SYLVIA BISHOP - cu obloanele \nchise. Purtau toate rochii lungi drepte, din bumbac, cأ¢teodat`...

download SYLVIA BISHOP - cu obloanele \nchise. Purtau toate rochii lungi drepte, din bumbac, cأ¢teodat` \mpodobite

of 157

  • date post

    07-Aug-2020
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of SYLVIA BISHOP - cu obloanele \nchise. Purtau toate rochii lungi drepte, din bumbac, cأ¢teodat`...

  • SYLVIA BISHOP

    Mexicanul

    ALCRIS Romance

    giannijolys

  • Capitolul 1

    – Haide, gr`bi]i-v`! Autocarul trebuie s` plece. Rhea se f`cu a nu remarca privirile ostile pe care i

    le aruncau adolescen]ii pe care \i avea \n grij`. Ea \i num`r`, unul câte unul: erau to]i prezen]i. Chiar dac` \n sil`, ei respectaser` orarul. Nu era o treab` u[oar` s` \nso]e[ti dou`zeci de liceeni agita]i, dar Rhea \nv`]ase repede s` nu ]in` cont de v`ic`relile lor [i, \n general, c`l`toria [colar` se desf`[ura bine.

    – Ce urmeaz` s` facem la Uxmal? \ntreb` Peter Ellis, care se afirma din oficiu drept lider al grupului. N-am auzit niciodat`, vorbindu-se de Uxmal.

    – Dar aminte[te-]i, Peter, c` voi nu a]i auzit niciodat` vorbindu-se nici de Cancun!

    – Da, ad`ug` colega sa, Sally. Mi se pare c` te-am [i v`zut, c`utând \ntr-un atlas unde este Mexicul.

    5

    giannijollys

  • Peter g`si c` nu trebuie s` r`spund` [i se instal` confortabil pe scaunul s`u. Rhea nu putea s` le poarte pic`. |n definitiv, ei se \nscriseser` pentru aceast` c`l`torie cu scopul de a petrece câteva zile pl`cute [i a se amuza. {i a se amuza, pentru ei \nsemna a se sc`lda, a vâsli, a face plaj`... Aspectul cultural al excursiei nu-i interesa deloc.

    Ceea ce nu era cazul cu Rhea. |n vârst` doar de dou`zeci [i trei de ani, ea \mp`rt`[ea, desigur, cu elevii s`i, dorin]a de a se distra, dar acceptase s`-i \nso]easc` pentru a putea s` studieze, la fa]a locului, arhitectura [i arta civiliza]iilor indiene. Licen]iat` \n istoria artei la Universitatea Waverley din Manhattan, ea nu [i-ar fi putut permite aceast` c`l`torie [i, \n aceste condi]ii, ar fi trebuit s` suporte toate cheltuielile.

    Nu \ntotdeauna i-a fost u[or s`-[i pl`teasc` studiile, mai ales dup` moartea mamei sale, \n anul precedent. Din fericire, o mic` mo[tenire [i o burs` universitar` \i furnizaser` suma necesar` pentru a termina ultimul an de doctorat.

    Bine\n]eles, la fel ca [i adolescen]ii pe care \i \nso]ea, Rhea regreta plaja de la Cancun, dar perspectiva de a vizita ruinele vechiului ora[ maya[ de la Uxmal, o interesa mult mai mult. Pentru o ra]iune pe care o ignora, Rhea era fascinat` de arta indienilor.

    6

  • Nu era decât ora nou` diminea]a, dar era deja foarte cald [i vor sosi la Uxmal c`tre prânz, \n plin` ar[i]`. Rhea [tia c` ghidul care le fusese repartizat va veni s` capteze interesul elevilor de obicei mai degrab` distra]i \n astfel de vizite.

    Traversar` un sat mic adormit \n care doar câteva femei, \mbr`cate \n costume locale, ie[eau din casele cu obloanele \nchise. Purtau toate rochii lungi drepte, din bumbac, câteodat` \mpodobite cu jupoane brodate. {aluri cu ciucuri, \n culori \nchise, le acopereau umerii. Rhea avea s` afle mai târziu, c` aceast` ]inut` numit` „huipil“ era specific` \ntregii regiuni Yucatan.

    Când sosir`, \n sfâr[it la Uxmal, parchingul era complet ocupat. Dup` cum se vedea, numero[i turi[ti veniser` devreme, pentru a evita c`ldura mare de dup`-amiaz`. Rhea se gândea c` trebuia s` \ntâlneasc` acolo un ghid, dar nimeni nu-i a[tepta.

    – Sunt obosit`, declar` deja o feti]` atunci când Rhea \i ajuta pe elevi s` coboare din autobuz.

    – Ce ciudat c` v` prinde oboseala \ntotdeauna \naintea unei vizite. Curios, ea dispare când este vorba s` v` culca]i! remarc` Rhea cu ironie.

    Ea primi, \n schimb, strâmb`turi de dezaprobare, totu[i lipsite de r`utate.

    – S` mergem! Ei, domni[oar` Glenn, unde este ghidul dumneavoastr`?

    7

  • Unde putea s` fie? V`zând c` nu sosesc, se decisese s` nu-i mai a[tepte? N-are importan]`, ea avea cartea sub bra] [i ar putea, eventual, s`-l \nlocuiasc`.

    Aproape de intrare, un b`rbat era rezemat de singurul arbore pipernicit care d`dea un pic de umbr` \n acest peisaj de[ertic. Purta o bluz` verde care ar fi putut s` fie uniforma ghizilor. Rhea scoase un suspin de u[urare [i se apropie cu pasul ferm care o caracteriza.

    Presupusul ghid nu f`cea nici un efort pentru a se ridica. El o privi apropiindu-se, cu un amestec de interes [i insolen]`. Când ajunse \n fa]a lui, se sim]i deodat` descump`nit`.

    – Suntem dezola]i c` am \ntârziat. Autobuzul... Rhea ezit` s` continue [i f`cu un gest vag, \n

    direc]ia autobuzului. – Ei bine, autobuzul vostru a \ntârziat. Ce p`cat! El se ridic`, o privi ]int`, dându-i impresia Rheei c`

    era foarte mic`. M`sura pu]in peste un metru [i optzeci. Din el emana o impresie de for]` [i de mister. Ochii s`i foarte \nchi[i la culoare aveau o nuan]` de chihlimbar. Avea o fa]` p`trat`, cu pome]i \nal]i, \ncadrat` de un p`r negru, u[or ondulat [i o piele foarte, foarte bronzat`. Profilul avea tr`s`turi col]uroase pe care le observase la portretele b`trânilor lupt`tori [i la suveranii indieni.

    8

  • – Cred c` v` numi]i Montezuma, spuse o tân`r` licean`, cu admira]ie.

    – Sunt dezolat, r`spunse el, râzând. {i dumneavoastr`? \ntreb` el, \ntorcându-se spre Rhea.

    – Rhea... Adic`, vreau s` spun domni[oara Glenn... \n sfâr[it... Bine, nu avem timp de pierdut cu polite]uri. Ar fi mai bine s` mergem.

    Interlocutorul s`u nu p`rea deloc gr`bit. – Da, da... s` mergem. Rhea sim]i urcând \n ea indignarea. – Sunt dezolat` s` v` \ntrerup siesta. Dar, sunte]i

    ghid, mi se pare. Figura sa se lumin`. – Ghid? Ah, da, bine\n]eles! De fapt, \ncepeam s`

    m` plictisesc. Nu se putea s`-mi refuz o diversiune atât de \ncânt`toare ca aceasta, zise el fixând-o pe Rhea.

    El o cercet` cu o privire apreciativ`. Un p`r des, [aten, \ncadra ovalul perfect al figurii luminate de ochi de culoarea alunei. Ea avea un nas acvilin [i o gur` generoas` care [tia s` devin` aspr` când era contrariat`.

    – Vre]i s` v` limita]i la rolul dumneavoastr` de ghid? Eu nu fac parte din aceste liceene, \i zise ea, pe un ton aspru.

    – Mi-am dat seama, replic` el, l`sându-[i privirea s` r`t`ceasc` pe formele feminine ale Rheei. Dar v` asigur c` \mi voi \ndeplini rolul, ve]i vedea.

    9

  • El avea un aer serios, dar Rhea avu impresia c`-[i b`tea joc de ea. Totu[i, se \ntoarse spre elevi, \ndemnându-i cu o voce autoritar` s`-l urmeze. Rhea v`zu c` ace[tia \l ascult` f`r` s` murmure, cum aveau obiceiul.

    Pl`cut surprins`, \l urm` pe Antonio. El sem`na mult cu acei regi maya[i pe care \i v`zuse \n ghidul s`u. I-ar fi pl`cut mult s`-i fac` portretul... Dar unde \[i pusese carnetul de crochiuri? Ah, \l uitase! {i se gândise s` copieze anumite sculpturi!

    |[i uit` repede furia ascultându-l pe Antonio, care se dovedea a fi un excelent ghid, pasionant [i fascinant. {tia totul despre istoria maya.

    – Numele maya[ al Uxmal \nseamn` „construit de trei ori“, dar ora[ul a fost construit \n cel pu]in cinci reprize, la explica el. O mare parte a funda]iei dateaz` din perioada clasic` a secolului al cincilea sau al [aselea, dar Uxmal apar]ine rena[terii maya, datând din secolul al nou`lea [i al zecelea.

    – De ce oamenii au p`r`sit acest ora[? \ntreb` o licean`.

    – Nimeni nu [tie, m`rturisi Antonio, dar este adev`rat c` o secet` mare i-a for]at pe oameni s` plece. P`mântul este s`rac [i f`r` ap`, este imposibil de tr`it aici. Iat` de ce Chac, zeul ploii, prezenta atâta importan]`.

    10

  • Rhea era cople[it` de farmecul cuvintelor lui Antonio. – Am citit undeva c` maya[ii sunt numi]i „Grecii

    Americii“, f`r` \ndoial` din cauza aparen]ei clasice a arhitecturii lor [i a civiliza]iei evoluate a ora[elor-stat, zise Rhea.

    R`spunsul lui Antonio fu mai mult decât ironic. – Presupun c` i-am putea numi pe greci „Maya[ii

    Europei“. {i aceasta depinde din ce punct de vedere sunt privi]i.

    |l lovise \n mândria lui? Nu aceasta fusese inten]ia sa. Cu toate c` avea o real` admira]ie pentru cultura maya, nu [tiu ce r`spuns s`-i dea. Din fericire, Antonio \[i reluase explica]iile, prezentându-le Piramida Magicienilor. Elevii doreau s` o escaladeze.

    Antonio se \ntoarse spre Rhea. – Vre]i s` a[tepta]i aici, la picioarele Piramidei? – Desigur c` nu! r`spunse ea sec, sim]ind c`-i

    lansase o provocare. Ea \ntâmpin` unele greut`]i s` urce ultimii metri,

    \n timp ce elevii nu d`deau nici un semn de oboseal`. |n vârf, Antonio le relat` c` \ntreaga fa]ad`, \ndreptat` spre apus, forma o gigantic` masc` a lui Chac, zeul ploii.

    Când se chinuia s` coboare, Rhea \l auzi pe Antonio declarând:

    11

  • – V` descurca]i bine. El \i \ntinse mâna, pentru a o ajuta s` coboare. – Vom parcurge restul drumului \mpreun`, \i

    spuse Antonio. Rhea se zb`tea \ntre dorin]a de a-[i afirma

    independen]a [i sentimentul de siguran]` pe care i-l trezea prezen]a lui. Prudent`, se l`s`, \n sfâr[it, condus` de Antonio.

    Jos, Peter [i colegii s`i \i a[teptau cu surâsul pe buze.

    – Atunci, s`-i d`m mâna ghidului? \ntreb` Peter, tachinând-o.

    To]i izbucnir` \n râs, v`zând-o smulgându-[i mâna din cea a lui Antonio. Rhea sim]i c` ro[e[te, furioas` c` situa]ia \l amuza pe Antonio mai mult decât pe elevi.

    |[i continuar` vizita [i Antonio \[i relu` explica]iile. Cuno[tin]ele sale erau inepuizabile. Rhea remarc` privirile curioase pe care ceilal]i ghizi le aruncau lui Antonio, ei vorbind de zece ori mai pu]in decât acesta. Era cunoscut, pentru c` to]i \i adresau un salut respectuos.

    La palatul guvernatorului, Rhea regret`, \nc` o dat`, c` nu-[i luase carnetul de crochiuri.

    – Sunte]i desenatoare? \ntreb` Antonio. – Nu chiar. Sunt istoric de art` sau, mai bine zis voi

    fi, \n orice caz. Dar, de asemenea, pictez [i desenz.

    12