşi adîncime de către vetrele de fierTopit ale combinatelor siderurgice,

171


Şi-ngrăşăminte chimice de fală deşartă,Au recîştigat ţăranii, smulgînd iute ţărînaOdihnită a părinţilor, de sub pietre...

Cum să nu se uite peste secolele noastreMari şi încrezuţi, nerăsplătiţi şi supăraţi?Mistreţii bolilor rîmat-au carnea lor şi cîndAu dat de oase ridicat-au, în rîturileFără belciug, statui de aur: Doamne, IoMircea Voievod, văzutu-ţi-am monumentulCum stai călare, în scurta cămaşă de zaleÎnvelit pînă la coapse, pe cal giganticŞi cu spada-n nori: cînd te-a scos porculReumatismului, din pulpa lui Iancu Arsene,Te-ai rostogolit sunîndu-ţi bronzul:Pînă la marea cea mare, ţi-a lins vîntulCămaşa de sîngele lor;

Doamne, Io Alexandru Cel Bun, strîngător de avereBătînd herbul cu zimbru pe mult argintUmblător; te-am văzut născîndu-te din şoldulLui Victor Tăbîrcă, ţăranul sondor, cînd l-a spartTaurul bolii lui: roşu de mîzga ţărănească,Te-a zbicit cu ştergarul în care şi-a ascunsFaţa aburită de sudorile morţii;Doamne, Io Ştefan Cel Mare şi Sfînt, cu-adevăratAm fost eu de faţă cînd a căzut bărbatulCel scund, cu tot calul în genunchi şi i-a datRepede armăsarul cel de sub sine, cutare,Copilul de casă; află doamne, c-ai venitDe-a zbrebeleacul pe la subsuoara lui IonBănişor, cînd i s-a copt lui pielea din soluţia

172


De cupru, nevindecat de nici un izvor–Voi aţi izbucnit din ţăranii fudui,Dar netrufaşi: dintre ceilalţi bărbaţiPolitici, nici unul nu s-a ridicat mai susDe genunchiul împietrit de reumatismAl ţăranului Iancu Arsene:

Uitaţi-vă, bolile i-au arat, i-au grăpatI-au semănat, i-au cules, cosit-au lorFlorile sănătăţii şi toate spicele bucuriilorStrînsu-le-au snopi; iar pe cele căzuteLe-au ciugulit cu pliscul de pasăre;Uitaţi-vă, răul frigului şi răul vremurilorŞi răul soarelui şi răul vîntului şi răulUmbrei, şi răul zilei fără de pîine,Şi-al săptămînilor fără de lapte, săpat-auDeparte cu hîrleţele şi le-au retezatRădăcinile;

Că vedeţi şi voi: fierbinţelele bolilor,În cuptoare de cinci mii de grade i-au copt,Smalţurile de pe ei s-au cojit, semnele sacreAu explodat ca boabele de porumb pe plită;Le-a suflat vîntul bătrîneţii pleava neguriiÎn ochi, troienele de nisip ale cuvîntărilorCu momeli viscolit-au urechile lor; ciorchiniiPlămînilor ruginit-au, stafide putrede –De cîţi nori de-ngrăşaminte şi fum şi pulbereIndustrială tras-au în foalele lor;

Pe cine-au mai călcat trenurile vieţii atîta,Peste cine-au mai trecut de-atîtea ori tăvălugurile

173


Istoriei, să rămîna neştirbit ca aceştiaÎntr-ale faptei şi-ntr-ale minţii?Păi, mă Traiane, cu picioarele tale nespălateÎn sandale romane şi cu gladiul năpăditDe muşiţă, roind la sîngele strămoşului meuDecebal, care popor a mai capitulatÎn faţa propriilor fii şi-a zis progeniturilorSale: ia de la tata astea două pogoaneDe pămînt, vinde-le, cumpăraţi-vă casă,Verighete şi paturi, farfurii de porţelan;Ia, mă băiete, căruţa şi caii, şi plugul,Şi rariţa, şi boroana, şi ăi trei stînjeniDe loc de casă, treceţi-vă la colectivăCă vă dă afară din şcoli;

Dreaptă şi de la dumnezeul nostru se cuveneaAceastă aroganţă, doi paşi în două zilePînă la moarte: neamul ţărănesc s-a dusCu mîndrie, patria ţăranilor ne-a rămasNouă; în limba ţărănească se va face judecataDe-apoi a urmaşilor.

174


Rafinăriile de sudoareCe-aducea Iancu Arsene-n căruţă: patruzeciDe saci străvezii, cît patruzeci de burdufeUriaşe de piele de oaie; făină de-ar fi fostAr fi rămas ţăranii pe-acasă,Nu s-ar mai fi pustiit satele; ce-aduceaEl în căruţă, cît patruzeci de burţi de cai,Să fi fost sare, n-ar mai fi putrezitMovilele de varză cît capetele bătrînilorAgitatori, cu şepci;

Pe foaia de transport, smulsă iute din cotorulCaietului chitanţier, scria cu pastă de pixSlinită ca o coptură de bubă verde: miiKilograme superfosfat de amoniu; se aflăŞi azi, în viile tinere, un staul, măsurăDe cincizeci de boi: iesle n-are, nu-s ferestre,Nu-s pereţii casei; acoperişul de carton năclăitÎn smoală nisipoasă, încheiat în căprioriŞi furci de salcîmi;

Însă pe pămîntul bătătorit şi sterp, stiveDe saci transparenţi cu-ngrăşăminte scumpe,Săruri de azot şi sulfat de potasiu, fosfaţiDe amoniu, tot soiul de pulberi, preţăluiţiCît strugurii de masă şi cît vinurilePe cinci ani de-aici înainte;

175


Dar pînă la magazia de prafuri, fără zid, fărăUşi, venea Iancu Arsene de la gara Ulmeni; Singur lua sacii-ntre umeri, cu palmele-mpreunatePe dedesubt, cum îi purta pe Gheorghiţă al luiŞi pe Aurica, în cîrcă; ridicîndu-i cu mîinileÎncleştate pe sub fund, îi zgîlţîia-n spateStrigînd: marfă, marfă, marchidanul!

Îi răsturna cu băgare de seamă pe aşternutulDe iarbă: o căruţă de patruzeci de copii vătămaţiCa de-o boală cu friguri, trecea podul vechiCu balustrade de fontă, peste apa SărataCea galbenă ca pişălăul de bou şi brumeDe nisipuri şi săruri la maluri;

Mă, Iancu Arsene, uită-te bine la cenuşile taleDe rafinărie, la făinile şi mălaiurile în saciDe sticlă: nu simţi în gură izvorul de apăSecetoasă, vînătă, al sudorii tale de muncă,Sfînta soluţie complicată, veşnică şi multiplă?

Ai zăcut toată iarna, cînd împingeai la rindeleŞi umblai în patru labe, rostogolindu-teCa un sîmbure în burta de piersică a budanelorDin pivniţa statului; îţi curgea pe şiraSpinării izvorul de amoniac, blînd; veneaCrivăţul şi te lingea de sudoare, găurindu-teCu limba-i de raşpel

Se punea seara şi te răzuia cu mare cuţitoaieDe lumină: cîte-o tonă de sulfat de potasiu

176


Strîngeai de pe tine în sacii de vinilin;Ai băgat de seamă astă-primăvară cumUmblai prin grînele verzi, cu tolba de îngrăşăminteÎn braţe, aruncînd pe urma SemănătoruluiSămînţa lui parabolică, din pumnul tăuMăsură de-o strachină de mălai, pulberea ceeaDe la dreapta la stînga şi mereu înainte –Încît la amiază holdele se uitauCătre părintele lor cel de sus şi la tine,Tatăl lor, cel de jos, cu ochii umbriţiDe sprîncene şi pleoape bălane;

Cînd ţi-aşterneai ştergarul de tort, cu trei liniiAlbastre la margini, tăindu-ţi mămăligaCu sîrmă, şi-alăturea strachina cu zeamăDe usturoi, lîngă punga înecată-n unturăA cîrdului mort de amsii fripte pe tablă, Beai vinul tău cu apă iar seara scriaiÎn registru: ne-au dat cîte trei kilogrameDe peşte...

Fruntea deodată se umezea brobonind rouăSărată; trăgeai cu braţul minteanului de lînăSeină, te-ajungea umezeala pînă la piele,Usturimea pînă la os; pata aia, cît frunzaLăboasă de coarnă albă, de la arsura frunţiiŞtearsă cu mîneca, te roade-acum toată noapteaŞi nu se mai satură de tine...

Venea glas de la berbecul pămîntului, cu lînaVerde pînă la glezne; scutură, Iancule, mieSudorile tale, sarea vieţii presară-mi;

177


Împrăştie nouă cenuşile tale, te rugauPiersicii; stai lîngă noi, apleacă-te, umblă,Fă să se scuture de pe tine broboaneleTale de-ngrăşăminte,

De-un alb nisip, de-o pulbere de sidef Te scuturai peste ele: sulfat de potasiu, sulfatDe amoniu, fosfaţi şi suprafosfaţi fabrica Fruntea ta; mîinile, picioarele, pieptul, Umerii, carnea trupului tău, toată, uzină; Se laudă Combinatele chimice de la ValeaCălugărească, şi Roznov, şi Călăraşi, pe seamaTa: munţii de saci albi, sigilaţi,Nu se ridică din ce spun ele la mitinguriCu serbare;

Uită-te la hornurile lor ca nişte puţuriUriaşe cu ghizduri de piatră; de la gurile lorPleacă norii-n toate părţile, bureţiStorcîndu-se de oţet şi cucută pe buzeleDe ţărani, ale patriei, mîncate de herpes şi toate Bolile stomacului: făleşte-te faţă de toate Şi ia-le-n derîdere;

Rafinării de sudoare sunteţi voi, aburindPrin retortele vieţii, fumegînd prin conducteleDe argint ale lumii, puternice, giganticeAlambice gîlgîind borhoturile transpiraţieiŢărăneşti: mii de trenuri cu vagoane-cisterneDuc leşiile sudorilor frunţii, plămade, Soluţii de săruri neluate-n seamăDe nici un tratat de chimie;

178


Ar trebui scriere biruitoare, cu mari litereDe lumini colorate, pe cerul patriei: RafinăriileDe Sudoare – Iancu Arsene & Compania –La trei kilograme de amsii preţul pe-o vară!Uzinele Bayer se ruşinează, sindicatele lorStau încruntate că n-au avut nici o orăDe grevă.

179


Steagurile ţărănimiiCu ce sperie ţăranii păsările răpitoare,Se vede la marginea satului Tomşani:Acolo-i o vie de vreo zece rînduri lăţimeŞi-o sută de paşi umblaţi, ai zice: zece şiruriDe condamnaţi întinşi pe sîrme în locDe panouri de tragere cu pistolul; toată ziuaButucii înciorchinaţi de struguri, cît ugerulOii, umblă de la soare răsare la asfinţit,Cu detaşamentul lor de muncă forţată;

Ai zice: pleacă şi ei, primăvara, pe şantierulMagistralei de irigaţii cu sînge şi lacrimi,Şi se-ntorc toamna în faţa plutonuluiDe execuţie, sunt împuşcaţi să se scurgăUn fluviu de vin pentru alţii;

Le rămîne şi lor de răsplată cîrdul de douăzeci de steaguriÎn lungi prăjini de salcîm; foi mari de tablăTransparentă, de fosfat de amoniu, cît saciiSpintecaţi de-a lungul, pe burţileDe peşti burduşite cu icre sintetice;

Douăzeci de ştergare vinete de cînepă, să se şteargăPe faţă şi pe mîinile-i spurcate, istoria:Cusute la un capăt cu sîrme, pe trainiceCrucioaie, ca prapurii; aridicate-n lăncii

180


De două înălţimi de om şi-un prunc pe umeri;

Douăzeci de flamuri străvezii ca nimiculFoşnind ca oasele frecate de oase, rigide:Independenţa materiei le dă funerară solemnitate;Vîntul, cînd le urneşte, cînd le răstoarnă, par tăbliiDe uşi scrise cu sîngele celor dinlăuntruÎnjunghiaţi; un freamăt nestinsO ne-ntreruptă scrîşnire şi tensiune, alungăStolurile de grauri şi mierlele lacomeDe la poama vîrtoasă, sticlind ca ochii morţilorPe marile cîmpuri de luptă:Lăcrămoase ca privirile muncitoarelor tinereCînd ies pe poarta Combinatului ChimicValea Călugărească...Cercetaţi acele steaguri pe seama adevăruluiAdevărat: flamuri din borangicul durerii; viermiiDe mătase ai lacrimilor ţărăneşti mîncat-auFrunzele de dud ale obrajilor, umflatu-s-auGogoşile ochilor, de supunere şi tăcere;Prigonitorii au strîns, fiert-au în cazanulScitic, cufundat-au în fiertura plînsuluiRamura de mărăcine de grapă; tras-au fireLunatice, sticlind, mii de sculuri de lacrimi;Şi iată, ţesutu-le-au steaguri brodateCu mari invocaţii şi rugăciuni către păsărileCerului, cele nebune de fructe şi sîmburi;

Eu am cunoscut acele flamuri translucide, aridicateÎn viile din marginea satului: iată cumImploră: corbule, corb, mănîncă tu steagulDării de grîu şi te satură; dă cu pliscul

181


În tăria pămîntului, scobeşteDe la maşina de treierat, pînă la magaziileCele din gară: nici pe şoselele romaneNu s-a cărat atîta holdă; pînă la genuncheTroianul de seminţe: un pat de şapteMetri pe care s-au ridicat căileFerate române...

Mănîncă steagul dării de orz, de ovăz,De porumb; pînă la brîu aşternutul de grăunţePe care s-au ridicat rafinăriile şi uzineleLeneşe: terasamentele-s de boabe, atîta mălaiŞi făină, cît n-au să macine o sutăDe combinate de azbociment, încă o sutăDe ani;

Graur, graure, mănîncă şi nu te speria de steagurileMele cu lungi numere – darea de struguri, miiŞi mii de vagoane; camioane de mere, piersice;Caută în pămînt, adîncime de zece ţăraniUnul pe umerii altuia îngropaţi: temeliileOraşelor sunt de fructe luate nouă de la guraCopiilor: stratul porneşte de sub deal şi iesePe buza Dunării – grosime de zece veacuri;Cerceta-vor arheologii pînzele de bucatePeste bucate: vor înnebuni de neruşinareaCu bună-ştiinţă:Păsări ale cerului, cîrnice, doritoare de turmeDe vitele vii şi de animalele căzute pe izlaz,Mîncaţi voi steagurile dării de carneDe vacă, flamurile de fruntaşi în predareaCotelor către Republica Populară Română;

182


Credeţi că-n pămînt se scufundă tractoarelePînă-n butuci, tăind cu-ale lor roateDe gumă, şanţuri de trei ori stat pe om, treiŢărani îngropaţi unul asupra altuia?

România-i o glie de carne de turme, cireziŞi cîrduri de vite luate ţăranilor; de şaptePaşi în jos grăsimea şi moliciunea fertilă,Căldura încolţirii şi focul cel de pîrgă –Întemeiate pe munţii de carne, cu furcileDe paie aruncată-n vagoane, în roabeCărată de zilierii abatoarelor statului;

Carne de piept de bou, hălci de pulpe, de şolduriDe vite; fleicile înfăşurate-n baloturiCît marile tăvăluguri, trîmbe de muşchiDe tauri, cît naltele tambururi de oţel desfăşatDe la prova la pupa vapoarelor; hranaŢăranilor luată cu ziceri patetice, steaguriTransparente, de cîrpe biruitoare şi-ameninţăriPe furişe;

Păsări ale cerului, mîncaţi voi steagulŢăranului mijlocaş, dătător de cote de lînă;Să fi numărat stogurile de paie şi toateCirezile de iarbă de sudan, costrei, porumbFuraje – de-o mie de ori mai multă lînăDat-au şi li s-a luat;Fiare ale pădurii, băutoare de sînge şi de apeleLimpezi: mîncaţi voi steagul de fruntaşLa predarea cotei de lapte: v-aţi scăldatÎn Nistrul de lapte şi n-aţi ştiut şi-n Prutul,

183


Şi-n Oltul, şi-n toate Tîrnavele, şi-n DunăreaToată de lapte de vacă, şi-n MureşulDe smîntînă, şi-n Crişurile de colastră,Şi-n Jiul de lapte de oaie, în DîmboviţaDe lapte de capră, abătute de la gura copiilorDe ţărani;

Să mănînce militanţii minciunilor istoriceFlamurile şi fanioanele lor, stindardeleDării de ulei de floarea soarelui şi rapiţă,Steagul luării slăninei din podul ţăranului,Şi-a limbii porcului şi-a tuturor bunătăţilorCele de carne; marele prapur al dării de pieiDe oaie, de boi, de cai, de catîri, al dăriiDe blănuri; steagul dării de-o mie de ouăDe fiece pasăre, de gîşte-ngrăşate; marele drapelPentru predarea tuturor dărilor către statulDemocrat-popular...Feciori urmaşi, care nu v-aţi ales din cincizeciDe ani de istorie decît cu-acele cîrpe crîncene,Ale steagurilor de fruntaşi în predareaCotelor, citiţi acest poem şi daţi-lMai departe, zece mii de ani de suspine, din tatăÎn fiu: zece mii de ani feţele voastreNu s-or zbici de obidă;

Şi-a rîs, ţara, de noi: în nici un muzeuAl flamurilor şi al drapelelor ei de luptăN-a primit stindardele de lacrimiAle dărilor şi predărilor cotelor; nici unCuvînt de bine, nici o şoaptă de mulţumirePe seama ţăranilor!

184


Partidul lui DecebalLa mine se termină pîinea; umblu ca vrabiaÎmpiedicat într-un fir de păr din coada caluluiÎn lungul şir al mulţimii; la mine se terminăCartofii; şiragul de lume dinaintea mea şi toţiCei de după mine, înţelegîndu-se prin semneŞi ziceri în jargon, mă dau la o parte, Jumătatea dinainte cumpără pentru mai mult De jumătatea din urmă, încît la mineSe termină;

Vînzătorul aruncă o ladă asupra tarabei,Îşi ia cutia de marmeladă cu baniiSau fosta lădiţă de scule, numărînd cocoloaşeleDe hîrtie, strigă de la mine încoace: rugămNu mai staţi, nu mai e marfă!

La mine se termină merele, ceapa, ridichile,Roşiile, fasolea sănătoasă şi mazărea; toateAjung din belşug pînă la mine; în faţa meaSe trage oblonul, se pune scaun în uşă,Se-ntoarce cartonul orar cu inscripţia lapidară:Închis. Şi cu toate acestea eu nu flămînzesc,Un geniu bun stă-n preajma mea, îndrumîndu-măLa ceea ce mi se cuvine;

La mine se termină ciorapii în mercerie, maieurile,

185


Batistele; la magazinele de confecţii şi-ncălţaminteAjung în zilele de inventar sau cînd închid; la mineSe termină pantofii, pantalonii, hainele,Paltoanele; nici mănuşi, nici fularNu mai găsesc;

La mine se termină mobila trainică; patul,Biblioteca, fotoliul, mesele, scaunele cu totFelul de nume de botez; ei îşi dau telefoane,Îşi fac semne, un grai secret s-a ivit, şi eiSe înţeleg, se ajută: pun de-o parte uniiPentru alţii; pînă la mine se-nvecheşte scaunul,Masa îmbătrîneşte, biblioteca nu mai esteLa modă, patul deşelat, de alţii, pîngărit.

Le cumpăr şi eu pe cele scoase din oraşele mari,Împinse-n vagoane de vite pînă la magazinele –De la ţară; sobele scot fum, paturile gemCu arcurile dezlegate, frigiderele se strică iute;Cele ce nu se mai caută de douăzeci de ani,Mărfurile uzate, ajung toate la ţară; un zeu Mi le trimite unde mă ştia cu zodiile saleDin care eu am ieşit...

Cu toate-acestea, dezbrăcat nu sunt, nici desculţ,Pe jos nu dorm, nu mănînc în picioare, niciCu blidul pe genunchi; nu sufăr că bunurile aleseŞi trainice ajung pe mîna celor întreprinzători,Mai iuţi de gură şi de mînă: ei stau ca şi fiii mei,Sunt fericit că nu trebuie să le port de grijă!

La mine s-au terminat casele cu grădini şi pe toate

186


Aleile cu statui, cu semnele statuluiŞi-autoritare insigne cu goarne tăiateDe-un zece roman: claxonatul interzis,Fotografiatul, gîndul potrivnic oprit; la mineS-au terminat proteguirile, înlesnirile, filtreleDe aer, barierele sonice s-au rupt; cu toateAcestea, n-am asurzit: aud şi văd greutăţileŞi nefericirea poporului meu.

La mine se termină hîrtia de tipar, cerneala,Dintr-odată muncitorii tipografii se-mbolnăvescDe pudoare, protestează, nu mai vin la lucruSă culeagă poemele din cartea Megalitice;La mine se termină libertatea de exprimarePe şleau, şi ospăţul dreptăţii: cartea ElegiiPolitice aşteaptă doisprezece ani să fieScoasă-n lume; însoţită de patru avocaţiŞi luată pe răspunderea politicăA preşedintelui Academiei de Ştiinţe ideologice.

La mine se termină dreptatea dacilor; de la mineÎncepe o nouă prigoană ideologică: eu n-am vile,Nici parc de vînătoare; nu-i pot ţine pe scribii de analeÎn guleaiuri şi seminarii cu două tăişuriÎn formă de gladiu roman; cum stau euLa coada de cal a timpurilor acestea, mă izbeşteGloaba cu şfichiul peste ochi; Şi cu toate acestea, mie mi-au dat zeii să văd regii,Legile sfinte ale părinţilor meiPînă-n capătul veacurilor...

Geniul meu protector este regele Decebal, apărătorul

187


Din umbră al tuturor înfrînţilor şi daţilor La o parte; el îmi zice: astăzi nu-i ziua ta,Pîinea cea de azi, şi mesele, şi cartofii De astăzi, carnea şi laptele, încălţămintea,Hainele cele de azi sunt ale celor de azi; Tu nu eşti al zilei de-acum; caută bunurile,Drepturile şi dreptăţile celor de mîine!

Decebal este zeul celor chemaţi de trei ori Pe lună la serviciul de cadre, să-şi rescrie viaţa,Să se lepede de părinţi, de faptele înaintaşilor;Decebal este zeul celor uitaţi cu bună ştiinţăDe la răsplata muncii curate; ei nu încapÎn sălile plenarelor şi comisiilor de lucru să punăLa cale soarta patriei pînă dincolo de anulDouă mii;

Eu am băgat de seamă: cei sătui, cu mari lefuri,Primi-secretari, directori exaltă gladiulŞi crima romană asupra celor ce n-au pîineŞi îndură mustrările; şters este numele lorDe pe buzele patriei: Decebal, zeul înfrînţilorM-a învăţat: să nu jinduieşti sporul grăbitAl altora; acesta-i norocul mic: eu am pusAsupra ta biruinţa în veacuri şi noroculCel mare; şi la mine s-au terminat multe;Cetăţile şi regatul cel mare al dacilorSfărîmatu-le-au; însă de la mine încoaS-a sfîrşit imperiul gladiului, în DaciaÎncepu căderea Romei;

De la gîtul meu retezat, către voi în sus

188


Şi-n veacuri, viguros curge fluviul de bucurieAl neamului tău: învăţaţi să pierdeţi fericirileMici de astăzi, pînă astăzi: tu eştiDintre aceia ce pierd bătăliile, să cîştigeBlînd şi veşnic războaiele; în munţii DacieiSe află pragul de jos şi pragul de sus: vămileLumii: de unul se-mpiedică, de altul dauCu fruntea cei semeţi şi zadarnici; Pînă la noi umblă-n triumf, de la noi încoloObosesc: îi biruie vremurile, lăsaţi-iSă treacă, să vă întreacă: ei astfel se petrec;Nu-i stăviliţi, să nu le faceţi bineleSă-i opriţi, ajutaţi-i să se rostogoleascăPeste noi, mai departe;

Noi suntem poporul timpurilor cele peste timpŞi-al vremilor cele asupra vremii: nu daţiNorocul mare pe norocul mic!

189


Plug fără plată Iancu Arsene purta cingătoare lată: o curea De transmisie de la moară, plină de şaibe De-aramă, nituri, cu trei catarămi: cînd se-apleca Să ia plugul la piept, aridicîndu-l-ăi în căruţă, Trăzneau pe el cheutorile; cine nu purta brîu Sugrumat, ca snopul de grîu în legătură, Se deşela, i se risipeau oasele, ca doagele Putinilor fără cercuri;

El, cînd prindea grindeiul cu stînga pe după Brăzdar, înconjurîndu-l cu braţul, De-i venea gîtul de lebădă sumes dintr-odatăPe umăr, cu dreapta-l apuca la depărtare De oiştea rece, cu clonţul de şoim, O sabie de lumină da roată prin curte, Focul trecea cu bidineaua de lună peste toţi Prunii, trăgea caselor de pe uliţă un brîu De văpaie, ca aurul pe lăcaşurile străvechi;

De teama soarelui răsfrînt în fierul cît aripa De gîscă a plazului, nu ridica ochii Din pămînt dada Florica, de luni pînă joi, De vinerea, pînă duminica, în faţa lui Iancu Arsene;

Însă pe pămînturile din Ciungălanu femeia

190


Care ştie să dea totul pe brazdă, Ducea calul de căpăstru, iar bărbatul ţineaDe coarnele plugului, cu încordare şi neabatere De pe făgaş: în registrul cu zile şi munci, Plăţi, cheltuieli şi neplăţi, a scris Iancu Arsene această ţinere de minte: Cine conduce plugul are două sute şaptezeci Şi trei de procenţi la cincizeci şi cinci de ari; Condusul calului, o sută optzeci şi doi De procenţi la tot atîţia ari; o cugetare...

Dar pentru urcatul grindeiului şi al roţilor În căruţă şi pentru opintitul cu-atîta fier În braţe, plată nu se prevedea; Nici pentru înhămatul calului, nici pentru Datul plugului jos, la arat; pusul Calului la alt ham nu se plătea, nici Pentru luarea vitei cu vorbă blîndă: hai, Gicule, tată; nici pentru frecarea cu palmele La marii ochi focoşi, nici pentru baterea Cu palma dreaptă de cîteva ori pe pieptul Vînos al animalului, nici pentru Găteala steagului coamei cu ciucuri roşii Şi îndreptarea smocurilor răvăşite De scoaterea hamului;

Nici pentru punerea căpiţelei cu zăbalele lucii, Nici pentru părinteasca mîngîiere, cînd băga Mîna cu şomoiogul de paie între pulpele Asudate, fluierînd şi încîntîndu-l cu vorbe Pînă-l zbicea, să nu-l ia frigul: plăţi Nu erau prevăzute pentru ţărani şi nici alte

191


Răsplăţi;

Un bivol trîntit era plugul, cu faţa-n jos, Bărbăteşte înfrînt: coarnele-n glie, picioarele Dinapoi prinse cu mîinile, de la glezne, De furtunaticul Ghilgameş – luat ca o pînză Cu ambele mîini, iute smucită şi sfîşiată Şapte stînjeni lungime...

Astfel apucînd coarnele uneltei, Iancu Arsene Trîntea pliscul cormanei de-argint: o palmă În jos lua pătrunderea în pămînt; lăsarea Pe plug, cu greutatea-i, pînă prindea Adîncime, umblet liber, cu valul de ţărînă Pînă la fluierul piciorului; pentru faptele Acestea nicăieri nu scria cîţi procenţi Să se dea; Se vedea la capătul ogorului începutul Cel luciu, umblet de fierul tîrît; de-acolo Se desfăşura brazda lui Iancu Arsene, Lăţime neagră de două ori cît cureaua De transmisie între locomobilă şi batoza De treier; Însă măsura adîncimii celei îndelungate, De bune semne, era scufundarea piciorului În reavănă glie: calul înhămat tîra valul De pînză neagră: măsurile erau luate Cu pasul şi cu prăjina de brad, gradată Cu dese crestături de briceag; tot o croială Şi-o întocmire aratul; o ţesătură limpede Şi fără greşuri lucrarea lui Iancu Arsene;

192


Venea zeul semănăturilor şi-i zicea: îmbracă-mă În veşmintele mele şi mă-nveleşte; la cele Căzute pe pietre du-te cu trei coţi de brazdă, Acoperă-le şi le apără: celora căzute-n spini, Adînc lasă-te cu fierul plugului tău; Pune peste ele cinci coţi de ogor, să le ţină De cald: celor căzute pe drumul de care, pe poteci Şi pe toate cărările, taie ţol reavăn Şi înveleşte-le de păsări; şi fă-le adăpost, Mai taie un clin de pămînt întunecos Şi fă mamei mele scurteică în Ciungălanu: Văzut-ai veşmîntul Mumei: tocit a fost Pe poale şi la umeri de-ale voastre Semănături curate;

Apucă-te şi croieşte şi coase sfinţilor mei Călăreţi, moletiere, cu plugul tău: filozofilor Mei să le tai pînză de togă neagră, Cu fierul tău, în pămînturile din Limpeziş; Pustnicilor mei să le dai cîte-un pas De arătură adîncă de tot; pămîntul de la Movila Banului fă-l preoţimii mele păgîne Petrafirele ei, din ce taie plugul tău Pe pămînturile din Cerchezu;

Arăturile tale sunt stofe pentru urmaşi, dimii Şi postavuri moştenitorilor mei; eu pus-am Sămînţa, tu Iancu Arsene, o înveleşti Şi-o ajuţi în lume cu bună acoperire: Răsplăti-voi şi voi plăti; ceea ce nu-i cuprins În tablele voastre cele cu preţuri şi răspreţuri, Eu împlini-voi în veac.

193


O pălărie de saluturiVeştejită de ani, de lumina din zori pînă la Asfinţit, ca frunza de vie crestată pe margini, Pălăria lui Iancu Arsene avea-nfăţişarea Planetei Saturn, bine încinsă cu inelul De pulberi, în pamblica de crep negru Pătrunsese mustul frunţii, igrasia sudorii – Desluşite hărţile unor continente nevăzute De vreun ins muritor;

Ca-ntr-o peliculă de film panoramic, înţesată De chipuri, puteai urma scenariul, faptele de coloPînă dincolo, desfăşurînd brîneţul de pînză Al pălăriei; ca şi-n patera tezaurului de la Pietroasele, puteai desluşi friza cu zei şi zeiţe Pe margini, iar acolo, în scufundătura Din creştet, stînd Mama Orantă a Mumelor, Cu pocalul de vin între sîni, înconjurată De-o seamă de lume; toate gravate cu sarea Sudorii, în pîsla metalizată de către soluţiile Tîmplelor şi ale frunţii...

Vedeai pe friza aceea de pînză năclăită De praf şi transpiraţie, trei-zeiţele: una semănînd Cu dada Florica, venind de la vie: în dreapta-i Zimbir cu păstăi şi cîteva piersici; în stînga, Pe braţ, sub sînu-i, o pîine rotundă; alta

194


Avea-nfăţişarea mamei Marghioala, stînd În capătul prispei: ţinea-ntr-o mînă toiagul Cu floarea mare de cui; iar cu cealaltă Acoperea, pe genunchi, vasul mare, cu toarte Aşteptînd-o pe doamna Cornelia Spînu Să-i dea cele ce se vorbiseră cînd trecea-n sus, De la şcoală.

A treia femeie leită dada Margareta lui nea Ion Bănişor; ai fi zis că purta o făclie, Dar venea pe la noi să-mprumute sulul Din spate al războiului de ţesut; În zugrăvia sudorii, urma pe cordonul Pălăriei, mucegăit, nea Victor Tăbîrcă Precum a trăit la spital înfăşat În pînzele sterilizate şi unse Cu alifii, să îmblînzească arsurile de la sondă;

Lîngă acestea era ţaţa Anica, luînd cu o mînă Aureola de erou petrolist de pe fruntea Bărbatului, iar cu alta aridicînd cornul Tuturor darurilor cu fructe, vin şi iubire De mamă, asupra fiului ei, Ion Căpăţînosu, Pe-al cărui nume a pus toată casa şi locul Cu multă grădină...

Mai departe, pe pamblica pălăriei, ţeapănă De nisip şi de drojdiile soluţiilor de stropit Viile, îl puteai vedea pe vecinul CosticăToma, pe trepiedul de cizmărie; alături, Cutia cu blacheuri şi cuie de lemn, cuişoare De fier, toate măsurile: un soi de bivol sălbatic

195


Era grămada de piele şi tălpi, cît a tăiatŞi-a găurit, bocănind în lemnele tuturor Formelor de picioare;

Mai apoi se-arăta vecinul din stînga, Domnul Pompil şi cu doamna Florica, Din neamul Tufanilor, iute la minte; Ei cară şi astăzi, în zori şi pe seară, găleţile Albe, de apă; ei umblă în genunchi toatăZiua printre latele straturi de crizanteme, Leagă tulpinile, presară gunoiul, desfăşurăPrelatele transparente asupra bolţilor Sub care cercetează respiraţia sănătoasă A florilor;

Astfel încărcată de oameni şi de faptele lor, Ca o rolă veche de film, pălăria cu cingătoarea De crep, a lui Iancu Arsene, purtată fu Ca un coif tras afară de plug de către copilul Marius, strănepotul; acela, călare pe un scaun Şi-n mînă cu nuiaua de alungat orătăniile, Necheza şi striga totodată, ca un Călăreţ Dunărean; necunoscînd încotro merge, nici De unde se-ntoarce; adîncă lăsîndu-i-se Pe faţă pălăria bunicului său;

De-atîta călătorie-n neştire şi obosind, smulgea Coiful de pînză bătrînă aruncîndu-l pe casă; Fericit, Iancu Arsene umbla pînă seara Cu capul gol, ca un flăcău, apoi sprijinea Scara, mergea trei, patru fuştei, îşi lua Pălăria cu dreapta, şi-o scutura lovind-o

196


De palma stîngă: o potrivea pe cap, dîndu-se Jos, şi tot umblînd după sculele lui de dulgher Şi dogar;

I se-auzea gîndul zicînd: noroc, domnule Costică Toma, noroc, domnu’ Ionică Tufan, şi cu dreapta Ridica pălăria cea tînără, de pe vremuri, Cu postavul negru-verzui, păros oarecum Ca puful pe puii de raţă; noroc, domnule Mitu Lupu, noroc, domnule Canel Iulică; Şi mîna lui dreaptă-i lua fără voia-i Pălăria cea proaspătă, cu betelie de crep Luciu, forfotind ape albastre ca guşa De porumbel: noroc, domnule Nicu Popa, noroc, domnule Ion Măcrică, noroc, Domnule Gheorghe Bălan, şi braţul său Cel puternic apuca pălăria tare şi nouă Din locul ca pieptul corabiei, două Adîncituri în scumpul postav apăsînd Groasele-i degete, ridicînd cu strînsoare Şi grijă, să nu lovească mătăsoasele Boruri răsfrînte; numai în faţă avînd Înclinare, ca şi gura cănilor cele de sticlă, Să curgă vinul fără risipă;

Noroc, domnule Petre Leca, noroc, domnule, Noroc, noroc, domnule Iancu Arsene, răspundeau Ceilalţi domni ţărani podgoreni, care cu toţii Mai sus strigaţi cu salut fost-au în ziua cutare A lunii Mai la munca numită aratul viei...

Mulţi dintre ei plecat-au să îngrijească viile

197


De dincolo, numai Iancu Arsene, cu al său clop, Duce mîna la frunte, ridică veşca aceea De pîslă decolorată, noroc dînd, noroc Primind şi el de la cine trece pe drum Tot mai rar;

Nu mai are în faţa cui să-şi aridicePălăria pietroasă de transpiraţie, darCînd merge la vie, aduce-n ea struguri Şi ne strigă: noroc să dea dumnezeu, domnule Nelu; cînd se-ntoarce de la pomi altoiţi Aduce la piept o pălărie de piersici Cu mari pete de clei, în jurul său rotindu-se Viespii, şi ne zice, cu capul descoperit: noroc, Domnule Nelu!

Cînd mă-ntorc de la ţară, le spun alor mei: Aveţi o pălărie de saluturi şi una de urări De la domnul Iancu Arsene, şi pun pe masă Strugurii şi piersicile, împotrivindu-mă Cu tărie lacrimilor ce-mi împînzesc ochii.

198


Pomul cu luminile Merge şi azi o cărare pe după ruinile castelului; Stăpînul zidise acolo foişor, din care vedea Lumea pe toată cîmpia Gherghiţei, Pentru o ţărancă; sădise crîng de pini, Stejari şi arţari canadieni, pusese bănci De piatră şi mese, pavilion îmbrăcat În iederă: o grădină de înţelept taoist Pe meleaguri lumeşti;

Cărarea aceea, desigur, nu-i Calea, precum Ar zice Înţeleptul, cu pleată de fată mare, Lao Tse; însă pe ea umblă lume din şapte Sate, ţăranii şi ţărăncile: sunt distanţe Şi drumuri ce-au rămas pe seama mersului Cu pasul; cărarea poate fi asemuită cu legea Unei gnose peripatetice: se merge pe ea în şirag De oi, sau ca o patrulă în cercetare;

Cînd se-ntîlneşte om cu om, se dă la o parte Unul să-i facă loc celuilalt, cu politeţe Din fire şi nevoi: nu poţi spune careDintre ei se duce şi care se-ntoarce: Deopotrivă încap caprele la păscut Şi copiii ce le duc de funie;

Ce lege mai blîndă şi-ngăduitoare

199


Poate fi alta decît aceasta, a tuturor Vieţuitoarelor: într-o zi, pe cărarea Aceea s-a văzut cineva aducînd pomDe prinos, în legea lui, şi din trei în trei Paşi bolborosea: nu-i şi nu-i! La braţul stîng se legase cu prosop roşu De bumbac, legăna pe lîngă sine mîna Astfel însemnată; scotea seminţeDintr-o straiţă cu baiera pe după grumaz;Se uita-n sus şi-n jos; cînd nu vedea pasăreArunca semănătura lui; cînd treceauStoluri de vrăbii, sau cînd auzea ghionoaia,Trăgea repede mîna din săcoteiul acela;Din trei în trei paşi bolborosea; nu-iŞi nu-i!

În dreapta purta un sfeşnic: era ca un pomGros, cît să-l cuprindă mîna de om;Un disc de lemn, cu taler cu floarea soarelui,Fagure, cît să bage un copil degetulDupă miere: găurile una după alta-n cercuriTot mai largi, şi-n ele lumînăriCu flăcările de aur, înclinate în urmă,După cum le sufla curentul, mersulFără grabă –

Acea turtă de lemn, aruncînd flăcări de ceară,Părea un cap de furie; dar nu se-auzeaDecît zuruitul seminţelor căzînd pe pietre,Pe pămînt şi-n tufişurile de mărăcini,Cînd l-a văzut pe Iancu Arsene, a luat-oPieptiş spre vîrful dealului:

200


Adică-i lăsa lui calea înapoi şi-nainteŞi din trei în trei paşi bolborosea: nu-iŞi nu-i!

Urcînd, alegea locuri anume pe făgaşurilePloilor, avea ţinere de minte veche:Unde cunoscuse ori auzise de-un pom,De-un cireş, de-un migdal, de-un gutui, el staSă plîngă un picur de ceară din sfeşniculLui, şi-un sîmbure arunca,Apoi trăgea cu gheara mîinii pămînt,Locul călcîndu-l;

Cu deosebire înfricoşa schimbarea cuvintelor:L-am găsit, l-am găsit!, făcea semne şi răsuflaDespovărat, ca o vită se scuturaLepădînd de pe umeri jugul nevăzutAl rostului său;

Nu primesc, a strigat Iancu Arsene în somn;Să-mi fi dat dealul tău cînd trăiauToţi, cine mai pune pomii la loc, viileCine le urcă, ţevile de fontă pentru apă,Lespezile pentru crame, coşurile de culesStrugurii, tocitorile de strivit poama,Butoaiele de tras vinul?

Nu iau în primire nimic, de la nimeni,Nici ţărani şi nici pămînturi; n-ai făcutÎnvoielile astea cu mine: legea mea n-areSemnul pomului ce-l porţi! Nu vezi?Cine-a luat ţăranii pe seama lui

201


Să-i izbăvească, i-a dus cu vorba pîn-auMurit –

De-atîta durere şi suferinţă cît pot eiSă-ndure, tăcînd pe la casele lor; nu vezi,Vine şi le dă lăcaşele peste cap, să-i facăSă scoată o vorbă, un urlet de plîns,Cerînd ajutor de la el: ceea ce era milaŞi libertatea aproapelui s-a preschimbatÎn ură: a-nceput să-i bată, să le iaPîinea şi apa, uleiul, laptele, vinul şi toate;

I-a trebuit să le are curţile,Casele să le risipească;Ţăranii sunt un popor greu de condus:Rabdă răul fără măsură al veacurilor,Apoi îşi strică binele în cîţiva ani...Nu, eu nu vreau să-ntorc lumea înapoi,Dar nici n-aş mai duce-o, cum este, mai departe;Ţăranul a fost şi rămîne-n veci năpăstuit!

Dar tot a ieşit Iancu Arsene şi-a pus pomiiDe care să ne ţinem cînd s-o cutremuraIarăşi pămîntul: necunoscut, un prun, un măr,Pe care urmaşii îl vor lua-n braţe dreptCatarg al lumii, ţinîndu-se să nu-i smulgăValurile magnetice ale veacului: slăvitPoporul pomilor, numai morţii lorÎnviază, numai lor le este bine-n pămînt.

202


Probarea uşii O seamă de scînduri aduse-n braţe, grămadă De lemne, însă au şi ele-o fire şi-o orînduială Prin care se află; capetele de sus încărcate-s De tensiune şi-atragerea lucrurilor de către lucruri, Cîte se îndreaptă înspre polul nord sunt Bîntuite de chemare la cer; cele pătrunse De curentul de jos au cătarea spre polul sud...

Încet, încet se tîrăsc într-o sută de ani Învîrtindu-şi elicele interioare; în jurul Unui nucleu necunoscut umblă, nu lasă urmă, Numai iarba le dă în vileag, cu verdele palidŞi albicios al firelor obosite de clorofilă zăcută;

Fierăstrăul şi barda, uneltele, sunt împinse Invizibil în lături şi de la sine, din calea Vîrtelniţelor de curent ale scîndurilor Căutîndu-şi stirpea magnetică: ele nu se-aşeazăDecît pe liniile vîltorii lor de sorginte;

Meşteşugarul cunoaşte rîvna lemnului De-a-şi întoarce nebăgat în seamă capătulSpre steaua ce i se potriveşte şi-l trage: El umblă cu degetele prin marile pîlpîiri Ale freamătului; la foşnetul cel dinlăuntru, El simte unde se-ndreaptă blănile de molid

203


Şi le urmează: întrulocarea şi-mpreunarea În lucru, foloseşte orînduiala din firea copacului Părinte: arborele de obîrşie le diriguieşte Întrebuinţarea şi soarta, fără slăbire;

Risipite fost-au şi s-au orînduit din rătăcire Scîndurile pentru uşă; cunoscîndu-le Iancu Arsene, le-a pus cap la cap, o adiere caldă Pîlpîia într-o parte, o boare fremăta În cealaltă; degetele-i erau întîmpinate De-un tremur de frunză, blînde înţepături Pe sub unghii simţea; Orînduite astfel, susele la sus, cele de josLa locul de jos, fost-au lucrate scîndurile Pe masa cu menghini şi piedici de fier: cu zimţi De capcană ţinute să nu fugă prin curte, Că nici lemnele, cît sunt lemne, nu suferăTăierea şi umbletul uneltei în ele oricum...

Astfel tivite pe margini, scobite şi rotunjire Cu zece lucrări, cu zece deosebite scule cu fierulSchimbat, aducîndu-le pe toate la buna Lor înălţime şi cuviinţă în lat, le îmbina, Le făcea împăcare, potriviri unele Într-altele şi-mperechere;

Să fi fost lemnul un zol de pămînt, grămadăDe lut pe mîna celui ce răsuceşte blide Şi vase, n-ar fi-ndurat atîta frămîntare Şi umblet în el! Schimbarea era de tot Şi din toate părţile: iată uşa încheiată Din îmbinări şi pătrunderi ale lemnului

204


De către lemn: n-a fost nevoie de cui Să strîngă; tăblia de sus, cît o icoană Măsură, o luare-n braţe;

Tot astfel partea de jos, alcătuită din două Îmbinări; şi-ntre ele-i axa puternică, blînd Şănţuită de fier: de pe margini, ramele Cîteşi patru, cu drepte canaturi şi încheieri Răzuite şi trainic împiedicate în scurte Cuie de lemn; înălţimile dinspre stînga Sunt întregite cu balamale, cele din dreapta, Cu ivăr şi-ncuietoare de fier, trainic Ascunsă în miezul lucrării cu chibzuinţă De nedesfăcut;

Tocul uşii, bine-ncheiat la pragul de jos Şi la pragul de sus, la colţuri cu îmbucări Şi petreceri de şipci una sub alta; se alese închiderea, Se statornici deschiderea, faţa de-afară Şi cea dinlăuntru;

Iancu Arsene luă-n braţe izbînda asupra Împrăştierii: asupra neorînduielii se puse stăpîn Merse cu uşa-n livadă şi-o arătă prunilor: Intraţi, zicea el; cît oi număra pînă la trei Treceţi pragul: prunele mari, totuna cu frunzele Verzi, acre, pline de crudul oţet; Sîmburii, înlăuntru albi, nici lemn şi nici Iarbă, miejii, cu apa lor tremurînd încleiată.

Intraţi, zicea Iancu Arsene, prunilor săi Rînduiţi în cinci şiruri pe deal: pomii

205


Porniră unul pe urma altuia; unul după altul Intraţi, intraţi, striga blînd Iancu Arsene, deschizînd larg uşa-n livada De pruni, v-aţi lenevit şi-ntîrziaţi pîrga; V-a domolit frigul, umbrele nu vă lasă Din braţe; intraţi, domnii mei pruni, treceţi La voi în casă, aplecaţi-vă, să nu vă loviţi De pragul de sus, puneţi piciorulCu grijă, să nu-mi spargeţi pragul de jos;

Cincizeci de pomi, prunii şi merii, şi plăpînziiMigdali aşteptau la uşa cea nouă a lui IancuArsene; el deschidea uşa, el o trăgea înapoi Dupa fiece ins, ei intrau verzi şi nepîrguiţi Dincolo de pragul de jos şi mai departe De pragul cellalt:

Prunii treceau într-o ţară mai caldă, vînt Nu era acolo, decît boare, suflu de taurLa ieslea din staul; piersicii călcau tărîmul Merii săreau într-o livede umblînd fără Umbră, întîmpinaţi de lumini şi de Mume, Erau duşi de mînă şi petrecuţi Pînă la masă de-argint în multă lungime;

Pînă noaptea tîrziu se-auzea uşa cea nouă A lui Iancu Arsene tot deschizîndu-se Şi închizîndu-se iarăşi la loc, de nu Mai rămăsese-n stînga livezii un pom nechemat Înlăuntru, încît dimineaţa, în partea Dreaptă a lumii, cu toţii trecuţi şi primiţi În casa zeilor, erau blînzi, prunele-n ei

206


Pîrguiau, începuse să-i umble mireasma De fruct; adierea de vară făcea coacerea Prunelor roşioare şi gîtlănoase, se-nfăptuia Timpuria rodire;

Ce vremuri erau, cînd făcea proba uşii Iancu Arsene, aflînd trăinicia încheieturilor Şi dreapta orînduială a lemnelor: Aşezarea părţilor alcătuitoare şi multe La partea lor de la-nceput, într-un tot Îmbinat cu prag de intrare şi cu ’nalt Prag de ieşire: cum şedeau lumile La un pas una de alta!

207


Întîmplarea caluluiÎntorcea capul şi necheza după mînze,După muierile de iepe; cu ăilalţi cai se muşca,Se bătea, se ridica-n ham, ca omul; făcea din fălciCît lupii, rupea hăţurile, spărgea cu copiteleCoşul căruţii; de cuvînt, el nu mai ştia; dojana,Nici mîngîierea ce-l bătea-ncet cu palmaPe umeri, nici desmierdarea printre pulpe; clăbuciCît crizantemele scăpa printre buzele cu vajniceZăbale şi înfrînări;

Iancu Arsene l-a spus jugănarului, învoialaS-a hotărît: luatu-l-au doi, unul de picioareleDinainte, cuprinzîndu-l mai sus de genunchi,Altul îmbrăţişîndu-i pulpele dinapoi, pe piepturi,Îl ridicară smulgîndu-l din puterileŞi din sorbul pămîntului, îl răsucirăCu burta-n sus; potcoavele se umplură de soare;Coama cît brazda de grîu se lovi de pămîntCa retezată de coasă: geamăt de om greu şi marePus jos, cu genunchiul în piept, sub apăsareaBiruitorului, scoase printre buzele tremurînd,O necurmată oftare: l-au dat cu capul de-un pereteAl lumii şi încă de altul, pînă l-au pus cu obrazulPe glie;

Începînd ticăloasa lucrare a omului, umblînd

208


Între pulpele calului, jos, cu unelte de fier,Îi îngheţară jumătate de sînge, apoi veniseO barză, cu pliscul de trei ori măcăind;Îl scormonise-n pămîntul lui cel fierbinte,Prinsu-i-a şarpele, apucîndu-l de ceafăCu smulgere iute, o gheară-l călcă la rădăcinaCuibului său; se auzi ruperea din adîncimeCu mare troznet de rădăcini şi descheiereDe noduri;

Ce-au smuls ei de sub răzorul trupului,Umblînd în cuibarul de dropie, două grenade,Cît ouăle de gîscă, fierbinţi de proaspătaZămislire, aruncă jugănarul odată cu unaPînă în viile dinspre Merei: atunci a străbătutNechez îndelung, în chip de-o funie mareDe foc: de la pietrele-n chip de streaşinăDe bazilică ruinată, ale Dealului Mare,Pînă în pînzele verzi ale lacurilor albeDe sare şi-amărăciune, din cîmpuri;

Se văzu sîrma de flacără frîntă-n zig-zaguriŞi colţi, fumegînd şi destrămîndu-se;Un armăsar de foc se ridicase cu copiteleDin faţă, pe-un zid zugrăvit, rupînd funiaDe care fusese legat la pripon de argint,Astfel se destrăma puterea curentului vieţiiElectric şi suprafiresc, din testiculul dreptAl calului;

Tunet răspunse, ca o alergare de-o sută de carePe drum de pămînt; furtună porni, trăgînd

209


Iute de pînzele verzi ale grînelor: ca apeleSe repeziră-nainte şi veniră-napoi unelePeste altele, valuri înalte;Prin zăporul de iarbă, o mreană de aur,Gigantică trecu-n şerpuire: capul de vidrăSfîşia holdele de colilie, pe după satulReviga, iar coada-i de iute ţipar loveaMeterezele cele de lespezi ale bisericiiDin vechiul sat Ochiu-Boului;

Înfiorate de către balaurul sacru al nechezăriiCumplite, holdele palide fumegarăDe pîrguire adîncă, din toate părţile: oarzeleSe rostogoliră, ovezele s-au-clătinat, căzîndCu zvîcnire: sorburi largi, întoarceri de carePe arii de treier cît un judeţ...

Atunci aruncă jugănarul şi-a doua grenadăCu ploduri şi neodihnită sămînţă de cal;Şapte rostogoliri de vuiet, tunet repetatDe la păduri la păduri şi din deal în dealSărind, ghiuleaua bubuiturii de şapteCăderi în vale şi iar şapte rostogoliriPe vîrfuri: o bilă uriaşă lovind şapteDealuri de bronz, dete vuiet de clopoteÎn hăute rotitoare;

Ca un cutremur înalt bîntui nechezatulDin urmă al calului jugănit; viile se văzurăCu picioarele noduroase, de capre bătrîne; verzi-Albăstrii, ugerii ciorchinilor scăpau vinul –;Cum smulgea straiele de pe ei bocetul

210


Armăsarului mutilat; pomii se gîrboviră,Coacerea amînată se aşeză; toate se dădurăC-o săptămînă-napoi...

Mai tîrziu şi-au luat seama sărind înaintePeste zile uitate: curpenii de fasole,Desfăşuraţi de pe nalţii araci, se strînserăIarăşi fugind cu grosime de-un degetÎn sus, cît limba lupului se izvodirăPăstăile; gogonaţi bobii în ele cît ochiulCalului; lăţiră boabele de porumbPe ştiuleţi în hlizeală lăptoasă, Cît dinţii de iapă, de dragul armăsaruluiÎncă flăcău nevătămat...

Îngenuncherea calului, scoaterea tuberculilorBărbăţiilor sale n-a fost biruinţăA omului asupra a ceea ce-i fiară şi tulburareA firii: ei un zeu puseseră la pămînt,Despicîndu-l, scos-au din el armele nebiruiteÎn veci; lumea se-mbolnăvi de-o grăbireLa fapte şi împliniri prea uşoare, n-au fostDe folos mult;

Iancu Arsene a zăcut de scîrbire, de inimăRea; de mîncare nu s-a atins, băuturăLa gură n-a dus; trei zile s-a risipitPe la soare, şi-a patra, pe seară, L-a dus pe Gică la iarbă: grîu rece, mohor; Umezind de grăsime şi must: cînd s-a uitatÎn ochii calului, văzîndu-i cu stingereŞi umbrire, fără flacăra şi ardoarea

211


Ce-o ştia-n pietrele lucii, de limpezi Agatele ochilor – cînd adulmeca muieretulDe iepe, mihoind peste umăr;

Lacrime mari şters-a cu pumnul său IancuArsene, mînjindu-se pe faţă; obrajii Cu mari tăieturi ale plînsului şi-a crestat,Ca un vechi preot cu tatuajul de musturiChipul său ascunzînd în sfîntă sluţire:

Lungă mustrare făcu sieşi, de osîrdia crudă;De vinovăţia nestinsă, Iancu Arsene, în faţaCalului, lăsa ochii în jos, îşi ridica pălăriaTrăgînd-o cu tulburare peste sprîncene: calulÎnălţa iute capul pletos, lungind gîtu-iDe lebădă; rezema fălcile rumegîndePe umărul stăpînului său, îl căuta Cu buzele pe obraz, îi apuca pălăriaDe marginea zdrenţuită ca frunza; Arăta veselie la ochiul drept şi înţelegere,Însă ochiul stîng îi plîngea;

Atunci Iancu Arsene se supăra pe iertareaCe-i arăta vita şi-o bruftuluiaStrigînd cu asprime: nea, animal păcătos! Apoi se uita-n preajmă cu bănuială, de nu-lCareva vede şi-i înţelege obida.

212


Un pumn de grîu în ochiDin magaziile cît hangarele avioanelor,Pe aerodromul dinspre Pădurea Frasinului,Prin intervalele pereţilor, pe sub uşi, adiaFebra grîului, cînd se deschideau porţile,Culcînd iarba pe cîmpuri, cu suflul, o duhoareDe pîine acră, nesănătoasă bîntuia gărilePînă departe;

L-au trimis pe Iancu Arsene cu lopata de lemnulFagului, a mirosit, s-a uitat, a izbucnit în plîns;Sălta pe el cămaşa de tort, cea în greutateDe-un dublu de grîu; în suspine şi-n ştersulFierbinţilor lacrimi, cu mîneca, umezi pînzaStraiului său;

După ce-a plîns tot plînsul din el, ridicat-aPe-o spiţă de roată piciorul cel drept;Pînă la genunchi suflecatu-şi-a pantaloniiCa şi cum avea de gînd să intre-ntr-o gîrlă;Sprijinit-a stîngul de-aceeaşi spiţă, ridicat-aDimia şi tortul veşmintelor pîn-la genunchi,Ca şi cum se pregătea să treacă apa săratăPe unde-a căzut podul;

Pînă la vine, pînă la brîu adîncimeaLa malul grămezilor de grîu, desculţ pipăia

213


Afundîndu-se, pînă dădea de recelePavimentului: cumpănea trupul său mare,Apuca bine unealta şi începea munca numităLopătarea grîului;

De la unghia mică a piciorului o pornea,Pîrtie de-un lat de palmă cărare pînă la gleznă,Lăsîndu-se tare-n lemnul de lucru, aridicaTroianul de boabe la-nălţime de-un metru,Îi da drumul iar înapoi, îl aruncaMai încolo; prefira roşia cascadă, pe muchiaLopeţii ce se-ncălzea...

Ceea ce lua de la dreapta arunca vînturîndÎnspre stînga, pe unde era strat mai subţire;Ce ridica de la stînga, sălta pe lopată, lovindValul de sus, umblînd grîul prin aer,De colo colo cutreierîndu-l, spărgînd ţărmulDe boabe, dărîmînd cu genunchii marileDîmburi, cu pulpele-i; pînă la brîu colindînd, Se repezea cu lemnul în ele; grînele vînturînd Pe mîngîioasa lăţime a vîslei; cu toiagulBătînd fiinţa aceea;

Scoală, tată grîule; să ne faci tu una ca asta,Să te bolnăveşti, să te superi pe noi, Scoală, mă frate, şi iartă-mă şi fă-te Bine, şi-o să-ţi lăsăm ţie pogoaneleDin Limpeziş: se ruga Iancu Arsene de grîu,Şi-l lua de-un picior şi-l trăgea din patulDe moarte; făcea jurămînt şi-i da dreptate,Îl înalţa-n merite şi-l lăuda cu cinstire;

214


De-o mînă-l lua şi-l aridica, încingîndu-lCu braţele pe la subsori; pe după piept,Pe după mijloc îl cuprindea, aridicîndu-lAsupră-i: îl sprijinea de-un perete, Îi punea perna la spate, îl ţinea-n capulOaselor, îi turna cu lopata pe gură, sănătosAer, proaspătă adiere;

Se limpezea grîul, se-nsenina, domnule,Însă privea rătăcit; cădea într-o parte,Cu mîinile pe genunchi ofta în cutremur;Se supăra Iancu Arsene, schimba blîndaVorbire, luarea cu binişorul; îşi dădu drumulLa gură, probozi, înjură: de la uşa bisericiiPînă-n catapeteazmă: Asupra sfinţilor din naos şi pronaos aruncăGrîul, şi-asupra chipurilor de pe uşile cerului,Pe clopotniţă, pe turle, îi zise de temelii;Pînă la masa cu apă citită, cu pîine rugatăÎl duse zmucindu-l cu vorba: mai du-teLa Barbă-De-Grîu-Verde, încolo şi pe dincolo;Spune ce te doare, spune cît ceri, scoală-teŞi te fă bine!

Astfel se certa Iancu Arsene cu grîulVînturîndu-i troienii pe lopata de lemn;Astfel se dădea bine pe lîngă el, intrîndu-i În voie şi împăcîndu-l cu lumea; cercetaSupărarea-i şi de unde-i venise mînia;Pînă la brîu îngropat în sămînţa holdelorPînă la capul pieptului pierdut în pită,Călătorea şi trăgea din adîncime

215


Afară, tescuiala încinsă, straturile fierbinţiŞi zăcute;

Astfel lopăta Iancu Arsene, diriguind lotcăDe aur pe apele rumene; printre stîlpiiCît picioarele podului se strecura frămîntîndGreul adînc: pe dunărea grîului merse,Prin sorburi cufundînd lemnul uneltei; talazeleDe sămînţă urcînd şi umblîndu-le fărăOprire:

Deodată grîul se dezlegă, scăpă din vîltoareaDe boală: se lepădă de strînsoarea şi greutateaCare-l trăgeau în jos, către moarte;O prăbuşire a marginilor înspre centrulTot mai împietrit, mînase boabele unaSpre alta strivindu-se şi lipindu-seÎntr-o grozavă-nchegare;

Umbletul prin grîu al lui Iancu Arsene,Cu vîsla tot înfigînd în movilele de grăunţi,Vînturarea de la mijloc la margini, azvîrlireaÎnapoi de la piscuri spre poale, sparseFierbintele sîmbure, alunecărileŞi fuga bobului peste bob;

Deodată grîul se desnodă, acoperitDe-o coajă de aer şi zbiceală de vînt,Grăunţele se potoliră în rece învăluite;Nu-şi mai striveau înlăuntrul cel plinDe-o pulbere ca iarba de puşcă, supărîndu-seIute, luînd foc de la sine cu mare

216


Înlănţuire de tunete şi aprinderi;

Amînate acum se retrăgeau în ele focoaseleVieţii, răcindu-se-n aşezămînt şi-n legileBune: însă deodată Iancu Arsene căzuÎn adîncurile grîului lopătat; scăpînd vîslaDe fag, cu temere se grăbi, ca pruncii,De-a buşile; se dete de-a tăvălugulPe poarta magaziei, pînă afară, pe iarbă;

Mare, alb, cît o statuie de ceară, stătuseÎn adormire c-un ochi mijind, cu altulÎnchis; braţele pe lîngă sine, ca rupteDin umeri; zise celora ce-i săriseră în ajutor:Depărtaţi-vă şapte paşi împrejur, şi nu puneţiMîna pe mine, lăsaţi-mă să mă descarcDe răul grîului mort;

Într-adevăr, iarba de sub sine deodată pălise,Fumega nour de abur: de-un lat de palmăStratul de-o pulbere-albastră se vădeaPe sub Iancu Arsene: ca un foc fără luminăPuterile grîului bîntuiseră carnea; oasele-iSe umpluseră de-o fulgerare;

S-a zis toată ziua: i-a venit rău lui IancuArsene în magazie, la lopătat grîul:S-a-nfăţişat paznicul cu doi ochi la puşcă,A strigat: predă-te, Iancu Arsene!

S-a ridicat cel numit, s-a aplecat cu-ncetineală;Desfăcutu-şi-a de la genunche strînsoarea

217


Dimiei: din cracul drept, suflecat, adunăMînă de boabe, din moletiera cracului stîngScutură altă mînă de grîu;

Un pumn de boabe rumene luase-n suflecărilePantalonilor; agonisita aceea fără de voie,Luarea de bucate străine asupra-i, le strînseÎn pumnul său drept, rotund ca o grenadă: Un blid de grîu aruncă, fumegă faţaPîndarului: o săptămînă i-a luat luminaOchilor.

Peste ani, şedea cu mine la cină şi mă-nvăţa:Domnu’ Nelu, ia un pumn de grîu şi-aruncăÎn ochii ăluia care te-o prigoni; alt bineSă nu-i faci pe lume.

218


Îndreptarea căruţeiObosea carul: se strîngeau distanţelePe roţi, ca nişte vălătuci de noroi; puteaiDesfăşura drumurile de tot felul de chirii şi munciDe pe ele; puteai apoi să le strîngiCum înfăşura mecanicul cureaua de transmisieA batozei: ar fi ieşit un sul de pînzeleTuturor căilor, cît muntele, şi pe el Iancu Arsene călare;

Urmele lui din pulbere s-au pierdut,Călătoriile lui de vară s-au adunat asupraCarului şi l-au îmbătrînit, roţile coteauDe beţia vîrstei, umblau cu şerpuireŞi clătinare; prin clisa ploilor aduna şomoioageDe iarbă, împiedicîndu-se una pe alta;Tăpălăgoase, totuna, cu discuri de pămînt –

Loitrele se-aplecau, paturile fugeau de pe pragurileLor îmbrăcate în table de fier gros; Bucşele horcăiau cu osiile roase în gît,Coşul cotea singur: înaintea nu se maiÎnţelegea cu urma; din toate părţileŞaibele, piuliţele slăbite-n ghiventuriZornăiau: piroanele şuruburilor umblau:În lemnul vechi şi ros, lărgiserăLocul lor;

219


Iancu Arsene şi-a amintit depărtările şi multeleUmblări pe drumuri: a dus căruţa la strîns.La încălţat roţile, a dat-o pe mînaMeşterului, carele-a pus nările-i către ea,O mirosi pe la şuruburi, umblăDe-a buşile, ca un copil, ca un căţel de lup ne-nţărcatCăutînd ţîţele lupoaicei cu botul;Ochiul cît oul de gîscă roti, în fruntea-iCutată, ca lămpaşul cu flacără de carbidÎi pîlpîia raza vederii; puse tălpile Palmelor lui pe ici, pe colo, o ridicăDe la urmă, o-nălţă din faţă;

Cînd îi veni bine, îi puse genunchiul în piept,O răsturnă pe-o rînă; o tot umbla cu chei,Cu cleşti, o trăgea către sine, o repezeaCît colo, apoi o-ntorcea cu burta-n sus; Îi vedea şuruburile-n rînduri,Cuiele mari; numără sfîrcurile de pe burtă...

Greşeli poţi face multe conducînd carul,Destule poţi pierde, dar cînd ai ruptCuiul numai ai lecuire; roţile, fiinţaDinainte a carului, se duc de vale,Cele din urmă şi toată alcătuirea se-ntorc;

Zăbovi meşterul uitîndu-se la ombiliculCarului: mult ţinu fiara aceea cu pîntecul în sus;O căruţă dată peste cap este ca orînduireaFără lege: Iancu Arsene s-a-ntors cu spatele,De sfială, de ruşinea acestei lucrări;

220


El de-aceea nu s-a apucat de rotărie,De nici-o treabă de fierar:Căruţa seamănă c-o femeie căzutăÎn patima băuturii, căruţa zăcînd pe-o coastăEra o muiere bolnavă, îi veneaS-aducă o foaie de cort, un ţol, s-aruncePeste arătarea aceea cu burta-n sus;

De trei ori a-ntors-o faurul şi-a umblatCu mîinile-i prin bolnava alcătuireAruncată pe spate: schimba sculele, smulgeaPărţile de fier, azvîrlea-n flăcările sforăiteDe foale; lua iarăşi ceea ce lepădase,Omora pe nicovală formele vechi Pînă rămînea dintr-un lucru un bulgăreDe fierbinte metal: o lipie-nflăcăratăBătută cu două ciocane de-o dat’; ca o felieDe carne zbătîndu-se viul dureriiÎn ea; o arunca într-o teică cu apă-ntunecatăŞi mult aburind: din ce fusese nu mai eraNimic;Iancu Arsene vedea încă o dată cum seamănăOmul cu fierul, cum viaţa este o lungăÎnfăptuire asupra-i; întîmplările,Bolile şi vindecarea fac parteDin meşteşugul lui dumnezeu faurulA ceea ce este şi are mişcare de sine;

Era Iancu Arsene fălos şi cu deplină simţire,Mulţumirea lui, cu dreaptă măsură: arătaLinişte şi odihnă; umblînd pe de lăturiÎnţelegea apropierile dintre lucruri şi meserii,

221


Deosebirile dintre ele, locul unde se despart;La îndreptarea carului şi la aducereaPrecum a fost, cu toate cele patru roţilePe pămînt, precum i-a fost alcătuirea, a pusUmărul, a zis cu ceilalţi oameni: haidaSus, şi hop, întoarcem!...

Întregirea se vădea, acum nici un lucru,Din nici-o parte, n-o lua în legea lui;Sta neclintit laolaltă cu toate: învăţăturăMare este carul cel ce se alcătuieşteDintr-o mulţime de părţi: cum le strîngeaLucrarea cu meşteşug de ni se-arăta unaÎn puteri şi-n fire; nici nu este pe lumeFiinţă sau lucru dintr-o singură bucată,Firea tuturor din cer şi trăinicia celoraDe pe pămînt, vin şi se află în păstrareDe la măiestrele-mbinări şi aşezareaLor laolaltă; lucruri singure pe lumeNu se află decît unu, decît două, decît trei,Decît patru, decît cinci, decît şase, şapte,Decît opt şi nouă, şi decît nimic;Li s-a zis numere: îmbinarea dintre ele este nesfîrşită,Felurile multe-n care se adună laolaltă, fără capăt;Cele nouă lucruri şi-ncă unul ce-i delocNasc o lume nouă şi cu altă fireŞi lucrare pururi.

222


Măsura timpuluiIancu Arsene a dus la meşter ceasul deşteptătorCît potcoava calului, roasăDe timp şi mers; acela şi-a pus ochiulCu uitătură de broască s-a uitat, şi-a zgîitBulbucatura de sticlă: făcu să umble limbileCele fără de grai, deschise carapacea;Cu blînde uneltele lui umbla, oasele,Oscioarele scotea, cu grijă mareLe ştergea de mîlul vremilorCe-au curs precum un fluviu mişcînd turbinele;Nisipul zilelor omului trecute ca miejiiDe floarea soarelui, ca sămînţa de rapiţă,Prin teascurile acestei maşini de măsuratViaţa.

Cum seamănă pe dinlăuntru ceasulDeşteptător cu toata aşezarea, casa şi curteaLui Iancu Arsene, iată; deasupra, roataSoarelui de la stînga la dreapta; dedesubtRotila lunii cu umbletul rece pe după nouri;Mai încolo venea roata morii, cu fusulCotit; mai pe drum, şi mai prin curte,Umblau cele patru roţi ale carului său;În stînga casei, roata tocilei, pe scarăCu trei fustei; în dreapta se-nvîrtea roataRîşniţei;

223


În mijlocul orînduielii se strîngea harculCeasului, ca funia de cînepă dată pe dupăNaltul stîlp al ariei de treier:La capăt umblau caii cutreierîndGrîul, umblîndu-l pînă la genunchi,Din troianul de paie şi spice săreau greieri,Unii erau minutele, alţii secundele...

Cînd caii mergeau de la stînga la dreaptaSe micşora locul, se-ngusta fuga, resortulAriei se strîngea; cînd erau întorşi,Luînd-o la goană de la dreapta la stînga,Cu iute destindere şi rotire, călcînd ca nişte urşi,Vîrtejul vremilor se lărgea, deschiderePrimea cuprinsul, caii se duceau totMai departe, pe sub streşinile lumii...

Însă umbra stîlpului de care erau legaţiCu frînghia terminată, le rodea coamele,Îi tocea pe şolduri, pe umere, nivelîndu-i; Ce era curtea lui Iancu Arsene cu ariaRoată, tropăită de caii cu troianul de grîuPînă la burtă, decît o veche cetateÎn mijlocul căreia umbla dungaDe umbră a naltei columne,

Din margine şi-nghiţindu-le-n sinea-i –Astfel adunînd, nesfîrşită, osia de la mijlocCele douăsprezece scurtimi de la fruntarii;

Aceste toate roţile din curtea lui Iancu

224


Arsene făceau să se mişte zilnicul minutar;Părţile mărunte de timp, ale omului,Precum stă scris: am scos o buturugă, Am tăiat ulmul vechi, am fost la Merei Şi-am cumpărat pînză; dincolo de arculDe frînghie cu umblet pe aria de treieratTrecea drumul timpului mare, Măsurătorile zilelor cu petrecere: am tăiatPorumbul de la nucul din vie, am căratOrzul, am adus meiul de la puţul bisericii,Patru căruţe, am cărat struguri, am dusLa gară patru chirii; pe-acolo trecAstăzi cărucioarele cu ţăranii înhămaţi;

Pe-atunci apele umblau pe conducte, sunau clopoteÎn cisternele de piatră, astfel tot dealulEra plin de ceasuri, măsurători ale timpului –Galopau vremea cu tropotul calului:Ornice în care durata umbla iuteLungime şi-n repedele lumii adînc; Toate-nchideau şi deschideau curgerea,Măsură dădeau vieţii, aşezare şi cumpănire...

Acum timpul se clatină şi merge cotit: O ia după roţile bicicletelor aruncîndPietrele-n lături; zmucesc după camioaneleCare-i adună pe ţărani cu femeile lor şi le ducLa muncile viei şi-n cîmp la sapă:Cînd claxonează la răscruce-i ora şapteÎn tot satul şi-asupra a tot dealul...

Iată; unde ciugulea meşterul ceasurilor

225


Cu peniţă în chip de cioc de graur,Piatră roşie ca o cireaşă vedea IancuArsene, şi gîndea: vremea care curgeŞi luminează de-aici, dă cireşele-n pîrg;Vedea piatră violetă, albastră şi cugeta:Timpul care izvorăşte din stropul ăstaDe safir are puterea să dea pruneleÎn coacere deplină;

Mai departe, dincolo de pereţii de fierAi ceasului deşteptător, se-auzea timpulDe dincolo de sat, cu vuiet de ploaieCu tropot de armii, treceau sacadatMiile de roţi de oţel ale trenurilor,Tot timpul batînd din susul patrieiÎn jos, de-a latul şi de-a lungul, pe scărileCăilor ferate: la intervale sigure,Fără amînare, nici mai devreme venire;

Ce nevoie mai are acum Iancu Arsene de ceasDeşteptător: împrejurul lui nu se află lucru,Nici lucrare să nu-şi măsoare timpul săuŞi-al tuturora: în umbletul cu durere de oase,În mersul cu picioare de pisică, în bătaiaCiocănitoarei cu pliscul în nuci şi-n migdali.

Cunoaşte şi deosebeşte timpul, îi simteUmbletul; pe rogojina pieleiÎi ştie zgîrîieturile, călduraTălpilor timpului, după cum înfigeSpinii de răsură magnetică; şi el poartăÎn vîrful degetelor acele lor de toamna

226


Pînă primăvara…

Acum el însuşi este măsura timpurilorŞi-a trecutelor vremuri; acum Iancu ArseneEste ceasornicul nostru, măsurătoareaZilelor, după muncile ce le-mplineşteDăm nume părţilor de dimineaţă ale zileiŞi părţilor de la prînz şi celor spre seară,Neodihnit.

227


Tot felul de Iancu ArseneDouă săptămîni a-ncărcat Iancu Arsene şi-a căratStruguri; asupra ciorchinilor deşi, bob lîngăBob; se străvedea-n pieliţa murgă, În albastra carne pietroasă, un omuleţ Cît vîrful degetului, în fiecare broboanăDe strugure; umbla de colo colo; la ducereSpre stiva de lăzi un copil cu şorţDe sac pe tot pieptul, pînă la genunchi,Cu minteanul ca un pieptar de zale, descheiat;

Mişca braţele pe lîngă sine, de trei oriMai lungi decît trupul: palmele cît furcileCu cinci coarne apucau nalte sicrie, de poamă;Le trăgea înspre el; dintr-odată o mieDe oameni pitici se repezeau în braţeleLui;

De-o mie de mii de ori oglindit în broboaneleDe coarnă şi negru-vîrtos, Iancu Arsene cel mareŞi prim, din lumea aceasta, se lua-n braţePe sine, cu fiece ladă de struguri; o mieDe mii de băieţi în etate, asemenea luiSe ridicau din adîncurile mustului, de dincoloDe sîmburii de viţă, cuprinşi în carneaFructului, bulbucată; se repezeau peste elAsemenea celor zece mii de luptători greci

228


Cînd au văzut marea, strigînd-o pe numeleStrăbunelor talaze...

Se buluceau ăia de-acolo, din struguri, În pieliţele ochenate, umblînd prin apeleVinului, dulci; li se lărgeau feţele În rotunzime, păreau o mie de mii de astronauţiUitîndu-se prin hublourile navelorÎn blîndă plutire în mîzga mustoasă;Iancu Arsene cel mare şi prim, luîndu-i în braţePe toţi cei în chip de-o mie de mii de sine,Cerceta fără mirare şi-n veselie Băieţii aceia aidoma lui: pînă şi pălăriaCu pamblica năclăită de transpiraţiePînă şi crestăturile borurilor, pînă şi peteleDe pe faţă, pînă şi nasturii minteanuluiDe lînă bîrsană; aievea erau înlăuntru,Celui de-afară;

Se repezeau făpturile de dincolo asupraCelui ce lua lada şi-o ridica iute pe piept:Umblînd cu toţii pînă-n căruţă, ca o mieDe mii de albine, prin luciul fructelorVieţuind; se clătinau ca-ntr-o miere,Curgeau pînă la margine şi iarăşiSe repezeau cu tot stolul lor de homunculi.

Se zgîiau cu ochii de broaşte prin pieliţeleRoşii, albastre, aurii, încît deodatăÎl prindea temerea pe Iancu Arsene cel prim;Să nu scape făpturile alea din ouăleDe coarnă şi negru vîrtos; să nu se

229


Împrăştie ca puii de potîrniche, o mieDe mii de Iancu Arsene, cît boii domnului;

Ce vor face ei urcîndu-se prin toţi pomii,Alergînd pe lăstarii de vie, dîndu-se-n leagănPe curpeni, pe coardele mlădioase?Adormi-vor pe frunze, puterile celui mareŞi prim împrăştiindu-le!

Dar dacă vin elicopterele cu stropealaŞi cu burniţele de piatră vînătă şi pucioasăAsemenea gîndacilor de care se umpluStraturile de cartofi, o mie de mii şi miiDe-alde Iancu Arsene bolnăvi-se-vor,Au să fie stîrpiţi, adunaţi grămeziCa gîngăniile de tot felul, boarne, gîndaci.

Cu multă băgare de seamă lua lăzileDe struguri în braţe, oblu le ducea,Nu le clătina, nici le-nclina; cînd şi cîndSe uita la gogonaţii ăia din boabeleDe coarnă albă, cum vin cu ochii pe el mari,Dînd cu fruntea şi cu pieptul, zgîrietură cu labeleÎncercînd în băşica fructului lucieÎmpingind în peliţele ciorchinilor încercîndSă dea la o parte seminţele de viţăDin ei;

Se temea de furnicarul chipurilor lui, cîtDegetarele, roiul de gîngănii omeneştiAidoma la port şi la faţă, la umblet,Repezindu-se către el din lumea de dincolo

230


De lume, cînd lua lăzile; de-odată căzîndToată acea seminţie de euri, cu el,De la el însuşi, într-unul cel prim;

Iancu Arsene adevăratul şi-adeverit Învăţa pe lucrătoarele cu ziuaLa-ncărcat vagoanele, să umbleÎncet, să nu lovească lăzile;Cîteva tot au stricat, s-au făcutCă le scapă, au spart strugurii,Au luat, au mîncat ciorchinii;Acum un Iancu Arsene jupoaie tei, Altul se duce la nunta lui Isar,Altul vinde cincizeci de litri de vin porfiriu,Unul taie lemne la fierăstrău, altulLucrează un butoi, altul merge cu oile la păscut,Altul desfundă via;

I-a luat seama paznicul, cu puşca la ochi,Iscodind tot omul să nu tragă vreo ladăDe struguri în sine: spiona uităturile,Raporta: Iancu Arsene este mai mulţi Şi ei iată ce fac de la el: unul aducePorumbul lui Ciolpan, altul pleacă la moarăAltul stă marţi pe-acasă; dar Iancu ArseneCel principal se urcă-n căruţă şi duceStrugurii la gară; unul de el este-n tîrgSă-şi cumpere căciulă, altul reparăCişmeaua, altu-i chemat la pomană laŞtefănoiu;

Nu mai putem cunoaşte care-i Iancu Arsene

231


De-adevăratelea şi cel mai dintîi: Zeci şi zeci de-alde el intrat-au în lemnelePomilor, merii şi piersicii, migdaliiS-au umplut de-alde Iancu Arsene închişiLa iernat; scăpaţi cu stropii de mustÎn pămînt, ajuns-au pe vinele de sevă,Pe toate ţevile pomilor; umblă ca sîngele viuDin rădăcini pînă-n frunze, forfotescDupă chipul şi-asemănarea celui aievea şi prim –El este-o seminţie de care s-a umplutLumea şi nu mai putem să-l oprim...

232


Calul de iarbăCare iarbă-i mai mustoasă şi mai linăDe grăsimea ei de iarbă lunecînd, vie şerpuindu-iDintre buze şi scăpînd neruptă iarbă;Că ea nume n-are, decît iarbă, iarba ierbii,De pe dealul cel ierbos; de colo pînă coloCu iarba de dincoa şi de pe-aici:

Iarba pe care şade Iancu Arsene-n căruţăPe ţolul împăturit, deasupra poloagelorAbia cosite: iarba rece, pe seară, umezindHainele; iarba prin care sare calul, iarbaPrin care întinde gîtul său, de gîscan,Dîndu-şi roată o jumătate în preajmă, Iarba prin care se-aridică pe picioareleDinapoi şi se-aruncă doi paşi înainte;

Iarba prin care se-aridică în lume cu umbletDe om; iarba prin care se-aude fornăitulCa un strănut de prunc, dînd cu nasul de receleSînului; iarba asupra căreia asmuţitu-s-aCalul, cu lăcomie şi îndîrjire: intra-n apa Ei, cu fruntea tăind verzile talaze-nspicate; Iarba pe care-o caută genunchiul luiDe flăcău, să dea de moalele cărnii, de pulpaFetei cînd e luată la joc;

233


Iarba despicată de pieptul calului, alegîndu-iCărarea în creştetul dealului: iarba cercetată,Mirosită în grabă, fără bănuială; iarbaFecioară curată, neumblată de vită niciÎn tăvăliş de fiară trecută; iarba caldă,Pîlpîind de lumină; iarba în care dormeaSoarele şi oprise carul său iute, cu spiţeleZugrăvite, de lemn aromat;

Iarba de sub potcoavele calului, umeziteDe strivitura pe glie a firelor de semănătură;Iarba prin care el necheza în tînără tresărireCu gîndul la ziua de ieri, cînd îl găsise IancuArsene pe lucernele din Cioranca, împreunăC-o mînză galbenă; iarba prin care întinseseGîtul şerpuit, aşezîndu-şi fălcile-i cuprinse-nCăpăstru, cu bună strînsoare, tocmai pe umărulFetei de cal;

Iarba în care fusese împotrivire, suspin,Şi calul se ridica nechezînd; iarba în careSe înrăise, cu hohote sîngeroase de lup,Asupra stăpînului, pentru muierea de mînză;Iarba în care ea se lipise de armăsarCu spulberul părului răvăşit, cu peteleDe sudoare pe umăr, unde-o sărutase mascululStîndu-i lipită, oftînd la grumazu-i;Iarba prin care-a căzut, tăvălindu-seZainea din Dara, cînd l-a muşcat de obrazArmăsarul; iarba palidă şi uscîndu-seLa vestea că s-a hotărît să fie castraţiToţi armăsarii; iarba deodată

234


Începînd să umble de la răsărit spre soare-Asfinţeşte; iarba ducîndu-se cu holda,O săritură de cal pînă în piscuri, şi iarăşiIarba venind ca o alergare în tropot de oiRupte de lup; iarba-n vîrtejuri şi încîlcealăCa o trîmbă de pînză scoasă din rîu;

Iarba îl strînse pe cal într-o verde-aurieFoaie de cort, îl înfăşa în veşmîntCu podoabă; atunci se îndreptară-ntr-acoloDoi feţi cu pletele tăiate, cu împletiriDe cosiţe pe frunţi, şi-n creştete o strînsoareA părului cu nod mare, bine legat cu şuviţă,Cum numai Iancu Arsene ştia să facă, atunciCînd ploua şi drumurile cu noroi murdărescSteagul pletos al cozii calului;

Tot astfel, sumeşi de pletele lor, desveliţiLa rătundele feţe, veneau cei coconi: unulÎn dreapta, cu bici pe braţul stîng şi pe umăr,Celălalt cocon c-o mînă aridica o biciuşcăŞi cu alta făclie cu sfîrcDe lumină; despuiaţi umblă ei, şi desculţi,Li se văd cearcănele sînilor de feciori;Curpen de vie apleacă pe ei, cîte-o floareDe rodie, cu mare parafă; alături un cucBine înveşmîntat în limpede penet;Feţii sunt nezmeriţi, la trupuri nevătămaţiFără pată, neştirbiţi din nici-o parte,Nici pe dinafară mînjiţi de-un neajuns, niciPe dinlăuntru ciobiţi de vreo plăcere Cu osîndă, sau de-o nărăvire, rîvnă

235


Sau atingere cu gîndul întinat;Coconii curăţiei trupului şi-ai întregimiiDe fiinţă şi de cuget, mai limpezi decît rouaŞi mai fără vină decît laptele de căprioară,S-apropiaseră de calul năvălit de iarbă:Cu biciul scurt bătea întîiul fînul de josŞi holda de la glezne; iarba tulbure,Dînd roată calului, cu biciul lung loviAl doilea băiat, iarba de la brîu, de la grumaz;

Astfel bătură iarba coconii zei cu bicele:Scos din puhoiul verde, tras din revărsareaIerbii, calul necheză cu vuiet lung, de moarteSpăimîntat; din somn, pe ţolul mare aşternutÎn carul său de iarbă, din adormireaCea de prunc, tresări Iancu Arsene, cercetăFreamătul calului, nechezătura, bătaiaPiedica de frînghie ruptă, văzu două tinereUmbre, şi-n urmă umblîndu-le vîntul.

Feciorii, cu făclia lor, pîrguiau iarba,Coconii de zei se-ntoarseră spre pădureŞi-n urmă lor căzu prima brumă: peste aniA văzut Iancu Arsene talerul mareDin tezaurul de la Pietroasa, uitatu-s-aLa tinerii ce umblau lumea dezbrăcaţiCa mînjii, cum ridicau ei bicele,Cum ardeau cu făclia toată iarbaPe Dealul Mare: Şi-a scos în faţa lor pălăria,I-a salutat ca pe doi inşi vii, cunoscuţi,Care i-au făcut odată un bine ce nu se uită uşor!

236


Trasul vinuluiDupă ce-a cărat mazăre şi orz, Iancu ArseneA tras vinul său; după ce-a adus trei căruţe de paie,După ce-a trecut pe la birouri să ştieCît i-au socotit muncile, el a tras vinul;După ce-a lopătat grînele cu lopata-i de lemn,I-au dat altă unealtă, de fier, a lucrat La pietriş; iar a dat pe la birouri să ştieCîtă zi muncă i-au pus, a venit acasă,A tras vinul său;

Iarăşi a cărat porumb verde, tocat cu maşinile,O salată de-i lăsa gura apă de mireasmaDulceagă, de grăunţele zdrobite, cu laptele,Ceară şi miere, damful mustului de cocean verdeGîlgîind şi fierbînd cu adieri de rachiu,Mireasma de porumb fiert, pătrunseserăŢesătura de lînă, urzeala veşmintelor sale,Şi din nou se simţi în stare, curat şi-n puterileCuvenite să tragă vinul său;

După ce-a-nvelit cu snopi de coceni şi pămîntBorhoturile de nutreţ, în gropile silozului,S-a dus iar la birouri să afle preţuirea muncilor;Cămaşa pe el duhnea o sudoare de mînie şi greaţă:Nu putea să se-apropie cu stricare şi urăSă tragă vinul său; s-a dus iar să care

237


Porumb, trei chirii, a cusut hamul, a pus ochelariLa căpiţele, a făcut şiră de paie, a făcutŢuică, două căldări, însă miroseaPrea tare cocleala borhotului, umezealaDe prună, asemenea gerului iarna, adînculCămăşii putrezind prin sita porilorŞi în toate cutele pielei, în sprîncene, pe buze Şi-n transpiraţia feţei, – nu făceauBine omului, cu-atît mai puţin vinului său;

Făcu multe chirii de struguri, duceri, douăzeciŞi patru, şi-aduceri din vii pînă la gară Prin lumina umedă şi nisipoasă, prin soareleGros ca soluţiile de stropit viile; prin mirosireaDe strivitură de ciorchini, prin mireasmaDe piersică şi frunză grasă, de rouă, curăţireaSe făcu, lepădarea de la sine-a miroaselor;

O curăţie de strai de mire, cuviinţă de pustnic,Osîrdie monahicească, blîndeţe, multă împăcarePrimi Iancu Arsene; hotărînd ziua trageriiVinului: apropiatu-s-a de tocitoarea înaltă,Pînă la greabănul calului, cercetă umedulCepului, prelingerea purpurie, mirosi coacereaVinului şi limpezeala, o află cu presupunereÎncordată;

Aşeză cada la depărtare îndestul cumpănită,Găleata albă, cu smalţ neciobit apropie, pînăUnde o s-arunce izbucul purpuriuDin vrană; făcu semnul zeului-ajută, duseDreapta, cuprinse fusul, roti chibzuit;

238


Se făcu prelingere pe lîngă lemn, înroşireaPumnului; trase mîna, ţîşni şuvoiul...

Cine a-njunghiat taur, scăldînd pumnul săuCu fier luciu în pînze de sînge,Să nu se laude faţă de Iancu Arsene la trasulVinului: cine-a junghiat urs şi-a venitAcasă, cu piepţii cămăşii vopsiţi în roşu-ntunecat,Să nu se mărească faţă de Iancu ArseneCînd trage vinul său;

Ca floarea de migdal, de-o troieneşteVîntul pe lîngă butucii de vie şi pe lîngăPietre, se-adună spuma vinului la malulCel înalt, un smoc de icre lipindu-se-n pragulDoagelor; troznesc broboanele de spumă,Bulbucate cît ochii oilor: în rotunzimeaLor se văd chipurile lui Iancu ArseneÎnchise cu pieliţi de ou, foşnitoare;

Numai Iancu Arsene cunoaşte obiceiurileŞi toate nazurile, furiile şi nebuniile vinului;În tocitoarea cît un stat de om călare pe cal,Vinul este-o fiară întreagă; asupra luiPuteri de om să nu cuteze fără chibzuinţă,Vietatea vinului este-ncîlcită: ai zice că vinulEste ca rîul cu peştele-n el;

Trăind în ciorchinii de icre, fiece bob izvodeşteUn ins, carele umblă de sine, biruie, vieţuieşte,Prăşeşte şi moare bătrîn; apoi, strînşiÎn tocitoare, zdrobiţi strugurii, o întrunire

239


A tuturor inşilor se-nfăptuieşte; atunci, vinul,Ai zice că este norul cu ploaia de mii şi miiDe picuri;

Acolo, în cisterna de lemn, el este-un singur insAlcătuit din inşii fără de număr, ai zice: Un şarpe încolăcit, dar are firea ceruluiPlin de stele, umbletul cometelor, căile de luminiNestătătoare: tot astfel, fierberea şi duhulDintr-aceste ape roşii n-au astîmpăr;O turmă de oi ai zice că-i vinul: rupi zeceŞi le duci dintr-o stînă într-altă stînă;O cireadă, ai zice, alegi o sută, le dai altStaul şi-ntregul lor de la-nceput e unulŞi totuna-s ele laolaltă;

Un popor e vinul, mutarea lui din vas în vasE-o cutezanţă, trecerea-i dintr-o matcă Într-alta, o biruinţă fără egal;Oamenii dintr-un sat îi cobori într-altul,Uliţi noi şi case, altele să le dai: lucrareCu multă chibzuinţă;

Iancu Arsene este atotputernicul peste vin;Unde vrea, cu ajutorul domnului cerului;Iancu Arsene este cîrmuitorul vinului său,El i-a dat loc de-ntemeiere şi odihnă, elI-a aşternut de limpezire; tot el are dreptulŞi puterea cu ajutorul domnului cerului Şi pămîntului, să strămute vinul, să-i deaAlt lăcaş;

240


Trei puteri se află pe lume: una, a celui Nevăzut, Carele face cu Iancu Arsene ceea ce crede el Întru legile lui; a doua-i puterea lui Iancu ArseneAtotputernicul stăpîn, care face cu vinul După vrerile şi puterile sale; a treia-i putereaVinului, fiul viţei de vie şi-al lui IancuArsene, cu ajutorul zeului Pămîntului şi-alCerului; Iancu Arsene cunoaşte pe fiul său Vinul, în măsurile şi din vremurile muncilor, De primăvara, cînd se ia cu viţa de vie,Şi pînă toamna şi iarna, cînd se despart, Dar îşi poartă de grijă.

Cu greu am putea despărţi lucrările lui IancuArsene de faptele viţei de vie, şi-ale fiuluiLor, vinul; însă lucrarea ceruluiŞi-a pămîntului, de nedeslipit; cel ce-o cunoaşteNu ne dă nouă să umblăm într-ale sale – Să tragi vinul, ca şi cum o pînză roşie, Lungă de-o mie de zile mers pe jos, Se desfăşoară de pe sulul războiului de ţesutSă fluture steagurile poporului meu Ţărănesc, în toate felurile înşelat deopotrivăDe străini şi de-ai săi: numai euÎnchinîndu-mă lui fără schimbare.

241


O haină şi nu preaIancu Arsene de la brîu în sus este sondor:S-a dus şi-a cumpărat o pufoaică – Haină cum ar fi două cămăşi una într-alta:Cea de-afară, cenuşie ca miezul unei răngiDe fier, cînd se rupe; cea dedesubt, albastrăCum e cerul cu norii întinşi, dezlînaţi;

Ciocănitoarea maşinii de cusut alcătuiseDe la stînga la dreapta o scriere din puncteŞi linii, ca aparatul telegrafic bătuse scripturaUnei legi ne-nţelese; două îngemănate călduriOcroteau omul; Iancu Arsene cel din pufoaicăA fost luat în seamă şi bine primitDe rindele, de fierăstraie, de cleşti şi de toateUneltele lui de dulgher;

Însă pomii şi viţa de vie nu-l recunoscurăÎn straiul acesta; cu deosebire prunii tindeauUscături şi găteje, încercînd să tragă de pe elPlapuma aia cu pătrate umflate; viţaDe vie care umbla pe lumea cealaltă,În morminţii acoperiţi de zăpadă, – Nu-nţelegea cine-i ursul ăla cu douăCămăşi una într-alta;

Însă calul l-a-ntîmpinat cu tresărire,

242


Îl adulmecase cu nările-i cît gaura de pinţă,Îl mirosise la mîneci, umărul dreptI l-a-ncercat între buzele-i vinete, sunîndZăbala, apoi l-a-mpins cu botul în pieptÎn hohote nechezînd: tu erai, Iancu Arsene,Bată-te să te bată, nu te mai recunoscui!...

Stăpînul i-a dat una peste ierboasele-i nări,Ştergîndu-şi pieptul cu mîneca vătuită;Cu mîrîială întinzînd spuma şi mestecăturaDe orz, peste nasturi;

Însă dintre toţi cunoscuţii şi-apropiaţii lui IancuArsene, pisica albă cu pată galbenăDe peste ochiul stîng pînă la burtă şi toatăCoasta, abia aştepta să se dezbrace; cînd intraLa căldura din casă, adulmeca acel straiDe-l aşeza el pe scaun, la capătul patului,Repede se urca arcuindu-se cu întinsoare, Ca un pod peste rîu, apoi se strîngea ghemCu sîmburii de cireşe ai ţîţelor ei de mîţă,În sus;

După cîteva clipe se-auzea dinspre loculCel cu pufoaică, torsul mult sforăitAl somnului lipicios: bine se simţea animalulÎndeosebi pe partea căptuşită, către subsoară;Sforăitul lenevos al pisicii răspundeaNechezatului aromit al stăpînului: noapteaPutea fi desluşită, şederea de vorbăA lui Iancu Arsene cu idoliţă egipteană:Azi am fost la moară pentru Titi şi i-am dus

243


Mălaiul acasă; azi am predat calul şi căruţa;Astăzi am mers de rînd cu oile, am fostLa Verneşti pentru bonuri;

Cînd se trezea Iancu Arsene din vorbirea aceea,Trăgea cu greutate pufoaica de pe scaun,Răsturna cît colo mîţa care cădeaTot timpul în picioare; arunca pe umeriStraiul cel nou, ieşea afară, cerceta puterileGerului: ţi-ai schimbat portul, strigaDupă el vîntul, punîndu-i pe creştetPatrafir de ninsoare;

Ai intrat la stăpîn, o să ieşi cu oarece pensie,Dar n-ai să mai fii Iancu Arsene; mustratAstfel se ducea printre pruni, strîngînd hainaÎn care-i era tot mai frig.

244


Popicăria De-a lungul gardului, poteca fără şanţ;Adus-au două care de nisipCa mălaiul ruginiu, a sînge mirosind;Pe margini pus-au scînduri cap la cap –Un soi de scoarţe de căruţă îndelungă;

La căpătîiul dinspre apus, podit-au loculCu o blană de brad, la capătul din răsărit,O ramă de scînduri lucrat-a Iancu ArseneFără plată, fără laudă, nici mulţumită De cuvînt: o fereastră cu patru ochiuriAu aşezat în zidul pămîntului;

Din rămăşiţe de butuci, el struji nouăPopice, cît nouă păpuşi aridicate ca popîndăii,Aşezate pe rama aceeaŞedeau în grup de vorbă lungă, din toatePărţile numărate cîte trei, trei, trei;În zilele cu oprire de la muncile mari, După trasul vinului, după ploile adînci,Dar mai cu seamă de ziua eroilor şi-n praznicileMartirilor vechi, ţăranii încă în putereŞi cu legea neştirbită.

Ei, respectîndu-şi unul altuia firea,Agonisita, cunoscînd înţelesurile celor ce-şi ziceau

245


Punînd la cale şotii, în certuri fără mînie,Se-alcătuiau în două cete, rămăşag înnoiauCu tot felul de-ncontrări, de aprindereŞi ambiţie, începînd jocul;Rînd pe rînd înconjurîndu-se de cîte cinci,Şase sfere de lemn, ridicau ca zeii, C-o singură mînă planeţii aceia, se dădeauCîţiva paşi înapoi, rupînd-o la fugăPînă la capătul scîndurii de bătaie;Cu bruscă oprire, adînc răsuflînd, aruncauGhiuleaua aceea; încordaţi urmărind alergareaPe nisipul bătut, a bilei, pînă la capăt;Numărau căderile omuleţilor cei de lemn,Cu chef mare strigîndu-şi laudaCînd răsturnau dintr-o singură loviturăTot pîlcul de mari pioni;Umezindu-şi palmele, săltau gogoloaieleDe carpen, pe toată lăţimea labei,Înşfăcîndu-le cu gheare de vultur, unulDupă altul, cu-ndelunga cumpănire a braţului,Cu proptire-n picioare, aruncau sferele-aceleaDîndu-se la o parte, pînă iarăşi le veneaRîndul;

An de an, cît au putut şi ei să-şi poarteÎn spate raniţile muncii, cu soluţie de stropitViile, cînd erau luaţi în seamă de scribiiPrimăriei şi activiştii partidului, cu sfială îi salutau,Nici se răsteau la ei economii şi mai marelePeste viile statului; drept aruncau ghiuleleJocului, multă cădere stîrneau printrePopicele de lemn cărpănos;

246


Vremea şi-ntrecerile, loviturile, încordataBătaie a bilelor ciobiră omuleţii popicelor;Au crăpat unele, şi-au fost legate cu sîrmă;Cele mai multe se măcinară pe toatePărţile de-nceata lucrare: unii dupăAlţii, păpuşoii de lemn luară înfăţişareaCelor ce petreceau tot mai rar...

Multe se schimbară, uliţa se prefăcuÎntr-o prispă cu mare nisip: începu moarteaS-arunce bilele sale năpraznice, o sferăIute de vînt, de grindină, de la un capătLa altul al satului, tropoti: a căzut Gheorghe Bălan; o ghiulea naltă de apă,De pămînt, de tot felul de dureri, a dat Peste Nae Bănişor: izbitura de-o verde ghiuleaI-a smuls lanţul caprei din mînă, şi n-a mai prinsAnimalul fugit;

Bilă de foc şi magnetică smoala dădu brînciLui nea Victor Tăbîrcă, îl călcă de totPe Gheorghe Saiu, îl aruncă din lumea aceastaPe tataie Costică Toma; unul după altulPopicele Vasile Gheorghişor,Ionică Tufan: şi încă mai toţi au căzut;

A rămas acolo o alcătuire de lemn tare, de aşchii,Învelită de mari piei de arbore jupuit:Într-o margine, nea Cernat; bine s-a ţinutŞi Iancu Arsene, popicul din mijlocul pătratuluiAcoperit de nisip: pionii neizbiţi de bilele

247


Morţii, clătinatu-s-au la cutremure, şi iarăşiS-au întors la locul lor;

Precum acel templu din Corint: în cîtevaColumne şi deasupra grinda de piatră,A rămas lăcaşul sacru al credinţei meleŢărăneşti; cu cît militanţii partiduluiŞi primarii şi directorii peste viile statuluiNu-şi mai scoteau şepcile în faţa celorCe munceau, cu-atît mai mult am tăcutŞi m-am închis în edificiul cu numai douăColoane şi-o grindă;

Eu de-acolo am cercetat furiile, lucrareaVremii şi-a morţii, care asemenea joculuiDe popice arunca bilele să răstoarne ultimiiStîlpi, s-acopere cu pămîntul uităriiCetatea ţărănească pe care plîng fără-ncetare,Şi-n veac.

248


Ziua naţională a caluluiÎn polata atelierului, pe peretele dinspreRăsărit, bătut-a Iancu Arsene un mare cuiDe lemn; acolo aşezat-au el un ham vechiDe-al calului şi căpiţeaua cu ochelari şi ciucuriDe lînă roşie;

Este-o zi în luna decembrie, cînd scoateAfară hamul şi-acel frîu de piele grea;Aduce dohotniţa cu unsoare de el pregătităDin ulei, grăsimi de la sondă, seuri Industriale; întîi şterge curelele cu vechiŞtergar de bumbac, apoi le unge cu pene de gîscă;

Mai cu osebire belciugele şi cataramele,Ţintele şi vîrtejele de găteală, zăbalelePe care n-au mai scrîşnit de mulţi aniMăselele calului; apoi le-ntinde sub streaşinăLa lumină, dar soarele-i cu dinţi, rînjeşteCu-al său rîs mînzesc, şi nu maiNechează;

În ziua aceea scoate Iancu Arsene găleatăDe vin murg, purpuriu, clăbucit de curgereaIute; în dreapta poarta vasul cu vin fumegos,În stînga o cană de sticlă, ale cărei buzeGalbene ruginit-au şi se-arată de chihlimbar;

249


Iese la răscrucea dinspre gară, spre viileDin Ciungălanu, întîmpină trecătorii,Îi opreşte şi le dă să bea vinul calului;Sunt ani de cînd a scris el în registru;Astăzi, două decembrie, am predat calul;

Lucrat-au încet, cu stăruinţă şi-ascunderePînă l-au deslipit de-acea fiinţăCuminte: la-nceput lăsatu-l-au să meargăPe la staul, să-i dea apă; fiara de calNu adapă decît de la vechiul stăpîn;Îl trimeteau cu chirii de tot felul la gară,Cu porumb, la Monteoru s-aducă pîinePentru sondori, să ducă activişti de partid,Inspectori, contabili;

Nu-ngăduia calul pe nimeni să-i punăPe umere gura de ham, nu primea zăbalaCăpăstrului de la nimeni, rupea cu toţi dinţiiObrazul oricui intra-n vorbă cu el,Călca-n picioare pe cel ce-ar fi cutezat,Sfărîma oasele cu potcoavele cuiSe-apropia, nimeni nu putea staÎn preajma animalului;

Nimeni altul nu putea să poarte armăsarulAcela la grajd, să-l lege la iesle, să-l roageSă mănînce fînul bine-aşezat: venea IancuArsene să-i umble cu mîna la tîmple,Să-l şteargă cu toată ţesala palmelor sale,Să-l bată părinteşte pe pulpe,

250


Şi-n fiecare seară să-i zică: şezi cu tata!

Animalul, cu buzele-i albastre, apuca mînecaDreaptă a hainei stăpînului, trăgea adîncPe nările fremătînd mirosul de sudoareOmenească; aridica botul pînă la inima luiUmblîndu-l cu buzele, în chip că-l sărută;

Zi de zi, Iancu Arsene venea pe la staul,Stătea de vorbă cu el; animalul hohoteaÎn nechezătură de trei ori hăulită,Aridica singur piciorul arătînd sclipireaŞtirbită, luciul tocit, sau izbea tare În duşumeaua de lemne rotunde, s-audăStăpînul cum sună clămpănit fierulCel ştirb;

ÎI cerea inginerului Neamu, îl duceaLa fierari: nimănui nu dădea voieCel răsfăţat să-i ridice piciorul din faţă,Să-i aşeze copita în sus; ca un generalÎncrezut, cînd întinde să-i scoată cizmeleOrdonanţa;

Pe genunchii săi, rînd pe rînd, ţinea IancuArsene copitele calului; fierarii lucrau cu multăFereală, precum le spunea bunul stăpîn;El tot timpu-i vorbea, povestindu-i ce fac eiAcolo, în ce parte-a lucrării se află, Cît mai era să fie de supărare;

Ridică-l p-ăsta, fudulule, nu-ţi fie ruşine,

251


Nici temere; nu tremura carnea pe tine, nuTe încorda; astfel aducea calul la ascultareCu fandoseală, râzgîieli şi prosteli De cuvinte;

Tot astfel l-au dus şi pe Iancu ArseneCu învăluire de vorbe, trimitere Cu chirii, treburi în toate părţile;Pe nebăgate de seamă l-au depărtatDe cal şi de oameni: au rărit trecereaPe la staul, vederea dintre om şi-animal, Apoi votat-au cu de-a sila vindereaTuturor cailor, şi-au cumpărat zece perechiDe boi de jug;

Plîns-au Iancu Arsene ca după frate datDispărut; cerceta oamenii pe unde l-ar fi văzut,Apoi şi-a făcut acel obicei, de ziua dăriiCalului de-acasă, la staul cu toţi caii: scoteaO vadră de vin roşu sîngele mînzului,Sta-n răscruce şi le făcea bună cinsteCelor dintr-alte sate, trecători ce umblăPe jos, lucrătorii tocmiţi pe leafă şi masăLa capătul sezonului;

Însă din vinul calului, el nu bea; nici treiZile mai nainte, nici trei după ziua aceeaCînd consacră părere de rău şi păgîneascăPomană calului dispărut: atunci să nechezeCal, să se-audă iapă, mînz hohotind –Aceea-i datina calului murg: fi-vaOdată şi-odată sărbătoare naţională;

252


Răchitele despletite purta-vor pangliciRoşii, ciucuri de lînă la gîtul pomilor, cei ce seamănă,Zvelţi, cu picioarele cailor, atîrna-vor zurgălăi,Frîiele cu zăbale lucind; asemeneaLui Iancu Arsene ieşi-vor tinerii şi ceilalţiCopii la monumentul Marelui Dispărut,Aşa are să fie-n veci, dacă acestui neamNu i-a venit ticăloasa pieire şi totSfîrşitul dintre seminţii.

253


Jocul în struguriO cadă cu struguri era lumea prin careUmbla Iancu Arsene: pînă la marginiCiorchinii, strat adînc; se-auzea troznetulDe poamă strivită, al fiecărei zileCum trecea el desculţ din tinereţe pînăLa-ndelungă etate, cu zolul de negru-Vîrtos, producătoare şi coarnă, pîn’ laGenunchi;

Munţii auzeau clefăitul picioarelor salePrin noroiul acelor fructe călcate cu-adîncăZdrobire; în juneţele-i, de trei ori pe zi,Îşi spăla tălpile: dimineaţa, de cît drumFăcea prin somn, lenevirea în aşternuturiŞi umbletul prin tot felul de locuri,Tărîme, ţinuturi, dădeau călcîielor arsură;

Spini de pretutindenea culegeau labele-iLuînd-o de-a dreptul prin hăţişurile acelorMeleaguri, din care ieşea cu părere de răuŞi tulburare: se dădea jos din patulFierbinte, ieşea-n curte, la vasul de ploaie,Pînă la glezne se afunda în răcoare,În ştergar de tort înfăşura picioarele-i de urs;

La amiază, de se afla la grîu, la greblat,

254


La Stîlpeanca, după ce pieptăna mirişteaCu de-amănuntul, strîngînd risipitele spice,Se ducea la fîntînă, scotea o găleată de apăCurată; apleca faţa, precum caii, adunîndCu buzele-i cojite de sete, floarea de mărA norilor cei sus stătători, suspinaDe plăcere, cu chibzuită risipire de apăPe piept, făcea palmele cupă, aridicaElementul cel transparent, îşi afundaFaţa, tot chipul său ‘negrit de soare;

Cocleala sudorilor subţia, colbuiala de sareŞi pulberi ştergea; apoi, ridicînd vasulDe lemn al fîntînii, apleca pînă-n dreptulGenunchilor strînşi de pînzele straiului;Cu încetineală vărsa asupra ţurloaielorŞi labelor; numaidecît venea fiaraVîntului fierbinte, gudurîndu-se pe laPicioarele-i, cu blană de iepure, îl zbicea;

Seara, cînd se-ntorcea de la muncile veriiMai înainte de cină, trecea pe la jgheabulCu apa toată ziua la soare; umbla acelUluc adînc, prin vadul drept trecea De două, trei ori încolo şi-ncoace,Pînă simţea desfierbîntîndu-se osul;Astfel, de trei ori pe zi spălînd varaPicioarele-i, la cules era totdeauna alesCălcătorul de struguri, cînd muncea cu ziuaÎn viile grecilor, iute mergător şi-ntregLa mers, cu aşezare chibzuită unde puneaPasul, treiera ciorchinii în căzile uriaşe,

255


Bătînd cale de-o mie de drumuri la munteŞi-ncă o mie de drumuri pînă la cîmpuri;

O lună de zile a mers prin nămolulDe struguri; i se tocea toiagul de piersicPînă la jumătate: puse în linieDreaptă, acele din juneţe călcări de struguriAr fi făcut călătorie pînă la munteleAthos, Ierusalim şi-napoi;

Cu mîlul de poamă zdrobită, uscat şi-nNedeslipită-nchegare, ca o seamă de seminţeDe mărăcini înfăşurate în perii lînoşiDe pe ţurloaie, sîmburii de struguriDesfăşurau semănătură de la poalele gruiuluiDara pînă-n mîlurile sacrului Egipet –Tot o podgorie de coarnă ar fi muncitPînă-n pustiuri;

Acum el este-n etate, agonisi trupul săuÎntîmplări în necurăţie, greutate şi mînjalaCu femei; sprinteneţea s-a umplut, ca roataCarului, de noroi; îngreunări pînă-n spiţe,Veninuri nevărsate, hărţuieli şi mai cuSeamă lucrările lumii au pus pe elAdăugare de animal;

Legea trupului schimbată într-o altăÎncuviinţare, însă viaţa a rămas o cadăCu struguri pînă la genunchi: călcăRodul vieţii, mustul spumegînd curse,De-aceea spală şi-acum picioarele sale de trei ori

256


Şi faţa şi mîinile; roagă zeul luminiiCare a luat în stăpînire trupul săuFară hibă, nevătămat, să-l apereCu trezie, să-l ţină în sănătate şi mereuDucînd cu bine pînă la capăt muncileCele ce i se cuvin trupului: cel din zori,Şi trupului la amiază, şi trupului în etateSpre seară;

Astfel şi-a trecut veacul jocului în struguriiTinereţii, petrecut-a omul treierul şi cutreierulÎn poama viilor cu etate: din firea luiNimenea nu l-a scos, acum poate zice:Luaţi, beţi, acesta este sîngele meu carelePentru voi se varsă!

257


Lupa lui ŞerbănescuIancu Arsene a spus prunilor cei înveşmîntaţiDe ninsoare ca nişte mirese: aflaţi că s-a dusŞi domnul Şerbănescu şi-am să vorbesc singurLa vară; a zis viţelor de vie care ierneazăÎn mormîntul cel de viaţă dătător:Să ştiţi că l-au acoperit cu ţărînaCea de pe urmă;

Voi, lăstarii de coarnă, de negru vîrtos, De producătoare, luaţi cunoştinţă: domnulŞerbănescu este acum o viţă de vie pe rod,Pe voi am să vă dezgrop la primăvarăCu nouă vieţi, pe el n-are să-l maiDesvelească nimeni, brazda de pămîntA lui rodi-va iarbă, flori, un măceş;

Scoborît-a domnul Şerbănescu în pivniţele firii,Umblă cu albastră lanternă, cerceteazăCrăpăturile aşezămîntului de sub aşezăriŞi-aşezăminte; să-l cunoaşteţi, voi, pietreDe temelie, şi tălpi de casă, clădiriDedesubte, aşternuturi de sub toate zidirile:

Acela este, care-avea o lupă-n buzunar; Un fel de ochi de sticlă mărea lucrurile;El mîncase bună pîine de la stat, într-o fabrică

258


De maşini mari; să pricepeţi voi, pruniiŞi butucii de vie; maşinile sunt un fel de caiDe fier; fabrica fată cu urlet lung acele Progenituri, cîte-o sută pe săptămînă;

Domnul Şerbănescu avea datoria muncii,Priceperea şi curajul de trei ori mai mari:Nu-i uşor să-i spui unei fabrici de pe care curgSudorile naşterii şi-ale cărei porţi zămislitoareMai pîlpîie de flăcări; pe cînd meşteriiSparg tiparele, de parcă rup cîinii căiţeleÎn care vin viţeii pe lume; nu-iLa-ndemîna oricui, pe cînd ingineriiCiocnesc pahare de şampanie, sărutîndu-seCu inginerele lor, de bucurie că li s-auNăscut o sută de feţi de metal; să viiTu, Şerbănescu, să te uiţi la ei cu ochiulTău bulbucat, să le zici: îmi pareRău, dar cutare maşină lăudatăAre un picior mai scurt, cutare strungÎncununat n-are plămîn, şi încă atîteaŞi-atîtea, cu mari spărturi; la topit cu ele,Zămisliţi-le din nou!

Controlorul de calitate Ion ŞerbănescuSfîşia cu uitătură mijită pînzele vopsiteŞi toate învelitoarele aruncate pe lucruri:Nu scăpa vederii sale fisură, ciobire,Dezlînare la ceva, crăpătură pe-afarăSau pe dinlăuntru; unde nu mai intra vîrfulDe ac al privirii, punea ochiul săuDe sticlă egipteană;

259


Astfel rămăsese cu anume cercetare şi iuţimeA uităturii intrînd în adînc, nu puteaSă-l mintă nimenea şi nimic, nici vorbă,Nici faptă: lua la control lumea cu ochiulSău şi lucrările pătrundea; oameniiÎn faţa lui se simţeau dezbrăcaţi,Scotociţi ca bolnavii în pieptul căroraSe uită pupila maşinilor de radiografie;

Bizuindu-se pe-ndelungata uităturăÎn lucruri, privea-n toţi, cunoscîndu-leCrăpăturile firii şi orice dezlipire în ei;Avea vorbă potrivită pentru fiecare, blîndeţeFără viclenie şi-o molcomă răsucirePe-o faţă şi pe alta a faptelor;

Ştia pe unde să se-apropie de om, ştiaLa ce depărtare să-l ţină, dintr-o atingereCu privirea sa ascuţită în tot felul de lupe;De teamă năpraznică se-mblînzeau lucrurileŞi oamenii, să nu-i dea înapoi, la topit,Şerbănescu: deprinsese asprimea şi darul Dreptăţii de-a cerceta firea lumii şi-a timpuluiSău; l-au aşteptat şi l-au scos, de etate, cu mare buchetDe gladiole purpurii...

Iancu Arsene s-a văzut cu domnul ŞerbănescuSpre sfîrşitul vieţii; vreo trei, patru veri:Nu era vorbă despre lucruri şi lumeSă nu-şi aducă ei aminte unul de altulZicînd: aşa cum spunea ieri domnul

260


Şerbănescu; aşa cum zicea alaltăieriDomnul Iancu Arsene; se dădeau pildăSprijinind trăinicia şi adevărul unuia Pe spusele şi dovezile celuilalt;

Umblă astăzi controlorul cu lupa, IonŞerbănescu, pe meleaguri şi prin măsuriDe dincolo, cercetează temeiurileA toate cîte le ştia, apărîndu-le tiparulŞi legea;

Însă altele ar fi fost întîmplările patriei,Altă aşezarea şi petrecerea celor vii, Dacă s-ar fi cunoscut mai devreme Iancu Arsene, ţăranul, cu Ion Şerbănescu, muncitorLa fier din tată-n fiu şi controlorDe calitate la o mare uzină; sateleNu s-ar fi deşertat de tot viul minţii Şi de toate puterile trupului; oameniiN-ar fi pornit-o fără multă chibzuialăÎncotro li s-a spus, n-ar fi fost atîtaGrabă; s-ar fi pus de-o parte seminţeleCelor bine cunoscute şi mult încercate,N-ar fi dat cele de mii de ani pentru celeDe trei zile:Pe toate de la ţară umblînd ŞerbănescuLupele sale, şi-asupra celor de la oraş, Sfătuindu-se cu Iancu Arsene, lumeaAr fi avut acum temeliile sigure şi grinzi,Şi coloane de nezdruncinat.

261


Zeii meiAcum ei toţi sunt zeii mei ajunşi la Tipare,Au înţeles că formele acelea sunt copiile lor;Peste două, trei vieţi o să le plîngeţi urmeleCăutîndu-i să le luaţi înfăţişarea;Veţi ridica altare, veţi zidi lăcaşe,Datini cu darul de pîine, şi carne, şi vinuri;Vărsa-veţi pentru ei lapte, şi presăra-veţi sare,O să trăiţi umblînd de-a buşile prin baziliciCu urechea lipită de pămînt şi cu ochii-n seninulCerului;

Jinduind către anii aceştia, fără pîineaDe toate zilele şi cu laptele dus în cisterneDe aluminiu, iar carnea, la zilele mariAburind în blidul celui sărac; numai picioarelePorcului şi oasele căpăţînii, veţi afla înţelesulCă ei au fost capăt de veac, întrucît începutulÎnceputurilor l-au apucat;

Imnuri veţi întrece cu imnuri prin aniversărileŢăranilor voştri strămoşi, ridicînd flamuri-Lile ţărăncilor, cu izvoade, şi recitindVersetele scrise cu acul pe mînecile şi piepţiiAcelor cămăşi din pînza sacilor de bucate,Cu herburi din sudoarea frunţii şi din lacrimiTot veacul brodate;

262


Între întîmplările mele cu zei, vă lasAceste poeme cu Iancu Arsene şi-ai luiO mie de ani căutînd înţelesuri de epos, sapienţialeObîrşii: fost-au, în primăvara aceea, cu pîineaLuată, vişinii tot o floare, s-aduniCu lopata stratul de solzi de zăpadă,Cum le luau lor caşii din stîne şi untul Din blide;

Vîntul n-a îndrăznit răsuflare, umbla ca herminaRugînd rodurile livezilor, să nu cadă,Să ia statul strugurii, să-i dea pe maşini;Fost-au vişinii o adunare de blîndeBazilise cu zece rînduri de salbe de chihlimbar,Rubinuri pe ilice, topaze pe fote,Nestemate precum dumnezeu le silise;

Din toate ale sale puterile, dare mare de fructeNe-a arătat: măcar poamele să-i rămînăPe masa românului; purpura împărăţiilorO scoase la coacere din vechile-i sipete;Păunul cel de întoarcere cînd s-a vestitCu treizeci de ţipete, din vişin în vişinS-a pus şi-a zburat, scuturînd peste toţiHlamida împărătească: i-au cîntat magiiImnurile sophiilor egiptene;

La miezul nopţii s-a arătat un Iancu Arsene,Scară de plop ducea el pe umăr, rezema scarăÎn vişin, începea să rupă aruncînd în sînulCămăşii tivită în râuri de inişor; culegea,

263


Arunca-n pînza de tort, umbla şi călcaPe ramul de-aramă şi nimeni nu-i lua fapteleÎn seamă, n-auzea nimenea, pînă şi-agăţaMîneca într-o cracă;

Totdeauna s-a-ncurcat ţăranul în propriile-iDaruri şi-mbelşugări de toate din sudoarea-iMereu izvorînd; alt Iancu Arsene dormea,Dînd de pe sine lespedea somnului greuŞi-aruncînd pămîntul celui uşor a pus Pînă la vişin laba unui picior, şi pîn-a trasDupă sine celălalt, a zis: dă-te jos, tartoreZeu!

Mustrîndu-şi propriul eu, împingea capătulToiagului cel cu ţintă; dădea-n capseleDe cartuş ale aceluia ce venise furişDin meleag, astfel spărgîndu-i urmeleÎn tălpi, în călcîie, de la poartă pînă sub rumenulPom, împungea momîia aceea în labele-iDesculţe de om:

Cel de sus, spart în securile picioarelor,Hăulea de mult rîs; ăsta de jos băga ţăruşulPrintre sîngeriile fructe şi-i striga: dă-te jos,Tartore zmeu, mustrînd propria-i fire; Nu sunt pozne şi nici fapte la minteaCopiilor, nu-i măsuraţi cu măsurile voastrePe muncitorii în vie:

Cu o traistă de vişine şi c-o felie de pîine,Ţăranul prindea putere să taie trei zile

264


Corzile, lăstarii de ieri alegîndu-i dintreViţele de mîine, cunoscînd lumea ce se duceŞi cum da ea locul celor ce vor să fie:Un pom este hrana omului, scuipă sîmburiiÎn faţa orînduielii ce i-a luat totul,Văzîndu-şi de treabă, cu pace;

Cum au trăit zeii ăştia cu două suteCincizeci de lei, pensie, şi guvernul se miraCa un nătîng, aşteptîndu-i să moarăDe foame, şi ei nu mureau; pîndindu-iSă se ridice, să dea foc pătulelor statuluiDe prin gări, să-i facă să plîngă, şi eiN-au plîns; au vrut să-i striceŞi ei nu puteau să se-ntineze: au rămasMîndri, curate flori – drept sămînţaLegii acestei ţări;

Astfel s-au ţinut în templul moştenirii lorÎmpăcaţi; dar fiii de la fabrici s-au lăsatOmorîţi la demonstraţii şi mitinguri; Atît aşteptau generalii: să vadă şoselele plineCu-aceşti caloieni, să bage tancurile cu fierulDe plug pe de-a latul, să cureţe cît mai iuteCăile vieţii, de ei...I-au amăgit pe guvernanţii nătîngi, făcîndu-iSă se creadă puternici şi nemuritori;Au continuat să trăiască din greu; măreaţăSophie: s-o duci pînă la capătul unei epociRătăcite, să-l faci pe nemernicul politicianCare te-a linguşit, să-i dai sceptrul,Să te roage să-i laşi puterile toate

265


Pe seamă, să-i zici: ia-le şi p-astea,Ce-ai să faci cu ele, dacă nu te ţine fireaLa necazurile şi bucuriile mele?

Am văzut crăpînd diregătorii, cu splineleUmflate, că le-au întors spatele aceşti făuritoriAi tristei mele patrii: stăpîni uitaţiA treia zi după funeraliile naţionale;Ţăranii n-au făptuit răfuială, necugetare,Munţi de tăcere deplină, piscuri de lungăSfidare; prin cumpătarea acestora a căutatZeul să bată şi-a arătat căile salePrin semne şi cuvîntări lapidare;

Să dai totul cu toatele, să scapi viu!După graba în care se căpătuieşte, veziSecătura istoriei; după lăcomia de toateSe dă-n vileag că n-are timp firescŞi-i este a se duce iute cum a venit:Au tăbărît cu trupele lui Drăghici,În şapte zile şi-n şapte nopţi i-au despuiatDe pămînturile cîştigate prin veacuri.

Năimiţii pe care i-au pus în scaune n-au ridicatSatelor metereze, nici lăcaşele LegiiN-au pus la cale: ei n-au avut zei, întrucîtZeii nu li s-au cuvenit: Cine nu-ntocmeşte în lege, nu-i de urmat.

266


Doctrina bobuluiAstăzi scotea morcovii, acum o lună cartofiiCu sapa: nu se apleacă, pentru că nu mai arePuteri, deşi o anume trufie a vîrstei, cele cîteA văzut şi prin cîte-a trecut şi-a petrecutÎi dau acest drept – să nu se mai lase în josCulegînd fructele ce seamănă cu mînereleUnei timone sfărîmate...

Ţeapăn ca monumentul de bronz în radaPortului Rodhos, dîre de vehicol,Nu paşi de om lasă-n pămîntul umed,În întunecimea adîncurilor; ca un cocorColţul sapei, ridică odată cu negrele gliiO seamă de peşti roşii, dîndu-i de-o parte,Să fie adunaţi de urmaşi;

Lucrează ca un atlet care mai aleargăFără grabă, întrucît demult a rupt firulDe aţă din finiş: acum îl duce pe pieptŞi pe umăr, prin faţa mulţimilor, Astfel îşi împlineşte turul de onoareAl vieţii;

Astă-vară, în luna iulie, mai înainteDe-a se coace fasolea, a smuls tulpinele de bob –O legumă mai dintîi semănată şi-naintea

267


Multora culeasă, cum i se cuvine; are lujeriiVerzi-argintii, florile mari, albe, păstăileCît degetele stăpînului semănător;

Repede se-nnegresc, zbîrcindu-se ca gogoşileDe fluture pe seminţele cît sîmbureleDe prună, verzi şi tari, măseaua calului; Cît bărbăţiile de răţoi: ştia Pitagora De ce zicea că bobul are forma porţilorUniversului; în aceste testicule de iarbăDorm sufletele tuturor lucrurilor şi lucrărilorPrecum cîinele ghemuit pe pragul casei,Pe unde-l ajunge căldura odăilor, încîtNu rareori, cînd iese stăpînul, îl calcăPe labe, de umblă schelălăind pînă seara;

Astfel am văzut o seamă de spirite, un soiDe homunculi de-o verde lumină zburîndPrintre degetele lui Iancu Arsene, cînd gogeaBobul; era-n iunie, cînd a cules legumaAceea, zmuls-a tulpinile cu totul şi le-a luatSnop la subsuoară, a ieşit în capătul locului;

Sta pe pămînt, despărţea cîte-un mănunchiDe vreji pe genunchi, prindea păstaieDupă păstaie, le spărgea între degete,Boabele arunca într-un ţest de pămîntVechi, tecile lăsîndu-le pe lăstari;

Cînd şi cînd îi scăpau din palmă bobiiCei mai rotunzi, verzui: de-ar fi fostNoapte ar fi luminat asemeni ochilor

268


De bufniţă; într-adevăr, erau bîntuiţiDe puterile universului, şi-mi veneaSă vă chem:

Veniţi, mîncaţi unde-a gogit ţăranul păstăileDe bob, fiece sămînţă-i un cuget, luaţiŞi-ntemeiaţi doctrine, semănaţi în pămînturilePe care le-aţi moştenit: au să răsarăFecioare Sophii cu albastre basmale pe cap,Pe umeri broboade negre, la piepţiCu trei rînduri de salbe; pe braţeleCele vînjoase de muncile în podgorii, unulCîte unul, în chip de prunci dolofani,Alăptaţi o să fiţi, însă golgotele suntAscunse, stîlpii răstignirii dau în floare...

Lasaţi-vă poporului vostru la mese cu saţiuŞi-mbelşugare; Pitagora în Elada eraFilosof, dar în casele dacilor sta dreptAlt Mesia; vara, în blidele robului deopotrivăŞi-n talerele de aur ale stăpînului, abureaTainul de păstăi tinere, cu floarea încăNescuturată, în vîrf;

Virgina legumă, cu linguri de lemn Adunată şi-adusă sînului mamei, imaculatÎntîmpinîndu-se omul cu zeea Sophie,Nuntind odată cu dumicatul: daţi-vă În firea domnului Dumnezeu Cel MîncatIarna, fierbînd bobul vostru la focul De lemn de migdal;

269


După ce veţi fi primit dezlegarea din puterileApei, desfacerea din vijeliile fulgeruluiŞi-ale vîntului, dintr-odată, în treiElemente trăind, căci dintr-al patruleaAţi venit, opriţi la izbăvirea voastrăÎn apoteoze, la rîul în care fost-aţi scăldaţi;

Femeia ţăranului vă alege în blidPreacurat, apoi zbicind, bobul vostruZdrobi-va, o pastă frămîntînd în chipulŞi-asemănarea materiei din care-au răsăritPrime sferele cerurilor: luaţi, mîncaţi,Aţi chemat la o mie de cine;

Aceştia eraţi voi, care pentru alţii fost-aţiSămînţă de bob: v-au îngropat şi-aţi izbîndit:Iată, pe zugrăviile din afară ale lăcaşuluiPitagora-i sfîntul desculţ Iancu Arsene,Pe umere cu aura cît roata de plug;În cămăşoiul de cînepă încins, tatăl tuturorA toate Sophiile dacilor înfeciorite cu zei;

S-au ridicat steblele de legumă divinăDin locul unde-a stat astă-vară ţăranul;Au fost ploi la vreme, căldură şi fulgere,Tunete tărăgănate pînă-n zile de iarnă,A priit seminţelor scuturate, ori căzuteDin traista lui Iancu Arsene, odrăslit-au;

Totul a pornit din risipa firească a LegiiPămîntului, ceea ce a scăpat ţăranului printreDegete; sau dumicatul de la gură, sau bucata

270


De pîine ce i-a căzut, binecuvîntatu-le-aŞi le-a lăsat cui i-or fi odată de trebuinţă:Încă unele pe care n-a pus preţ fost-auLuate cu pămîntul pe talpa sandaleiGrecului, ajuns-au în ogoarele acelor cetăţiŞi-au încolţit şi-au dat rodul lorCu mirare;

Dacilor, dacilor, fiţi cu grijă la dumicatulPe care-l duceţi la gură, luaţi seama la bobulVostru cînd prefiraţi printre degete, la cules,Cînd vînturaţi dubla de mei, de fasole,De linte: alţii vă fură cugetul;Pîna cînd să vă mulţumiţi cu-nvăţăturaDe minte: credinţele noi, ale altoraDe la voi au purces şi-adesea vă stăpînesc.Să rîvniţi legile voastre, date uitării –De la Împăratul Roşu pînă la Por Împărat.

271


Spargerea buturugii miciAu sunat mai întîi goarnele la rondulMonumentului funerar al eroilor satului,Unde copiilor li se lega la gîtCravata roşie cu trei culori: cum să maiFugăreşti pe năzdrăvanii împodobiţiCu flamura statului, cînd îi găseştiCu sînii cămăşilor plini de cireşeÎn sîmburii cărora se-ascund strămoşii?...

Apoi au sunat trîmbiţele morţilor: şaseŢărani cîntară pe prispă, din tulniceDe aramă, stăpînului cu steag negruŞi ştergar nou în stîlpul porţilor,Să doarmă pe masa lui de Cină, cu nepăsareaVeacului de-o seamă: flamura cernităPrimea înţelesul marii capitulări,Ştergarul însemna că omul s-a spălat,S-a şters pe mîini de-nvinuirileCe i le-au pus pe seamă ocîrmuitoriiAcestei rău întocmite ţări;

De-acum încolo patria are patruzeci de pîiniSurplus; şi cîte-o litră pe lună de uleiDe rapiţă, însă nu se ştie ce se poateÎntîmpla de jos pînă sus, să nu-i beaUntdelemnul vreo japiţă; mai bine

272


L-ar da zugravilor de sfinţi, să-şi ungăVopselele, să-l arate pe Iancu ArseneCu paloşul direptăţii în dinţi;

Şi-abia atunci a sunat, răsunat pîndarulDin Dara, muşcînd cornu-i de vacă,Apoi sunară, răsunară fluierele paznicilorDe la fermă: astăzi pe nimeni nu hăituiesc,Pe nimeni nu-nşfacă: ce dau ei de veste,Aduce-a poruncă: ţăranul Iancu ArseneA spart buturuga, ştăbimea să nu Se mai teamă, să umble carele de triumfŢara de-a fuga, pînă li s-or toci roţileDe aramă: s-a spart buturuga!

Cîrmuiască fără de frică secretarii generaliAi partidelor; descreţească-şi frunţilePosomorîte: a fost spartă faimoasa buturugăMică, răsturnările carelor statelorAu fost omorîte: iată-le capulDe vasilcă şi toţi colţii ei de mistreţ –N-au o mie de ţări aurul să-i mai deaPreţ.

Cu toporul, cu baroasele, cu dălţile, idoliţaDe nuc a fost fărîmată; a luat-o IancuArsene din toate părţile; cu tactul, tacticaŞi strategia aceea, puteai să zdrobeştiOrice armată, darmite buturuga de nuc!

Nu-i întîmplare, nici glumă că miejiiDe nucă au forma emisferelor cerebrale:

273


Unde-o porneşte ideea nucului, pe unde apucă,Nu pot cunoaşte statele majore; seamănăŢăranul în palma-i de pămînt ce i-au lăsat-oSămînţă cît ochiul de iapă;

Într-un secol cere să i se facă dreptatePe-un sat, de unde pînă unde-a crescutArborele ei şi umbreşte: nu-i de glumitCu ceea ce iese din lucrul pornit ţărăneşte;

Nimic nu are spor, nici mai dureazăPrins în sfera pomului de iod şi oxigenTare; sămînţa de azi-dimineaţă pîn-laAmiază a născut o planetă fără hotare;În dreptul fiecărei stele, cîte-un creier de astruDe la care iradiază idei şi instigaţii:Cînd în chipul sonor al cînteculuiDe greier, cînd cu înfăţişarea întrebărilorDinspre pămînt, către spaţii; Au tăiat nucul demult, încă de cîndA intrat ţara-n vîrtej: cel căzut din căruţăA pus ţăranilor legămîntul necruţător:S-au temut să nu dea carul Statului,Pe-ntuneric, de arborele acesta supra-Numeric;

Adevărurile cele treptate, ca şi piramideleZeului soarelui la incaşi: într-un felLe ştiau conducătorii, într-altul cei jos rămaşi,Dar legea tuturor este: să nu te-mpiediciNici la primii trei paşi, nici la ultimii Doi paşi, numai la cel din urmă, sus,

274


Pe sacrul platou, cînd să-ţi scoată preoţiiInima, cînd este zeului să te laşi, întoarce-teLa clasa de obîrşie şi ia-o din nouPe cele o mie de trepte şi încă o mie de scări.

Cînd ai ajuns, întreabă-i pe idolii tăi:De ce te-au dat pe seama unei asemenea ţări?Nu cunoşteau ei că Iancu Arsene a spartButuruga de nuc, dar a ascuns lumiiCiotul magnetic în care s-a poticnit roataStatului şi-a rămas în drum risipităCăruţa; la balta de sînge-a aproapeluiDe obîrşie ţărănească.

275


Uite-aşa!Au venit să-l măsoare pe ţăran din toatePărţile: un bărbat în halat albastru,Cum purta doctorul cînd intra-n grajd, la viteleBolnave; de bunăseamă, ţăranii sunt pentru ei fiareDe la care se răspîndesc multe boli...Venise şi-o femeie cu palton violetŞi-un registru: scria-n el numerele strigateDe bărbat;

El mînuia compas mare, de lemn, instrumentulDădea cu pasul clătinîndu-se ca un om beat;De la o piatră de hotar la alta măsuraÎntinderea pămîntului pe care sta casa, lungimeaDe la prun la prun; la ce depărtare-i nuculDe gutui, migdalul de piersic;

Iancu Arsene venea după el, mult lăsat în urmă;De la vîrful degetului mare, spre soare-apune,Avea zece crăcănari de compas: ăla răsteaCifrele, femeia scria; de la degetele mîinilorSpre miază-zi stăpînea zece compasuriŞi jumătate; de la călcîie spre miază-noapteŢăranul se-ntindea un compas şi trei sferturi;De la tîmple cuprindea nouă paşi de lemn Şi trei şchioape; tot atîta, de la urechea stîngăÎncolo;

276


Unsprezece cu nouă, cu trei, cu încă atîteaŞi-atît, striga agrimensorul; nu-i adevărat,Mai măsoară-l o dată, poruncea muierea;Începea iar s-arunce picioarele de cocostîrc:Spre apus ieşeau trei mai mult, la răsăritÎncă două măsuri; tot aşa spre miază-zi,Iar la miază-noapte îl da cu trei pruniMai încoa, îl trăgea cu cinci butuci de vieÎnapoi, cu un măr şi-un cais mai puţin;

Femeia s-a supărat, bărbatul compasuluiA strigat: Iancu Arsene, te pun la impozit,Ori stai la un loc, ori te trec iarCu surplus; o să te scot cu cinci chile de gutuiŞi cu cinci de prune mai mult, datoreziStatului trei coşuri de struguri, o dăsagăDe migdale şi-un sac de porumb; şeziLocului, că dau peste tine cu trei decaDe vin mai mult;

A stat Iancu Arsene o toamnă şi iarnaÎntr-un picior, l-au măsurat la tot ce-avea elDe optzeci şi şapte de ani; primăvaraAu venit iar, nu se-adeverea măsuraDe-acum un an, creştea nesăbuit şi ei primiserăPoruncă să-l scadă: el se-adăuga, ei îl miceau;Unde făceau semn să-l reteze, creşteaPămîntul cu încă un pom;

Scriptele rămîneau de minciună; cum se mişcaEl, scădea într-o parte cu unele, se-adăuga

277


Dincolo cu altele, pămîntul se-ntindeaÎncotro mergea el; pomii scădeau de undeSe întorcea el; strugurii şi migdalele, vinul,Fasolea ajungeau de unde pînă unde pleca el;

A venit o maşină cu trei găleţi pe acoperiş,Prin şapte sate-a oprit şi-a strigat:Să stea ţăranii pe loc, să se strîngă treiPaşi, se întocmeşte măsurătoarea ţării,Trebuie să găsim suprafaţa pentru grîulDe pîinea noastră;

Atunci au înţeles cîte feluri de grîne se aflăÎn ţara aceasta: grîu de export, grîul statului,Grîul oraşelor, grîul cantinelor restaurant,Grîul pentru magazinele ştabilor, grîul de ajutorŢărilor africane, grîul darului cătrePartidele frăţeşti; şi n-a mai rămas pămîntPentru grîul celor patruzeci de pîini aleŢăranilor;

Deodată s-a luminat Iancu Arsene la faţă,S-a dat trei paşi peste cap, a scos treiRînduri de vie, a tăiat doi migdali şi-a statO zi şi-o noapte-n picioare, n-a mîncat,N-a dormit, i-a aşteptat să-l măsoare – Le-a ieşit mai mult o jumătate de metru;

Nu s-au putut înţelege cu el şi l-au somatSă-l găsească-n capul locului mîine, că vinCu alte măsurători: oricît îl numărauDin cap şi pînă-n picioare, de la vîrful

278


Degetelor pînă-n umeri şi spatele tot,Şi la mijloc şi cuprinsul pieptului,El n-avu lungime sigură, nici lăţimeNeschimbată:

Ţăranul a tras vînt în plămîni, de apă s-a umflatŞi-atunci cînd puneau şaua pe el şi strîngeauChinga, răsufla dintr-odată, trîntind Din scaune orînduielile: uite-aşa!

279


Păpuşa de pîineNoi, cei ce-am biruit singuri, fără să băgămPe alţii la puşcărie cu vorba ori cu fapta,Suntem mulţi şi dezbinaţi, dar noi suntemPîinea cu faţa ne-ntoarsă de la săraci Şi prigoniţi; lumea noastră este ca masa Ţărănească, rotundă şi înaltă doarPînă la genunchi: la ea sunt egali şi părinţii Şi copiii;

La bucata de pîine ajung progeniturile omuluiDe cînd încep să umble de-a buşilea, ca puiiDe pisică, şi nu li se dă peste mînă,Nici peste gură: ia mîna de pe îmbucăturaDomnului, că tatăl tău avea doi fraţi şi nuI-a pîrît! Sau să i se strige copilului; Întîi du-te şi vezi unde ascund grîul, vinoCu lepădare de părintele tău şi vei fiGhiftuit la pîinile statului...

Mi-aduc aminte cum punea mama la cale pîinea:Cîte zile are săptămîna, atîtea scotea din zolulDe făină, lăsat să zacă în căpistere, din zoriPînă la amiază se-apropia de-acea dihanie De idol cînd începea să se reverse, cît un omTrudit căzîndu-i prin somn mîna pe margineaPatului;

280


Ea îi lua acea parte a corpului şi-i zicea;Dă-te, Doamne, mai încolo, să nu cazi;Apoi, văzînd că fiinţa aceea nu înţelegeCuvînt omenesc, ne-aduna pe noi, doi băieţiŞi-o fată; ne punea să cîntam; săreamÎntr-un picior învîrtindu-ne: ne ţineamC-o mînă de mama, cum petreci braţul Pe după un arbore cînd te-apleci peste lacSă te vezi cu altă fiinţă: zburdamPînă cădeam de-ameţeala străvechiuluiRit; să mîncăm carne de zeu, să mîncămCarne de zeu!, tot ziceam;

Ăla din albia de pîine ofta, iar mama,După ce se spăla pe mîini şi pe braţe,Precum se zice c-ar fi făcut Pontus PilatÎn faţa altui urmaş de zeu, hăcuiaJivina de coca albă, gălbie, ca florileDe romaniţă; zeul cel unic tăindu-lÎn şapte părţi, şi dintr-una fiinţăFără de formă şi chip, alcătuia şapteFecioare, dîndu-le nume:

Asta-i sfînta Luni, ţine pînă la sfînta Marţe;Cum s-a terminat Marţea, începe Miercurea;N-am dumicat-o bine, c-am şi trecut în ziuaSfintei Joi, iar după miezul nopţiiAjungem la sfînta Vinere, şi să nu vă punăPăcatul să care cumva să tăiaţi VinereaDin sfînta pîine a Sîmbetei, iar dacăS-a terminat mai devreme, aşteptaţi

281


În răbdare ziua a şaptea, a sfintei pîiniA Duminicii;

Însă nu se-ntîmpla niciodată să se termineO pîine mai înainte de asfinţit, ori mai devremeDe cină; nici să fi rămas felie din pîineaDe ieri pe masa zilei de azi: alcătuiteFără cîntar, fără tipare sau fără altăMăsurătoare, pîinile primeau greutatea,Mărimea, gustul şi chipul rotund,Şi toată a lor desăvîrşită fire, din ochi;Din cumpănirea dreaptă a mîinilor mameiIeşeau şapte Fecioare;

Mai înţelepte decît Minerva, mai bărbateDecît Athena, şi mai puternice decît Hera;Dar să se certe între ele, că una-i maiFrumoasă decît alta, ori să vină la mine,Să mă aleagă drept Paris, cu mărul Vechii Sophii, să le deosebesc una de alta,Se mai întîmpla;

Dintr-acea chibzuire şi dreaptă-mpărţireAdesea rămînea din nămolul acela de cocăUn bulgăre mare, nici cît o jumătateDe pîine şi nici cît un sfert; din rămăşiţaDihaniei dumnezeieşti, mama alcătuia O păpuşă de pîine, un caloian alb,Cu mîinile încrucişate pe piept;

Bucata de la brîu în jos o prelungea, O înnoda, făcînd şoldurile; din ceea ce

282


Rămînea, picioarele unui zeu întocmea,Cînd bărbat, cînd fecioară: omul dumnezeirii;La cap rotea bine coca, lipea craniul bălanPe umere, şi din ultimul dumicat alcătuiaO cunună în chip de raze;

Zece care de pîine şi zece butii de lapte,Turme tot atîtea a mîncat zmeul din minePînă ce-am găsit în cartea de geografie,Pe munţii Carpaţi, piscul zeiţei pîinii:Păpuşa;

Dar atunci mă uitam fără pricepere la acelIdol, cu chipul meu şi-al soră-mii, alcătuitDin materia ce-a rămas de la facereaCelor şapte planete: din partea cărei LegiAşeza mama acea creatură de pîine în guraCuptorului, să apere lumea, astăzi cunoscPe deplin;

Şi-a fost ziua în care am înţeles că toate celeCe ieşeau din mîinile mamei: fie mîncarea,Fie cămăşile alcătuite dintr-un singurVal de pînză, fie cărămizile rupte cu sapaDin zolurile de lut, trîntite-n tiparŞi răsturnate la soare: orice lucruLa care-au luat parte mîinile şi cugetul eiAu aceeaşi obîrşie cu mine; şi-o frăţieFără pată ne uneşte;

Loviţi-mă acum peste gură, stropiţi-mă cu vorbeDin cap pînă-n picioare; eu tot fratele pîinii

283


De pe mesele voastre şi-al pîinilor tainei rămîn;Bune prilejuri de adunări şi predici magazineleUnde se vinde pîinea: sute de oameni, femeiŞi copii aşteptînd umiliţi, cu obida cît muntelePe umeri; ce mitinguri de la sine s-ar puteaOrganiza;

Mîncători de vipt şi necunoscători ai pitei,Dacă împărţeaţi voi pîinile vieţiiDupă muncă şi după foamea gurilor, Precum aţi jurat cu dreapta pe Cartea Legilor,La poarta ţăranilor ar fi stat mulţimileOraşelor să strige: trăiască Iancu ArseneCare ne dă nouă pîine, din belşugul său!

Dacă ar fi fost cu dreptate pe lume la frîngereaPîinilor vieţii acesteia, după merite,Pe despicătura în spate a cămăşii arsăDe sudoare, ar fi trebuit să juraţi pe loculAcela dintre umerii ţăranului, unde se vedeO pată de transpiraţie: singura noastră pată!

Acel zgău al trudei, din cîrca ţăranului,Să-l fi sărutat mai înainte de-a ridicaDumicatul de pîine la gura voastră Clevetitoare; cum aţi îngăduit economilorVoştri să ia toate pîinile de pe masăŞi să nu-i lase decît patruzeci de chituceCleioase, cu miros de creolină?

Acum pot să vă mărturisesc: eu sunt PăpuşaDe pîine, dar nu pentru voi m-am născut,

284


Şi-i prea tîrziu: cînd tagma uzurpatorilorMai avea temere de cuvîntări scurte, numite poeme,Deci de lucrarea curată şi fără de răsplată,Să nu-i fi lăsat să-mi dea peste gură;O, vremuri, o, moravuri! Nicicînd n-a lipsitPîinea, ca-n vremurile mele, de pe masaCelui în drept să se sature!

Dar nu mă daţi pe mine drept pildă, economiAi minciunii: eu vin din cele şapte surori pîiniAlcătuite de mama, deci sunt demultÎndestulat, saţiul meu, săturinţa fiinţeiNu se bizuie pe cele şaptezeci de coşuriDe fărîmituri, dumicaţi şi feliiCe-au rămas din ospăţul mulţimii –Pînă şi urmele dinţilor, cum au pătrunsŞi-au sfîşiat coaja şi miezul, mi le-aducAminte;

Cina Daciei cît cîmpul şi timpurile s-a bizuitPe şapte pitele frămîntate de mama,Şi-am zis: luaţi labele voastre de pe pîinileOmului, să fie pace în cetăţi!

285


286


CuprinsDe floarea cuiului – 7

Ion Bănişor – Viţă de vie – 14Struguri de cutremur – 21

Biftec de zeu – 27Ordinea şi dezordinea – 34

A căzut o pîine – 42Patrie de-o porţie – 47Baloane strategice – 54

Ca Tudor Vladimirescu – 58Corabia noastră pe uscat – 62

Arestarea laptelui – 69Vehicolul-Pericol de foc ! – 75

Elixirul uitării – 80Iadă roşie pe casă – 85

Grăpatul vieţii – 90Poem ecologic – 94

România Carului-Mare – 98Ţăranii fierbinţi – 105

Troianul de sîmburi – 109Legata-de-sine – 114

Maşina cu dinţi de fiară – 118Maşina de piatră – 122

Măsuri de om – 127Cumpăna cu bine – 132

Steagul de dar – 136Mîncînd pietre – 140

287


Cina de pămînt – 144Aducătorul de pită – 148

Ţărancă pe bicicletă – 152De-a zum-zum! – 156

Pune-le nume, să stea! – 162Ţăranii aroganţi – 169

Rafinăriile de sudoare – 175Steagurile ţărănimii – 180Partidul lui Decebal – 185

Plug fără plată – 190O pălărie de saluturi – 194Pomul cu luminile – 199

Probarea uşii – 203Întîmplarea calului – 208

Un pumn de grîu în ochi – 213Îndreptarea căruţei – 219

Măsura timpului – 223Tot felul de Iancu Arsene – 228

Calul de iarbă – 233Trasul vinului – 237

O haină şi nu prea – 242Popicăria – 245

Ziua naţională a calului – 249Jocul în struguri – 254

Lupa lui Şerbănescu – 258Zeii mei – 262

Doctrina bobului – 267Spargerea buturugii mici – 272

Uite-aşa! – 276Păpuşa de pîine – 280

288


ţăranuluiIancu Arsene

Ion

Gheo

rghe

*Su

trel

e ţă

ranu

lui

Ianc

u Ar

sene

Editura RAFET – 2010ISBN 978-973-146-079-6Ion

Gheor

ghe SUTRELE

ţăranului SUTRELE Iancu Arsene ţăranului Iancu Arsene Ion ... · PDF fileUneltele...

Documents

Transcript of ţăranului SUTRELE Iancu Arsene ţăranului Iancu Arsene Ion ... · PDF fileUneltele...