T IE OC S N AL T IO N A T ER IN IA - dacia.org · vilizaţiei pe care au apărat-o: codul lui...

Nr. 94 (anul XI), octombrie 2013DACIA

magazin

1

I. EDITORIAL

Cetatea halstatiană SACCEA(Noviodunum)

istoric Nicolae Nicolae

Continuăm prezentareacelor mai importante cetăţi geticedin nordul Geţiei Minor ce acoperălimesul dunărean cu Saccea –Noviodunum.

Cetatea getică de secolIX-X î.Hr., situată pe malul drept alDunării, în locul numit şi acum debătrâni SACCEA, adică vad de tre-cere, a avut o continuitate absolutătimp de trei milenii, cu mici decli -nuri repetate la 500 de ani.

Saccea a avut un rol foarteimportant din punct de vedere mili-tar, economic, comercial. Cetăţiledin aval nu aveau capacitatea de acontrola toate gurile de intrare pefluviu din cauza mulţimii lor, însă laSaccea se unificau toate braţeleDanubiului. Toate corăbiile dinMarea Getică (Marea Neagră) puteau fi controlatetemeinic numai în acest punct.

Importanţa cetăţii era cunoscută şi de duş-manii ei, iar atacurile împotriva acesteia au fost dince în ce mai puternice şi mai organizate. Sosirea pecale paşnică a celţilor pe la 378 î. Hr. schimbă numelecetăţii din Saccea (vad de trecere) în Noviodunum(noua forţă). Celţii, neamuri de sânge cu geto-dacii,au consolidat din toate punctele de vedere poziţiacetăţii pentru a putea face faţă invaziilor din nord-est.Invazia romanilor din anii 29 - 27 î. Hr. asupra GeţieiMinor nu duce nici pe departe la controlul căilor te -restre, fluviale şi maritime ale ţinutului.

După aproximativ 40 de ani de ocupaţie ro-mană, cetatea Aegyssus este eliberată de dacii bărboşidin apropierea oraşului Galaţi timp de trei ani. Dupăun timp, Cotis, fiul lui Roetmetalces, cere ajutor ro-manilor pentru recucerirea cetăţii Aegyssus. Acestaeste momentul în care romanii se gândesc serios la astăpâni drumurile pe apă şi pe uscat, creând astfelClassis Flavia Moesica, ce avea ca scop controlul

cu rsu lui inferior al Dunării şi al Mării Getice (MăriiNegre). Tot acum sunt dislocate mari unităţi militareca Legiunea a V-a Macedonica instalată la Troesmis,în amonte de Saccea. Treptat, se instalează mici unităţinavale auxiliare în amonte şi aval de cetate. După tre-cerea a încă 500 de ani, când invaziile slave încep săfie mai dese, pe fondul slăbirii Imperiului Bizantin(preluat de împăraţi de sorginte greacă), Sacceadecade încet, dar sigur. O revenire a cetăţii se întâmplăprin secolul X, dar invaziile cumanilor, uzilor şipecinegilor o distrug din nou.

La sfârşitul secolului XI începe o revigorarea acesteia şi continuă până la venirea tătarilor (1241-1242), care provoacă distrugeri masive. După aceastădată, cetatea începe să-şi revină, dar pe alte coordo-nate, în sensul că populaţia îşi construia locuinţele câtmai aproape de zidurile cetăţii pentru a scurta timpulde retragere în cetate în caz de invazie. După ocupareaotomană din 1420, cetatea se va numi Isaccea(loca litatea lui Isac).

- va urma -


magazin

2

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

Indo-europenii, civilizaţie veche a Europei,au un fond comun: lingvistic, spiritual şi material, carerămâne o amprentă în toată evoluţia civilizaţiei eu-ropene din ultimii 5–6.000 de ani. Indo-europenii augăsit în Europa vechea civilizaţie, cu urmele materialede 10.000-12.000 mii de ani, căreia i-au adăugat am-prente de spiritualitate, lingvistice şi materiale, făcândlegături între populaţiile din Europa, Asia Mică,Africa de Nord, până în Asia Estică.

După studii arheologice, lingvistice şi, în ul-timii ani, genetice, indo-europenii au avut o arie derăspândire cuprinsă între Europa Centrală/Germanii,Slavii până la Munţii Carpaţi şi Dunăre/Tracii şipână la Munţii Urali.

Descoperirile arheologice şi mai mulţi istoricica: Diakonoff, Maria Gimbutas/în “Jurnalul de studiiIndo-Europene”/JIES/ şi alţii, atestă că indo-europeniiau venit în trei “valuri”, începând din mileniul V î.e.n.până în mileniul I î.e.n. Teritoriul de formare, doveditarheologic, fiind spaţiul carpato - dunărean, în Vestpână la Rin, în Est până la Volga, în Sud – până la Bal-cani – cu tipuri de ceramică: Cucuteni/Moldova, Kur-gan, Karanovo, Tripolje. Mai târziu, Arienii, sfârşitulmileniului III – II î.e.n., ajung în Asia Mică, în Asiapână în Iran, China şi India.

Indo-europenii s-au extins în Europa: Vest/Celţii, Iberii, Lusitanii, în Nord/ popoarele scandi-nave, în Sud/ Italia, Grecia, dincolo de Europa: Ana-tolia/Asia Mică/Hitiţii, Armenii, Egipt/Africa deNord, iar din Est s-au răspândit în Asia/Iran, până înIndia/Arienii.

A treia etapă a fost aceea de formare a vi-

STUDIU COMPARATIV/ ASEMĂNĂRI –ÎNTRE OBIECTELE DIN TEZAURUL DE LA

PIETROASA, ORFEVRERIAFRANCILOR/MEROVINGIENI ŞI ALTE

CIVILIZAŢII

conferenţiar istoric Marinela Pop CâmpeanuParis, 2013

Elemente de podoabă în stil “cloisonnée”Egipt 1550 – 1295 î.e.n.


magazin

3

itoarelor popoare ale Europei, începând cu mileniul Iî.e.n., până în secolele VIII – IX e.n.

Populaţiile indo-europene combinate cuvechea populaţie a Europei au continuat să evolueze,dar au rămas cu rădăcinile într-un sistem de valori încare valoarea supremă era Adevărul/ Binele/ Creaţia/Arta/ Lumina Divină/ Fiinţa Vie/ Sufletul, valori caresunt în antiteză cu Minciuna/ Răul/ Distrugerea/ În-tunericul/ Fiinţa coruptă. Lupta dintre Bine şi Rău vafi reprezentată, împreună cu toate aceste valori în -scrise ca nişte coduri, în obiecte de cult, făcute din aurşi argint, folosite pentru a păstra, din generaţie în ge-neraţie, sinteza valorilor care stau la baza celor maiimportante civilizaţii din istorie.

Respectul Adevărului era prima îndatorire aconducătorului unui popor. Regele avea rolul de aface/împărţi Justiţia, nobilii /cavalerii - să o apere, iarpoporul să respecte Adevărul.

Au lăsat un sistem de legi care rămân valabilepeste milenii şi care reprezintă structura statelor şi ci-vilizaţiei pe care au apărat-o: codul lui Hamurabi, le-gile lui Manu, legile lui Zamolxe, legile dreptuluiroman, care stau la baza legislaţiilor statelor de-a lun-gul ultimelor patru milenii.

Artele minore, cum este orfevreria, reprezintăuna din laturile multiple ale acestei civilizaţii atât deîntinse în spaţiu şi timp istoric şi devine un elementde legătură între diversele popoare care au compus-o.

Un exemplu de obiecte de cult, care poate ficomparat cu altele din alte spaţii istorice, este tezaurulde la Pietroasa, descoperit în 1837, în zona Buzăului/România, care va deveni cunoscut Europei mai alesdatorită invitaţiei făcute de împăratul Napoleon III alFranţei guvernului Principatelor Unite /România/de aparticipa la Expoziţia Universală din 1867 la Paris.

Organizatorul acestei expoziţii este Alexan-dru Odobescu, fost ministru al Cultelor şi InstrucţieiPublice în 1863, în timpul domniei lui Al. I. Cuza.

Pentru prima oară apare în Europa numele deRomânia, în 1867, înainte chiar de proclamarea rega-tului României în 1880.

Tezaurul de la Pietroasa a fost atribuit unuirege al goţilor, Atanaric, care l-ar fi îngropat înaintede a ajunge la Constantinopol, invitat de împăratulTeodosie, înainte de anul 381 e.n.

Acest tezaur a avut o promovare în reţeaua dearheologie europeană, chiar în Franţa, în jurnalul„L’Illustration”. În 1841 Gheorghe Asachi scria în re-vista „Le Glaneur moldo-valaque” (apărea la Iaşi, înlimba franceză!) despre o piesă din tezaur, un colande aur, pe care este o scriere, despre care credea că

este în limba greacă.Institutul arheologic de la Roma, fraţii Jacob

şi Wilhelm Grimm, în 1856, la Academia Regală dinBerlin, afirmă că este scriere runică şi tezaurul a fostatribuit goţilor. În 1861 Joseph Arneth şi Franz Bockvin la Bucureşti să studieze tezaurul, dovadă a inte -resului ştiinţific pe care acesta l-a provocat.

Aplică Iran/Susa, sec. XIV î.e.n.


magazin

4

În 1865, Al. Odobescu face o comunicare laAcademia de Inscripţii şi Arte frumoase de la Parisdespre obiectele găsite în acest tezaur şi, în special,vorbeşte despre inscripţia de pe colan, bazându-se petraducerea lui Rudolf Neumeister: „Lui Odin Scitiaconsacrată”. În 1866 face din nou săpături arheolo-gice la Pietroasa.

Arheologul francez Charles de Linas, mem-bru al Comitetului Imperial de Lucrări istorice, infor-mat de F. Bock despre tezaurul de la Pietroasa, publicăo ilustraţie în lucrarea sa „Orfévrerie mérovin-gienne”/1864/, redesenând el însuşi obiectele, pe carele compară cu obiecte de cult/orfevrerie “cloisonnée”/ale merovingienilor/Francii (fibule din Burgundia) şicu coroana vizigoţilor găsită la Guarrazar/Toledo/Spa-nia.

El confirmă teza lui Odobescu şi pune în evi-denţă legăturile dintre sciţi, goţi/vizigoţi, germani,scandinavi (toţi fac parte din populaţiile indo-euro-pene) şi influenţa greacă(bizantină) a formelor, obiec-telor, susţinând că popoarele “barbare” au învăţataceastă tehnică a orfevreriei “cloisonnée” de la greci,romani şi bizantini şi au răspândit-o în Galia/Franţa,Spania, ţările germanice şi scandinave, Anglia şi sudulEuropei.

Ch. de Linas avea, deci, teza că obiectele deorfevrerie în stilul “cloisonné” al francilor merovin-gieni din secolele IV–VII e.n. se pot compara cu celeale altor popoare din aceeaşi perioadă din Europa.Acest istoric afirma în 1867 că tezaurul cuprinde „an-samblul de regalia/obiecte de putere temporară (di-vină) şi pontificalia (obiecte de putere religioasă) alaceluiaşi suveran, pentru că la goţi şi scandinavi, celetrei puteri: religioasă, războinică (de protecţie) şi ju-diciară se concentrau în mâna unei singure persoane./ Charles de Linas, 1868, p. 193 „Orfevrérie mérovin-gienne. Les œuvres de Saint Eloi et la verroterie cloi-sonnée”. Paris. Didron

În 1865, Adrien de Longpérier de la Acade-mia Franceză, responsabilul Colecţiilor asiriene, ame-ricane şi de antichităţi de la Muzeul Luvru din Paris,făcând legătura între cupa octogonală a tezaurului dela Pietroasa şi celebra cupa octogonală Cosroes de tipartă sasanida/Iran, îl face pe Linas să schimbe opiniaşi să considere că tezaurul din România este sub in-fluenţa sasanida (spaţiul dintre India şi Egipt).

Este evident că legăturile în timpul şi spaţiulistoric se pot face prin aceste obiecte, care reprezintăsimboluri legate de trecutul spiritual şi simbolic înră-dăcinat în valorile vehiculate şi de populaţiile deindo-europeni.

Comparaţia dintre aceste obiecte găsite în Eu-ropa, cu forme şi semnificaţii care au rădăcini în tre-cutul multimilenar al Europei, se poate face, în modsurprinzător, cu obiecte de orfevrerie „cloisonnée” dela Muzeul Luvru din Paris, unde există obiecte de or-fevrerie de acelaşi tip „cloisonnée” inconfundabil, darcu o vechime foarte mare:

1) mileniul II î.e.n. /1550 -1295 î.e.n. - ele-mente de podoabă în formă de scarabeu, de fenix sauvultur din Egipt ;

2) aplică decorată cu un cap de leu dinIran/Susa sec XIV î.e.n. ;

3) Siria, la Ras Shamra/Ugarit, pandantiv şimotiv astral – sec XIV–XIII î.e.n. ;

4) Liban /Byblos, pectoral egiptean cuşoim/vultur de aur – 2000–1600 î.e.n. ;

5) Insula Cipru – obiecte de aur cu sfincşi, si-

Fibule

Susa/Iran, sec. XIV î.e.n.


magazin

5

gilii cu sfincşi – sec. XIV–XIII î.e.n. ;6) obiecte de argint şi aur ale civilizaţiei Mar-

lik/Iran de vest, sec. XIV–XI î.e.n., aproape identicecu obiectele de cult geto-dacice făcute 15 secole maitârziu, cu simboluri care se regăsesc în civilizaţiile an-terioare cu două milenii şi altele posterioare!!!

7) Vasul Ryton–găsit pe teritoriul Daciei, laPoroina Mare/Mehedinţi/sec.V–IV î.e.n. seamănăpână la identitate cu alte vase ryton din muzeul Luvru:ale civilizaţiei de la Marlik/Iran, altele făcute de tracişi romani şi altele făcute de către hitiţi, în perioade is-torice diferite, care confirmă încă odată că obiectelede cult cu simboluri şi tehnici similare fac legăturaîntre epoci şi popoare diferite, prin spiritualitate.

Toate aceste descoperiri din ultimii o sută deani fac să constatăm că această civilizaţie indo-euro-peană multimilenară, care s-a îmbinat cu vechea civi-

lizaţie europeană anterioară venirii lor, a traversat prinSPIRITUALITATE istoria Europei şi a altor conti-nente, prin aceste obiecte de cult, care confirmă legă-turile invizibile, dar concretizate de aceste mărturii alespiritualităţii, traversând timpul şi spaţiul istoric prinforma lor de obiecte ce conţin simboluri folosite detoate marile civilizaţii.

Istoria civilizaţiei de pe teritoriul României,multimilenară şi ea, face parte integrantă din aceastăcivilizaţie veche europeană, continuată cu civilizaţiaindo-europeană, între care tracii, geto-dacii şi urmaşiilor de azi, românii, care duc mai departe spiritualitateaşi cultura europeană în estul Europei, în strânsă legă-tură, mai ales, cu urmaşii Celţilor/ poporul francez dinvestul Europei, cu care au schimburi spirituale şi ma-teriale de mai bine de… 2000 /două mii de ani !

Concluzia: secolul XXI va fi şi el… SPIRITUAL.

Egipt/ sec XV î.e.n. Vas ryton civilizaţia Marlik/Iran, sec. XV- VII î.e.n.

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»Începând cu data de 1.01.2013,

preţul unui abonament la revista noastrăeste: 65 lei anual,

pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae,telefon: 0729011003 sau 0752104184.


magazin

6

TAINA KOGAIONONULUI,MUNTELE SACRU AL DACILOR (II)

Cristina Pănculescu

Capitolul ITRADIŢIE, SIMBOL ŞI SIMBOLISM TRADIŢIONAL

Consider că este util să definesc o serie denoţiuni în accepţia pe care le-o voi atribui pe tot par-cursul lucrării; fiind vorba de noţiuni ce nu sunt in-cluse în programele nici uneia dintre formele deînvăţământ oficial, şi fiind deci mai puţin cunoscute,pentru definirea acestor noţiuni voi cita cele mai au-torizate personalităţi în domeniu.

TRADIŢIA PRIMORDIALĂDupă cum arată René Guénon (1), Tradiţia Pri-

mordială înseamnă „Ştiinţa prin excelenţă” sau„Cunoaşterea sacră în integralitatea sa” revelată la în-ceputul timpurilor. „Se spune că Veda (Ştiinţa Sacră– n.n.) există veşnic, fiind în sine însăşi anterioară tu-turor lumilor” şi că „înţelepţii primelor Vârste aleumanităţii au auzit Veda; Revelaţia fiind opera Lo-gosului, ca însăşi Creaţia”.

FORME TRADIŢIONALE – TRADIŢIIExistenţa unei diversităţi de tradiţii sau forme

tradiţionale se datorează – conform cu René Guénon(2)

– necesităţii adaptării Tradiţiei Primordiale la menta -litatea unui anumit popor şi a unei anumite perioade,deci adaptări cerute de împrejurări de loc şi de timp,în virtutea legilor ciclice. În spatele tradiţiiloraparţinând diverselor popoare se ascunde doctrinaunică, izvorul şi esenţa lor, care nu este alta decâtTradiţia Primordială.

FOLCLOR – TRADIŢII POPULAREÎn ceea ce priveşte folclorul, René Guénon (3)

consideră basmele ca fiind purtătoare de relicve aletradiţiilor esoterice (4) dispărute: „Atunci când o formătradiţională este pe punctul de a se stinge, ultimii săireprezentanţi pot, în mod deliberat, să încredinţezememoriei colective (poporului) ceea ce altfel s-arpierde iremediabil; era singura modalitate de a salvace mai putea fi salvat într-o oarecare măsură; şi, înacelaşi timp, incomprehensiunea naturală a masei era

o garanţie suficientă că ceea ce avea un caracter es-oteric şi-l va păstra nealterat, menţinându-se doar cao mărturie a trecutului pentru cei care, în alte timpuri,vor fi capabili să înţeleagă”. Vasile Lovinescu maiadmite şi o a doua posibilitate: „anume cazul uneiconcomitenţe a basmului cu doctrina iniţiatică pecare o prezenta mascat, aceasta din urmă fiind rezer-vată unui cerc foarte restrâns, capabil să primeascălumina direct, primul destinat celorlalţi oameni, carevedeau numai umbrele, ca în caverna platoniciană,în măsura gradului de permeabilitate a ascultătoru-lui: «Vouă vă e dat să ascultaţi adevărul de-a dreptul,ceilalţi îl ştiu prin parabole». Căci basmul şiparabola vehiculează influenţele spirituale în alt mod,real însă şi el” (5).

Ceea ce este valabil pentru basm, se aplică înegală măsură vechilor balade, dansuri, datini etc.,transmise cu sfinţenie de popoare de-a lungulveacurilor.

ŞTIINŢE TRADIŢIONALE„Numim ştiinţe tradiţionale disciplinele ce

făceau obiectul unei predanii orale şi numai în acestmod puteau fi asimilate; partea lor scrisă era numaiun aide-mémoire, incomprehensibilă pentru cine nu-i avea cheia” (6).


magazin

7

SIMBOL ŞI SIMBOLISM TRADIŢIONALSimbolismul tradiţional nu are nimic de a

face cu ceea ce se numeşte în mod obişnuit simbolism.„Simbologia tradiţională este o ştiinţă exactă, catoate celelalte, mai riguroasă chiar, pentru că purcededin principii axiomatice imuabile, vechi de cândlumea”(7).

„Simbolismul se întemeiază, în general, pecorespondenţele ce existau între diferitele ordinede realitate [...]. Această corespondenţă este ade-văratul fundament al simbolismului şi, din aceastăcauză, legile unui domeniu inferior pot fi întot-deauna considerate ca simbolizând realităţile deordin superior, unde îşi au raţiunea lor profundăcare le este, în acelaşi timp, principiu şi scop” (8).

Simbolurile pe care ni le-au transmis nu suntinventate – ele există în natură, căci – după cum ar-gumentează René Guénon – „dacă Logosul esteGândire în interior şi Cuvânt în exterior, şi dacăLumea este efectul Cuvântului divin rostit la origineavremurilor, întreaga natură poate fi considerată ca unsimbol al realităţii superioare” (9).

„Orice simbol veritabil îşi cuprinde sensurilemultiple încă de la origine, căci el nu s-a constituit caatare în virtutea unei convenţii umane, ci în virtuteaunei „legi a corespondenţei” ce leagă toate lumileîntre ele ! [...]. Suprapunerea unei pluralităţi desensuri care, departe de a se exclude, se armonizeazăşi se completează în cunoaşterea sintetică integrală,este caracteristica generală a adevăratuluisimbolism” (10).

„Există simboluri care sunt comune celor maidiferite şi îndepărtate forme tradiţionale, nu ca urmarea „împrumuturilor”, imposibile în multe cazuri, cipentru că aceste simboluri aparţin în realitateTradiţiei Primordiale din care toate formele auprovenit direct sau indirect” (11).

Simbolurile tradiţionale pot fi împărţite înpatru clase principale, şi anume:

1)Simboluri în imaginiSimbolurile în imagini se împart în două categorii:

a)Simboluri alegoriceSimbolurile alegorice exprimă explicit prin-

cipiul. Ele sunt simboluri intermediare.b)Simboluri geometriceSimbolurile geometrice pot fi aproximative

sau reale; cele aproximative sunt, faţă de cele reale,ceea ce este o schiţă faţă de desenul la scară. Sim-bolurile geometrice aproximative pot intra şi în com-ponenţa simbolurilor alegorice. Simbolurile

geo metrice reale sunt simboluri absolute, ele conţinesenţa. Unui simbol plan îi pot corespunde unul saumai multe simboluri spaţiale.

2)Simboluri sunetSimbolurile sunet pot fi vehiculate de sim-

boluri alfabetice, deci de simboluri în imagini. Sim-bolurile sunet pot fi la rândul lor aproximative saureale; cele reale sunt simboluri absolute.

3)Simboluri culoareSimbolurile culoare pot fi şi ele aproximative

sau reale; cele reale sunt simboluri absolute.4)Simboluri numericeSimbolurile numerice pot fi, de asemenea,

aproximative şi reale.Între cele patru tipuri de simboluri absolute,

specifice unui principiu oarecare, există corespon-denţă. Această corespondenţă este urmarea faptului căcele patru tipuri de simboluri, în realitate, vehiculeazăfiecare din ele câte un aspect fundamental al esenţeirespectivului principiu, în acelaşi timp conţinându-leşi pe celelalte trei. În consecinţă, prin oricare dintreaceste patru simboluri se poate ajunge la celelalte trei,sau direct la esenţa principiului însuşi. „Misterul” con-stă în faptul că numitorul comun este vibraţia.


magazin

8

În lucrarea sa Istoria naturală a supranatu-ralului, Lyall Watson (12) relatează faptul că – pe la mi-jlocul secolului al XX-lea – elveţianul Hans Jenny areuşit să dovedească experimental că forma produsăde frecvenţa sunetului O este o sferă. Dar sfera proiec-tată într-un plan este un cerc, deci exact forma pe caream ales-o ca să reprezentăm figurativ în scrierea noas-tră litera O. Să nu pierdem din vedere însă un amă-nunt: „alfabetul latin este de origine feniciană, decisacral” (13), ceea ce înseamnă că era alcătuit în confor-mitate cu legile naturale care formau baza de cunoş -tinţe secrete a ştiinţelor tradiţionale.

Un simbol este o cheie. Cheia-simbol creşteîn eficienţă dacă deţinem şi apelăm la aspectul absolutal simbolului în cauză. Acesta este motivul pentru carese păstra un secret total asupra respectivelor sim-boluri, iar învăţătura în ceea ce priveşte aceste cunoş -tinţe se dădea numai în urma unor probe iniţiatice şisub jurământ de tăcere. În privinţa probelor, cele careaveau drept scop testarea nivelului moral al aspiran-tului, erau de bază şi aveau caracter eliminatoriu.

Este cunoscut faptul că, în informatică, uncod oarecare dă acces la o serie de informaţii stocateîntr-o anume zonă de memorie a calculatorului. Pentrua avea acces la aceste informaţii este necesar şi sufi-cient să fie îndeplinite următoarele patru condiţii:

1.Cunoaşterea codului;2.Cunoaşterea modului de utilizare a respec-

tivului cod;3.Accesul la calculator;4.Cunoaşterea metodei de decodificare a in-

formaţiei obţinute.De cele mai multe ori, forma exterioară a co-

dului nu spune nimic despre informaţiile la care dăacces. În acelaşi sens, un simbol absolut este un cod,dar de data aceasta un cod natural ce dă acces la osursă energetic-informaţională cosmică, specificăprincipiului care a generat respectivul simbol.

Tehnica de operare cu aceste coduri esteaşa-numita tehnică a rezonanţei, tehnică pe care sis-temul Yoga o numeşte contemplare, şi pe care Brân-cuşi a rezumat-o simplu în cuvintele: „Priveşte pânăai să înţelegi!” În ceea ce priveşte calculatorul, el nueste altceva decât întreaga Natură, întregul Univers,deci este accesibil oricui, oricând şi oriunde.

NOŢIUNEA DE CENTRU ÎN ŞTIINŢELETRADIŢIONALE

- SIMBOLURI AFERENTE -„Centru este unul dintre cele patru sim-

boluri fundamentale alături de Cerc, Cruce şiPătrat” (14).

Toate tradiţiile atestă existenţa unui Centrual Lumii, Centru înzestrat cu puteri miraculoase; prinel se face legătura dintre Cer şi Pământ, pe aicicoboară zeii, pe aici oamenii pot urca la Cer şi potdobândi nemurirea, devenind asemenea zeilor.

Există în simbolismul Centrului un aspectasupra căruia René Guénon insistă în mod deosebit:„Centrul despre care e vorba, este punctul fix pe caretoate tradiţiile se învoiesc să-l desemneze ca Pol,deoarece în jurul lui se efectuează rotaţia lumii” (15);dar, atenţie, rotaţia lumii nu înseamnă acelaşi lucru curotaţia Pământului, deci nu despre polul geografic estevorba!

În Centrul în cauză – după cum arată MirceaEliade (16), conform diverselor tradiţii, se înalţăMuntele Cosmic, Piramida Cosmică, ArboreleCosmic sau Arborele Vieţii; pe aici trece Axis sauCardines Mundi, care reuneşte în Centru toate re -gistrele cosmice; aici este plasat Stâlpul care susţinetoate nivelurile cosmice. „Simbolismul unui Munte,Arbore sau Stâlp situat în Centrul Lumii este extremde răspândit şi provine dintr-un vechi mit univer-sal”(17).

În ştiinţele tradiţionale, un simbol al lui AxisMundi este litera „i” (18), punctul de deasupra fiindimaginea Polului, deci a Centrului.

În creştinism Crucea este asimilată cu Ar-borele Cosmic, căci „prin Cruce = Centru se op-erează comunicarea cu Cerul”(19). Crucea verticalărezultă din intersecţia a două axe rectangulare: unulvertical şi unul orizontal. Axul vertical reprezintă AxulLumilor (Axis Mundi), iar cel orizontal reprezintă unanume plan de existenţă; la intersecţia lor este Cen-trul care dă acces la ambele direcţii. Un alt simbolcare se referă la Centru este „Crucea orizontală, ceeace înseamnă crucea cu braţe egale trasată în planul ori -zontal care reprezintă un anumit plan de existenţă”(20)

(în ceea ce ne priveşte este vorba de planul fizic, decide Lumea terestră). Crucea orizontală simbolizeazăexpansiunea Lumii în discuţie, pornind din Centru –centrul crucii – care este imaginea Principiului;când este înscrisă într-un cerc, circumferinţa poatesimboliza – funcţie de punctul de vedere la care ne ra-portăm – limitele extreme ale Lumii pe care o repre -zintă.

„Una dintre formele cele mai remarcabile aceea ce nimim crucea orizontală [...] este figuraswasticei [...] ce pare să se rataşeze direct TradiţieiPrimordiale, căci o întâlneşti în cele mai diverse ţări,[...] din epocile cele mai vechi, [...] din Extremul Ori-ent în Extremul Occident [...]. Swastica este sim-bolul, emblema Polului; căci în adevăr, Lumea se


magazin

9

învârteşte în jurul lui, Polul însuşi rămânând imobilşi neafectat de mişcarea pe care o produce; swasticanu figurează Lumea, ci acţiunea Principiuluiasupra Lumii” (21). În vreme ce crucea orizontală for-mată din două axe rectangulare este statică, svasticareprezintă forma ei dinamică.

În reprezentări svastica apare figurată în maimulte variante: cu patru sau mai multe braţe îndoiteîn unghi drept sau curbate, indicând mişcarea în jurulcentrului imobil; ca doi S încrucişaţi sau cazul svas-ticii clavigere, formate din patru chei. Cele două sen-suri de rotaţie pe care le poate indica evocă dublulcurent Yin şi Yang al energiei cosmice.

Acest simbol este extrem de răspândit la noi;fiind atestat la geto-daci el continuă să persiste pânăîn zilele noastre în arta populară.

Consider că este util să mai aduc câteva argu-mente menite să înlăture suspiciunile – de altfel jus-tificate – faţă de semnul svasticii, suspiciuni datorateînsuşirii abuzive şi profanatoare a acestui simbolstrăvechi de către regimul nazist. Astfel „în Occident,aşa cum spune dl. Charbonneau-Lassay, svastica afost în vechime una din emblemele lui Cristos,păstrându-şi această semnificaţie până către sfârşitulEvului Mediu. [...] acest simbol este şi astăzi prezentîn semnele mănăstirii carmeliţilor din Loudun” (22); înplus, după cum afirmă Vasile Lovinescu, „găsimswastica şi pe cea mai veche sinagogă din lume, şianume „Altneusynagoge” din Praga” (23).

Simbolul geometric plan al Centruluiprovine din reunirea crucii orizontale cu crucea verti-cală prin acelaşi centru. Această imagine se figureazăîn plan ca două cruci cu centrul comun, rotite una faţăde alta cu 45°. Axul vertical al crucii verticale, dupăcum am spus anterior, este Axis Mundi (verticala ab-solută), iar celelalte trei axe reprezintă planul nostrude existenţă, respectiv cele trei dimensiuni ale Lumiinoastre.

Dacă marcăm pe fiecare dintre cele patrubraţe ale celor două cruci puncte situate la o aceeaşidistanţă de centru şi le unim pe cele vecine între ele,obţinem un poligon regulat cu opt laturi, deci octo-gonul. Octogonul este simbolul geometric plan alCentrului; simbolul numeric este 8. În relaţie cu oc-togonul este şi simbolul numeric 9 (8 + Centrul), ceeace înseamnă 8 manifestat care conţine virtual pe 9.

Un alt simbol geometric plan ataşat Centruluieste octogonul stelat. Acest simbol se raportează laaspectul activ, „funcţional”, al Centrului, şi iată dece: dacă prelungim laturile octogonului, obţinemdouă „pătrate” animate”, cu centrul comun şi rotiteunul faţă de altul cu 45°, pătratul este simbolul geo-

metric plan al Pământului; pătratul care nu se sprijinăpe una din laturi ci pe unul din vârfuri poartă numelede pătrat animat, sugerând mişcarea (24), iar imaginearealizată de cele două pătrate animate este un octogonstelat, care închide în interiorul lui octogonul. Octo-gonul stelat astfel obţinut îi corespund simbolurilenumerice 16 (8 raze ale octogonului interior + 8 razeale octogonului stelat) şi 17 (16 raze + centrul).

Alte simboluri ataşate Centrului, derivate dinsimbolurile lui geometrice (expuse) sunt: steaua cu 8raze, rozetele cu 4, 8, 16 petale, trifoiul cu 4 foi.°°

_____________________________1)René Guénon: Simboluri ale Ştiinţei Sacre, Ed. Huma -nitas, Bucureşti, 1997, pag. 155.2) Ibidem, pag. 52, 94.3) Ibidem, pag. 33.4) „Esoterismul este interiorul, miezul oricărui lucru. Eso -teros, în greceşte este un comparativ şi înseamnă „mai lăun-tric” (Conform Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed.Cartea Românească, Bucureşti, 1981, pag.11.5) Vasile Lovinescu: Creangă şi Creanga de Aur, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1989, pag. 14.6) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1981, pag.31.7) Ibidem, pag. 10.8) René Guénon: Simboluri ale Ştiinţei Sacre, Ed. Huma -nitas, Bucureşti, 1997, pag. 311; 18.9) Ibidem, pag. 18.10) Ibidem, pag. 36; 441.11) Ibidem, pag. 34.12) Ioan Toma: Lyall Watson, Istoria naturală a supranatu-ralului, suplimentul revistei Memoria Antiquitatis, sept.1988, editat de Muzeul Judeţean Neamţ.13) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1981, pag.80.14) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire dessymboles, Ed. Robert Laffont, Paris, 1982, pag. 156.15) René Guénon citat de Vasile Lovinescu: Al patrulea ha-gialâc, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1981, pag.9.16) Mircea Eliade, images et symboles, Ed. Galimard,Paris, 1952, pag. 53-59.17) Ibidem, pag. 53.18) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1981, pag.129.19) Mircea Eliade, ibidem, pag. 215.20) René Guénon citat de Vasile Lovinescu: Al patrulea ha-gialâc, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1981, pag.78.21) Ibidem, pag. 78-79.22) René Guénon: Simboluri ale Ştiinţei Sacre, Ed. Huma -nitas, Bucureşti, 1997, pag.73; 75. 23) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1981, pag.78.24) René Guénon: La Grande Triade, Ed. Gallimard, 1957,pag. 101.


magazin

10

ANEXĂ LA VOLUMUL AL DOILEASAU

ISTORIE GETICĂ SAU GOTICĂ (II)Carlo Troya

PERIOADĂ ISTORICĂ ÎNAINTEAEREI NOASTRE

Perioada 1: De la Zamolxe la Burebista şiDeceneu

640 î.e.n. - Geţii din Tracia descrişi deHerodot, Zeul Zamolxe; peştera din Cira; edificii sub-terane, după o Arhitectură Getică, numită apoi Gotică,sau cel puţin după o artă a construcţiilor proprie lor;sângeroase trimiteri (ambasade) la Zamolxe. Ist. I,122-122. Tab. Cron. p. 80.

640 î.e.n. - Zorabas-Tereosii şi Pii printreGeţi. Muzica şi ceterele (lirele). Poligamia. Obiceiuri.Ist. I. 123 – Tab. Cron. p. 81.

508 î.e.n. - Geţii duşi în Sciţia europeană decătre Darius, fiul lui Istape. Ist. I. 161 – Tab. Cron. p. 96.

508 î.e.n. - Geţii îşi recapătă libertatea; nu-

miţi de Herodot cei mai drepţi şi cei mai viteji dintretraci. Ist. I. 162. Tab. Cron. p. 96.

429 î.e.n. - Octombrie. Geţii sub regatultracilor odrisi. Ist. I. 179-180. Tab. Cron. p. 101.

429 î.e.n. - Octombrie. Zeii Macherofori dinRodopi, din care se crede că s-ar trage dacii sau geţii.Ist. I. 119 şi 180. Tab. Cron. p. 78-79.

340 î.e.n. - Geţii supuşi regelui Atea. Ist. I.188-189. Tab. Cron. p. 103-104.

340 î.e.n. - Războiul lui Filip Macedoneanulîmpotriva geţilor de dincoace de Dunăre. Eficacitateaceterelor (lirelor) Piilor, după spusele lui Teopomp.Ist. I. 189. Tab. Cron. p. 103.

335 î.e.n. - Alexandru Machedon atacă pegeţii deja stabiliţi dincolo de Dunăre şi care ridicaserăoraşul lor Helis, conform Arhitecturii sau artei de aconstrui Getică. Bogate recoltele lor, prin urmare –agricultură. O parte din geţi rămâne în Tracia. Ist. I.

Scopul meu cel mai de seamă la scrierea primelor trei părţi din primul volum, dincolo de Tabelulcronologic, se împarte în două părţi:

1.De-a arăta că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamulAmalilor;

2.De-a pune în lumină că acel neam getic sau gotic a fost deosebit de cel germanic, deşi, de-a lungultimpului, încorporase mai multe triburi germane, mai ales tribul vandalilor şi cel al borgognonilor.

Acum mă văd ajuns să culeg rodul lungii dar necesarei mele pregătiri. Doi reprezentanţi din neamulgetic sau gotic şi din neamul german sunt (cei mai importanţi, cu siguranţă) contemporani unul cu celălalt;Clodoveo şi Teodoric din neamul Amalilor: ei devin cumnaţi şi prezintă fiecare codul său de legi pentrufranci şi pentru geţi sau goţi. Ca urmare, de aceea se pot observa unele asemănări între cele două Coduri, darşi între cele două popoare.

Scria Montesquieu (1); Într-o lucrare aparte, eu voi face să se vadă că planul Monarhiei Ostrogoţilorse deosebea în totul de planul altei monarhii barbare din acel timp; iar dacă se afirmă că există un faptoarecare folosit de franci, este necesar să se arate că ceva folosit de ostrogoţi nu se utiliza între franci.

Nu ştiu dacă Montesquieu ar fi avut în cartea pe care n-a realizat-o, dar care-i este atribuită, nu-meroasele efecte ale nepotrivirii dintre cele două popoare adevăratei şi vastei cauze de deosebiri dintre nea-murile lor. În ce mă priveşte, până aici am încercat să pun într-o bună lumină acest fel de cauză, ţesând istoriageţilor sau goţilor; dar ca să se poată deosebi mai cu uşurinţă firul, îmi pare util să se adauge ISTORIA GE -TICĂ sau GOTICĂ, de unde Montesquieu, Esprit de Loix, Cartea XXX, cap. XII. va apărea întruna, cores -punzător faptelor, că ostrogoţii lui Teodoric au fost urmaşii geţilor sau dacilor lui Decebal şi ai geţilor luiZamolxe.


magazin

11

p. 191 şi 199. Tab. Cron. p. 104.334 î.e.n. - Geţii vorbesc aceeaşi limbă cu

dacii şi ambele popoare, după Strabon, vorbesc traca.Ist. I. 199. Tab. Cron. p. 109.

334 î.e.n. - Daco-geţii ucid pe Zopyrion, lo-cotenent al lui Alexandru Macedon, cu întreaga oştire.Ist. I. 202. Tab. Cron. p. 110.

295 î.e.n. - Victoria, ospăţul şi mărinimia luiDromichete, regele geţilor de dincolo de Dunăre. Ist.I. 221-223. Tab. Cron. p. 120.

129 î.e.n. - Ctistii şi capnobaţii printre geţi,descrişi de Posidoniu. Celibatul şi sacrificiile lor. Ist.I. 278. Tab. Cron. p. 144.

109 î.e.n. - Daco-Geţii trec Dunărea şi in-vadează Tracia până la Ebrus. Respinşi de MinuciusRufus. Ist. I. 292. Tab. Cron. p. 147.

84 î.e.n.- Daco-geţii înfrânţi de bastarni şi deaceea puşi să se îmbrace cu straie femeieşti de cătreregele lor, Oroles sau Rostolodes. Ist. I. 324. Tab.Cron. p. 155.

84-44 î.e.n. - Burebista, restauratorul glorieigetice. Primeşte pe Deceneu, venit din Egipt şi dinOrient; ambii apoi dau geţilor legile numite Belagine.

Deceneu îi învaţă alfabetul, artele, ştiinţele şi alte dis-cipline orientale, (Vezi anul 44), Ist. I. 324-325. Tab.Cron. p. 156.

80 î.e.n.- Vasta stepă a geţilor, astăzi Basara-bia. O parte din geţi duc aici o viaţă nomadă. Se întin-deau până la Tyras, adică la Nistru, şi de aceea au fostnumiţi tyrageţi. Confederaţia daco-geţilor formată deBurebista, Ist. I. 325-326. Tab. Cron. p. 156.

75 î.e.n.- Geţii lui Burebista distrug regatulboilor lui Crisatiros. Devastează Tracia, Macedonia şiIliria. Regatul lui Burebista se întinde de la malurileTyrasului şi din ţara tyrageţilor până în părţilerăsăritene ale Boemisiei. Datorită acestor victoriipopu laţia getică pătrunde în Germania orientală, undeau ajuns poate şi câteva scântei din noua civilizaţie pecare Deceneu o răspândea în rândurile geţilor. Victorialui Burebista asupra tauriscilor. Ist. I. 329. Tab. Cron.p. 156.

75 î.e.n.- Geţii lui Burebista sunt numiţi dacide către Cesar. Acesta povesteşte că în zilele sale Pă-durea Hercynia se întindea în partea sa răsăriteanăpână la hotarele dacilor şi anarţilor, vecinii acestora.Ist. I. 329. Tab. Cron. p. 156.

59 î. e.n. - Cesar aude prima oară numele luiAriovist în Galia, ca şi pe cel al suevilor şi al celorlalţigermani. El deschide romanilor, pentru a ne exprimaastfel, lumea germanică, atunci când regatul getic allui Burebista era în plină splendoare. Ist. I. 348. Tab.Cron. p. 160-161.

47 î.e.n.- Geţii lui Burebista pun stăpânire peOlbia, de pe malurile fluviului Boristhenes sau Nipru,ca şi pe alte oraşe de la Pontul Euxin. Ist. I. 358-359.Tab. Cron. p. 163.

46 î.e.n.- Întinderea daco-geţilor. Cesar, in-vidios, trimite pe Octavian în Epir să pregăteascărăzboiul împotriva acestora. Ist. I. 359. Tab. Cron. p.163.

44 î.e.n.- Moartea lui Burebista. Regatuldaco-geţilor se împarte în mai multe Principate. Ist. I.359. Tab. Cron. p. 163.

Perioada a 2-a: De la Burebista şi Deceneu la Decebal

44 î.e.n.- La moartea lui Burebista, Deceneueste şi mai mult venerat de către geţi. Stabiliselocuinţa preoţilor lui Zamolxe pe muntele Cogaion,dincolo de Dunăre; reformase pontificatul zamolxian;împărţise pe geţi în ordinul Piloforilor sau Pileaţilorşi al Capellutilor sau Criniţilor; a făcut cunoscutegeţilor astronomia şi agricultura; a ridicat noi altare şia clădit edificii sacre; urmând probabil canoanele arhi-tectonice din Egipt, de unde venise, şi din Orient. Ist.


magazin

12

I. 363-366. Tab. Cron. p. 165.44 î.e.n.- Comosicus, preot şi rege, îi suc-

cede. Domnesc asupra unor diferite regiuni locuite degeţi în acelaşi timp regii: Ziraxes, Dicomes, Dapyx,Rholes, Cotiso (poate acelaşi cu Comosicus). Ist. I.367. Tab. Cron. p. 165.

34 î.e.n.- Pătrunderi ale regelui Cotiso în Tra-cia. Augustus îl face să spere că va putea să se căsă-torească cu una din fiicele sale. Cotiso se alătură luiAntonius. Ist. I. 373. Tab. Cron. p. 168.

33 î.e.n.- Regele Dicomes trimite o mână degeţi lui Antonius în Axio. Ist. I. 375. Tab. Cron. p. 168.

29 î.e.n. - Războaie civile între geţii luiDapyx, Ziraxes şi Rholes. Sarmaţii alungă poporul

geţilor până la Tisa. Ist. I. 375-376. Tab. Cron. p. 169.28 î.e.n.- Dapyx este înfrânt într-o fortăreaţă

în care se închisese, unde apoi s-a sinucis împreunăcu ai săi. Ziraxes e stăpân al puternicei fortăreţe Genu-cla care cade în mâna lui Licinius Crassus. Ist. I. 378.Tab. Cron. p. 169.

16 î.e.n.- Cotiso cu geţii trece Dunărea pegheaţă. Ist. I. 386. Tab. Cron. p. 171. An incert Corillosau Scorillo, Rege al geţilor. Ist. I. 367. Tab. Cron.p. 171.

10 î.e.n.- Daco-geţii care trecuseră Dunăreasunt respinşi de Tiberiu. Ist. I. 401. Tab. Cron. p. 174.

- va urma -

Mihai Viteazul– imagine, mit, istorie –

(partea a II-a)Av. Oana Coandă

„În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur, fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă decreştinătate. Io, Mihail voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului şi al Ţării Moldovei”

Memoriu al lui Mihai Viteazul din anul 1601 către împăratul Rudolf al II-lea

III. Mit

În ceea ce priveşte latura mitică a poveştiilui Mihai Viteazul, avem două sensuri pe caretrebuie să le urmărim: unul - miturile şi legendelece învăluie persoana lui Mihai, dar şi a vitejilorsăi; al doilea - transformarea lui Mihai în conşti-inţa românilor din simplu luptător, în erou naţionalşi simbol al unităţii.

Începem cu o legendă, cu mai multe ver-siuni, care explică motivaţia construirii MânăstiriiDealu de către Mihai Viteazul. Conform acesteilegende, într-o iarnă deosebit de geroasă, un-deva între anii 1589-1591, Mihai este prins dinporunca lui Alexandru-Vodă cel Rău, pe motiv căar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Mihai estedus spre Piaţa Sf. Anton, locul în care trebuia săfie executat prin decapitare. Drumul spre piaţătrecea pe lângă Biserica Albă Postăvari de subDealul Spirei, iar Mihai, cu permisiunea gărzilor,se opreşte la Sfânta Liturghie a Bisericii şi seînchină la icoana Sfântului Nicolae, făcând toto-dată şi legământul de a construi o mânăstire pe


magazin

13

dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viaţă dinaceastă situaţie.

Versiunile legendei oferă două varianteprin care Mihai a scăpat de osânda pregătită deAlexandru-Vodă cel Rău. Prima vorbeşte despreo garanţie depusă de 12 boieri, iar a doua ac-centuează calităţile fizice ale lui Mihai, ,,un băr-bat falnic şi deosebit de arătos”. La vederea luiMihai, gâdele înspăimântat ar fi aruncat secureaşi ar fi fugit. Cronicarul contemporan Sza -mosközy ne povesteşte întâmplarea: „întâm-platu-s-a ca ţiganul călău să fie foarte beat înceasul când l-au scos să-i taie capul se în-spăimântă” de ţinuta lui Mihai şi „aruncă spada”,după care fugi. Eliberat, Mihai îşi ţine promisi-unea luată în faţa lui Dumnezeu şi construieştemănăstirea.

În categoria miturilor legate de voievodputem aminti şi povestea relatată de medicul Mo-cato, martor ocular al bătăliei de la Călugăreni:„Sinan zvârlit de pe cal [..] printr-o împunsăturăde lance, care îl răni drept în faţă, sfărâmându-idinţii dinainte din gură [..], fu aproape să se înece[..] şi se zbătuse mult timp în acel noroi [..] ajutatde un spahiu...” a reuşit să se salveze.

De asemenea, avem povestea generaluluiBaba Novac şi mărturia suportului său în cam-paniile organizate de Mihai Viteazul, la o vârstăîndoielnică de 80 de ani. Însă nimic nu poatescădea din frumuseţea legendei, vitejiei şi victori-ilor sale alături de Mihai. Baladele populare nespun că unul dintre motivele care l-au determinatîn tinereţe pe Baba Novac să devină haiduc, estefaptul că era recunoscut drept un bărbat dintr-obucată care nu „scotea căciula în faţa nimănui”.Prima sa misiune, care l-a ridicat în rândul celormai apreciaţi oameni ai lui Mihai Viteazul, a fostincursiunea din primăvara anului 1595 când înfruntea a 700 de haiduci a trecut Dunărea, aînaintat până la munţii Balcani, ca să aştepteoastea turcească condusă de Hassan Paşa caretrecea munţii pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan.După această victorie Baba Novac primeşte cin-stea voievodului care îl are aproape de sine întoate luptele.

Episodul victoriei de la Şelimbăr se leagăşi de Baba Novac. În cele trei momente hotărâ-toare de la Şelimbăr, mâna dreaptă a domnitoru-lui a fost Baba Novac. Aflat în linia întâi, s-a bătutşi a învins toţi căpitanii de oaste ai armatei un-gurilor. Armurile învinşilor sunt depuse personalde Novac la picioarele lui Mihai Viteazul.

În anul 1600, trimis de Mihai în Banat,Baba iese victorios într-o serie de lupte. Ajuns înMoldova, în urmărirea lui Ieremia Movilă, ocupăaceastă provincie românească şi cucereşteIaşul. Luptă neobosit până în Hotin şi Cameniţa.

Oamenii din trecut nu au uitat lupta şi sa -crificiul haiducului sârbo-valah pentru libertate.Baba Novac a intrat în legendele şi inimapopoarelor creştine din Balcani şi nordul Dunăriifiind, de altfel, unul dintre puţinii eroi despre cares-au scris balade şi cântece încă de pe vremeacând era în viaţă.

Lucian Boia în capitolul „Un mit naţional:Mihai Viteazul ” explică evoluţia imaginii lui Mihaide la un domn care a vărsat sângele creştinilorpentru orgoliul său până la nivel de mit naţional.

La Miron Costin, de pildă, Mihai Viteazulse află în postura de cuceritor al Ardealului şi alMoldovei „pricină de multe vărsări de sânge întrecreştini”, de altfel puţin apreciate chiar demunteni. „Se urâse muntenilor cu domnia luiMihai Vodă, tot cu oşti şi războaie.”

În istoria domnilor Ţării Româneşti, RaduPopescu tratează de-a valma pe toţi adversariilui Mihai: „au supus domina lui pă turci, pămoldoveni, pă unguri, de-i avea ca nişte măgaripe toţi.”

Boia se întreabă: „Să fi fost Mihai Viteazulmai „patriot” decât erudiţii cronicari de la sfârşitulsecolului XVII-lea?” După cum am văzut cât erade apreciat în afara ţării, întrebarea nu e delocseparată de context. Din contră, oare de ce is-toricii români contemporani luptelor, abia îl am-intesc pe Mihai, iar în Europa era lăudat în toatecolţurile ei creştine?

În „Hronica românilor şi a mai multor nea-muri”, Gheorghe Şincai consacră un larg spaţiului Mihai Viteazul, „apără cu îndârjire personali-tatea lui, îi creează un portret moral avantajos.Ingredientele mitului sunt prezente, dar mitulîncă lipseşte.”

În „Idee repede de istoria prinţipatului ŢăriiRomâneşti”, Aaron Florian procedează la o am-plificare a personajului şi a epocii.

În „Historie de la Valachie...”, Mihail Kogăl-niceanu ne prezintă un Mihai Viteazul dominatde o „ambiţie nemăsurată” care l-a împins nunumai să cucerească Transilvania, dar chiar săviseze la coroana Ungariei şi Poloniei. „Domniasa a fost strălucită prin cuceriri, dar fatală ŢăriiRomâneşti.” De asemenea, Kogălniceanu trageurmătoarea concluzie: „numele marilor cuceritori


magazin

14

nu piere niciodată din memoria poporului, în timpce aceasta uită de principi virtuoşi, dar paşnici.”

După 1840, accesiunea lui Mihai Viteazuldevine mult mai vizibilă: La 1843, în „Cuvântulde deschidere” a cursului de istorie la AcademiaMihăileană, Kogălniceanu îl prezintă pe Mihai cafiind cel care a unit părţile disparate ale Dacieivechi.

Simbolul capătă strălucire în opera lui Băl-cescu, „Istoria românilor supt Mihai VoievodViteazul”: „Strălucea peste Olt, în Craiova, unbărbat ales şi vestit şi lăudat prin frumuseţeatrupului său, prin virtuţile lui alese şi felurite, princredinţa către Dumnezeu, dragostea către patrie,îngăduiala către cei asemenea, omenia către ceimai de jos, dreptatea către tot, deopotrivă, prinsinceritatea, statornicia şi dărnicia ce împodobeamult lăudatul său caracter.” (despre Mihai ban alCraiovei). Impresionat de rezultatele campanieiconduse de Mihai din 1595, Nicolae Bălcescu re-marcă: „privind în totul această campanie, ima -ginaţia este izbită de atâtea îndrăzneţeîntreprinderi săvârşite, ca într-un vârtej de vitejie,de un popor setos de libertate...”. Nicolae Băl-cescu, despre aceeaşi campanie: „aceste dinurmă biruinţe de la Nicopole şi Vidin încununarăfrumos minunata şi nemuritoarea campanie dinvara anului 1595, întru toate vrednică de cea diniarnă.”

Se observă, spune Boia, „cum între 1830şi 1860, Mihai Viteazul trece printr-o transfigu-rare, devenind, din erou creştin şi războinic, unsimbol al unităţii româneşti. Sunt anii când idealulde unire se proiectează în trecutul istoric.” Înaceastă perioadă este frecvent invocată Daciaca expresie a unităţii primordiale a pământuluiromânesc: Dacia Antică reînviată pentru un mo-ment de Mihai Viteazul, destinată a deveniRomânia.

(va urma)

_________________________1 Boia Lucian, Istorie şi mit în conşiinţa românească,Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, pp. 22-26.2 Costin Miron, Opere, vol. I, Editura pentru literatură,Bucureşti, 1965, pp. 15-21.3 *** Cronicari munteni, vol. I, Editura pentru literatură,Bucureşti, 1961, p 329.4 Boia Lucian, Istorie şi mit în conştiinţa românească,Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 23.5 Kogălniceanu Mihail, Historie de la Valachie, de laMoxyldavie, et des Valaques transdanubiens, înOpere , vol. II, Scrieri istorice, Ed. Academiei,Bucureşti.

Bibliografie1. Boia Lucian, Istorie şi mit în conştiinţa românească,Ed. Humanitas, Bucureşti, 19972. Costin Miron, Opere, vol I, Editura pentru literatură,Bucureşti, 19653.Crăciun Eugenia, Universitatea „Ovidius” Constanţa4. Djuvara Neagu, O scurtă istorie a Romanilorpovestită celor tineri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 20025. Giurescu Constantin C., Giurescu Dinu C., Istoriaromânilor din cele mai vechi timpuri până astăzi , Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 19766. Iorga Nicolae, Istoria lui Mihai Viteazul , Ed. Mili-tară, 19687. Ionaşcu Ion, Victor Atanasiu, Mihai Viteazul , Ed.Militară, 19758. Kogălniceanu Mihail, Historie de la Valachie, de laMoldavie, et des Valaques transdanubiens, în Opere,vol II, Scrieri istorice , Ed. Academiei, Bucureşti9. Rogojanu D.C., Motivaţii, surse, tehnici şi metodeîn studiul torţionarismului comunist romanesc”, Ed.Academica, Tg-Jiu, 2010 ( asupra metodelor de cer -cetare istorică în general, folosite şi în studiul de faţă)10.*** Historia, anul X, nr. 100, aprilie 201011.*** Cronicari munteni, vol I, Editura pentru lite -ratură, Bucureşti, 1961


magazin

15

T 14 turnată pe la 335 î.e.n. ERI GIRIEO(giri: a închide gura cuiva, a băga în pământ) O REROSABIO ICU (ic: vârf ascuţit) E TRAGIO (a lovi, atrage) RENIU (răni) NIO PORGINDO (a porni)ANIO (anul trecut) SONTIE (şonta: a tăia în bucăţi,a schilodi) MACIDONIO (macedoneni) ESSIO (aieşi) NIP (nip: lume, mulţime) SE REGIO (rege) FI -LIPOI ENIO NU (nu: a refuza) BADI (frate maimare, nene) I (i: a merge) KONOSTE (cunoaşte) IO.IEO (ieu: a lua) EDIE (edie: a provoca, a duce) KARI(carele) LOLE (lole: lele, ţaţă) RIO (râu) LORAGETE (răgete, vaiete) RON (rin: a opri, a înceta).TARO PALIE (a păli, pală: sabie) LESA LUEO (alua) CELIO (celi: a se veşteji, a putrezi) ICO (icu:suprafaţă de pământ ) GETO TISEI GRUPEOGORIN. SO GETO LIO AS (as: a încătuşa) OMISOPO TIBISO DA (a da) MARIO (mare) FILIPOI ADE(a aduce) LO PACIE. TZIEOI (să ţie) SO MECE (amerge) GOMETE (gomon: sfat; gomeţi: sfetnici)OSIO (osie: mijloc) SI ERATI FIOE (a fi) GIORO(giura: a jura) TOBIO SO OTE (oţoi: a se fuduli)GELERI (jeleri: ţărani) TORO (tor: tizic, torişte,ocol). Medalion: MATO (conducătorul) CHESOSAIPIEO (piu: credincios) LUNO. interior: ELIM (ilam:

sentinţă judecătorească scrisă prin care se dădea cuivacâştig de cauză) SRMTS (Sarmisetuzo).

Ieri am înmormântat pe Raero care a fost lovit(tras) şi rănit de vârful unei săbii anul trecut când ampornit război cu mulţimea de macedoneni ce au ieşitîn frunte cu regele lor Filipoi Enia pentru că eu am re-fuzat să merg, să-l respectăm şi să-l (re)cunoaştem cabadi (frate mai mare). Am luat care şi am dus femeilede lângă râu pentru a înceta răgetele (vaietele). Geţiide pe Tisa din grupa (neamul) Gorin tare au pălit(tăiat) cu săbiile şi i-au lăsat să-i ia putrezeala pecâmp. Aceşti geţi l-au încătuşat pe Tibiso şi au omissă-l dea marelui Filipoi cu care s-a ajuns la pace. Casă ţie pacea au mers în mijlocul adunării întregite săjure Tobio împreună cu fudulii ţă-rani proprietari devite.

Medalion: Judecată la Sarmisetuzo în lunasfântă de conducătorul Chesosai.

T 15 turnată pe la 330 î.e.n. MATIGO LOI(lai: negru, cenuşiu închis) GAMO (găman: mâncău,flămând) MAICO GETO ESO (a ieşi) RE GENI(gena: mic, slab, lipsit de tărie) SODINO (sudină: fe-cior hărăzit unei fete pentru căsătorie). ALOEANO(aleanu: durere, tristeţe) ESO (a ieşi) KOKAOE (co-

TĂBLIŢELE DE PLUMB (II)Constantin Olariu

Numerotarea tăbliţelor este făcută după timpul când au fost turnate, aşa cum le-am înţe-les eu şi le-am pus în cartea „Adevăruri ascunse” apărută în anul 2011 şi reeditată în 2012.


magazin

16

caie: lemn strâmb pe care ciobanii atârnă căldarea cumămăligă; cocă: copil mic, diaree) ENO SOI (soi: amurdări, neam, fel) DAGIO (dage: adunare) RE (rea)GITO (giţă: rădăcină, neam, gită: vită) ILO GETO DE(a da) NO (noi) FEA (fie: fiică) ZOI. TAN (tană: ne-gură; ceaţă; tanăi: oameni proşti) TI (ti: a trăi, a locui)GIEO (giu: viu) E LIC (lic: ceată, gloată) RA(rău)DOI. PONOI (păna: a schimba, a înlocui) EMIE OI(vai!) OI (vai!) LOUO (a lua) MAICO E LIASO (alăsa) SOGE (soage: a frământa, a subţia). TOKOE(tocăi: a ciocăni la uşă) I (i: a merge) LERI (leri: gust,plac, farmec) LOEO (a lua) AE PIO (pio: credincios)MACIDONIEO. ESIO (a ieşi) LOA (a lua, a se căsă-tori) COP (cop: cizmă cu toc înalt, pălărie) ATEO(atei: a se îmbrăca de sărbătoare) SEDE (şede:suprafaţa plană a cuptorului pe care se poate şedea saudormi; şedă: în subordine, reşedinţă) OI ISTRIEOONSO (unsă: aleasă). GITO (gită: vită) DUE (a duce)SARMIZO DE TROGE (a trage) ENO DAGIO(dage: adunare) DE (a da) NO (noi, nu) FIA (fie: fiica)ZOI (zoi: apă murdară, spălătură de vase)SARMIEGETOSO IZO (izi: a mânca). SI (sii: a fi) M(mato: conducător) CIZ (scatiu) MIDAI GLMO E (e:preot judecător) MAIZO. Medalion: IO LIA (lie: mi-nune) SARMIEGETO-IOU-ZO.

Getul Maico a ieşit rău cu neputincioasa su -dină a lacomului Matigo cel negru. Pentru a alina du -rerea pricinuită, strâmbul şi murdarul Eno şi adunarearăului lui neam, s-au dus la Ilo getul să le-o dea peZoi, fiica lui. A-ţi duce viaţa într-o gloată de oameniproşti este rău de două ori. A o lua (a căsători) şi apoia o lăsa (desface logodna) a fost pentru Emie şiMaico, o mare frământare şi supărare. Pentru că i-amers vestea de frumoasă, la uşă au bătut pentru căsă-torie acei credincioşi macedoneni. Cererea a fost ac-ceptată şi a ieşit din Istria, reşedinţa neamului ei ales,îmbrăcată cu haine de sărbătoare şi încălţată cu cizmecu tocuri înalte şi pălărie. Această vită de Eno s-a dusla Sarmizo să ne tragă în faţa adunării că nu i-am datfiica să ajungă zoaie la masa lor din Sarmsegetoso.Este frumosul conducător împăunat Midai Glmo.Preotul judecător Maizo. Medalion: Eu minunataSarmiegeto-iou-zo.

T 16 turnată pe la 330 î.e.n. SI (sâi: a fi)GOBI (gobi: a lua, a şterpeli) SOE (soi: a dormi,neam) NO (uite!, priveşte!) GATOE (găta: a termina,a se pregăti pentru o acţiune, a nimici) GETI BOIO(boi: talie, chip, mândrie). SO ROT (rot: roată, ceată,a se învârti). NI (uite!, a chema) STOE (a sta) ENONOCTIO (noapte) TRAGIO (a trage, a lovi, a cuceri)IESE (a ieşi) TABOE (tabie: redută, parapet de

pământ la un loc întărit, şanţ pentru delimitarea pro-prietăţii). SIO (sâi: a fi) AZE (az: eu, primul) TINA(tină: noroi, pământ) INO (ină: fibră, in) TOE (toi:ceartă, a se linişti) BICA (bâca: atenţie, ai grijă!) NOE(noi: cenuşă, cărbuni, apă descântată) CA OERI (oieri,ciobani, păstori) SOE (soi: a dormi, neam). TAGE(tage: negări) ROTIO (a roti) DUE (a duce) BOEI(boi: a vopsi, a înşela) IA (atenţie!) GETO EDI (ede:a ieşi, a declara, a judeca) I (i: a goni, a alunga) TORO(tor: tizic, ocol pentru animale unde se formează ti -zicul, gospodărie, ţară). TINE (a ţine) STOE (a sta)ENI I (i: a merge, a goni) NOCTIO (în timpul nopţii)MACIDONI SOE (soi: neam, a dormi) DENIE(denie: rugăciune de seară). IA (atenţie!) OE STIO (aşti) OI ON (on: neam, a aduna, a locui) ISTORIEOTOTOE (totoi: toate, mămăligă înaltă) ISTREO DEI(a da) NOE (noi: cenuşă, cărbuni, apă descântată)SOE (soi: a dormi, neam) OSAZO (osânză: avere,bunăstare). TAG (tagă: negare, minciună) SITIO (asiti: a se rări o ţesătură, a cerne) EDIA (edia: a declara,a judeca) TRETE (treti: al treilea în rang) TOT SOE(soi: jeg) MIA NOSI (nosa: haide!) GOBIO (gobi: alua, a şterpeli) MAICO. GETIO GOE CRICIO (crici:a trimite vorbă, a însărcina, a stărui) AIE (acele)OZATE (hozate: calabalâc, bagaj) SI (sâi: a fi) IE (alua) ENO TERIC (teriac: drog din opiu) CITO (cită:adevărat, întreg, semn făcut de oameni la măsurareaunui loc). DE (a da) IO AI (usturoi) NIO (ni: cuvântcu care se gonesc câinii) GETO BOEO (boi: chip, fal-nic, imagine). Medalion: G (geto) MAI (Maico).

Priviţi mândri geţi cum am fost furaţi şi nimi-ciţi, când neamul dormea. În timpul nopţii Eno şi-aadunat ceata, au ieşit şi au pândit să tragă (cucerească)un alt şanţ (întăritură) ca hotar între noi. Neamul meude oieri a fost prima rădăcină pe acest pământ şi sun-tem atenţi ca cenuşa lor să aibă linişte în somnul deveci. Cu minciuni meşteşugite s-au dus să înşeleatenţia geţilor care judecau şi să ne gonească dintoriştea (ţara) noastră. După rugăciunea de seară când


magazin

17

macedonenii s-au culcat, Eno în timpul nopţii i-a gonitşi acum stă şi ţine tabia. Atenţie! că ştiu şi alte neamuritoată istoria Istriei pentru care neamul meu a datcenuşă (trupul incinerat al morţilor) şi avere. Este pen-tru a treia oară când toţi jegoşii mă cheamă pe mineMaico la judecată să mă şterpelească cu o minciunăînsăilată (prin care se vede). Getul Goe a fost însărci-nat să ia acel calabalâc al lui Eno cel nebun şi să-lducă la hotarul adevărat. Eu voi da usturoi acestuicâine gonit de falnicii geţi. Medalion: getul Maico.

T 17 turnată pe la 330 î.e.n. DAGE(dage:adunare) BALO(bală: fiară, urmaşii strămoşuluitotemic, steagul get cu cap de lup şi trup de balaur)ON(on: neam, a strânge) ANGEA(angel: înger) DU(aduce) ARMOSA(armata) DACO(nobililor) GEO(viu:plin de energie) ADESO SONTA(şonta: a schilodi, atăia în bucăţi) DO(a da) MINO(mână) ILA(ilău: cio-can mare). DU PORIRE(pornire) SO SARMISETAUSA(tăuşa: a ascunde) A GINOI(gini: a zări) LADUPI(după) ZERI(zări) STA PE STEAR(ster: lemntăiat, finisat şi aranjat în grămezi mari de formă drep-tunghiulară sau pătrată şi de diferite înălţimi, pisc,stei) MOŞ(strămoşul ancestral) ARIMIN OS(puter-nic).

Armata nobililor este trimisă adesea dinSarmise de către adunarea neamului străbun să facărăzboi şi să lovească de aproape cu putere ca un cio-can, fiind însoţită de ceata de îngeri. Astfel dupăpornire, ascuns privirilor o urmăreşte din înaltulzărilor stînd pe un ster Moş Arimin Os (Puterniculstrămoş Arimin).

T 18 necitită

T 19 turnată pe la 300 î.e.n. OROLOâIOE(sîi: a fi) GERO(giri: a închide gura cuiva, a semânia; cîrîi: a critica, a fi bolnav grav) SIO (sâi: a fi)SIL(silă: obligaţie, dispreţ; sili: a prăda, a alunga)GETO DU(a duce) NE SABIO (sabie). DI (di: aspune) SILE (silă: obligaţie, dispreţ; sili: a prăda, adespărţi) LOI (lui) BESE ROI(roi: a pleca, a dispărea)KO BASTARNO (bastarnii) I (i: a merge, a goni) FO(a fi) SOLI (solie, înţelegere) STO(a sta) AGEO (agie:conducere, organ de administrare şi conducere înMoldova şi Muntenia în feudalism). NALI (nălăi: anăvăli, a ataca) TAURO (puternic, violent) MATO(conducătorul) PERSO MACIDONIO REKAI (râcăi:a răcni, a urla, a se opinti) KO MATO (conducător)RARE(rare: încet, pe îndelete, în linişte) KO ESE (aieşi, a pleca). A OFO(of: amărăciune, disperare). NI(uite!, priveşte!, atenţie) DO (a duce, a porni) PETRAMEZIO. OROLO SOI (soi: murdar, josnic) KOMATO (conducător) RAGE(a striga, a plânge, a ruga)TO MERSEO (a merge, a pleca) NOI (noi: apă neîn-


magazin

18

cepută, a tăcea chitic, a muri) FAE(fae: plantă erbaceefoarte toxică, laur; fai: stofă de mătase neagră cu firgros). IO EDE (e-de: a se ridica, a spune) CASO(casa) TO BASTARNO AGEO (agie: conducere)SENI (sinii: tavă mare şi rotundă pentru copt plăcinte;sâni: a înălbăstri, a se însenina) OP (op: listă de acte,registru, inventar) MITA (miţă: lână scurtă tunsă depe miel, fire lungi de lână care atârnă în smocuri)MATO (conducător) RAGE (a striga, a plânge, a ruga)TO. Medalion: DELIGO S(Sarmisetuzo) MT (mato:conducătorul).

Orolo este mâniat pentru că a fost silit să-şiducă săbiile (luptătorii) sub comanda geţilor. În dis-preţul lui, spune că besii împreună cu bastarnii aumers să facă solie şi să stea (să slujească) la agie (con-

ducerea Macedoniei). Puternicul conducător(Lisimah) al armatelor perso-macedonene i-a pânditşi atacat pe îndelete (peste tot) şi cu răcnete l-a făcutpe conducătorul Petra din Mesio să plece plin denecaz. Ca un conducător nevrednic, Orolo plânge cătoţi au mers către moarte sigură (să se îmbrace în mă-tase neagră şi să fie stropiţi cu agheasmă). Eu am spusconducerii caselor tuturor bastarnilor că nu poţi umblacu părul în ochi să vezi numai tava cu plăcinte din totce este pe masă aşa cum te plîngi tu, conducătorule!(Eu am spus conducerii caselor tuturor bastarnilor cănu poţi vedea numai cer senin dacă ai părul în ochiaşa cum te plângi tu conducătorule!) ConducătorulDeligo din luminata Sarmisetuzo.

- va urma -

TRIBURILE CARPATICE PUN BAZELECELEI MAI VECHI ISTORII A ITALIEI

- ETRUSCII -Michaela Orescu

Fascinaţi de civilizaţia etruscilor dar şi deenigma genezei lor, mulţi oameni de ştiinţă, printrecare englezi, germani, francezi, desigur şi italieni, austudiat-o cu asiduitate. Nicolae Densuşianu s-aapropiat cel mai profund de originea lor, recurgând latoate izvoarele posibile: istoriografie, arheologie, mi-tologie, etnografie, arte, etc. Este util de menţionattabloul genealogic cu care Nicolae Densuşianudemonstrează că spaţiul de origine a strămoşilor etrus -cilor a fost Spaţiul Carpatic, indicând pe Hercules,care împreună cu Echidna, fata hiperboreană, a avutca descendenţi pe conducătorii popoarelor care s-auilustrat ca pelasgi, în spaţiul Europei centrale şi de est:Agathyrsus, Gelonus, Scythes, şi Latinus-Telephus,rege al geţilor şi strămoş direct al celor migraţi spreTroia, o altă ramură a lor pornind în sus pe Dunăre,apoi pe Drava, şi ajungând în Munţii Alpi, Rassenii.

Italia a fost populată de Ausonii (Oşeni)coborâţi din nordul Carpaţilor, dând cel mai vechinume al Italiei, Ausonia şi Mării Tireniene de maitârziu, Marea Ausoniei. Conduşi de Telephus-Latinus,aceşti pelasgi latini-prisci din răsăritul SpaţiuluiCarpatic-Dunărean, -Dunărea de Jos - Peninsula Bal-canică, Moesia de Sus şi de Jos, ajung în Pen. Italică,se ciocnesc cu Ausonii şi se stabilesc în Latiu. Eraunumiţi „Albenses populi”, erau giganţi, blonzi, după

cum spune Vergilius (1). Tyrrhenus a dat numele săuPen. Italice, înlocuind-ul pe cel de Ausonia, precumşi Mării Tireniene (Marea Tursenică, „Marea Tus-cum”). Aceşti vechi turseni (tyrrheni) erau navigatori,comercianţi şi piraţi. S-au extins în Corsica, Sarsinia,Sicilia şi în arhipelag, respectiv în insulele Lemnos,Lesbos ş.a.

Vorbind despre ramura tursenilor (reti, raseni,care s-au îndreptat spre Alpi, Pliunius recunoaşte căerau turseni etrusci, fraţi cu agathyrsii, din Transilva-nia (România), conduşi de Rhaetus (2). Aceşti rasseni,Rascia, au lăsat numele lor localităţii Raethania,Rasseni, Rasnai, Raeti, aşezaţi în Elveţia de astăzi, şiîn Lombardia de Nord.

În drumul lor, au lăsat urmaşi în Croaţia deastăzi, Rascia numindu-se în Evul Mediu o parte dinComitatul Posega, numit Valachia Mică. Rassaii-Vlahi au fost invadaţi de slavi. De asemenea, în EvulMediu, Bosnia şi o mare parte din Herţegovina se nu-meau Rama (3).

La anul26 d.H., Romanii s-au luptat cu pop-ulaţiile din Munţii Thraciei, care aveau multe cetăţide apărare, construite pe culmi, populaţii care purtaunume tursene şi erau conduşi de Turesia şi de Tursa(4).

Ramura agathysilor-latini se oprise în AsiaMică, respectiv în Lydia, unde au pus bazele celor


magazin

19

şapte Troie. Cu ocazia unei foamete prelungite, o partedintre tyrseni, s-a aşezat în Umbria, în Pen. Italică,acest ţinut fiind pe atunci una dintre coloniile Lydiei.Tyrsenos, fiul regelui Atys din Lydia, a debarcat cu oparte dintre lydieni, în Umbria, aici numindu-seturseni, după numele conducătorului lor (5).

După o altă tradiţie, Tyrrheus, fiul regeluiTelephus, care domnea în nordul Pen. Balcanice, aajuns în Italia, spune Dyonisios din Halicarnas (6).

Stabilirea triburilor pelasge-arimice în Pen.Italică s-a realizat în diferite epoci începând cu mileniiîn urmă, pe când acolo stăpânea Ianus cu Saturn, refu-giat, şi însuşi Hercules a întemeiat multe colonii cucaracter agricol, spune Dionysios din Halicarnas (7).

Plecaţi din Carpaţi şi de la Dunărea de jos,Ligurii au fost printre cei mai vechi colonii în Pen -insula Italică. Plinius îi numea „antiqua stirps” (8).

O parte dintre liguri emigraseră în Asia Mică,lângă Capadocii (daci) (9). Ligurii care au ajuns înapusul Alpilor maritimi, se numeau Deciates. În cen-trul Italiei, oraşul Ariminius, astăzi Rimini, fusese fon-dat de liguri. În legile longobarzilor, vechea populaţierustică de pe teritoriul Liguriei este numită „arimani”.Aceşti liguri stabiliţi între Alpi şi Apenini reprezentauramura estică a pelasgilor de la Dunărea de Jos. Stra-bon spune că ligurii din Valea Padului se mai numeau

şi romani (romaioi) (10). O localitate a ligurilor din Alpise numea Rama (11). Ligurii trimiteau la Roma caşulciobănesc („coebanum caseum”), din lapte de oi (12).Un vechi oraş al ligurilor se numea Luna (13) şi altedouă oraşe ligure erau numite Alba, iar numele vechial M-ţilor Alpi a fost Albia (14).

Pe teritoriul vechii Ligurii exista VadumSabatium şi Muntele Manecius (Muncel) (15).

Diodor Sicilianul vorbeşte despre moravurileligurilor din Alpi şi Apenini: „Ei locuiesc pe unpământ aspru şi steril. Sunt foarte muncitori, dar duco viaţă grea. Regiunea este acoperită de arbori. Uniitaie lemne cu securi puternice şi grele. Agricultoriisparg piatra pentru a-şi elibera pământul sălbatic. Su-portă greutăţile, ajutaţi de femeile lor, egale cu ei înmuncă (16).

Un oraş, pe teritoriul Umbrilor, cândva locuitde liguri, se numea „Iguvium”.

Fraţi cu ligurii, umbrii, faimos şi vechi tribpelasg, au emigrat din Carpaţi (17).

Ptolomeu menţionează o populaţie din Sar-maţia Europeană numită „ambrones” (18), populaţie alecărei locuinţe se aflau între izvoarele Vistulei şiMuntele Carpaţilor (Tatra), erau resturi ale umbrilorcare au emigrat în Pen. Italică.

După Scymnus, Latinus era protopărinteleUmbrilor (19) (Scymnus Orb. Descr.v.225).

Cel mai important document despre limbaumbrilor este reprezentat de „Tablele de aramă” - Eu-gubine („Tabula Iguvinae”), descoperite în anul 1444într-o subterană a oraşului Gubbio (Igovium). Deşi elenu reprezintă limba populară a umbrilor, ci o limbăcoruptă, urbană, cam de la a.400 î.H., ele arată, însă,că umbrii aveau aceeaşi origine ca şi latinii. Limba„Tablelor Eugubine” datează din sec. I-II î.H., iar in-scripţiile din limba dacă sunt considerate ca fiindscrise în sec. III î.H. Ele se deosebesc mult de limbalatină, dar au şi mari asemănări cu ea, deoarecepăstrează urme de comunitate veche, urme ale limbiiitalice primitive (20).

Istoricul Zenodot spune că Umbri ar fi nu-mele vechi al Sabinilor (21).

Din neaprofundarea izvoarelor istorice şi aaltor discipline care îşi pot aduce contribuţia în clari-ficarea originilor etruscilor, origini considerate enig-matice de către unii oameni de ştiinţă, sau din orgoliupentru istoria patriei proprii, această origine a etrus -cilor a rămas până astăzi în discuţie. Nicolae Den-suşianu, în opera sa clarifică această problemă, luândîn discuţie spaţiul carpato-danubian-pontic, leagăn alcelei mai vechi civilizaţii europene-pelasgice, aşa cuma confirmat prin studiile sale, Marija Gimbutas şi alţioameni de ştiinţă. Nicolae Densuşianu spune în opera


magazin

20

sa „Dacia preistorică”, Ed. Meridiane, Bucureşti,1986, următoarele: ”Astfel, pelasgii au ocupat succe-siv, sub diferite denumiri şi în curs de mai multe miide ani, regiunile Pen. Italice de la Alpi până la extre -mităţile de sud ale peninsulei: Istria, Liguria, Veneţia,Umbria, Etruscia, teritoriul sabinilor (care erauumbri), Latium, Campania, Aquila, Lapygia, Lucania,Brutiu, şi insulele vecine: Corsica, Sardinia şi Sicilia.Toate aceste populaţii care pun fundamentul celei din-tâi vieţi politice pe pământul Italiei, unele mai dure,mai războinice, mai faimoase, altele mai paşnice şimai muncitoare, cum erau: ligurii, istrii, venetii, um-brii, tursenii (mai târziu etrusci), sabinii, latinii, ram-nii, oenotrii, peucetii, iapygii, siculii, sicanii,aparţineau, după cele mai vechi tradiţii ale grecilor şiromanilor, familiei cea mare a neamului pelasg” (toateaceste triburi erau plecate din spaţiul carpatic).

„Astfel, Pen. Italică prezintă o unitate etnicăşi o unitate de civilizaţie de limbă şi de religie” (22).

Angajaţi în migraţiile milenare, periodice,manifestate încă din Neolitic, agathrşii-latini se aşeza-seră în Asia Mică încă cu mult timp înainte ca greciisă coboare, tot din spaţiul carpatic, începând din 1800î.H. Cele şapte Troie, distruse de calamităţi naturalesau de atacuri, au cunoscut gloria şi bogăţiapopoarelor de navigatori şi comercianţi. Istoria, însă,a consemnat Lydia abia începând din sec. VIII î.H.stat în care apar primele monede ale lumii antice (sec.VIII-VII î.H.).

„Cu mii de ani înainte de căderea Troiei, omare parte dintre pelasgii de la Carpaţi şi Dunărea deJos, din Pen. Hernus (Balcanică) şi din regiunile deapus ale Asiei Mici, trecuseră peste Alpi (Rasseni), iaralţi peste mare, în Italia, ca păstori, din exces de popu -laţie. Stabilirea triburilor pelasge în Pen. Italică s-a re-alizat în diferite epoci. Tradiţiile istorice greceşti şiromane (având acces la marile biblioteci), aminteau olungă serie de migraţii pelasge în Italia” (23). Printrecei dintâi plecaţi din spaţiul carpatic-istrian au fost au-sonii şi rassenii, aceştia din urmă îndreptându-se spreAlpi.

Atys, un descendent al lui Hercules şi al Om-phalei, a fost tatăl lui Lydos şi Tyrrhenos, din pricinaunei mari foamete, a trimis pe Tyrrhenos, cu mareparte din popor, să se aşeze în Pen. Italică (Ausonia),unde acesta a fondat Tyrrhenia şi douăsprezece oraşeşi a pus în fruntea lor un singur şef, Tarchon, care adat numele oraşului Tarquinia (N. Densuşianu).

Herodot vorbeşte de lydienii plecaţi din AsiaMică, cu Tyrrhenos (sau Tyrsenos) şi trecând în cen-trul Pen. Italice, la umbrii (ombrii) (27). „Umbrii con-stituiau una dintre coloniile Lydiei. Umbrii au locuit

în Toscana (aşa numită mai târziu), înainte de a se sta-bili în Umbria”, spune Caşin Popescu în cartea sa„Cine sunt etruscii?” Ed. Adsumus, Oradea, 2005).

Dintre oamenii de ştiinţă italieni, care s-auocupat de originea etruscilor, este şi Guido A. Man-suelli, care recunoaşte atribuind autohtonismul penin-sular etruscilor, deoarece nu se cunoaşte o originedeterminabilă istoric, ceea ce este cu mult mai comodşi pentru cercetători, dar şi faţă de orgoliul naţionalitalian.

Pe de o parte spune Massimo Pallottino, unuldintre cei mai importanţi comentatori ai fenomenuluietrusc, „neîncrederea care însoţeşte în general re-latările autorilor clasici, mai ales asupra originilor şiasupra celei mai antice istorii a Romei” .

... Pe de altă parte, „...există în izvoarele an-tice o întreagă serie de informaţii, referitoare la epocaeroică (şi) care au hotărât caracter legendar şi pe caredeja Livius le considera mai degrabă material poeticdecât istorie”. A nega, însă, valoarea miturilor şi a le -gendelor, care, justifică preistoria şi care conţin maimult decât sâmburele de adevăr care a fost sau nu afost cimentat în scris, înseamnă a nu avea justificarepentru ceea ce a urmat.

Împătimitul admirator al lumii etruscilor, carea fost englezul George Dennis, arheolog „amator”, darcu preocupări temeinice arheologice şi istorice privindetruscii „prin cercetarea locurilor care păstreazăurmele arheologice ale civilizaţiei etrusce” după cumspune Ion Frunzetti, strălucit critic de artă al secoluluitrecut. George Denis s-a dedicat între anii 1842 şi1847, cercetării civilizaţiei etrusce la faţa locului. În-cununarea strădaniei lui a fost cartea publicată cu titlul„Cetăţile şi mormintele din Etrusria”, tradusă la Ed.Meridiane, Bucureşti, în anul 1982, cu titlul „Lumeaetruscilor” în două volume. George Denis a fost apre-ciat în mod corespunzător chiar în Italia, ca membrumarcant al Institutului de Arheologie din Roma, „laconducerea căruia a şi contribuit ca vicepreşedinte”.

În cartea sa, George Dennis a recunoscut ci -vilizaţia etruscă drept una veche de aproximativ treimilenii, deşi istoria o menţionează abia din sec. VIIIî.H. Italia a efectuat săpături costisitoare şi mi -nuţioase, uneori cu participarea unor colective inter-naţionale. George Dennis considera civilizaţia etruscădrept stranie şi enigmatică, civilizaţie care nu a lăsatistorie scrisă, sau a fost („”Originile Romei” (25) Ex-poziţie de arheologie - Italia - Massimo Pallottino)ocultată (spunem noi, fenomen care s-a întâmplat şicu istoria Daciei, atât în antichitate, cât şi în EvulMediu).

Veche de aproximativ trei mii de ani, civiliza-


magazin

21

ţia etruscă a intrat în istorie abia în sec. VIII î.H.Italia a înţeles că trebuie să-şi clarifice istoria

sa cea mai veche şi a întreprins săpături costisitoareşi minuţioase, uneori cu participarea unor colectiveinternaţionale, în acest scop.

Civilizaţia stranie şi enigmatică, a fost denu-mită „civilizaţia misterului”, dar ceea ce este mai grav,este că a făcut parte dintre acele „popoare uitate alelumii antice”.

Romanii, care i-au distrus, după ce şi-au con-struit istoria pe baze etrusce, nu le-au cunoscutrădăcinile şi neputând justifica propriile rădăcini, auscris totuşi despre ei, dar în mod negativ.

Pentru faptul că etruscii li s-au opus, romaniii-au descris pe etrusci într-o lumină defavorabilă, ceeace au făcut şi grecii cu pelasgii pe care i-au găsit înGrecia şi în arhipelag, la sosirea lor.

Locuitori mult mai vechi ai Pen. Italice decâtfondarea coloniilor greceşti în sudul Italiei şi decâtconstituirea statului roman, etruscii au fost supuşi uneipolitici de anihilare, pe cale militară şi economico-politică. Ion Frunzetti remarcă ura romanilor şi gre-cilor, „incomprehensivi faţă de specificul civilizaţieietrusce şi faţă de farmecul unei astfel de civilizaţii, to-tuşi strălucite”. Vestigiile şi urmele arheologicedovedesc aceasta.

Împăratul Claudius s-a preocupat şi el de ci -vilizaţia etruscă, soţia lui fiind o nobilă din această so-cietate, dar s-a preocupat într-un mod subiectiv.

Renaşterea se ocupa şi ea de istoria etruscilorşi scriitorii sec. XX continuă şi ei această preocupare.

Etruscii sunt prezentaţi în mod fals şi calom-nios, perpetuându-se imaginea unui popor dedat ex-clusiv plăcerii, senzualităţii, înclinat spre ospeţe, orgiişi nepăsător faţă de politica administrativă, a vieţii so-ciale, neadevăruri demonstrate de construcţiile edi -litare etrusce, de organizarea administrativă şi armată,puse la punct.

Vorbind despre arta etruscă, se evidenţiazăoperele în bronz, cornişele, ca cele de la temelia mau-soleului din Montarozzi, scrierea, mormintele pictatecu fresce vesele, aşa cum era şi viaţa lor. Purtători aimitologiei şi religiei cu care au plecat strămoşii etrus -cilor din Spaţiul Carpatic, este cunoscut mormântullui Typhon, figurat ca gigant înaripat şi cu picioare înşerpi, mormintele în formă de templu, cu fronton şiarcade rotunde (pe care romanii şi le-au însuşit), fron-tonul fiind moştenit încă din civilizaţia carpatică,amin tind acoperişul în două ape, stâlpii prispei,piesele de artă confecţionate din alabastru, cu capetefeminine, portretele în bronz, găsite la Vulci, superbevase „idria”, împodobite cu spirale în colţuri, simbol

ancestral carpatic şi o serie întreagă de tipuri de vaseextrem de rafinat lucrate, precum cele denumite: Cy-athus, Cantharus, Oxibaton, Calpis, Lekithos,Oinochoe, Olpe, Procos, Bombilios, Ascos, Cotilis-cos, Alabastron, Cyathus, Calene, Crater, Pelice, Am-fora. A se avea în vedere că sufixele din denumireavaselor sunt de origine pelasgă: os, us, as, is, es, ae,on.

Scrierea etruscă era aceeaşi cu scriereaarhaică danubiană şi diftongurile ae, ou. „Originali-tatea şi excelenţa ei (a artei etrusce), trăsături preţuiteşi invidiate de cuceritorii teritoriilor cândva fosteetrus ce, îi fac pe istoricii latini să minimalizeze o ci -vilizaţie materială mult mai veche decât a lor (estevorba de romanii imperiali şi pe care au preluat-o, şti-ind că în fond le era superioară... civilizaţie realmenteaneantizată de romani, după ce, în prealabil au asi -milat-o aproape în întregul ei” (Ion Frunzetti).

Este subliniat rolul foarte important pe carel-a jucat civilizaţia etruscilor în Italia, înainte de fon-darea Romei, apoi în timpul regilor, unii dintre ei fiindde origine etruscă, de asemenea, în perioada Repu -blicii şi în timpul imperiului.

S-a spus că fără contribuţia civilizaţiei etrus -ce, romanii n-ar fi cunoscut evoluţia lor, sau că ar fifost cu mult mai târzie, „multe dintre monumenteleartei etrusce, trecute drept romane, ... trebuie restituiteîn cartea cuceririlor spirituale ale omenirii, cu pre-cizarea izvoarelor originare. (Ion Frunzetti).

Cercetătorul englez George Dennis a cunos-cut întregul fenomen etrusc, la data când şi-a făcutcălătoria (1842-1847) pe tot teritoriul, având urme etr-usce, vestigiile pe care le-a cunoscut fiind de atunciîncoace, afectate. Descoperirile efectuate ulterior auconfirmat, în linii mari, sinteza propusă de GeorgeDennis.

E.A. Arslan face în anul 1975, o privire ge -nerală în „Problemi di sostrato nella regione Toscana”,comunicare densă (doar în douăzeci de pagini).

Specificul civilizaţiei etrusce s-a diferenţiatîn mod hotărât, de specificul galilor, sosiţi din nord,mai târziu, ca şi de cel al grecilor infiltraţi în sudulItaliei sau de specificul oriental.

Cultura Villanoviana aparţine etruscilorproaspăt veniţi în Italia sfârşitului epocii bronzului şiînceputul epocii fierului.

Datorită Etruriei preromane, au fost valorifi-cate pentru prima oară, resursele miniere ale Penin-sulei Italice şi, desigur, anumite cetăţi etrusce, precumPopulonia să-şi fi datorat prosperitatea exploatăriisubsolului şi pescuitului marin, pe lângă agriculturăşi creşterea animalelor. Acumularea de bogăţii era


magazin

22

rezultatul unui lung proces, iniţiat încă de primelepopulaţii care s-au aşezat în peninsulă şi care au în-ceput prin asanarea mlaştinilor, prin pregătireapământului pietros şi neprielnic. Au folosit pădurilepentru construirea de ambarcaţiuni, ceea ce le-a adusbogăţia comerţului şi a consacrat Marea Mediteranăca centru maritim al lumii antice.

Civilizaţia Villanova, desfăşurată între se -colele IX-VIII î.H. de sorginte etruscă, a fost domi-nantă în Pen. Italică şi s-a extins într-o regiune vastă,care cuprindea centrul peninsulei şi mari zone dinEmilia şi din Campania, din extremul nord până în ex-tremul sud al Campaniei. Civilizaţia Villanoviană, cacea mai veche matrice a societăţii etrusce, a venit înpeninsulă cu simboluri adânc aduse din spaţiulcarpatic, o societate pre şi protoistorică, aparţinânderei bronzului, păstrând scrierea danubiană. Organi-zată pe baze agricole, răspândite în văile Toscaneicentrale şi sudice, în Latiul septentriorial, devenit apoiparte a Etruriei, în Campania Centrală şi în Emilia caşi în valea Padului, împreună cu păstoritul, creştereavitelor şi ocupaţii artizanale.

În sudul teritoriului Etruriei apar primelecetăţi etrusce Tarquinia, Caeri (Cerveteri), Veji, iar înCampania printre celelalte, Capua a cunoscut o soci-etate de tip aristocrativ, într-o epocă sclavagistă.

Îmbogăţiţi prin activităţile lor pe uscat, prinnavigaţie şi comerţ, dar şi prin piraterie, un timp, însec. VII î.H. fastul etrusc era la apogeu. Orfevraria,argintăria, bronzul lucrat cu măiestrie, prelucrareafildeşului şi a marmorei în sculpturile etrusce se în-treceau cu operele orientale, mesopotamieme,egiptene, feniciene, greceşti.

Bogăţia societăţii etrusce a determinat con-struirea de edificii costisitoare, servind cultuluimorţilor, gigantice monumente-palate sau acoperitecu tumuli, împodobite cu fresce şi cu piese dinceramică.

Izvoarele greceşti şi latine de mai târziu, vor-beau despre tendinţele de hegemonie care învrăjbeaucetăţile etrusce între ele: Cerveteri (Caere), Tarwuinia,Vulci, Veio, Chiusi, în sec. VI î.H. erau organizate lafel ca polisurile greceşti. Acestea se războiau între ele,ca şi facţiunile aristocratice, chiar în interiorulaceluiaşi polis, ceea ce a dus la concentrarea puteriiîn mâna unui tiran sau regi absoluţi, precum Porsennala Chiusi, Thefarie Valianus la Caere, Servius Tulliusla Roma, din dinastia etruscă a primilor regi.

La a 535 î.H. au loc conflicte între etrusci şigreci pentru controlul insulei Corsica şi cucartaginezii, pentru Sardinia, cu bătălia de la Aricia(504 î.H.), când stăpânirea etruscă primeşte prima

lovitură, în Latium şi în Campania. Conflicte cu lydi-enii din patrie ca şi cu persanii. La Roma au loc ten-siuni între patricieni şi plebei, soldate cu pierderi deteritoriu al confederaţiei etrusce („dodecapolis”). De-clinul este resimţit în Etruria Meridională şi în ceaCampană, cucerită în a. 424 î. H. de către samiţi. Întimp ce Etruria Centrală şi Etruria Padană câştigă înimportanţă.

Năvala galilor în sec. IV î.H. a ruinat în ValeaPadului, puterea etruscă. Odată cu trecerea în sec. IVî.H. Etruria renaşte, se reiau lucrările edilitare de mareanvergură şi renasc industriile ceramicii şi bronzului.Apare o nouă serie de morminte hipogee (construcţiisubterane), alcătuite din mai multe încăperi destinatesă servească de mormânt. Familiile nobile înlocuiescanticile tombe din sec. VI î. H. folosite şi în sec. Vî. H., hipogeele fiind mai fastuoase.

Într-o nouă prosperitate, cetăţile etrusce începsă aibă magistraturi republicane, conduse de praetores(în etruscă „zilath”), de marcantă structură aristo -cratică.

Primele ciocniri cu galii au fost rezolvate fa-vorabil pentru etrusci. Roma se afla sub indirectatutelă a lumii tirene-etrusce, care i-a influenţat struc-turile sociale, administrative-politice, economice şiculturale. În a doua jumătate a sec. IV î.H. dupărăzboiul romano-tarquinian (358-353 î.H.) eveni-mentele înclină în favoarea Romei. O mare coaliţie depopoare: umbrii, samniţii, galii cisalpini, se coalizeazăsub conducerea etruscilor şi înfruntă Roma. Lupta dela Vulci (280 î.H.) şi cea de la Volsinii înfrânge pu -terea ligii etrusce şi coaliţia militară condusă deEtruria. Etruscii cunosc în interior răscoala sclavilor,se supun puterii romane, până la războiul social din a.90 î.H. Civilizaţia etruscă se află în declin, la care acontribuit şi integrarea familiilor aristocratice înclasele conducătoare ale societăţii romane.

Lumea romană care ne năştea era zguduită deconvulsii sociale. Paşnica asimilare a etruscilor înlumea romană a dus la încetarea etruscilor ca popor.

Massimo Pallottino a ţinut o conferinţă laColocviul Internaţional de la Mamaia-România, între1 şi 8 septembrie 1968, intitulată „Italia preromană”şi tipărită în „Sources arhéologiques da la civilizationeuropéene”, Bucharest, 1970, vizând contacteleEtruriei cu galii, ligurii, venetii, şi retii. Massimo Pal-lottino a văzut clar unitatea etnico-culturală a preisto-riei şi protoistoriei europene.

Problema originii etruscilor a fost dezbătutăse cole. Nicolae Densuşianu, în opera sa „Dacia preis-torică” (op. cit.) spune că numele Romei vine de lacuvântul etrusc „ruma”, semnificând râu, fluviu, după


magazin

23

cum rumii şi remii erau locuitorii de lângă râuri, înSpaţiul Carpato-Dunărean.

Poporul care reuşise, înaintea Romei, săunifice aproape întreg teritoriul Pen. Italice, a dat ro-manilor în întregime, prin cărţile sfinte ale etruscilor,traduse în limba latină cultă de către TarquiniusPriscus, concepţia de factură mistică despre lume şiviaţă, etica lui şi substratul religiei romanilor, dupăacceptarea Olympului asumat de greci (părţile celemai vechi în timp aparţinând spaţiului Carpatic - Ţarade obârşie a Zeilor), înrudite, şi ca inspiraţie, cu celenordice, germanice şi cu celto-galice ale druizilor.

Primul etruscolog, împăratul Claudius (do -minând între a. 41-54 d.H.), a cercetat trecutul Italieietrusce, pe documente scrise, ajutat de arhivele ma -rilor familii rămase pe atunci la tradiţia etruscă, deşiromanizate, dintr-una dintre aceste familii trăgându-se şi prima soţie a împăratului Urgulanilia.

Lupa cpitolină este o operă etruscă şi eracunoscută şi în Evul Mediu. Renaşterea adăugându-icei doi gemeni, pe Romulus şi pe Remus, realizaţiîntr-un stil sculptural de tip „plastic”, pe volume cen-trifugal convexe şi nu pe mase primordialegemetrizate, ca lupoaica axată sec şi determinată maimult ca siluetă şi ca graţie, în plan, spune Ion Frun-zetti.

„Himera din Arezzo” a fost descoperită însec. XVI, la 1553, un an înaintea Minervei aritine.Vestitul „Arringatore” (oratorul), din muzeul arheo-logic florentin, dă tiparul plastic tuturor viitoarelormari efigii reprezentative ale epocii imperiale romane.Portretele (bust) ale lui Cezar şi Augustus etc au fostde asemenea opere etrusce. Fresce etrusce, distruse detimp, au fost cunoscute de Michelangelo care, pentruCapela Sixtină, la 1519, a preluat capul lui Aitas,acoperit cu piele de lup, personaj din panteonul mi-tologiei etrusce. Ecoul totemului dac al lupului a fostpreluat în cazul Lupoaicei Capitoline - mamă de ori -gine; intervenţia celor doi gemeni reprezentametaforic, cele două neamuri înrudite: etruscii şi ro-manii. Acelaşi ecou şi în cazul mitologului Aitas aletruscilor.

În sec. XVII au fost descoperite mai multemorminte etrusce cu afrescuri, cele mai celebre fiind:mormântul zis „Tartaglia” (1699), după numele unuijuristconsult şi „del Cardinali”, după funcţia luiGarampi, episcopul de Tarquinia.

Scoţianul nobil Sir Thomas Dempster a scrisîntre anii 1616 şi 1619 o vastă monografie asupraetrus cilor, în şapte volume. „De Etruria regali libriseptem” rămasă în manuscris timp de un secol şi maimult şi publicată abia în 1723-1724 la Florenţa. Au-

torul era un bun cunoscător al literaturilor aulice(greaca şi latina). El a realizat un prim orizont în legă-tură cu civilizaţia şi istoria etruscă, lucrare probabilcunoscută şi de George Dennis - inclusiv planşele -93, care reproduceau în gravură clară diferitele docu-mente epigrafice şi monumente etrusce. Însoţite apoide către senatorul florentin Buonarotti cu „explica-tiones” şi „coniecture”, ele au devenit punct depornire a tuturor cercetărilor arheologice şi istorice ul-terioare de pe teritoriul toscan.

Toscana a fost şi este rezultatul acumulărilormoştenite de la primii locuitori ai Italiei, populaţiilede pelasgi conduşi de Ianus şi Saturn şi multele triburicarpatice migrate în Pen. Italică, de-a lungul secolelor.George Dennis crede că Toscana din vremea lui - şipoate şi astăzi, păstrează încă intacte calităţile salespecifice şi originale care o plasează deasupra altorregiuni, în ceea ce priveşte intelectul şi imaginaţia.

_______________1. Virgilius, Aeneida, X.312, 324, VIII, 330.2. Plinius, I.III.24.1.3. N. Densuşianu „Dacia Preistorică” „Documente”, vol.II.5. 1563, p. 562.4. Tacitus, „Annal” Cart. IV, 46-50.5. Herodot, I.94.6. Dyonisios din Halicarnas, I.28.7. Dyonisios din Halicarnas, Cart. I, 39-42.8. Plinius, Cart. III.21.1, „Colonia Augusta Taurinorum”,„antiqua Ligurum stirpe”.9. Herodot, Cart. VII.72.10. Strabon, Cart. V.1.10.11. „Itin.Hierosolyum”, 269.12. Plinius, Cart. XI:97.1.13. Frontini, „Strateg.”, III.21.14. Strabon, Cart. IV, 6.1.15.C.I.L., vol. I, nr. 7749.16. Diodor Sicilianul, Cart. V. 39.17. Plinius, Cart. III, 19.1.18. Ptolomeu, Cart. III.5.8.19. Scymnus, „Orb. Descr.”, V. 225.20. Simenschy-Ivanescu, p. 162.21. Dion. Halic. Cart. II.49.22.Helbig (la Bertrand), „Les Celtes”, p. 70.23. Densuşianu, „Dacia Preistorică”, p. 454.24. Herodot, „Istorii”, I.94.25. „Originile Romei, Expoziţie de arheologie, ITALIA -Massimo Pallottino.

Bibliografie* Nicolae Densuşianu, „Dacia Preistorică, Ed. Meridiane,1986, Bucureşti.* „Originile Romei” - expoziţie de arheologie Italia, 1980,Bucureşti, Muzeul de Istoria R.S. România,* Caşin Popescu „Cine sunt etruscii?” ADSUMUS, Oradea,2005.* George Dennis „Lumea etruscilor”, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1982, 2 volume.


magazin

24

Transnistria în sens geografic este delimitată demalul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Buguluişi litoralul de 150 km al Mării Negre (1). Prin românitransnistreni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru,cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don,în Crimeea, Caucaz şi Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românităţiila est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageţi (geţiide la Tyras sau Nistru), deci între supuşii lui Burebista, carela gurile Bugului stăpâneau Olbia şi românii ale căror urmese găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români şiruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetraţie et-nografică şi demografică, continuat în decursul veacurilorprin colonizări şi emigrări ale acestor două rase. Stăpânireacnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci şi pe Bugulsuperior, care sunt şi cei care îi vor preceda pe cazaci (2).

Istoricul ucrainean V. B. Antonovici scria în 1885 cănici dreapta, nici stânga Nistrului „nu a aparţinut nici principilorhalicieni, nici altor principi ruşi” (3).

Lupta corp la corp cu triburile slave şi turaniene nuva împiedica realizarea statului moldovean în sec. XIV, prin-cipatul de la Baia alăturându-se altor aşezări româneşti maivechi, unele răspândite până în Polonia şi Volhinia (4). Întrevoievozii bolohovenilor mai cunoscuţi sunt Alexandru dinBelţi şi Gleb al lui Ieremia (5).

Încă la debutul mileniului al II-lea, această româ-nitate era destul de puternică, surse scandinave din veaculXI semnalând prezenţa „blakumenilor” dincolo de Nistru, iaro cronică veche rusească menţionează pe aceiaşi „volo-hove” în zonă (6).

În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la1280 o „unguroaică Mărioara” de la Caffa, iar în sec. XV„ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeaşi colonie (7), ele-mentul românesc cunoscând iată din excesul său de vitali-tate şi fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455, orăşenii din Cetatea Albă,nemulţumiţi de acţiunile piratereşti ale genovezilor dincastelul Lerici de la gurile Niprului, pun stăpânire pe aceastăfortificaţie şi îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe con-ducătorii cetăţii (7).

Podolia epocii lui Ştefan cel Mare este socotită deN. Iorga ca aparţinând „de fapt nimănui”, deşi succesiv ţi-nuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei şiPolonia. Pe nesimţite s-a născut o Moldovă „nouă” dincolode Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lericieste ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii româniŞtefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă

arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu oadunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şiromâni. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români (8).

Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vaga-bond.

Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui Petru Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei (9).După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldovade mai multe ori aducând cu ei „Domnişori” - fii adevăraţisau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioarăai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman alesde întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentruscurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc şi-l vor încercaşi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi ConstantinPotcoavă (10), Petre Lungu, Petre Cazacu.

Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor maideţine dintre românii transnistreni Ion Grigore Lobodă, TihonBaibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşa-nin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şieroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenţaUcrainei, Dănilă Apostol.

Massa-Geţia, Thracia de est, Dacia, Moldova, România, Transnistria, la nordul Mării Negre, întreNistru-Tyras sau Tiras şi până la Don şi Nipru inclusiv Crimeea, până în Munţii Caucaz. Regina Tomiris şimulte alte personalităţi şi evenimente din Thracia, din Massa-Geţia. Acestea au fost ascunse românilor şi străi-nilor, de catre politicienii şi istoricii comunişti şi post-comunişti, din gruparea pro-URSS-Rusia, dintre 1940-1944-2013. A se vedea manualele şcolare de “Istorie” şi de Geografie, din România şi din Basarabia precum şitextele scrise de “istorici” ca de exemplu Radu Vulpe, Răzvan Theodorescu, Zoe Petre etc.

Dacia-Helvetia——-

Totul despre Transnistria Dacică(I)

Viorel Dolha


magazin

25

Pe tot parcursul sec. XVI - XVIII, înalte ranguriprintre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă (înPereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk),Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju şi DimitrieBăncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) co-mandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc),Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (înLubensc).

Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre„dacii transnistreni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan,Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubo-toc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul,Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fisemnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia dela 18 ianuarie 1654 (11), iar alţii precum generalul Ciorbă şicoloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în serviciulRusiei (12).

Domnii Moldovei au stăpânit TransnistriaDupă ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de

„ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în1602 boierii (13) vorbesc de neamurile lor de peste Nistru,Gh. Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei şi Ucrainei”(14)

împlinind, pe lângă rolul de domnitor al Moldovei, şi rostulde hatman (15) şi administrator al Ucrainei, unde în vremeaaceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte (16).

Dacă până acum doar hotarul etnic depăşise Ni-strul, Duca va duce şi hotarul politic în zona transnistreanăavând în stăpânire toate teritoriile dintre Carpaţi şi Nipru.După el au mai deţinut conducerea Ucrainei, Ştefan Movilă,Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici, iar cu mari funcţii aufost şi Simeon Paliş şi Sandu Colţea (17).

Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridi-cat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug)Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malulstâng al Nistrului (18).

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul,Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. În nouaoblastie formată de ruşi la Oceakov (la a cărei construcţiePetru Şchiopu participase cu 15.000 salahori şi 3.000 care)au primit în sec. XVIII pământuri boierii: Cantacuzino,Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu,Boian, Iliescu, Sabău, Cănănău, Crăciun, Pascal, Hagilă,Săcară, Nicoriţă, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetateaa fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 şi apărea încă de peatunci, ca fiind unul din oraşele Moldovei). Într-un recen-sământ din 1793, între Nistru şi Bug din 67 de sate, 49 erauexclusiv româneşti (19).

Biserica transnistreană subordonată din vechimebisericii române

Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfella 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Brano-

vici ca episcop la Cernigov (20). Într-un act dat la Tighina în1769 se face următoarea precizare privind subordonareabisericească: „mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei(Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al Nis -trului şi al întregii Ucraine a hanului” (21).

În câteva rânduri, ţinutul dintre Nistru şi Bug a in-trat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor. După 1792 (dată lacare ruşii ating Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeştede Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul GavrilBănulescu-Bodoni, care după anexarea Basarabiei va reunisub aceeaşi mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul„fiind că în ţinutul Oceacovului, precum şi în Basarabia,locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti dediferite neamuri, iar ruşii sunt foarte puţini”. Din 1837 se vaînfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa laOdessa (22).

Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepaChersonului până la Bug, erau aşezări în care fiinţau cam 100de biserici moldoveneşti, iar tot sudul Rusiei până aproape deKiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înaintede răpirea Basarabiei (23).

În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestăprintr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apos -tol Leca (24).

Capitala unei ţări poartă numele unui român trans -nistrean. Ruşii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistruşi în 1812 la Prut.

La fiecare din aceste etape Rusia avea şansa săobţină clauze privind dreptul supuşilor creştini rămaşi subsuzeranitate turcească să se mute între graniţele ei pentrua-i coloniza. Ţarii doreau ca sudul Ucrainei să nu rămânănepopulat. Astfel la 1739 Constantin şi Dumitraşcu Cante-mir (urmaşi ai celui ce la 1711 au trecut Nistrul cu 4.000moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni în luptele cuturcii şi încheiau la 5 septembrie o convenţie cu Rusia obţi-nând recunoaşterea independenţei ţării (25).

La retragerea ruşilor aceştia au luat cu ei pentrucolonizări peste 100.000 de suflete. Ecaterina a II-a ne-arfi mutat pe toţi la est de Nistru. La 1769-1774 la curtea Eca-terinei a II-a se făceau proiecte de „transplantare a popu-laţiei amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta că aufost aşezaţi între Nistru şi Bug „două treimi din locuitorii Mol-dovei” fiind vorba ca acestei „Moldove Noi” să i se dea au-tonomie şi domn pe A. I. Mavrocordat (26).

Acordând scutiri de serviciu militar şi dări, acope-rind cheltuielile de călătorie, asigurând autonomie, bisericăromânească, magistraţi români, şcoală de limbă populară,tipărire de cărţi în limba română şi chiar pecete cu capul dezimbru, Ecaterina a II-a atrăgând deja români din principateşi Transilvania, reuşeşte la 1783 să aşeze chiar dincolo deBug 2.000 de familii cu 15 biserici româneşti (27).

Se făceau colonizări chiar şi în jurul Kievului, darşi în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru


magazin

26

o aşezare. Ciobanii din Ardeal s-au aşezat în Crimeea, laMarea de Azov până în Caucaz sau în Donbas. Salariaţi dindirecţia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopenţiaîn cercetările etnografice şi folclorice efectuate dincolo deBug între 1942-1944 găsesc în oraşul Melitopol de la Mareade Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucu -reşti. Bătrânii spuneau că fiecare familie primise 50 ha,două perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, şi că sosiseră dinsudul Basarabiei (28).

Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a vaconstrui puternice fortăreţe pe malul stâng al Nistrului: Ti-raspol în faţa Tighinei şi Ovidiopol în faţa Cetăţii Albe (29).Marea majoritate a transnistrenilor fiind români, aceeaşi Er-hani, Soltani, Buşilă, Codreanu, Munteanu, Braşoveanu, Ar-deleanu, Eşanu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odessei,dar şi printre fruntaşii locali.

Bănulescu e cel care sfinţeşte temelia oraşuluiOdessa şi contribuie la planul de organizare al oraşului, iarManole e menţionat ca arhitect pe lângă guvernator. Pe firmeleOdessei apăreau ciobotarul Ştirbei, croitorul Sturza, restau-rantul Catargi, iar suburbia „Moldovanca” populată cu româniva deveni un oraş întreg cu peste 40.000 de locuitori (30).

Românii pun bazele culturii ruseÎn 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul

volum de versuri în limba română (versuri originale şi tra-duceri de I.Cantacuzino) (31). În 1799, rusul Pavel Sumarcovnotează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari,Mălăieşti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni (32).

Cultura românească a influenţat şi cultura ucrai-nenilor şi ruşilor prin românii ce şi-au găsit rosturi în Rusia.Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului şi întemeietorulAcademiei ruseşti. Călugărul român Paul Berândă este în-temeietorul lexicografiei ruseşti.

Milescu Spătaru pe lângă activitatea diplomaticăşi ştiinţifică a fost învăţătorul lui Petru cel Mare. DimitrieCantemir a depus o rodnică activitate ştiinţifică fiind şi con-silier intim al împăratului.

Herăscu (Hirăstov) a fost literat şi întâi curator aluniversităţii din Moscova (33).

Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie(trecut peste Nistru împreună cu cei peste 100.000 moldo-veni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov şi Bielgorod.

Mihail Strilbiţchi din Moldova îşi va muta tipografiala Dubăsari apoi la Movilău. Ioan Silviu Nistor în „Istoria ro-mânilor din Transnistria” mai aminteşte de un român Turcuca autor al codului penal rusesc, de Mihail Voloşaninov caorganizator al Ministerului de externe rus şi Grigore Voloşe-ninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei (34).

Literatura rusă recunoaşte că poezia ruseascămodernă începe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir,prin Spătaru Milescu (care în China la popasuri dă comandăcazacilor să îi cânte „Dunăre, Dunăre”), prin Leon Donici şi

alţii capătă nişte mari oameni de cultură (35).În 1737 se năştea în Rusia, Nic Bantânş Camen-

schi urmaş de boier moldovean ce va deveni membru deonoare al Academiei ruse şi universităţii(36). Mihai Frunzăgeniu militar al Armatei Roşii, mort în 1925 la 40 de ani, estecel al cărui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiză (Frunze)şi Academia militară a URSS.

Acesta se născuse în Turkestan, urmare a unorcolonizări ale basarabenilor şi transnistrenilor în 1878 în re-giune (37). În 1854 se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof alreligiilor. N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi,Observatorul de astronomie fizică (38).

Guvernul rus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fra-tele filantropului V. Stroescu) de a finanţa deschiderea uneicatedre de limba română la Universitatea din Odessa.

Academicianul sovietic L. S. Berg, afirma: „Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia şi

până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-unnumăr mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români”, iarTake Ionescu privitor la Rusia „este duşmanul nostru natu-ral” (39).

Toponimia confirmă românitatea Trans nistriei. Iatăîn continuare o serie de nume ale localităţilor de dincolo deNistru: Singuri, Voloşovca, Cioban, Beseni, Voloşschie,Caracinţi-Valahi, Cotiujani, Uşiţa, Voloşcovţa, Bârliadca(lângă izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica,Adăbaşi, Alexandria, Perepeliţino, Şantuia, Malai (pe lângăKirovograd); Buric, Fundescleevca, Vărsaţi, Curecni (întreCigirin şi Novomirgorod); Băbanca, Burta, Tecucica (lângăNovoarhanghelsk); Răzmeriţa, Şelari, Moldovca, Moldov -scaia, Odaia, Moldovanca (lângă Olviopol); Arcaşi, Can-tacuzinca, Moldovca Braşo veanovca, Pădureţ, Urâta,Şerbani, Arnautovca (lângă Voznerensk); Baraboi, Gră-diniţa, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lângă Odessa);Coşuri, Guşa, Şura-Bondureni, Buda, Soroca, Chişleac,Bursuci, Odaeva, Şura (lângă Gaisân) etc.

Th. Burada înfăţişează din gubernia Cherson în1893 următoarele sate moldoveneşti: Iasca, Grădiniţa,Sevărtaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălă ieşti, Floarea,Tei, Coşarca, Buturul, Perperiţa, Goiana, Siclia, Corotna,Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taşlâc, Doroţcaia, Vozni-sevsca (pe Bug), Moldovca şi Cantacuzinovca. Acelaşiaromân Burada în 1906 găseşte în Podolia satele româneşti:Lescovăţ, Ruda, Ivaneţ, Rogozna, Studeniţa, Uşiţa, Lipciani,Serebia, Buşa, Coşniţa, Gruşca, Ocniţa, Camenca, Lăpuşna,Sărăţei, Râbniţa, Botuşani, Pietrosul, Slobozia, Domniţa,Balta, Moşneagul, Senina, Bursucul (40).

Tot atunci potrivit cifrelor oficiale, existau în Cher-son şi Podolia 532.416, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Tau-rida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelorreale merg până la 1.200.000. Încă de la mijlocul secoluluiXIV se găseau în Transnistria peste 400 de sate curatromâneşti (41).


magazin

27

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o lo-calitate „Nouroaia”) numeşte ca ultime sate ale zonei com-pact româneşti spre răsărit Glodoşi - cam la aceeaşiparalelă cu Cernăuţiul şi Şerbani -la o paralelă cu Iaşul însăla 200-250 km de la Nistru (42).

Acesta a găsit în Kiev un liceu care purta numelecelui care îl întreţinea prin donaţii uriaşe „Pavel Gălăgan”. Lafel de vestiţi erau cei din familiile Funduclea (numele îl purtaşi o stradă în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bon-taş, Gredescu etc.(43).

Dintre numele de ape din Transnistria amintimTiligul, Ingul, Inguleţul, Baraboi, Volosica, Balacliica,Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocniţa, Dârla,Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desagă),Moldovca, Buşa, Tătrani, Humor, Merla, Uşiţa etc. (44).

- va urma -

_____________________________1. A. Nour, Basarabia nr.1/1992 pag. 82.2. G. Brătianu, „Tradiţia istorică despre întemeierea statelorromâneşti”, Bucureşti 1980, pag. 170.3. A. Boldur, Teritoriul Moldovei faţă de principatele..., „Patrimoniu”nr.4 1991, pag. 14.4. S. Mehedinţi, Fruntaria României spre răsărit, „Neamul Româ-nesc”, Chişinău nr. 1/1991, pag. 6.5. I.S. Nistor, „Istoria românilor din Transnistria”, Bucureşti 1995, pag. 13.6. E. Lozovan, Românii orientali de la Nistru la Vladivostok, „Nea-mul Românesc, pag. 31, nr. 1/1991.7. Ghe. Brătianu, op.cit. , pag. 170.8. I. Nistor, „Basarabia” nr.10/1990, pag. 159.9. N. Iorga, „Istoria românilor pentru poporul românesc”, Chişinău1992, pag. 10310. A. Boldur, „Istoria Basarabiei”, Bucureşti 1992, pag. 177.11. D. Pocitarencu, Cetatea Tighina, „Patrimoniu” nr.2/1991, pag.22, Chişinău.

12. I. S. Nistor op. cit., pag. 16.13. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia” nr.3/ 1992, pag. 89.14. A. Crihan, Basarabia nr. 10/1991, pag. 69.15. XXX „Istoria României în date”, Chişinău 1992, pag. 138.16. N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucureşti 1981, pag. 276.17. I. S. Nistor, op. cit. , pag. 19.18. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr. 11/1992, p. 87.19. E. Lozovan, Românii orientali..., „Neamul Românesc”, nr.1/1991, pag. 32.20. I.S. Nistor, op. cit., pag. 23.21. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, „Basarabia”, nr.1/1992.22. I. S. Nistor, op. cit., pag 26.23. Şt. Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, Chişinău1992, pag. 23.24. E. Şt. Holban, Prin veacurile învolburate..., „Basarabia”,nr.1/1992.25. M. Iacobescu, Din istoria Bucovinei, Bucureşti 1993, pag. 35.26. N. Iorga, Românii de peste Nistru, „Basarabia”, nr.11/1992,pag. 89.27. I. S. Nistor, op. cit, pag. 27.28. A. Raţiu, Avertismentul, „Neamul Românesc”, nr. 1/1991, pag. 29.29. D. A. Lăzărescu, „Imaginea României prin călători”, Bucureşti1986, vol. II, pag. 102.30. A. Nour, op. cit., pag. 82.31. XXX Istoria României în date, pag. 156.32. N. Iorga, „Istoria românilor prin călători”, Bucureşti 1981, pag. 445.33. Şt. Ciobanu, op. cit., pag. 250.34. I. S. Nistor, op. cit., pag. 32.35. Al. Matcovski, „Basarabia”, nr.5/1990, pag. 143.36. Ibidem, nr.11/1991, pag. 157.37. I. S. Nistor, op. cit. pag. 109.38. Şt. Holban, Prin veacurile învolburate…în „Basarabia”, nr.5/ 1992.39. F. Bichir, „Baricada”, nr.178, pag.6.40. N. Iorga, Românii de peste Nistru, în „Basarabia” nr.11/1992,pag 92.41. I. S. Nistor, op. cit., pag. 35.42. A. Nour, în „Basarabia” nr. 1/1991, pag. 82.43. Ibidem, pag. 85.44. I. S. Nistor, op. cit., pag. 35.

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICAREl Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişierword, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată canotă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;lArticolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sautoate în acelaşi grupaj;l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea, cod poştal:820035, jud. Tulcea, România.l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:[email protected]; [email protected]


magazin

28

III. DOCUMENTAR, DEZBATERI, POLEMICI

PETRU CEL MARE

În numele a Pre sfintei şi NedispărţiteiTreimi, Noi Petru I cătră toţi pogoritorii noştri şimoştenitorii Tronului şi guvernului a naţiei rosieneşti.

Marele Dumnezeu, de la care avem existenţaşi Corona noastră, luminându-ne şi sprijinindu-ne, îmiiartă mie a privi pe poporul rosienesc, ca chemat astăpâni în viitorime toată Europa. Eu puiu de temeiuaceşti idei, că naţiile Evropiene au agiuns cele maimulte într’o stare de vechime aproape de a loc cădere,sau că merg iale cu mare grăbire spre a lor cădere. –Urmează dar a fi jale cu lesnire şi fără îndoială sub-giugate de un popul tânăr şi nou; când acela va ajungela întregimea creşterei sale, şi va căpăta toată a sa pu -tere. Eu privesc năvălirea popoarălor Nordului de acuprinde ţările Occidentului şi a Orientului ca o miş-care periodică hotărâtă în scoposurile proniei; care deasemenea au făcut a să renaşte şi populul roman, prinnăvălirea barbarilor. Strămutările oamenilor celăcuesc spre pol, sînt ca umflarea râului Nil, ce vinela oare care vreme ca să îngraşă cu al său mâl glodulţărmurilor celor uscate ale Egiptului. – Eu am găsit,pe Rosia un părăuţ, şi o las un râu mare. Iar moşteni-torii mei vor face-o o mare întinsă, hotărâtă de a facesă rodiască Evrupa cea stârpită, şi valurile ei să vorrăvărsa peste toate stavelele ce s’ar ispiti niscaivamâni slăbănogite a pune în protiva lor, dacă însă ur-maşii mei vor şti a îndrepta direcţia lor; pentru aceastadar Eu le las lor instrucţiile următoare, care li re-comânduesc la a lor luare aminte, ca să le păzească custatornicie.

I„A ţine pe naţia rosienească neprecurmat

într-o stare de războiu, spre a ave pe soldaţii ei pu-rurea deprinşi la războiu, nelăsând-o a să răsufla, decât numai pe câtă vreme va cere trebuinţa de a aduceîn mai bună stare finanţele statului, de a priface armi-ile, şi de a alege prilejul favorabil pentru a începe vre-un războiu; cu acest chip va face ca pacea să agiuterăzboiul, şi războiul să agiute păcei, în interesul întin-derei Rosiei, şi a înaintirei ei în înfloriere.”

II„A chema prin toate putincioasele mijloace de

la naţiile cele învăţate ale Evropei, Comandiri în vremide războiu, şi oameni învăţaţi în vreme de pace, spre aface ca naţia rosienească să capete folosuri de la celelalte naţii, fără a perde nimică din ale sale proprii”.

III„A să amesteca la tot prilejul în toate

pricinile şi dizbaterile din Evropa, mai vârtos în aceledin Germania, care fiind mai cu apropiare, o intere-sază mai cu samă”.

IV„A vârî vrajbă în Poloni, a hrăni în ea tul-

burări şi necontenite zaluzii, ai câştiga cu bani peacei mai puternici a ei, a ave înrâuriri la Dieţele (1)

lor, şi a le cumpăra, spre a pute lucra şi el la alegerileCrailor lor; aşi face partizani în Polonia, şi ai proteja,a vârî oşti rosieneşti în Polonia, şi a le ţine vremel-niceşte până la prilejul de a rămâne acolo pentru tot-

TESTAMENTUL LUI PETRU CEL MARE

Testamentul Ţarului Rosiilor Petru cel Mare, născut la 1724, de pe care AmbasadorulFranţiei din St. Petersburg, la anul 1757, isprăvind a scoate o copie din Arhiva Rosiei, au trimes’ola Cabinetul Franţiei în vremea Craiului Francezilor Ludovic al XV-lea, şi la 1843 Fevruarie20, s’au publicat prin foaea No.51, a jurnalului din Paris, l’Echo Français.

IAŞI - EDITURA TIPOGRAFIEI BUCIUMULUI ROMAN - 1892

Tâmplarea au adus că în zilele trecute, un telal jidov, me-au adus de vânzare mai multe do -cumente pentru colecţiunea Uricariului; între aceste acte, am găsit şi Testamentul lui Petru celMare, tradus în româneşte. În tinereţa mea 1843, foarte mult se vorbea despre acest pas al TaruluiRosiei. Crezând că fac o îndatorire amatorilor români, de a le da în broşură, aceste instrucţii carepovăţuesc şi astăzi Imperiul Rosiei, îi rog de al primi cu bună voinţă, ţinând în samă împărtăşireace le-o fac.

Iaşi în 10 August 1892 Theodor Codrescu


magazin

29

deauna. Dacă puterile mgeieşite s’ar împotrivi,atuncea să le împaci vremelniceşte împărţindu-o cujale, până când va pute lua de la jale înapoi ceia ce liva fi dat.”

V„A lua cât s’ar pute mai mult din hotarul

Sfeziei, şi a şti cum să facă din însuşi ca Sfezia să’ideschidă războiu, spre ai găsi pricină de a o subjuga;pentru de a isprăvi însă aceasta, trebue a dezbina peSfezia de Danimarca, şi pe Danimarca de Sfezia, şicu luare aminte a hrăni rivalităţile lor. –

VI„A să însoţi Prinţii rosienesti tot deauna cu

Princese din Germania, spre a în-apropia interesurileei de a le noastre, şi înmulţându-să influenţa noastrăacolo, să se uniască ca de la sine la pricina noastră.”

VII„A căuta să câştige alianţa de comerţ a En-

gliterei, mai mult de cât ori a căreia alte Puteri, pen-tru că ea este o putere care are mai multă trebuinţăde Noi, la cele trebuincioase marinii ei, şi care poatefi şi cea mai folositoare la dezvoltarea marinii nostre,a schimba cheresteaua noastră şi alte producturi anoastre cu aurul ei, şi a face ca neguţătorii şi matrojiiei, să aibă cu ai noştri o neprecurmată înclinare, căciei vor deprinde şi pe acei ai naţiei noastre la navigaţiişi la comerţ.”

VIII„A să întinde neîncetat cătră Nord pe mar-

ginea mărei Baltice, şi cătră Sud pe marginea măriiNegre.”

IX„A să apropia cât s’ar pute mai mult de Con-

stantinopole, şi de India, că acel ceva stăpâni acolo,va fi cel adevărat stăpânitoriu al lumei, deci trebue adeschide neprecurmate războae, când cu Turcia, şicând cu Persia; a face tarsanale pe marea Neagră,pentru a lucra la corăbii. A pune câte puţin stăpânirepe această mare, cum şi pe marea Baltică. – Acestefiind două poziţii trebuitoare la izbânda întreprindereinoastre; a grăbi căderea Persiei, a străbate până lagolful Persic, a restatornici de să poate prin Siriacomerţul cel din vechime a Orientului, şi al întindepână la India, care este magazia lumei. – Agiungândodată acolo, va pute atuncea Rosia a se lipsi de aurulEngliterei.”

X„A căuta să câştige alianţa Austriei, şi cu bă-

gare de samă a o ţine în unire, ai sprijini în arătarezădărnicile ei închipuiri de a se stăpâni ca după vremiGermania. Iar prin taină a întărta jaluzia PrinţilorGermaniei, în protiva ei. – A să sili să facă sau peAustria, sau pe Germania ca să ceară agiutorulRosiei, şi a ave apoi asupra aceia un feliu de protecţiepregătitoare de a o stăpâni după vremi”.

XI„A face de a să interesa curtea Austriei, ca

să se izgoniască Turcii din Evropa, şi a nimici zaluzi-ile ei, când să va subjuga Constantinopole, învârtin-du’i ei un războiu cu Staturile cele vechi din Evropa,sau dândui o părticică din folosul izbândei, care maitârziu i să va lua înnapoi”.

XII„Ai face pe toţi Grecii acei dezbinaţi, sau schiz-

matici, dce sunt împrăştiaţi în Ungaria, şi Polonia, săse lipsiască de el, ai face să i se închine lui, a să facesprijinul lor, şi aşi întemeia mai înainte o predomnireuniversală, prin un feliu de autocraţie Ie rarhică co -vârşitoare; aceştia vor fi atâţa prietini pe care îi va aveaRosia în Statul a fieşte căruia duşman al ei.”

XIII„După ce Sfezia se va dizmădula, Persia se

va birui, Polonia să va subjuga, şi Turcia se vasupune, apoi adunând auniile noastre, şi fiind păzitămarea Neagră, şi marea Baltică, cu corăbiile noastre,trebue mai întăiu a propune în deosebi şi foarte tainicla curtea Franţiei, apoi la aceia a Austriei, de a îm-părţi cu ea imperia lumei; dacă vre una din acestedouă va primi propunerea, (care negreşit să va întâm-pla), măgulindulisă ambiţia şi iubirea lor de sine,atunce să se agiute cu ei pentru a o desfiinţa în urmăşi pe dânsa ace rămasă, deschizând cu ea o luptă dea căria izbândă nu să poate îndoi cineva, când Rosiava ave în a sa stăpânire tot Orientul şi o mare parte aEvropei”.

XIV„Dacă amândouă acele curţi vor refuza acea

propunere a Rosiei, care nu este nici cum de crezut,atunce ar trebui să ştie cum să împarte între ele gâl-cevirea, şi a le face să se slăbiască una pe alta, cândapoi Rosia folosindu-să de un prilej hotărâtoriu, vanăvăli asupra Germaniei cu oştile sale cele pregătite,pornind tot odată şi două flote mari, una de la mareaAzof, şi alta de la portul Arhanghel, încărcate cu cetede asiatici, şi însoţite spre apărarea lor cu flotele în-armate de la marea Naagră, şi de la marea Baltică,care trecând pe la marea Mediterană şi pe la Ocean,vor năpădi, pe de o parte ele în Franţia, în vremecând pe de altă parte va fi Germania năpădită. –

Aceste două ţări biruindu-să, ceialaltă apoiparte a Evropei, va trece lesne şi fără nici o îm-potrivire, sub jugul Rosiei. Aşa că poate şi aşa trebuea să subjuga Evropa”.

PETRU ÎNTĂIU ________1. Adunarea generală a Poloniei


magazin

30

STRĂVECHEA NOASTRĂDREAPTĂ CREDINŢĂ MONOTEISTĂ

Conf. univ. dr. G.D. Iscru 9 Mai 2013, Ziua proclamării Independenţei Naţionale a României

Motto: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dum-nezeu şi Dumnezeu era Cuvântul ...Şi Cuvântul s-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi amvăzut slava lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin dehar şi de adevăr..... Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici dinpoftă bărbătească,Ci de la Dumnezeu s-a născut.”

(Sfânta Evanghelie după Ioan, 1/1,13,14)

„Dar deodat-un punct se mişcă ... cel întâi şi singur. Iată-lCum din chaos face mumă iară el devine Tatăl ...Punctu-acela de mişcare mult mai slab ca boaba spumiiE stăpânul fără margini peste marginile lumii ...”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I)

În istoriografia universală şi în cea naţională, pre-cum şi în teologia creştină, s-a statornicit, pentru „momentulînceputului” – ca fiind, deci, prioritar – monoteismul poporu-lui evreu. Şi s-au acreditat cele două sintagme: „ţara sfântă”şi „poporul ales”. Deşi sunt discriminatorii. Căci Tatăl ceresc,divinitatea supremă evocată şi invocată de Fiul Său, Mân-tuitorul Iisus Hristos în „Noul Testament”, iubeşte deopotrivăîntreaga lume pământeană pe care a creat-o prin Actul unical Creaţiei în acel început când va fi fost el.

Având în vedere această contradicţie majoră,această chestiune foarte importantă se impune a fi regân-dită, reconsiderată.

În Străvechime, după atâtea frământări cos-mice[1] dar şi de viaţă curentă în acel început, cu frământărispirituale ale învăţaţilor şi înţelepţilor de atunci, putându-şiei sau neputându-şi răspunde la multele întrebări care îi nă-pădeau, gândind şi reflectând, au ajuns la ideea, devenitătreptat convingere, că o Forţă/Entitate supranaturală,nepământeană, din haosul care, poate, va fi fost atunci acreat lumea pământeană cu „toate cele văzute şi nevăzute”.Este situaţia la care au putut sau pot ajunge şi mari învăţaţimoderni când au constatat sau constată că nu mai pot în-ţelege ce se întâmplă – căci se întâmplă! – peste limiteleştiinţei stăpânită de ei.

Şi pe căi greu de desluşit azi, în acea Străve-chime învăţaţii acesteia au perceput într-un fel anume că aputut avea loc, la „începutul începutului”, Actul unic al Crea-

ţiei lumii pământene. Dacă au consemnat sau nu aceastărevelaţie, nu putem şti, dar ea a rămas în tradiţia/memoriaoamenilor, fiind transmisă urmaşilor. Iar aceştia, pentru a fimai uşor de ţinut minte şi de transmis mai departe în infle-xiuni care să urmeze fidel meandrele gândului, au trans-pus-o în versul cadenţat.

Astfel la poporul primordial al „bătrânului nostrucontinent”, primul popor cunoscut în istoria locului cu nu-mele lui – arienii/pelasgii – au apărut primele izvoare isto-rice, de îndelungată tradiţie orală – VEDELE – probabil lanivelul mileniului VI î. Hr., de când avem atestată arheologicprima civilizaţie neolitică europeană la Dunărea de Jos[2].

„Întâmplător”, zona se află în „Dacia edenică”[3]iar patria originară a arienilor/pelasgilor a fost spaţiul careîn Antichitate s-a numit Valahia sau Dacia, cunoscută şi subnumele de „Ţara zeilor” sau „Ţara Soarelui”[4].

De aici, din patria lor originară, populaţia cres-când ca număr, ca putere şi civilizaţie iar condiţiile de mediupermiţând „roiuri” umane ariene, a pornit în migraţie pe toatedirecţiile cardinale, ducând cu ele turmele, uneltele, price-perea şi întreaga lor „casă” cu datini, tradiţii, inclusiv amin-titele VEDE, probabil orale, amplificate pe traseu. „Roiurile”pornite spre răsărit au ajuns până în India – la nivelul anilor2000 î. Hr. – unde s-au sedentarizat şi au creat acolo cu-noscuta civilizaţie ariană în acest subcontinent al Asiei, ci-vilizaţie difuzată ulterior şi în alte spaţii tot prin „roiuri”umane; şi chiar mai departe.

În India, VEDELE ariene au fost consemnate înscris în limba arienilor numită de unii sanscrită, de alţii ve-dică[5].

Ei, bine, în Rig-veda, noi, cei atât de obişnuiţi cugenurile prozodice, aflăm ceea ce s-a numit „Imnul Creaţiei”– prima şi cea mai cuprinzătoare expunere a acelui Act unical Creaţiei lumii pământene, receptat de Societatea arienilorîn patria lor originară, Dacia/Valahia.

Redăm în continuare începutul acestui Act unical Creaţiei atât după o traducere recentă în limba românăcât şi după traducerea lui Eminescu. Mai întâi, după o re-centă traducere: „Atunci când Nefiinţă n-a fost şi nici Fiinţă,Căci nu era nici Spaţiu, nici Cer şi nici stihie,Avea stăpân şi margini atuncea Universul? Dar mare? Nu se ştie.N-a fost nici nemurire, căci Moartea nu venise,


magazin

31

NU se născuse Noaptea, căci nu fusese zi, Nici vânt n-a fost să bată acele începuturi; Însă ceva în lume – UNICUL – se ivi............................................................Dar care minte oare fu-n stare să priceapăCreaţiunea însăşi de unde-a început?Poate aicea zeii îşi zămisliră Neamul,Dar cine va să spună din cine s-a născut?Doar El, acela care porni Creaţiunea,El, cel care-o priveşte din Ceruri, numai ElEl, cel care-a făcut-o, sau poate n-a făcut-o, El singur ştie poate, sau poate că nici El.”[6]

*Şi Rig-veda expune în continuare Actul unic al

Creaţei lumii pământene, aşa cum a fost perceput de iniţiaţiiarienilor şi a intrat în tradiţia orală a VEDELOR.

După cum se ştie, Mihai Eminescu a putut cu-noaşte VEDELE din traduceri occidentale, poate chiar înoriginal, în sanscrită. Iar din Rig-veda, în Scrisoarea I (1881)a reţinut începutul imnului: „La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...Când pătruns de sine însuşi stăpânea cel nepătruns.Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-lCum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii...De-atunci negura eternă se desface în făşii, De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierduteVin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute.”.

*Înainte de Scrisoarea I-a (1881), Creatorul unic

al „începutului” a fost evocat şi invocat de Eminescu în poe-mul Rugăciunea unui dac, 1879, cu siguranţă într-un mo-ment de mare tensiune dramatică a vieţii lui nelămurit pânăacum, rugându-l să-i „îngăduie” intrarea „în vecinicul re-paos”, astfel ca „în stingerea eternă” să dispară „fără urmă”.Ce se va fi întâmplat în viaţa lui, atunci, ce acumulări depână atunci au generat o astfel de izbucnire asupra lui în-suşi, pentru care ruga pe nimeni altul ci pe Creatorul unic,suprem, al lumii, ca o ultimă binefacere şi milă, să-i îngăduiedispariţia „fără de urmă”, în „stingerea eternă”?

Să-i ascultăm însă evocarea, în spiritul aceleiaşicomponente a Vedelor ariene, Rig-Veda:

„Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,Nici sâmburul luminii de viață dătător,

Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,Căci unul erau toate și totul era una;

Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n-au fost niciodată,

Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-miAu cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeiiȘi din noian de ape puteri au dat scânteii,

El zeilor dă suflet și lumii fericire,El este-al omenimei isvor de mântuireSus inimile voastre! Cântare aduceți-i,El este moartea morții și învierea vieții!

Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei,În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers

Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaosSă-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!”

Să reţinem însă – şi este foarte importantă pre-cizarea pentru ceea ce urmează să demonstrăm – că dinmileniul VI î. Hr. şi până la cumpăna dintre secolele XIV-XIIIî. Hr. (a doua jumătate a mileniului I î. Hr.), când Moise vafi scris Geneza (Facerea lumii), cartea I-a a „Vechiului Tes-tament”, este o distanţă ce nu poate fi escaladată atât deuşor! Dar atunci, în timp istoric, „împrumuturi” puteau fi pre-luate fără oprelişti de la mileniu la mileniu, de la secol lasecol, de la zonă la zonă. „Împrumutul” putea fi preluat deMoise chiar din Egipt, unde ajunseseră în Străvechime „ro-iuri” ariene cu VEDELE lor.

Ei, bine, se pune acum la modul foarte seriosproblema: de ce acest Imn arian al Creaţiei, tradus în limbieuropene[7], n-a răzbit el însuşi prin timp iar o „lume în-treagă” cunoaşte „Facerea lumii” după „Vechiul Testament”?Poate, pentru că printr-un „concurs de împrejurări” asupracăruia nu insistăm, Geneza, după Moise, a ajuns să se ge -neralizeze, în timp ce peste Rig-veda, peste Vede în gene-ral, se lăsa o tăcere adâncă, cea mai adâncă tăcere ...Aceasta este o chestiune majoră pe care istoricii, în coope-rare cu teologii creştini şi nu numai, prin investigaţii inter-disciplinare trebuie s-o clarifice, din obligaţie faţă deadevărul istoric. Iar la noi şi în întregul Spaţiu european in-clus în teza falsă şi absurdă a „romanizării”, dar mai ales lanoi, prin presiunea Occidentului politic şi confesional, ade-sea chiar prin agresivitatea militară directă prin noul „Impe-riu Roman” şi prin regatele „apostolice” sacralizate depapalitate, dar şi prin cedări vinovate, în timp, ale unei seriide cărturari interni care au convins şi factorul politic, a fost


magazin

32

blocată calea spre cunoaşterea Vedelor ariene şi s-au în-dreptat privirile spre „maica Romă cea bătrână”, cea care i-ar fi „exterminat” pe „barbarii” autohtoni ai Daciei şi a„plantat” în ea un nou şi tânăr popor ... pur roman însă s-au„romanizat”. Căci – să ne gândim bine! – atunci, în Antichi-tate, s-au lansat prima dată ideea şi efortul pentru consti-tuirea unui himeric imperiu global sub numele de „Imperiuuniversal”! Autohtonii naţiunilor încarcerate nu trebuiau sămai aibă identitate naţională, căci li se deschidea „perspec-tiva” de a fi „cetăţeni romani”, aşa cum azi unii flutură ideeade a fi „cetăţeni ai Universului” ...

Revenind la ideea cu care am început – adică,unde a apărut întâi monoteismul, deci credinţa într-o unicădivinitate supremă şi credinţa în nemurirea sufletului? – con-tinuăm demonstraţia în acest sens, după ce am precizatprioritatea receptării Actului unic al Creaţiei de către iniţiaţiistrămoşilor arieni/pelasgi şi drept consecinţă, statornicireaopţiunii religioase pentru monoteism, atât în patria arianăoriginară – Dacia/Valahia – cât şi în spaţiile de sedentarizarea „roiurilor” umane ariene, în Egipt, în Orientul Apropiat, înIndia şi în alte zone ale Asiei, în contextul civilizaţiei arieneconstituite în aceste zone.

Pentru urmaşii arienilor/pelasgilor din Spaţiul Da-ciei edenice/Valahiei, există izvoare arheologice aleStrăvechimii, din epoca mitologică, izvoare ale „începutului”care se regăsesc în continuare şi în societatea traco-geto-dacă, nesesizate la timp de „arheologii de şpaclu şi ruletă”,izvoare care au început să fie revăzute şi regândite – evi-dent, nu de obedienţii „axiomei” privind „romanizarea”! Iarca prim izvor scris apelăm şi în acest sens la „bătrânul”Herodot, cu acribia şi cu îndoielile lui, izvor pe care se totstrăduiesc să-l unilateralizeze ori să-l arunce în derizoriudenigratorii strămoşilor noştri reali.

Dar mai întâi reţinem că traco-geto-dacii, ca naţi-une succesoare – prima afirmată ca atare în Antichitateaeuropeană! – au putut prelua de la strămoşii lor arieni/pe-lasgi monoteismul, cu divinitatea supremă, unicul din Imnulvedic al Creaţiei, Tatăl ceresc evocat şi invocat de Fiul SăuIisus când a fost trimis de El pe Pământ, să „împlinească”„legea”, ignorată sau încălcată de mulţi între timp. În sprijinne stă de peste trei secole savantul suedez Carolus Lundiuscare după cercetări îndelungate în biblioteci şi arhive euro-pene a editat în 1687, la Upsala, primul studiu despre Za-molxe[8].

Autorul studiului ne informează , de pildă, că peperetele exterior al templului din Delfi al lui Apollo, construit„în vechime” de hiperboreeni – cum se mai numeau stră-moşii noştri reali – şi cu care aceştia păstrau continuu le-gătura, erau încă la vedere în scolul I d. Hs. cuvintele: „TOEI”, ce mai rămăseseră dintr-o inscripţie mai întinsă. Şi –precizează Carolus Lundius – „când salutarea zeului erasolemnă (deci, când se oficia această omagiere solemnă a

zeului „celui mai venerat” la hiperboreeni, cum va spuneStarbon, n.n.), se cădea de acord asupra unei infinite şi veş-nice formule a celor vechi, EI EN, adică UNUL EŞTI” („uni-cul” din Imnul vedic al Creaţiei, n.n.); „lucru uluitor – ziceautorul –, fiindcă la greci erau vreo trei sute de zei la număr”şi „nu mai puţini zei la romani.”. Iar „în limba getică – com-pletează Carolus Lundius – un singur zeu („unicul!, n.n.)este reprezentat prin particula EN, zeu care era socotit a firăspândit în toate, aşa încât oamenii erau zguduiţi la vene-rarea chipului lui, căci apărea mereu şi pretutindeni altfel”– (s.n.). Iar autorul încă mai adaugă că pe acest zeu al „ve-chimii” iudeii îl percep „ca pe o culme eternă care nu seschimbă, nici nu moare niciodată, are o unică înţelepciuneşi o unică reprezentare” (s.n.). Şi pentru această informaţieCarolus Lundius îl citează pe Tacitus (V/5), adăugând că„profanii” (cu sensul de „necredincioşi”) îi dau lui Dumnezeuo „înfăţişare umană”. Şi încă mai reţinem că alături de for-mula „EI EN”, Lundius pune în paranteză, explicativ, cuvân-tul monoteism, deci existent la traco-geto-daci; în contrast,zice el, cu „poluqueoth” (politeism), existent la greci şi la ro-mani (n.n).

Evident, în vremea celor „vechi” – constructoriihiperboreeni ai templului din Delfi al lui Apollo –, „UNICUL”(EI EN = UNUL EŞTI) nu era Iahve/Iehova al iudeilor ciCreatorul unic moştenit de hiperboreeni/traco-geto-daci dela strămoşii lor arieni/pelasgi; şi astfel îl percepeau şi iudeiipe vremea lui Tacitus (54/51 î.de Hs. – 120 d. Hs.).

După izvoarele cunoscute până acum – şi dinprecizările lui Carolus Lundius rezultă la fel! – mai reţinemcă strămoşii noştri reali nu i-au făcut chip de om divinităţiilor supreme. Pentru aceasta, cel mai vechi şi mai consistentizvor istoric scris, grecesc, referitor la Zalmoxe – zeul atâtde mult disputat istoriografic, mai nou „luat în primire” de unrecent contestatar al său (după stilul şi viziunea celei carei-a fost „magister”)[9] – rămâne Herodot, supranumit, pedrept, „părintele istoriei”. După el au preluat şi alţi autori,unii aducând şi alte informaţii în plus.

Astfel, Herodot (484-425 î.de Hs.)[10], ne spunecă Salmoxes[11] era „un zeu al geţilor (traco-geto-dacilor,n.n.), pe care unii îl cred acelaşi cu Gebeleisis (s.n.). Ambi-guitatea numelui i-a determinat pe unii exegeţi să considerecă este vorba de doi zei, unul htonian (Zalmoxe), celălalturanian (Gebeleisis). Printr-un sacrificiu uman – care la ei,atunci, nu era ceva ieşit din comun, traco-geto-dacii „trimi-teau” la Zamolxe, la 5 ani odată, un „sol” prin care îi „trans-miteau” „toate nevoile lor”. De la grecii din Pont şiHellespont Herodot aflase că Zalmoxe era om, fost chiarsclav al lui Pitagora, de la care ar fi primit şi învăţături. Dupăce a fost eliberat, „ar fi dobândit avuţie multă” şi „s-a întorsbogat printre ai săi”. Şi a pus să i se clădească o sală deprimire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte”. Iarîn timp ce-i ospăta îi şi învăţa „că nici el, nici oaspeţii lui şi


magazin

33

nici urmaşii acestora în veac nu vor muri ci se vor mutanumai într-un loc unde, trăind de-a pururea, vor avea partede toate bunătăţile”. Concomitent, „pusese să i se facă olocuinţă sub pământ”, în care el apoi a coborât.

Şi „stătu ascuns vreme de trei ani”. Cu părere derău „tracii îl jeliră ca pe un mort”. În al patrulea an, revenindîn faţa tracilor, Zalmoxe „îi făcu să creadă în toate spuselelui”.

Vorbind despre geţi atunci când a avut loc mareainvazie a împăratului persan Darius I (514 î. de Hs.),Herodot spune despre aceştia că „ei nu mor, ci că cel cepiere se duce la Zalmoxe – divinitatea lor”. Mai aflăm de laHerodot că atunci „când tună şi fulgeră tracii ... trag cu să-geţile în sus, spre Cer şi îşi ameninţă Zeul, căci ei nu recu-nosc alt Zeu afară de al lor” (s.n.).

În sfârşit, ca autor exigent cu sine, chiar dacăHerodot nu pune la îndoială cele aflate de la grecii care l-au informat, dar nici nu le crede „pe deplin”, îşi spune totuşişi propria sa părere: „Socot că acest Salmoxis a trăit cumultă vreme înainte de Pitagora” şi „fie că n-a fost decât unom, fie c-o fi fost <într-adevăr> vreun zeu de prin părţile Ge-ţiei”. Deci, nu divinitatea supremă. Rămâne ca alte izvoare,când vor fi cunoscute să definească mai bine calitatea luiZamolxe în /pentru lumea traco-geto-dacilor. Deocamdatăcontinuăm după izvoarele importante pe care le cunoaştem.

Strabon, de pildă (63 î. de Hs. – 19 d. Hs.), altimportant istoric şi geograf al grecilor, la mare distanţă întimp faţă de Herodot, reţine de la acesta “sclavia” lui Zal-moxe la Pitagora, de la care ar fi primit învăţături, pe carele-a întregit apoi într-un periplu în Egipt; afirmă însă clar căacesta a fost om; dar, revenind acasă, datorită pregătirii lui„l-a înduplecat” pe rege să „împărtăşească” Domnia cu el;şi astfel, „a fost ales mare preot al celui mai venerat zeu allor; iar după un timp a fost socotit el însuşi zeu”. Cu aceasta,ascensiunea lui Zalmoxis se clarifică! Ca mare preot,adaugă Strabon, şi socotit el însuşi zeu, Zalmoxe „s-a retrasatunci într-un fel de peşeteră inaccesibilă altora şi acolo şi-a petrecut o bucată de vreme, întâlnindu-se rar cu cu ceide afară, decât doar cu regele şi cu slujitorii săi. Iar regelecând a văzut că oamenii sunt mai supuşi faţă de el decâtmai înainte, ca faţă de unul care le dă porunci după îndem-nul zeilor, i-a dat tot sprijinul”. Acest obicei, adaugă Strabon– o completare foarte importantă –, a dăinuit până în vre-mea noastră (sec. I. d. Hs.); după datină mereu se găseaun astfel de om care ajungea sfetnicul regelui, iar la geţiacest om era numit chiar zeu” (s.n.). Şi autorul încă adaugă:„Până şi muntele (cu peştera) a fost socotit sfânt şi aşa îlnumesc. Numele lui este Cogaion”. Şi tot sfânt era numit„râul care curge pe lângă el”[12].

Deci, din coroborarea izvoarelor citate şi reflec-tând asupra lor reţinem că Zalmoxe, datorită autorităţii spi-rituale la care a ajuns a fost „ales” Mare Preot „al celui mai

venerat zeu” la traco-geto-daci şi a fost considerat el însuşizeu, „după datină”. Deci, Zalmoxe, nu el era „zeul cel maivenerat” – spune grecul, obişnuit cu zeii mulţi ai Neamuluisău –, nu era divinitatea supremă. Iar obiceiul acesta a dăi-nuit de atunci şi până în secolul I d. Hs. Iar credincioşii –revenim la informaţia lui Herodot – „nu recunosc un alt zeuafară de al lor”, pe acela care le era divinitate supremă, uni-cul din Imnul vedic al Creaţiei, unicul care, după precizărilelui Carolus Lundius, era „salutat”/omagiat în mod solemnprintr-o formulă consacrată din „vechime”.

Considerăm că demonstraţia de până acum adovedit prioritatea monoteismului la strămoşii noştri reali dinDacia edenică, monoteism moştenit de la strămoşii lorarieni/pelasgi, Dacia fiind „polul civilizaţiei şi al spiritualităţiiîn Antichitate”, aşa cum a sinteizat într-o expresie fericită,eruditul nostru coleg Gheorghe Gabriel [13].

Dacă bogăţia şi poziţia strategică a Daciei, chiarteama de creşterea puterii sale, au declanşat asupra ei lă-comia şi a amplificat apetitul expansionist imperial al Romei,acest nivel de civilizaţie şi spiritualitate a incitat orgoliul exa-cerbat al „Cetăţii eterne” care, ca precedent, avea „la activ”distrugerea înfloritoarei civilizaţii etrusce, apoi pe cea a Car-taginei şi nu numai, iar criza morală a Societăţii romane, în-cepând de la „vârf”, a alimentat substanţial ambiţiile celor„de sus” şi le-a întunecat raţiunea lucidă . Iar imperiile suc-cesoare celui Roman, din Evul mediu şi până la „Centrelede Putere” de azi, preluând de la „maica Romă” ideea „im-periului universal” şi intuind sau înţelegând că „politicamare” în Europa se va face la Dunărea de Jos, au vizat con-tinuu şi vizează spaţiul Daciei edenice.

Ce se urmăreşte? În plan politic s-a tras deja celmai puternic semnal de alarmă: se urmăreşte holocaustulîmpotriva românilor [14]. În consecinţă, pe canale mediadar şi în istoriografia de profil se amplifică efortul de tăierea rădăcinilor noastre istorice. Îşi dau concursul chiar titraţiuniversitari din prima facultate de istorie a ţării şi se înmul-ţesc îngrijorător denigratorii istoriei naţionale. Îngrijorătoareeste şi situaţia în plan religios, în care aşazisul „ecume-nism”, aşa cum se preconizează, pare a fi „corespondentul”în acest domeniu al „globalizării” în plan politic [15]. De aicinecesitatea afirmării cu fermitate a străvechii noastre dreptecredinţe monoteiste, cu prioritate monoteismul în Dacia ede-nică a strămoşilor arieni/pelasgi – poporul primordial al Eu-ropei –, monoteism preluat în mod firesc, de urmaşaacestora în „Ţara Soarelui” – naţiunea traco-geto-dacă şicontinuat în Ţările Dacice/Valahii şi în România modernă.

„Legea” divină dată lumii pământene de Creato-rul Unic, în acord cu armonia Universului, se regăseşte prio-ritar, receptată în VEDELE arienilor/pelasgilor, ulterior şi înalte izvoare ale antichităţii, care trebuie studiate integral,restudiate, coroborate, regândite.

Într-un „moment” de criză acută a societăţii


magazin

34

umane „legea” a fost reconfirmată pe Pământ de Iisus, FiulTatălui Ceresc, trimis de acesta „să împlinească legea”, nus-o „schimbe”. În teologia creştină s-a statornicit că învăţă-tura dată de Iisus Hristos în numele Tatălui Ceresc este con-centrată în „Noul Testament” (cele 4 Evanghelii cunoscute,considerate canonice). Pentru completarea informaţiilorînsă, poate chiar corectarea unora, considerăm că trebuieanalizate, coroborate profesional toate scrierile antice carese revendică de la „legea” divină. Traducerea VEDELOR –primele izvoare cunoscute care au receptat Actul unic alCreaţiei – în limbile naţionale, în primul rând în cele alecreştinilor, va permite o cunoaştere mai bună, mai completă,mai corectă a „legii” divine. Limba română, ca urmaşă di-rectă a limbii primordiale în patria originară a arienilor/pelas-gilor[16], ar putea fi cea mai potrivită pentru o „răsădire”autentică a limbii VEDELOR într-o limbă europeană mo -dernă[17], după cum o confirmă similitudinea până la iden-titate ale multor cuvinte în cele două limbi.

Dacă această evaluare/reevaluare şi coroborarea tuturor scrierilor antice care se revendică de la „legea” divinăs-ar fi operat mai de timpuriiu; dacă VEDELE, în mod special,ar fi fost traduse, la fel, în limbile naţionale, cel mai indicat înlimba română, în cooperare cu alte eforturi, perseverente, deprevenire şi combatere a crizelor morale care au afectat pe-riodic Societatea umană, ca şi a abaterilor şi chiar a rătăcirilorde la „legea” divină, multe răutăţi şi multe chinuri suportatede naţiunile lumii ar fi fost evitate, şi nu s-ar fi ajuns, azi, lanoua mare criză morală, generalizată planetar, pentru care,spre a o depăşi se impune cel mai mare efort de renaşterenaţională al Forţelor pozitive ale naţiunilor.

Din câte cunoaştem azi, „legea” divină a urmăritsă realizaze în lumea pământeană armonia similară celeipe care a fost „clădit” Universul. Tradiţia populară/memorianaţiunilor, Biserica creştină şi nu numai, au preluat ideea:„Precum în Cer, aşa şi pe Pământ”.

Or, dacă în „ Cer” a fost armonie, pe Pământ, da-torită unor slăbiciuni sau erori iniţiale, perpetuate sau am-plificate în timp – toate fiind abateri de la „legea” divină –, afost continuu, până azi, dizarmonie. Atenuată vremelnic, cueforturi şi jertfe, cu speranţe „turate” la maximum, dizarmo-nia a revenit şi s-a accentuat până la o nouă criză morală,faţă de care crizele „sectoriale” – economice, sociale, spi -rituale etc au fost doar „detalii” care au amplificat pe ceamorală, generalizată iar şi iar, când i-a venit „sorocul”.

Jean van Helsing, autorul care ne-a dat pânăacum atâtea informaţii utile în multele sale cărţi, cu un curajpilduitor şi fără vreo obedienţă faţă de ceea ce numim în-deobşte Forţele oculte, a identificat – din ce se cunoaşte –şi câteva „capitole” importante ale „legii”[18]:

Legea iubirii – prima şi cea mai importantă –,legea iubirii de sine şi a iubirii dezinteresate a semenilor,fără discrimnare.

Legea cauzalităţii, care pentru cunoaşterea şicontracararea răului ne impune să acţionăm asupra cau-zelor lui, până la cauza cauzelor.

Legea rezonanţei, bazată pe corespondenţacare există între macrocosmos şi microcosmos, în raportu-rile interumane se traduce prin aceea că fiecarepricepe/înţelege numai domeniile realităţii cu care, mental,intră în rezonanţă. În acest sens tradiţia ne-a păstrat cuge-tarea: „cei ce se potrivesc se adună”; sau: „spune-mi cu cinete aduni, ca să-ţi spun cine eşti”.

Legea analogiei (p. 256-259), priveşte aceaşi co-respondenţă dintre macrocosmos şi microcosmos, reţinutăîn cugetarea menţionată („Precum în Cer aşa şi pe Pă-mânt”). Abaterea de la ea crează dizarmonie.

Prin Legea compensaţiei, autorul explică, dupăînvăţătuira VEDELOR, cele două atribute fundamentale alepământeanului: a. Karma – ansamblul faptelor proprii, algândurilor şi sentimentelor, care sunt nepieritoare şi revinasupra noastră ca un bumerang în această viaţă sau în ceaviitoare, după cum şi tu preiei din vieţi anterioare; b.Dharma: calitatea/obligaţia fiecăruia de a primi în compen-saţie ceea ce a dat, bun sau rău, în viaţa prezentă sau vi-itoare. Tradiţia a reţinut cugetările: „Bine faci, bine găseşti”,„rău faci, rău găseşti”; sau „După faptă – şi răsplată!”. „Re-gula de aur” în acest sens: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”.

Cum s-a înţeles, „legea” divină, cu prevederilesale, a intrat în tradiţia populară, a cărei chintesenţă deînţelepciune o constituie proverbele[19], dar şi alte volumeşi colecţii din ceea ce numim cultură populară.

Pornind de la cunoscutul postulat al lui Iisus Hris-tos, „Găsiţi adevărul, căci adevărul vă eliberează”, Jan vanHelsing atenţionează că este necesar un efort continuu decunoaştere. Iar ca efect al conştientizării „de masă”, săreţinem că atunci când gradul de conştientizare creşte într-un loc, el, ca acumulare de energie, se transmite şi în altelocuri (op. cit., p. 285). Efectul din amintitul postulat al luiIisus a fost preluat şi de un celebru scriitor britanic DavidIcke în titlul şi conţinutul importantei sale lucrări: „Şi adevărulvă va elibera”, apărută şi la noi, în traducere[20], ca averti-zare asupra răului planetar, ca şi alte scrieri ale sale. Iar re-ferindu-se la nocivitatea „iluminaţilor” – nucleul întinseireţele de societăţi secrete malefice –, Jan van Helsing pre-cizează: „Iluminaţii n-ar fi existat niciodată dacă oamenii nus-ar fi lăsat folosiţi de ei”. Şi adaugă că adevăratul pericolîn această lume nu este reprezentat de „iluminaţi” sau detirani, ci de oamenii neştiutori (op. cit., p. 273).

Jan van Helsing, în ultima sa carte ajunsă şi lanoi în tarducere[21], pornind de la diverse scrieri ce se re-vendică de la „legea” divină, ne ţine o adevărată lecţie deoptimism responsabil şi activ împotriva răului programat deConspiraţia neoimperialistă mondială, deconspirată în im-portantele sale cărţi de până acum iar în context rememo-


magazin

35

rează succint „legea” divină, reconfirmată de Iisus, în nu-mele Tatălui ceresc – unicul din Imnul vedic al Creaţiei. Dinaceastă carte reţinem însă şi o observaţie de fond privitoarela creştinism, vizată fiind nu religia creştină ci abaterile anu -mitor ierarhi ai Bisericii, de la „legea” divină. Observaţia sereferă la prezenţa inadecvată a „Vechiului Testament”[22]în Cartea sfântă a creştinilor. Această situaţie, ca şi alte ele-mente iudaice prezente în Biserica creştină – în pictura bi-sericească, în cărţile de ritual etc. – au reprezentat şireprezintă motivul principal pentru care această religie s-anumit religie iudeo-creştină. Or, din studiul celor două „Tes-tamente” rezultă cu claritate o incompatibilitate de fond întreconţinuturile lor, implicit între Dumnezeul creştin – Tatăl ce-resc, Creatorul unic al lumii, al celor văzute şi nevăzute –,invocat continuu în „Noul Testament” de Iisus, fiul său, şiIahve/Iehova, divinitatea exclusivă a evreilor din „VechiulTestament”, fapt care l-a determinat pe Jan van Helsing săconcluzioneze categoric: „Dumnezeul Vechiului Testamentnu poate fi Dumnezeul Noului Testament şi nici invers” – şiautorul aduce argumente oricând verificabile pe text (op.cit., p. 52, 55-56, 129, 194 etc).

Considerăm că este necesară o dezbatere pefond a acestei situaţii, pentru clarificare, pentru a nu seajunge la un „ecumenism” globalizator – un sincretism re-ligiuos care să afecteze dreapta credinţă în Sfânta Treime.

Noi, ca naţiune, urmaşi ai strămoşilor noştri reali– naţiunea traco-geto-dacă a Antichităţii, moştenitoare a po-porului primordial al Europei în aceeaşi patrie originară,Dacia edenică –, moştenind de la înaintaşii noştri direcţi odreaptă credinţă monoteistă, am primit creştinismul ca o ur-care pe o treaptă superioară a spiritualităţii, cu „legea” divinăreconfirmată de însuşi Fiul Tatălui ceresc – unicul din Imnulvedic al Creaţiei, Iisus, trimis de acesta să restabilească„legea”, s-o „împlinească”, nu s-o schimbe, „lege” afectată,cum am spus, de criza morală în care ajunsese societateaomenească şi care atunci vedea în „împlinirea” „legii” sin-gura ieşire dintr-o asemenea situaţie limită.

Iudaismul, prin prima sa carte doctrinară – „Ve-chiul Testament” – iar mai accentuat prin noua sa carte doc-trinară, Talmudul, se deosebeşte fundamental decreştinism, pe care în fond îl respinge, dar pe de altă parteîi revendică originea unor simboluri majore. Dacă în cursulistoriei Bisericii creştine s-au comis, în timp, erori – şi s-aucomis! –, ele nu s-au datorat Bisericii ca instituţie, ele s-audatorat unor înalţi şi mai puţin înalţi ierarhi ai ei, vremelnici,ori slujitori „de rând”, oameni cu calităţi dar şi cu păcate,care s-au abătut nu de puţine ori de la „legea” divină, pro -fitând de simplitatea şi credulitatea creştinului de rând, pecare au dorit să-l domine, nu să-l îndumnezeiască şi să-locrotească.

Toate acestea, istoria Bisericii creştine le cu-noaşte. Ele pot fi, prin urmare, analizate, reanalizate şi se

pot trage învăţăminte pentru îndreptare, pentru fortificareaacestei Biserici şi a acestei religii creştine. Căci altfel, din-colo de discursuri şi polemici, la orizontul creştin se contu-rează aceeaşi fantomă a „globalizării” cu care se confruntăviaţa economică şi social-politică, azi. Iar Uniunea Euro-peană în 2005 ne-a formulat „perspectiva” – că vom intraîntr-o „Europă postcreştină”.

Între religiile creştine, Ortodoxia românească,prin străvechimea/prioritatea ei, milenară, de dreaptă cre -dinţă monoteistă, moştenită de la strămoşii reali – naţiuneatraco-geto-dacă iar aceasta preluând-o de la strămoşii săi(arienii/pelasgii), poporul primordial al Europei, a cărui patrieoriginară a fost Dacia (cunoscută în Antichitate sub numelede „Ţara Zeilor” şi „Ţara Soarelui”) –, credinţă consolidatăîncă, prin „legea” divină redusă în lumea pământeană deFiul Tatălui ceresc, Iisus Hristos, trimis de Acesta pentru ao „împlini” nu pentru a o „schimba” – pentru a o „repune învigoare”, am zice azi, căci fusese afectată, în epocă, decriza morală a Societăţii umane –, ortodoxia românească,deci, consolidată prin creştinism înţeles ca treaptă supe-rioară a spiritualităţii, având în vedere cele prezentate pânăaici poate avea privilegiul de etalon între religiile creştine,eliminând însă infiltrările străine ei şi atenuând, cât se vaputea, efectele unor slăbiciuni şi erori ce se cunosc, comiseîn timp de unii înalţi şi mai puţin înalţi ierarhi, dar şi slujitoride rând ai Bisericii, erori semnalate şi în cartea noastră con-sacrată strămoşilor reali [23].

La noi, pentru fortificarea religiei naţionale (orto-doxia = dreapta credinţă), este necesară primirea milenareidrepte credinţe monoteiste a strămoşilor reali ca temelie şicomponentă de străvechime şi originalitate, iar nu respin-gerea ei ca „păgână”, deci neprimită, respingere datoratăunor confuzii cultivate abil de cei interesaţi în falsificareaidentităţii noastre naţionale. O astfel de respingere ar în-semna o frângere a istoriei şi a religiei naţionale, o uitarede neiertat a strămoşilor reali, a memoriei şi a istoriei lor, otăiere a rădăcinilor noastre istorice prin care seva pămân-tului nostru ancestral urcă în coroana naţiunii. Azi, situaţialimită în care s-a ajuns reclamă nu o retragere în resemnareşi suferinţă, ci o atitudine înţeleaptă, dar activă şi consec-ventă pentru renaştere şi salvare naţională, pentru fortifi-carea dreptei credinţe, a civilizaţiei şi a vieţii însăşi peplaneta Pământ.

Cuvântul „ortodoxie” reprezintă traducerea înlimba greacă a expresiei: „dreaptă credinţă”. Iar religia mile-nară a strămoşilor noştri, consolidată prin creştinism, întru-neşte toate elementele acestei drepte credinţe: ortodoxie.

În acest sens, reluăm ca actuale atenţionările din1939 ale părintelui Dumitru Stăniloae din cartea sa: Orto-doxie şi românism: „Când accentuăm elementul ortodox dinfirea românească arătăm un motiv în plus pentru necesita-tea ca neamul nostru să rămână pe linia ortodoxă dacă vrea


magazin

36

să nu decadă din românism şi în general dintr-o situaţie su-perioară în una inferioară. Aceasta ar fi nu numai o căderedin ordinea naturală ci şi o păcătuire faţă de Dumnezeu,care n-ar rămâne nepedepsită” Şi autorul dădea exemplulevreilor: „Evreii au fost avertizaţi în mod special de profeţisă nu cadă din religia înaltă a părinţilor iar pedeapsa pentruaceastă cădere prin neprimirea lui Hristos a fost gravă,arătându-se ca o degenerare naţională”.

Revenind la ortodoxie, părintele Stăniloaeadaugă: „O părăsire a ortodoxiei (de către români, n.n.),avută timp îndelungat, echivalează cu degenerarea care elegată de orice coborâre dintr-o situaţie spirituală mai înaltă”(op. cit. p. 52, s.n.).____________________

1. Mircea Ţicleanu, Evoluţia climatică şi paleogeografică a vetreiromâneşti în paleolitic, neolitic şi mezolitic, în revista „Getica”,Bucureşti, tom. I, nr. 5-6/2005, p. 115-134. 2. Vasile Boroneanţ, Cercetări în zona cu cele mai timpurii aşezăristabile din Europa. Porţile de Fier în epipaleolitic/mezolitic. Celedintâi dovezi de sedentarizare, ibidem, p. 60-114. 3. Miron Scorobete, Dacia edenică, ed. II-a, Ed. Renaşterea, Cluj– Napoca, 2010. 4. Teohari Antonescu, Dacia, patria primitivă ariană, în vol. Lumiuitate, Iaşi, 1901. Spaţiu identificat de autor printr-o cercetarepluridisciplinară. În vol I, 1922, al unei sinteze britanice asupra Is-toriei Indiei, The Cambridge history of India, cap. Arienii, Cam-bridge, 1922 – deci la două decenii după Teohari Antonescu şifără să-i fi cunoscut studiul (publicat doar în limba română în1901), dar prin aceeaşi cercetare pluridisciplinară a fost stabilitpentru arieni acelaşi spaţiu de locuire în Europa. La noi, primaprezentare pe larg a acestei foarte importante informaţii a rea -lizat-o eruditul nostru coleg Gabriel Gheorghe în cărţile D-sale:Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia „Gândirea”,Bucureşti, vol I, 2001, idem, 2005, idem, Valah, 2012; autorulpreferă să nominalizaze: „spaţiul carpatic”, nu Dacia. Istoricii noştride specialitate, titraţi universitari, au ignorat această importantăinformaţie până azi!5. Regretăm că nu avem până azi traducerea vedelor în limbaromână, limbă în care s-ar putea „răsădi” cel mai bine sanscritaariană, după cum înţelesese deja Mihai Eminescu atunci când,nemulţumit de traducerile acestor izvoare în limbi occidentale, aînvăţat sanscrita până la un anumit nivel pentru a o puteatranspune în limba română. Din păcate, erau tocmai anii asasi-natului sadic comis asupra lui de inamicii săi şi ai naţiunii noastre,externi şi interni; şi astfel, cu el „timpul n-a mai avut răbdare!” (veziG.D. Iscru, Eminescu, Amita Bhose şi Dacologia, în revista „Daciamagazin” nr. 77/mai 2012, p. 18-24). Am înţeles însă (de la colegulEugeniu Lăzărescu) că desăvârşirea în cunoaşterea limbii san-scrite se poate realiza numai în aşramurile indiene, „la faţa locu-lui”; altfel, orice traducere riscă să fie acuzată de infidelitate.6. Napoleon Săvescu, Noi nu suntem urmaşii Romei, Ed. I, Ed.Intact, Bucureşti, România, 2002, p. 205, traducere de I. LarianPostolache. 7. Dl. Eugeniu Lăzărescu ne-a oferit, după Internet, o traducereîn engleză a Imnului, alături de textul în sanscrită.

8. Carolus Lundius, Zamolxis – primul legiuitor al geţilor, traducereîn premieră de Maria Crişan după un exemplar cumpărat de dr,Napoleon Săvescu de la un anticar suedez, Ed. Axa, Botoşani,2002, p. 122-123. Cartea n-a fost cunoscută de „ştiinţificii” noştri,din care unii au tot fost prin Occident, dar un exemplar se afla laBiblioteca Muzeului de Istorie a municipiului Bucureşti, vis-à-visde Universitate. Şi chiar după apariţia traducerii puţini s-au„obosit” s-o studieze. Cu acest studiu, elogios primit în epoca sa,autorul a fost desemnat de regale Suediei, Carol al XI-lea, să re-alizeze reforma justiţiei suedeze. 9. Dan Dana, Zalmoxe. De la Herodot la Mircea Eliade, Ed.Polirom, Iaşi, 2008. 10. Herodot, Istorii, IV/93-96. 11. Apelativ corect (cu sufixare grecească). După limba san-scrită/vedică, particula „Sal” desemnează drumul, efortul cătredesăvârşire spirituală al iniţiatului iar „moxa” reprezintă aceastăstare superioară a acestui om. Zalmoxe, deci, nu este un numede persoană, de om, ci desemnează starea superioară a omuluiiniţiat (ing. Eugeniu Lăzărescu). Istoriografic s-a „acreditat” Zal-moxe. Aşa îl vom folosi şi noi.12. Strabon, Geografia, VII/III, 5. 13 . Gheorghe Gabriel, ... 14 . Dr. Gheorghe Funar, Holocaustul împotriva românilor,Bucureşti, vol. I, 687 p. , vol. II, 507 p., Ed. GEDO, Cluj Napoca,2011, resp. 2012.15 . Vezi Revista „Atitudini”, an. V, 2013, nr. 28/aprilie, probabil şiîn numerele ce vor urma.16 . Vezi Gheorghe Gabriel, O ipoteză nouă: Româna străveche= indoeuropeana comună, în revista „Getica” tom 1, nr. 3-4/1992;continuare în nr. 5-6/2005, sub titlul: Limba română ţărănească =indoeuropeana comună.Notă: pentru limba arienilor autorul foloseşte, impropriu azi, ter-menul de: limbă indoeuropeană, din dorinţa de a fi „înţeles” în is-toriografia actuală lingvistică. Altfel, ştie bine că termenul a devenitimpropriu, incorect. 17 . Pentru aceasta să reflectăm serios asupra situaţiei în care s-a aflat Mihai Eminescu atunci când începuse, personal, să tra-ducă din sanscrită în română, nemulţumit de traducerile în limbieuropene (vezi mai sus, studiul nostru citat în nota 5). 18 . Jan van Helsing, Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolulXX (text integral, vol 1 şi 2), p. 266-271; preluat de noi în carteacitată în nota 1.19 . Iuliu Zane, Proverbele românilor, 10 volume, Bucureşti, 1895-1903 (1912); Th. Simenschy, Un dicţioinar al înţelepciunii.Cugetări antice şi moderne, ed. II-a îngrijită de Cicerone Poghirc,Ed. Junimea, Iaşi, 1979. Gheorghe Gabriel, Proverbele româneştişi proverbele lumii romanice.20 . Ed. Daksha, Bucureşti, 2009, două volume. 21 . Carte cu titlu incitant: Să nu atingi această carte, Ed. Antet,Bucureşti, 2005.22 .La noi, această unire s-a realizat în 1688, în Biblia tradusă şieditată în Domnia lui Şerban Cantacuzino în Valahia. Şi de atunci,această carte, reeditată periodic, este recomandată drept Carteasfântă a creştinilor ortodocşi. 23. G.D. Iscru, Strămoşii noştrii reali, Geţii-Dacii-Tracii-Ilirii, naţi-unea matcă din vatra „Vechii Europe”, ediţia a V-a, Ed. NicolaeBălcescu şi Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010, 336 de pagini.


magazin

37

Nu există şi n-a existat religie în lume în care cre -dinciosul să stea în genunchi şi să privescă la cer, în afarăde religia creştină, religia lui Zalmoxe, iar aceasta arerădăcini în religia Titanilor şi Atlanţilor, religii ale crucii.

Ura împotriva religiei crucii a fost atunci şi este şiacum mare, şi de mii de ani au căutat distrugerea ei. Toatereligiile obligă credinciosul să privească în pământ, inclusivMoise cerea să nu privească chipul lui Dumnezeu, deci sănu privească spre cer. Este dovada că Decebal era creştin,dar certitudinea acestui lucru este dată şi de inscripţia dinOstia: „O inscripţie descoperită la Ostia relatează că re-licvele (capul şi braţul drept ale lui Decebal), au fost arătatemulţimii, după care în uralele de bucurie acestea au fostaruncate de pe scările Gemoniei în râul Tibru. Era loculunde se expuneau după executare cadavrele creştinilor”*.

Iată dovada unde Decebal a fost tratat de către ro-mani ca un creştin, i s-a oferit moartea atribuită numai creş-tinilor, singurii opozanţi ai imperiului roman.

Sper că de data aceasta nu mai este nicio îndoialăcă toţi daco-geţii erau creştini în timpul celor două războaieale lui Decebal cu Traian, iar aceste războaie au fost reli-gioase, au fost împotriva religiei creştine, împotriva religieicrucii, şi pentru acest lucru Traian a venit în Dacia cu ceamai numeroasă armată pe care a avut-o imperiul în exis-tenţa lui. Personal, cred că dacă nu câştiga Traian războiul,acum, în loc de episcopii, aveam dave.

ConcluziiReligia creştină a început aici, pe pământ româ-

nesc, ea fiind o continuare cu mici modificări a religiei luiZalmoxe. Aşadar, putem spune că principiile religiei creştines-au născut pe teritoriul de azi al României, în urmă cu2.500 de ani. Acum se înţelege de ce România este singuraţară din lume care nu are o dată a creştinizării, deoarecereligia creştină a început odată cu moartea lui Cristos. Aziputem înţelege de ce Papa Ioan Paul al II-lea a spus că„România este grădina Maicii Domnului”, deoarece din Rai(Eden) a început viaţa pe pământ, iar din România a începutreligia creştină.

Dovezile oferite pot confirma că războaiele lui De-cebal cu Traian sunt războaie religioase, războaie împotrivareligiei creştine, împotriva Daciei care era izvorul creştinis-mului în lume. Edictul din 112 împotriva religiei crucii con-firmă caracterul religios al războaielor.

Chiar şi după înfrângerea dacilor din anul 106 d.Hr, creştinismul a rămas în zona geto-dacică şi aceeaşi re-ligie este şi astăzi.

Uitaţi-l pe Traian. Ne-a ucis mulţi strămoşi şi a

crezut că ucide şi religia creştină. Însuşi Sfântul Augustin(354-430) îl socotea pe Traian duşman al creştinismului.Mai multe secole, şi din necunoaştere şi prin asemănare denume, a fost confundat Troian, sau Atlas cu Traian, fiind omare greşeală, căci nu se poate compara Atlas sau Troian,care îşi apăra ţara şi neamul, cu Traian care omora oameniineamului nostru, omora geto-daci.

Dovezile din lucrare sunt de necontestat, deoarecesunt dovezi de la cei mai mari scriitori ai secolului II d. Hr,secol în care au avut loc şi războaiele Daciei cu ImperiulRoman, deci cunoscători ai evenimentelor.

Părerea mea este că armata romană a staţionatîn Dacia până la moartea lui Traian din 117, deoarece înanul 118 d. Hr a avut loc răscoala geto-dacilor împotriva sol-daţilor romani staţionaţi în zona ocupată din teritoriul lor,care s-a soldat până şi cu moartea guvernatorului pus deRoma, C. Iulianus Quadratus Bassus. După această dată(118), geto-dacii au participat ca soldaţi în armata romană,formând o a doua armată ce avea stindard propriu, şarpele(simbolul zeilor, al Titanilor şi Atlanţilor) cu cap de lup (sim-bolul lui Saturn sau Zamolxe.). Citez din Flavius Arian, gu-vernator al Capadociei care, în anul 124, a scris cartea „Artatacticii militare”, la 7 ani de la moartea lui Traian şi în vremealui Hadrian (117-138), că armata romană era compusă dindouă armate, cea romană cu stindardul vulturul imperial şigeto-dacii cu stindardul dacic (în text se numesc sciţi), citez:„înaintează având diferite steaguri, nu numai romane, darşi scitice, pentru ca incursiunile să aibă înfăţişări mai variateşi totodată să fie înfricoşătoare. Steagurile scitice (geto-dacice) alcătuiesc nişte balauri de mărime proporţională cuprăjinile de care sunt legate”.

Prin participarea geto-dacilor în armata romană,mai precis separat de armata romană, este logic că Romanu mai avea armată în Dacia, iar castrele erau făcute dinbanii Romei ca locuri de instrucţie pentru soldaţi. Astfel,Dacia era împărţită în mai multe zone teritoriale, în funcţiede numărul soldaţilor participanţi în armată. Când nu au maidorit să participe în armata romană, Regalian a fost regeledaco-geţilor din 260-268 d. Hr, după care regină a fost soţiasa. Cert este că armata imperiului nu a mai trecut Dunăreadupă anul 117 d. Hr. Sub împăratul Probus 276-282 nu maiera imperiul roman, ci se numea imperiul getic, iar începândcu Diocliţian (284-305) şi Galeriu (305-311), întreg imperiulera numit imperiul dacic şi astfel Imperiul Roman a terminatca fiind cucerit de daco-geţi, atât militar, cât şi religios.___________* Internet - Nicu Pârlog, Decebal în spiritul dârz al dacilor,din 19-11-2009

Moto: Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte neamul românesc. W. Schiller, arheolog american.

DACIA CREŞTINĂ (II)Costel Eugen Popescu

Scorniceşti - Olt


magazin

38

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătateDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETYDr. Napoleon Săvescu21-26 Broadway, New York 11106 USATel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635e-mail: [email protected]. Ilie Enciu, director DRISstr. Arbustului nr. 2BBucureşti, sector 2Telefon: 021 240 1218; 07450339603. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,Prof. Aurel ManoleStr. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi ,Jud. GalaţiTel. 07540226164. Clinica de Medicină Integrată, Dr. Corneliu BăbuţComuna Maşloc, Jud. Timiş5. Ing. Eugen CiobanuB-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65Buzău, cod 210246, Tel. 07601766496. Maria Pruteanustr. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni, Raion Răşcani, MD - 5616, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Domniţa Raţiustr. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5Braşov, jud. Braşov8. President prof. Alexandru Stan,Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, CH-1800 Vevey 1. Tel. 004021 944 93 36; E-mail: [email protected]: www.facebook.com/DaciaHelvetia9. Eugenia Semenciuc Spania - MadridTelefon: 00346 440 65 37210. Societatea Culturală Română „Dacia”Plushkis Nicolae - preşedinteRepublica Kazahstan 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14Telefon: 7212/42-14-85, 476848Mobil: +77012189472, +77776931280Telefon: +40743939727E-mail: [email protected]. Comunitatea Românilor din Serbia (Zajednica Rumuna U Srbiji)Ion Cizmaş - preşedinte str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300Oraş: Vrsac, SerbiaTelefon: +381 13 837 336Mobil: +381 63 38 22 23E-mail: [email protected]

12. Ion Gâju - preşedinte Marisdava Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17Târgu Mureş, jud. MureşTel: 0721 59 48 7913. Vladimir Brilinsky -preşedinte Filiala Transilvania,Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11Deva, jud.. HunedoaraTelefon: 0254 223 853e-mail: malus_dacus @yahoo.com14. Asociația Româna din Valenciana “Ulpia Traiana” – AlicanteAdresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,s/n Benidorm, 03502, Alicante, SpaniaTel: (0034) 625258732; 600096220E-mail: [email protected],www.ulpiatraiana.esPreședinte: Dorina Apostol15. Asociația Rumania Euskadi DecebalȚara bascilor SpaniaPreședinte : Nicu DenisovAdresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia,Gipuzkoa, Pais Vasco.Web : www.asdecebal.orgE-mail : [email protected]. Asociatia Dacia-Mediterranee Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:[email protected]ședinte asociație: Claude Pernin17. Filiala Getia Minor – Tulcea,Preşedinte Nicolae NicolaeStr. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. TulceaTel. 0729011003, 0752104184, e-mail: [email protected]. Valentina GăluşcăStr. Zadnipru 7/3, ap. 65Chişinău, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Maricica CiubaraRepublica Moldova, Chişinău, strada Şoseaua Hinceşti, 58, apartamentul 40Telefon: 00373 69 32 75 9420. Dumitru CiobanuBasarabia, satul Horodiște, raionul Călărași21. Carmen TrenteaStr. Frumoasă, nr. 28 Bsect. 1, BucureştiTelefon: 0723 54 32 79

Cartea ”Genomul uman” aicărei autori sunt distinșii dr. GeorgetaCardoș și prof. dr. Alexander Rode-wald, propune o călătorie geneticăinedită care demonstrează – de data

aceasta cu puterea de netăgăduit aştiinţei biologice – că noi, românii depretutindeni, suntem un neam unic, cănoi nu suntem urmaşii Romei şi, caatare, avem dreptul inalienabil de a ficonsideraţi ceea ce, de fapt, suntem:urmaşi ai neamului daco-getic. Azi,oamenii de ştiintă pot stabili traseulparcurs de strămoşii noştri, care,acum 60.000 de ani, s-au aventuratafară din Africa pentru a colonizaEuropa.

Paleo-antropologia, antro -pologia populațională și fizică, gene -tica umană și moleculară, cito -ge netica, genetica biochimică, imuno-genetica, genetica populaționară, pa-leogenetica, biologia evoluționistă, seconstituie toate într-o nouă și impor-tantă sursă de evaluare științifică a tre-cutului uman de pe teritoriul vechiiDacii, actuala Românie. Concluziacercetătorilor este clară: înaintașiinoștri au fost și sunt străvechii daco-

geți. Această concluzie nu are arbitra -riul opiniei, ci este bazată pe rigorilede netăgăduit ale științei genetice.

Meritul fundamental al auto-rilor cărții este acela de a fi demonstratștiințific structura genetică, originea,evoluția și răspândirea geografică aomului contemporan. De asemenea,cercetătorii au scos în evidență struc-tura socială a populațiilor vechi și acelor actuale, combinațiile geneticeale diferitelor popoare de-a lungultimpului și importanța pe care acestedes coperiri o are în medicina legală,în analiza și diagnosticarea bolilorgene tice, precum și în modul prin carepot fi tratate. Ca urmare, descoperirilegenetice au semnificații de importanțăvitală pentru viața oamenilor și, deasemenea, ele contribuie fundamentalla cunoașterea și evaluarea originiiunui neam de pe pământ.

Comenzile se primesc la dl. Nico-lae Nicolae, telefon: 0729 011 003.


magazin

39

Fundaţia DACIA REVIVAL, Filiala Geţia Minor - Tulcea, A N U N Ţ Ă:

Se primesc comenzi pentru livrarea celor două cărţi: NOI NU SUNTEM

URMAŞII ROMEI, vol. Işi

NOI, DACII, vol. II,autor

dr. NAPOLEON SĂVESCU.Informaţii:

dl. Nicolae Nicolae, telefon: 0729011003, 0752104184,

Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulceae-mail: [email protected]

ANUNŢ IMPORTANTÎn urma solicitărilor venite din Republica Moldova,

în data de 10 septembrie 2013, Consiliul Director al Filialei Geţia Minor Tulceaa acceptat şi aprobat înfiinţarea subfilialei

TIRAGEŢIAdin Republica Moldova


magazin

40

I. EDITORIAL - Nicolae Nicolae - Cetatea halstatianăSACCEA (Noviodunum)

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE1. Marinela Pop Câmpeanu - Astudiu comparativ /asemănări - între obiectele din tezaurul de la Pietroasa,orfevreria francilor / meronvigieni şi alte civilizaţii2. Cristina Pănculescu - Taina Kogaiononului, MunteleSacru al dacilor (II)3. Carlo Troya - Anexă la volumul al doilea sau IstorieGetică sau Gotică (II)4. av. Oana Coandă - Mihai Viteazul (II) 5. Constantin Olariu - Tăbliţele de plumb (II)6. Michaela Orescu - Triburile carpatice pun bazele celei

mai vechi istorii a Italiei - ETRUSCII (I)7. Viorel Dolha - Totul despre Transnistria dacică (I)

III. DOCUMENTAR, DEZBATERI, POLEMICI, 1. Theodor Codrescu - testamentul lui Petru cel Mare2. conf. univ. dr. G.D. Iscru - Străvechea noastră dreaptăcredinţă monoteistă3. Costel Eugen Popescu - Dacia creştină (II)

IV. DIN ACTIVITATEA FUNDAŢIEI ŞI A FILIALELOR

1. Adresele distribuitorilor revistei „Dacia Magazin” în ţarăşi străinătate 2. Noutăţi editoriale - Fundaţia DACIA REVIVAL

S

U

M

A

R

1

2

6

10

121518

1824

2830

37

38

39

O nouă apariţie editorială dacologică

Glasul străbunilorExistă în viaţa oamenilor momente astrale. Şi a

popoarelor… Şi a lumii… Ele sunt ca o trezire dintr-un somncu vise tulburate de coşmar, după care totul pare dintr-o datăaltfel. Aceleaşi lucruri sunt percepute într-o altă lumină.Aceiaşi oameni care treceau ieri unul pe lângă altul fără săse vadă, azi se bucură când se întâlnesc, de parcă nu s-au maivăzut de multă vreme. Iar inimile şi le simt în palme.

Ceva comparabil trăiesc şi buzoienii iubitori ai isto-riei vechi a neamului nostru românesc, a strămoşilor noştridaci. Entuziasmul lor a fost aprins de al XIV-lea CongresInternaţional de Dacologie, care a avut loc la Buzău, în lunaaugust. Iar acest foc dăinuie.

Asociaţia „Origini”, constituită cu scopul de a-şiaduce contribuţia la buna desfăşurare a Congresului, a de-venit, neaşteptat, tribună polarizatoare a mişcării dacologice.În afară de acţiunile proprii ale Asociaţiei, extinse şi în altedomenii cu preocupări culturale, revista „Origini”, editată înajunul Congresului de Asociaţia cu acelaşi nume, îşi continuă

apariţia lunară cu al doilea număr care găzduieşte articole selectate dintre cele primite, surprinzător, şi dinalte colţuri de ţară (Braşov, Vama Buzăului, Râmnicu Sărat, Tulcea, Cluj-Napoca, Bucureşti) şi chiar depeste hotare (Paris, Cahul).

Mulţumim prestigioasei reviste „Dacia Magazin”, cu difuzare internaţională, pentru găzduirea acestorrânduri. Suntem convinşi că dacologii din ţară şi din lume vor colabora tot mai mult pentru aducerea lalumină a adevăratei noastre istorii. Avem drept sprijin străbunii, al căror îndemn ne întăreşte inimile.

Ing. Eugen Ciobanu, Asociaţia „Origini” BuzăuRedactor-şef Revista „Origini”

T IE OC S N AL T IO N A T ER IN IA - dacia.org · vilizaţiei pe care au apărat-o: codul lui...

Documents

Transcript of T IE OC S N AL T IO N A T ER IN IA - dacia.org · vilizaţiei pe care au apărat-o: codul lui...