TAIEX Ana Maria DOBRE Chi ş in ă u, 14 - 1 5 Mai 2012

TAIEXAna Maria DOBRE

Chişinău,14 - 15 Mai 2012

Dreptul Comercial European, directive şi reglementări

Aspecte generale:

Obiectivul din Tratatul CE: Stabilirea unei pieţe comune;Eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a mărfurilor,

persoanelor, serviciilor şi capitalurilor între statele membre (SM)Armonizarea legislaţiilor statelor membre necesară pentru a

asigura buna funcţionare a pieţei comune, evitând denaturarea concurenţei şi creşterea încrederii în relaţiile economice transfrontaliere.

Dreptul Comercial European reprezintă piatra de temelie a pieţei interne.

Dreptul Comercial European, a evoluat în mod semnificativ în ultimii 40 de ani.

Motivul din spatele procesului de armonizare a UE: Se credea că diversitatea legilor privind societățile ar putea împiedica obiectivul unei funcţionări eficiente a pieţe interne, ar denatura concurenţa şi ar conduce la o cursă la partea de jos => Stat Membru, cu scopul de a atrage companiile să includă în jurisdicţia lor, ar crea la fel de flexibil pe atît de posibil legea societăţii, ignorând un nivel adecvat de protecţie a acţionarilor şi a creditorilor.

Domeniul de aplicare al armonizării Dreptul Comercial European

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene oferă baza legală să adopte Directive privind armonizarea Legii UE privind societatea (articolul 50).

protecţia intereselor acţionarilor şi altele, constituirea şi menţinerea ordinii publice cu răspundere limitată ale companiilor de capital, oferte publice de cumpărare, ramuri de prezentare a informaţiilor, fuziuni şi divizări, normele minime de asociat unic privat, societăţile cu răspundere limitată, drepturile acţionarilor şi domeniile conexe cum ar fi de raportare financiară şi contabilă. Eforturi considerabile, de asemenea au fost realizate prin forme juridice diferite, cum ar fi societăţii europene (SE) , Gruparea Europeană de Interes Economic (GEIE) şi Societatea Europeană de Cooperare (SCE).

Rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Punerea în aplicare a liberei stabiliri;Vă rugăm să consultaţi cazurile CJUE, cum ar fi: - Centros Ltd,

- Überseering, - Inspire Art, Ltd; - Viking Line; - Cartesio;

Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale

societăţilor cu răspundere limitată

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/company_law/l26041_en.htm;

Directiva se aplică la fuzionarea societăţilor :

constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru; cu sediul social, administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a

activităţii în cadrul Comunităţii; în cazul în care cel puţin două dintre ele sunt reglementate de legislaţia

unor State membre diferite. Statele membre pot decide să nu aplice directiva fuzionării transfrontaliere

care implică o societate, chiar şi în cazurile în care acesta din urmă se încadrează în definiţia de "societate cu răspundere limitată".

În sfârşit, societăţile ale căror obiectiv este investiţia colectivă de capitaluri furnizate de către public (OPCVM), sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei.

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/company_law/l26041_en.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/businesses/company_law/l26041_en.htm

Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăţilor cu răspundere

limitatăProcedurile care reglementează fuziunile transfrontaliere

Organul de conducere al fiecăreia dintre societăţile care se fuzionează este obligat să întocmească proiectul comun de fuziune transfrontalieră. Directiva conţine o listă a celor douăsprezece menţiuni obligatorii, care constituie conţinutul minim al proiectului comun, care trebuie să fie publicat în modul prevăzut de legislaţia fiecărui stat membru, în conformitate cu Directiva privind divulgarea de către societăţile cu răspundere limitată, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunţe asupra lor.

Organul de conducere sau administrativ al societăţilor care fuzionează trebuie să pregătească un raport privind propunerea de fuziune transfrontalieră pentru membrii şi angajaţii care explică aspectele juridice şi economice ale fuziunii transfrontaliere şi implicaţiile sale.

Este necesar a fi efectuat un raport independent de expertiză privind fuzionarea. Acesta nu va fi necesar în cazul în care toţi membrii fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune au convenit în acest sens.

Raportul de expertiză şi raportul de fuziune transfrontalier trebuie să fie puse la dispoziţie cel puţin cu o lună înainte de data adunării generale.

Pe baza documentelor menţionate mai sus, adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care fuzionează trebuie să decidă cu privire la aprobarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră.


societăţilor cu răspundere limitată

Examinarea legalității

Fiecare stat membru trebuie să desemneze autorității competente verificarea legalităţii fuziunii transfrontaliere în ceea ce priveşte acea parte a procedurii care se referă la fiecare subiect ce ține de fuzionare în concordanță cu legislaţia sa naţională. Această autoritate trebuie să elibereze un certificat de pre-fuziune care să ateste îndeplinirea corectă a actelor de pre-fuziune şi a formalităţilor.

Fiecare stat membru trebuie să desemneze autorității competente verificarea legalităţii fuziunii transfrontaliere în ceea ce priveşte acea parte a procedurii care se referă la realizarea fuziunii transfrontaliere şi, după caz, formarea unei noi societăţi creată prin fuziunea transfrontalieră în concordanță cu legislația națională. Această autoritate trebuie să se asigure că societăţile care fuzionează au aprobat proiectul comun de fuziune transfrontalieră în aceleaşi condiţii.


societăţilor cu răspundere limitatăEfecte juridice

În urma examinării legalității, legea statului membru a cărui jurisdicţie se află societatea rezultată din fuziunea transfrontalieră este supusă să stabilească data la care fuziunea transfrontalieră produce efecte, precum şi modalităţile de publicitatea privind finalizarea fuziunii în registrul public. Registrul vechi nu trebuie să fie şters până cînd notificarea a fost primită.

Fuziunile transfrontaliere au următoarele efecte: companiile absorbite sau societăţile care fuzionează încetează să existe; toate activele şi pasivele societăţilor vizate de fuziune sunt transferate la

noua entitate (fie societatea absorbantă sau societatea nou-creată); membrii societăţilor absorbite devin membri ai noii entităţi. În cazul în care legislaţiile statelor membre impun îndeplinirea de

formalităţi speciale înainte de transferul anumitor active, drepturi şi obligaţii de către societăţile care fuzionează devine efectivă împotriva părţilor terţe, compania rezultată din fuziunea transfrontalieră este responsabilă pentru îndeplinirea acestor formalităţi.


societăţilor cu răspundere limitată În cazul în care legislaţia naţională aplicabilă societăţii care rezultă în urma

fuziunii transfrontaliere nu prevede pentru angajaţii din societatea,care este situată în alt stat membru aceleaşi drepturi de participare cum se bucură de acestea angajaţii din statul membru în cazul în care societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere îşi are sediul social.

În conformitate cu completările Directivei privind statutul societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor, pragul de aplicare a dispoziţiilor de referinţă stabilite pentru Societatea Europeană a crescut la 331/3% din numărul total al lucrătorilor din societăţile care fuzionează, care au trebuit să opereze sub orice formă de sistem de participare a lucrătorilor

Pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a fuziunii transfrontalier drepturile lucrătorilor sunt protejate în caz de orice fuziuni naţionale ulterioare.

Dispoziţiile privind participarea lucrătorilor se aplică la orice fuziuni interne ulterior la o fuziune transfrontalieră pentru o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a fuziunii transfrontaliere.


societăţilor cu răspundere limitatăEfecte juridice:

Principiul general, în ceea ce priveşte drepturile lucrătorilor de participare este ca legile naţionale care reglementează societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere să se aplice.În mod excepţional, principiile şi modalităţile referitoare la participarea lucrătorilor prevăzute de regulamentul în cauză şi Directiva privind societăţile europene (SE) se aplică, după cum urmează:

în cazul în care cel puţin una dintre societăţile care fuzionează are, în şase luni înainte de publicare proiectul de fuziune transfrontalieră, un număr mediu de salariaţi care depăşeşte 500 şi funcţionează în cadrul unui sistem de participare ocuparea forţei de muncă;

în cazul în care legislaţia naţională aplicabilă societăţii care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere nu oferă cel puţin acelaşi nivel de participare a angajaţilor cum sunt operate în societăţile care fuzionează, măsurate în funcţie de proporţia reprezentanţilor angajaţilor în rândul membrilor organului administrativ sau de supraveghere, care se referă la unităţile de profit ale companiei, obiectul de reprezentare a angajatului.

De ce a fost nevoie de Directiva UE privind fuziunile transfrontaliere?

Înainte de adoptarea acestei directive, companiile europene trebuie să fie subiectul propriei jurisprudențe, prin urmare, subiecte al diferitor legislaţii ale statelor membre.

Acestea ar putea împiedica în mod legal, fie fuziunea cu o companie încorporată într-un alt stat membru, sau care face obiectul unor proceduri stricte.

Armonizarea normelor naţionale privind fuziunile interne nu a fost suficientă pentru a ajunge la un acord, de asemenea, la fuziunile transfrontaliere din cauza diferenţelor semnificative încă existente între normele naţionale, în special în ceea ce priveşte participarea salariaţilor la organul de decizie al companiilor.


Mobilitatea transfrontalieră a companiilor europene, din punct de vedere fiscală a fost posibilă deja în anii 90 => Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind sistemul comun de impozitare aplicabil fuziunilor, divizărilor, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre;

Directiva are drept scop reducerea costurilor tranzacţiilor transfrontaliere, întru garantarea securităţii juridice a acestora şi oferind posibilitatea de a fuziona un numărumaxim de companii => cei care nu doresc să înfiinţeze o societate europeană (SE).


Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire - Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.

Referirea se face în contextul unei acţiuni introduse de SEVIC Systems AG ("SEVIC"), o societate cu sediul în Neuwied (Germania), împotriva unei decizii a Amtsgericht Neuwied de respingere a cererii sale de înregistrare în registrul comercial naţional de fuziune între ea însăşi şi securitatea Vision Concept SA ("Security Vision"), o societate cu sediul în Luxemburg, pe motiv că legea germană privind transformările companiei prevede numai fuziuni între societăţi stabilite în Germania.


1. Libera circulaţie a persoanelor - Libertatea de stabilire - Dispoziţiile tratatului - Domeniu de aplicare - Fuziuni transfrontaliere - inclus în (art. 43 CE);

2. Libera circulaţie a persoanelor - Libertatea de stabilire - dispoziţii naţionale, prevenirea înregistrării de fuziuni transfrontaliere în registrul naţional comercial - Restricţie privind libertatea de stabilire - Justificare - Condiţii (art. 43 CE şi 48 CE);

Dreptul de stabilire cuprinde toate măsurile care permit facilitarea accesului la un alt stat membru şi exercitarea unei activităţi economice în acest stat de către persoanelor interesate să participe la viaţa economică a ţării în mod eficient şi în aceleaşi condiţii ca şi operatorii naţionali.


Operaţiunile transfrontaliere de fuziune, ca şi alte operaţiuni de transformare a companiei, răspund nevoilor de cooperare şi consolidare între societăţile stabilite în state membre diferite. Ele constituie metode speciale de exercitare a libertăţii de stabilire, importante pentru buna funcţionare a pieţei interne şi, prin urmare, sunt printre acele activităţi economice pentru care statele membre sunt obligate să respecte libertatea de stabilire prevăzută de articolul 43 CE . (a se vedea alineatele 18-19);

Articolele 43 CE şi 48 CE se opun înregistrării în registrul comerţului naţional de fuziune prin dizolvarea fără lichidarea unei societăţi şi de transfer al tuturor activelor sale către altă societate de a fi refuzat, în general, într-un stat membru, în cazul în care una dintre cele două companii este stabilită în alt stat membru, întrucât o astfel de înregistrare este posibil, cu respectarea anumitor condiţii, în cazul în care cele două companii participante în fuziune sunt de stabilite pe teritoriul primului stat membru.


O astfel de diferenţă de tratament poate fi permisă numai dacă urmăreşte un obiectiv legitim compatibil cu tratatul şi se justifică prin motive imperative de interes public, cum ar fi protecţia intereselor creditorilor, ale acţionarilor minoritari şi a angajaţilor, precum şi păstrarea eficacităţii de supraveghere fiscală şi corectitudinea tranzacţiilor comerciale. În plus, aplicarea unei astfel de diferenţă de tratare trebuie să fie adecvat pentru a asigura realizarea obiectivelor urmărite şi nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a le atinge (a se vedea alin. 23, 28, 31, partea operativă).


Posibila justificare pentru restricție

Guvernele germane şi olandeze susţin că fuziunile interne sunt supuse unor condiţii mai special concepute pentru a proteja interesele creditorilor, ale acţionarilor minoritari şi a angajaţilor, şi pentru a păstra eficacitatea supravegherii fiscale şi corectitudinii tranzacţiilor comerciale.

Acestea susţin, în acest sens, că problemele specifice apar în ceea ce priveşte fuziunile transfrontaliere şi că soluţia la aceste probleme presupune existenţa unor norme specifice, menite să protejeze aceste interese, în cadrul unei fuziuni transfrontaliere care implică aplicarea de mai multe sisteme naționale juridice într-o operaţiune juridică unică.

Asemenea norme, presupun o armonizare a legislaţiei la nivel comunitar.


În acest context, guvernul olandez subliniază faptul că Comisia Comunităţilor Europene a prezentat la Comunitatea legislativă la 18 noiembrie 2003, propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind fuziunile transfrontaliere ale societăţilor cu capital social (COM (2003) 703 definitivă), în considerentele primului şi al doilea stat din care:"(1) nevoia de cooperare şi consolidare între societăţile din diferite state membre şi de dificultăţile întâlnite, la nivel legislativ şi administrativ, de fuziunile transfrontaliere ale societăţilor comerciale din Comunitate fac necesară, în vederea realizării şi funcţionării a pieţei unice, să se stabilească dispoziţii comunitare pentru a facilita efectuarea de fuziuni transfrontaliere ...(2) - ... Obiectivele de mai sus nu pot fi suficient atinse de către statele membre, în măsura în care implică stabilire a normelor cu elemente comune aplicabile la nivel transnaţional, din cauza amploarii şi impactului acţiunii propuse, care pot, prin urmare, să fie cel mai bine realizate la nivel comunitar ... "


Trebuie de remarcat în această privinţă că în timp ce normele de

armonizare comunitare sunt utile pentru a facilita fuziunile transfrontaliere, existenţa unor norme de armonizare în cauză nu poate fi făcută ca o condiţie prealabilă pentru punerea în aplicare a libertăţii de stabilire prevăzute de articolele 43 CE şi 48 CE (a se vedea, în acest sens Hotărîrea Bachmann C-204/90 [1992], p. I-249, punctul 11).

De asemenea, ar trebui totuşi să se constate că, deşi, ca urmare a adoptării celei de a treia Directivă 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (JO 1978 L 295, p. 36)., există norme armonizate în statele membre cu privire la fuziuni interne, fuziunile transfrontaliere ridică probleme specifice.

Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire - Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate. Nu e posibil să se excludă posibilitatea motivelor imperative de interes

public, cum ar fi protecţia intereselor creditorilor, ale acţionarilor minoritari şi a angajaţilor (a se vedea Hotărîrea C-208/00 Überseering [2002] ECR I-9919, parag. 92), şi de conservare a eficacităţii controalelor fiscale şi corectitudinea tranzacţiilor comerciale (a se vedea Hotărîrea C-167/01 Inspire Art [2003] ECR I‑10155, parag. 132) poate în anumite împrejurări şi în anumite condiţii să justifice o măsură care restrânge libertatea de instituire.

De asemenea, o astfel de măsură restrictivă ar trebui să fie adecvata pentru a asigura realizarea obiectivelor urmărite şi sa nu depăşeasca ceea ce este necesar pentru a le atinge.

Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG: Libertatea de stabilire - Articolele 43 CE şi 48 CE - Fuziuni transfrontaliere - Refuz de înregistrare în registrul comercial național – Compatibilitate.De obicei, pentru a refuza într-un stat membru înregistrarea în registrul

societăţilor comerciale o fuziune intre o societate stabilită în acel stat şi cel stabilit în alt stat membru, are ca rezultat prevenirea realizării fuziunilor transfrontaliere, chiar dacă interesele menţionate la punctul 28 din prezenta hotărâre, nu sunt ameninţate. În orice caz, o astfel de regulă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru protejarea acestor interese.

Articolele 43 CE şi 48 CE se opun înregistrării în registrul comerţului naţional a fuziunii prin dizolvarea fără lichidare a unei societăţi şi de transfer în totalitate a activelor sale către altă societate refuzată, în general, într-un stat membru, în cazul în care una dintre cele două companii este stabilită în alt stat membru, înregistrărea ca atare este posibilă, cu respectarea anumitor condiţii în cazul în care cele două companii participante la fuziune sunt în acelaşi timp stabilite pe teritoriul primului stat membru.

Cum rămîne cu fuziunile transfrontaliere?

Aspectele juridice ale Fuziunii transfrontaliere nu sunt reglementate doar de un set unic de reguli.

Implementarea unei Fuziuni transfrontaliere necesită respectarea dreptului internaţional privat şi legislaţia naţională aplicabilă.

Ar trebuie principiul de fuziune transfrontaliere fi permis (sau interzise), de către jurisdicţiile aplicabile?

Dificultăți tehnice;Există câteva alternative la Fuziunile transfrontaliere;

A doua directivă(77/91/EEC)Observaţii generale : armonizare minimă => MS li se permite să aleagă reguli

mai stricte;Domeniul de aplicare: pentru a asigura o protecţie

minimă echivalentă atât pentru acţionarii cît şi pentru creditorii societăţilor cu răspundere limitată din UE;

Se aplică societăţilor publice - în unele state membre dispoziţiile aplicabile, de asemenea, au fost făcute și pentru cooperativele private;

Statele membre pot decide să nu aplice prezenta directivă societăţilor de investiţii cu capital variabil şi cooperativelor ;

A doua directivă(77/91/EEC)

Observaţii generale :

Directiva a fost modificată prin Directiva 92/101/CEE din 23 noiembrie 1992, cu efect de la 1 ianuarie 1994, astfel încât să extindă normele privind achiziţionarea de acţiuni proprii ale companiei pentru a acoperi achiziţiile de către filialele.

Amendamente suplimentare au fost introduce prin Directiva 2006/68/CE, care a fost menit pentru a reduce sarcinile administrative.

A doua directivă (77/91/EEC)

Obiectivele principale : - coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la

formarea lor şi la menţinerea, majorarea sau reducerea capitalului lor;

- să asigure ca societăţile publice șă înceapă cu un capital adecvat;

- a se asigura că pe durata existenței societății, capitalul este întreţinut în mod corespunzător;


Se ocupă cu :Formarea de companii publice - Conţinutul minim de M & A - minim de capital subscris (€25000) - acţiunile nu pot fi emise la un preţ mai mic decât valoarea

nominală - actiuni minim 25% achitate - acțiunile non-cash trebuie evaluate de către un expert


Întreţinerea de capital - normele privind distribuirea dividendelor; - de interzicere a companiei de a subscrie propriile actiuni; - normele care reglementează achiziţionarea de acţiuni

proprii; - Asistenţa financiară acordată de către companie pentru

achiziţionarea de acţiuni proprii; - Procedurile care trebuie urmate în caz de pierdere gravă

de capital; - normele cu privire la reducerea capitalului;


Majorarea capitalului - decizia de a majora capitalul companiei revine

acţionarilor - acţiuni emise de numerar vor fi oferite pe bază de

preempţiune acţionarilor existenţi -Punerea în aplicare a prezentei directive statele membre

trebuie să asigure un tratament egal al tuturor acţionarilor care se găsesc în aceeaşi situaţie.


CJEU Articolele 25 şi 29, privind majorarea de capital au

efect direct în legislaţia naţională => cele două articolepot fi invocate de către persoane fizice faţă de publicautorităţile în faţa instanţelor naţionale.

Karella v Ministrul Industriei, Energiei şi Tehnologiei şi Organismos Anasygkrotiseos AE Epicheiriseon. (Cauzele conexate C-19/90 şi C-20/90): normele naţionale care prevăd pentru capitalul unei societăţi în dificultate, să fie crescut de acte administrative - nu este permisă; Guvernele nu a fost permis pentru a conduce o majorare a capitalului social, fără a acordul acţionarilor existenţi (a se vedea, de asemenea, Siemens AG, Nold, Henry V, cauza C-42/95);

Vă Mulțumim!

[email protected]

TAIEX Ana Maria DOBRE Chi ş in ă u, 14 - 1 5 Mai 2012

Documents

Transcript of TAIEX Ana Maria DOBRE Chi ş in ă u, 14 - 1 5 Mai 2012