Tabor 12 martie-12 · 21 Tabor, nr. 12, martie 2012 Ortodoxie şi ortopraxie. Reflecţii privind...

21

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica

Ortodoxie şi ortopraxie. Reflecţii privind importanţa, autoritatea şi actualitatea Părinţilor

pentru omul contemporan (I)*1

Cu un studiu de caz privind fenomenologia patristic� �i (re)contextualizarea ei în societatea contemporan�

ADRIAN MARINESCU

Actualitatea (aggiornamento) S� n�ilor P�rin�i a preocupat pe mul�i dintre teologii contem-porani2 care au c�utat s� în�eleag� �i s� explice modul �i m�sura în care teologia, înv��tura

�i via�a Bisericii sunt structurate patristic, tocmai în c�utarea unor repere �i pârghii necesare produc�iei �i existen�ei teologice de ast�zi. Episcopul Hilarion Alfeyev (n. 1966) aprecia, nu cu mult� vreme în urm�, faptul c� „nefundamentarea patristicii Bisericii pe înv��tura P�rin�ilor st� la r�d�cina multor probleme ale zilei de ast�zi”3. La rândul s�u, cunoscutul specialist ortodox

*1 Rândurile de mai jos sunt, înainte de toate, rezultat al întâlnirii noastre, de-a lungul anilor, cu literatura de specialitate care prive�te teme legate de a�a-numita Introducere în Patrologie. A trata actualitatea S� n�ilor P�-rin�i nu ni se pare o provocare mai pu�in problematic� decât în cazul altor teme de care ne-am ocupat pân� acum (traducerea textului patristic, P�rintele bisericesc �i disciplina teologic� pe care acesta o determin�, studiile ortodoxe moderne de Patrologie, caracterul liturgic al teologiei patristice, ecumenismul contemporan �i teolo-gia patristic�). A vorbi despre modul în care P�rin�ii sunt actuali �i despre posibilitatea �i necesitatea actualiz�rii lor ni se pare la fel de di� cil. Ne limit�m, prin urmare, în cele ce urmeaz�, doar la o schi�are a temei, l�sând �i de aceast� dat� spa�iu unor complet�ri ulterioare. În plus, trebuie s� spunem �i aici, aceast� tem� datoreaz� �i ea mult activit��ii noastre la catedr� (Bucure�ti �i München) �i solicit�rilor venite din partea studen�ilor. C�ut�m prin pu-blicarea materialului de fa�� s� r�spundem în continuare c�ut�rilor �i întreb�rilor acestora. M�rturisim �i faptul c� ne bucur�m c� elemente cu privire la Patrologia �i literatura patristic�, scoase de noi în eviden�� în ultimii ani, au fost receptate înainte de toate în mediul românesc de specialitate. Bineîn�eles, o mic� umbr� se pogoar� de � ecare dat� asupra acestei bucurii atunci când observ�m c� idei, exprimate de noi în diverse situa�ii �i în diverse moduri, au fost între timp preluate �i prezentate, cu ajutorul unor dezvolt�ri nu întotdeauna proprii, îns� f�r� a men�iona provenien�a lor. R�mâne de admirat îns� încercarea unei adânciri a perspectivelor pe care noi ne-am str�duit pân� acum, cu rânduiala lui Dumnezeu, s� le punem în valoare. Sunt lucruri care, în timp, nu numai în mediul academic românesc, am observat, nu corespundeau gândirii patristice �i dinamicii acesteia. Ne-am str�duit s� le not�m în liniile lor mari �i s� le facem cunoscute, din dorin�a ca ele s� � e îndreptate �i din dorin�a ca studiile de Patrologie �i textul patristic s� se bucure în România de aten�ia �i tratarea cuvenite, a�a cum s-a întâmplat atâta timp mai îna-inte. Realit��i �i lucruri care îns� au de-a face nu atât cu prezentul cât cu viitorul. Dedic�m materialul de fa�� Prof. Theodor Nikolau de la Universitatea din München, la împlinirea în acest an a vârstei de 70 de ani, ca mul�umire pentru prietenia sa dar �i pentru contribu�ia adus� în direc�ia Patrologiei �i literaturii patristice.2 A constituit o preocupare nu numai a teologilor ortodoc�i, a�a cum se poate cu u�urin�� vedea din literatura pe care o folosim mai jos.3 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, în: Revista Teologic�, 2/2007, p. 47 (vezi �i vari-anta în limba englez� a acestui material: „The patristic heritage and modernity”, în: http://en.hilarion.orthodoxia.

Adrian Marinescu

22

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica Grigorios Larentzakis (n. 1942) scotea în eviden�� faptul c� „un teolog ortodox nu poate concepe

prezentul Bisericii în afara r�d�cinilor sale, f�r� origini �i f�r� început”4, iar Pr. Dumitru St�niloae (†1993), tocmai în introducerea Dogmaticii sale, insista pe faptul c� înv��tura P�rin�ilor trebuie în�eleas� în parametrii omului contemporan de care ei nu au f�cut abstrac�ie:

„Ne-am condus în aceast� str�duin�� de modul în care au în�eles înv��tura Bisericii S� n�ii P�rin�i de odinioar�, dar am �inut seama în interpretarea de fa�� a dogmelor �i de necesit��ile spirituale ale su� etului care-�i caut� mântuirea în timpul nostru, dup� trecerea prin multe �i noi experien�e de via��, în cursul atâ-tor secole care ne despart de epoca S� n�ilor P�rin�i. Ne-am silit s� în�elegem înv��tura Bisericii în spiritul P�rin�ilor, dar în acela�i timp s� o în�elegem a�a cum credem c� ar � în�eles-o ei ast�zi. C�ci ei n-ar � f�cut abstrac�ie de timpul nostru, a�a cum n-au f�cut de al lor”5.

Teologia patristic�, în valen�ele ei ortodoxe, a f�cut �i face obiect de studiu �i de interes, în ultima vreme, nu numai pentru dezvolt�rile teologice în sine ale celorlalte dou� confesiuni cre�ti-ne majore (romano-catolicism �i protestantism), ci �i al discu�iilor �i dezbaterilor interbiserice�ti, chiar dac� no�iunea de P�rinte al Bisericii este una diferen�iat� �i confesionalizat�6. Totodat�, apelarea S� n�ilor P�rin�i, a teologiei �i informa�iilor pe care ei le transmit în leg�tur� cu via�a Bise-ricii, înseamn�, cel pu�in din perspectiv� ortodox�, nu doar o veri� care a con�inutului propriu de credin��, ci �i o angrenare potrivit� în ceea ce P�rin�ii au numit via�� i cre�tere a Bisericii (�� ). Leg�tura cu P�rin�ii, conformitatea cu ei mai mult în duh �i nu atât în liter� constituie certi� care a ortodoxiei teologului contemporan (�� ). Acest lucru a �i f�cut ca teologia ortodox� a sec. al XX-lea s� noteze �i s� se structureze, cât mai mult cu putin��, pe imperativul întoarcerii la S� n�ii P�rin�i (zurück zu den Vätern, �� !� ��"� �)7.

org/6-4 – accesare: iulie 2011; aici speci� ca�ia: „Paper delivered at the 9th International Conference on Russian monasticism and spirituality, Bose Monastery/Italy, 20 September 2001). Noi credem c� nu numai nefundamen-tarea Patrologiei �i Patristicii pe înv��tura P�rin�ilor, ci tocmai refundamentarea pe P�rin�i a întregii teologii ortodoxe contemporane este produc�toarea unei înstr�in�ri a acesteia de � rea �i � in�a ei. Ast�zi se face, spre exemplu, �i acest lucru este valabil mai ales pentru Ortodoxie, teologie dogmatic� sau teologie moral� f�r� P�rin�i, f�r� temei. Este totodat� adev�rat c� disciplina teologic� a Patrologiei �i literaturii patristice poart� mare parte din responsabilitate.4 GRIGORIOS LARENTZAKIS, „Die Bedeutung der Patristik für das ökumenische Gespräch. Eine orthodoxe Betracht-ung”, in: CHRISTOPH MARKSCHIES, JOHANNES VAN OORT (Hrsg.), Zwischen Altertumswissenschaft und Theologie. Zur Relevanz der Patristik in Geschichte und Gegenwart, Peeters Verlag, Leuvern, 2002, p. 139.5 Pr. DUMITRU ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, pentru Institutele teologice, vol. 1, Ed. Institutului Biblic �i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure�ti, 1978, pp. 5-6.6 „Ruptura dintre Biserici reiese din faptul c� P�rin�ii uneia nu sunt �i P�rin�i pentru cealalt� �i invers. La fel, me-reu întâlnita imposibilitate de în�elegere reciproc�, în cuvânt �i în modul de gândire, �ine de obi�nuin�a, deprins�, de a gândi �i vorbi cu ajutorul altei grupe de P�rin�i. Diferen�ierea confesional� provine nu din Noul Testament, de�i pot � g�site în acesta fundamente pentru urmarea unor drumuri diferite; ea provine din faptul c� Noul Tes-tament este citit cu grupe diferite de P�rin�i”, (JOSEPH RATZINGER, „Die Bedeutung der Väter für die gegenwärtige Thologie”, in: Theologische Quartalschrift, 1968, S. 269, retip. cu titlul: „Die Bedeutung der Väter in Aufbau des Glaubens”, in: Theologische Prinzipienlehre. Bausteine zur Fundamentaltheologie, Erich Wewel Verlag, Mün-chen, 1982, pp. 139-159).7 A�a-numitul curent neo-patristic ortodox, dezvoltat în sec. al XX-lea, î�i are originea, din câte se pare, într-un discurs �inut de Pr. G. Florovsky, în anul 1936, la Athena, în cadrul primului congres interna�ional al Facult��ilor de Teologie Ortodox� (vezi „Patristic and Modern Theology”, in: Procès-Verbaux du Premier Congrès de Théolo-gie Orthodoxe à Athènes, 29 Novembre-6 Décembre 1936, publiés par les soins du Président Prof. Hamilcar S. Ali-visatos, Athènes, 1939, pp. 238-242). Teologul rus cita în acest discurs cuvintele unui episcop anglican („ad sacros Patres redite”) adresate tinerilor teologi (JOHN PEARSON, Bp. of Chester, Conciones ad clerum the minor theological works, ed. E. Churton, Oxford, 1844). Spre � nele anului 1967, într-o conferin��, Joseph Ratzinger nota faptul c� în interiorul teologiei catolice, înc� din perioada imediat urm�toare primului r�zboi mondial, se desf��ura o mi�care de înnoire (Erneuerungsbewegung) care pornea tocmai de la ideea întoarcerii la izvoare (eine Rückkehr zu den Quellen) (J. RATZINGER, „Die Bedeutung der Väter für die gegenwartige Theologie”, S. 257). De la sine în�eles îns�

Ortodoxie şi ortopraxie. Reflecţii privind importanţa, autoritatea şi actualitatea ...

23

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

TheologicaS� n�ii P�rin�i �i tradi�ia pe care au creat-o au interesat teologia apusean� (romano-catolic� �i pro-

testant�) �i în direc�ia importan�ei pe care ei o prezint� pentru lumea contemporan�. Trecând în revist� contribu�ia protestan� nu atât de semni� cativ� pân� la el, André Benoît nota, în anul 1961, existen�a a �ase criterii romano-catolice în Patrologia lui Cayré8: „1. «Formarea teologic� este incomplet�» f�r� studierea teologiei P�rin�ilor. «Cunoa�terea operelor exegetice ale P�rin�ilor, indispensabil� teologului, are ca efect sprijinirea form�rii exegetului». 2. Studiul P�rin�ilor are o valoare «de ordin apologetic în regiuni locuite de protestan�i sau ortodoc�i». 3. Patrologia reprezint� «o oper� de sintez�», ea face s� apar� unitatea teolo-giei. 4. «Ea este foarte util� în formarea predicatorului cre�tin». Bossuet nu datoreaz� elocven�a sa lecturii asidue a P�rin�ilor? 5. Operele patristice manifest� o «des�vâr�ire a spiritului cre�tin» superioar� operelor posterioare. 6. În � ne, Patrologia face s� reînvie «tipul ideal de om al Bisericii» �i ofer� portrete de s� n�i al c�ror studiu este binef�c�tor”9. Ni se pare totodat� important de subliniat faptul c� tocmai în cadrul teologiei protestante de la mijlocul sec. al XX-lea se pune �i se încearc� oferirea unui r�spuns privind importan�a �i actualitatea P�rin�ilor pentru omul contemporan. Interesant este �i faptul c� André Benoît î�i structureaz� discursul pe urm�toarele coordonate: „Patristica �i exegeza”, „Patristica �i dogmatica”, „Patristica �i Litur-ghia”, „Patristica �i tinerele Biserici”, „Patristica �i ecumenismul”. O subliniere a importan�ei Patrologiei �i literaturii patristice pentru principalele domenii teologice.

Cât prive�te tratarea temei de fa��, actualitatea P�rin�ilor Bisericii, nu se poate face abs-trac�ie de faptul c� este strâns legat� de importan�a �i autoritatea (�� #��) lor, dar �i de felul �i m�sura în care P�rin�ii au fost folosi�i în Biseric� mai înainte ca paradigm� a abord�rii lor ast�zi10. Este vorba de apelarea lor atât în cadrul principalelor sinoade �i hot�râri ale Bisericii, cât �i de c�tre P�rin�ii ei de-a lungul timpului, de textele liturgice etc. Nu în ultimul rând, c�utarea oferirii unui r�spuns motivului apel�rii P�rin�ilor (de ce au fost ei folosi�i?)11 este �i ea un determinant al punerii în discu�ie a triadei amintite (importan�� – autoritate – actualitate) cu referire nu numai la P�rin�i, ci la întreg complexul de realit��i pe care ace�tia l-au determinat �i îl determin�: gândire patristic�, înv��tur� patristic� (� �� $��), teologie a P�-rin�ilor, tradi�ie patristic�, text �i oper� patristic(�), Patrologie �i studiu patristic. Prin urmare, este vorba de un aspect complex �i complementar al problematicii de fa�� care impune de la sine limite unei prezent�ri complete �i a c�rui transpunere disociat�, pe elemente v�zute ca de sine st�t�toare, ar afecta orice încercare de prezentare a perspectivei ortodoxe asupra sa.

c� dezideratul ortodox presupunea nu atât revenirea la textul �i înv��tura patristice cât redobândirea duhului pierdut al P�rin�ior (�� "� �).8 FULBERT CAYRÉ, Patrologie et histoire de la théologie, 3e éd., Paris, 1938, pp. 9-11.9 A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 64.10 M�sura în care modernitatea a receptat �i recepteaz� literatura patristic� nu face obiect al prezent�rii de fa��. Ne referim, bineîn�eles, la receptarea diver�ilor autori �i a lucr�rilor acestora, punerea lor în circula�ie. Ne intere-seaz� îns� receptarea spiritualit��ii patristice, a duhului �i gândirii P�rin�ilor. Desigur, interesul pentru editarea operei patristice poate corespunde cultiv�rii gândirii �i duhului P�rin�ilor, îns� nu la modul obligatoriu. Ceea ce ne intereseaz� pe noi aici: m�sura în care P�rin�ii pot � actuali.11 Bineîn�eles, aspectele legate de motivul, felul �i m�sura în care P�rin�ii au fost apela�i nu pot face obiect direct al studiului de fa��, fapt pentru care nu ne referim decât în trecere la ele. Acest lucru �i pentru c� au fost tratate �i prezentate de noi în alt� parte.

Adrian Marinescu

24

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica Bineîn�eles, nu în ultimul rând, gândurile de mai jos sunt determinate �i provocate atât de

în�elegerea P�rin�ilor ca exponen�i ai Bisericii vechi12, cât �i de necesitatea devierii de la aceast� de� ni�ie, necesitate exprimat� des în timpurile moderne13. De la bun început trebuie îns� s� spu-nem c� nu vedem ca a�a-numitul criteriu teologic s� nu prevaleze în raport cu criteriul istoric �i în cazul temei de fa��.

Omul & teologia contemporane

Condi�ia dec�zut� a omului contemporan14 – a�a cum s-a întâmplat de � ecare dat� –, parte a unui mediu saturat de discursuri �i cuvinte f�r� con�inut, scoate în eviden�� i mai mult necesi-tatea actual� a S� n�ilor P�rin�i.

Seraphim Rose (1934-1982) atr�gea, la sfâr�itul anilor ’70, aten�ia asupra a dou� morfoze moderne ale Ortodoxiei: pseudo-ortodoxia �i semi-ortodoxia, ca «am�giri satanice», ale c�ror adep�i, «îndr�znesc s�-i prezinte pe în�i�i S� n�ii P�rin�i potrivit în�elegerii lor moderne des� gurate, netransmi�ând astfel nici ade-v�ratul lor mesaj, nici (cu atât mai pu�in) savoarea lor ortodox�, dând mai degrab� o caricatur� academic� bidimensional� a lor, bun� numai pentru prezent�ri în saloane ecumenice decadente �i în reviste academice lipsite de via��»15. Omul contemporan «nu ajunge, de regul�, s� iubeasc� din copil�rie pe S� n�ii P�rin�i �i dumnezeie�tile slujbe �i s� � �mânzeasc� dup� mai mult» (p. 8). Din aceast� cauz�, «într-adev�r, avem mult mai mult� nevoie ast�zi de o întoarcere la izvoarele Ortodoxiei autentice decât avea Cuviosul Paisie!» (p. 8). Punând în discu�ie importan�a contribu�iei patristice a Sf. Paisie de la Neam�, Seraphim Rose adaug�: «În realitate, mesajul cuviosului Paisie se adreseaz� tocmai direct nou�, cre�tinilor de pe urm�. În „sulul” s�u despre „rug�ciunea min�ii” el spune c� S� n�ii P�rin�i au scris c�r�ile lor „prin purtarea de grij� deosebit� a lui Dumnezeu ca în vremurile de pe urm� aceast� lucrare dumnezeiasc� s� nu cad� în uitare”. Auzi�i aceasta cre�tini ortodoc�i ai acestor vremuri de pe urm�? Aceste scrieri ale S� n�ilor P�rin�i, chiar �i cele ce trateaz� despre cea mai înalt� form� de spiritualitate, au fost p�strate pentru noi, astfel ca, �i dac� s-ar p�rea c� „b�-trâni de-Dumnezeu-purt�tori” nu mai exist�, s� avem îns� m�car cuvintele lipsite de r�t�cire ale S� n�ilor P�rin�i, care s� ne c�l�uzeasc� în ducerea unei vie�i pl�cute lui Dumnezeu �i plin� de râvn� aprins�» (p. 9). Climatul modern, nefavorabil, nu poate � întâmpinat �i comb�tut altfel decât prin S� n�ii P�rin�i (p. 11) care �i ofer� „armele adev�rate �i dumnezeie�ti: scrierile ascetice ale P�rin�ilor” (p. 11) �i aduc «luminarea duhov-niceasc�» (p. 13). «Tr�ind la începuturile epocii moderne, Cuviosul Paisie ne-a înzestrat cu o schi�� a felului în care s� tr�im ca s� n�ii din vechime chiar �i în mijlocul atmosferei contemporane de confuzie, disperare �i abandonare a adev�rului. Mo�tenirea sa este mai actual� �i necesar� ast�zi ca niciodat� înainte» (p. 14).

Lumea contemporan� este obligat� astfel s� se a� e mai mult ca oricând între Hristos �i lume, între tradi�ie �i duhul lumii, între credin�� i �tiin��16. Cunoa�terea tehnic� a modernit��ii este pus� astfel fa�� în fa�� cu tradi�ia experimental� a P�rin�ilor. Limbajul �i atitudinea tehnic�, virtual�, arti� cial� determin� atât gândirea cât �i mi�carea în lume a omului de ast�zi, ata�at mult mai mult de mass-media �i de tehnologie. Prin urmare, omul contemporan tr�ie�te un timp infe-

12 „Grosso modo am considerat P�rin�ii drept cei mai mari teologi ai Bisericii vechi” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 31).13 A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 31. %. &��!��!, ��, ...14 Mai pe larg despre aceast� problem� în: ADRIAN MARINESCU, „Criteriile �i fundamentele patristice ale teologiei, elemente structurale ale teologiei ortodoxe dintotdeauna �i premize ale rezolv�rii problematicii teologice de as-t�zi” (în curs de apari�ie).15 SERAPHIM ROSE, „Omul din spatele «Filocaliei» �i ortodoc�ii de azi”, în: CUVIOSUL PAISIE DE LA NEAM� (VELICIKOV-SKI), Autobiogra� a unui Stare�, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 6. Red�m, în continuare, în acest paragraf, trimiterile la aceast� lucrare, prin punerea, în text, a num�rului de pagini în parantez�.16 Ast�zi, omul religios nu mai este atât de concret, ca odinioar�, când pentru el credin�a era îns��i � in�a sa, iar a�a-numitul obiect al credin�ei realitatea suprem�. Ast�zi, omul religios nu mai urm�re�te �i nici nu mai poate face, în mod real, deosebire între ortodoxie �i erezie. Putem astfel vorbi de o panteizare a credin�ei Bisericii prin promovarea unor p�reri personale in� uen�ate de idei str�ine.


25

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicarior S� n�ilor P�rin�i, ignorând leg�tura �i comuniunea sa cu Dumnezeu, cu semenii, cu lumea �i

cu sine dar �i posibilit��ile de în�elegere ale acestor rela�ii de comuniune �i de concretizare a lor. Se manifest� a�adar o atitudine evident� împotriva tradi�iei �i a valorilor clasice ale omului pentru care a � modern însemna o angrenare total� în Dumnezeu �i în leg�tura cu semenii, o con�tienti-zare c� întreaga via�� depinde doar de Dumnezeu17.

Întreg demersul nostru a pornit de la observarea existen�ei unei perioade de criz� teologic�, manifes-tat�, înainte de toate, prin indiferen�� pentru sistemul teologic academic de înv��mânt, pentru o cercetare teologic� autentic� �i de calitate, pentru izvoarele autentice ale Ortodoxiei, valori� carea �i punerea lor po-trivit� la dispozi�ia publicului larg, pentru promovabilitatea prin excelen�� a calit��ii, pentru competen�� i competi�ie în domeniu etc. Ast�zi, dac� e�ti laic nu ai nicio importan��, nicio valoare, e�ti un nimeni! Dac� e�ti plagiator învederat, lipsit de amatorism, î�i p�strezi în continuare pozi�ia academic� �i ai posibilitatea s�-i ponegre�ti pe ceilal�i cu neadev�ruri invetate �i închipuite �i cu mizeria din tine! Dac� ai f�cut studii la Roma �i r�mâi în continuare incompetent �i de neîncredere în prietenie, trebuie s� g�se�ti orice prilej, în ascuns �i nev�dindu-�i gândurile �i pozi�ia, ca s�-l n�ruie�ti pe cel pentru care te dai prieten �i urm�re�ti s�-l vezi cât mai distrus! Dac� ai ajuns cumva profesor „de moral�” �i ai c�zut în �i din propria gre�eal�, re-ajuns oarecum cu putere nu trebuie decât s� împr��tii, nejusti� cat �i neacoperit, cu noroi pe cei mai tineri care nu au cum s� (re)g�seasc� în tine un model! Este vorba a�adar de o criz� existent� înainte de toate în oameni, care se consider� pe sine m�sur� a lucrurilor �i chiar fac totul ca s� ajung� „m�sur� a lucrurilor”. Discursuri frumoase, îns� lipsite de con�inut �i de via��! Nu lips� de sprijin a celor care, prin rânduiala lui Dumnezeu, au f�cut �i fac ceva, ci invidie �i gânduri rele �i distrugere a lor, f�r� putin�a de a pune ceva (mai bun) în loc! Aceste „întrup�ri” ale teologiei de ast�zi �i altele asem�n�toare sunt eviden�a unei îndep�r-t�ri de �i a nerecept�rii spiritului �i înv��turii patristice. În aceast� ordine de idei, revenirea la P�rin�i (Neubesinnung auf die Quellen) devine valabil� �i deziderat nu doar pentru cre�tinii din afar� ci �i pentru ortodoc�i, îndep�rta�i de spiritul �i gândirea patristice. Neo-paterismul (�� ) s-a dorit înc� de la mijlocul sec. al XX-lea o rezolvare a acestei probleme, tocmai printr-o evident� reactualizare patristic� (�� #�� 18), o reactualizare a îns��i esen�ei, a felului de a � al Ortodoxiei, al teologiei �i spi-ritualit��ii acesteia19. Avem, bineîn�eles, n�dejdea, �i sunt semne în acest sens, c� viitorul apropiat va aduce rezolvarea acestor probleme, mai ales pornind de la premiza c� Dumnezeu �i judec��ile Sale nu �in cont de opinia public�.

Mai mult, teologia de ast�zi, neinteresat� atât de mult de p�zirea înv��turii Bisericii �i a modului acesteia de existen��, este supus� pericolului de a c�dea în sincretism �i laxism. Via�a Bisericii din toate timpurile a fost determinat� de o în�elegere creativ� a S� ntei Tradi�ii, care a constat întotdeauna în promovarea unei teologii actualizate, adic� fundamentat� pe experien�a duhovniceasc� a P�rin�ilor Bisericii (Vätertheologie)20, �i tocmai pentru faptul c� doar o teologie ancorat� practic, adic� pnevmatic, este vie, dinamic�, actual�, autoritativ� �i trans� guratoare. Autoritatea �i duhul textului patristic reprezint� un fapt evident �i veri� cat de experien�a Biseri-cii. P�rin�ii sunt izvoare ale teologiei, iar teologia lor nu este una abstract�, ci vie, determinând o anume � loso� e patristic� a Bisericii.

Nu atât lectura P�rin�ilor conteaz� cât dobândirea experien�ei acestora, adic� „experien�a direct�” care �i produce integrarea în Biseric�, bineîn�eles în m�sura în care respectiva experien�� este în concordan��

17 HORIA-ROMAN PATAPIEVICI, Omul recent, Ed. Humanitas, 32004.18 '. (�� , «)�� *� &��$�� +�� », în: Orth. 34 (1959), pp. 244ff.19 „Neubesinnung auf die Erkenntnis der Aktualität und die Verwircklichung der dynamischen patristischen Syn-thesen” ('. -��, �� . � �� , /�0��, 1972, pp. 151ff.).20 J. RATZINGER, „Die Bedeutung der Väter für die gegenwartige Theologie”, S. 266. P�rerea protestant�: „Inteli-gen�a teologic� în dezvoltare ast�zi trebuie s� aduc� patristicianului o în�elegere nou� a P�rin�ilor care îi va permi-te de a sesiza ceea ce pentru ei a fost esen�ial �i fundamental. În tot cazul, dac� patristicianul nu este �i teolog iar teologul patristician, este de dorit ca teologul s� � e în mod egal �i patristician �i ca patristicianul s� � e �i teolog. Teologia, ca �i Patristica vor avea de pro� tat din aceasta” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 30).

Adrian Marinescu

26

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica cu experien�a Bisericii21. În acest sens folosea Sf. Grigorie Teologul formula �� atunci când încer-

ca, în sec. al IV-lea al Bisericii, s� explice importan�a teologic� a s�rb�torii Cincizecimii. Nu se referea la în�e-lepciunea lumii, ci la gr�irea întru în�elepciune, no�iune identic�, într-o epoc� în care � loso� a era ridicat� la rang înalt, cu cea de teologhisire (��1��). Ar � fost totodat� prea nepotrivit pentru contemporani s� foloseasc� direct acest din urm� termen. Asta �i pentru c� teologia nu este accesibil� oricând �i oricui.

Teologia patristic� impune un spirit s�n�tos �i, mai mult, poate � aplicat� unor contexte cul-turale �i temporale diverse �i diferite22. La un nivel mai larg, exist� con�tiin�a dar �i constatarea c� accesarea teologiei �i textului patristic modi� c�, schimb�, transform�. Din acest punct de vedere, teologia actual� trebuie s� se conformeze principiilor teologice patristice, aderen�a la aceste prin-cipii determinând câ�tigarea unei gândiri patristice �i biserice�ti.

Dobândirea unei gândiri patristice nu înseamn� în niciun caz o imitare stereotip� a unui sistem de gândire sau a elementelor pe care acesta le pune în circula�ie. Nu prive�te nici prezentarea în forme lingvis-tice patristice (= limbaj de specialitate) a unor p�reri teologice proprii, cu atât mai mult atunci când aces-tea nu sunt parte a angrenajului teologic al Bisericii. Dobândirea unei gândiri patristice înseamn�, potrivit perspectivei Bisericii, a avea mintea lui Hristos �i a ac�iona potrivit acesteia. Gândirea patristic�, cel pu�in în perspectiv� ortodox�, nu are drept scop vreo realizare sau împlinire intelectualist� sau spiritual�, ci una existen�ialist�, teologic� �i duhovniceasc�. P�rin�ii au insistat întotdeauna pe faptul c� nu sunt interesa�i de cuvinte ci de fapte (�� ), ca singurele care sunt reale, concrete �i ofer� certitudine. Cu toate acestea, bineîn�eles, gândirea patristic� poate � transpus� într-un sistem de gândire, îns�, dac� este ca acesta s�-�i p�streze caracterul patristic, trebuie s� � e mereu orientat practic sau liturgic.

Cu atât mai mult este în�eles acest proces �i acest demers cu cât teologia P�rin�ilor este, pro-priu-zis, predanie (� ��) �i mo�tenire (��"�� ). Acest lucru indic� tocmai nevoia de P�rin�i �i, prin urmare, actualitatea lor.

Nu se poate spune c� teologia de ast�zi �i-a pierdut capacitatea de a � original� (a�a cum se spune în: A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 73), ca ulterioar� P�rin�ilor. Tocmai P�rin�ii în�i�i înva��, �i aceasta este credin�a Bisericii, c� doar actualizând în � ecare epoc� adev�rurile de credin��, la nivel personal, putem atinge originalitatea, faptul de a spune ceva nou prin experierea unui pas în plus a adev�rului. Pen-tru aceasta trebuie îns� asimilat� �i f�cut� experien�a P�rin�ilor de mai înainte. Pentru aceasta, scrierile l�-sate de unii P�rin�i sunt de un real folos (actualitate). Este vorba de cele care prezint� o experien�� autentic�, mântuitoare, a c�ii drepte. Celelalte lucr�ri r�mân doar repere cu un grad redus de esen�ialitate.

M�rturisim �i faptul c� mentalitatea modern�, pe de o parte, acomodat� prea pu�in la realit��ile Bise-ricii, nu este atât de capabil� s� în�eleag� importan�a P�rin�ilor (înv��tura, gândirea �i opera lor) pentru omul de ast�zi, pe de alt� parte, datorit� dorin�ei de vie�uire autentic�, se limiteaz� doar la formele trecu-tului. O a treia valen�� a ei este aceea, pornind de la premize pur culturale, a neoper�rii distinc�iei (istorice) între erezie �i adev�r, dând na�tere formelor moderne de gnoz�, � loso� e �i sincretism. Omul de ast�zi cu greu poate în�elege importan�a P�rin�ilor pentru c� aceasta nu mai este atât de mult v�dit� de Biserica de ast�zi. Doar activarea lucr�rii Bisericii în lume �i lucrarea harului dumnezeiesc pot duce la o schimbare de situa�ie. Oricum, lucrarea oamenilor cu adev�rat duhovnice�ti este destinat� a � mai mult una tainic�, necunoscut�, departe de manifest�rile sociale.

Întoarcerea la P�rin�i (zurück zu den Quellen) este un proces care trebuie s� � e �i s� r�mân� viu. Multe din cele spuse �i înv��ate de P�rin�i au de a face doar cu timpul respectiv (zeitbedingt), considerarea lor în afara acestui timp provocând serioase devieri de sens. În aceste condi�ii, contextualizarea este într-adev�r determinant�.

Datoria teologiei moderne �i contemporane este, bineîn�eles, în sensul cel mai propriu, aceea de a conserva înv��turile patristice, nu de a le repeta la modul simplu, ci de a le face func�ionabi-

21 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 40.22 «Id teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est; hoc est etenim vere proprique ca-tholicum... Hoc ita demum � et, si sequamur universitatem, antiquitatem, consensionem» (SF. VINCEN�IU DE LERINI, Commonitorium 2).


27

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicale ast�zi, prin studierea lor �i prin aducerea lor la nivelul experien�ei contemporane �i în limbajul

în care se exprim� omul ast�zi.

Nu putem spune c� suntem împotriva p�rerii manifestate de PS Hilarion (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�-tenirea patristic� �i modernitatea”, pp. 35-36), �i anume c� o teologie ortodox� patristic� modern� are nevoie de o genera�ie nou� de profesori, bine instruit� �i cunosc�toare a metodelor �tiin�i� ce de lucru �i a cât mai multor limbi moderne �i orientale clasice, a�adar a unei �coli ortodoxe de Patrologie. Credem îns� c� nu aceasta este cea dintâi lips� a Ortodoxiei în aceast� direc�ie. Este adev�rat c� toate �colile ortodoxe de Patrologie, în m�sura în care ele au existat �i în m�sura în care avem capacitatea de a le identi� ca în istorie, au apelat mijloacele �tiin�i� ce de cercetare: limbi clasice, dic�ionare de specialitate, enciclopedii, analiz� de text etc. Problema este c� ast�zi perspectiva �i, prin urmare, duhul ortodox au disp�rut în mare m�sur� sau nu mai prezint� o importan�� pe cât se cuvine. Teologul din zilele noastre, în genere, nu mai gânde�te �i nici nu mai ac�ioneaz� ortodox sau patristic. Nu mai poate distinge �i nici aprecia gândirea P�rin�ilor. F�r� o astfel de perspectiv� �i în afara unui astfel de duh totul r�mâne doar o iluzie �i o în�elare. O realitate con-temporan� ni se pare ilustrativ� în ordinea unei fenomenologii teologice �i patristice a zilelor noastre. Dac�, referitor la teologia sec. al XIV-lea, se poate observa c� practica rug�ciunii inimii „iese în lume”, r�spândin-du-se în procente covâr�itoare în mediile nemonastice, pân� la ilustrativul exemplu din sec. al XIX-lea al pelerinului rus, un alt fenomen, asem�n�tor, poate � enumerat cu privire la teologia academic� ortodox� contemporan� �i în rela�ie direct�, din punctul nostru de vedere, cu receptarea spiritualit��ii patristice ast�zi. Am notat în repetate rânduri faptul c�, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în sec. al XIX-lea �i în prima parte a sec. al XX-lea, în mediile academice teologice ortodoxe, num�rul „speciali�tilor” monahi este extrem de redus ast�zi, fa�� de cel al clerului laic �i al laicilor în�i�i. Acest lucru este nu doar o simpl� caracteristic� a epocii moderne, ci o rezultant� a crizei pe care aceast� epoc� o aduce cu sine. Ni se pare c� partea monastic� aduce �i ar trebui s� aduc� în mediile academice ortodoxe experierea direct� a gândirii �i duhului P�rin�ilor. Este o datorie care nu mai este ast�zi, nici m�car într-o m�sur� satisf�c�toare, îndeplini-t�. Teologia ortodox� academic� contemporan� este lipsit� de aceast� experien�� i contribu�ie. Ea aproape nu exist� nici în mediul neacademic �i ne referim la o contribu�ie a monahilor în via��. O alt� caracteristic� a teologiei ortodoxe contemporane, dup� p�rerea noastr�, este faptul c� din ce în ce mai mult reprezentan�ii autentici ai acesteia – ne referim la cei care au receptat �i recepteaz� într-o m�sur� cât mai potrivit� �i mai problematizat�, mai profesionalizat�, gândirea patristic� �i o actualizeaz� – apar�in prin excelen�� laicatu-lui. Putem aduce ca exemplu nenum�rate situa�ii: Stylianos Papadopoulos, Georgios Mantzaridis, Nikola-os Matzukas, Theodoros Nikolaou, Vladimir Lossky, Jean-Claude Larchet, Christos Yannaras, Panayiotis Nellas etc. Este vorba de teologi ortodoc�i a c�ror contribu�ie, temeinic ancorat� patristic, atârn� greu în teologia ortodox� academic� contemporan� din care nu lipsesc îns� în niciun fel clericii. Acestor tendin�e, tot fenomenologic, trebuie s� le ad�ug�m, prin aducerea unei contribu�ii din nou în direc�ia patristic�, pe acei teologi contemporani ortodoc�i, de înalt� clas� �i de mare importan��, veni�i la Ortodoxie prin converti-re �i r�ma�i între laici. Între ei: Karl Christian Felmy, Jaroslav Pelikan, Susanne Hausammann etc. Este un fenomen u�or de observat ast�zi, legat strâns de actualizarea teologiei patristice în mediile ortodoxe �i care solicit� diverse interpret�ri. Tocmai o astfel de genera�ie de teologi, cu un cuvânt �i o contribu�ie decisive, se bucur�, din punctul nostru de vedere, de o serioas� con�tientizare a valorilor (patristice ale) Ortodoxiei �i a caracterului sacramental înfrico��tor �i tainic al Bisericii.

O în�el�ciune fundamental� o reprezint� îns� nu doar limitarea la formele gândirii, expe-rien�ei �i înv��turii patristice, ci �i, mai ales, acomodarea acestora doar la expresia modern�. Gândirea P�rin�ilor nu este doar form�, ci �i con�inut. Sau, în primul rând con�inut. În aceast� ordine de idei, putem în�elege c� problematica teologic�, în aspectele ei esen�iale, a fost �i r�mâne aceea�i, doar contextul �i formele de exprimare a ei � ind de � ecare dat� altele, poate din ce în ce mai avansate, mai complexe. A�adar, adev�ratul obstacol nu este dat atât de diferen�ele de cultu-r�, de spiritualitate sau de mentalitate între omul de atunci �i cel de acum, ci de realizarea impor-tan�ei �i asumarea unei perspective duhovnice�ti, în fond teologice. Doar asumarea total� a vie�ii ca lupt� în duh �i str�duin�a de a dobândi pe cât posibil instrumentarul necesar acesteia, dup� modelul P�rin�ilor, apropie �i împropriaz� duhul acestora. #i, ceea ce atrage aten�ia este faptul c�

Adrian Marinescu

28

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica timpul �i � ecare epoc� sunt f�cute s� � e patristice23, cheam� la p�trunderea în duhul P�rin�ilor.

Prin urmare, omul contemporan trebuie s� � e pe de-o parte con�tient de existen�a unei capacit��i a lui, dar �i a contextului în care el tr�ie�te, de a � patristic, pe de alta de o anume obligativitate �i necesitate de realizare a sa în aceast� direc�ie24.

În alt� ordine de idei, pare c� într-adev�r omul, pe m�sur� ce avanseaz� în istorie, are de-a face cu o � re general-uman� din ce în ce mai sl�bit�, mai alterat�. Acest lucru, în tot cazul, face din ce în ce mai necesar� „o interpretare a experien�ei noastre contemporane în lumina înv��turii P�rin�ilor”25. #i, bineîn�eles, „aceasta înseamn� nu numai studierea P�rin�ilor, responsabilitatea noastr� � ind de asemenea �i aceea de a gândi patristic �i de a tr�i patristic. Pentru c� nu vom � în stare s� îi în�elegem pe P�rin�i, dac� nu le împ�rt��im experien�a �i n�zuin�ele, pân� la un anumit nivel”26. În acest sens, Biserica de „ast�zi” nu este �i nu se vrea altceva decât nu atât o continuatoa-re cât o urm�toare a Bisericii din vremea Apostolilor (Fortsetzung der Alten Kirche).

Caracterul (patristic al) Bisericii şi al Ortodoxiei

Ortodoxia a fost �i este în�eleas�, inclusiv în mediile neortodoxe27, drept strâns legat� de S� n�ii P�rin�i �i de tradi�ia acestora, exponent al gândirii �i al teologiei patristice. Structura Ortodoxiei este prin excelen�� una patristic�, indicând în acest fel, pe de o parte, caracterul apos-tolic al Bisericii, conservat în gândirea �i teologia patristic�, ai c�rei autori, S� n�ii P�rin�i, sunt continuatori direc�i ai S� n�ilor Apostoli, con� rmând, pe de alta, vechimea Ortodoxiei ca adev�rat� continuatoare a �i înnoitoare a Legii Vechi, în cadrul c�reia, din nou, p�rin�ii au jucat un rol fun-damental, oarecum preg�tind, prevestind �i preînchipuind pe P�rin�ii Legii celei Noi. De la sine în�eles, în acest sens, faptul c� în ele însele, caracteristicile Ortodoxiei �i aspectele de via�� ale ei sunt determinate decisiv de aceast� tr�s�tur� esen�ial� a ei28.

Pr. Dumitru St�niloae29 insist� pe faptul c� Ortodoxia nu este un simplu sistem de gândire, ci mai mult legat� de aspectele practice ale vie�ii cre�tine, de tr�ire a întâlnirii cu Dumnezeu, cu semenii �i cu lumea, în aceast� ordine de idei ea poten�ând din ce în ce mai mult setea de cunoa�tere �i de tr�ire a ei (p. 730). Ea tr�ie�te con�tiin�a c� reprezint� modul original de exprimare a cre�tinismului30, c� este identic� cu Biserica

23 „Astfel, mântuirea unei «credin�e patristice» implic� nu numai studierea operelor patristice, dar �i efortul de a transpune testamentul P�rin�ilor în via��, dar �i s� crezi c� epoca noastr� nu este mai pu�in «patristic�» decât oricare alta. «Epoca de aur» inaugurat� de Hristos, Apostoli �i P�rin�ii timpurii se continu� în operele P�rin�ilor Bisericii vremii noastre; �i va continua atâta vreme cât Biserica lui Hristos va � prezent� în lume �i Duhul Sfânt va exista în ea” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 26). Ast�zi, „tinerii se întorc la «cre-din�a patristic�»” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 47). „Operele P�rin�ilor nu-�i pierd niciodat� relevan�a, de vreme ce se ocup� cu întreb�ri, ale c�ror r�spunsuri sunt decisive pentru prezentul �i viitorul umanit��ii” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 47).24 Teologia �i societatea contemporane resimt nevoia unei noi abord�ri a S� n�ilor P�rin�i �i a vie�ii în Biseric�. Bineîn�eles, nu este vorba de a schimba nici con�inutul, nici chiar formele, ci doar modul de abordare �i asumare a vie�ii în Biseric� care s� dea rezultatele pe care le-a dat în cazul S� n�ilor P�rin�i. PS Hilarion Alfeyev (p. 31) pro-punea insistarea pe abordarea metodei contextuale. Nou� ni se pare c� sec. al XX-lea s-a concentrat prea mult pe contextualizare �i prea pu�in pe decontextualizare, adic� pe scoaterea din contextul vechi �i adaptarea, � reasc�, la noul context în care tr�ie�te omul contemporan. Este o sarcin� pe care sec. al XXI-lea trebuie s� �i-o asume. Altfel, risc�m s� contextualiz�m la in� nit, r�mânând doar la nivelul epocii în care a vie�uit unul sau altul dintre P�rin�i, f�r� s� ajungem niciodat�, �i nicidecum su� cient, la nivelul epocii noastre.25 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 25.26 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 25.27 E. MÜHLENBERG, Epochen der Kirchengeschichte, Quelle & Meyer Heidelberg, Wiesbaden, 1991, p. 117.28 Nu prezent�m aici decât în linii mari aceast� tem�, pentru care apel�m, înc� o dat�, la contribu�ia Pr. Dumitru St�niloae. Mai complet o vom trata în alt� parte.29 Pr. DUMITRU ST�NILOAE, „Câteva tr�s�turi caracteristice ale Ortodoxiei”, în: Mitropolia Olteniei, 7-8/1970, pp. 730-742. Red�m mai departe, în paragraful care urmeaz�, în paranteze trimiterile la acest material.30 Pr. D. ST�NILOAE, „Câteva tr�s�turi caracteristice ale Ortodoxiei”, p. 730; G. MANTZARIDIS, „Das spirituelle Erbe


29

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicaa�a cum era ea în perioada apostolic�, cu con�inuturile acesteia de exprimare a adev�rului dumnezeiesc �i de

experiere a acestora. Ortodoxia, „reprezentând cre�tinismul originar neschimbat” (p. 730) �i nesuportând modi� c�ri de con�inut de-a lungul timpului, tr�ie�te neîntrerupt realitatea tainic� a mântuirii (p. 730). Ea „n-a introdus în sanctuarul s�u interior �i n-a l�sat s� p�trund� în tr�s�turile simple ale credin�ei sale inven�iile m�runte �i complicate ale unor me�teri st�pâni�i mai mult de dorin�a unor delicii de gimnastic� intelectual�, decât de � orul adânc �i covâr�itor al tainicului raport dintre om �i Dumnezeu” (p. 731). Orto-doxia „a r�mas la valorile esen�iale ale evlaviei, la preocup�rile simple, adânci �i netrec�toare ale omului în raportarea lui la absolut (...). ...n-a amestecat arabescurile neesen�iale ale min�ii umane în esen�a simpl�, misterioas� �i m�rea��, permanent� �i inevitabil tr�it� a datelor fundamentale ale misterului mântuirii” (pp. 730, 731). Specula�ia sau teoria intelectual�, ca principal� form� de secularizare �i de opunere fa�� de tr�irea vie a misterului dumnezeiesc, nu a f�cut obiect al interesului Bisericii Ortodoxe, care a r�mas întotdeauna interesat� de �i în aten�ia membrilor s�i preocupa�i de aspectele esen�iale ale vie�ii (p. 731). Specula�ia teologic� nu d� r�spuns c�ut�rilor cre�tinului dintotdeauna. Biserica Ortodox� comunic� pe Hristos Care r�mâne Acela�i, r�spunzând la fel de perfect omului din � ecare epoc�, „comunic� integral pe Hristos care este semper conformis cum omni tempore” (p. 731).

În Ortodoxie se face experien�a vie a lucr�rii Sfântului Duh (p. 735), în toate aspectele vie�ii cre�tine, în�eleas� ca tr�ire tainic� a comunic�rii cu Dumnezeu �i a cur��irii de sine prin lucrarea dumnezeiasc�: „Duhul Sfânt este Cel ce face mereu contemporan, mereu tr�it, misterul mântuirii. De aceea, Sfântul Duh ocup� un loc atât de important în preocuparea �i vorbirea Ortodoxiei. În Duhul Sfânt, sau prin Duhul Sfânt, Ortodoxia tr�ie�te continuu întregul mister al mântuirii, tr�ie�te pe Hristos cel întrupat, r�stignit �i înviat, în comunicar-ea vie a Sa �i a st�rilor Sale c�tre credincio�i” (p. 735). Ortodoxia nu este o teorie ci este preponderent tain�, via�� practic� �i tr�it� viu, ca expresie a Duhului d�t�tor de via�� i în Care «se înnoiesc toate». „Ortodoxia, � ind experien�a Duhului – ca experien�� a misterului integral al mântuirii – este întotdeauna actual�, pentru c� totdeauna aceast� experien�� r�spunde unei necesit��i umane fundamentale, spre deosebire de orice teorie intelectual�, care prin � rea ei îngust� �i unilateral� este lipsit� de via�� i este dep��it� dup� un nou pas al spiritului pe linia progresului intelectual. Aceast� împ�rt��ire din realitatea misterului divin al mântuirii, prin Duhul Sfânt, este o adev�rat� via�� pentru su� et, cu tot ce înseamn� o astfel de via��” (p. 735).

Ortodoxia este doxologic�, o laud� neîncetat� �i des�vâr�itoare a S� ntei Treimi. „Numai în rela�ia dialogic�, Dumnezeu este tr�it intens �i adev�rat. De aceea Ortodoxia este o experien�� vie a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, ca partener în dialogul cu credinciosul, lucreaz�, la rândul S�u, asupra partenerului uman, Îl binecuvinteaz�, îi r�spunde la cereri cu mângâierile �i darurile Sale. (...) Ortodoxia este doxologic� în sensul larg c� toat� cuno�tin�a despre Dumnezeu �i despre lucrarea Lui mântuitoare este orientat� practic, existen�ial, este transformat� în rug�ciune, în gr�ire direct� c�tre Dumnezeu, în con�inutul dialogului nostru cu Dumnezeu, în substan�� a raportului nostru personal �i viu cu El. Ortodoxia a p�strat caracterul autentic al religiei ca dialog al credinciosului cu Dumnezeu” (pp. 736-737).

Importan�a �i actualitatea P�rin�ilor este mai pu�in în�eleas� în modernitate – �i este vorba înainte de toate de P�rin�ii studia�i în cadrul Patrologiei �i literaturii patristice – ca � ind direct legat� �i re� ectat� în cultul Bisericii, în care sunt tr�ite, împreun� cu ei, experien�ele P�rin�ilor dar este tr�it� �i experiat� �i prezen�a lor real� în via�a noastr�. Actualitatea lor este a�adar realizat� nu numai la nivelul re� ect�rii înv��-turii de credin�� a Bisericii �i nici numai la nivelul refacerii traseului duhovnicesc, ascetic �i teologic pe care ni-l propun. Ea este gustat� �i determinat� înainte de toate în contextul cultului Bisericii, expresie �i parte fundamental� a Ortodoxiei. Ni se pare surprinz�toare prezentarea P�rin�ilor în mediile academic-teologice într-o dependen�� a lor exclusiv� fa�� de cultul de ob�te al Bisericii, aspect notat de mult� vreme drept semn al îndep�rt�rii de spiritul �i realitatea vie�ii cre�tine în sine. Urme ale seculariz�rii se fac în acest context per-ceptibile. „Dumnezeu lucreaz� asupra credincio�ilor prin cult, prin sacramente, iar credincio�ii simt �i m�r-turisesc prezen�a lui Dumnezeu în cânt�rile de laud� �i rug�ciunile ce-I aduc. Cultul ortodox sacramental este un dialog ontologic între Dumnezeu �i credincio�i �i numai dup� aceea este �i un dialog verbal. Dumnezeu lucreaz� asupra noastr�, în timp ce ne rug�m Lui, dup� ce am amintit faptele Lui mântuitoare �i L-am l�udat pentru ele. Iar lucrând asupra noastr�, Dumnezeu ne deschide ochii su� etului ca s� intuim lucrarea Lui, ca s� o sim�im �i ne mi�c�m s� d�m expresie de laud� �i de mul�umit� pentru aceast� sim�ire a noastr�. A�a � ind, cultul sacramental nu este numai forma de rug�ciune a cuno�tin�ei de Dumnezeu, ci �i izvor de cunoa�tere

der Orthodoxen Kirche und ihre Bedeutung für Europa”, în: Orthodoxes Forum, 1/1994, p. 40.

Adrian Marinescu

30

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica �i de continu� veri� care a cuno�tin�ei de totdeauna a Bisericii, forma principal� a tradi�iei vii a Bisericii.

Cuvintele cultului sunt c�l�uz� spre experien�a con�inutului lor �i exprimarea acestei experien�e. Credincio-�ii Bisericii Ortodoxe nu �i-au însu�it înv��tura Bisericii în genere din catehisme �i expuneri doctrinare, ci mai mult din cult, din practica sacramental� a misterului mântuirii. Gândirea despre Dumnezeu este cult �i cultul este gândire, c�l�uz� în gândire. Credinciosul ortodox nu dispre�uie�te re� exiunea despre Dumnezeu �i despre lucrarea Lui mântuitoare, dar aceast� re� exiune o face în spiritul dialogului cu Dumnezeu, este re� exiunea partenerului care laud� pe Dumnezeu, îi mul�ume�te �i îi cere ceva, este o re� exiune în cadrul viu al dialogului, în experien�a misterului divin. Gândirea ortodoxului despre Dumnezeu este cult, chiar dac� nu se realizeaz� în vremea cultului. (...) ...în cultul sacramental al Ortodoxiei care este �i gândire, este lucr�tor Duhul Sfânt, Care este cap�tul lucr�rii divine str�b�tut� în interiorul nostru cel mai intim. În ordinea cultului se produce continuu evenimentul întâlnirii cu Dumnezeu. (...) În cult vorbim lui Dumnezeu cântând, pentru c� numai cântarea d� expresie c�ldurii experien�ei mai presus de cuvânt. În cântare � in�a noastr� devine sensibil� la experien�a misterului, este r�pit� de entuziasmul produs în ea de tr�irea misterului, a Duhului de via�� d�t�tor �i g�se�te forma de comunicare a acestei tr�iri entuziaste. Cântarea elibereaz� cuvintele de sensurile lor intelectuale limitate, f�cându-le adecvate vie�ii inefabile a misterului tr�it. Dar cultul mai este, în acela�i timp, �i vorbirea omului cu Dumnezeu despre trebuin�ele sale �i ale semenilor s�i, ale lumii întregi ca �i despre bucuriile sale pentru darurile primite. În cult, omul î�i vede �i î�i tr�ie�te profund �i existen�ial, trebuin�ele sale de Dumnezeu �i ia cuno�tin�� de ceea ce devine el prin împ�rt��irea cu Dumnezeu. C�ci în Duhul Sfânt, omul se vede pe sine nu în impasul neputin�ei �i al nefericirii pe care le tr�ie�te în necunoa�terea lui Dumnezeu, ci în n�dejdea optimist� a împlinirii sale �i în începutul acestei împliniri, care se �ese în dia-logul misterios �i mântuitor cu Dumnezeu. De aceea cultul este optimist. Omul se tr�ie�te pe sine, în cadrul lui, în�l�at �i gust� de mai înainte în�l��rile sale viitoare, inclusiv în via�a sa etern� în Dumnezeu, în Duhul iubirii �i al comuniunii cu Dumnezeu �i cu oamenii S�i. Icoanele s� n�ilor, imnele de laud� cântate lor, tr�irea comuniunii cu ei, m�resc acest optimism. Acestea cuprind o adev�rat� doctrin� optimist� despre om, despre ceea ce poate omul s� ajung�, prin adâncirea dialogului s�u viu cu Dumnezeu �i cu semenii s�i, o doctrin� a m�re�iei care a�teapt� pe om, o doctrin� a n�dejdii pentru � ecare credincios, a unei n�dejdi pregustate. Icoanele �i imnele adresate s� n�ilor îl �in pe credincios în tensiune între arvuna primit� �i des�vâr�irea f�g�-duit�, pe drumul dezvolt�rii dialogului ontologic cu Dumnezeu, care este un drum eshatologic. Perspectiva eshatologic� a cultului proiecteaz� o lumin� de optimism asupra vie�ii prezente” (pp. 776-777).

Ortodoxia în�elege lumea ca „structur� sacramental�”. „Lumea nu are sens decât în�eleas� ca dar al lui Dumnezeu c�tre oameni… Prin toate lucrurile ni se certi� c� �i comunic� � uidul iubirii divine, al bun�voin�ei sau harului S�u. Deci toate sunt sacramente, precum orice dar pe care ni-l face un semen al nostru este un semn �i purt�tor al iubirii lui c�tre noi” (p. 740).

Ortodoxia este �i a fost adesea în�eleas� ca strâns legat� de spiritualitatea �i mentalitatea bizantin�, de care se pare c� nu a fost atât de in� uen�at� pe cât le-a in� uen�at �i determinat. Acest în�eles al lucrurilor leag� tradi�iile teologice ortodoxe mai mult de o exprimare a lor paradoxal�, care permite mai potrivit pro-movarea misterului care are loc (p. 732) �i pe care cultura bizantin� a încercat s�-l transpun� în toate aspec-tele de via�� care au caracterizat-o. A�a-numita splendoare bizantin� care caracterizeaz� cultul Bisericii �i teologia acesteia nu înseamn� îns� în niciun fel o realitate care nu corespunde timpurilor moderne (p. 732). Spiritualitatea ortodox� „a suferit o anumit� in� uen�� bizantin�. Dar in� uen�a aceasta nu a atins esen�a misterului cre�tin. Dimpotriv�, tr�irea misterului a r�mas vie �i în perioada bizantin� �i se poate spune c� nu gândirea bizantin� a generat spiritualitatea cre�tin� din acea perioad�, ci invers, tr�irea cre�tin� original� a generat gândirea �i arta bizantin�. Nu viziunea bizantin� despre existen�� a produs Liturghia Bisericii, ci Liturghia Bisericii primare a produs viziunea bizantin� despre lume. (...) Ceea ce se consider� mo�tenire bizantin� în via�a Bisericii Ortodoxe este, în special, mul�imea de simboale în care este exprimat� credin�a cre�tin� �i tr�irea ei în cult, în art�, în via��. Dar in� uen�a bizantin� a dezvoltat doar un simbolism inerent red�rii misterului cre�tin. (...) Plenitudinea paradoxal� a misterului mântuirii este mai real sugerat� prin simboale. Vorbirea despre cruce �i înviere în mod general, privirea lor în imagini, exprimarea lor prin acte simbolic-liturgice, sugereaz� mai real �i mai existen�ial misterul mântuirii” (p. 733).

Ortodoxia r�mâne actual� � ec�rei epoci în parte, p�strând de-a lungul timpului identic con�inutul credin�ei �i cultului (p. 730), având capacitatea de a r�spunde potrivit c�ut�rilor cre�tinului dintotdeauna (pp. 730, 731), netransformând niciunul din elementele perisabile �i caracteristice vreunei epoci în carac-


31

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicateristic� fundamental� a existen�ei sale (p. 730), neurm�rind implementarea de modi� c�ri de structur� din

dorin�a de acomodare la timp (p. 730). Mai mult �i mai precis, „iradiaz� un duh de evlavie deta�at de agita�ia actualit��ii, oferind omului de ast�zi, un refugiu intermitent, din fr�mântarea cotidian�, într-o zon� a inefa-bilului atemporal, sau a spiritualit��ii cre�tine originare, nediluat� de succesivele ei adapt�ri la mentalit��ile perioadelor istorice” (p. 730). Ea dispune de „virtualit��i de adaptare la problemele lumii contemporane” (p. 730) �i „r�spunde necesit��ilor spirituale ale omului contemporan” (p. 730). Ea „s-a adaptat, desigur, �i ea timpurilor… dar adaptarea n-a însemnat o schimbare esen�ial� a ei ca mister, sau o înlocuire a misterului ei cu o ideologie determinat� de un timp sau altul. Ea a r�mas mereu acela�i mister al datelor simple, funda-mentale �i necesare ale tr�irii religioase. Dar misterul r�spunde nu numai acestor trebuin�e fundamentale de totdeauna, ci tuturor trebuin�elor vie�ii” (p. 731).

Ortodoxia este în sine manifestarea neîntrerupt� a duhului Învierii, a bucuriei, con�tiin�ei �i concre-te�ei pe care aceasta le-a adus în lume (pp. 737, 738, 739). Aceast� realitate a Bisericii pune în eviden�� a�a-numita sobornicitate a ei, care, „pe lâng� sensul extensiv, are �i un sens intensiv, sensul de comuniune în continu� adâncire: � ecare se dezvolt� în comuniune cu to�i �i comuniunea se dezvolt� prin aportul per-sonal pozitiv al � ec�rui membru, prin darul � ec�ruia, dezvoltat în Duhul comuniunii. În � ecare se vede �i se valori� c� întregul �i în întreg � ecare. Ortodoxia prefer�, pentru acest sens de comuniune al catolicit��ii, termenul sobornicitate, pentru c� prin el se pune mai bine în relief convergen�a liber� a celor ce o constituie” (pp. 738-739).

Coresponden�a caracteristicilor Ortodoxiei cu cele ale P�rintelui Bisericesc – unitate de credin��, orientare practic� �i liturgic�, dezinteres pentru specula�ia intelectual�, r�spuns la problemele omului contemporan, experierea vie a lucr�rii Sfântului Duh, via�� i lucrare doxo-logic�, leg�tur� cu spiritualitatea bizantin� – indic� tocmai caracterul patristic al structurii Bi-sericii. Actualitatea Ortodoxiei �i a Bisericii este strâns legat� �i identic� cu actualitatea P�rintelui Bisericesc, de care este determinat� �i pe care îl determin�.

Teologia Bisericii este fundamentat� în Ortodoxie pe experien�� sau experiere, a�a cum s-a întâmplat înc� de la începuturile cre�tine31. Ea este una tradi�ional� �i tradi�ional orientat�. Bi-serica tr�ie�te intens �i viu con�tiin�a c� reprezint� realitatea neîntrerupt� �i nefalsi� cat� a lu-cr�rii Sfântului Duh în lume. Ea este «una», «sfânt�», «soborniceasc�» �i «apostoleasc�». Este soborniceasc�, adic� unitar� orizontal, sincronic, la un moment dat, �i este apostoleasc�, adic�, vertical, diacronic, în unitate cu începuturile ei.

Existen�a Bisericii prin � rea ei (= tr�ire �i experiere a lucr�rii Sfântului Duh în lume, p�strare a caracterului tradi�ional �i a unit��ii în timp �i spa�iu etc.) �i de la început a fost fundamentat� pe m�rturia celor mai alese m�dulare ale sale (= S� n�ii P�rin�i). #i cele dintâi dintre acestea sunt S� n�ii Apostoli. Biserica �i credin�a sunt �i r�mân apostolice nu în m�sura în care exist� o rapor-tare istoric� la S� n�ii Apostoli, ci în m�sura în care duhul lor, gândirea �i înv��tura lor, prezen�a �i func�ia lor se continu� �i exist� pân� ast�zi în via�a Bisericii. Biserica este apostolic� nu atât pentru trecutul ei, cât pentru prezentul �i pentru � in�a ei dintotdeauna. Iar acest caracter este men�inut �i dus mai departe tocmai de S� n�ii P�rin�i dintre care unii, cu operele lor �i contribu�ia lor teologic�, fac obiect de studiu al Patrologiei.

Prin urmare, Biserica �i teologia ei sunt structurate patristic. Teologia f�r� P�rin�i �i, mai ales, în afara lor nu este o teologie a Bisericii �i r�mâne un lucru f�r� sev� �i neilustrativ. Teologia Bisericii nu poate � rupt� de teologia P�rin�ilor, nu poate exista f�r� ea. P�rin�ii, �i nu numai ei, sunt izvoare de adev�r ale Bisericii, transparentizeaz� pentru om �i actualizeaz� cuvântul �i voia lui Dumnezeu. Unirea lor strâns� cu Dumnezeu îi face obligatorii pentru via�a Bisericii. Mai precis, cuvântul lui Dumnezeu pe care îl transmit. P�rin�ii au stabilit înv��tura Bisericii (de obicei în cadrul sinoadelor), ei au determinat via�a liturgic�, au fundamentat principiile artei biserice�ti, au explicat Sfânta Scriptur� �i textele patristice dinaintea lor, au l�murit con�inutul credin�ei �i al

31 G. MANTZARIDIS, „Das spirituelle Erbe der Orthodoxen Kirche und ihre Bedeutung für Europa”, p. 40. „Cel dintâi lucru pe care mo�tenirea spiritual� a Bisericii Ortodoxe îl poate oferi Europei îl reprezint� teologia empiric�” (p. 46).

Adrian Marinescu

32

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica proceselor liturgice existente în cultul Bisericii. Tocmai, în � ecare epoc�, accesul la aceast� struc-

tur� patristic� deschide c�ile adev�ratei vie�uiri în Hristos32 �i ale în�elegerii �i exprim�rii adev�-rurilor despre Dumnezeu (= teologie). Nu � loso� i �i în�elep�ii stau la baza Bisericii, ci purt�torii de duh �i de lumin�. #i acest lucru este valabil pân� ast�zi �i va r�mâne valabil în veac. Structura Bisericii, în toate aspectele ei, este una patristic�: explicare a Scripturii, formulare a credin�ei în cadrul sinoadelor, fundamentare a vie�ii liturgice, ascetice �i mistice, rezolvare a problemelor (teologice) contemporane, experiere la cel mai înalt nivel a lucr�rii Sfântului Duh.

P�RIN�II �I BISERICA. IMPORTAN�A LOR (DOGMATIC�) PENTRU UNITATEA BISERICIINo�iunea de continuitate (�!�$2� � = �3� + 52�), de identitate între acum �i atunci, este

strâns legat� de cea de autenticitate, instabilitatea, adic� schimbarea necontenit�, � ind un deter-minant al lipsei acesteia33. Teologul din toate timpurile a sim�it nevoia, dat� tocmai de caracterul imperfect �i insu� cient al omului �i al crea�iei în general, de a-�i sprijini, prezenta �i justi� ca în-totdeauna identitatea �i conformitatea sa cu Biserica (Rückbindung an/Rückbesinnung auf die Quellen und Wurzeln), adic� cu înv��tura �i duhul acesteia34.

«Dar poate, � indc� b�rba�ii ar�ta�i pân� acum au tr�it în diferite p�r�i ale lumii autoritatea lor î�i pare mai pu�in conving�toare. Acest lucru este ridicol, � indc� locul nu mic�oreaz� credin�a �i trebuie luat în seam� ce este cineva, nu unde este, mai ales � indc� religia ne une�te pe to�i �i cei ce sunt una în credin�� s� �tie c� sunt �i într-un timp. Totu�i, î�i voi aduce m�rturii �i de la b�rba�ii din R�s�rit, pe care n-ai s�-i dispre-�uie�ti. Grigorie, un foarte str�lucitor luceaf�r al �tiin�ei �i înv��turii, care, de�i s-a s�vâr�it din via��, chiar �i acum tr�ie�te prin autoritatea �i credin�a lui, �i care, chiar dac� nu mai este trupe�te în biseric�, glasul �i înv��tura lui sunt la fel de puternice ca înainte...»35.

Func�ia S� n�ilor P�rin�i �i a teologiei acestora în Biseric� nu este una care prive�te, la modul simplu, doar un reper cognitiv �i informativ36. Raportarea teologiei Bisericii din toate timpurile la înv��tura �i modul de via�� patristice nu a fost, în mod la fel de simplu, doar una compara-tiv� �i imitativ�, ci, mai mult, una integrativ�37. Tradi�ia Bisericii nu conserv� o direc�ionare în

32 Adev�rata vie�uire în Hristos este în�eleas� ca ortodoxie (��) prin ortopraxie (��), no�iuni comune literaturii patristice.33 „Continuitatea (Kontinuität) credin�ei cre�tine este strâns legat� de identitatea (Identität) sa” (GRIGORIOS LA-RENTZAKIS, „Die Bedeutung der Patristik für das ökumenische Gespräch. Eine orthodoxe Betrachtung”, în: C. MARK-SCHIES, J. VAN OORT (Hgg.), Zwischen Altertumswissenschaft und Theologie. Zur Relevanz der Patristik in Geschi-chte und Gegenwart, Patristic Studies 6, Leuven, 2002, p. 139).34 Acest asptect este legat atât de autoritatea P�rin�ilor (= a înv��turii lor) sprijinit� pe Hristos, cât �i de re-ceptarea ei în actualitatea ne� nit� a timpului. Prof. A.M. Ritter îi consider� pe P�rin�i (este adev�rat c� doar pe cei ai „Bisericii vechi”) drept „provocare ecumenic�”, în sensul c� o a�a-numit� �tiin�� a Bisericilor R�s�ritene (Ostkirchenkunde) nu poate � în�eleas� �i nu poate exista în spa�iu protestant, în afara existen�ei acestei forme de provocare (ADOLF MARTIN RITTER, „Gedanken zur Aktualität der Kirchenväter am Beispiel des altkirchlichen Dogmas”, in: MARTIN TAMCKE (Hrsg.), Blicke gen Osten. Festschrift für Friedrich Heyer zum 95. Geburtstag, coll. Studien zur Orientalischen Kirchengeschichte, Bd. 30, Lit Verlag, Münster, 2004, p. 11).35 SF. IOAN CASIAN, „Despre Întruparea Domnului”, în: SF. IOAN CASIAN, Scrieri alese, coll. PSB, vol. 57, Ed. Institu-tului Biblic �i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure�ti, pp. 878-879.36 Una din formulele sub care P�rin�ii sunt în�ele�i �i prezenta�i �ablonar: „garan�i ai Tradi�iei Bisericii” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 32). O sintagm� care în afara oferirii unui paralelism, nu spune prea multe. La fel: „martor al credin�ei Bisericii” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 33). „P�rin�ii ne arat� concret �i cum pot � tratate problemele care pun în pericol comunitatea Bisericii. Adic� cum pot � întâmpinate situa�iile de con� ict, ce metode s� � e folosite �i cum se restabile�te unitatea �i comuniunea bisericesc�” (G. LARENTZAKIS, „Die Bedeutung der Patristik für das ökumenische Gespräch. Eine orthodoxe Betrachtung”, p. 145).37 În aceast� ordine de idei în�elegem cuvintele ilustrului teolog protestant, André Benoît: „L’utilité des Pères a donc sa propre limite. Et il faut le souligner. Car malgré toute leur importance, malgré tout l’intérêt qu’ils peuvent représenter pour nous dans le dialoge avec l’Ecriture, il faut savoir qu’ils nous laissent au seuil de ce dialogue. Ils ne nous apporteront jamais des solutions toutes faites et dé� nitives, ils ne nous offriront jamais les résponses que nous avons à donner nous-mêmes, aujourd’hui, au Dieu qui nous interpelle. (...) Il ne nous diront jamais ce que


33

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicascopul memor�rii sau imit�rii P�rin�ilor, ci ne vorbe�te întotdeauna de încercarea, epuizant� �i

di� cil�, de integrare în duhul P�rin�ilor (�6 ��1�� *� &��$��, �� 6� 7��), ceea ce a însemnat �i înseamn� mult mai mult decât o intrare în formule �i forme patristice. C�utarea extenuant� a ortodoxului a fost aceea de asimilare a gândirii patristice (asimilatio < a + similis) prin în�elegerea mecanismului de func�ionare a acesteia. Acest lucru a constituit fundamentul actualiz�rii P�rin�ilor la nivelul comunit��ii biserice�ti. Prin urmare, importan�a P�rin�ilor pen-tru Biseric� a fost în Ortodoxie �i este strâns legat� de necesitatea actualiz�rii, în forme vii, moderne, contemporane, a înv��turii, gândirii �i modului lor de vie�uire. Actualitatea S� n�ilor P�rin�i este determinat�, prin urmare, de autoritatea (auctoritas < auctor) pe care ace�tia o au pentru cre�tin �i de necesitatea ader�rii la duhul lor (��1��, ��1�, 7��), care înseamn� modalitate de p�trundere la �i de exprimare a adev�rului dumnezeiesc.

CARACTERUL PATRISTIC AL TEOLOGIEI BISERICII. IMPORTAN�A P�RIN�ILOR PENTRU TEOLOGIA CONTEMPORAN�În perspectiv� ortodox�, activitatea �i înv��tura P�rin�ilor sunt strâns legate, dependente �i

determinate de Biseric�. Tot ceea ce este bisericesc este teologic, apostolic, patristic �i invers38. Prin urmare, autoritatea, autenticitatea �i actualitatea P�rin�ilor sunt în aceea�i m�sur� auto-ritate, autenticitate �i actualitate ale Bisericii, care însumeaz� �i Scriptura �i Tradi�ia. În aceast� ordine de idei, existând o anume identitate între Biseric�, Scriptur� �i P�rin�i, elementele de� -nitorii ale acestora sunt fundamentate pe Hristos. P�rin�ii �i Biserica prezint� importan�� în m�-sura în care sunt întemeiate pe Hristos. Autoritatea, autenticitatea �i actualitatea P�rin�ilor �i a Bisericii sunt autoritate, autenticitate �i actualitate a lui Hristos. De aceea, în Biserica Ortodox� autoritatea este dat� doar de m�sura în care cineva se las� p�truns de lucrarea Sfântului Duh, tr�ind în Duhul, adic� în duhul Bisericii �i al P�rin�ilor.

P�rerea P�rin�ilor (= episcopilor) participan�i la un sinod este determinat� de aderarea lor la Duhul: «P�rutu-S-a Duhului Sfânt �i nou�». Este modul fundamental de existen�� i de desf��urare în istorie a Bi-sericii potrivit înv��turii ortodoxe. Biserica este nu o institu�ie lumeasc� �i constituie universul în care se desf��oar� Împ�r��ia lui Dumnezeu ca manifestare a Sfântului Duh, în Care tot cre�tinul este chemat s� vie�uiasc�. În alt� ordine de idei, P�rin�ii nu pot � în�ele�i, înainte de toate, ca simple autorit��i în materie de credin�� i nici ca strict lega�i de func�ia episcopal�39. Ei sunt autorit��i în materie de credin�� pentru c� sunt autorit��i, nu lume�ti �i nici datorit� func�iei lor ierarhice, în Biseric� �i ale Bisericii. Dincolo de acestea, pentru a p�stra echilibrul �i echidistan�a, �i pentru c� majoritatea P�rin�ilor este format� de membri ai ierar-hiei, trebuie s� spunem c� func�ia sau calitatea lor ierarhic� este una permanent�. Ei au fost �i r�mân în veac ierarhi ai lui Hristos. Este o func�ie actual� a lor. Totodat�, calitatea lor ierarhic� este legat� �i de slujirea lor înv��toreasc�. Îns� aceasta nu le confer�, de la sine, �i condi�ia de P�rin�i ai Bisericii, chiar dac�, pân� ast�zi, în nomenclatura bisericeasc� ierarhul este numit �i p�rinte. Prin urmare, nu autoritatea în materie de credin�� de� ne�te P�rintele bisericesc, ci calitatea de P�rinte al Bisericii determin� autoritatea în mate-rie de credin��. La fel, nu participarea la Sinodul ecumenic este de� nitorie pentru P�rintele bisericesc, ci, la sinoadele ecumenice, au participat �i (sau: în primul rând) S� n�ii P�rin�ii a c�ror p�rere teologic� a prevalat în cadrul acestora. P�rin�ii nu sunt persoane care au apar�inut Bisericii vechi, ci care apar�in Bisericii, sunt

Dieu veut de nous hic et nunc; ils ne nous dispenseront jamais de la décision qui nous et demandée en face de la révélation; ils ne nous déchargeront pas de notre propre responsabilité. Ceci personne ne peut le faire à notre place et en cela nous sommes des hommes. Seulement, si les Pères nous aident à donner cette résponse, ils auront accompli leur mission” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, pp. 59-60).38 În aceast� ordine de idei, no�iunea de theologia patristica se dovede�te a � redundant�. Acest lucru pentru c�, prin � rea ei, teologia Bisericii este �i r�mâne patristic�. («Per theologiam patristicam intellegimus complexum dogmatum sacrorum ex mente sententisque patrum, inde ut cognoscatur, quo pacta veritas religionis christianae conservate semper sit in ecclesia ac propagata» – R. BUDDAEUS, Isagoge historico-theologica ad theologiam uni-versalem, Leipzig, 1730, p. 478).39 A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 6 et alii.

Adrian Marinescu

34

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica persoane active �i actuale ale acesteia. Nu acordul de comun al P�rin�ilor d� unitatea de credin��, ci unita-

tea adev�rului dumnezeiesc �i a împ�rt��irii dumnezeie�ti. Hristos este Unul �i Se împ�rt��e�te, unitar �i în Acela�i Duh, S� n�ilor P�rin�i. Acesta este fundamentul unit��ii de credin��.

P�rin�ii sunt necesari, adic� actuali, în aceea�i m�sur� în care Biserica este necesar� �i în aceea�i m�sur� în care Hristos este necesar40. Mai mult, P�rin�ii sunt acele persoane ale Bisericii care au exersat �i realizat la modul cel mai înalt cu putin�� unirea cu Hristos spre care cheam� �i îndeamn� nu doar ca modele (��"�� ) �i înaintemerg�tori (��), ci în special ca mijlocitori (��"�). Func�ionalitatea lor în Biseric� nu este doar aceea de martori ai adev�rului (�"��!�� #��), ci �i aceea de sus�in�tori (8�� 0�) ai celui a� at pe drumul în-dumnezeirii, adic� al apropierii �i al unirii de �i cu Dumnezeu41.

Biserica nu a fost �i nu este interesat� s�-�i arate vechimea, la fel cum nu simte nevoia s�-�i indice întinderea în spa�iu. Acest lucru pentru c� nu este o organiza�ie politic� �i pentru c� se delimiteaz� de aceasta. Ea este interesat� �i concentrat� doar pe actualizarea cât mai concret� �i mai intens� a con�inuturilor �i vie�ii ei. De aici atât actualitatea cât �i nevoia de actualizare a stâl-pilor acesteia, a S� n�ilor P�rin�i. Ideea Bisericii nu este în niciun fel aceea de a conserva memoria acelor persoane care i-au zidit trecutul, ci aceea de a tr�i continuu prezen�a lui Dumnezeu dup� modelul �i cu ajutorul acelor persoane care au întemeiat �i concretizat prezentul ei dintotdeauna. În acest fel se actualizeaz� func�ia dinamic� a Tradi�iei Bisericii, aceea de punere în valoare în � e-care epoc� �i timp a vie�ii în Hristos, prin repetarea �i nu doar expunerea experien�ei anterioare a Bisericii dar �i prin ad�ugarea de � ecare dat� a ceva nou la aceast� experien��. Tradi�ia Bisericii este vie �i este f�cut� s� r�mân� vie, prin concretizarea �i actualizarea ei în � ecare nou� epoc�.

P�RIN�II �I LEG�TURA LOR CU SFÂNTA SCRIPTUR�Leg�tura P�rin�ilor cu Sfânta Scriptur� este un fapt evident. În aceast� ordine de idei, lim-

bajul pe care îl folosesc este scripturistic, înv��tura lor are temei în Scriptur�, genurile literare pe care le dezvolt� pot � reg�site in nucce în textul scripturistic. Mai mult, S� n�ii P�rin�i inter-preteaz� Scriptura, o adâncesc �i îndeamn� la citirea �i în�elegerea adev�rurilor mântuitoare

40 S-a subliniat adesea polimor� a teologiei patristice a Bisericii care determin� o perspectiv� unitar� a înv��tu-rii de credin��: triadologic�, hristologic�, pnevmatologic�, eclesiologic�, eshatologic� �i antropologic� (www.ebior.org). „P�rin�ii Bisericii, într-adev�r, au dezvoltat destul de timpuriu o unitate de m�sur� a dreptei-credin�e, a�a-numitul canon de credin�� (��9� �� , regula � dei), �i au vestit în lucr�rile lor aceea�i credin��, p�strat� în rug�ciunile �i cânt�rile Liturghiei �i ap�rat� în cadrul sinoadelor ecumenice. Cugetul lor, adev�rurile lor de credin��, cunoa�terea lor au fost net�g�duite nu numai de Sf. Ioan Damaschin, ci �i de cercetarea teologic� modern�. Pentru c� este acela�i adev�rat �i neschimbabil Dumnezeu, Care atât în Vechiul �i în Noul Testament cât �i în Biseric� lucreaz� �i conduce poporul S�u «la adev�rul deplin» (In 16, 13). Prin urmare, teologia nu prive�te promovarea a ceva nou; dimpotriv�, ea �ine de o cunoa�tere mo�tenit� �i, în consens cu aceasta, î�i împline�te da-toria în Biserica de ast�zi. Nu este vorba de o repetare nere� ectat� �i necritic� a unor etape ale ei din trecut, ci de o prelucrare pozitiv� �i a� rmativ� �i valori� care a mesajului cre�tin în categorii moderne; mesajul r�mâne în trecut, prezent �i viitor, prin lucrarea Sfântului Duh, unul �i acela�i �i aduce omului mântuire. Adev�rurile formulate de P�rin�i, spre exemplu cu privire la Sfânta Treime sau la adev�rata omenire sau dumnezeire a lui Iisus Hristos, nu pot � puse la dispozi�ie. Când este vorba de adev�rata credin��, trebuie s� aprindem lumina credin�ei noastre �i a teologiei de ast�zi la scânteierea duhului patristic, a cugetului patristic. În acest caz, Teologia trebuie s� � e rezultat al numitului «consensus patrum» �i s� se sprijine pe P�rin�i” (THEODOR NIKOLAOU, „Die Bedeutung der patristis-chen Tradition für die Theologie heute”, în: Orthodoxes Forum, pp. 16-17).41 „P�rin�ii Bisericii au pentru noi ast�zi o importan�� de neînlocuit ca martori ai Evangheliei lui Hristos, ca exponen�i ai continuit��ii adev�rului cre�tin, ca martori ai unei tradi�ii vii ai Bisericii într-o cre�tere dinamic� pe fundamentul Scripturii. De altfel, ei au perceput problemele actuale ale epocii lor �i le-au rezolvat cu mijloacele socio-politice �i culturale ale vremii, ca s� poat� da un r�spuns inteligibil �i corespunz�tor pentru epoca lor �i în limba vremii lor. Acest lucru arat� c� P�rin�ii Bisericii au determinat dezvoltarea dinamic� a Bisericii în timp �i de-a lungul secolelor” (G. LARENTZAKIS, „Die Bedeutung der Patristik für das ökumenische Gespräch. Eine orthodo-xe Betrachtung”, pp. 140-141).


35

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicaincluse în ea. Ei actualizeaz� �i dinamizeaz� con�inuturile Scripturii42, � ind �i cei care au stabilit

canonul scripturistic.

Leg�tura P�rin�ilor cu Sfânta Scriptur� este una evident�. Interpretarea textului scripturistic, în�ele-gerea acestuia, introducerea �i apropierea de acesta sunt elemente care determin� opera P�rin�ilor. Într-adev�r, aceasta func�ioneaz� �i ca un „amplu comentariu scripturistic”43. Îns� importan�a lor �i, de aici, actualitatea lor nu se limiteaz� doar la acest lucru. Ei nu î�i pierd rolul lor în Biseric� în situa�ia în care nu ofer� cre�tinului dintotdeauna un sprijin în abordarea Scripturii. Autoritatea lor const� nu atât în faptul c� ei conduc spre Scriptur� cât spre Adev�rul pe care aceasta îl descoper� �i care Se descoper� în aceasta: „Dac� P�rin�ii sunt în mod esen�ial martori direc�i sau indirec�i ai exegezei scripturistice (...), r�spunsul nu prezin-t� di� cultate: ei sunt martori ai în�elegerii pe care primele veacuri cre�tine au avut-o asupra Scripturii. A cu-noa�te P�rin�ii, acest lucru înseamn� a încerca s� în�elegi cum, în scrierile lor, operele lor, comentariile lor, tratatele dogmatice sau apologetice, în epistole, au interpretat descoperirea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, în m�sura în care au putut ei s� în�eleag� aceste lucruri în Scriptur�. #i aceast� interpretare �i exegez� sunt de un interes imediat �i de o mare utilitate pentru propria noastr� cunoa�tere �i interpretare a Bibliei”44. Ide-alul vie�ii cre�tine nu este atât comentarea Scripturii cât re� ectarea adev�rului pe care aceasta îl cuprinde, pe care îl promoveaz� �i îl recomand�. În toat� aceast� ordine de idei, � ind de acord c� o abordare teologic� a Patrologiei este mai mult decât necesar�, nu putem în�elege, a�a cum vrea A. Benoît, P�rintele bisericesc ca � ind acel autor cre�tin al Antichit��ii care s-a str�duit s� interpreteze �i s� l�mureasc� Sfânta Scriptur�45.

Îns� teologia lor nu s-a sprijinit doar pe Scriptur� (sola scriptura), pe literatura patristic� precedent� �i pe experien�a de mai înainte a Bisericii, ci �i pe experien�a personal� a lor în�i�i.

O perspectiv� diferit� de cea occidental�: „Totu�i, P�rin�ii sunt autoritativi atâta timp cât sunt în acord cu Scriptura, cât re� ect� �i expun con�inutul doctrinal al Scripturii. Principiul scripturistic nu const� în darea la o parte a întregului trecut al Bisericii, ci, mai bine-zis, el implic� un examen al acestui trecut �i, prin aceasta, �i al P�rin�ilor, în lumina Scripturii”46. Potrivit gândirii r�s�ritene ortodoxe, Sfânta Scriptur� nu este criteriu al P�rin�ilor, a�a cum propunea, în sec. al XVI-lea, Reforma, ci duhul pe care ei l-au respirat, identic cu cel al Scripturii. Criteriu al lor este duhul în care au tr�it �i Biserica, nu cercetarea f�cut� de teolog pentru a vedea m�sura în care înv��turile lor corespund cu cele ale S� ntei Scripturi. Uneori, aceast� valoare este recunoscut� �i de teologia occidental�, chiar de cea protestant�, care insist� atât de mult pe importan�a �i autoritatea Scripturii, încât aceasta nu r�mâne nimic altceva decât un principiu în sine. Este clar �i pentru partea ortodox� c� este exclus� orice abordare „mecanic� �i arbitrar�” a P�rin�ilor, totodat� este îns� recunoscut� coresponden�a obligatorie a înv��turii lor cu cea a Scripturii, ca �i s� n�enia lor. Ceea ce distinge îns� critica teologic� ortodox� de cea neortodox� este dat pe de o parte de nelegarea P�rin�ilor de vechimea – ceea ce �i face, între altele, ca ei s� � e inevitabil proiecta�i într-o actualitate continu� – sau de calit��ile lor intelectuale, pe de alt� parte raportul lor cu Cuvântul lui Dumnezeu s� nu se opreasc� la cuvântul Scripturii47. Actualitatea lor nu vine din numele lor, de P�rin�i �i Înv��tori, ci acest nume din autoritatea lor. Este o autoritate conform� înv��turii din Scriptur� îns� fundamentat� pe �i dat� de Hristos, Cel care a dat �i Care �i vorbe�te prin Scriptur�. Autoritatea P�rin�ilor �i a Scripturii este una singur� �i î�i are originea în Hristos.

42 „Astfel, P�rin�ii în�i�i au recunoscut autoritatea Scripturii ca norm� a adev�rului, a înv��turii de credin��. Aceast� recunoa�tere nu implic� în niciun fel pentru ei dispre�uirea Tradi�iei. În fapt, aceasta autenti� c� �i valori-zeaz� Scriptura �i con�inutul acesteia nu este altceva decât Scriptura îns��i, exegeza îns� a Scripturii. Din aceast� pricin�, unii prefer� Tradi�ia ca explicând Scriptura, al�ii Scriptura ca surs� �i origine a Tradi�iei” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 49).43 A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, pp. 54-55.44 A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 53. „(...) la connaissance de l’exégèse patristique est capitale et indispensable et que c’est une illusion que de prétrendre s’en passer. Elle nous permet d’assumer notre tradition, elle nous en libère et nous permet d’en utiliser les trésors” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 58).45 BASIL STUDER, „Die Kirchenväter”, în: J. FEINER, M. LÖHRER (Hrsg.), Misterium Salutis. Grundriss heilsgeschicht-licher Dogmatik, Bd. 1, Benziger Verlag, Einsiedeln/Zürich/Köln, 1965, p. 593.46 A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 14.47 Vezi pentru acestea A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, pp. 15 �i 17

Adrian Marinescu

36

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica Prin urmare, teologia Bisericii este în acela�i timp �i ascetic� �i mistic�, înv��tura �i spiritua-

litatea alc�tuind un tot comun. P�rin�ii, în plus, nu doar c� stimuleaz� lecturarea S� ntei Scripturi ci �i o explic� �i adâncesc pe aceasta48. Iese în eviden��, prin urmare, caracterul scripturistic al te-ologiei patristice, adic� acea calitate permanent� a acesteia de a promova Scriptura, duhul �i înv��-tura con�inute de aceasta. În aceast� ordine de idei, autoritatea, importan�a �i actualitatea textului scripturistic sunt determinante �i ale autorit��ii, importan�ei �i actualit��ii textului scripturistic.

Trebuie observat c�, în literatura de specialitate, de multe ori, atunci când se vorbe�te despre Tradi�ia Bisericii, se are în vedere textul patristic, ca unul care reprezint� cea mai mare �i mai important� parte din aceasta: Tradi�ia Bisericii = Tradi�ia P�rin�ilor (+ Tradi�ia Apostolilor). Tradi�ia apostolic� este asimilat� cel mai adesea Tradi�iei patristice. În tot cazul, Scriptura nu poate � desp�r�it� de textul patristic pe care îl �i precede. Între ele exist� o strâns� leg�tur�, o reciproc� intercondi�ionalitate �i o indestructibil� unitate, ambele � ind purt�toare �i descoperitoare ale adev�rului dumnezeiesc49.

Trebuie notat totodat�, dincolo de realit��ile �i concrete�ele pe care le creeaz� aceast� leg�tur� strâns� a S� n�ilor P�rin�i cu Sfânta Scriptur�, c� teologia patristic� nu a avut drept criteriu absolut textul scriptu-ristic cu care a f�cut corp comun �i de care nu s-a dep�rtat, a�a cum, ast�zi, de mai multe secole, teologia academic� prezint� acest aspect. Pentru P�rin�ii Bisericii criteriul absolut a fost �i este Dumnezeu, Care S-a descoperit �i Se descoper� pe Sine în textul inspirat îns� nu atât de mult ca, direct, f�r� intermediere, în întruparea Mântuitorului, sau, direct, f�r� intermediere, în experierea �i tr�irea lui Dumnezeu de c�tre om. A�adar, potrivit gândirii ortodoxe, nu textul inspirat este criteriu fundamental50, ci experierea �i tr�irea di-rect� a revel�rii �i descoperirii de Sine a Adev�rului. #i în acest context, textul patristic �i autorii acestuia î�i v�desc func�ia de factori contextualizatori �i actualizatori. De aici �i importan�a acestor elemente. Bineîn�e-

48 „Din aceast� situa�ie, iese mai ales în eviden�� importan�a ermineutic� a tradi�iei patristice. Pentru corecta, mântuitoarea în�elegere a unei buc��i disputate de text scripturistic, astfel prevede can. 19 Quinisext, trebuie �inut cont de interpretarea P�rin�ilor. Aceste cuvinte, de la � nele sec. al VI-lea, valide �i ast�zi în Biserica ortodox�, sunt relevante �i pentru Teologie în general. Exegetul nu trebuie îns� s� se plece în fa�a autorit��ilor P�rin�ilor �i doar s� urmeze litera textului exegetic. Ceea ce se vrea spus este c� interpretarea Scripturii cu ajutorul P�rin�ilor indic� calea dreptei-credin�e. Prin urmare, pasul înapoi spre interpretarea P�rin�ilor este un pas înainte pe aceea�i linie, o respectare a cugetului P�rin�ilor (�� 6� 7��). Ea ajut�, mai bine zis, corectei în�elegeri a Scripturii. În acest fel, se dovede�te a � un permanent important �i de netrecut cu vederea Principiu ermineutic” (TH. NIKOLAOU, „Die Bedeutung der patristischen Tradition für die Theologie heute”, p. 15). Acela�i lucru este a� rmat, de mult� vreme, �i de teologia protestant�: „Il faut en effet une certaine suf� sance pour estimer que l’on est capable de saisir le sens de l’Écriture sans l’aide de ceux qui l’ont étudiée avant nous. (...) Bien etendu la Réforme a proclamé l’autorité suf� sante de la Bible, mais elle n’a jamais poussé cette af� rmation jusqu’à dire que l’on pouvait se passer de ceux qui, dans les générations précédentes, avaient tenté d’un pénétrer le sens. Bien au contraire, elle a souvent fait appel aux Pères comme à des commentateurs valables et elle s’est bien souvent rapportée à l’actualité patris-tique comme au témoignage d’une authentique compréhension de l’Écriture” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 55).49 GRIGORIOS LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, în: N. BROX, A. FELBER, W.L. GOMBOCZ, M. KERTSCH (eds.), Anfänge der Theologie. XARICTEION Johannes B. Bauer zum Jänner 1987, Verlag Styria, 1987, pp. 355-356.50 Textul inspirat = surs� & norm� ale înv��turii de credin��! Are, prin urmare, potrivit gândirii r�s�ritene, valoare normativ�.

Autoritatea lui Dumnezeu

Autoritatea Bisericii

Autoritatea S� n�ilor P�rin�i

Autoritatea textului inspirat

Autoritatea omului duhovnicesc


37

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicales, exacerbarea doar a uneia din cele dou� p�r�i ale textului inspirat (text scripturistic – text patristic) sau

desprinderea �i delimitarea unuia de cel�lalt, nu poate decât s� distrag� aten�ia de la esen�ial (Adev�rul) �i s� produc� dezechilibru (= liberalism – tradi�ionalism, în formele lor extreme)51. În aceast� ordine de idei, P�rin�ii au putut s� spun� c� numai omul c�zut, lipsit de dialogul direct cu Dumnezeu, a avut �i are nevoie de „S� ntele Scrieri” (�:�� 7��). Textul inspirat este doar un mijloc, mereu valabil experierii �i tr�irii de � ecare dat� nerepetabile a lui Dumnezeu. El nu poate � un criteriu în sine, ci doar important prin raportare la autorul s�u implicit (= Dumnezeu) �i doar par�ial prin raportare la cel explicit.

Prin urmare, în în�elegere ortodox�, nu doar apropierea lor temporal� de timpurile scriptu-ristice52, nici numai experien�a lor în în�elegerea textului scripturistic, sunt elemente fundamen-tale ale actualit��ii lor în probleme de Scriptur� ci, mai ales, capacitatea lor de p�trundere �i de�inere a duhului Scripturii, de transmitere mai departe a acestuia.

UNIVERSALITATEA ZONELOR DE CULTUR� DIN CARE PROVIN P�RIN�IIToate aceste lucruri impun drept determinant al P�rin�ilor nu apartenen�a lor la vreun spa�iu

anume de limb� �i cultur� (greac�, latin�, siriac�, etiopian�, copt�, arab�, armean�, georgian�, slav� etc.)53 �i nici la vreo perioad� de timp determinat� (doar Antichitatea târzie sau Evul Mediu

51 Pentru ortodox, P�rin�ii sunt martori ai Duhului �i ai Adev�rului (��3�� ;� ��3�� #��<) �i, doar sub aceast� condi�ie, martori ai Scripturii. Este un am�nunt esen�ial, care diferen�ieaz� �i particularizeaz� fa�� de orice alt� proiectare unilateral�. „Si l’historien est libre de choisir sa question, l’historien protestant sera donc libre d’interroger le passé en fonction de ses principes théologiques et dogmtiques. Et comme la base de toute théologie protestante est l’af� rmation de l’autorité de l’Écriture, le théologien protestant interrogera les écrivains chrétiens de l’antiquité sur leurs rapports avec l’Écriture. Comment ces auteurs ont-ils compris et interprété cette Écriture où se manifeste la révélation divine? Comment l’ont-ils comprise? Comment l’ont-ils expliquée? Comment l’ont-ils vécue? Quelle place la Bible a-t-elle tenu dans les écrits des Pères? Ainsi le patristicien protestant verra avant tout dans les Pères les témoins directs ou indirects de l’exégèse de l’Écriture” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 43).52 Este evident c� P�rin�ii func�ioneaz� �i ca leg�tur� a cre�tinului de ast�zi cu Sfânta Scriptur�, document re-dactat în antichitate. Nu putem îns� axa importan�a lor pe faptul c� ei în�eleg mai bine ca noi textul scripturistic pentru c� au tr�it mai aproape de timpul în care el a fost redactat. #i acest lucru, tocmai �inând cont de natura textului inspirat �i limitele pe care aceasta le pune accesului la acesta. Ei sunt cei dintâi interpre�i ai textului scrip-turistic �i l-au în�eles pe acesta mai propriu �i mai profund decât orice alt membru al Bisericii, tocmai pentru c� au avut la dispozi�ie cheia ermineutic� a textului inspirat, harul iluminator al Sfântului Duh. Nu apropierea în timp, ci tocmai de�inerea acestei harisme produce în�elegerea proprie �i autentic� a textului inspirat. În aceast� m�sur� �i func�ioneaz� ca model pentru omul recent. În aceast� ordine de idei, nu vechimea lor este determinant�, a�a cum vrea critica protestant� (vezi toate acestea la: A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, pp. 55-56, 65-66), ci lucrarea lui Dumnezeu în ei. Nu proximitatea temporal�, ci tocmai cea spiritual� îi face autentici, autoritativi �i necesari. Nu distan�a temporal� între noi �i Scriptur� este esen�ial�, ci tocmai apropierea personal� �i spiritual� care exist�. În Hristos timpul �i-a câ�tigat o alt� valoare, este eternizat, pnevmatizat �i transparentizat. Limitele temporale �i materiale sunt învinse �i dep��ite. #i aceasta, dup� Hristos, este m�rturia cea mai vie a P�rin�ilor, într-o în�iruire permanent� de-a lungul veacurilor. Doar în aceast� ordine avem �i o continuitate în actul de in-terpretare a Scripturii de c�tre P�rin�i.53 Ei nu implic� nicio discriminare spa�ial� („discrimination dans l’espace” – A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 50). Vezi �i textul din Sf. Ioan Casian, l�muritor în acest sens (n. 35, p. ...). Ceea ce conteaz� cel mai mult �i mai mult este faptul c� «cei ce sunt una în credin�� sunt �i într-un timp». Este vorba de timpul Bisericii �i „timpul” lui Dumnezeu.

= elemente istorice �i constitutive ale Bisericii, parte integrant� (= înso�itoare) a planului

de mântuire a lui Dumnezeu (�>��), con�inând �i prezentând adev�rul dumnezeiesc

inepuizabil �i mereu valabil �i transformator

Adrian Marinescu

38

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica timpuriu etc.) ci tocmai aderen�a lor la lucrarea Sfântului Duh în lume54, lucrare care dep��e�te

spa�iul �i timpul, a�a cum de altfel precizeaz� P�rin�ii c� se întâmpl� în cazul Bisericii. Aceasta înseamn�, înainte de toate, lucrare a Sfântului Duh �i aderen�� a membrilor s�i (= ai Bisericii) la aceast� lucrare care îi conduce la dep��irea spa�iului �i timpului �i tr�irea în ambientul preg�tit pentru om dup� trecerea �i transformarea acestei lumi. Din aceast� pricin�, importan�a lor �i necesitatea studierii �i aprofund�rii lor nu sunt legate de un anume studiu al antichit��ilor55, din moment ce ei tocmai au dep��it epoca în care au tr�it integra�i întru totul problemelor prin care a trecut societatea timpului lor56, fapt evident din realitatea r�spunsurilor �i rezolv�rilor pe care le-au dat acestor crize, dar �i celor din vremea noastr�.

Mai mult decât atât, unei anume universalit��i a zonelor de cultur� c�rora le apar�in S� n�ii P�rin�i îi corespunde o anumit� universalitate a temelor �i spa�iilor de cultur� pe care ei le abor-deaz� �i le ofer� r�spunsuri. #i nu ni se pare atât de important faptul c� în teologia patristic� pot � reg�site elemente de literatur�, matematic�, � zic�, geologie, politic�, geogra� e, astronomie, me-dicin� etc., cât faptul c� ei ofer� tuturor acestor lucruri fundamente, premize �i � nalit��i teologice �i teocentrice57, care nu afecteaz� latura lor �tiin�i� c� �i material�, ci o l�muresc. Aceast� perspec-tiv�, care lipse�te în general mentalit��ii �i societ��ii de ast�zi, re� ect� o orientare fundamental� a P�rin�ilor spre quintesen�a existen�ei �i o c�utare a lor de integrare dinamic� �i vie în via��. Aces-te lucruri întemeiaz� �i o anume unitate �i universalitate a gândirii �i înv��turii patristice, îns� nu atât în form� cât în con�inut. #i poate c� aici este ilustrat�, la modul cel mai propriu, atât-de-dis-cutata unitate în diversitate (Einheit in Vielfaltigkeit). O pluriformitate în con�inut, caracteristic� epocii noastre, nu poate � decât produc�toare de dezechilibru, animozit��i �i renun��ri. P�rin�ii ne înva�� c� nu tradi�ia particular� este important�, ci tocmai tradi�ia Duhului58.

Diacronic, sincronic, metaistoric59

Actualitatea P�rin�ilor Bisericii nu poate � pus� în discu�ie în afara valorii timpului pentru Biseric� �i a importan�ei persoanei umane pentru Dumnezeu. Întreaga lume, potrivit teologi-ei patristice, se bucur� de o structur� ra�ional� care îi ofer�, prin puterea �i prin rânduiala lui Dumnezeu, transparentizare �i spiritualizare chiar în materia care îi este dat�, f�când-o s�-�i g�seasc� rostul doar în integrarea, supunerea �i întoarcerea spre �i la Creatorul ei, Care �i este în-ceput al ei60. Astfel, limitele lumii î�i g�sesc în Dumnezeu ca origine �i scop ale ei trans� gurarea lor �i cre�terea spiritual�. Caracterul limitat al crea�iei ca f�cute din nimic �i ca supus� existen�ei în timp cu posibilitatea de pnevmatizare a insu� cien�elor sale indic� �i existen�a unui început �i a

54 SF. IRINEU AL LYONULUI, Adv. haeres. I,10,2.55 Studierea P�rin�ilor nu are ca premiz� principal� cunoa�terea timpurilor trecute (Vgl. WOLFGANGN BIENERT, „Die Bedeutung der griechischen Kirchenväter für Theologie und Kirche heute”, S. 42, Anm. 21), ci tocmai inte-grarea în timpul Bisericii prin rezolvarea problemelor care impun r�mânerea în timpul secular.56 „În realitate, P�rin�ii Bisericii sunt oameni care au tr�it în epoci diferite �i au scris în contexte culturale, isto-rice-eclesiale �i teologice diferite �i care uneori s-au angajat în controverse unul cu altul (este su� cient s� men�io-n�m aici pe Sf. Ioan Hrisostom �i Sf. Epifanie al Ciprului, Sf. Chiril de Alexandria �i Theodoret de Cyr, Sf. Iosif de Volokolamsk �i Sf. Nil de Sora)” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 26).57 Vezi în acest sens, tratatul medical al lui Meletie Monahul (?@ ��1 A��! �� 1 #��B��! ��!��, în: PG 64, 1076ff.). La fel, interpret�rile, dezvolt�rile �i abord�rile cosmologice �i cosmogonice ale Sf. Vasile cel Mare în lucrarea Hexaemeron.58 Vezi �i: unpoissondansle.net (19.11.2006).59 Pentru realizarea acestui subcapitol am recurs în principal la urm�toarea literatur�: P�r. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, pp. 328-337; Pr. DUMITRU ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, Ed. Mi-tropoliei Olteniei, Craiova, 1991; G. LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, pp. 355-377.60 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 327.


39

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicaunui sfâr�it al lumii61. Lumea, imperfect� în sine, este destinat� tr�irii în plin�tatea lui Dumne-

zeu, î�i g�se�te ra�iunea doar „într-un plan de existen�� superior ei”62. Lumea se a� � în mi�care spre Dumnezeu, spre o des�vâr�ire tot mai profund� în El. Ea „se mi�c� pentru c� tinde spre o �in-t� des�vâr�it� pe care nu o are în ea”63. În�elegem de aici c� P�rin�ii �i-au fundamentat teologia lor �i întreg demersul existen�ial tocmai pe realitatea existen�ei lumii create în Dumnezeu necreat.

Înc� de la „început”, „Dumnezeu Cel etern Se a�eaz� într-o leg�tur� cu lumea temporal� �i r�mâne în leg�tur� cu ea; deci starea de devenire, sau starea temporal� în care este pus� crea�iunea prin «începutul» ce i se d�, r�mâne în leg�tur� cu eternitatea. Dumnezeu S-a coborât la nivelul ei temporal, f�r� s� înceteze de a r�mâne totodat� în eternitatea spre care vrea s� o ridice”64. «La început»-ul scripturistic indic� îns� atât începutul timpului �i al parcursului cronologic al crea�iei �i al creaturii, cât �i „începutul coborârii lui Dumnezeu la timp”65. Actul crea�iei în sine prive�te o anume rela�ie cu netemporabilitatea �i ve�nicia, în actul de voin�� a lui Dumnezeu.

Gândirea P�rin�ilor înf��i�eaz� destul de nuan�at începutul crea�iei �i al timpului, dar �i unitar, prin stabilirea unei leg�turi ferme între dimensiunile cronologice ale lumii, leg�turi determinate tocmai de re-spectivul initio. Sf. Vasile cel Mare comenteaz� începutul lumii: «Sau poate pentru iu�eala �i netemporali-tatea actului crea�iei s-a spus: „La început a f�cut”, � indc� începutul este indivizibil �i f�r� extensiune. C�ci precum începutul drumului nu este înc� drum �i începutul casei nu este deja cas�, a�a �i începutul timpului înc� nu este timp, ba nici m�car partea lui cea mai mic�. Iar dac� ar sus�ine cineva c� începutul este deja timp, s� �tie c� ar trebui s�-l frac�ioneze în p�r�ile timpului. Iar acestea sunt: un început, un mijloc �i un sfâr�it. Dar a vorbi de un început al începutului, este cu totul caraghios. #i cine taie începutul în dou� face în loc de unul, dou� (începuturi), mai bine zis multe �i nesfâr�ite, � ecare frac�iune putând � t�iat� în multe frac�iuni. Deci pentru ca s� înv��m c� lumea a luat � in�� în mod netemporal (#2�B��), deodat� cu voirea lui Dumnezeu, s-a spus „La început a f�cut”»66.

Unitatea timpului �i a istoriei, unirea între ele a dimensiunilor cronologice ale lumii supratempora-lizeaz� într-un fel diviziunile temporale ale crea�iei, fac într-adev�r ca � ecare moment care vine �i imediat �i trece s� dobândeasc� o valoare atât pentru trecut cât �i pentru viitor, chiar determinând întip�riri care r�mân. Întreaga crea�ie a lui Dumnezeu are o putere �i o for�� în sine, îns� nu de la sine �i pentru sine, ci con-centrat� în ea de Creatorul ei. P�r. Dumitru St�niloae adânce�te aceste gânduri ale Sf. Vasile cel Mare: „«În începutul» (prin excelen��) se întâlne�te deodat� consim�irea voii divine celei mai presus de timp cu apari�ia primei clipe a timpului, a existen�ei create, în a�a fel c� se poate spune numai celei dintâi «începutul». «Prin singura consim�ire a voii (�C D��C ��1 ��0�� E) a adus la existen�� toat� m�re�ia celor v�zute». «Deodat�» al lumii este «deodat�» al voii divine ca lumea s� � e. Dumnezeu produce în Sine un «deodat�» al voirii Sale, care suscit� timpul, de care este legat� lumea. «Consim�irea» voii divine este acceptarea din partea lui Dumnezeu a rela�iei cu timpul, care prime�te chiar prin aceasta existen��. Prin «deodat�» al voirii divine se pune originea timpului în voirea divin� �i se arat� c� timpul nu exist� decât prin rela�ia lui cu voirea lui Dumnezeu cea mai presus de timp. Timpul nu exist� de la sine, din eternitate, f�r� voia divin�, ci î�i ia originea în voirea divin�, într-un «deodat�» al consim�irii acestei voiri. Dar timpul nu numai începe, ci �i dureaz� prin voirea divin�. Dumnezeu nu S-a coborât la rela�ia cu timpul ca s� suscite numai «începutul» lui. Aceasta singur, dac� n-ar � timp, n-ar avea rost s� � e suscitat. Pentru c� «începutul» timpului înseamn� «începutul» lucrurilor create în poten�a lor, deoarece nu exist� timp f�r� lucruri în mi�care, sau aducerea lu-crurilor create la existen�a poten�ial� de un moment n-ar avea niciun rost. În «început» este implicat� toat� distan�a ce are s� o parcurg� lumea creat� prin timp, între început �i sfâr�it, dar �i voia lui Dumnezeu de a � în rela�ie continu� cu ea, pentru a o duce la sfâr�itul voit de El. Actul divin de voire a începutului timpului sau a lumii create pân� la sfâr�it, ca un întreg, ca un «eon», ca un «veac». Iar aceast� voire a începutului

61 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 328.62 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 329.63 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 329.64 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 330.65 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 330.66 SF. VASILE CEL MARE, Homil. in Hexaimeron, PG 29, 16-17, apud: P�r. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Orto-dox�, vol. 1, p. 331.

Adrian Marinescu

40

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica timpului, � ind începutul coborârii lui Dumnezeu la rela�ia cu lumea ce începe, implic� persistarea coborârii

Lui continui în rela�ia cu toat� mi�carea lumii în timp. Timpul ce urmeaz� începutului, sau lumea ce se des-f��oar� din poten�a ei, nu dureaz� prin sine, precum nici «începutul» lor nu apare de la sine”67.

Prin urmare, orice contact al persoanei umane cu ve�nicia �ine de voin�a �i hot�rârea lui Dumnezeu. Fiecare nou� existen�� ap�rut� în lume este, la rândul ei, din �i cu voia lui Dumnezeu, de la Care �i prime�te putere pentru �i în existen��. Pe de o parte, limitele timpului �i ale lumii în care tr�ie�te îl fac pe om s� caute dincolo de ele, pe de alt� parte, frumuse�ea ve�niciei �i a neefemerului atrage cu putere �i împinge la dep��irea condi�iei istorice, la dep��irea trecutului �i a prezentului în tr�irea lor din ce în ce mai intens� spre un viitor care le-a dep��it deja. Îns��i ideea de viitor �i realitatea efermerit��ii clipei prezente trimit la necesitatea dep��irii timpului. A�adar, timpul însu�i d� exemplu �i pild� omului, a�a cum men�iona Sf. Vasile cel Mare, în leg�tur� cu schimbarea astrelor �i a naturii, �i îi arat� s� caute dep��irea timpului �i de sine. Fiecare nou� ordine creat� �i existen�ial� prime�te îns� nu numai o putere special� de existen��, ci �i o anume conformitate cu ordinea existen�ial� general-cosmic�.

Nu numai categoriile timpului �i valorile pe care acestea le au indic� coresponden�a timpurilor, valoarea determinant� a momentului istoric, „actualitatea” unui anume gest sau întreprinderi din trecut, ci existen�ele înse�i con� rm�, în succesiunea lor istoric�, acest lucru. Dincolo de acestea, adev�rul dumnezeiesc �i de credin�� are o valoare care precede �i dep��e�te veacurile. Astfel, o înv��tur� sau dogm�, stipulat� o� cial mai târziu, prezint� conformitate �i identitate cu ceea ce s-a stabilit în acela�i mod mai devreme �i, mai ales, cu adev�rurile ascunse ale Scripturii. „La � ecare apari�ie a unei noi ordini în existen��, Dumnezeu zice: «S� � e!», ar�tând c� vrea s� � e �i prin aceasta d� putere special� acestei noi ordini create. F�r� voia �i puterea lui Dumnezeu n-ar ap�rea o nou� ordine în existen��, într-o conformitate cu toate celelalte. Un act al lui Dumnezeu pune în cele anterioare ceva care se dezvolt� în ordini noi de existen��. Dar, într-un anumit sens, toate cele posterioare au fost prev�zute în ceea ce s-a creat la început �i apoi în mod mai special în cele imediat anterioare, sau ceea ce a fost creat de la început a fost creat de Dumnezeu capabil s� primeasc� �i puterea prin care s� apar� noi ordini. Astfel totul iese din voia lui Dumnezeu, dar voia Lui se folose�te �i de cele anterioare. Sau toate au fost create de El, dar într-o anumit� conformitate �i leg�tur� între ele. De aceea se poate spune c�, pe de o parte, toate au fost create «la început», pe de alta, c� crea�iunea se încheie cu crearea omului. C�ci crea�iunea nu este întreag� pân� ce Dumnezeu nu-i descoper� sensul ei în om. Omul apare numai la sfâr�it, pentru c� el are nevoie de toate cele anterioare. Iar cele anterioare nu-�i g�sesc sensul decât în om. Apari�ia succesiv� a celorla�i oameni din primul om nu mai este o crea�ie ca cea de la început, c�ci se r�mâne pe acela�i plan. Dar pe de alt� parte, � ecare su� et de om este o noutate, pentru c� � ecare este creat; �i aceasta, într-un dialog real al lui Dumnezeu cu p�rin�ii lui”68.

Fiecare persoan� uman�, în timpul ei �i în timpul pe care îl are la dispozi�ie este chemat� de Dumne-zeu �i are posibilitatea oferirii unui r�spuns la aceast� chemare. Rela�ia �i dialogul lui Dumnezeu necreat �i ve�nic cu omul creat �i supus existen�ei în timp au un caracter eminamente special �i direct. Este vorba de o comunicare �i comuniune personale, care �i implic� eviden�ierea p�r�ii spirituale a vie�ii, lucru ce pune ma-teria �i timpul însu�i într-un oarecare impas dat de realitatea �i de necesitatea dep��irii lor sau, mai precis, a transparentiz�rii �i morfoz�rii lor interioare69. „În dialogul continuu cu oamenii adu�i la existen�� în mod succesiv rela�ia lui Dumnezeu cu lumea temporal� î�i cap�t� sensul ei deplin”70. Ra�iunea lumii �i a timpului este aceea a slujirii omului în atingerea unei cât mai depline comuniuni cu Dumnezeu, în cre�terea omului în comuniunea cu Creatorul s�u71. „A�a cum prima clip� temporal� are la baz� eternitatea, dar nu eternita-

67 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, pp. 331-332.68 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, pp. 332-333.69 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 333.70 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 334.71 «Fiindc� pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile (timpul sau istoria, n.n.) �i cele a� �toare înl�untrul veacurilor începutul existen�ei �i sfâr�itul lor în Hristos. C�ci înc� înainte de veacuri a fost cugetat� �i rânduit� unirea hot�rnicitului �i a nem�rginitului, a m�surii �i ceea ce este nem�surat, a marginii �i a nem�rginitului, a Creatorului �i a creaturii (care tr�ie�te în El ve�nicia �i nem�rginirea, c�p�tând o valoare ve�nic�, n.n.) a stabilit��ii �i a mi�c�rii. Iar aceast� tain� s-a înf�ptuit în Hristos, Care S-a ar�tat în cel din urm� dintre tim-puri, aducând prin ea împlinirea hot�rârii de mai înainte a lui Dumnezeu. Aceasta, pentru ca cele ce se mi�c� dup� � re (în timp, în istorie, n.n.) s�-�i g�seasc� odihna în jurul Aceluia, care este, dup� � in��, cu totul nemi�cat. Aceas-t� tain� a fost cunoscut� mai înainte de toate veacurile de c�tre Tat�l, Fiul �i Duhul Sfânt...» (SF. MAXIM M�RTURISI-TORUL, Întreb�ri c�tre Talasie, 60, apud: P�r. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 16-17).


41

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicatea unui substrat impersonal, ci voia lui Dumnezeu Cel ce este din veci, a�a �i � ecare clip� ce urmeaz� are la

baz� voia lui Dumnezeu cel etern, care sus�ine lumea în dezvoltarea ei �i cheam� pe om continuu la un r�s-puns �i prin aceasta face posibil� existen�a lui treaz� �i intens�, sau leg�tura responsabil� cu eternitatea”72. Timpul, în ordinea lui, î�i are ra�iunile sale, interne �i externe. Gândirea P�rin�ilor asupra timpului încearc� nu numai s� indice un anumit caracter personal al acestuia, o func�ie personal� pe care o de�ine, ci �i s� l�mureasc� raportarea lui la planul etern.

„Lumea nu este contrar� eternit��ii (...); �i nu este nici o eternitate linear� în sine. Ea î�i are originea în eternitate, este sus�inut� de eternitate �i destinat� s� se înve�niceasc� într-un fel de eternitate care nu este una cu a lui Dumnezeu. C�ci nu este etern� prin ea îns��i, ci prin Dumnezeu. Sfântul Maxim M�rturisitorul, deosebind «eonul» (�>B�) de eternitate, îl socote�te pe acesta eternitatea plin� de experien�ele timpului, sau timpul umplut de eternitate. Exist� un eon � nal, în care se adun� tot timpul, precum exist� un eon ini�ial, care cuprinde în Dumnezeu posibilit��ile gândite ale tuturor celor ce se vor dezvolta în timp. Legile atempo-rale ale crea�iei, ideile timpului, sunt un astfel de eon. Felul de via�� al îngerilor �i via�a viitoare a oamenilor �i a lumii în ea este un eon � nal. Ea este o eternitate eonic�, nu eternitatea pur �i simplu a lui Dumnezeu. Este eternitatea pentru lume care se cuprinde în Dumnezeu �i este dat� poten�ial în «deodat�» �i se readun� în eternitatea eshatologic� trecând prin timp. Eonul ini�ial nu este în mi�care. Eonul eshatologic are în el experien�a mi�c�rii �i, chiar un fel de mi�care etern� în jurul lui Dumnezeu (cum au �i îngerii în viziunea lui Dionisie Areopagitul), pentru c� creatura ajuns� în Dumnezeu se adânce�te mereu în contemplarea �i în împ�rt��irea de in� nitatea lui Dumnezeu, de�i este mereu sc�ldat� în ea. Acel «deodat�» poten�ial al primei zile devine un «deodat�» plin al zilei a opta f�r� de sfâr�it; ie�irea din eternitate prin crea�iune sfâr�e�te cu intrarea în eternitate prin înviere, dup� mi�carea prin timp”73.

Cunoa�terea lui Dumnezeu ca descoperire dumnezeiasc� este o realitate strâns legat� de istorie, fapt scos în eviden�� i de revela�ia natural�, care este legat� de evolu�ia istoric� de care nu este lipsit� � rea lumii. Istoria se face astfel un mediu de manifestare a rela�iilor personale de comuniune. Pe temeiul decoperirii personale a lui Dumnezeu în istorie, aceasta din urm� este pus� în contact �i unit� cu ve�nicia: „Via�a ve�ni-c� a omului este întemeiat� în cadrul istoriei. #i aceast� întemeiere se realizeaz� prin revelarea a ceea ce este ve�nic în istorie, prin Hristos”74. P�rin�ii sunt în�ele�i de Biseric� ca unii care �in locul �i continu�, la modul cel mai potrivit, pe Apostoli, organe alese prin care se realizeaz�, la modul cel mai propriu, descoperirea dumnezeiasc�. Raportarea la P�rin�i este �i una temporal� �i istoric�, iar în�elegerea patristic� a lor �ine �i de în�elegerea timpului în care au tr�it. Ortodoxia promoveaz� îns� ideea c� P�rin�ii sunt contemporanii no�tri. Aceast� perspectiv� implic� la rândul ei o serie întreag� de elemente: dep��irea timpului în care ei au tr�it, exprimarea adev�rului care r�mâne, acomodarea la realit��i superioare timpului, interpretarea potrivit în�elesurilor contemporane. În acest context se proiecteaz� raportarea contemporanilor la P�rin�i sau actualitatea P�rin�ilor pentru omul mereu contemporan. Urmarea P�rin�ilor, o realitate �i un deziderat care a st�b�tut veacurile, a însemnat întotdeauna de fapt urmare a lui Hristos. A�a-numita „întoarcere în trecut”, de care se tem �i pe care o evit� o seam� de teologi contemporani, este de fapt integrare în prezent.

„«Urmând S� n�ilor P�rin�i». A urma înseamn� a veni dup� aceea sau a merge pe urmele înainta�ilor (nachkommen). Cel care vine dup� aceea nu hot�re�te el calea, ci urmeaz� calea stabilit� deja. A�adar, nu înseamn� nici întoarcere în trecutul P�rin�ilor, nici transferare a lor în prezent sau viitor ca a unor comori arheologice. Acest lucru înseamn� acceptare a lor ca m�dulare a Trupului lui Hristos �i a te l�sa condus de via�a �i înv��tura lor, de cugetul �i duhul lor. Tradi�ia Ortodoxiei, ca martor diacronic al adev�rului cre�tin nu con�ine nimic care s� nu � apar�inut tradi�iei Bisericii nedesp�r�ite din primul mileniu cre�tin. Acest lu-cru nu înseamn� c� Biserica Ortodox� îi întoarce pe credincio�i în primul mileniu, ci c� îi invit� s� se integre-ze perspectivei sobornice�ti, p�zit� de Biserica nedesp�r�it� de atunci. F�r� aceast� pozi�ionare, respectarea �i redescoperirea unit��ii nu este posibil�. Mai mult, Ortodoxia nu este pierdut� în trecut, nu se întoarce în trecut, ci tr�ie�te în prezent cu con�tiin�a istoric� a tradi�iei Bisericii. Con�tiin�a ei de sine nu se sprijin� pe o în�elegere ecumenic� orizontal�, ci pe unitatea de credin�� diacronic� cu P�rin�ii Bisericii”75.

72 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 334.73 Pr. D. ST�NILOAE, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. 1, p. 335.74 G. MANTZARIDIS, „Das spirituelle Erbe der Orthodoxen Kirche und ihre Bedeutung für Europa”, în: Orthodoxes Forum, 1/1994, p. 40.75 G. MANTZARIDIS, „Das spirituelle Erbe der Orthodoxen Kirche und ihre Bedeutung für Europa”, p. 42.

Adrian Marinescu

42

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica Unitatea diacronic� �i sincronic� a Bisericii este cuprins� pe de o parte în cunoscuta formul�, «urmând

S� n�ilor P�rin�i»76, pe de alt� parte, în forma mai dezvoltat� a acesteia: «A�a cum Profe�ii au v�zut, a�a cum Apostolii au înv��at, a�a cum Biserica a preluat, a�a cum Înv��torii în dogme au prezentat, a�a cum lumea întreag� (�>��!�$��) aceea�i credin�� a �inut... a�a gândim �i noi, a�a spunem �i a�a vestim»77. Importan�a acestei realit��i �i necesitatea ader�rii noastre la ea indic�, înc� o dat�, actualitatea P�rin�ilor. În alt� ordine de idei, aceast� realitate este sintetizat� în con�inutul ei de c�tre Sf. Vincen�iu de Lerini în celebra formul� sau în a�a-numitul canon al Sfântului: «quod ubique, quod semper, quod ab omnibus» (ceea ce este pretutindeni, în-totdeauna �i de c�tre to�i respectat)78, care însumeaz� cele trei coordonate esen�iale ale existen�ei umane: spa-�iul, timpul �i persoana79 �i care ar trebui s� corespund� occidentalei în�elegeri a: universalit��ii (universitas), antichit��ii (antiquitas) �i consensului (consensio), printr-o aliniere personal� la credin�a întregii Biserici80.

Aceast� formul� are mult de a face cu mentalitatea �i cultura antic�, care î�i � xase cu mult� vreme înain-tea Sfântului Vincen�iu († între 434-450) norma adev�rului (semper et ubique) care permite în�elegerea ade-ren�ei personale la ea. Formula folosit� îns� de P�rintele din Lerini ni se pare semni� cativ� pentru modul de existen�� i mentalitatea cre�tin�, sco�ând în relief importan�a pentru omul actual în � ecare epoc� a Bisericii, a înv��turii acesteia �i, înainte de toate, pentru c� absolut totul, în Biseric�, este personal, a persoanelor prin care aceast� înv��tur� este conservat�, p�strat� �i promovat�, adic� a P�rin�ilor Bisericii. Nu poate � respectat ceva în trecut (semper) decât de o anumit� persoan�, iar în sânul Bisericii aceast� func�ie o au prin excelen�� P�rin�ii. Desigur, în�elegerea universalit��ii dup� 1054 nu mai pune în discu�ie Biserica rupt�, a�a cum ast�zi nenum�ra�i teologi ortodoc�i se str�duiesc s� impun�, încercând s� g�seasc� în formul� o rezolvare a impa-sului ecumenic contemporan. Respectarea Bisericii sobornice�ti, înseamn� a�adar respectare a principiului universalit��ii. La fel, în în�elegerea patristic�, «quod semper» nu poate de� ni catolica antiquitas, chiar dac� Sfântul Vicen�iu a tr�it în primele veacuri ale Bisericii. El se refer�, spre exemplu, la Sf. Grigorie Teologul ca la o mare autoritate a Bisericii, al c�rui glas, spune el, se aude pân� ast�zi, adic� pân� în vremea sa, �i aceast� re-ferin�� a sa, spre exemplu, nu are de-a face cu nicio antiquitas, doar o scurt� perioad� de timp desp�r�indu-i pe cei doi. Expresia vrea s� arate doar c� este vorba de credin�a care de la început, dintotdeauna (semper), a fost respectat�. Prive�te vechimea credin�ei, în în�elesul începuturilor ei �i nu vechimea credin�ei, ca un depositum � dei pus la dispozi�ie în vechime �i de c�tre autori care au tr�it în vechime, ci ca manifestare a ei în istorie, prin persoane alese ale lui Dumnezeu, înc� din timpurile cele mai vechi, adic� de la început. În�elesul occidental al acestei formule a marcat pân� ast�zi în�elegerea �i prezentarea Patrologiei �i a elementelor fundamentale care o privesc pe aceasta. Ori tradi�ia patristic� �i a Bisericii nu con� rm� acest în�eles al lucrurilor81. În ceea ce prive�te consensul, este adev�rat c� acesta se realizeaz�, la modul o� cial, în cadru sinodal. Îns� formula �i criteriul Sfântului Vicen�iu nu privesc direct, am putea spune, acest lucru. Credem c� în acest context este mai mult vorba despre acomodarea credin�ei � ec�ruia în parte la credin�a Bisericii manifestat� �i promovat� prin m�dularele alese ale acesteia. Textul propriu-zis trimite la aceast� interpretare. Mai mult decât atât, în lucrarea sa, Sf. Vincen�iu de Lerini nu arat� altceva decât ceea ce cre�tinul din toate timpurile trebuie s� fac�, aderând la duhul Bisericii �i al P�rin�ilor. F�r� P�rin�i �i teologia lor, modul lor de interpretare a Bisericii �i a Scripturii, se poate ajunge la p�reri �i interpret�ri gre�ite (Commonit. 29, 3). Atunci când nu exist� hot�râri sinodale, recur-

76 Sin. IV Ec., Mansi, vol. VII, p. 116.77 Sin. VII Ec.78 «În Biserica soborniceasc� trebuie observat în special c� noi aceea respect�m ceea ce peste tot, ceea ce întot-deauna �i ceea ce de c�tre to�i este respectat. Acesta este propriu-zis adev�rat �i propriu sobornicesc. (...) Acest lucru îns� se întâmpl� doar atunci când respect�m criteriile universalit��ii, ale antichit��ii �i consensului. Respec-t�m universalitatea doar când m�rturisim doar credin�a cea una pe care o m�rturise�te întreaga Biseric� din lume. Respect�m vechimea atunci când nu d�m la o parte nimic din p�rerile pe care s� n�ii no�tri înainta�i �i P�rin�i le-au respectat în mod manifest. #i, la fel, respect�m consensul când credem la fel cu episcopii �i înv��torii dinainte» (SF. VINCEN�IU DE LERINI, Commonitorium, 2, 5; ed. cit., pp. 186-189).79 Sunt premize de la care î�i �i începe Sf. Vincen�iu de Lerini lucrarea sa: timpul (Commonit. 1, 4), locul (Com-monit. 1, 5) �i modul personal de via�� (Commonit. 1, 6).80 MICHAEL FIEDROWICZ, „Die Theologie des Commonitorium”, în: VIZENZ VON LÉRINS, Commonitorium, mit einer Studie zu Werk und Rezeption, herausgegeben und kommentiert von Michael Fiedrowicz, übersetzt von Claudia Barthold, Carthusianus Verlag, Mülheim/Mosel, 2011, p. 80.81 Am documentat în alt� parte modul dinamic de în�elegere a acestui lucru de c�tre P�rin�i. Nu este aici locul relu�rii întregii problematici.


43

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicasul la P�rin�ii Bisericii este unul necesar �i garant al men�inerii în adev�r: «Este necesar ca, atunci când apare

o nou� problem� teologic� în cazul c�reia nu exist� nicio hot�râre (sinodal�), s� se apeleze spusele S� n�ilor P�rin�i, adic� ale acelora care în timpul lor �i acolo unde au tr�it, r�mânând neclinti�i în unitatea de comuni-une �i de credin��, s-au ar�tat a � înv��tori de încredere, iar atunci când sunt g�site p�reri, pe care ei le-au respectat în unanimitate, ele trebuie �inute, f�r� niciun resentiment, ca o adev�rat� �i soborniceasc� înv��tur� de credin�� a Bisericii» (Commnonit. 29, 6). Este accentuat a�adar un aspect determinant al actualit��ii, auto-rit��ii �i importan�ei P�rin�ilor Bisericii. Sfântul Vincen�iu nu numai c� î�i sprijin� p�rerile sale pe hot�rârile sinodale ale Bisericii, ci �i arat� c� sinoadele însele au procedat la apelarea P�rin�ilor în sus�inerea �i a� rmarea înv��turii de credin�� a Bisericii. A�adar, modalitatea de consultare a S� n�ilor P�rin�i �i a teologiei acestora este nu numai una veche �i con� rmat� de practica sinodal� (Commonit. 29, 8), ci �i indic� modul de abordare al problemelor cu care Biserica �i � ecare credincios în parte se confrunt� în � ecare epoc� în parte: «...a�a trebuie s� se întâmple într-adev�r cu to�i cei care apar�in, în timpuri de persecu�ie, Bisericii sobornice�ti, care se doresc pe ei � i legitimi ai Bisericii-mame, s� se ata�eze de sfânta credin�� a S� n�ilor P�rin�i, s� se �in� strâns de ea, în ea s� adoarm�, iar p�gânele �i noile înv��turi, dimpotriv�, s� le dea la o parte, s� le resping�, s� li se împotriveasc�, s� le oprime» (Commonit. 33, 6). În acest sens, Sf. Vicen�iu de Lerini citeaz� �i (Commonit. 30, 1-7), aproape integral, lista P�rin�ilor apela�i de Sin. III Ec. (431).

Îndumnezeirea omului, ini�iat� �i preg�tit� în timp – avem aici rostul pozitiv al istoriei! –, va � des�vâr�it� în via�a de dincolo82. Istoria este astfel chemat� pentru cre�terea omului în ea spre îndumnezeire, creat în timp dup� planul din veci al lui Dumnezeu, tocmai pentru a � condus, în timp, spre unirea cu Creatorul s�u (p. 13). În Hristos sau Fiul întrupat al lui Dumnezeu avem prezen�a Acestuia în timp dar �i posibilitatea omului de a ajun-ge în Dumnezeu. Întreaga via�� i activitate a omului au ca început, mijloc �i sfâr�it al lor pe Fiul lui Dumnezeu (p. 30)83. Omul îns� nu este f�cut s� � e �i s� r�mân� închis în timp, ci s� se bucure de leg�tura vie cu Dumnezeu, printr-o „existen�� adâncit� în in� nitatea lui Dumnezeu, care i se face �i lui o proprietate tot mai actual�” (p. 30). În Hristos, Fiul lui Dumnezeu f�cut om, se reg�se�te atât rostul omului cât �i al istoriei, care î�i câ�tig� astfel un sens (pp. 14, 15). „Dumnezeu f�cut om într-un moment dat al istoriei �i trecut ca om în ve�nicie, eternizeaz� pe � ecare om �i tot ce a tr�it � ecare om în istorie, cum n-ar face-o o lume temporal� f�r� început �i f�r� sfâr�it” (p. 15). În aceast� ordine de idei, ra�iunile oamenilor sunt gândite de Dumnezeu în ve�nicie, primesc existen�� în timp cu posibilitatea cre�terii în Dumnezeu în cursul istoriei �i al des�vâr�irii în via�a de apoi (p. 14). În afara lui Hristos, omul, ca �i istoria �i timpul, r�mâne f�r� valoare �i f�r� sens (p. 14) �i tocmai timpul îi ofer� posi-bilitatea deciderii pentru Dumnezeu. Doar reg�sindu-�i începutul �i sfâr�itul în Dumnezeu, istoria �i timpul cap�t� valoare �i sens, în Dumnezeu întrupat în timp, pentru a ridica pe om deasupra timpului. Doar în aceast� perspectiv� limitele c�rora le este supus omul î�i câ�tig� un sens (p. 14). În plus, atât existen�a unui timp ve�nic, cât �i a unui timp f�r� om ar � o absurditate în sine (p. 14). Timpul este îns� deodat�: m�rginire, libertate �i mi�care spre Dumnezeu (p. 15). Tocmai „sensul istoriei este de a preg�ti pe om pentru ve�nicie” (p. 15).

82 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 13. Red�m �i aici, în continuare, trimiterile la aceas-t� lucrare a P�r. Dumitru St�niloae, prin trecerea num�rului de pagini în parantez�.83 «Cel ce a dat � in�� întregii crea�iuni v�zute �i nev�zute, numai cu puterea voin�ei Lui, a avut înainte de to�i vecii, deci înainte �i de facerea lumii, un plan prea bun �i negr�it, referitor la ea. Iar acest plan a fost ca s� uneasc� El însu�i, f�r� schimbare, cu � rea oamenilor, prin unirea adev�rat� într-un ipostas, �i s� Se uneasc� cu Sine, în chip neschimbat, � rea omeneasc�. În acest scop a împ�r�it veacurile cu în�elepciune, rânduindu-le pentru lucrarea prin care S-a f�cut pe Sine om, iar pe altele pentru lucrarea prin care face pe om dumnezeu. Sfâr�itul veacurilor, mai dinainte hot�rât pentru lucra-rea prin care S-a f�cut pe Sine om, a ajuns la noi, sfatul lui Dumnezeu cu privire la întrupare, a� ându-�i împlinirea prin înf�ptuirea lui. Odat� ce veacurile, rânduite de mai îmainte pentru lucrarea prin care Dumnezeu avea s� Se fac� om, au luat sfâr�it la noi, Dumnezeu împlinind, cu adev�rat, întruparea Sa des�vâr�it�, trebuie s� a�tept�m de aci înainte cele-lalte veacuri ce vor veni, care sunt rânduite pentru lucrarea îndumnezeirii tainice �i negr�ite a oamenilor. În cursul lor ne va ar�ta Dumnezeu bog��ia covâr�itoare a bog��iei Lui, lucrând des�vâr�it în cei vrednici îndumnezeirea. C�ci, dac� a ajuns la cap�tul lucr�rii tainice a înomenirii în tot chipul, asemenea nou�, afar� de p�cat, �i coborându-Se, în tot chipul, pân� la cele de mai jos p�r�i ale p�mântului, unde-l pr�bu�ise pe om tirania p�catului, desigur c� va ajunge �i la cap�tul lucr�rii tainice de îndumnezeire a omului, f�când pe om în tot chipul asemenea Lui, afar� de identi� carea în � in�� cu El, �i ridicându-l mai presus de toate cerurile, unde m�rimea � reasc� a harului îl cheam� din pricina nesfâr�itei bun�t��i, pe omul care zace jos. Deci, dac� Domnul nostru Iisus Hristos este începutul, mijlocul �i sfâr�itul tuturor veacurilor trecute, prezente �i viitoare, pe drept cuvânt putem zice c� a ajuns la noi, în virtutea credin�ei, sfâr�itul veacurilor (1 Cor 10, 11), destinate îndumnezeirii celor vrednici, sfâr�it care se va face ar�tat în mod actual în viitor» (SF. MAXIM M�RTURI-SITORUL, Întreb�ri c�tre Talasie, 22, apud: Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 17-18).

Adrian Marinescu

44

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica Dumnezeu care îl creeaz� pe om pentru a tr�i în timp (= veacurile de preg�tire a venirii lui Dumnezeu în

istorie), îl preg�te�te pe acesta pentru Sine (= începutul veacurilor viitoare sau spiritualizarea omului în cursul istoriei84) �i îl asigur� pentru toat� existen�a timpului cu dragostea Sa de oameni iubitoare. C�derea în p�cat dar �i, mai ales, întruparea Mântuitorului au schimbat istoria �i timpul, oferindu-le alte valen�e �i valori.

„Istoria care �i-ar � avut importan�a ei pentru ajungerea oamenilor la îndumnezeirea des�vâr�it�, în ve�nicie, în cazul c� nu s-ar � produs c�derea lor, a primit, dup� c�dere, o alt� calitate. Dup� c�dere, ea s-a împ�r�it în dou� etape: una în care oamenii, ajuta�i de Dumnezeu, Cuvântul neîntrupat, �i de Duhul Lui cel Sfânt se preg�tesc pentru întruparea sau înomenirea Lui, �i o alta prin care, dup� aceea, El lucreaz� la îndumnezeirea lor, pentru a ajunge, în ve�nicie, la des�vâr�ire, la care ar � ajuns �i în cazul c� ar � înaintat în ea printr-o via�� spiritual� sus�inut� de Cuvântul neîntrupat. C�ci spiritualizarea trupului lor ar � ajuns pân� la un fel de cople�ire a lui prin spiritul lor tot mai umplut de dumnezeire, f�r� s� � fost necesar� pentru aceasta asumarea trupului omenesc de Fiul lui Dumnezeu umplut de dumnezeirea Lui. Venind dintr-o isto-rie ce poart� întip�rirea p�catului �i într-un timp in� uen�at de urm�rile acestuia, inclusiv de prezen�a mor�ii, Dumnezeu Cuvântul le învinge în Sine, în cursul vie�ii Lui p�mânte�ti, ca, din puterea biruirii lor în Sine, s� capete �i oamenii ce vin, pe rând, în via�a din istorie puterea biruirii lor. Astfel, istoria dup� p�cat cap�t� �i rostul unei mi�c�ri in� uen�ate de p�cat �i de lupt� cu el �i cu urm�rile lui, cu n�zuin�a sc�p�rii de ele �i cu n�dejdea c� acestea vor avea loc prin venirea în timp a Fiului lui Dumnezeu. De aceea, odat� cu întruparea Lui, în partea a doua a istoriei, aceasta are dou� subîmp�r�iri: cea de la na�tere, pân� la învierea, în�l�area Lui �i trimiterea Duhului S�u cel Sfânt �i cea de atunci pân� la sfâr�itul chipului istoric al lumii, în care se va face preg�tirea oamenilor pentru îndumnezeirea des�vâr�it� în via�a de veci viitoare”85.

Timpul este îns� �i interval în care omul, supus, prin � rea sa �i în urma c�derii, limit�rilor, are posi-bilitatea de a se întoarce spre existen�a adev�rat� �i nelimitat�86. Potrivit Sf. Maxim M�rturisitorul (Am-bigua, 7), timpul are rostul trecerii de la existen�� la existen�a bun�, în vederea dobândirii existen�ei ve�nic bune (p. 18). A�adar, centrul timpului este Cuvântul întrupat (p. 19), iar timpul este supus, unitar, lucr�rii lui Dumnezeu, având rostul trans� gur�rii sale în Hristos (p. 23). Petrecerea �i parcurgerea timpului în dez-voltarea virtu�ilor, împlinirea poruncilor �i adâncirea �i asimilarea adev�rurilor dumnezeie�ti înseamn� dep��irea acestuia �i gustarea lui Dumnezeu, iar cel care s-a supus pe sine acestei c�i «a ar�tat sfâr�itul ca � -ind una cu obâr�ia �i obâr�ia una cu sfâr�itul, mai bine zis obâr�ia �i sfâr�itul ca unul �i acela�i lucru..., obâr-�ia, întrucât de acolo a primit, pe lâng� existen��, �i binele prin � re, dup� participare, iar �inta (sfâr�itul), întrucât recunoscându-�i cauza sa, str�bate, prin dispozi�ie �i hot�râre liber�, cu toat� sârguin�a, drumul de laud� ce duce spre ea»87. Este situa�ia Sfântului care reu�e�te s� biruiasc� limitele temporale �i istorice �i s� le dep��easc� unindu-le cu ve�nicia. Mai mult, Hristos une�te în Sine istoria, timpul de dinaintea întrup�rii Sale �i pe cel de dup� aceea. Moise �i Ilie Îl proorocesc pe Mântuitorul �i trimit spre slava Sa, la care vor ajunge �i cei ce vor urma lui Hristos, precum apostolii pe munte. Istoria este una singur� în Hristos, � ind proorocit� dar �i adeverit� �i urmând s� � e �i împlinit�. „Moise �i Ilie (...) apar tr�ind dup� moarte, ca Cel ce asigur� ve�nicia lor, deci, ca Împ�ratul ce conduce mântuirea noastr� spre ve�nicie. Este o unire a istoriei dinaintea lui Hristos cu cea de dup� El �i cu ve�nicia” (p. 23). Unirea timpului cu ve�nicia nu înseamn� o topire a caracteristicilor personale. Dep��irea caracterelor temporale înseamn� îns� p�strarea întip�ririlor realizate �i dobândite în timp. Pe de o parte timpul este in� uen�at de ac�iunile persoanei umane, pe de alta aceasta din urm� poart� amprenta timpului în care s-a n�scut �i pe care l-a tr�it.

„Îndumnezeirea des�vâr�it� din via�a viitoare va � o odihn� în Dumnezeu, din care nu mai vrea omul s� ias�, dar ea nu este o încremenire ci o continu� bucurie de iubirea nem�rginit� a lui Dumnezeu. (...) Se simte în�l�at la m�sura iubirii Lui prin iubirea Sa, dar tocmai de aceea nu-�i tr�ie�te marginea. (...) El nu se mai simte m�rginit în aceast� stare, pentru c� a uitat de începutul ei �i nu mai a�teapt� un sfâr�it al ei, nu se mai simte având s� înainteze între început �i sfâr�it. Precum nu mai a�teapt� un cap�t viitor al acestei bu-curii, a�a nu �tie de un început al ei. Este ridicat dincolo de început �i sfâr�it, este ridicat peste timp �i peste tr�irea nedeplin� a celor tr�ite odat� în timp. (...) Istoria se va concentra într-o unitate tr�it� �i trans� gurat�

84 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 17, 21.85 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 21-22.86 «A� ând noi, prin suferin��, c� iubim nimicul, s� ne înv��m a ne întoarce iar��i timpul spre ceea ce exist�!» (SF. MAXIM M�RTURISITORUL, Ambigua, 7, apud: Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 24).87 SF. MAXIM M�RTURISITORUL, Ambigua, 7, apud: Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 30.


45

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicaîntreag�, fapt ilustrat prin icoana Schimb�rii la Fa��. Fiecare le tr�ie�te pe toate ale tuturor, unite între ele �i

în Dumnezeu, pline de lumina Lui. Se simte plin de toate cele tr�ite de el în timp, dar �i bun�tatea de bog��ie nem�rginit� �i nesfâr�it� a lui Dumnezeu. Tr�ie�te ca ceea ce este el însu�i, întip�rit în mod propriu de isto-ria proprie a celor tr�ite, deschis luminii in� nite a lui Dumnezeu. (...) În aceast� stare, persoana uman� vede în to�i �i în toate �i chiar în sine îns��i Persoana atotcuprinz�toare �i atotlumin�toare a lui Hristos. Acesta este adev�rul la care spune Sf. Maxim, în alt loc, c� se ridic� cel îndumnezeit în via�a viitoare, dup� ce a urcat spre el în via�a p�mânteasc�, datorit� dorului dup� el, dat omului de Dumnezeu prin creare”88.

În planul mântuitor al lui Dumnezeu, c�derea omului �i, apoi, întruparea Mântuitorului au fost prev�-zute, în scopul readucerii timpului �i a istoriei pe calea care realizeaz� unirea omului cu Dumnezeu (p. 23). „Trebuin�a de a învinge pl�cerile �i durerile ce provin unele din altele explic� �i necesitatea tr�irii în istorie a persoanelor umane. Dar omul nu putea învinge prin sine, în timpul �i în istoria în care tr�ia, pornirea spre pl�ceri �i fuga de dureri în pl�ceri. De aceea, S-a f�cut Fiul lui Dumnezeu om în timp �i în istorie”89.

Pr. Dumitru St�niloae sintetizeaz� astfel istoria: „Pentru a rupe lan�ul trecerii de la pl�ceri la dureri �i viceversa, în care se mi�c� timpul dat omului pe p�mânt �i istoria dat� umanit��ii �i care, în fond, lipse�te timpul dat omului �i istoria umanit��ii de orice sens, S-a f�cut Fiul lui Dumnezeu om în istorie, ca atare, a ar�tat folosirea ei ca loc unde se preg�te�te vecinicia, f�r� afectele sau patimile omului. El a ar�tat c� omul poate înainta prin efortul de biruire a acestui lan� spre odihna spiritual� de dincolo de timp. Deci, c� poate înainta spre ea �i omenirea întreag�. Prin aceasta, timpul �i istoria primesc un sens. Hristos a spart ori-zontul îngust al istoriei redus� la lan�ul între pl�ceri �i dureri trupe�ti. În scopul acesta a venit El în istorie ar�tându-ne putin�a de rupere a acestui lan�. El arat� prin aceasta �i necesitatea ca timpul � ec�rei persoane �i istoria umanit��ii s� nu se prelungeasc� la nesfâr�it. Timpul îi este dat omului pentru ca s� se mi�te trep-tat spre victoria asupra pl�cerilor �i durerilor. Dac�, îns�, timpul ar � nesfâr�it, omul n-ar ajunge niciodat� dincolo de pl�ceri �i de dureri. Timpul �i istoria n-ar avea în acest caz niciun sens. Fiul lui Dumnezeu Se face om în timp, ca s�-i dea timpului un sens, prin puterea ce le-o d� oamenilor de-a ajunge, prin biruirea pl�cerilor �i durerilor, la via�a ve�nic�, liber� de ele. Faptul c� Fiul lui Dumnezeu Se face om cu trup, în timp �i în istorie, arat� c� trupul �i materia nu sunt singure �i pentru ele, ci au ca temei spiritul �i pe Dumnezeu, dar tocmai prin acestea sunt chemate la o existen�� ve�nic�, îns� cople�it� de spirit �i de Dumnezeu. Iar dac� Dumnezeu îi d� timpului �i istoriei �i celor cuprinse în ele un sens, prin acest sfâr�it la care sunt duse, tot El le d� un sens, prin faptul c� le d� un început. El reface, pentru aceasta în Sine, începutul �i sfâr�itul adev�rat al timpului, El Î�i d� Sie�i, ca om, un început prin voin�a Lui, deci, prin spirit, din iubire pentru oameni, �i un sfâr�it, prin nivelul spiritual la care îi duce pe oameni, prin istorie; un început, din iubirea lui Dumnezeu pentru oameni �i, un sfâr�it, prin ajungerea lor la El, din aceea�i iubire pentru ei. O istorie, care crede c� poate � �i vrea s� � e prin ea, �i o existen�� individual�, care crede c� poate s� vrea s� � e la fel, prin ea, nu prin Dumnezeu, nu-�i pot avea nici sfâr�itul lor în Dumnezeu”90.

Pe de o parte, posibilitatea dat� de Hristos lumii se realizeaz� la nivelul cel mai potrivit în m�dularele alese ale Bisericii care ajung s� activeze în ele însele dar �i, într-o m�sur�, în cei de lâng� ele, dup� modelul lui Hristos, poten��rile date de Dumnezeu istoriei. Pe de alt� parte, aceste realit��i în sine oblig�, respon-sabilizeaz� la nivelul � ec�rei persoane în parte cât �i la nivelul � ec�rei epoci. Hristos a uni� cat �i s� n�it timpul, îns�, la nivel personal, aceast� uni� care �i aceast� s� n�ire solicit� implicare �i actualizare, e� cienti-zare. P�rin�ii se constituie astfel nu numai în repere �i modele, ci impun, în Hristos, tr�irea unit��ii �i unici-t��ii trupului tainic al Acestuia. Alipirea �i aderen�a omului contemporan la Hristos, la Biseric� �i la P�rin�i înseamn� activare �i dinamizare a sa în acest trup tainic. P�rin�ii dep��esc în Hristos �i prin rânduiala �i puterea Acestuia timpul, îns� sus�in �i pe omul din toat� vremea în realizarea aceluia�i act de preg�tire �i de gustare a unirii cu Hristos în ve�nicie. Este vorba de o structur� unitar�, totodat� ierarhic�, la care, ecclesial, persoana uman� este chemat� s� se alipeasc�, prin participarea la via��.

„Drumul de la calitatea de chip al lui Dumnezeu la starea de asem�nare cu El, îl face omul în timp, iar omenirea în istorie. În aceasta const� sensul �i importan�a istoriei: în mi�carea ce trebuie s� o fac� omul cu ajutorul lui Dumnezeu, de la binele dat lui de Dumnezeu prin crea�ie, la împlinirea aspira�iei întip�rit� în acest bine, spre des�vâr�irea lui, de la Dumnezeu, ca bine, la Dumnezeu, ca �int�. Dar, prin aceasta, istoria

88 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 25-26.89 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 40.90 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 41.

Adrian Marinescu

46

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica se arat� totdeauna trec�toare. Cine nu vrea s� o recunoasc� ca atare, ci o crede netrec�toare, nu înainteaz�

de la binele nedes�vâr�it, s�dit în om, la binele des�vâr�it. Acela nu mai are nici pe Dumnezeu lucrând în el. El tr�ie�te progresul cu o mare am�gire. Crezând c� înainteaz� spre mai mult, nu înainteaz� spre in� nitatea ve�nic�, ci spre moartea, sau pu�in�tatea ve�nic� a existen�ei”91.

Tot acest proces care include înainte de toate timp, istorie, persoan�, S� n�i are a�adar o singur� � nali-tate: unirea cu Dumnezeu. În Dumnezeu se transform� totul, se transparentizeaz� întreaga crea�ie �i cu ea timpul �i omul, tr�indu-�i � resc existen�a �i rostul dobândit prin dobândirea existen�ei. Totul îns� ca lucrare tainic� a lui Dumnezeu, din iubirea Sa pentru oameni. Iar aceast� lucrare se desf��oar�, din pricina, sl�bi-ciunii crea�iei, într-un spectru diferit de intensitate pentru � ecare persoan� �i pentru � ecare epoc� �i timp în parte. P�rin�ii ofer� îns� exerci�iul �i experierea lucr�rii lui Dumnezeu în lume, sus�in persoana uman� pe aceast� cale, actualizeaz� în Hristos, în � ecare epoc�, sensurile date de Acesta crea�iei, sus�in demersul de trans� gurare a valorilor temporale ale lumii. Astfel, timpul, trecutul �i prezentul, viitorul în sine, cap�t� o alt� valoare �i consisten��: spiritualizarea, transparentizarea, trans� gurarea �i înve�nicirea tuturor.

«Iar dumnezeirea, ca s� spun pe scurt, este concentrarea �i sfâr�itul tuturor timpurilor �i veacurilor �i a celor din timp �i din veac. Iar concentrarea �i sfâr�itul timpurilor �i veacurilor �i a celor din ele este unirea nedesp�r�it� a începutului adev�rat �i propriu cu sfâr�itul adev�rat �i propriu în cei mântui�i. #i unirea ne-desp�r�it� a începutului �i sfâr�itului adev�rat în cei mântui�i este ie�irea cea bun� din cele naturale a celor hot�rnici�i � in�ial între început �i sfâr�it. Iar ie�irea cea bun� din cele naturale a celor m�rgini�i între început �i sfâr�it este o lucrare atote� cient� �i supraputernic�, nemijlocit� �i in� nit� a lui Dumnezeu, ce lucreaz� la nesfâr�it în cei învrednici�i de acea ie�ire bun� din cele naturale»92.

P�rin�ii r�mân astfel, prin rânduiala lui Dumnezeu, prin sârguin�ele proprii, experierile pe care le-au avut �i tr�irile tainice, dar �i prin înv��tura pe care au l�sat-o posterit��ii, mereu actuali. Este o actualitate dat� de dep��irea �i învingerea timpurilor pe care le-au tr�it dar �i de valabilitatea cuvântului pe care l-au împlinit �i l-au transmis. Este un rol pe care �i l-au asumat �i pe care l-au primit potrivit timpului lor, pentru c� „� ecare om este adus la existen�� cu un rol potrivit timpului istoric în care are s� tr�iasc�, ca s� duc� cu el, în veci, o experien�� unic� din timpul lui, pe care s� o îmbog��easc� în veci” (p. 14). Istoria îns��i indic� importan�a acestui rol �i îl face pe om s� caute, în ea îns��i, posibilitatea de a o dep��i. „Chiar prin faptul c� istoria nu-i d� omului totul, ea îl face pe om s� n�zuiasc� dup� o via�� ve�nic�, dincolo de timp. #i istoria îl face pe om s� n�zuiasc� dup� ve�nicia în Hristos, mai ales dup� c�dere, chiar prin faptul c� pl�cerile ei ma-teriale, la care l-a coborât, nu-l fac fericit cu adev�rat �i durerile inevitabile, care urmeaz� pl�cerilor, îl duc pân� la urm� la moarte, la sfâr�itul vie�ii de pe p�mânt. Istoria este necesar� ca o preg�tire a omului pentru ve�nicie. Omul se poate preg�ti în ea pentru ve�nicie. Acesta este sensul ei. Dar dac� n-ar � , dup� ea, ve�ni-cia, dac� ar � numai ea la nesfâr�it, n-ar avea niciun sens. Dar istoria oamenilor �i a lumii are un început �i un sfâr�it, pentru c� este opera lui Dumnezeu, ca existen�� con�tient� din eternitate”93.

Partea omeneasc� credincioas� �i virtuoas� în istorie va experia în ve�nicie unitatea în Hristos, ca „un singur trup tainic al Lui” (p. 47). #i aici poate � în�eleas� valoarea ve�nic� dat� de Dumnezeu timpului �i crea�iei întregi. „To�i credincio�ii se vor sim�i una în Hristos, �i-L vor sim�i pe El to�i împreun� �i, totu�i, � ecare va sim�i aceast� unitate pe m�sura în�l��rii dobândite în cursul istoriei, prin virtutea �i cuno�tin�a la care s-a ridicat prin virtutea sa” (p. 47). Fiecare este responsabil de r�ul sau binele adus � rii general-umane. A�adar, „� ecare credincios va aduce ceva propriu trupului întreg al lui Hristos, folosind în mod propriu ceea ce prime�te din El, ceva ce provine din unicitatea persoanei lui, care se resimte în veci �i de timpul propriu în care a tr�it” (p. 48).

„Precum istoria întregii umanit��i s-a resim�it de � ecare persoan� uman� �i � ecare persoan� uman� de istoria întregii umanit��i, a�a se va resim�i, în veci, � ecare persoan� uman� care a crezut în Hristos, de istoria întregii umanit��i �i aceasta de � ecare persoan�, întrucât a înv��at de la cei dinaintea �i din timpul s�u �i a f�cut bine celor din apropierea sa �i a înv��at pe cei din timpul s�u �i de dup� ea. Dar �i Hristos În-su�i a lucrat în � ecare, prin toat� istoria, în mod mijlocit, �i prin cei din apropierea Sa în mod «nemijlocit». Valoarea celor dinaintea sa o arat� persoana uman�, prin pomenirea lor �i prin rug�ciunile pentru ei. Dar

91 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 30-31.92 SF. MAXIM M�RTURISITORUL, Întreb�ri c�tre Talasie, 59, apud: Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 25.93 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, p. 15.


47

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicaprin aceasta înva�� persoana uman� �i pe cei de dup� ea, s� fac� ceea ce face ea, ca s� o pomeneasc� �i s� se

roage pentru ea, crezând c� pot ajuta la mântuirea ei prin Hristos. (...) Valoarea unic� a � ec�rei persoane, în cadrul istoriei întregii umanit��i, valoare ce se va ar�ta luminând în veci, î�i are temeiul în unicitatea ra�iunii ei în Dumnezeu Cuvântul. Ra�iunea tuturor ra�iunilor, Care va aduna în Sine pe to�i cei ce s-au apropiat de ra�iunile lor din El, prin credin�a lor în El �i prin vie�uirea lor istoric�, conform ra�iunilor lor din El. (...) Dar mi�carea � ec�rei persoane umane, conform cu ra�iunea ei din Dumnezeu Cuvântul în r�stimpul istoric în care îi este dat de Acela s� se mi�te spre El, sau spre ra�iunea sa din El, se face datorit� �i atrac�iei ei de c�tre Dumnezeu Cuvântul sau a ra�iunii ei din El. Iar aceast� atrac�ie are �i forma unui dialog al lui Dumnezeu Cu-vântul cu � ecare persoan� uman�, în cursul mi�c�rii ei, în timpul ce i s-a dat în istorie. Prin dialogul acesta, Dumnezeu Cuvântul cere mereu � ec�rei persoane s� se mi�te conform cu ra�iunea ei din El �i într-o armonie cu persoanele �i lucrurile ale c�ror ra�iuni se a� �, de asemenea, în El �i sunt aduse la existen�� în vremea �i în preajma persoanei respective. Aceast� cerin�� a lui Dumnezeu Cuvântul o tr�ie�te � ecare persoan�, care nu-�i las� con�tiin�a prea tocit�, prin datoria ce o simte de a lucra într-un mod care r�spunde trebuin�elor de dezvoltare real� a celorlalte persoane �i conform cu buna rânduial� a naturii din jurul lui. (...) Este o lucrare a lui Dumnezeu Cuvântul atât asupra � ec�rei persoane umane din timpul ei, cât �i asupra întregii istorii. Pe to�i îi cheam� s� creasc� în comuniunea între ei �i cu Sine, ca s� ajung� la des�vâr�ita comuniune în via�a ve�nic�. (...) Cel ce f�cându-Se om �i, r�mânând, astfel, dup� înviere cu noi în chip nev�zut, Î�i a� r-m� continuu �i-�i adapteaz� împrejur�rilor noastre cuvintele Sale, gr�ite odinioar� pe p�mânt �i r�mase în Evanghelii �i în tradi�ia apostolic�, cuvinte înso�ite neîncetat de puterea Lui”94.

P�rin�ii prezint� importan��, prin teologia �i via�a lor, nu numai pentru vremea lor, ci, prin aceasta, pentru istorie în general. Actualitatea lor se sprijin� pe actualitatea lui Hristos transpa-rentizat în ei, în gândirea lor, în cuvintele lor, în faptele lor. În alt� ordine de idei, aceast� actua-lizare sau acomodare a lor la timp prin dep��irea acestuia poate � privit� nu numai subiectiv, ci �i obiectiv. Prive�te o obiectivizare a actualit��ii lor.

De la sine în�eles faptul c� determinant este con�inutul �i mai pu�in forma, lucru care �i face ca Biserica s� r�mân� aceea�i peste �i dincolo de veacuri. Înv��tura P�rin�ilor are, a�adar, nu atât un caracter diacronic95 cât, mai bine, metaistoric. Astfel, ast�zi avem con�iin�a c� ne îm-p�rt��im din aceea�i Euharistie din care s-au împ�rt��it �i primii cre�tini ai Bisericii (= Konti-nuität, Identität, Wachstum96). Avem aceea�i Euharistie, Acela�i Hristos, acela�i adev�r, acela�i duh care premerge veacurile �i le urmeaz� lor, dep��ind prin urmare conven�ionalul �i limitatul, contingentul97. „În acest în�eles, Biserica reprezint� un organism viu, care cre�te f�r� s�-�i piard� identitatea”98. Din aceast� pricin�, Biserica �ine de � ecare dat� s� indice faptul c� P�rin�ii se ex-prim� «printr-o singur� gur�», adic� prin gura lui Hristos, care este gura Duhului, adev�rul de credin�� al Bisericii �i al lui Dumnezeu.

„Atunci când P�rin�ii Bisericii, din considerare �i respect fa�� de continuitatea �i durabilitatea credin-�ei cre�tine, accentueaz� insistent c� au primit totul de la Iisus Hristos, prin Apostoli �i prin P�rin�ii Bisericii,

94 Pr. D. ST�NILOAE, Studii de teologie dogmatic� ortodox�, pp. 48, 49.95 Punând în discu�ie diacronicitatea, trebuie �inut cont de existen�a, al�turi de �i, de multe ori, împreun� cu succesiunea apostolic�, a unei a�a-numite succesiuni a dreptei-credin�e (determinat� �i în leg�tur� cu amintita protie a adev�rului), legat� în mod special de P�rin�ii �i Înv��torii Bisericii (G. LARENTZAKIS, „Die Bedeutung der Patristik für das ökumenische Gespräch. Eine orthodoxe Betrachtung”, p. 141). S-a insistat, în ultima vreme, toto-dat�, �i pe o a�a-numit� comuniune bisericeasc� diacron� ca decisiv� pentru via�a �i teologia Bisericii, promovat� înainte de toate de S� n�ii P�rin�i �i determinant� a prezen�ei �i activit��ii lor în Biseric� (G. LARENTZAKIS, „Diachro-ne ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, pp. 355-373)96 G. LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, pp. 356-360.97 P�rin�ii „împ�rt��esc contextul comun al unei tradi�ii cre�tine universale unice, contextul «credin�ei evan-ghelice �i apostolice»: Tradi�ia primit� de la predecesorii lor �i p�strat�, nu numai cu precizie, ci, de asemenea, dezvoltat� creativ de c�tre � ecare genera�ie de P�rin�i ce a trecut” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 38).98 G. LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, p. 357.

Adrian Marinescu

48

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica se str�duiesc totodat� s� observe problemele concrete ale oamenilor din vremea lor �i s�-�i dezvolte teologia

ca r�spuns la probleme contemporane, f�r� a-�i asuma pozi�ii individualiste, care s� pun� în pericol comu-niunea bisericeasc�”99.

În alt� ordine de idei, S� n�ii P�rin�i �i întreaga lor activitate, teologia lor, nu trebuie conside-rate simple obiecte de cercetare (Untersuchungsobjekte), piese de muzeu mo�tenite din Antichi-tate, p�rere în bun� m�sur� comun� timpurilor noastre. Studierea �i adâncirea S� n�ilor P�rin�i nu înseamn� o întoarcere în trecut sau o restaurare a epocilor vechi. Sfântul Duh are aceea�i putere �i lucreaz� �i acum în Biseric� �i în lume ca �i mai înainte100.

Cre�terea P�rin�ilor, a înv��turii �i metodei lor determin� �i existen�a unor principii �i criterii101:– Credin�a ferm� în lucrarea neîntrerupt� �i descoperitoare a Sfântului Duh. Acesta înso�e�te continuu

pa�ii P�rin�ilor �i ai Bisericii.– Distingerea clar� între liter� �i duh. Contextul are prioritate, neconducând la interpret�ri univoce, ci

la în�elegeri dinamice �i vii, noi de � ecare dat�, în direct� propor�ie cu participarea personal� la har.– Teologia P�rin�ilor a fost întotdeauna strâns legat� atât de problemele teologice actuale (eine rich-

tige zeitadäquate und kontextuelle Behandlung der aktuellen Problemen), cât �i de limbajul �i în�elegerea vremii (= cultura epocii respective). P�rin�ii încre�tineaz� limbajul vremii, p�strându-l în cadrul dat de lu-crarea de mântuire �i de cea de pream�rire a lui Dumnezeu. Este vorba de locuirea vremii în care o anumit� mentalitate predomin� �i determin� în�elegerea lucrurilor. S� n�ii P�rin�i au fost nevoi�i s� foloseasc� cadre-le acestei mentalit��i �i s�-i ofere acesteia un r�spuns. Nu trebuie uitat nici faptul c� mentalitatea vremii a fost de multe ori �i pân� târziu în istorie una patristic�.

– P�rin�ii nu doar c� au r�spuns problemelor teologice ale vremii. Ei au recapitulat, în limbajul �i formele de gândire ale vremii lor (zeitgemäß) aspecte teologice abordate de P�rin�ii dinaintea lor, în alte epoci.

– Teologia din � ecare epoc� în parte, inclusiv ast�zi, ar trebui s�-�i asume �i ea aceea�i condi�ie.– Diversitatea (das Prinzip der Vielfalt in der Einheit) este o caracteristic� a exprim�rii adev�rului

teologic de c�tre P�rin�i �i nu uniformitatea. De � ecare dat� aceast� exprimare nu reu�e�te s� epuizeze �i s� cuprind� adev�rul întreg, experierea acestuia � ind peren-necesar�, cu o formulare divers-posibil�102, chiar a unei acelea�i laturi a adev�rului, uniformitatea neasigurând neap�rat conformitatea.

– P�rin�ii, în po� da deschiderii lor foarte mari (Dynamik, Flexibilität, Anpassungsfähigkeit, Tole-ranz), nu s-au dep�rtat de la adev�rul de credin��, care a ocupat întotdeauna un loc central în opera, via�a �i gândirea lor. Acceptarea diversit��ii terminologice nu înseamn� �i nu trebuie s� însemne �i relativizare a adev�rului de credin�� i a practic�rii �i tr�irii (liturgice) a acestuia.

– Teologia patristic� nu este rezultatul unor simple analize de laborator în care persoana uman� �i tr�-irile acesteia nu sunt prezente. Ea a privit via�a lor �i a semenilor lor, ceea ce �i, între altele, o face s� � e �i s�

99 G. LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, p. 357.100 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 26. Pr. GEORGES Florovsky: „Biserica înc� po-sed� autoritatea pe care a avut-o în vremurile trecute, c�ci Duhul Sfânt nu o anim� mai pu�in decât în vremurile trecute” (Fr. GEORGES Florovsky, „St. Gregory Palamas and the Tradition of the Fathers”, in: The Collected Works of Georges Florovksy, vol. 1: Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View, Vaduz, 1987, pp. 105-120). „Un cunoscut contemporan, episcopul Kallistos (Ware) de Diokleia spune: «Un ortodox nu trebuie în mod simplu s�-i �tie �i s�-i citeze pe P�rin�i, el trebuie s� p�trund� în spiritul P�rin�ilor �i s� dobândeasc� o gândire (minte) patristic�». El trebuie s�-i considere pe P�rin�i nu doar ca pe o mo�tenire a trecutului, ci �i ca pe o m�rturie vie �i contemporani. Episcopul Kallistos nu consider� c� epoca patristic� s-a sfâr�it în secolul V sau VIII; epoca patristi-c� a Bisericii continu� pân� azi (Bishop KALLISTOS WARE, The Orthodox Church, Londra, 1992, p. 212)” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 26). „Potrivit în�elegerii ortodoxe, sfâr�itul epocii P�rin�ilor �i Înv��torilor Bisericii nu se petrece cu Sf. Ioan Damaschin. P�rin�i mari ai Bisericii exist� în � ecare epoc� a Bisericii, atâta timp cât aceasta exist�. #i, atâta timp cât Biserica are o istorie, ea va avea Tradi�ie �i P�rin�i” (G. LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, p. 359, n. 24). De v�zut �i '. (�� , F. G�� , ��! "�� #� ��#� �$! ��! %"��&�'! ��( �� )��*�� +�� ,��, H��, 1971, pp. 92sqq.101 Toate acestea conform G. LARENTZAKIS, „Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der Kirchenväter in der orthodoxen Kirche”, pp. 360-367.102 Îns�: «�I 7��0�� J�� !�7��» (SF. ATANASIE CEL MARE, Ad Antioch., 8, in: PG 26, 805).


49

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicar�mân� valabil� pentru om în general, cu toate valen�ele particip�rii sale la via��. P�rin�ii au stabilit �i exprimat

o strâns� leg�tur� între teorie �i practic� (orientare personal-soteriologic� �i liturgic� a întregului teologic).– La P�rin�i – �i nu poate � altfel – comuniunea diacron� (diachrone Koinonia) este strâns legat� �i

dependent� de cea sincron� (synchrone Koinonia). Ele se a� � într-un permanent raport de reciprocitate. Ortodoxia nu r�mâne un simplu depozit de înv��turi (depositum � dei), ci acestea sunt de � ecare dat� ac-tualizate, în � ecare epoc� �i la nivelul � ec�rei persoane în parte care se dore�te membru activ al Bisericii. #i acest lucru prin ceea ce este în�eles �i numit ortopraxie.

– Comuniunea sau consensul P�rin�ilor se manifest� la modul o� cial �i la unul din nivelele cele mai înalte în cadrul sinoadelor (ecumenice), în actele �i hot�rârile acestora, redactate �i stabilite de S� n�ii P�rin�i în�i�i, prin lucrarea Sfântului Duh �i prin urmarea �i respectarea P�rin�ilor de mai înainte �i a înv��turii �i hot�rârilor lor. A respecta credin�a Bisericii înseamn� a respecta P�rin�ii Bisericii. Sinoadele con� rm� perenitatea �i actu-alitatea înv��turii P�rin�ilor prin indicarea de � ecare dat� a faptului c� ceea ce ei au hot�rât r�mâne pe mai de-parte valabil. Lucru de re�inut �i de respectat pentru � ecare epoc� de criz� teologic�103. Practica sinodal� indic� astfel foarte clar, r�spunzând �i clari� când probleme teologice actuale, care apar în timp, c� teologia Bisericii �i a P�rin�ilor prive�te dezvolt�ri, l�muriri �i prezent�ri dinamice �i vii care au de a face cu omul a� at în continu� mi�care �i pe drumul de preg�tire neîntrerupt� a întâlnirii cu Hristos �i cu adev�rata stare a lucrurilor104.

Aceste realit��i r�mân valabile, mai ales în abordarea din ce în ce mai insistent� a metodei contextuale de în�elegere �i adâncire a textului patristic, metod� care prive�te faptul c� „P�rin�ii Bisericii au tr�it �i au muncit în context eclesial, teologic, cultural, istoric, temporal �i lingvistic diferit”105. Tocmai o astfel de încercare porne�te de la �i indic� nevoia aducerii în actualitate a S� n-�ilor P�rin�i �i, mai ales, a gândirii acestora. Structura pe care ace�tia o zidesc în interiorul Bisericii (= Tradi�ia patristic�) este una singur� �i identic� cu sine, dincolo de modul în care este ea con-struit�, din mai multe straturi �i substraturi culturale, informa�ionale, lingvistice �i de gândire �i dincolo de p�rerea modern� asupra acestui aspect, �i anume c� „Tradi�ia patristic� nu este un câmp comun pe care P�rin�ii îl lucreaz� împreun�”106. Diferen�ele (limb�, expresie, teme teologice, stil etc.) existente între P�rin�i sunt de bun� seam� � re�ti �i legate nu numai de contextul (geogra� c, istoric, cultural, teologic, de mentalitate) diferit, ci �i de alegerea personal� sau viziunea � ec�rui P�rinte în parte �i de forma�ia intelectual� �i experien�a duhovniceasc� a acestora. Prin urmare, teologia P�rin�ilor este nu numai determinat� exterior ci �i interior sau: mai ales la nivel intern.

Este adev�rat c� P�rin�ii Bisericii au activat în spa�ii geogra� ce diferite �i, într-o bun� m�sur�, în con-texte culturale, � lologice �i � loso� ce diferite. Cu timpul, s-au format oarecum �i spa�ii teologice diferite (de aici �i rupturile ap�rute în timp). Nu am insista îns� foarte mult pe aceast� idee, a�a cum face, spre exemplu, PS Hilarion. Dincolo de aceste diferen�e, lumea mediteraneean�, de unde provine majoritatea P�rin�ilor, cel pu�in pentru antichitatea cre�tin�, a asigurat oarecum prin determin�rile culturale �i de civiliza�ie eleniste, o unitate. #i nu doar una de mentalitate, ci �i de limb�. Este adev�rat �i faptul c�, treptat-treptat, �i chiar foarte devreme, Occidentul se deta�eaz� de aceast� unitate la care o bun� perioad� de timp �i-a adus o contribu�ie important� prin st�pânirea roman�. Credem îns� c� trebuie, într-o bun� m�sur�, �inut cont �i de unitatea teo-logic� pe care o asigura Biserica prin caracterul sobornicesc al acesteia, subliniat de atâ�ia P�rin�i ai ei �i înc� atât de timpuriu precum Sf. Ciprian al Cartaginei (cca 200-258). P�rin�ii Bisericii au crescut �i au activat în acela�i duh �i context. Ei gr�iesc printr-un singur glas a�a cum spun cânt�rile Bisericii (de v�zut în acest sens exprimat aici, între altele, clasicele, l�muritoarele �i fundamentalele lucr�ri ale lui Peter Brown, la care d�m trimitere, în varianta lor greceasc�, pe care o avem la dispozi�ie: K �� !�� 3�� L�2� ��, F��, L�0��, 2001; M �� 3�� L�2� ��. 150-170 �.$., F�� L��"�� , L�0��, 1998; K �� N� � �� 3�� L�2��, N�� O�0�, L�0��, 2000. Ultima dintre lucr�ri

103 KARMIRIS, vol. I, pp. 132, 131, 154, 155, 174, 176, 241.104 „Noile reguli, noile hot�râri dogmatice ale sinoadelor reprezint�, prin urmare, pentru Tradi�ia Bisericii, nu ni�-te hot�râri noi, ci l�rgire �i ampli� care a celor vechi” (%�!�. &��!��!, +��! - /0��! �� 1 �� $! 23��4��$! 54�*��4, /�0��, 1975, pp. 68ff., 78).105 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, pp. 31-32.106 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, pp. 31-32.

Adrian Marinescu

50

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologica trateaz� direct problema în discu�ie: Sfântul, Antichitatea târzie, lumea, cultura �i civiliza�ia mediteraneene

�i comunicarea terestr� �i cultural� din acest spa�iu). PS Hilarion are o alt� p�rere: „Pân� la sfâr�itul Evului Mediu, lumea era construit� într-o a�a manier� încât pu�ini oameni au reu�it s�-�i p�r�seasc� contextul ling-vistic �i cultural. Studiul comparat al diferitelor culturi este un privilegiu al omului modern: anticilor le era inaccesibil. Trebuie s� recunoa�tem c� P�rin�ii din antichitate, cu câteva rare excep�ii, nu aveau posibilitatea s� mearg� dincolo de limitele contextului lor teologic, lingvistic �i cultural. Fenomenele apar�inând altor con-texte erau evaluate de ei prin prisma propriei tradi�ii, nu aveau viziuni ample”107.

Socotim de aceea c� întâietate în gândirea patristic� (7�� *� ��$��) o are unitatea (5�� 1 ��) pe care aceasta o reprezint�, determinat� de unitatea Adev�rului pe care ea îl exprim� �i a Duhului pe care îl respir�, dincolo de diversitatea modului în care toate acestea sunt puse la dispozi�ie în timp108. Adev�rul �i Duhul exprimate în mod natural unitar au întâietate �i co-ple�esc prin importan�� în fa�a spa�iului, culturii, limbii, p�rerii personale109. În tot cazul, trebuie remarcat efortul depus de modernitate de a aduce în actualitate P�rin�ii prin în�elegerea lor textua-l� în contextul în care ei au tr�it �i gândit. Aceast� c�utare �i eforturile înso�itoare nu sunt deloc f�r� roade. Se dobânde�te o imagine mai ampl� a contextului cultural �i de via�� de atunci, îns�, a�a cum analiza actualit��ii, a situa�iei de ast�zi, o arat�, totul este doar cantitativ (ceea ce înseamn�, cum am spus, ceva!) �i ilustrativ, nu îns� �i calitativ (pe cât ar trebui �i s-ar dori!) �i demonstrativ.

Ortodoxiei nu-i este proprie, din punctul nostru de vedere, ideea de Biseric� veche (Alte Kirche), atât de vehiculat� în teologia actual�, a timpurilor moderne. Pentru ea, Biserica de ast�zi este identic� în sine cu cea de ieri! #i ne referim nu la formele v�zute, istorice, gândite doar ca un simplu acoper�mânt, în mod normal schimb�toare, schimb�tor �i evoluant � ind tot ceea ce �ine de � rea creat�! Sau, mai bine zis, nici acest acope-r�mânt nu este atât de simplu, pentru c� prive�te o cre�tere a Bisericii v�zute (în forme) (a� at�) într-o ase-m�nare tot mai mare cu Biserica nev�zut�, asem�nare la care este chemat� �i care constituie de fapt scopul ei intern! Ele sunt una �i trebuie s� � e una. Sunt �i trebuie s� � e tot mai intens una, pentru c� Adev�rul este unul. De aceea, în Ortodoxie nu se vorbe�te despre vremea când Biserica era una110, pentru c�, în concep�ia ei, Biserica nu poate s� nu r�mân� altfel decât una (Credo: «Într-una, sfânt�, soborniceasc� �i apostoleasc� Biseric�!»; o realitate pe care o tr�ie�te de � ecare dat� Biserica, zilnic, �i, împreun� cu ea, �i tot credinciosul, p�rta� ei �i slujirii ei în lume!). De aceea P�rin�ii sunt actuali, pentru c� Biserica lor nu este una din vechime, ci una de ast�zi la fel ca cea dinainte. Dintr-un continuu „ast�zi”, cântat f�r� încetare în sânul Bisericii: «As-t�zi este mântuirea lumii...»! Timpurile de ast�zi nu contravin, ci le adun� pe cele de ieri �i le transform� �i le adaug� unui mâine eshatologic. Acest ast�zi este un ieri �i un mâine trans� gurat, transparentizat. Biserica nu este veche, ci ea este neîntrerupt nou�, într-o continu� actualizare, întâmplat� într-un mereu ast�zi111. Este o înnoire determinat� de vie�uirea real� a Bisericii în Hristos �i în Sfântul Duh. O astfel de vie�uire nu este �i nu poate � una static� �i supus� repeti�iei neîntrerupte a unor forme simple, ci înseamn� tr�irea �i îmbog��i-rea continu� în �i cu noi con�inuturi. Cercetarea textelor patristice nu face altceva decât s� concretizeze aceste lucruri. Iar dac� ast�zi nu mai sim�im c� vremurile sunt patristice, acest lucru indic� f�r� doar �i poate o lips� a noastr�, o concretizare a faptului c� înc� nu am f�cut corp comun cu Biserica, nu ne-am l�sat asimila�i în

107 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 32.108 „Rolul P�rin�ilor, p�strând propor�iile, nu este comparabil rolului avut de Sf. Ioan Botez�torul pentru vechiul leg�mânt? În spatele profe�ilor, el respect� calea vechilor m�rturii. În el s-a realizat acest lucru, pentru c�, pornind din Vechiul Testament, se aproprie de Hristos. #i nu a spus el: «Trebuie ca Acela s� creasc� �i eu s� m� mic�orez»? Acela�i lucru se întâmpl� �i în cazul P�rin�ilor. Trebuie s� trecem de la ei la Hristos, îns� totodat� trebuie ca ei s� se mic�oreze pentru ca Hristos s� creasc� în noi” (A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, p. 59).109 Vezi �i: „Desigur, nu trebuie redus totul la context, la perioada istoric� a cuiva, la circumstan�ele politico-eclesiale sau educa�ie. Diferen�e între felul de a scrie al scriitorilor biserice�ti, opinii sau atitudini fa�� de acela�i fenomen pot ap�rea f�r� a � condi�ionat de educa�ie sau de «spiritul vremii»” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 41).110 Ca, spre exemplu, la A. BENOÎT, L’actualité des Pères de l’Église, pp. 83-84.111 „Prin urmare, tradi�ia cre�tin� nu înseamn� o preluare �i transmitere static� a unei forme de credin�� avut� la îndemân�, ci o cre�tere dinamic� continu� în organismul viu al Bisericii” (G. LARENTZAKIS, „Die Bedeutung der Patristik für das ökumenische Gespräch. Eine orthodoxe Betrachtung”, pp. 142-143).


51

Tabo

r, nr

. 12,

mar

tie 2

012

Theologicaea de duhul ei. Înc� ceva: timpurile moderne relativizeaz� adev�rul, anulând astfel trecutul �i r�mânând

undeva suspendate deasupra unui gol anume. Socotim c� acest lucru duce tocmai, nu la dep��irea prezentu-lui, a�a cum se dore�te, ci la ie�irea din el. A�a se face c� omul modern tr�ie�te nu în lumea care-i este dat�, ci în post-social, în post-modernism sau post-real. Nu tr�ie�te eshatonul, prezent, ci golul, imaginativul �i virtualul pe care �i-l creeaz� el �i nu-i este dat de Dumnezeu ca Creator al s�u.

Suntem întru totul de acord c� „orice fenomen poate � evaluat corect doar în interiorul con-textului în care a ap�rut �i s-a dezvoltat” �i c� „teologia � ec�rui P�rinte al Bisericii ar trebui studi-at�, atât cât este posibil, în rela�ie cu mediul istoric, teologic, cultural �i lingvistic în care a tr�it”112, îns� aceste premize ar trebui determinate de o a treia, �i anume: întotdeauna, orice decontextu-alizare (Detraditionalisierung) s� � e direct rela�ionat� de o recontextualizare (Retraditionalisi-erung) a rezultatelor ob�inute113. Îns�, trebuie s� recunoa�tem, o abordare nedinamic� a acestei premize se poate dovedi insu� cient�: atunci când sunt deconstruite doar elemente de cultur�, adic� doar forme exterioare de existen��, nu pot � reconstruite decât aproape acelea�i elemente. Se reajunge astfel la ideea c� doar descoperirea Duhului, a urmelor �i a lucr�rii Acestuia, implic� �i vie�uirea, tr�irea în El. În aceast� ordine de idei, premizele decontextualiz�rii patristice trebu-ie s� aib� un caracter special �i bine de� nit114.

Abstract

ADRIAN MARINESCU, Orthodoxy and Ortopraxy. Re� ections on the Importance, the Authority, and the Topicality of the Fathers for the Contemporary Man (I) – With A Case Study on Patristic Phe-nomenology and Its (Re)Contextualization in the Contemporary SocietyThe topicality of the Holy Faders has been subject to research on several occasions, both in Romania and abroad, yet, no discourse suf� cient in itself has been accomplished. The purpose of this study is to create an overview of the previous research results and to add new elements to a strictly Ortho-dox perspective on the topicality of the Holy Fathers. This overview encompasses the conclusions of the author’s study and research in his attempt to reclaim a so-called Introduction to Patristics. The Holy Fathers, their thinking and theology remain a constant reference in the Orthodox Church and theology. Unfortunately, nowadays, the patristic text is rarely referred to in the Orthodox academic circles, which usually prefer a theology that doesn’t re� ect the patristic teachings. The contempo-rary man is unable to � nd himself in the study of the Holy Father’s words, and no longer has the desire to seek answers to his problems by approaching the theology of the Church.The Fathers’ topicality, importance, and authority is con� rmed by God’s topicality, importance, and authority; thus, their validity is proven by the truths they express and by the rules of life they promote, at all times, for every Christian. This presentation is intended not only as a highlight of certain contemporary Orthodox theological aspects, but as a reminder of the importance of the patristic theology for the theology of the Church.KEYWORDS: Holy Fathers, Patristics, patristic theology, topicality, continuity

112 PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, p. 33.113 Acest lucru reprezint� un aspect al actualiz�rii �i actualit��ii asupra c�ruia revenim de � ecare dat� în mate-rialul de fa��.114 Teoria pare a oferi o imagine complet�: „nu trebuie aplicat criteriul unuia, unui autor patristic, apar�inând în mod total diferit altui context. Nu trebuie, de exemplu, s� se judece patristica siriac�, latin� sau rus� dintr-o per-spectiv� bizantin�. O astfel de evaluare este posibil�, dar ea nu este adev�rat�, nici just�... mi se pare c� mijlocul ie�irii din impas este aplicarea constant� a principiului criticii contextuale a surselor, ce presupune capacitatea teologului de a renun�a provizoriu la propriul context (f�r� a se rupe complet de el) �i apoi, studierea altei tradi�ii din interior, cu dorin�a de a o în�elege, mai mult decât de a o denun�a” (PS HILARION ALFEYEV, „Mo�tenirea patristic� �i modernitatea”, pp. 33, 34).

Tabor 12 martie-12 · 21 Tabor, nr. 12, martie 2012 Ortodoxie şi ortopraxie. Reflecţii privind...

Documents

Transcript of Tabor 12 martie-12 · 21 Tabor, nr. 12, martie 2012 Ortodoxie şi ortopraxie. Reflecţii privind...