TALC Mg3Si4O10(OH)2

lat. Talcum, provine de la un cuvânt arab .

Sistem de cristalizare: monoclinic

Formă/ Habitus: agregate foioase, solzoase, lamelare, fibroase; mase compacte; rareori, cristale individuale.

Culoare: alb, incolor, cenuşiu, verzui, brun.

Urmă: albă

Luciu: pământos; gras.

Transparenţă: opac; translucid în agregate subţiri.

Clivaj: perfect

Spărtură: neregulată

Duritate: 1

Greutate specifică: 2,8 g/cm3

Caracteristici:

Structură tristratificată, de tip 2:1, cu strat brucitic; tuşeu gras; prezintă luminescenţă de tipul fluorescenţei în UV; foiţele generate de planele de clivaj sunt flexibile, dar nu elastice; varietatea de talc masiv, compact şi cu puritate înaltă se numeşte steatit.

Geneză:

primară: metamorfică regională; metamorfică hidrotermală, prin metamorfismul silicaţilor de Mg.

secundară: prin alterarea unor silicaţi de Mg (olivină, piroxeni).

Istoric şi generalităţi:

Talcul este întâlnit în formă masivă, rar macroscopic sub formă cristalizată în natură. Primele forme întâlnite de talc au fost denumit esteatit. Talcul ia naștere din silicate de magneziu ca de exemplu Piroxen, Amfibol sau Olivină în roci metamorfice.

Utilizările moderne ale talcului sunt multiple, acesta dovedindu-se a fi un mineral foarte important din punct de vedere industrial; astfel talcul constituie un efficient izolator electric. termic şi chimic, este utilizat ca filler în cauciucuri, mase plastice, vopsele, lubrifianţi, ceramică, hârtie, insecticide.

Important este că praful de talc inhalat provoacă boli pulmonare, prin iritarea căilor respiratorii.

Ocurenţe:

în lume: extrem de răspândit: Munţii Appalachi, California, Texas (S.U.A.); Germania; Italia; Austria; Transvaal (Africa de Sud); Clibberswick – Insulele Shetland, Scoţia (Marea Britanie).

în România: în şisturi talcoase sau serpentinite şi alte roci metamorfice: Borsec (jud. Harghita); Teregova, Marga, Rusca Montană, Oraviţa, Ciclova Română (jud. Caraş-Severin); Tisoviţa (jud. Mehedinţi); Govăjdia, Cerişor, Lelese (jud. Hunedoara).